Subiecte psihologia educatiei

1. Definiţii ale psihologiei educaţieiDisciplină ştiinţifică distinctă - în cadrul psihologiei - care include atât concepte cât şi metode de studiu specifice pe de o parte psihologice, pe de altă parte educaţionale.

• cuprinde un corp de cunoştinţe structurat prin întrepătrunderea conceptelor şi modelelor explicative oferite de psihologia generală, psihologia învăţării şi dezvoltării, psihologia copilului, psihologia adaptării, igiena mintală, consilierea psihopedagogică, ştiinţele educaţiei, psihologia socială şi organizaţională, genetica, antropologia, sociologia.

2. Crieterii de demarcare a stadiilor dezvoltării psihice

1. Tipul fundamental de activitate (jocul, învăţarea, munca):• Copilărie – jocul • Adolescenţă – învăţarea• Vârsta adultă – munca

2. Tipul de relaţii specifice în care se angajează individul: • Copilărie – tutelate, • Adolescenţă, vârsta adultă – netutelate (independente)

3. Tipul de tensiune psihică sau contradicţie internă dominantă ca şi criteriu de demarcare a dezvoltării psihice

3.Tipul de tensiune psihică sau contradicţie internă dominantăSituaţii generatoare de tensiune dominante într-un stadiu sau altul (U.Şchiopu):

cerinţele familiale şi şcolare şi posibilităţile copilului de a răspunde la ele; cerinţele interne, subiective ale copilului şi posibilităţile grupului de a răspunde la ele; între diferitele laturi ale personalităţii copilului (temperament şi aptitudini la vârste

mici; temperament şi caracter la vârste mai mari) între structurile psihice vechi şi structurile noi ale elevului (între motivaţia extrinsecă

din copilărie şi motivaţia intrinsecă pentru studiu în adolescenţă); între structurile psihice conştiente, subconştiente şi inconştiente (între afect şi raţiune)

4. Caracteristici ale primelor două stadii ale dezvoltării cognitive în modelul lui Jean Piaget

Stadiul inteligenţei senzoriomotorii (0-2 ani)• De la acţiuni reflexe la activităţi orientate de scop• Permanenţa obiectului• Acomodarea este mai accentuată decât asimilarea

Stadiul preoperaţional (2-7 ani)• Abilitatea de a gândi în simboluri• Abilitatea de a opera logic într-o singură direcţie • Comunicare verbală• Este posibilă schematizarea obiectelor în desen• Dificultăţi în a sesiza punctul de vedere al celuilalt – egocentrism

5. Caracteristici ale stadiilor operaţiilor concrete şi formale ale dezvoltării cognitive în modelul lui Jean Piaget

Stadiul operaţiilor concrete (7-11 ani)• Capacitatea de a rezolva logic probleme concrete prin manipularea directă a

obiectelor• Surprinderea invarianţei• Înţelegerea legii conservării• Capacitatea de a clasifica şi seria• Înţelegerea reversibilităţii

Stadiul operaţiilor formale (11 ani – adult)• Capacitatea de a rezolva probleme abstracte• Raţionamentul ipotetico-deductiv• Preocupări privind probleme sociale şi de identitate

6. Caracteristici ale primelor trei stadii ale dezvoltării psihosociale în modelul lui Erik Erikson

1.Încredere/ neîncredere(naştere – 18 luni) - Eveniment: hrănirea• Dezvoltarea sentimentului de încredere sau neîncredere în mediu (faţă de cel care

îngrijeşte copilul) – funcţie de modul în care este îngrijit 2.Autonomie/ Nesiguranţă (ruşine) (1,6 – 3 ani) - Eveniment: controlul propriului corp

• Dezvoltarea sentimentului autonomiei personale sau îndoielii (ruşinii), al încrederii în sine, în funcţie de nivelul abilităţilor de autoservire, de reuşita autocontrolului sfincterian şi al mişcărilor

3. Iniţiativă/vinovăţie (culpabilitate)(3-6 ani) - Eveniment: independenţa• Dezvoltarea spiritului de iniţiativă sau vinovăţie în funcţie modul în care reuşeşte

organizarea spaţiului personal

7. Caracteristici ale ultimelor trei stadii ale dezvoltării psihosociale în modelul lui Erik Erikson

4. Competenţă (spirit întreprinzător)/Inferioritate 6-12 ani) - Eveniment: şcoala• Dezvoltarea sentimentului competenţei sau incompetenţei în funcţie de succesul în

activitate5. Identitate/confuzie de roluri (adolescenţă) - Eveniment: relaţiile cu cei de-o seamă

