CUPRINSIntroducere.............................................................................................................................................2

Brand-ul de ţară şi brand-ul de destinaţie turistică.................................................................................5

Imaginea României................................................................................................................................9

Elemente ale identităţii româneşti........................................................................................................11

Raportarea la tradiţie şi religie a omului modern şi post-modern.......................................................16

Turismul cultural-religios.....................................................................................................................21

Cercetarea potenţialului turistic al Olteniei..........................................................................................24

Elemente ale patrimoniului etnocultural...............................................................................................28

Elemente ale patrimoniului etnocultural..............................................................................................28

Campanie de promovare a turismului ecumenic „Oltenia Eternă”........................................................33

Descrierea programului:.......................................................................................................................37

Analiza SWOT a programului..............................................................................................................39

Cercetarea.............................................................................................................................................41

Planificarea...........................................................................................................................................42

Ţinte.....................................................................................................................................................43

Obiective..............................................................................................................................................44

Strategia...............................................................................................................................................45

Planul de activităţi:...............................................................................................................................52

Evaluarea..............................................................................................................................................62

Planificarea activităţilor campaniei:.....................................................................................................66

Evaluarea campaniei............................................................................................................................66

Concluzii..............................................................................................................................................67

Bibliografie..........................................................................................................................................68

1

Introducere

Lucrarea de faţă îşi propune să schiţeze un program de promovare a unei zone turistice

cu un potenţial turistic de netăgăduit, din nefericire, încă, nevalorificat. Zona la care facem

referire este Oltenia, a cărei promovare se doreşte a se realiza prin prisma bogăţiei sale

spirituale, materializată în manifestările etno-folclorice, în mănăstirile şi tradiţiile religioase

existente în zonă.

Paşii pe care i-am parcurs în elaborarea acestei lucrări urmează întocmai etapele tipice

ale campaniei de relaţii publice. În primă fază, am identificat problema cu care ne confruntăm.

În cazul nostru, era vorba despre o imagine de ţară insuficient promovată şi descoperită,

respectiv incapacitatea campaniilor derulate de a remedia această situaţie prin conceperea

unui brand de ţară puternic valorizat. Soluţia pe care am propus-o a fost valorizarea resurselor

existente si crearea unei bune imagini globale a României, prin crearea unor brand-uri

sectoriale, cum este cel turistic. Am luat drept exemplu, în acest sens, cazul fostelor ţări

comuniste, care au urmat cu succes acest parcurs, creând brand-uri turistice reputate, care nu

numai că au avut efecte benefice asupra turismului şi implicit asupra economiei, ci şi în

modelarea unei mai bune imagini de ţară. Am pornit aşadar de la premisa necesităţii de a

concepe brand-uri turistice puternice, care să crească reputaţia ţării noastre în străinătate.

Primul aspect care ne-a atras atenţia a fost poziţionarea pe un segment turistic atipic, care să

diferenţieze România, dar care în acelaşi timp, să reprezinte însăşi esenţa ei, element

important al identităţii de ţară.

Pentru a înţelege care este elementul care ne diferenţiază şi reprezintă, în acelaşi, timp

un reper fundamental al identităţii noastre, am iniţiat o cercetare riguroasă în acest sens. Am

recurs la baze de date, la cărţi reprezentative care tratează acest subiect, reviste, pagini de

Internet pentru a ajunge la concluzia că religia şi folclorul reprezintă cele două dimensiuni

esenţiale ale fiinţei noastre naţionale, având, în plus, posibilitatea de a fi valorificate din punct

de vedere turistic. Am considerat, în consecinţă, necesară în această primă etapă, cercetarea

modului în care fenomenul religios este trăit de către omul modern, pentru a putea concepe

mesaje pertinente, care să aibă efectul persuasiv scontat şi care să stârneasca interesul pentru

ţara noastra. Am fost în, egală măsură, interesaţi în această fază preliminară de cercetare, să

înţelegem care este specificul turismului cultural religios, care sunt şansele aplicării acestui

concept în ţara noastră şi, mai ales, care este zona ţării ce s-ar preta cel mai bine unei astfel

de iniţiative.

2

Prin cercetarea potenţialului turistic al Olteniei, am constatat că zona dispune de un

potenţial turistic care, valorificat în mod profesional şi constant, prin ample campanii de

promovare, ar putea conduce la realizarea obiectivului pe care ni l-am propus, vizând crearea

unui reputat brand de destinaţie turistică. Am identificat, în consecinţă, principalele obiective

turistice care ar putea face obiectul campaniilor de promovare, respectiv cele mai frumoase şi

reprezentative mânăstiri, biserici şi schituri, din pleiada de monumente bisericeşti ce se

regăsesc pe aceste meleaguri.

Am propus, în consecinţă, un program de promovare regională a Olteniei. Am stabilit

ca programul să se desfăşoare pe perioada unui an calendaristic, cu menţiunea ca acţiuni de

promovare să fie efectuate în mod constant după finalizarea programului. Obiectivul principal

al campaniei de relaţii public cu care va debuta programul îl reprezintă creşterea vizibilităţii

Olteniei, creşterea numărului de turişti ce vizitează această zonă şi, implicit, transformarea

Olteniei într-un brand de destinaţie turistică pe segmentul turismului cultural-religios.

Pentru atingerea obiectivelor propuse am gândit o serie de evenimente menite să scoată

Oltenia din anonimat şi să îi aducă o recunoaştere internaţională. Primul eveniment gândit, în

acest sens, este organizarea unui festival internaţional al ortodoxiei, care să constea într-un

set de conferinţe organizate, pe parcursul a 6 zile, cu invitaţi de renume din ţară şi străinătate.

Un al doile eveniment îl reprezintă organizarea unei expoziţii itinerante de fotografie

bisericească, însoţită pe parcursul său, de ansambluri folclorice şi trupe de teatru, menite să

creeze o imagine clară cu privire la frumuseţea şi bogăţia spirituală a Olteniei. Dacă în primă

fază, prin intermediul festivalului atragem atenţia asupra zonei Olteniei, în această a doua

fază, prin expoziţia itinerantă, aducem publicului nostru ţintă elemente palpabile ale

universului oltenesc, stârnindu-i curiozitatea şi dorinţa de a vizita această zonă. Evenimentele

gândite au menirea de a crea senzaţia de familiaritate cu aceste meleaguri, vizând, în egală

măsură, implicarea afectivă a publicului ţintă în descoperirea frumuseţilor ascunse ale unei

zone care, deşi necunoscută, trebuie să pară în acelaşi timp accesibilă şi misterioasă. Fiecare

eveniment are setul propriu de materiale promoţionale, precum şi o inevitabilă etapă de

evaluare, menită să dezvăluie impactul pe care evenimentul l-a produs. De altfel, o etapă de

evaluare este gândită pentru întreaga campanie, pentru a descoperi gradul de îndeplinire a

obiectivelor, eficienţa mijloacelor folosite, precum şi înţelegerea şi corectarea eventualelor

greşeli de implementare a strategiei.

Lucrarea propune iniţierea unei campanii de promovare, cu efecte benefice pentru

economia şi imaginea de ţară, subliniind, în egală măsură, importanţa creării cadrului

organizatoric prielnic derulării programului. Propune, în egală măsură, lansarea de noi

materiale promoţionale vizând zona Olteniei, prezentate într-o manieră inedită şi cu un mesaj

3

percutant pentru a garanta informarea corectă şi coerentă a publicului ţintă, condiţie a

declanşării unui interes real pentru oferta propusă.

4

Brand-ul de ţară şi brand-ul de destinaţie turistică

« Avem, noi, românii nefericita înclinaţie de a crede că ţara noastră este unică, de

neînţeles şi că, în consecinţă, este foarte greu dacă nu imposibil să găsim răspunsuri la

problemele cu care ne confruntăm, fie ele de ordin economic, politic sau vizând îmbunătăţirea

imaginii de ţară în exterior. E România, într-adevăr, o ţară de neînţeles? Aşa s-ar zice. Această

plingere tranşantă bântuie cu o frecvenţă folclorică şi domină implacabil orice tip de

dezbatere, invitând-o la dispariţie. Ideea după care România nu poate fi descifrată e un bun

egal împărţit de „gura lumii şi de opinia educată”1. Aşa e percepută România în interior: fără

sens şi fără leac. Ne mai miră atunci faptul că străinii au o imagine proastă despre noi?

Multiplicată în nenumărate variante şi drapată în cele mai surprinzătoare camuflaje, ideea e

aşezată solid în gândirea publică; România pare a fi prizoniera unor procese statice . Nimic nu

e nou, nimic nu se schimbă şi nimic nu explică această predilecţie naţională spre paralizie.

O dată cu intrarea în Uniunea Europeană s-a sperat că rezolvarea la problemele noastre

interne va veni din exterior. Însă curând locul acestei firave speranţe a fost luat de vechiul

nostru scepticism păgubos: ne-am convins cu toţii din nou că “România este o ţară de o

unicitate negativă, unde una se spune şi alta se face, unde avem toate cele necesare traiului

democratic şi unde totuşi nimic nu funcţionează aşa cum ar trebui. Toate vin parcă să

demonstreze că avem o ţară ciudată, care este în cele din urmă de neînţeles”2. Considerăm că

faptul de a te crampona de generalităţi şi stereotipii de genul acesta nu este câtuşi de puţin

benefic schimbării. Permanenta filosofare pe tema românităţii şi a identităţii noastre,

augmentată de nevoia de diferenţiere în noul context european , s-a dovedit a fi extrem de

neproductivă. Situaţia în care ne găsim se datorează faptului că nu reuşim să ieşim din cercul

strâmt al românităţii, nu avem înţelepciunea de a ne raporta la o realitate exterioară pentru a

avea în acest mod o experienţă comparativă utilă, care să ne inspire. Permanenta raportare la

sine nu poate fi decât pernicioasă, căci prea multă teoretizare nu lasă loc analizei profunde,

autentice făcând imposibilă tragerea unor concluzii.

Tocmai de aceea în studiul pe care urmează să îl dezvoltăm ne propunem să depăşim

această atitudine negativă şi să ajungem să redescoperim ce înseamnă a fi român, care sunt

elementele cheie ale identităţii noastre şi mai ales cum să le valorizăm pentru a stârni interesul

şi admiraţia străinilor, cu efecte benefice atât pentru imaginea de ţară cât şi pentru percepţia

pe care o avem despre noi înşine. Ştim că au existat numeroase iniţiative de acest gen, însă

toate au fost în cele din urmă sortite eşecului. Ţinând cont de datele actualei situaţii am

considerat necesară analizarea modului în care alte ţări foste comuniste au procedat în

1 www.ideiindialog.ro2 Idem1

5

încercarea de concepere a brandului de ţară şi a diverselor branduri adiacente, pentru a

descoperi strategiile utilizate, precum şi gradul lor de eficienţă. Am considerat în egală

măsură necesară cerecetarea modului în care diversele campanii de promovare au fost gândite

la noi în ţară, în ideea unei posibile comparaţii. Concluziile ne vor fi de mare folos,

asigurându-ne un grad mai mare de eficienţă, scutindu-ne în acelaşi timp de irosirea timpului

şi banilor atât de necesari în demersul pe care ni l-am propus.

Specialiştii în comunicare şi relaţii publice fac o distincţie clară între conceptele de

brand de destinaţie turistică3 şi cel de brand de ţară. Brand-ul de ţară promovează interese

economice, politice şi comerciale în interiorul şi în exteriorul ţării. Scopul primordial în

adoptarea unei astfel de abordări este promovarea aspectelor definitorii ale ţării respective în

ideea atragerii de investitori şi a creării unei imagini favorabile în mediul internaţional, cu

efecte benefice în cazul exporturilor şi a atragerii unei forţe de muncă specializate. În schimb,

crearea unui brand de destinaţie turistică este mai preocupat de vizualizare şi simbolism,

având ca obiectiv principal atragerea vizitatorilor. Brand-ul de ţară presupune, cel puţin într-

un stadiu incipient, o viziune de ansamblu şi o abordare mai creativă, implicit abstractă şi mai

puţin controlabilă. Putem lua spre exemplificare cazul ţărilor est europene, valabil şi pentru

situaţia în care se regăseşte ţara noastră.

Ţările aparţinătoare blocului estic au considerat necesară crearea unui brand de ţară

pentru a se detaşa de spectrul comunismului, ca să schimbe stereotipurile negative şi să le

fortifice pe cele pozitive, poziţionându-se ca membru de încredere al comunităţii

internaţionale, în perspectiva aderării la cele două super-brand-uri UE şi NATO. S-a sperat,

chiar că, prin căutările febrile, în scopul creării brand-ului, să se reuşească reconstruirea unei

identităţi zdruncinate în perioada de tranziţie, redând, în același timp încrederea în sine

acestor ţări. Ceea ce au constatat, însă, specialiştii în comunicare este că, în estul Europei

procesul de concepere a unor brand-uri de ţară puternice se află încă într-un stadiu incipient,

în ciuda eforturilor depuse. În ceea ce priveşte poziţionarea ca brand de destinaţie turistică,

ţările foste comuniste au mizat pe ideea de: accesibil, ieftin, modern, însorit şi primitor.

Elemente vizuale şi verbale ale brand-urilor de destinaţie turistică au circulat în campaniile

publicitare. Nu au reuşit, însă, să evidenţieze chestiuni specifice, care să le diferenţieze, dat

fiind faptul că promiteau experienţe similare.

Cele mai des întâlnite greşeli în campaniile organizate de alte ţări foste comuniste au

vizat:

3 The Canadian Journal of Communication6

Lipsa de coordonare în gestionarea reputaţiei ţării şi a elementelor ce o formează:

brand-ul de destinaţie şi brand-ul de ţară, diplomaţia în dimensiunea sa publică şi

culturală. Nu există o sinergie între aceste funcţii. Nu se ţine cont de faptul că o ţară se

poate remarca pe unul dintre aceste planuri, în timp ce în celelalte situaţia poate fi chiar

critică. Un exemplu în acest sens este cazul Croaţiei, care a reuşit să se impună ca brand

de destinaţie turistică, în ciuda faptului că în planul diplomaţiei existau probleme.

