SUBCARPATII OLTENIEI

NEDELCU MIHAI – CLAUDIU

ILIE DIANANICOARA NICOLETA

MURARIU MAGDALENAOBAGILA ALIN

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTIFACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA METEOROLOGIE-HIDROLOGIE

GEOGRAFIA REGEONALA A ROMANIEI

SUBCARPATII OLTENIEI – ASEZARE SI LIMITE

Subcarpatii Olteniei fac parte din unitatea geografica a Subcarpatilor Getici. Subcarpatii Getici se desfasoara intre Valea Motrului in vest, Valea Dambovitei in est, Podisul Getic la sud si cu Carpatii Meridionali in partea de nord. Impreuna cu Podisul Getic acestia formeaza o treapta de legatura intre Carpatii Meridionali si Campia Romana.

De-a lungul timpului, Subcarpatii getici au fost impartiti de catre marii geografi romani in urmatoarele categorii:

1. Grigor Pop imparte Subcarpatii Getici in urmatoarele compartimente:

-”Subcarpatii dintre Dambovita si Bistrita Valcii (partea estica).

- Subcarpatii dintre Motru si Bistrita Valcii (Subcarpatii Olteniei)”

2. Grigore Posea imparte subcarpatii in 3 unitati:

-”Subcarpatii Gorjului intre Valea Motrului in vest si Valea Oltetului in est.

- Subcarpatii Valcii intre Valea Oltetului in vest si valea Topologului in est.

- Muscelele Argesului intre Valea Topologului in vest si Valea Dambovitei in est”. http://www.carpati.org/geografie_articol/subcarpatii_dintre_motru_si_bistrita_valcii_subcarpatii_olteniei_/87/

Limitele Subcarpatilor Olteniei sunt:

- in vest limita este data de Valea Motrului care-i desparte de Podisul Mehedinti.

- in nord limita fata de Muntii Valcan, Muntii Parang si Muntii Capatani este data de aliniamentul depresiunilor submontane in care s-au format o serie de localitati: Pades, Tismana, Runcu, Stanesti, Bumbesti Jiu, Crasna, Novaci, Baia de Fier, Polovragi, Horezu, Costesti.

- limita sudica este destul de stearsa, “existand aproape peste tot o situatie de continuitate intre Subcarpatii Getici si Podisul Getic; urmarita de la vest la est incepe de la Apa Neagra (pe Motru) si se continua pe dreapta Tismanei pana la sud de Rovinari (Jiu ), Balteni, dupa care limita urca pana la Rosia de Amaradia (izvoarele Amaradiei), coboara la Sinesti (Oltet) si merge pana la sud de Babeni”. http://www.carpati.org/geografie_articol/subcarpatii_dintre_motru_si_bistrita_valcii_subcarpatii_olteniei_/87/

- limita estica este reprezentata de raul Bistrita Valcii.

Din punct de vedere administrativ, Subcarpatii Olteniei se inscriu pe teritoriul a doua judete: Gorj si Valcea.

Situati intre Olt si Motru, Subcarpatii Olteniei includ trei sectoare distincte:

1.  Subcarpatii Gorjului - intre Motru si Gilort sunt cei mai josi (Dealul Bran 333m, Dealul Sporesti, Dealul Sacel). Acestia include 3 siruri de depresiuni:

-  submontane: Depresiunea Baia de Arama, Tismana, Novaci

-  intracolinare: Targu Jiu- Campu Mare si altele mai mici

-  catre  Podisul Getic: sunt foarte mici sub forma unor bazinete depresionare.

2.  Subcarpatii Oltetului - se desfasoara intre Gilort si Bistrita Valcii incluzand Depresiunea Horezu  si Dealurile Oltetului

3.  Subcarpatii Valcii - situati intre Bistrita Valcii si Olt ce includ depresiunile Olanesti si Ocnele Mari, inchise de dealuri de tip Muscele in nord si dealuri cutate in sud. http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/SUBCARPATII-SI-MEDIILE-SUBCARP19.php

HARTA SUBCARPATIILOR GETICI

BIBLIOGRAFIE

Ielenicz, M., Ghincea, M., Patru, G., Subcarpatii Romaniei, Editura Universitara, Bucuresti, 2003.