• Conturarea identităţii prin exersarea de roluri specifice ocupaţiilor, genului, politice sau confuzie de roluri

6.Tinereţe (intimitate/ izolare); 7. Maturitate (generativitate/ stagnare); 8. Adult (integritatea eului /Disperare).1. incredere/neincredere (0-18 luni)2. autonomie/ rusine (1.6 – 3 ani)3 initiativa/vinovatie culpabilitate (3-6)4. competenta/inferioritate (6-12 ani)5. identitate/confuzie de roluri (adolescenta)6. intimitate/izolare (tinerete)

7. generativitate/stagnere (maturitate)8. integritatea eului/disperare (batranete).

8. Caracteristici ale stadiilor dezvoltării morale în modelul lui Jean Piaget

Prima etapă (până la 7/8 ani) “Morala eteronomiei şi responsabilităţii obiective”

• Autoritatea primează faţă de justiţie• Gândirea morală ascultă de principiile rezultate din respectul unilateral

A doua etapă (8 – 11 ani) “Morala egalitarismului progresiv”

• Primatul egalităţii faţă de autoritate, nu mai sunt acceptate cu docilitate sancţiunile adultului

• Copilul ascultă nu doar de ordinele adultului ci şi de regula în sine generalizată şi aplicată original

A treia etapă (începe la 11/12 ani)“Autonomia morală”

• Comportare bazată pe respectarea riguros reciprocă a drepturilor şi datoriilor• Drepturile egale sunt concepute în raport cu situaţia particulară a fiecărui individ

9. Caracteristici ale nivelului preconvenţional al judecăţii morale în modelul lui L.Kohlberg

Nivelul premoral/preconvenţional al judecăţii morale (copilăria mijlocie) – 10-13 ani Judecată bazată pe nevoi personale şi pe regulile altora. Standaredele de judecare sunt etichetele culturale ale anturajului / faptele sunt judecate

după consecințele lor. Stadiul 1, al moralității ascultării: regulile sunt respectate pentru a evita

sancţiunea (binele şi răul sunt evaluate după consecinţele fizice ale acţiunii: este bine ceea ce este recompensat; rău - ceea ce este pedepsit).

Stadiul 2, al scopului şi schimbului instrumental individual (hedonismului instrumental naiv): binele şi răul sunt evaluate după nevoile personale: este bine ceea ce aduce avantaje; rău este ceea ce nu aduce beneficii; orientarea se face în direcţia obţinerii recompensei.

10. Nivelul preconvenţional al judecăţii morale(Copilăria mijlocie)

Nivelul preconvenţional al judecăţii morale(Copilăria mijlocie) - 10-13 aniJudecată bazată pe nevoi personale şi pe regulile altora

• Stadiul 2, al scopului şi schimbului instrumental individual (hedonismului instrumental naiv): binele şi răul sunt evaluate după nevoile personale: este bine ceea ce aduce avantaje; rău este ceea ce nu aduce beneficii; orientarea se face în direcţia obţinerii recompensei;

• Stadiul 1, al pedepsei şi supunerii: regulile sunt respectate pentru a evita sancţiunea (binele şi răul sunt evaluate după consecinţele fizice ale acţiunii: este bine ceea ce este recompensat; rău - ceea ce este pedepsit)

11. Caracteristici ale nivelului convenţional al judecăţii morale (13 –16 ani) în modelul lui L.Kohlberg

Nivelul moralității convenţionale Stadiul 3, al moralității bunelor relaţii: binele şi răul sunt apreciate după cum

acţiunile produc plăcere şi după cum sunt apreciate de alţii (a fi bun/rău). Judecată bazată pe aprobările celorlalţi, pe aşteptările familiei, valorile şi legile comunităţii.

Stadiul 4, al moralității legii și ordinii: orientare spre lege şi ordine; autoritatea trebuie respectată şi ordinea socială menţinută.