Startul târziu; aceasta este chestiunea general valabilă pentru ţările est europene.

Promovarea de ţară a devenit o activitate instituţionalizată începând cu anii 90, când

guvernele au început să înţeleagă că ţările pe care le conduceau aveau „probleme de

imagine” şi că iniţiativa promovării imaginii de ţară trebuie să pornească de la nivel

guvernamental.

Acţiunea de promovare a ţării este adesea politizată şi devine victimă a certurilor

între partide, mai ales atunci când nu există o înţelegere între diversele partide în ceea ce

priveşte strategia de promovare şi persoanele care trebuie să o construiască şi să o

implementeze. Un exemplu în acest sens este cazul Estoniei: o dată cu schimbarea

guvernului, în 2003, s-a decis întreruperea proiectului de construire a brand-ului de ţară,

considerat a fi prea scump.

Nu există coordonare strategică între instituţii şi actorii implicaţi în promovarea de

ţară. Numărul organizaţiilor şi al instituţiilor implicate în procesul de promovare poate,

de asemenea, afecta strategia şi coordonarea, care sunt de o importanţă crucială pentru

reuşita proiectului. Un exemplu în acest sens este Polonia. În promovarea acestei ţări s-

au implicat mai mult de 7 instituţii, care, uneori, au transmis mesaje contradictorii, cu

efecte nefaste pentru coerenţa comunicării.

Nu există o distincţie clară între diversele brand-uri de ţară. Ideea centrală a

campaniilor de promovare este comună mai multor ţări, făcând imposibilă demarcarea.

Brand-ul promite, astfel, experienţe similare, făcând dificilă identificarea aspectelor care

să formeze în mintea potenţialilor turişti, investitori sau cumpărători o imagine clară

despre identitatea acelei ţări;

Mesajele şi sloganele sunt fie depăşite fie generale. Esenţa brandului estonian

„transformarea pozitivă” a devenit învechit o dată cu încheierea procesului de tranziţie.

Un alt minus este legat de faptul că publicul intern (populaţia ţării respective) nu

susţine activ brand-ul, fie pentru că nu a fost implicat în construcţia acestuia , fie pentru

că nu se regăseşte în el. Cetăţenilor, ca ambasadori ai brandului de ţară, ar trebui să li se

explice contexul şi relevanţa proiectului, cu mult înainte de lansarea oricărei campanii

de promovare. Ţara trebuie să subscrie la propriul brand, înainte ca ceilalţi să o facă.

7

Estonia şi-a început construcţia brand-ului prin consultări sporadice ale populaţiei şi, ca

urmare, aceasta nu a susţinut proiectul, care a primit critici virulente în media. Obţinerea

susţinerii publicului intern este o sarcină extrem de importantă ce revine agenţiei de

relaţii publice responsabilă de proiect.

Procesul de construire a brand-ului nu este dinamic şi nu se bucură de continuitate.

Estonia şi-a lansat brand-ul de ţară în 2003, dar, de atunci, nu au mai fost luate măsuri

pentru a menţine activă promovarea. Ţările investesc mult în campania de lansare, fără a

avea, însă, continuitate pe parcurs.

Brand-ul de ţară nu oferă soluţii la toate probleme unei ţări. El poate fi benefic, cu

condiţia să aibă încorporat un element tangibil: o experienţă, un serviciu, un produs.

Accentul prea mare pus pe publicitate. Aceasta se poate dovedi benefică în stadiul

incipient al lansării campaniei. Folosită însă pe termen lung nu este credibilă şi nici

eficientă, date fiind costurile ridicate şi absenţa feed-back-ului. Mai mult accent ar

trebui pus pe relaţiile publice, capabile să construiască relaţii durabile şi dinamice cu

publicul vizat.

Concepţia greşită că imaginea este mai importantă decât realitatea, determină lipsa

de credibilitate a mesajelor. Imaginile trebuie să corespundă realităţii, pentru că, altfel,

campania de promovare devine una de manipulare a percepţiilor.

Lipsa resurselor materiale şi umane este o altă problemă. Pentru a depăşi acestă

problemă, promovarea unei ţări ar trebui să devină mai creativă şi inovatoare, renunţând

la instrumentele de lucru prea costisitoare.

Lipsa transparenţei şi a semnelor de progres. Dat fiind faptul că bugetul acestor

campanii este constituit din taxele plătite de cetăţeni, ar trebui să li se explice clar care

este proiectul şi să li se explice modul în care banii urmează a fi cheltuiţi. Evaluarea

înainte şi după desfăşurarea campaniilor este de asemenea crucială.

Este privilegiată strategia pe termen scurt, fără a se ţine cont de faptul că procesul de

construcţie a brand-ului este lent şi poate dura chiar şi câteva decenii.

Depăşirea acestor probleme este condiţia construirii unui brand puternic, prin

profesionalizarea celor care activează în acest domeniu de activitate.

Imaginea României

În ceea ce priveşte campaniile desfăşurate în ţara noastră, o simplă analiză ne va arăta

greşelile comise, ce au condus la iminentul eşec al acţiunilor de comunicare întreprinse.

8

Greşeala primordială a derivat chiar din modul în care a fost gândită strategia de lucru.

S-a început prin campanii agresive de advertising în care imaginea transmisă nu era

verosimilă. România era prezentată într-o formă idilică, în contrast evident cu imaginea reală

a României sau cel puţin incompatibilă cu percepţia celor mai mulţi din exterior4. Specialiştii

în comunicare subliniază faptul că, atunci când o organizaţie se confruntă cu crize de imagine,

trebuie luate măsuri de comunicare, nu însă în sensul acoperirii realităţii prin publicitate, ci

prin mesaje oneste, care să fie persuasive şi credibile. Ori, tocmai lucrul acesta nu s-a

întâmplat în cazul României. S-au alocat bugete colosale în campanii de publicitate, fără a

obţine, însă, rezultatele scontate. Banii aceştia trebuiau, în fapt, investiţi în campanii de relaţii

publice, cu o strategie pe termen lung, gândită într-un mod care să prezinte România, cu tot

ce are ea mai frumos şi atipic. Contrastele din ţara noastră ar fi putut fi, în acest sens, un

potenţial de valorificat.

Comparând rezultatele celor două analize ce vizează greşelile cele mai uzuale în

derularea campaniilor de promovare observăm că acestea sunt comune. Campaniile româneşti

ar fi fost poate mult mai eficiente dacă ar fi recurs la o simplă analiză de acest gen, experienţa

celorlalte ţări putându-se dovedi utilă. Nedorind să repetăm aceleaşi greşeli şi luând aminte la

exemplul acestor ţări foste comuniste, remarcăm faptul nu lipsit de importanţă, că cele mai

multe dintre acestea, după ce au eşuat în impunerea brand-ului de ţară au preferat să îşi

îmbunătăţească imaginea în exterior, prin valorificarea turismului şi impunerea ca brand de

destinaţie turistică. Aceasta este în opinia noastră, metoda cea mai eficientă de a atrage turişti

în ţară şi de a câştiga încrederea, prin oferirea unor servicii de calitate, cu efecte benefice pe

termen lung, atât pentru economia ţării cât şi pentru imaginea proiectată. Experienţa acestor

ţări ne demonstrează de asemenea că de importanţă capitală în acest demers este evitarea

copierii celorlalte brand-uri şi aducere în prim-plan a unor aspecte atipice în acest segment.

Aceste aspecte trebuie însă să fie atribute esenţiale ale ţării noastre, căci ultimul lucru pe care

ni-l dorim, o dată porniţi în acest demers, este să dezamăgim, prin incosistenţa ofertei şi prin

incapacitea de a veni în întâmpinarea aşteptărilor.

O posibilă abordare în acest sens ar fi poziţionarea noastră ca tărâm latin binecuvântat,

sublinierea faptului că românii sunt un popor latin ortodox şi a faptului că ortodoxia de

origine bizantină se reflectă în tradiţiile şi obiceiurile noastre, în arhitectura bisericilor, fiind

indisolubil legată de însăşi fiinţa poporului român. Ar putea fi aceasta o poziţionare care să

stârnească interesul şi simpatia străinilor, cu efecte dintre cele mai benefice.

4 Simona-Mirela Miculescu, Relaţiile publice din perpectivă internaţională, Editura Polirom, Bucureşti, 20069

Constantin Noica5 amintea, la un moment dat, în una dintre scrierile sale dorinţa

poporului român de a ieşi din anonimat şi de a căpăta un rol important în derularea istoriei.

Noica aprecia în studiul său că faptul că poporul român nu s-a bucurat de avanscena istoriei

s-a datorat specificului fiinţei sale spirituale şi destinului său istoric, care au creat condiţii

favorabile cristalizării unei culturi minore, făcând în schimb imposibilă formarea unei culturi

majore, care ne-ar fi impus în plan internaţional. El consideră că ceea ce este tipic spiritului

românesc este raportarea faţă de lume, dictată de o puternică religiozitate.

Filosofia de viaţă a românului, marcată de principiile religioase, îi spune acestuia că

toate frământările lumii sunt nesemnificative şi că ceea ce contează este absolutul. Un astfel

de mod de a te plasa în lume are evidente efecte asupra comportamentului. Devin explicabile,

în acest context, aspecte ale felului de a fi al românilor, considerate îndeobşte ca metehne,

ţinând, în fapt, de esenţa noastră: orientarea spre contemplare, lipsa de acţiune, absenţa

dorinţei de cunoaştere şi de afirmare. Tipul acesta de comportament a dus la pregnanţa

culturii minore, marcată de tradiţii, folclor şi creaţii anonime şi implicit absenţa unei culturi

majore, care să ne aducă aprecierea unanimă în străinătate. Consideră pe cale de consecinţă

că, pentru ieşirea din anonimatul istoriei întoarcerea la cultura minoră nu ar reprezenta o

soluţie.

Oarecum în contrast cu concluziile domnului Noica, în contextul cercetării pe care o

efectuăm considerăm că tocmai recuperarea acestei culturi minore, prin valorificarea

tradiţiilor şi valorilor româneşti, în contextul spiritual modern ar putea reprezenta

modalitatea de a ne poziţiona definitiv în conştiinţa occidentalilor ca o ţară cu o bogată şi

complexă spiritualitate. Ar putea fi aceasta o modalitate sigură de a transforma diversele zone

istorice ale ţării noastre în reputate brand-uri de destinaţie turistică.

O camapanie de promovare la nivel internaţional ar putea fi iniţiată în zona Olteniei,

care să aibă ca obiect tradiţiile şi universul spiritual oltenesc, prin aducerea în prim plan a

frumoaselor noastre mânăstiri. Acest gen de iniţiativă s-ar dovedi benefică nu numai pentru

turism şi imaginea de ţară, ci şi pentru societatea românească în ansamblu ei. Reuşita acestei

campanii ar aduce un suflu nou în societatea românească. O societate care încă se caută pe

sine şi se construieşte după dramatica perioadă comunistă. Preşedintele ceh Vaclav Havel

compara trecerea de la comunism la perioada de tranziţie cu trecerea de la grădina zoologică

la junglă. Ni se pare potrivită această observaţie şi, dat fiind faptul că nu dorim să trăim într-o

astfel de societate, considerăm că întoarcerea la tradiţie şi la cultura noastră religioasă,

îndeosebi cea creştină, ar putea fi soluţia salvatoare pentru clarificarea percepţiei pe care o

5 Constantin Noica, Pagini despre sufletul românesc, Editura Humanitas, Bucureşti 200010

avem despre ce înseamnă identitatea noastră cât şi pentru impunerea în străinătate a unei

imagini autentice, nedeformate a ceea ce înseamnă poporul român şi cultura sa.

Inserţia în spaţiul public a unor mesaje care să evidenţieze modul nostru tipic românesc

de a fi în lume, sublinierea unor teme şi valori religioase ar putea reprezenta pretextul

solidarizării tuturor agenţilor sociali pentru asigurarea unei mai bune percepţii a României.

Elemente ale identităţii româneşti

Neamul nu este, aşa cum spunea Mircea Vulcănescu6, o entitate definitivă, ci este o

structură în permanenţă devenire. El depăşeşte rasa biologică, fiind rezultatul îmbinării

6 Mircea Vulcănesu, Dimensiunea românească a existenţei, Editura Eminescu, Bucuresti 199611

dimensiunii biologice şi a celei etice. El presupune o serie de transformări, de adaosuri la cele

deja stabilite de înaintaşi. Dacă neamul românesc este o entitate în continuă devenire intervine

fireasca întrebare, în legătură cu modul în care putem descoperi acele aspecte care determină

specificul nostru naţional, care să ne permită afirmarea şi diferenţierea pe scena lumii.

Răspunsul nu poate fi decât unul singur, ţinând cont de datele problemei şi anume o percepţie

intuitivă a chipului etern al românului dintotdeauna, scos la suprafaţă de marii noştrii

gânditori. Numai descoperirea pe cale intuitivă a acestui chip poate fi garanţia afirmării şi

recunoaşterii noastre ca popor unic, original, cu o bogată şi intensă viaţă spirituală.

Pentru a reuşi în demersul nostru trebuie să devenim conştienţi de existenţa unui anumit

fel de a fi al românului şi de faptul că românitatea este o caracteristică spirituală imuabilă, de

o valoare şi o bogăţie inestimabilă. Se vorbeşte din ce în ce mai mult în ultima perioadă de

complexele pe care românii le au în ceea ce priveşte identitatea lor, de imaginea negativă pe

care străinii şi-au format-o despre noi. Ori noi considerăm că atunci când începi să te îndoieşti

de tine însuţi sau când alţii îşi formează o imagine deformată despre tine, un puternic mijloc

terapeutic este întoarcerea la rădăcinile fiinţei tale. Acest principiu poate fi aplicat situaţiei în

care se regăseşte poporul român. Avem nevoie să ne întoarcem la rădăcinile fiinţei noastre şi

să redescoperim acea realitate inalterabilă a sufletului românesc.