Savu, A., Velcea, V., Geografia Carpatilor si a Subcarpatiilor Romanesti, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1982.

http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/SUBCARPATII-SI-MEDIILE-SUBCARP19.php

http://www.carpati.org/geografie_articol/subcarpatii_dintre_motru_si_bistrita_valcii_subcarpatii_olteniei_/87/

Elemente de geologie

Subcarpaţii Olteniei

-Subcarpaţii dintre Motru şi

Bistriţa Vâlcii-

-fac parte din unitatea geografică a Subcarpaţilor Getici. -cei mai mici şi simpli subcarpaţi-cei mai puţin cutaţi-cea mai mare parte se află în judeţul Gorj între Valea Motrului şi Valea Olteţului.

Se compun din trei aliniamente de bază : •Un culoar depresionar subcarpatic axat pe sinclinal;•Un şir de deauri anticlinal;•Depresiuni de contact sub marea cuestă a Podişului Getic.

Sunt alcătuiţi din formaţiuni geologice de vârstă neogenă:•pietrişuri•nisipuri•marne •argile. Acestea sunt intens cutate, în linii mari după direcţia E–V.

La vest de Jiu, cuta anticlinală este slab evidenţiată, dealurile sunt joase (350-400m). In sudul lor s-a format o depresiune de contact cu Podişul Getic.Între Jiu şi Gilort mai apare specific Dealul Bran (333m), detaşat din piemont. În sudul său se află Depresiunea subsecventă Cioiana-Ţicleni, iar la nord de Bran s-a lărgit mult Depresiunea intracolinară Tg.Jiu-Cărbuneşti.

La est de Jiu, dealurile se înaltă, cuta anticlinală apare evidentă în Dealul Săcel (570m), în Măgura Slătioarei (769m) şi la Ocnele Mari-Ocniţa.

Sursa : Posea, G., “Geografia Fizică a României”, Partea I, Editura Fundaţiei România de mâine.

Bibliografie :

Posea, G., “Geografia Fizică a României”, Partea I, Editura Fundaţiei România de mâine.

http://www.carpati.org/geografie_articol/subcarpatii_dintre_motru_si_bistrita_valcii_subcarpatii_olteniei_/87/

http://www.olteniadesubmunte.ro/texte/prezentaregenerala.htm

Relief Subcarpatii Olteniei

Subcarpatii Olteniei se extind între Motru şi Olt şi sunt cei mai simpli subcarpaţi cutaţi. Structura lor şi relieful se complică însă de la vest spre est, inclusiv în ce priveşte altitudinile (350-500 m la vest de Jiu, 450-600 m până la Olteţ şi 650-700 m până la Olt). Se compun din trei aliniamente de bază: un culoar depresionar subcarpatic axat pe sinclinal, un şir de dealuri de anticlinal şi, depresiuni sau înşeuări de contact sub marea cuestă a Podişului Getic. Depresiunea subcarpatică merge unitar de la Tismana până la Hurezu, cu precizarea că la est de Jiu culoarul începe să se îngusteze, iar porţiunile traversate de râuri devin mai individualizate, cu precădere la Novaci (pe Gilort), Baia de Fier-Polovragi (pe Olteţ), Hurezu (pe Luncavăţ). Cam de la Novaci către est interfluviile se lipesc mai lin de munte, ca o poală de dealuri. Sinclinalul are pe alocuri cute secundare, uneori şi falii marginale, formându-se un fel de graben.