12. Caracteristici ale nivelului postconvenţional al judecăţii morale (16-20 ani) în modelul lui L.Kohlberg

Nivelul moralității postconvenţionale (al autonomiei morale sau al interiorizării / acceptării personale al principiilor morale)

Judecată bazată pe concepte abstracte• Stadiul 5, al drepturilor prioritare şi al contractului social: binele este apreciat după

ceea ce socialul stabileşte ca standarde ale drepturilor individuale.• Stadiul 6, al principiilor etice universale: binele şi răul sunt probleme ale conştiinţei

individuale şi implică o serie de concepte abstracte ca justiţia, demnitatea umană şi egalitatea;

Kohlberg – stadiile judecatii morale:

Nivelul preconventional (copilaria mijocie) – bazare pe dorintele personale si regulile altora:Stadiul 1 – al moralitatii ascultariiStadiul 2 – al scopului si schimbului instrumental individualNivelul conventional (13-16 ani):Stadiul 3 – al moralitatii bunelor relatiiStadiul 4 – al moralitatii legii si ordiniiNivelul postconventional (16-20 ani):Stadiul 5 – al drepturilor prioritare si contractului socialStadiul 6 – al principiilor etice universale.

13. Caracteristici ale vârstei preşcolare şi recomandări pentru comportamentul didactic

Vârsta preşcolară • Receptivitate deosebită;• Prelucrarea informaţiilor: în trepte, cu discontinutăţi;• Codificarea şi repetiţia mentală a informaţiilor - deficitară;

Se recomandă:• Încurajarea iniţiativei şi facilitarea alegerilor,• Evitarea întreruperii copilui implicat sau concentrat în ceea ce face,• Evitarea criticii sau umilirii copilului când încearcă ceva de unul singur chiar dacă nu

reuşeşte foarte bine,• Înglobarea ideilor, sugestiilor şi comentariilor copiilor în activităţiile din clasă şi în

discuţii, • Încurajarea jocului [de-a ceva] cu o largă varietate de roluri, cu accent pe roluri care

sunt deja familiare copilului.

14. Caracteristici ale vârstei şcolare mici şi recomandări pentru comportamentul didactic

Marea schimbare: trecerea de la joc la învăţare ca activitate dominantă Sugestii :

• Sarcinile de învăţare trebuie să ofere probabilitate maximă de succes,• Se oferă teme şi sarcini adecvate nivelului de dezvoltare al elevului, • Se fixează scopuri realiste,• Se lucrează cu proiecte relativ scurte care oferă câştiguri reale , • Se oferă oportunităţi de implicare în alegerea proiectelor, de afirmare a independenţei

şi responsabilităţii,• Se arată toleranţă pentru greşeli, • Elevii mai timizi trebuie să primească sarcini pe care le pot duce la îndeplinire, • Elevii trebuie puşi în situaţii în care să reflecteze la corectitudine şi dreptate (regula

de aur ca bază de discuţii despre conflict: „Cum te-ai simţi dacă cineva ţi - ar face asta ţie?”),

• Se discută regulile clasei ca grup, • Se încurajază şi se recunosc realizătile elevilor.

15. Caracteristici ale vârstei şcolare mari şi recomandări pentru comportamentul didactic

Schimbările fundamentale caracteristice învăţării de la acest nivel sunt: • conţinuturile de învăţare se diversifică şi amplifică la fiecare din disciplinele care au

fost studiate şi în stadiul anterior şi apar noi discipline - unele cu nivel foarte ridicat de abstractizare şi generalizare (filosofia, logica),

• Creşte volumul învăţării, • Timpul de învăţare independentă creşte până la 4 – 5 ore zilnic, • Se folosesc şi alte surse de informare şi învăţare decât manualele şcolare,• Se formează stilul cognitiv şi de învăţare.

Sugestii: • Se încurajază interesul pentru cât mai multe activităţi, • Se aleg lecţii centrate pe interese profesionale, • Se verifică dacă manualele şi alte materiale folosite prezintă corect informaţiile şi

perspectivele,• Se discută despre ceea ce descoperă elevii singuri,• Se oferă materiale suplimentare de informare.

16. Particularităţile care diferenţiază influenţa mediilor educogene de influenţa socială

planificarea riguroasă şi explicită a asimiliării de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini în vederea dezvoltării intelectuale şi sociale a individului uman în conformitate cu anumite finalităţi;

manipularea de către o persoană (grup de persoane) exterioare individului a unor dimensiuni ale mediului la care acestuia i se cere explicit să se adapteze;

proiectarea şi afirmarea explicită a unor categorii de comportamente adaptative care se cer individului ca răspuns la influenţele exercitate metodic;

formularea explicită a unor exigenţe de structurare a personalităţii în concordanţă cu un model (virtual pentru individul concret) care este idealul despre om al comunităţii în care acesta trăieşte şi la care este influenţat să se adapteze.