Ceea ce ne propunem este „desluşirea profilului mentalităţii noastre colective, a

valorilor tipic româneşti”. Acest demers este cu atât mai necesar dacă ţinem cont că am ieşit

dintr-o perioadă destul de traumatizantă, cea comunistă care a încercat într-o anumită măsură

o mutaţie identitară, din care cu greu ne dezmeticim. Se adaugă la acest aspect însăşi lumea în

care trăim, marcată de o permanentă transformare, globalizată, în care ispitele şi influenţele

sunt numeroase şi există riscul de „a ne pierde”.

Dacă cultura unui om este, după cum zice Paul Valéry, ceea ce ne rămâne după ce am

uitat totul, considerăm că putem descoperi felul nostru specific de a fi, numai în momentul în

care nu ne-am mai sili să fim în nici un alt fel decât cum suntem. Ori acest fel de a fi are o

legătură indisolubilă cu tradiţia ortodoxă şi cu obiceiurile noastre folclorice, de sorginte

tracică.

Însăşi viziunea românului despre lume este puternic impregnată de elemente ale culturii

noastre ortodoxe şi folclorice. Românul îşi reprezintă lumea ca „un construct în spaţiu şi timp,

cu o ierarhie bine stabilită, aflată însă în permanentă devenire, o devenire procesivă, acel alai

al lumii care umple spaţiul şi timpul, atât de sugestiv reprezentat în celebra doină”Mioriţa”7.

Lumea este percepută ca o permanentă teofanie, asta datorită credinţei în prezenţa creatoare a

lui Dumnezeu. În concepţia românului toate cele lumeşti sunt posibile numai prin îngăduinţa

7 Mircea Vulcănescu,op.cit.12

divinităţii, voinţa umană fiind numai un simulacru al voinţei divine; omul este martor la

lucrarea permanentă a divinităţii. Lumea este văzută ca o carte de semne, românul citeşte

semnele pentru a înţelege modul în care evoluează lucrurile. Această atitudine este vizibilă la

sate, dar o putem descoperi într-o formă camuflată şi în oraşele puternic laicizate: setea de

noutăţi, de zvon reprezintă modalităţi în care acesta se pune la curent cu modul în care balanţa

faptelor înclină în favoarea sau defavoarea sa.

Existenţa românească se desfăşoară într-un fel de lume de basm, asta deoarece la fiecare

pas lumea străveche izbucneşte la suprafaţă: în cimitire bocetul ritual, de sărbători horele

(ceremonie rituală specifică tracilor). Porneşti în cotidian şi fără să vrei te trezeşti în legendă,

asta pentru că la noi folclorul înseamnă un mod de a trăi şi a gândi, încă viu şi creator.

Folclorul nostru închide în sine o „tradiţie de adâncă şi apropape totală creştinătate”8.

Creaţiile noastre folclorice atestă faptul că a existat o influenţă creatoare a credinţei

ortodoxe asupra folclorului românesc. Vorbim despre o influenţă, o transformare originală a

unui fond spiritual şi nu de o respectare întocmai a dogmelor ortodoxe. Aşa cum spiritul

nostru etnic este copleşitor ortodox, fără a avea însă o viziune doctrinară, la fel şi folclorul

nostru îşi trage seva din creştinism, urmându-şi însă drumul său, imbogăţindu-se fără a-şi

trăda specificul. În prezent în spiritul nostru noţiunile de creştinism şi folclor coincid, dat fiind

faptul că poporul nostru s-a născut creştin. Aceste două elemente identitare nu au coincis

dintotdeauna. Ovidiu Papadima9 consideră chiar că putem vorbi de anterioritatea viziunii

folclorice. Acest cercetător afirmă că rădăcinile culturii noastre folclorice pot fi reperate în

cultura precreştină a tracilor, considerând zadarnice cercetările ce au căutat tradiţii latine în

cultura noastră. El îşi demonstrează afirmaţia prin observaţia că toţi coloniştii romani

(îndeosebi veniţi din Orient) au adus cu ei elemente ale creştinismului şi nici pe departe

elemente ale mitologiei lor decadente. Au adus în schimb elemente ale creştinismului oriental,

pe care ulterior chiar creştinismul le-a pus în circulaţie. În acest fel prin toate aceste elemente

am fost orientaţi spre Orient, indepărtându-ne de la bun început de Apus. Bizantinismul de

mai târziu (cu ecouri adânci în folclor şi în tradiţia noastră religioasă) apare în această lumină

ca o evoluţie firească a culturii noastre. A existat şi continuă sa există în folclorul nostru

românesc o puternică filiaţie cu creştinismul, lucru ce poate fi lesne descoperit prin

observarea mecanicii interne a descântecului, considerat a fi cea mai conservatoare formă a

creaţiei folclorice. Descântecul este un ritual magic a cărui menire este înlăturarea bolii. Prin

intermediul vrăjitoarei omul invocă elemente ale naturii, întregul cosmos, sfinţii sau chiar pe

Dumnezeu solicitându-le să îi uşureze soarta, încrezător fiind că aceştia vor fi sensibili la

8 Idem 7, p. 209 Ovidiu Papadima, O viziune românească a lumii, Editura Saeculum, Bucureşti 1995

13

problemele sale. Această credinţă vine din concepţia unei solidarităţi a firii şi a unui destin

comun al întregului cosmos, dat fiind faptul că toate în Dumnezeu îşi au originea. Toate

aceste ritualuri magice încep cu o mărturie de credinţă:

„Cu descântecul meu

Şi leacul de la Dmnezeu.”

Toate acestea nu sunt simple concesii făcute bisericii, ci simple consecinţe ale viziunii

noastre folclorice, în care credinţa şi divinitatea îşi au un loc bine determinat. Aşa se explică

de altfel coexistenţa surprinzătoare pentru cel care descoperă pentru prima dată cultura

noastră, a viziunii animiste, a solidarităţii cu natura şi viziunea spirituală creştină; îmbinarea

armonioasă între religie şi magie, între bucuria de a trăi şi disciplina etică.

Această disciplină etică a fost şi este dictată de valorile religioase care au fost

interiorizate şi perpetuate, fiind puternic ancorate în mentalul colectiv. Această situaţie este

explicabilă prin faptul că religia ortodoxă şi mai ales biserica prin rolul ei activ au contribuit

la conservarea fiinţei noastre de români, făcând posibilă eliberarea naţională şi constituirea

noastră ca neam de sine stătător. Devine evident aşadar faptul că în mentalul nostru colectiv

religia reprezintă un pilon de bază al identităţii noastre. Devin de asemenea explicabile

manifestările felurite ale credinţei ortodoxe în creaţiile noastre folclorice şi în cultura noastră

în general.

Aşa cum spunea şi Dumitru Stăniloae10 ortodoxia reprezintă în firea noastră aburul

mistic, senzaţia misterului.

„Românul a avut smerenia sau orgoliul de a nu sfida eternitatea. Şi-a făcut intenţionat

casă din lemn, s-ar zice, ca să nu fie provocatoare. A acceptat gândul că totul este trecător şi s-

a instalat în vremelnic, cu o bucurie care practic l-a eliberat de angoase...În felul acesta

românii au trăit fără prea mari spaime metafizice, în intimitatea posibilului11”. Modul în care

sunt construite bisericile sunt încă o dovadă a acestei filosofii de viaţă, direct influenţată de

religia Ortodoxă. Bisericile şi mânăstirile noastre sunt de dimensiuni reduse în comparaţie cu

impunătoarele domuri din occident. Modul în care acestea au fost construite nu a fost

determinat de resursele materiale insuficiente ci de un anumit principiu spiritual. În Răsărit,

conform spiritualităţii bizantine biserica trebuia să trezească principiul comuniunii, oamenii

trebuiau să se simtă aproape unul de altul infrăţiţi în rugăciune. În schimb în Occident omul

trebuia să resimtă autoritatea bisericească. În Răsărit construcţiile uriaşe sunt cu totul

excepţionale,cum este cazul bisericii Sfânta Sofia.

10 Dumitru Stăniloae, Ortodoxie si românism, Editura Eminescu, 199211 Octavian Paler, Don Quijote in est, Editura Albatros, Bucureşti 1994

14

Bisericuţele noastre sunt „expresia delicateţii, a transparenţei omului şi a fragilităţii

operei sale în faţa divinului”. 12

Concepţia românului că totul e zădărnicie, direct izvorâtă din religia ortodoxă l-au

determinat pe acesta să nu îşi dorească afirmarea şi nici mărirea lui ca naţiune, făcând

imposibilă înscrierea culturii româneşti în rândul culturilor majore. Având conştiinţa orientată

spre absolut, unde precumpăneşte eternul, românul s-a ghidat după principiul:

„Nu tu eşti măsură lumii, cum voia grecul, ci lumea îţi e măsură ţie” (Constantin

Noica) .

Acest principiu îl regăsim şi în următoarele versuri populare culese din folclor:

„Lumea asta nu-i a mea

Cealălaltă nici aşa.”

Aşa cum afirmă şi Mircea Vulcănescu13, purtarea românului este ancorată în veşnicie. În

consecinţă este lipsit de simţ practic, având sentimentul, în tot ceea ce face că ia atitudine în

veşnicie şi că integrarea omului în veşnicie nu o dă fapta eficientă, ci purtarea simbolică sau

rituală. De aici derivă lipsa de teamă în faţa morţii. Un exempu în acest sens îl avem chiar în

doina „Mioriţa”, unde ceea ce îl preocupă pe păstor nu este să-şi apere viaţa, ci împlinirea

unei anumite ordini, a unui anumit ritual. Existenţa românului este calendarizată: repetiţia,

regăsirea în lume, recunoaşterea lucrurilor, neschimbarea lor le-o dă ritul. Fapta omului

devine comunicare, semn, gest, ritual măsurat de funcţia lui şi nu de rezultat. Iar moralitatea

lui e „rânduială”.

Raportarea la tradiţie şi religie a omului modern şi post-modern

Dat fiind faptul că ne propunem lansarea unei campanii de promovare a bisericilor şi

tradiţiilor noastre populare olteneşti, orientată la nivel internaţional, considerăm necesară şi

12 Dumitru Stăniloae, Reflecţii despre spiritualitatea poporului român, editura Elion, Bucuresti 200113

15

utilă înţelegerea modului în care omul modern se raportează la religie, precum şi locul pe care

aceasta îl ocupă în societatea contemporană.

Reflecţiile asupra fenomenului religios au fost numeroase, iar abordările dintre cele mai

diverse; ceea ce putem însă lesne observa este faptul că cel puţin secolul 20 s-a caracterizat

printr-o atitudine sceptică faţă de religie, unii ajungând chiar să profetizeze dispariţia religiei.

Cauzele acestei atitudini sceptice sunt legate de descoperirile ştiinţei şi tehnicii, care au făcut

ca religia să fie privită ca un fenomen desuet şi inutil;

Marx14 a fost primul teoretician social care a văzut în religie o piedică în calea

progresului social. El numea religia „opiumul popoarelor”. Mai târziu, în 1805, Nietzsche

proclama „moartea lui Dumnezeu”. Nu cu mult mult mai târziu, Freud vorbea în lucrarea

„Viitorul unei iluzii” despre religie ca o stare nevrotică obsesională, care însă va dispărea, ca

urmare a procesului inerent de maturizare a Omului. Religia era, aşadar, văzută de acesta ca o

formă de infantilism psihic, care trebuia inevitabil depăşită.

Cu toate că nu putem nega impactul pe care aceşti gânditori l-au avut asupra evoluţiei

societăţii noastre, putem afirma cu certitudine că previziunile lor nu s-au adeverit. Observaţia

evenimentelor recente arată, în fapt, resurecţia factorului religios, după o perioadă de

reprimare programatică.

Sociologul luteran Peter Berger15 a analizat modul în care trecerea de la organizarea

tradiţională a societăţii la cea modernă a a afectat formele de manifestare ale fenomenului

religios, precum şi modul în care acestea au fost trăite.

El a arătat faptul că raţiunea şi experimentul ştiinţific, atât de preţuite începând cu

secolul al 18-lea, au generat gândirea critică autonomă şi au modificat radical structura

societăţii. Au făcut posibile numeroasele descoperiri ştiinţifice, care, la rândul lor, au generat

fenomenul industrializării şi urbanizării, declanşând inevitabil migraţia maselor dinspre sate

spre oraşe. Schimbarea formei de organizare socială a atras după sine şi o modificare a

practicilor sociale. Viaţa omului modern nu se mai rezumă la o existenţă ciclică într-o

comunitate restrânsă, în perfectă consonanţă cu anul agrar şi calendarul religios. În mediul

urban omul traversează mai multe „lumi”, valorile nu sunt aceleaşi, dominantă fiind

productivitatea, care nu ţine cont de evenimentele religioase. Toate aceste schimbări

antrenează inevitabil laicizarea societăţii. ”Pluralizarea lumilor” face imposibilă raportarea la

un unic sistem de valori şi anume cele religioase. Fiind nevoit să-şi însuşească o serie de alte

seturi de valori, omul modern trăieşte o senzaţie de inconsistenţă interioară şi chiar de criză

identitară. Soluţia pentru depăşirea acestei stări este, în cazul lui, scindarea sinelui,

14 K. Marx, în introducerea la „A Critique of Hegel’s Philosophy of Right”, în Marx and Engels, On Religion, 1957, Moscow, Progress, pp. 37-3815 Peter Berger, The Homless Mind, London, Penguin, 1974.

16

presupunând separarea clară a vieţii sale publice, legată de rolurile pe care le are de îndeplinit,

de viaţa sa privată, dominată de sentimente şi valori, inclusiv cele religioase.

Religia devine în acest mod apanajul exclusiv al vieţii private. Aşadar, în modernitate

ai dreptul să fii religios, cu condiţia ca elemente ale religiei tale să nu devină vizibile în

spaţiul public. Acest nou mod de reprezentare a practicilor religioase are evident consecinţe

asupra modului în care este înţeles rolul religiei în societate. Omul religios caută noi forme de

manifestare a actului religios care să nu contravină prescripţiilor sociale; conform analizei lui

Berenger omul modern are următoarele posibilităţi:

1 Compartimentalizarea sau familismul, ceea ce presupune că viaţa religioasă este

limitată la biserici, care predică morala religioasă şi valorile familiale. Biserica şi, deci,

religia nu au dreptul de a interveni în viaţa publică.