www.agroturism.com 

Imediat mai la est, începând de la Bistriţa Vâlcii, culoarul sinclinal dispare. În locul său apar dealuri monocline de tip muscele (Muscelele Vâlcii), mult mai înalte, cu roci paleogene, cu înşeuări şi depresiuni de contact, pe aliniamentul Bărbuleşti (pe Otăsău), Olăneşti, Muereasca, Călimăneşti (şi continuă la est de Olt cu depresiunea subsecventă de la Sălătrucel, pe valea Coisca). Ceva mai la sud şi curbat către Râmnicu Vâlcea apare Culoarul râului Olăneşti, cu larga depresiune de la Păuşeşti-Măglaşi. Şoseaua principală urmează, de la Tismana, sudul depresiunii, coboară apoi la Tg. Jiu-Cărbuneşti (depresiunea intracolinară) şi urcă din nou (pe râul Galben) în depresiunea subcarpatică (spre Novaci-Baia de Fier, Polovragi), până la Hurezu şi Costeşti (pe Bistriţa Vâlcii). De aici, şoseaua merge prin depresiuni intracolinare situate în sudul anticlinalului Ocnele Mari (pe la Băile Govora, valea largă a Govorei şi sud de Ocnele Mari). În Subcarpaţii Gorjului, dintre Jiu şi Hurezu, există însă şi o şosea imediat sub munte, pe la sud de Bumbeşti-Jiu, Novaci, Polovragi, Vaideeni (pe Luncavăţ). Şirul dealurilor subcarpatice de anticlinal începe de la sud de Tismana cu dealul Sporeşti (404 m) şi scade în altitudine, la 350 m, lângă Tg. Jiu. Pe acest tronson anticlinalul este insesizabil, dealurile nu se diferenţiază altitudinal decât foarte puţin în raport de culoarul depresionar din spate. Apar practic ca dealuri numai faţă de depresiunea din sud (pe Tismana inferioară – Tg. Jiu). La est de Jiu anticlinalul se impune mult mai vizibil, prin dealurile Copăcioasa (453 m), Săcel (570 m) unde există şi o boltire locală; continuă prin culmea Slătioarei (769 m), la sud de Horezu, şi ajunge în sudul Muscelelor Vâlcii, la Ocnele Mari. Aici apare şi sare, iar eroziunea a creat butoniera Ocnele Mari – Ocniţa (L. Badea şi D. Bălteanu, 1978). Către Olt anticlinalul se pierde în arealul de uşoară lăsare de la Râmnicu Vâlcea – Băbeni.

Depresiunile intracolinare de sinclinal nu sunt specifice acestor subcarpaţi. Este

socotită uneori, în această categorie, Depresiunea Tg. Jiu-Cărbuneşti, care s-a creat

dominant prin eroziune de contact (către valea Tismana este chiar la contactul cu Podişul

Getic), pe un areal de lăsare locală şi confluenţe, puternic aluvionat şi cu altitudini joase,

180-200 m. Sinclinalul intrasubcarpatic se face mai bine simţit la Cărbuneşti-Cârligei, dar

şi aici domină câmpurile de terase cu aluviuni. Ceva similar mai apare la Govora.

Depresiunile subsecvente de contact cu Podişul Getic nu se conturează clar decât

ca înşeuări şi lărgiri de confluenţe, cu excepţia arealului de pe valea inferioară a Tismanei

şi la sud de Dealul Bran (333 m) prin valea Cioiana-Ţicleni. La est de Gilort, mai evident

este şi bazinetul Alunu-Berbeşti (pe Olteţ).

Între particularităţi se înscrie şi Dealul Bran, socotit ca subcarpatic, dar este un

martor din Podişul Getic, separat de valea Cioiana şi ataşat oarecum Subcarpaţilor. A fost

nivelat de o terasă superioară a râurilor Jiu-Gilort.

In partea de est, începând din sudul Măgurei Slătioara, apar şi dealuri de monoclin, care se extind până către Olt şi la est de râul Cerna inferioară a Vâlcii care face contact cu Podişul Getic. Este vorba de culmi prelungi, arcuite uşor spre Olt, şi care fac parte din Subcarpaţii Vâlcii, împreună cu muscelele situate la nord.

SUBCARPATII OLTENIEI - CLIMA

Factori geneticiSubcarpatii se desfasoara in zona climatului temperat-continental,iar prin pozitia geografica intr-un climat al dealurilor si podisurilor de la exteriorul Carpatilor.In Subcarpafii Getici la vest de Olt, marimea radiatiei globale este ceva mai mica,ea fiind explicata prin frecventa activitatii ciclonale mediteraneene ce asigura in lunile de toamna-iarna o nebulozitate mai mare.In timpul anului, apar deosebiri locale intre subunitatile subcarpatice acestea fiind determinate de manifestarea diferita a unor factori ce diminueaza valoarea radiatiei. Intre acestea insemnate sunt frecventa in anumite intervale de timp a cetii in depresiuni si lipsa ei pe dealurile limitrofe; condensarea rapida si crestere a nebulozitatii pe culmile inalte datorita ascendentei rapide a aerului,situatii opuse depresiunilor si dealurilor joase unde descendenta aerului va conduce spre un cer senin.