17. Paradigma învăţării ca întărire a asocierii stimul-răspuns

• schimbare a forţei de asociere între stimulii din mediu şi răspunsurile individului, • Thorndike, Tolman, Skinner şi Hull• a dominat psihologia educaţională până în anii 1950. • profesorul este un distribuitor de recompense şi pedepse, • elevul este un receptor al recompenselor şi pedepselor • metoda predilectă a practicii pe baza acestei teorii este exerciţiul.

18. Paradigma învăţării ca procesare de informaţie

• a dominat psihologia educaţională a anilor ‘60-’70 • legăturile dintre cunoştinţe (informaţii) sunt stabilite prin intuiţia (insight) legăturii

dintre cunoştinţe, prin înţelegerea regulii de asociere a informaţiilor • profesorul = sursă de informaţii pentru elev, • elevul = procesor de informaţii• Metoda predilectă - lectura

19. Paradigma învăţării ca şi construcţie a cunoaşterii începând cu anii 1980 – 1990 profesorul = coordonator, “ghid” pentru elev, elevul apare ca un constructor de sensuri şi semnificaţii, metodele specifice sunt discuţiile, descoperirea dirijată, participarea cu

supervizare la rezolvarea de probleme cât mai multe şi mai variate

20. Paradigma învăţării ca negociere socială bazată pe constructivismul social priveşte actorii învăţării ca pe “negociatori în plan social” ia în consideraţie faptele de natură afectivă, socială şi culturală implicate în

învăţare. învăţarea este abordată în contextul mai larg al schimbării sociale, ca proces de

analiză critică şi deliberare în contexte sociale concrete.

21. Etapele formării acţiunilor mintale (Galperin, 1975) 1. Familiarizarea cu sarcina învăţării - pe baza modelului acţiunii şi indicaţiilor

referitoare la acţiunea materială se constituie “fundamentul orientativ al acţiunii” sau “baza de orientare a acţiunii”;

2. Execuţia sau realizarea acţiunii - desfăşurarea acţiunii în plan extern, material;3. Transferul acţiunii în planul vorbirii sau al limbajului extern cu voce tare, fără

sprijinul pe materialul cu care s-a operat în executarea acţiunii;4. Acţiunea în planul limbajului intern pentru sine.5. Etapa interiorizării acţiunii materiale în acţiune mintală. (Galperin, 1975)

22. Condiţii interne ale învăţării (Gagné, 1975)a) factorii biologici:

• vârsta, particularităţile anatomo-fiziologice ale analizatorilor, activitatea nervoasă superioară, starea sănătăţii organismului, bioritmul intelectual;

b) factori psihici: • stadiul dezvoltării structurilor cognitive, operatorii, psihomotorii, afective şi

sociomorale; nivelul inteligenţei, aptitudinile speciale, aptitudinea şcolară, mecanismele psihice, personalitatea (temperament, caracter), priceperile, deprinderile, tehnicile de muncă intelectuală şi nivelul de cunoştinţe anterioare.

23. Condiţii externe ale învăţării (Gagné, 1975)

• pregătirea profesorului (planificarea materiei de predat, proiectarea lecţiei în conformitate cu programa şcolară şi nivelul de pregătire ale elevilor);

• factori socio-organizaţionali: precizarea obiectivelor învăţării la fiecare lecţie şi cunoaşterea acestor obiective de către elevi; asigurarea receptării materialului în condiţii optime; asigurarea transferului cunoştinţelor şi a înţelegerii aplicabilităţii lor; informarea elevilor asupra rezultatelor învăţării;

• factori temporali: distribuţia în timp a învăţării (eşalonată vs. comasată, cu pauze mai scurte la început apoi din ce în ce mai lungi);

• factori psihoergonomici: resursele materiale (aparate, calculatoare) care asigură raţionalizarea eforturilor elevilor şi profesorilor; evitarea factorilor stresanţi (zgomote, subnutriţia, supraîncărcarea). (Gagné, 1975)