2 Relativismul teologic sau liberalismul, în vogă în anii 60, care presupune disoluţia

valorilor religioase, până la laicizarea lor completă.

3 Tradiţionalismul, care susţine ideea păstrării intacte a tradiţiei, orientarea spre trecut

şi respingerea noului.

4 Sectarismul sau” sfânta adunare”, care propune o formă de organizare socială şi o

cultură alternativă la cea laică.

5 Religia ca structură de mediere, care să ofere omului posibilitatea reunificării eului

său scindat;

Informaţii esenţiale despre parametrii în care se desfãşoarã viaţa religioasã ne oferă de

asemenea analiza pe care Anthony Giddens16 o face societăţii contemporane. Teoria sa socialã

este de altfel relevantã pentru cercetarea noastrã, în special datoritã faptului cã ne oferã cadrul

necesar de înţelegere a modului în care tradiţia mai este trăită astăzi de către omul modern şi

mai ales cum ar trebui ea descrisã şi revendicatã de discursul contemporan cu caracter

religios pentru asigurarea impactului acestuia.

Giddens numeşte condiţia socialã contemporanã „modernitate târzie”, considerând-o o

„radicalizare” şi o „universalizare” inevitabilã a proiectului modernitãţii. În acest sens,

modernitatea târzie, ca şi modernitatea clasicã, este un fenomen dinamic, fundamentat pe

reflexivitate.

“Reflexivitatea vieţii sociale moderne constã în faptul cã practicile sociale sunt în mod

constant examinate şi reformate” în lumina informaţiei care vine tocmai de la acele practici,

16 Anthony Giddens, Modernity and Self Identity, Cambridge, Polity Press, 1990.17

alterându-le astfel în mod continuu caracterul. O primã consecinţã a acestui fenomen este

dispariţia sensului vieţii:

“Personal meaninglessness – the feeling that life has nothing worthwile to offer –

becomes the fundamental psychic problem of late moderntiy.”Astfel tradiţiile şi credinţele,

acestea sunt în mod inevitabil puse sub incidenţa îndoielii, fiind monitorizate şi revizuite în

mod constant în lumina practicilor sociale care, la rândul lor, se schimbã în mod continuu: 17

“Tradiţia este un mijloc de a controla timpul şi spaţiul, un mijloc ce insereazã orice

activitate sau experienţã particularã în interiorul continuum-ului trecut, prezent şi viitor,

acestea la rândul lor fiind structurate de practicile sociale repetate.”

Modernitatea târzie, la fel ca modernitatea timpurie, are o aversiune funciarã faţã de

tradiţie. Orientãrii înspre trecut – caracteristicã definitorie a tradiţiei – i se opune multitudinea

de posibilitãţi de schimbare caracteristicã orientãrii înspre viitor a modernitãţii. Caracterul

reflexiv al modernitãţii implicã în mod necesar „distanţarea vieţii sociale de elementele fixe

ale tradiţiei”. În aceste condiţii, este o iluzie, sugereazã Giddens, sã mai credem cã putem

avea acces la o tradiţie „purã”, „nealteratã”. Ceea ce rãmâne este doar o „pretinsã tradiţie”, o

tradiţie falsã (engl.: sham tradition). Este o „tradiţie” care îşi pierde caracterul normativ,

rãmânând un simplu element al realitãţii sociale ce ţine de un anumit sector dintr-o

multitudine de alte „sectoare de viaţã” – în termenii lui Giddens: „lifestyle sectors”.

Religia devine şi ea un obiect al monitorizãrii reflexive a diferitelor alternative

existente, astfel cã dacã cineva adoptã şi practicã o anumitã tradiţie religioasã, aceasta se

intamplã inevitabil în interiorul cadrului general al reflexivitãţii circulare caracteristice

modernitãţii târzii. De remarcat din această persepctivă existenţa unui fenomen la modă în

societăţile occidentale, îndeosebi în rândul vedetelor şi anume schimbarea confesiunii:

oamenii îşi pot alege religia, aşa cum îşi aleg orice produs de pe raftul unui supermarket.

Specialiştii se consideră astfel îndreptăţiţi să vorbească despre consumerismul religios.18

Omenii sunt în căutarea experienţelor mistice care să le trezească emoţii puternice, creându-le

iluzia accesului la înţelepciunea milenară. Religia devine, astfel, similară oricărui alt brand de

pe piaţă; este adoptată nu pentru calităţile sale intrinseci , ci pentru ceea ce inspiră şi transmite

(imaginea omului cult şi spiritual).

În post -modernism raportarea la domeniul religios a suferit, în mod evident, mutaţii

ireversibile, determinate de schimbările mentalitare şi sociale. Paradoxal în societăţile post

moderne occidentale, caracterizate ca fiind profane şi materialiste, este tocmai resurecţia

elementelor religioase. Publicitatea recurge la simboluri ale diverselor religii ale lumii, apar

17 Idem 16, p. 9;18 Monica Cercelescu, Religia de consum şi brand-ul Dumnezeu, articol apărut in”Săptămâna Financiară”.

18

tot mai multe cărţi şi filme ce tratează subiecte religioase, pe internet sunt numeroase sit-urile

care oferă, contra cost diverse produse şi experienţe religioase. Devine evident faptul că în

societăţile occidentale există o cerere tot mai mare pentru domeniul spiritualului, că există un

target bine definit, care devine din ce în ce mai pretenţios şi mai specializat; marketerii nu

puteau neglija, în consecinţă, acest trend existent în societate, ceeea ce explică puternicul

branding spiritual şi religios. Brand-ul Dumnezeu vinde foarte bine şi asta datorită valorilor

pe care le promovează: iubire, pace interioară, iluzia unui nivel spiritual superior.

Oamenii societăţii post-moderne nu mai stabilesc cu divinitatea o relaţie durabilă pe

baza unor valori şi principii ca : sacrificiul de sine, depăşirea limitelor umanului, supunerea

voinţei. În prezent, oamenii caută în religie un mijloc simplu şi la îndemână pentru obţinerea

unei stări de bine interior. Dat fiind faptul că se bucură de satisfacerea garantată şi imediată a

trebuinţelor materiale, oamenii îşi doresc în prezent satisfacerea, în aceleaşi condiţii, a

trebuinţelor spirituale.

Explicaţia acestui trend existent în societăţile noastre ar putea fi următoarea: la început

omul făcea parte dintr-o serie de grupuri închise şi solidare, care îi ofereau securitate în

prezent aceste structuri sunt pe cale să se erodeze, împingându-i pe oameni într-o lume din ce

în ce mai mare şi mai puţin coerentă; se pare că nimic nu rezistă uzurii timpului. „Peste tot

cercurile protectoare se estompează şi se pierd în structuri tot mai largi şi mai

impersonale.”Dacă înainte cursul vieţii se desfăşura între anumite limite prescrise de

comunitate, în perioada modernă omul devine mult mai liber, având posibilitatea să aleagă

între o multitudine de drumuri care se deschid. El trebuie să aleagă dar şi să inventeze în

acelaşi timp. Lumea tradiţională era preponderent prinsă în datele naturale ale existenţei( cu

adăugiri şi adaptări limitate)”19. Lumea modernă cuprinde pe zi ce trece o doză tot mai mare

de artificialitate. Nici cerul nu se mai vede la fel de limpede din metropolele lumii moderne.

Proiecţiile transcendente se modifică şi se complică pe măsura complicării şi diversificării

lumii.

Declinul credinţelor religioase tradiţionale este incontestabil, însoţind declinul

structurilor sociale tradiţionale. Oamenii societăţii post-moderne nu mai stabilesc cu

divinitatea o relaţie durabilă pe baza unor valori şi principii ca : sacrificiul de sine, depăşirea

limitelor umanului, supunerea voinţei. În prezent oamenii caută în religie un mijloc simplu şi

la îndemână pentru obţinerea unei stări de bine interior. Dat fiind faptul că se bucură de

satisfacerea garantată şi imediată a trebuinţelor materiale, oamenii îşi doresc în prezent

satisfacerea în aceleaşi condiţii a trebuinţelor spirituale. Credinţa nu mai este trăită cu aceeaşi

intensitate, gesturile religioase nu mai au naturaleţea de odinioară, nu mai există acea firească

19 Lucian Boia, Două secole de mitologie naţională, Humanias, Bucureşti 2005.19

întrepătrundere între lumea de aici şi ceea de dincolo, care odinioară încărca lumea cu sens.

Religia nu mai este percepută ca o ancorare în absolut, ci ca o condiţionare culturală printre

multe altele, toate relative. Şi totuşi, nu s-a întâmplat ceea ce anunţau rationalistii şi anume

dispariţia religiei determinată de progresul ştiinţific şi de libertatea de gândire. Întreaga

evoluţie în acest domeniu demonstrează paradoxal, nu renunţarea omului la idealurile

religioase, ci dimpotrivă, esenţa fundamental religioasă a spiritului uman. Există în om ceva

chiar mai adânc decât credinţa religioasă în sensul strict al termenului, este vorba de setea de

absolut, nevoia depăşirii graniţelor existenţei umane şi orientarea spre transcendent; oamenii

au nevoie să creadă într-un scop înalt, ca să dea un sens superior vieţii lor 20.Lumea post-

modernă nu face rabat de la acest principiu uman universal .Omul post- modern resimte lipsa

unui confort spiritual, căci cel material deja achiziţionat nu reuşeşte să-l elibereze de

alienarea pe care o resimte din ce în ce mai acut. Teologia răsăriteană are un cuvânt greu de

spus în contextul dramatic al acestei lumi, deoarece dispune de resursele spirituale necesare

rezolvării crizelor existenţiale cu care se confruntă omul post-modern.

Turismul cultural-religios

Pe fondul acestor evoluţii, turismul mondial şi-a diversificat şi el formele de manifestare

pe plan internaţional, încercandu-se valorificarea celor mai importante obiective din

patrimoniul cultural- religios al diverselor ţări. Între turism şi cultură, respectiv între turism şi

religie există nenumărate interacţiuni şi combinaţii, pe baza relaţiei dintre obiectivul

cultural/locul sacru şi motivaţia turistului.

20 Idem 19.20

Din punct de vedere cultural, elementele dominante sunt cele legate de arhitectură , de

artă în general (accentul fiind pus pe pictură, muzică şi sculptură), cât şi de moştenirea

etnografică şi folclorică a unei culturi.

Din punct de vedere al turismului religios, sunt şase aspecte importante care au fost şi

continuă să fie valorificate21:

Mormintele sfinte, ca locuri de pelerinaj, care sunt privite singular şi care pot fi

însoţite de foarte puţine atracţii turistice. În cazul României, nu se poate vorbi de morminte

sfinte, în schimb există mai multe monumente de cult care adăpostesc rămăşiţe pământeşti ale

unor sfinţi sau martiri (osemintele primilor patru martiri creştini români de la mânăstirea

Cocoş din nordul Dobrogei).

Sanctuarele religioase care au importanţă turistică majoră datorită particularităţilor lor

istorico-culturale, şi care pot fi însoţite de alte valori culturale sau de peisaj, festivităţi

creştine, fiind o combinaţie între atracţia turistică şi valoarea spirituală pentru credincioşi. Cu

toate că nu este la fel de renumit ca sanctuarele religioase din Marea Britanie, sanctuarul

dacic de la Sarmisegetusa Dacica din Munţii Orăştiei ( a Munţilor Sebeşului) poate constitui

un bun exemplu de combinaţie intre valoarea turistică a site-ului si cea spirituală a

sanctuarului.

Bunuri cultural-religioase care au statut de monumente arhitectonice şi artistice, care

sunt considerate atracţii turistice. Din acest punct de vedere, România are un mare avantaj

datorita unor monumente renumite: mânăstirile din Bucovina, cu biserici ai căror pereţi sunt

pictaţi la exterior; mânăstirile din Oltenia sau Moldova; bisericile fortificate din Transilvania;

Destinaţiile religioase unde au loc manifestări religioase. Când acest caz se

intersectează cu unul anterior, se poate face asocierea unor locuri de cult cu celebrările

religioase de interes naţional. În România, un bun exemplu îl constituie sărbătorile legate de

Crăciun şi sfârşitul anului, în zona Maramureş, cu dansurile populare.

Circuite de vizitare a unor importante lăcaşe de cult, unele cu valoare pur religioasă,

asociate cu cele cu valoare istorică şi artistică: circuitul mânăstirilor din Bucovina, Moldova

sau Oltenia.

Tabere religioase pentru tineret, care se desfăşoară cu precădere în perioada

vacanţelor de vară. În cazul ţării noastre, este vorba de sprijinul bisericilor de diferite culte,

care sprijină tinerii cu probleme sociale. Cu toate că nu au legătură cu aspectul religios, se

poate da exemplu taberelor organizate cu tinerii specialişti din domeniul arhitecturii sau al

artelor plastice (pictură religioasă) la monumentele de cult din diferite regiuni.

21 www.regielive.ro, Pădurean Mihaela, Turism, 7 martie 2007.21

În ceea ce priveşte turismul religios, calculele, la nivel mondial- în ciuda dificultăţii

realizării unor studii cu precizie mare -arată că reprezintă aproximativ 26 % din fluxul turistic

total, ceea ce demonstrează importanţa acestei forme de turism ce trebuie luată în considerare.

În ceea ce priveşte România, numărul turiştilor implicaţi în turismul cultural şi religios a

depăşit cifra de 500.000. Aceasta, din păcate nu este exactă, putând fi amplificată de numărul

pelerinilor care merg la marile sărbători religioase, cum este Sfânta Paraschiva, la Iaşi, Sfântul

Dimitrie cel Nou, la Bucureşti, 15 August, la Nicula sau Rusaliile, la Sumuleu (numai în

ultimul caz numărul pelerinilor sosiţi aici depăşeşte cifra de 100.000 de oameni) sau care vin

la marile festivaluri de muzică (cum a fost festivalul George Enescu ). De asemenea, mai

trebuie ţinut cont de faptul că numărul turiştilor care vizitează oraşele din România, tot la

nivelul anului, este de circa 2.200.000. Chiar dacă majoritatea acestora este interesată de

segmentul business, este greu de crezut că o parte din acest număr nu vizitează şi obiectivele

culturale.