Potentialul termicTemperatura medie anuala inregistreaza valori de 10-10,5° la vest de Olt.Aceste valori reprezinta o consecinta directa a diferentierii regionale a frecventei maselor de aer cu calitati deosebite.In aceste sens se remarca la vest de Olt unde fecventa maselor sud vestice si foehnizarea impusa de masele vestice dau valori mari.Primavara este ceva mai timpurie in aceasta zona.Iarna in depresiuni si pe culoarele de vale aerul rece stagneaza producandu-se scaderi importante de temperatura si inversiuni termice in raport cu dealurile limitrofe.Ca urmare amplitudinea este de peste 24°.Repartitia numarului de zile si a intervalelor de inregistrare este de 21-22 zile de iarna,105-110 zile cu inghet,100-105 zile de vara si 30-35 zile tropicale.NebulozitateaEste strans legata de circulatia maselor de aer valorile medii osciland anual in general intre 5 si 6 zecimi.Ca urmare,numarul de zile senine va fi in jur de 50 la vest de Olt,cele mai multe concentrandu-se in august si septembrie.

Circulatia maselor de aerCirculatia sudica si sud-vestica asigura un aer cald si umed cand este determinata de anticiclonul azoric sau de activizarea ciclonala mediteraneeana.El dau precipitatii bogate si iarna cantitati insemnate de zapada si viscole.Daca masele de aer provin din Sahara sau din Asia Mica atunci aerul este cald,uscat si uneori incarcat cu particule de praf.

Regimul precipitatiilorIn nordul Olteniei sunt posibile circa 8 zile cu averse,in timpul lor se inregistreaza cantitati mari de precipitatii.Astfel au fost la Apa Neagra 154,2 mm la 30.07.1969,in septembrie 1941 la Targu-Jiu au cazut 33,6 l/m² in 6 minute etc.Ele sunt insotite uneori si de caderi de grindina, in timpul ploilor torentiale se inregistreaza si valorile maxime in 24 de ore.Anual numarul de zile cu ninsoare variaza la 15-20 zile.VanturileCuloarele vailor principale impun o circulatie nord-sud iar desfasurarea principalelor depresiuni pe cea de la vest la est.Se produc si foehnizari pe directia NV-SE.Local se manifesta si brize de munte.Climatul cel mai blând se găseşte în părţile Tismanei, Tr. Severin şi Orşovei, unde creşte o vegetaţie cu nuanţe mediteraneene (păduri de castan, păduri de liliac sălbatic).În general, clima Olteniei este simţitor mai blândă decât în restul ţării, aceasta datorită atât influenţelor mediteraneene, cât şi adăpostului pe care îl oferă Carpaţii Meridionali.

Bibliografie Ielenicz M.,Ghincea M.,Patru I.,2003,Subcarpatii Romaniei,Editura Universitara,Bucuresti

Hidrologia Subcarpatilor Olteniei

Reţeaua hidrografică

1. Caracteristici mofohidrografice

- Reţea hidrografică alohtonă (de provenienţă carpatică) şi autohtonă

-Primele au un regim de scurgere bine conturat, iar aportul de ape din Subcarpaţi nu le modifică esenţial. Amintim: Jiul cu Gilortul şi Motrul, Oltul cu Topologul şi Olteţul.