În concluzie, se poate spune, fără greşeală, că numărul turiştilor care practică turismul

cultural şi religios în România depăşeşte sigur cifra de 1.000.000.

Noţiunea de turism religios s-a dezvoltat pornind de la înţelegerea motivaţiilor

turiştilor. Diferenţa dintre această formă de turism şi altele, o constituie motivaţia religioasă.

Pornind de la noţiunea de turism cultural- religios, se poate vorbi de două mari tipuri de

călătorii22:

1. Călătorie unifuncţională, care are un singurul scop de natură religioasă. Un exemplu

foarte bun, în cazul României, sunt călătoriile religioase efectuate la locaşuri cu icoane sfinte,

făcătoare de minuni: mănăstirea Neamţ, Mănăstirea Agapia, Sihăstria (toate în judeţul Neamţ)

sau Nicula (judeţul Cluj), Dintr-un Lemn (judeţul Vâlcea); participantul la acest gen de

călătorie este strict pelerinul;

2. Călătorie plurifuncţională, care îmbină aspectele religioase ale călătoriei cu cele

strict culturale şi care permit vizitarea unui număr mai mare de obiective turistice. Atunci

când elementul de atracţie pentru turişti se află într-un monument sau altă formă a

patrimoniului cultural de factură religioasă (catedrală, mânăstire), se poate vorbi despre

turism în spaţiul religios.

O altă tendinţă a ultimelor decenii este de a petrece un sejur în apropierea unor lăcaşe

de cult renumite. Astfel, multe ansambluri monahale şi-au realizat propriile case de oaspeţi în

care primesc un număr redus de turişti şi de anumite norme care trebuie respectate cu stricteţe

pe durata şederii, pentru a nu perturba ordinea activităţii monahale.

22 www.regielive.ro 22

Ţinând cont de aceste date se poate pune întrebarea dacă poate fi turismul cultural şi

religios o opţiune pentru promovarea României? Răspunsul este, evident, unul pozitiv.

Acest răspuns are însă o dublă implicare:

1. Din punct de vedere strict turistic, patrimoniul care există în România, promovat

consecvent şi într-un mod profesionist, poate conduce la creşterea numărului de turişti, cu

implicaţii ulterioare în încasările din turism.

2. În acelaşi timp, însă turismul cultural şi religios din România poate contribui în

mod definitoriu la schimbarea imaginii ţării noastre pe plan internaţional.

Apreciem în acest sens că programe de promovare a diverselor zone ale României pe

acest segment al turismului cultural-religios nu ar putea fi decât benefică. O astfel de

campanie de promovare la nivel internaţional ar putea fi realizată pentru zona Olteniei,

aceasta bucurându-se de un bogat patrimoniu cultural şi religios. Există, în cazul Olteniei,

posibilitatea de a transforma această zonă pe nedrept absentă din circuitele turistice, într- un

puternic brand de destinaţie pentru ceea ce înseamnă turismul cultural-religios.

Cercetarea potenţialului turistic al Olteniei

Oltenia este o provincie istorică circumscrisă graniţelor naturale: Dunărea la sud, Oltul

la est şi Carpaţii la vest şi nord. Este legată de restul teritoriului ţării prin drumuri create de-a

lungul apelor. Această reţea de drumuri a facilitat din cele mai vechi timpuri contactul cu

civilizaţiile străvechi, mai ales cele din sud, pentru ca, mai târziu, perfecţionate, aceste căi de

acces să faciliteze pătrunderea influenţelor romane. În această zonă istorică sunt prezente

numeroase vestigii istorice aparţinătoare culturii geto-dacice din secolul VI î.h. Actualul

23

teritoriu al Olteniei a făcut parte din provincia Dacia romană. Basilici creştine au fost

descoperite în Dacia de sud, fapt ce demonstrează existenţa în aceste zone a unor comunităţi

ce simţeau necesitatea practicilor religioase şi a lăcaşelor de cult. Păstrarea legăturilor cu

lumea romano-bizantină a contribuit în mod evident la configurarea panteonului religios al

locuitorilor din aceste ţinuturi.

Cadrul geografic natural, prin frumuseţea peisajelor, crează deja contextul favorabil

practicării activităţilor turistice, indiferent de natura lor.

Cele mai frumoase zone montane din Oltenia sunt localizate în judeţele Gorj, Vâlcea şi

Mehedinţi. O bogăţie aparte a acestei zone o reprezintă lumea peşterilor subterane, unele

deschise turismului, iar altele având statut de rezervaţii naturale. Peştera Muierilor, din Baia

de Fier – Gorj , împreună cu peştera Polovragi, sunt singurele peşteri amenajate şi introduse

în marele circuit turistic. Peştera Liliecilor este, de asemenea, renumită pentru numărul mare

de specii şi exemplare de lilieci şi, chiar dacă unele dintre ele au dispărut în ultimii ani , încă

mai deţine peste 30 de specii.

Zonele rurale reprezintă, de asemenea, un potenţial turistic de valorificat. Satele

olteneşti se disting prin ospitalitate, frumuseţea peisajelor şi mediul nepoluat, vinurile şi

gastronomia de cea mai bună calitate, şi nu în ultimul rând prin binecunoscutele tradiţii

folclorice. Turismul rural în Oltenia se află într-un stadiu incipient, situaţia datorându-se, în

principal unei infrastructurii slab dezvoltate. În ciuda acestui fapt, există în regiune case şi

pensiuni care s-au adaptat cerinţelor specifice acestui tip de turism.

Moştenirea Imperiului Roman şi a Daciei se regăseşte de-a lungul întregii regiuni.

Ruinele podului construit peste Dunăre de cunoscutul arhitect al antichităţii, Apolodor din

Damasc, pentru pătrunderea trupelor imperiale în Dacia, cele ale băilor termale romane

construite pe timpul împăratului Adrian sau cele ale cetăţilor dacice Sucidava şi Buridava

deschid o filă din trecutul daco-roman al poporului român. Antichitatea dacică şi romană este

reprezentată de asemenea prin aşezarea fortificată geto-dacică de la Sprâncenata, judeţul Olt

(sec. ÎI i. Hr.), zidurile cetăţii bizantine de la Celei-Corabia cu Fântâna Secretă, monument

unic al arhitecturii romane bizantine.

Oltenia23 este, de asemenea, un ţinut al mânăstirilor, bisericilor şi schiturilor, fiind a

două regiune după Moldova, ca număr şi importanţă a acestor aşezăminte religioase.

Regiunea însumează peste 60 mânăstiri şi schituri ortodoxe, din toate perioadele istorice ale

regiunii, începând cu secolul 14, unele din acestea prezentând fresce exterioare de o valoare

deosebită . Bisericile de lemn reprezintă o altă interesantă moştenire din timpurile medievale.

Mânăstirile de pe Valea Oltului: Cozia, Stânişoara, Bistriţa, Frăsinei, Hurezi, Surpatele,

23 Valeriu Anania, Cerurile Oltului, Editată de Episcopia Râmnicului şi Argesului, Râmnicul Vâlcea, 199024

Govora, Turnu, Cheia, Mânăstirea Dintr-un Lemn, Arnota – în judeţul Vâlcea, Tismana,

Lainici, Polovragi, Strâmba şi Crasna – în Gorj, situate în zone pitoreşti, constituie adevărate

izvoare de spiritualitate şi de renaştere sufletească.

De un interes special sunt şi aşa numitele 'Cule', case fortificate ce se găsesc numai în

Oltenia. Având originile în Afganistan şi în Iran, culele au fost construite în secolul XVIII de

către micii proprietari pentru a se proteja de invaziile turceşti de peste Dunăre. Cu timpul,

aceste "cule" şi-au pierdut destinaţia defensivă, şi au devenit pentru locuitorii săi mai ales un

semn de apartenenţă la clasa proprietarilor de pământ.

În oraşul Târgu Jiu, există Muzeul în aer liber, cuprinzând sculpturile lui Constantin

Brâncuşi, dedicat eroilor români din Primul Război Mondial. Complexul deschis cuprinde

'Poarta Sărutului', 'Aleea Scaunelor', 'Masa Tăcerii', 'Coloana Infinitului'. Alte şapte sculpturi

autentice ale lui Constantin Brâncuşi se găsesc expuse la Muzeul de Artă Modernă din

Craiova.

Turismul reprezintă pentru Oltenia sectorul economic care dispune de un valoros

potenţial de dezvoltare, neexploatat încă suficient şi care poate deveni o sursă de atracţie atât

pentru investitori cât şi pentru turişti (români şi străini). Marele avantaj al Olteniei pentru

dezvoltatarea turismului este oferit de prezenţa resurselor naturale şi culturale de o mare

diversitate , armonios repartizate în teritoriu, care dau posibilitatea practicării întregii game de

forme de turism.

Se impune, astfel, pe lângă modernizarea structurilor turistice, a staţiunilor turistice, şi

crearea unor oferte turistice noi, care să conţină programe originale, atractive şi inedite ce ar

putea, printr-o activitate susţinută de promovare, să transforme Oltenia dintr-o zonă anonimă

în context internaţional într-un reputat brand de destinaţie turistică.

Campania “Oltenia Eternă”, pe care o propunem vine tocmai în întâmpinarea acestei

nevoi urgente, propunându-şi să promoveze peste hotare universul spiritual oltenesc, prin

frumoasele sale tradiţii şi prin complexele sale mânăstiresti. Campania îşi propune să

promoveze, cu precădere, anumite zone ale Olteniei, care ar putea interesa în mod deosebit

turiştii străini. Este vorba aici de un areal turistic deja consacrat la nivelul Romanei, care nu

se bucură însă de aceeaşi reputaţie la nivel internaţional, cunoscut în literatura de specialitate

sub numele de “Oltenia de sub munte”.

Regiunea Hurezi24 va reprezenta un important obiectiv turistic în campania de

promovare pe care o vom derula. Motivele care ne-au determinat să alegem această zonă sunt:

24 Vasile Dumitrache, Mânăstirile şi schiturile României, Mitropolia Olteniei, Editura Nemira 2001.25

varietatea formelor de relief, a florei şi faunei ce fac din această zonă locul ideal

pentru odihnă şi recreere.

Patrimoniul cultural de care dispune:

Ansamblul Mănăstirii Hurez este unic în sud-estul Europei.

Este situat în judeţul Vâlcea, în regiunea subcarpatică a Olteniei; Hurezi reprezintă,

începând cu secolul al XIV-lea, când a existat o viaţă monahală intensă un ansamblu monahal

complex, comparabil marilor mânăstiri de la Muntele Athos. Acest ansamblu monastic, cu

incintă de spital şi chilii, cu cele cinci biserici ale sale, pune în evidenţă un program complex -

necunoscut până atunci şi niciodată reluat in Ţara Românească. Bisericile toate s-au păstrat

în starea originală. La coerenţa programului se adaugă unitatea stilului arhitectutal: bisericile,

de plan patrulater, au clopotniţe înalte şi zvelte a căror înălţime este egală cu lungimea

edificiului. Pridvoarele se deschid spre curte, prin arcade cu arc susţinute de zece coloane de

piatră decorate cu motive de Renaştere târzie. Ordonarea clară a elementelor acestui

ansamblu arhitectural, construit după o axă orientată est-vest, structura simetrică a aripii

vestice, faţadele clădirilor, unde predomină suprafeţele plane, foişoarele (cu secţiune pătrată)

de pe reşedinţa domnească şi de pe aripa nordică, prezenţa arcadelor cu arc în plin cintru,

aceleaşi, parcă, la etaj ca şi la parter - toate acestea crează o atmosferă primitoare, de armonie.

Planul mânăstirii

Bisericile păstrează 90% din picturile murale originale. Realizate între 1692 şi 1702, de

doisprezece pictori conduşi de meşterii Constantinos şi Ioan, reprezintă începutul stilului

brâncovenesc în pictura murală. Pictura murală de la Hurezi - variantă postbizantină a stilului

academic paleolog - dovedeşte un program iconografic foarte răspândit în mediul pictural

atenian şi cretan din secolele XVI-XVII, introdus şi în pictura românească: Scara lui Ioan

Climax, Scara lui Iacob, Viaţa adevăratului călugăr, Arca creştinătăţii, Moartea lui Efrem

Sărul, Buna Vestire, Imnuri de nuntă, Fecioara Protectoare. În plus, aceşti pictori, cu ajutorul

unor iconografi renumiţi, de exemplu arhimandritul Ioan - stareţul mânăstirii şi mare învăţat

- au introdus în programul pictural imagini ale unor sfinţi autohtoni (Nicodim de la Tismana,

Grigore Decapolitul), ca şi personaje din romanul religios Varlaam şi Iosif - tradus în

26

româneşte după 1650 - şi viaţa Sfântului Constantin - patronul ctitorului -, chiar şi teme

importante, cu caracter moralizator şi escatologic: Judecata de apoi, Parabole (dintre care

unele inspirate din literatura religioasă tradusă şi tipărită la acea epocă).

Ctitoriilor domneşti, bisericilor, li s-a donat mobilier de lemn sculptat: strane, scaune cu

spătar înalt, iconostase care preiau podoabele de pe ancadramentul uşilor, unde repertoriul

fitomorf este tratat în relief sau meplat, sugerând o anumită înrudire cu orfevrăria barocă.

Timp de zece ani, maeştri, artişti, zidari, tăietori în piatră şi sculptori în lemn, pictori de

icoane şi pictori murali lucraseră cu dăruire pentru a perfecţiona acest impozant ansamblu

mânăstiresc.Ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, în anul 1694, mânăstirea posedă o

valoroasă colecţie muzeală, precum şi o interesantă bibliotecă (circa 4.000 de volume). În

timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714), mânăstirea a funcţionat ca un

important centru de cultură; în anul 1999 a fost înscrisă pe lista patrimoniului mondial, fiind

declarată monument UNESCO;

Centrul istoric al Oraşului Horezu, un fond construit, cu vechime de peste un secol şi

valoare istorică şi arhitecturală;

Biserica Urşani, cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” şi „Sf. Ioan

Botezătorul” - ctitorită în anul 1800, de către Ioan Urşanu, monument de arhitectură,

unică în România prin pictura naivă de pe pereţii interiori;

Biserica Horezu, cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” - ctitorită în

anul 1804 de către Ioan Urşanu, monument de arhitectură;

Biserica Covreşti cu hramul “Sf. Vasile”, ctitorită în anul 1826 de către Stanciu

Covrea, monument de arhitectură;

Biserica Romanii de Sus cu hramul “Sf. Voievozi Mihail şi Gavril”, ctitorită în anul

1877, monument de arhitectură;

Biserica cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor” (Oraşul Horezu), care a aparţinut

fostului schit Bălăneşti – monument de arhitectură;

Elemente ale patrimoniului etnocultural

centrul de ceramică Olari (Oraşul Horezu) - este cel mai important centru de

ceramică smălţuită din România, cu o expoziţie etnografică permanentă (atât la Casa de

cultură, cât şi la atelierele meşterilor olari);

27

arhitectură tradiţională – case vechi cu pridvor, specifice zonei etnografice “Oltenia

de sub Munte”;

costumul popular, fie în două culori, alb şi negru, asemănător zonei Mărginimea

Sibiului, fie cel oltenesc, la care culoarea predominantă este roşu;

cusături, ţesături şi covoare olteneşti, meşteşuguri cu o răspândire din ce în ce mai

redusă;

Un bogat potenţial turistic ce va fi valorizat în cadrul programului Oltenia eternă îl

are şi Comuna Vaideeni prin frumuseţile naturale de care dispune şi bogatul patrimoniu

cultural reprezentat prin importante monumente cultural-istorice:

Biserica de zid cu hramul „Sf. Ioan Botezătorul” (1810 – 1822) – în satul Vaideeni;

Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” (1556 – 1557) - satul Mariţa,

monument de arhitectură ;

Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, ctitorită de haiducul Coman în

anul 1893 şi renovată în anul 1932 - satul Cornet.

Elemente ale patrimoniului etnocultural

centrul etnografic Vaideeni - important centru etnofolcloric, legat de transhumanţă

şi obiceiuri pastorale; renumit pentru prelucrarea artistică a pieilor, lânii şi

confecţionarea de instrumente muzicale, port popular ciobănesc cu influenţe din zona

Mărginimii Sibiului;

arhitectura tradiţională – case vechi cu pridvor, şi case cu ocol, specifice

Mărginimii Sibiului;

costumul popular, fie în două culori, alb şi negru, asemănător zonei Mărginimea

Sibiului;

cusături şi ţesături artistice (săculeţi, disagi), meşteşuguri cu o răspândire din ce în

ce mai redusă;

instalaţii de tehnică populară: darac, pive, mori de apă, joagăre acţionate hidraulic;

manifestări etnofolclorice: Festivalul folcloric al păstorilor din Carpaţi “Învârtita

dorului” – anual, a treia săptămână din luna iunie.

Zona Gorjului va face de asemenea obiectul unei intense campanii de promovare

datorită potenţialului său turistic încă neexploatat. Este o zonă deosebit de frumoasă şi extrem

28

de veche, care pe nedrept nu este înscrisă în marile circuite turistice. Satele sunt pline, încă,

de case vechi, bisericile aniversează jumătăţi de mileniu, mânăstirile concurează, prin

măiestria picturilor, celebrele mânăstiri din nordul Olteniei. La Polovragi, la Novaci, la Baia

de Fier, una din două case mai are cerdacul împodobit cu cioplituri măiestrite din lemn, punte

de bârne şi fântână împodobită cu flori şi cu sfinţi.

Mânăstirea Lainici a fost construită între 1812 şi 1847 de boierii din regiune pe un deal

care domină valea Jiului. Ea adăposteşte frumoase fresce interioare datând din 1860 şi un

iconostas compus din icoane în stil bizantin.

Mânăstirea Tismana este unul dintre cele mai mari şi mai vechi complexe monahale ale

Valahiei, construit sub domnia voievodului Radu I (1377-1385) de călugărul Nicodim.

Numele mânăstirii provine de la arborii pădurilor dimprejur. Mânăstirea este închinată

"adormirii maicii domnului". În 1564 pictorul Dobromir din Târgovişte a pictat biserica

lăsând doar în naos fresce originale. Cu zidul de incintă şi turnurile înalte, cetatea, care

domină râul Tismana, a avut un rol de apărare împotriva invaziilor. Ultima utilizare a

mânăstirii într-un scop militar datează din 1821, când revoluţionarul Tudor Vladimirescu s-a

instalat aici cu "pandurii" lui .

Mânăstirea Polovragi

Situată la jumătatea drumului între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu, este una dintre cele

mai importante mânăstiri din Oltenia. Vechimea aşezământului este dată de o atestare din

secolul al XVI-lea, dar egumenii stabilesc întemeierea acestei mânăstiri după anul 1300.

Dacii au locuit şi ei zona din preajma mânăstirii, având o aşezare civilă la poalele muntelui,

chiar în zona de lângă mânăstire, şi o fortificaţie montană sus, pe cheile Olteţului.

Poziţia este primul dintre argumentele pe care Polovragi le are pentru a deveni o

importantă atracţie turistică. Mânăstirea este aşezată în câmpia care se deschide imediat după

ieşirea bruscă a Olteţului din munte, unul dintre cele mai spectaculoase râuri din ţară, creator

a numeroase peşteri şi galerii inundate. Mai sus de mânăstire se află peştera Polovragi,

deasupra Olteţului, una dintre cele mai largi din ţară şi în care unii istorici plasează sediul

istorico- mitologic al lui Zalmoxes, muntele magic Kogaionon.

Polovragi a fost schit de călugări până în vremea comunismului când, o reorganizare a

transformat-o în schit de maici. În epocile istorice însă mânăstirea avea, pe lângă rolul de cult,

şi o importantă funcţie militară, ea fiind fortificată, stăreţia, poarta şi fântâna fiind în acelaşi

timp şi foişoare defensive. Biserica mânăstirii Polovragi este construită în stil bizantin, având

formă trilobată, realizată într-o simetrie proporţionată. De remarcat este catapeteasma

executată din lemn de tei, o adevărată capodoperă a vechii sculpturi româneşti, având o

bogată ornamentaţie cu împletituri florale. Recentele cercetări istorice stabilesc vechimea

29

mânăstirii Polovragi în jurul anului 1505, ctitorită fiind de Radu şi Pătru, fiii lui Danciul

Zamona, menţionaţi într-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr.

Pictura bisericii, deşi asemănătoare cu cea de la Hurez, fiind opera comună a unor pictori

renumiţi, are caracteristici proprii, cu valoare de prototip.

În exterior, deasupra arcadei mijlocii a pridvorului găsim icoana "Acoperământul

Maicii Domnului", executată în anul 1713 de zugravul Constantin. Pictura interioară, păstrată

intactă, are o mare valoare artistică. Coloritul, pe fond albastru, are nuanţe armonioase şi

sobre. Biserica mânăstirii Polovragi este înconjurată de chilii, formând o puternică cetate de

apărare. În ea se pătrunde printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalţă clopotniţa. Ca toate

mânăstirile ortodoxe Polovragiul are in preajma ei o biserică, pentru satisfacerea trebuinţelor

sufleteşti, construiăt in anul 1732.

Consecventă istoriei sale, mânăstirea conservă o mare colecţie de carte rară, icoane pe

lemn şi pe sticlă, obiecte culturale şi veşminte, printre cele mai importante dintre acestea

aflându-se cărţi ca “Îndreptarea legii” (1652), “Evanghelia de la Bucureşti” (1682) sau

“Apostolul” (1683), manuscrise de muzică psaltică (Evloghionul lui Anton Pann – 1846), iar

ca obiecte o sfită şi un stihar din vremea lui Constantin Brancoveanu, ţesute în fir de aur, dar

şi veşminte preoţeşti ornamentate cu motive populare româneşti. Alături de cărţi se găseşte o

bogată colecţie de icoane pe lemn şi sticlă, totalizând peste 650 de exemplare, provenind din

secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Importanţa istorică a acestei mânăstiri o egalează astfel

pe cea peisagistică şi culturală, iar revendicarea mitului lui Zalmoxes îi sporeşte aura de

mister.

Comuna Crasna este o altă zonă ce se cere a fi exploatată din punct de vedere al

potenţialului turistic de care dispune. Există în această zonă un bogat patrimoniu cultural.

Monumente cultural – istorice:

Ansamblul schitului Crasna (1636) - satul Crasna;

Ansamblul bisericii de lemn “Intrarea în Biserică” (1738) - satul Cărpiniş;

Biserica de lemn “Cuvioasa Paraschiva” (1760) - satul Drăgoieşti;

Biserica de lemn “Izvorul Tămăduirii” (1768) - satul Crasna;

Biserica din lemn “Cuvioasa Paraschiva” (1800) - satul Aninişu din Vale;

Biserica din lemn “Sfinţii Îngeri” (1833) - satul Buzeşti;

Biserica de lemn “Intrarea în biserică” (sec. al XIX-lea) - satul Crasna din Deal;

Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului” (sec. al XVIII-lea) - satul Crasna

din Vale; Biserica de lemn “Sf. Gheorghe” (1824) - satul Dumbrăveni.

30

Elemente ale patrimoniului etnocultural

centrul etnografic Crasna - legat de obiceiuri tradiţionale, renumit pentru port

popular, pentru creaţie artistică populară (cusături, ţesături, prelucrarea artistică a

lemnului, a lânii), folclor;

arhitectură tradiţională – case vechi cu pridvor, specifice zonei etnografice “Oltenia

de sub Munte”;

costumul popular - fie în două culori, alb şi negru, asemănător zonei Mărginimii

Sibiului, de peste munte, fie cel oltenesc, din zona etnografică a Gorjului;

prelucrarea artistică a lemnului – obiecte de uz gospodăresc: lăzi, coşuri, furci de

tors lâna;

manifestări etnofolclorice: Floriile (anual, ultima duminică înainte de paşte),

Drăgaica - manifestare folclorică tradiţională, (anual, luna iunie), Rusaliile, Sf.

Pantelimon, Sf. Dumitru.

31

« Descoperã Oltenia Eternã »

32

Campanie de promovare a turismului ecumenic „Oltenia Eternă”

Durata campaniei: 12 luni

Data începerii: 1 ianuarie 2009

Data finalizării: 1 decembrie 2009

Obiectivele generale ale acestei campanii vor fi:

Impulsionarea circulaţiei turistice internaţionale

Creşterea numărului de vacanţe petrecute în zonă

Atragerea cât mai multor segmente de consumatori atât din interior, cât şi din afara

ţării, precum şi adaptarea strategiei promoţionale la specificul fiecărei pieţe;

Recâştigarea pieţelor pierdute şi penetrarea pe noi pieţe turistice;

Fidelizarea clientelei turistice actuale;

Crearea unei imagini sugestive a turismului oltenesc, atât sub aspectul potenţialului

său, cât şi al caracteristicilor sociale, culturale, psihologice, specifice poporului nostru;

Sugerarea unei imagini de multilateralitate a ofertei, care poate să satisfacă o gamă

diversificată de motivaţii şi preferinţe turistice;

Comunicarea unei imagini cât mai exacte a produsului turistic local, evidenţiindu-se

caracterul de unicitate a ofertei turistice, reflectat printr-un relief divers, într-un mediu

natural, nepoluat şi neaglomerat, precum şi multitudinea elementelor de cultură:

mânăstirile, folclorul, obiceiurile, tradiţiile;

Scoaterea în evidenţă a produselor reprezentative ale ofertei noastre turistice;

Pentru realizarea acestui obiectiv general, pe termen mediu, sunt necesare o serie de

acţiuni specifice care să aibă ca scop promovarea de noi formule de petrecere a vacanţelor ,

care să urmărească:

33

Atragerea unor segmente de public de pe piaţa internaţională, avid de activităţi

spirituale şi, în acelaşi timp, dornic să redescopere natura;

Stimularea tuturor categoriilor de tineri care ar putea fi interesaţi de turismul

monahal;

Atragerea unor categorii de tineri care ar putea fi interesaţi de descoperirea

frumuseţilor Olteniei şi a obiceiurilor sale;

Deschiderea unei pieţe a turismului cultural-religios în întreaga Oltenie, prin

atragerea turiştilor din ţările occidentale apropiate României;

Stimularea turismului de afaceri, ca sursă semnificativă de venituri la nivel local;

Câstigarea pieţei pentru turismul cultural-istoric şi religios printr-o promovare

concertată la nivel internaţional în vederea realizării unui cost mai redus al acţiunilor de

promovare şi evidenţierii specificităţii fiecărei zone în parte.

Obiectivele specifice avute în vedere vizează:

identificarea categoriei căreia aparţin potenţialii turişti şi stimularea interesului

acestora în vizitarea Olteniei;

atragerea investitorilor în domeniul industriei turistice;

încurajarea comunităţilor din zonele de interes să facă investiţii în modernizarea

infrastructurii, pentru facilitarea accesului la principalele obiective turistice;

încurajarea liderilor de opinie din zonele de interes să iniţieze proiecte pentru

atragerea de investiţii, în scopul dezvoltării turismului cultural-religios;

restructurarea programelor şi instrumentelor promoţionale în vederea stimulării

interesului turiştilor pentru destinaţiile turistice din Oltenia;

asigurarea accesului larg al turiştilor la destinaţii turistice din zona Olteniei prin

promovarea unui sistem stimulativ de facilităţi tarifare la nivelul agenţilor de turism;

conştientizarea prin diferite mijloace promoţionale, la nivelul clientelei potenţiale, a

calităţilor produsului turistic local şi a competitivităţii sale, comparativ cu produse

similare de piaţa internaţională;

creşterea fluxurilor turistice locale şi dezvoltarea acestora în spaţiu, respectiv lărgirea

numărului arealelor şi zonelor din Oltenia cu turism constant, prin creşterea duratei

sezonului turistic;

creşterea duratei medii a sejururilor, actualmente situate la un nivel scăzut (1,9 zile),

creşterea încasărilor medii/turist şi pe zi/turist.