-Râurile autohtone aparţin la 3-4 generaţii. Cele mai însemnate au izvoare la marginea munţilor sau au bazine extinse. Amaradia de Jiu, Câlnicul afluent al Gilortului

- Ele au apă permanent, dar debitul e fluctuant (ape mari primvara şi mici vara)

-La acestea se adaugă reţeaua de bazine mici care se dezvoltă în Subcarpaţi şi care vara pot seca, dar după precipitaţii torenţiale prezintă un potenţial morfodinamic foarte mare

-Direcţia celor mai multe râuri e nord-sud

-Densitatea medie a reţelei hidrografice este diferită de la un sector la altul funcţie de alcătuirea petrografică şi de stadiul de evoluţie. Pentru întreaga regiune este de 0,4 – 0,5 km/kmp, la confluenţe atinge 0,8-0.9 km/kmp, iar dacă se iau în considerare şi cursurile temporare poate ajunge sau depăşi valori de 2,5 km/kmp

2 Caracteristici hidrologice

-Regimul de scurgere e influenţat de condiţiile climatice şi geologice. Factorii climatici au un rol important prin cantitatea de precipitaţii care are însă o repartiţie diferită funcţie de regiune şi perioada anuală. Ele sunt concentrate mai ales primăvara, dar importante sunt şi aversele de vară (provoacă viituri). Temperaturile negative din timpul iernii determină debite foarte mici. Factorii geologice influenţează gradul de mineralizare al apelor şi cantitatea de apă infiltrată/pierdută.

-În S. Getici la vest de Olt sunt râuri care primesc un aport important de apă din subteran (aria carstică de la nord – Runcu şi Izverna, Tismana şi Jaleşul). Tot aici iarna survine topirea zăpezii ca urmare a pătrunderii maselor sudice, iar vara şi toamna alimentarea e predominant subterană.

-În S. Getici la vest de Olt sunt râuri care primesc un aport important de apă din subteran (aria carstică de la nord – Runcu şi Izverna, Tismana şi Jaleşul). Tot aici iarna survine topirea zăpezii ca urmare a pătrunderii maselor sudice, iar vara şi toamna alimentarea e predominant subterană.

Debitele medii multianuale: Jiu 54,5 mc/s, Olt 145 mc/s Debite maxime: Jiu 1580 mc/s, Olt 2570 mc/s Debite minime: Jiu 4.05 mc/s, Olt 11 mc/s Scurgerea solidă este bogată (favorizată de substratul

sedimentar slab consolidat, gradul ridicat de despădurire, fecvenţa ploilor torenţiale). Valori medii sunt de 1-2,5 t/ha/an

3 .Apele freatice

- se găsesc la adâncimi mici, cantonate în depozite de versant, la baza pietrişurilor şi nisipurilor de terase, în conuri de dejecţie.

-Au o circulaţie rapidă şi se află sub directa influenţă a condiţiilor climatice (regimul precipitaţiilor) de unde rezultă variaţia lor în timp.

-Sunt potabile (folosite în alimentarea populaţiei şi in activităţi economice).

Se găsesc:

-La 5 m adâncime în depozitele de terasă ale marilor râuri In structura luncilor (mai ales la cele supraaluvionate) acolo unde debitul râului influenţează debitul freatic.

-Apar modificări imoprtante acolo unde râurile au suferit amenajări

Apele de adâncime, provin din apele vadoase, au un conţinut chimic influenţat de litologie.

-Depozitele mio-pliocene dominante in Subcarpaţi au în compoziţie gresii, marne, argile, tufuri, pietrişuri, nisipuri. În ele se află zăcăminte de petrol, gaze, cărbuni, sare. Prin urmare, apele de adâncime au un conţinut mare de săruri, duritate mare şi restrictivitate pentru consum.

-Adesea se află sub presiune şi ajung la suprafaţă folosind planurile de falie, de stratificaţie (izvoare minerale).

Tipuri de ape minerale:

-Clorosodice simple (apar prin spălarea masivelor de sare sau a breciei sării) la Ocnele Mari

-Sulfuroase, cele mai frecvente în Subcarpaţi, străbat depozite paleogene grezoase, marno-grezoase

-Iodurate şi bromurate, în formaţiuni miocene la Olăneşti

Blibiografie: Tufescu, V. (1966) – Subcarpaţii, Editura

Ştiinţifică, Bucureşti Irina UNGUREANU(2004)-

GEOGRAFIA CARPAŢILOR ŞI SUBCARPAŢILOR,Iasi