34

Campania de promovare a turismului în zona Olteniei, trebuie să mai aibă în vedere

următoarele demersuri:

stimularea interesului diferitelor categorii de turişti de a vizita Oltenia;

încurajarea atitudinii proactive a industriei turistice, precum şi a comunităţilor locale

din zona promovată pentru exploatarea potenţialului turistic;

creşterea eficienţei campaniilor de promovare a turismului din această zonă;

identificarea şi aprofundarea caracteristicilor definitorii ale diferitelor zone (areale)

turistice olteneşti şi structurarea/definirea produselor turistice specifice; stabilirea

mesajului promoţional şi a sloganului/logo-ului propriu fiecărei zone;

dezvoltarea unor centre de informare, documentare şi asistenţă turistică la toate

punctele importante de acces în zona Olteniei;

susţinerea financiară a unor campanii promoţionale şi de către operatori din domeniu:

turoperatori, companii de transport, structuri hoteliere;

refacerea, actualizarea şi îmbogăţirea gamei de materiale publicitare şi punerea lor la

dispoziţia consumatorilor de turism;

colaborarea strânsă şi principială cu Autoritatea Naţională pentru Turism, şi birourile

de turism în scopul promovării imaginii ofertei turistice a Olteniei;

creşterea fondurilor financiare pentru publicitate şi promovare şi cheltuirea lor într-

un mod eficient, eliminându-se cheltuielile inoportune;

diversificarea excursiilor „de ospitalitate”, la care să participe ziarişti ce activează la

publicaţii şi emisiuni legate de promovarea turismului;

organizarea cât mai multor emisiuni şi concursuri la televiziune, radio şi în presa de

specialitate, in context international, având ca tematică Oltenia turistică, cu acordarea

de premii, constând în circuite şi sejururi gratuite;

crearea, exploatarea şi dezvoltarea permanentă a unei baze de date complexe (sub

forma unui site pe internet) referitoare la evenimentele desfăşurate în Oltenia pe

parcursul unui an şi la proiecţiile privind evenimentele pentru anii viitori; asigurarea

unei mari vizibilităţi şi a unui trafic intens către acest web-site;

organizarea prin rotaţie, în cât mai multe centre turistice, zone şi areale, a unor

evenimente, expoziţii, târguri care să promoveze imaginea produsului turistic din

Oltenia;

35

sprijinirea firmelor ce activează in diversele ţări in care campania va fi lansată,

pentru închirierea de panouri publicitare stradale, dedicate promovării atracţiilor

turistice ale Olteniei;

consultarea asociaţiilor profesionale, în vederea stabilirii calendarului de participare

la târguri de turism interne şi externe şi la celelalte manifestări specifice (congrese,

conferinţe); eliminarea acelor târguri care nu pot determina un interes major şi

redirecţionarea fondurilor către alte manifestări;

lansarea de oferte de a găzdui în Oltenia reuniuni şi târguri, conferinţe, festivaluri

care să sporească vizibilitatea zonei;

realizarea unui sistem integrat, şi bine pus la punct, pentru accesul la informaţiile

turistice a turiştilor străini ce tranzitează Oltenia.

Bugetul disponibil este de 16 miliarde de lei, la care se adaugă venituri obţinute prin

sponsorizări şi organizarea de evenimente caritabile.

O condiţie esenţială a elaborării şi implementării campaniei de promovare a Olteniei o

reprezintă crearea cadrului organizatoric adecvat – de tip partenerial – între organe ale

administraţiei de stat, agenţi economici, asociaţii şi organizaţii profesionale.

Se vor iniţia parteneriate de tip public – privat, în vederea organizării unor

evenimente locale, care vor fi promovate pe plan internaţional.

Am luat în considerare încheierea unor contracte de colaborare între Oficiul de

Promovare a Turismului din toate judeţele Olteniei şi:

hoteluri, pensiuni, case de vacanţă, restaurante, care trebuie să asigure : cazare, masă,

mese festive, manifestări gastronomice, pe tot parcursul derulării campaniei de

promovare a Olteniei;

ansamblurile folclorice locale, care îşi asumă responsabilitatea organizării de

prezentări ale portului popular local, a diferitelor cântece şi dansuri populare din zonă;

artizanii locali, prin organizarea de prezentări ale tradiţiilor şi meşteşugurilor locale

moştenite: demonstraţii de lucru pe războiul de ţesut; pe roata olarului; cusut pe pânză;

consiliile locale şi alte structuri ale administraţiei publice locale, în scopul organizării

de festivaluri internaţionale, manifestări, spectacole, demonstraţii artizanale şi ale

portului popular.

36

Un alt set de parteneriate se vor încheia în scopul garantării eficienţei programului cu:

Guvernul României;

Ministerul de externe prin reprezentanţii săi diplomatici şi birourile de promovare

turistică din străinătate;

Centrele zonale de informare turistică;

Mitropolia Olteniei.

Întreaga campanie va fi coordonată de Oficiul Naţional pentru Promovarea Turismului

în colaborare cu cele 5 judeţe ale Olteniei. Programul se va desfăşura în conformitate cu

strategia de media planning aleasă. Aceasta din urmă va fi achiziţionată o dată cu pachetul

creativ de promovare.

Descrierea programului:

Programul de promovare a Olteniei ecumenice se derulează pe o perioadă de 12 luni şi

cuprinde un set de acţiuni menite să promoveze complexele mânăstireşti şi tradiţiile specifice

zonei Olteniei. Dorim să credem că reuşita acestui program va determina adoptarea unor

acţiuni similare şi în celelalte zone ale ţării. În acest fel, acţiunile convergente ale mai multor

actori sociali vor înlesni formarea unei imagini corecte şi coerente a României în străinătate,

prin sublinierea profunzimii şi complexităţi culturale şi spirituale de care ţara noastră

dispune.

În cadrul programului „Oltenia eternă” sunt propuse următoarele acţiuni:

Realizarea pachetului de promovare, care urmează să se deruleze până la finele

anului 2008;

Realizarea de programe publicitare (producţia unei serii de spoturi video, de broşuri

tematice, postere, publicitatea în presa scrisă şi audio-vizuală din ţară şi străinătate);

Realizarea unor filme de promovare a ofertei de turism cultural-religios;

Realizarea unor CD-uri cu muzică religioasă, interpretate în România;

Realizarea de materiale convenţionale şi neconventionale, legate de specificul acestui

tip de turism (amintiri, protocol);

Organizarea unor conferinţe de presă, la nivel naţional şi internaţional;

Realizarea unei campanii de publicitate (pagini de teletext şi web);

Organizarea unor călătorii de presă pentru ziariştii români şi străini;

37

Participarea la diverse manifestări de profil (târguri, expoziţii, sesiuni de discuţii),

organizate în context intern şi internaţional;

Realizarea unor publicaţii de prezentare a celor mai însemnate complexe mânăstireşti

şi bisericeşti ortodoxe din Oltenia şi a tot ceea ce înseamnă istoria artei româneşti, din

această perspectivă;

Organizarea de pelerinaje la principalele mânăstiri şi biserici din Oltenia;

Participarea la diverse manifestări legate de sărbători religioase şi populare menite să

suscite interesul turiştilor în ceea ce priveşte obiceiurile, tradiţiile şi credinţele

românilor.

38

Analiza SWOT a programului

Puncte tari:

-Vechimea, unicitatea şi ineditul

locaşelor mânăstireşti şi bisericeşti din

Oltenia;

-Varietetatea peisagistică;

-Originalitatea obiceiurilor şi

tradiţiilor olteneşti;

-Costurile reduse în unele complexe

hoteliere;

-Existenţa pensiunilor rurale;

-Potenţiala atractivitate a unui nou

tip de ofertă;

Puncte slabe:

-Lipsa unor programe turistice care să fi

deschis apetitul şi încrederea turiştilor

pentru acest tip de turism în ţara noastră;

-Volumul scăzut de materiale informative

şi de promovare pentru zonele de interes;

-Lipsa dotărilor, serviciile nesatisfăcătoare

din unele hoteluri;

-Grad redus de conştientizare a beneficiilor

potenţiale apărute în urma desfăşurării

acestui tip de proiect;

-Lentoarea acţiunilor întreprinse, gradul

ridicat de neprofesionalism al celor

implicaţi în derularea proiectului;

39

Premise

-Contextul favorabil

desfăşurării acestei campanii: criza

spirtuală existentă în Occident, nevoia

acută a oamenilor de a depăşi

banalitatea cotidiană, angoasantă şi de a

pătrunde în alte sfere (magice şi

religioase);

-Campaniile de promovare de

acest tip au început cu ceva ani în urmă

în alte ţări, ceea ce certifică existenţa

unui trend şi deci cererea mare în

această direcţie;

-Media turiştilor sosiţi în ţara

noastră a crescut semnificativ după

aderarea ţării noastre la UE.

Riscuri

-Întârzierea declanşării

campaniei;

-Starea proastă a drumurilor;

-Capacitatea limitată de cazare.

Programul va debuta cu o campanie de promovare ce îşi propune să facă din Oltenia o

zonă de referinţă pentru turismul cultural-religios. Prin crearea imaginii globale şi prin

intermediul comunicării de marcă, se urmăreşte creşterea notorietăţii, pentru a scoate această

zonă din conul de umbră nemeritat în care se găseşte şi a face din numele său un brand de

destinaţie turistică. Obiectivele turistice de interes sunt bisericile şi mânăstirile din zona

Olteniei, majoritatea recunoscute ca monumente istorice.

40

Cercetarea

Cercetarea primară a vizat înţelegerea specificului cultural românesc şi descoperirea,

în zona Olteniei, a modurilor tipice de manifestare a tradiţiilor şi credinţelor, prin recuperarea

sărbătorilor rituale şi redescoperirea lăcaşelor de cult, considerate a fi cele mai relevante

pentru parcursul nostru istoric şi cultural. În egală măsură, cercetarea a vizat înţelegerea

modului în care fenomenul religios poate fi trăit de către publicul nostru potenţial, în vederea

elaborării unor mesaje pertinente şi mai ales percutante.

Pentru obţinerea datelor necesare, s-a recurs la arhive, biblioteci, bănci de date,

Internet, reviste.

Dat fiind faptul că ne-am propus să organizăm o campanie de promovare a Olteniei, am

considerat necesară efectuarea unei etape de cercetare secundară, care să ne releve potenţialul

turistic de care zona Olteniei dispune şi care ar trebui, pe cale de consecinţă, să fie valorizat.

Ţinând cont că datele obţinute reuşesc să redea o imagine extrem de clară despre

caracterul aparte al zonei Olteniei, încărcată cu o puternică spiritualitate, am considerat utilă

conceperea unui album descriptiv, capabil să transmită prin imagine şi cuvânt această bogată

încărcătură simbolică.

Accentul în cadrul acestei campanii de relaţii publice va fi pus pe:

-Unicitatea zonei Olteniei în lume;

-Bogăţia sa spirituală;

-Varietatea lăcaşelor de cult ce adăpostesc valoroase opere de artă tipic românească;

-Oltenia ca vatră folclorică, ce păstrează încă vii elemente ale vieţii tradiţionale

româneşti;

-Oltenia –locul în care regăseşti frumuseţea naturii şi bucuria liniştii, prielnică

reculegerii şi meditaţiei(refugiul perfect pentru omul stresat al zilelor noastre).

Planificarea

41

Oficiul Naţional de Promovare a Turismului, împreună cu Guvernul, Ministerul Culturii

şi celilalţi parteneri, a planificat o serie de programe de promovare a Olteniei, ca brand de

destinaţie turistică, acestea reprezentând structura de bază a campaniei internaţionale

dezvoltate în 5 ţări ale Uniunii Europene.

Aceasta este oportunitatea pentru zona Olteniei de a ieşi din anonimat, punându-se în

lumină prin valorificarea potenţialului spiritual de care dispune. Ţinând cont de faptul că

România s-a confruntat în ultimul timp cu grave probleme de imagine, considerăm necesară şi

utilă iniţierea unor acţiuni de promovare care să contrabalanseze efectele negative produse.

Ori, calea cea mai simplă pentru îndeplinirea acestui deziderat o reprezintă aducerea în atenţia

publicului a unei imagini inedite, neaşteptate a României, care să completeze şi să corecteze

imaginea superficială şi stereotipă pe care străinii o au despre ţara noastră. Considerăm că

promovarea Olteniei, provincie de o deosebită importanţă istorică pentru ţară, ar putea

îndeplini cu succes acest rol. Diversitatea naturală specifică acestei zone, multitudinea

monumentelor istorice, comportamentul atipic al oamenilor, marcat de tradiţie şi o puternică

religiozitate, i-ar putea determina pe străini nu numai să îşi schimbe percepţia despre ţară, ci şi

să transforme acestă zonă într-un loc de predilecţie pentru vacanţele lor, făcând din Oltenia un

brand pentru tot ce înseamnă turism cultural-religios.

Pentru a atinge acest scop, campania de promovare trebuie extrem de bine gândită şi

planificată şi cel mai important lucru, trebuie să aibă continuitate. Dat fiind faptul că Oltenia

şi oferta ei reprezintă un produs cu totul nou, necunoscut publicului, lucrul cel mai important

este ca acţiunile planificate să stârnească atenţia, prin amploarea şi ineditul evenimentelor de

comunicare organizate.

Ţinte

42

Publicul nostru ţintă îl reperzinta tinerii cu vârsta între 18-25 de ani şi adulţii între 35-

65 de ani. Ne-am limitat la aceste segmenete deoarece le considerăm reprezentative pentru

tipul de ofertă pe care îl propunem. Tinerii, în această perioadă, încă îşi caută şi construiesc

identitatea, sunt dornici de idealuri şi de absolut şi îi incită în mod deosebit aspectele atipice

ale existenţei şi necunoscutul.

În ceea ce priveşte celălalt segment de vârstă spre care ne-am orientatat, şi anume

adulţii trecuţi de prima tinereţe, putem spune că apreciem că vor fi cei mai deschişi spre tipul

de ofertă pe care îl propunem, dat fiind faptul că cei mai mulţi dintre ei au o situaţie materială

stabilă, şi, deci, dispun de resursele materiale necesare pentru a avea acces la ofertele noastre

turistice. Având, aşadar, un confort material achiziţionat, vor dori şi un plus de confort

spiritual şi relaxare, după o existenţă marcată de un ritm trepidant şi implicit stresant.Aceasta

este, de fapt, perioada în care oamenii se întreabă dacă viaţa lor este încărcată cu sens şi are

un rost, dincolo de datele imediate ale existenţei. Ori, oferta noastră turistică vine exact în

întâmpinarea acestei nevoi, propunând descoperirea unui mod de viaţă alternativ, mai aproape

de natură şi de Dumnezeu.

Ceea ce le vom propune acestor viitori turişti va fi intrarea într-o altă dimensiune a

existenţei, mai puternic marcată de spiritualitate, magie şi simplitate, pentru o viaţă mai

senină şi împlinită.

Am inclus în categoria ţintelor şi publicul intern: este vorba de locuitorii zonei

olteneşti, reprezentanţii mass- media din ţară, Ministerul Culturii şi Ministerul de Externe, cu

reprezentanţii săi diplomatici şi birourile aflate în subordine. Comunicarea cu aceste ţinte se

va face înainte de desfăşurarea propriu-zisă a campaniei de promovare şi are drept menire,

crearea unui climat favorabil şi, implicit, solidarizarea acestor actori sociali, în vederea

asigurării reuşitei programului.

Mesajele orientate spre Mitropolia Olteniei şi populaţia românească din zonele de

interes vizează implicarea acestora în construcţia brand-ului, deoarece, în acest mod vor simţi

că brand-ul îi reprezintă şi, în consecinţa, îl vor susţine în mod activ. Comunicarea va avea, de

asemenea, drept scop convingerea populaţiei in legatură cu importanţa proiectului,

explicitarea contextului şi a modului în care programul acesta se va desfăşura, şi cel mai

important, sublinierea beneficiilor legate de reuşita proiectului pentru dezvoltarea zonei.

Obţinerea susţinerii din partea principalilor actori mediatici, este un alt aspect extrem de

important, pentru evitarea criticilor la adresa proiectului şi, evident, pentru asigurarea

impactului campaniilor de comunicare .

Mesaje orientate către Guvernul României, pentru a avea sprijinul total al acestei

instituţii în ceea ce priveşte resursele materiale indispensabile bunei funcţionări a

43

programului. De asemenea, se urmăreşte obţinerea garanţiei, în mod public, din partea

Guvernului că toate acţiunile se vor bucura de transparenţă şi de continuitate, neriscând să

devină mărul discordiei între divesele forţe politice.

Comunicarea cu Ministerul de Externe şi reprezentanţii săi vizează obţinerea

necondiţionată a susţinerii active a acestora şi asigurarea coordonării strategice a acţiunilor

întreprinse.

Obiective

Obiective de comunicare

- vizibilitate crescută cu 30% pentru ţintele vizate după primele trei luni de campanie;

cu 25% după următoarele două luni;

- sporirea notorietăţii zonei Olteniei cu 50%, la categoriile de public ţintă, în cele 12

luni programate pentru susţinerea primei etape a programului de promovare

Obiective specifice

- creşterea numărului de turişti care vizitează Oltenia cu 40%

- creşterea numărului de investitori în domeniul turismului cultural-religios cu 20%

-încurajarea liderilor de opinie din zona Olteniei să iniţieze proiecte pentru dezvoltarea

turismului monahal şi nu numai, în scopul dezvoltării zonei;

- stabilirea unei bune relaţii cu presa naţională şi internaţională;

- asigurarea unei comunicări eficiente cu partenerii implicaţi în derularea programului.

44

Strategia

Dat fiind faptul că obiectivul nostru primordial este creşterea vizibilităţii Olteniei, în

speranţa că vom reuşi să facem din acest nume un brad de destinaţie turistică, ne propunem să

iniţiem o serie de acţiuni care să asigure împlinirea acestui deziderat.

Pentru asigurarea vizibilităţii şi creşterea notorietăţii Olteniei, ne-am propus să iniţiem o

susţinută campanie de presă, însemnând organizarea unui set de conferinţe la nivel naţional şi

internaţional, sesiuni de discuţii cu personalităţi marcante ale lumii ortodoxe din ţară şi

străinătate, care să fie intens mediatizate. Presa va fi, de altfel, prezentă la toate tipurile de

evenimente pe care le vom organiza, pentru asigurarea unei acoperiri mediatice totale. Toate

aceste evenimente vor fi premergătoare lansării ofertei turistice propriu-zise, cuprinzând

pelerinaje la mânăstiri, participări la târguri şi manifestări culturale tradiţional olteneşti.

În ceea ce priveşte atingerea celui de al doile obiectiv, strategia folosită va fi aceea a

unor campanii de diseminare a informaţiei în legătură cu ofertele noastre turistice, prin

intermediul publicităţii convenţionale şi neconventionale;

Pentru asigurarea creşterii numărului de investitori ne propunem să organizăm, la nivel

local, în perioada premergătoare începerii campaniei, o serie de discuţii cu lideri de opinie din

zonă pe tema turismului monahal, legat în special de provocările şi oportunităţile acestui tip

de activitate. Ne propunem de asemenea organizarea în acest context a unor cursuri

specializate, vizând familiarizarea liderilor de opinie cu etapele ce trebuie parcurse pentru

derularea unor proiecte în scopul atragerii de investiţii.

De asemenea, vor fi organizate sesiuni de discuţii cu principalii parteneri implicaţi în

derularea campaniei, pentru asigurarea coordonării strategice a acţiunilor pe care ni le-am

propus. Pentru asigurarea unei bune relaţii cu reprezentanţii presei, ne-am propus organizarea

unor călătorii de presă în Oltenia pentru reprezentanţii acestei bresle din ţară şi străinătate,

vizite desfăşurate prioritar în preajma principalelor obiective turistice avute în vedere de

proiectul nostru.

Axa campaniei

Premisa de la care se va porni în conceperea mesajelor cheie va fi că viaţa modernă

face aproape imposibilă orice formă de manifestre a vieţii interioare şi că omul modern se

simte alienat, tocmai pentru faptul că din viaţă sa lipseşte dimensiunea cea mai importantă a

existenţei umane şi anume cea spirituală. Imaginea pe care dorim să o transmitem prin

intermediul spoturilor şi a tuturor materialelor de diseminare a informaţiei despre Oltenia este

aceea a unui loc de refugiu, de reculegere şi meditaţie, departe de „nebunia”lumii moderne.

45

Mesajele campaniei vor fi concepute în jurul ideii forţă că Oltenia este un “colţ de rai”

în care eşti cu un pas mai aproape de Dumnezeu şi de tine însuţi.

Din dorinţa de a atrage cât mai mulţi turişti în Oltenia, nu numai pentru ceea ce

înseamnă turismul monahal, în mesajele transmise vom include prezentări ale frumuseţilor

naturale olteneşti ( peşteri, chei, râuri, plante şi specii rare), care se vor regăsi de altfel în

traseele turistice pe care le vom organiza. Accentul va fi de asemenea pus pe bogăţia

tradiţiilor acestei zone, imagini cu manifestări de acest gen urmând a fi incluse în spoturile

publicitare derulate pe tot parcursul campaniei.

Sloganul campaniei va fi „Descoperă Oltenia Eternă”, care se va regăsi pe toate

materialele promoţionale.

Parteneriate media

Pentru a asigura succesul programului iniţiat ne-am propus să stabilim parteneriate cu

importanţi actori mediatici din principalele ţări în care campania va fi lansată. În acest mod

avem certitudinea că mesajele vor ajunge la publicul nostru ţintă, că expunerea la mesaje va fi

suficient de îndelungată pentru a schimba percepţia publicului despre ce înseamnă partea

aceasta a României, antrenând comportamentul pe care ni-l dorim( să dea curs invitaţiei de a

vizita Oltenia). Această permanentă prezenţă în atenţia publicului nu poate avea în acest sens

decât efecte benefice, sporind receptivitatea; Partenerii mediatici vor transmite materiale

promoţionale, precum şi prezentări ale Olteniei pe tot parcursul desfăşurării campaniei şi chiar

şi după încheierea acesteia. Dat fiind faptul că este vorba de un produs întru totul nou

(Oltenia) despre care publicul nostru ţintă nu ştie mai nimic, este necesară diseminarea unei

cantităţi mari de informaţii. Transmiterea acestor informaţii exclusiv prin materiale

promoţionale nu ar fi suficientă, iar o prea mare agresivitate a campaniilor ar putea de

asemenea fi deranjantă, putând conduce la saturaţiei. Tocmai de aceea am ales calea de

mijloc. Apreciem că încheierea acestor parteneriate ne va facilita atingerea scopului propus

prin transmiterea regulată de informaţii legate de zona Olteniei. Mesajele vor trebui trebui să

fie coerente, să transmită o imagine credibilă şi corectă a Olteniei, capabilă să trezească

simpatia şi ataşamentul publicului.

Un astfel de parteneriat pe termen lung va fi realizat cu postul „Radio France

Internaţional”, care va transmite în permanenţă în cadrul emisiunilor sale mesaje publicitare în

legătură cu oferta noastră turistică. În egală măsură un program special de promovare va fi

realizat în cadrul emisiunii de călătorii de pe acest post, când întregul spaţiu de emisie va fi

alocat unor călătorii în diverse zone ale Olteniei. În felul acesta ascultătorii vor avea

posibilitatea să descopere pe calea undelor multitudinea obiectivelor turistice existente în

46

Oltenia. Jurnalistul care se va ocupa de realizarea acestui program se va afla în permanentă

legătură cu Oficiul pentru Promovarea Turismului. I se vor trimite în permanenţă materiale, în

egală măsură i se va asigura cazarea şi transportul, un ghid turistic specializat îl va însoţi pe

parcursul tuturor călătoriilor. Aceste călătorii radiofonice vor urma cu stricteţe traseele

turistice propuse de noi.

Un alt partener media extrem de important va fi postul de televiziune „Arte”, care având

un profil cultural este un mijloc de comunicare compatibil cu mesajele pe care dorim să le

transmitem. Imagini cu evenimente produse pe parcursul traseelor turistice vor fi transmise în

permanenţă în cadrul jurnalului cultural desfăşurat în fiecare zi pe acest post.De asemenea la

intervale regulate se vor prezenta în cadrul emisiunilor de profil maeriale care să prezinte

modul de viaţă tradiţional oltenesc, târgurile şi expozitiile de profil din zonă, precum şi

imagini ale bisericilor şi mânăstirilor ce constituie principalele obiective turistice în oferta

noastră.

-In Spania parteneriate se vor încheia cu postul de radio „Cadena Cope”. Radioul are

evidente înclinaţii religioase, bucurându-se de o mare popularitate rândul spaniolilor.

-In Italia „Radio Popolare network” ar putea reprezenta cea mai buna alegere dat

fiind faptul postul are o grila diversificată de programe, putând fi asculatat si pe internet.

Apreciem că prin această largă acoperire mediatică, precum şi prin multitudinea

evenimentelor organizate reputaţia Olteniei va spori considerabil, in scurt timp reuşind să

devină un puternic brand de destinaţie turistică.

Programele in care se vor regăsi materiale refeitoare la zona Olteniei:

ARTE CADENA COPE RFI

19.00 Arte repotage 8.30 Es Domingo 14.00 Accents D’Europe

19.45 Arte Info 9.45 Apuntes de cultura religiosa 17.00 Grand Reportage

20.00 Arte Culture 15.00 El Espejo 16.00 Sortir dans le monde

Radio Popolare: 12.00 Gli speciali di radiopop 13.00 Nuvole in viaggio

Reviste de specialitate:

Travel week, Bussines Travel Magazine, Turism Club47

Desfăşurarea campaniei

- Evenimente organizate în perioada 1ianuarie- 30 decembrie 2009

Pregătirea campaniei începe cu un an înainte de desfăşurarea propriu-zisă a acesteia. De

asemenea, o serie de modificări vor trebui efectuate o dată cu implementarea acesteia în

diversele ţări occidentale, modificări ce vor ţine cont de specificul fiecărei ţări în parte, în

scopul unei mai mari eficienţe.

- În primele săptămâni al lunii martie, se vor contacta partenerii implicaţi în proiect

pentru informarea acestora în legătură cu principalele evenimente ce se vor desfăşura,

stabilindu-se în egală măsură responsabilităţile ce revine fiecăruia în parte.

Primul eveniment avut în vedere va fi organizarea Festivalului de Ortodoxie de la

Curtea de Argeş, ce este programat a se derula pe parcursul a 6 zile, începând cu data de 1

aprile. În fiecare zi, un invitat va conferenţia pe o anumită temă, pentru ca în final

conferenţiarii sa se reunească pentru a dezbate pe o temă stabilită de organizatori. Invitaţii vor

fi persoane renumite, unanim apreciate în lumea ortodoxiei, din ţară şi străinătate.

Sloganul evenimentului: „ In căutarea timpului sacru pierdut”

Mesajele campaniei vor viza afirmarea efervescenţei spirituale specifice zonei Olteniei,

precum şi sublinierea preocupării generale, vizând necesitatea inserării unor mesaje creştine

în societatea noastră, modernă, alienată, aflată în căutare disperată de repere. Pentru a asigura

vizibilitatea şi pentru a garanta perenitatea festivalului, vor fi invitaţi reprezentanţi ai presei

naţionale şi internaţionale.

Parteneri mediatici in derularea proiectului:

parteneri locali : Radio Logos, Radio România Actualităţi, TVR Cultural;

parteneri internationali: Radio France International, Radio Cadena Cope, TVR

International, Arte.

Cu trei luni înainte de desfăşurarea festivalului, va fi organizată o campanie de

promovare a festivalului la nivel naţional şi internaţional. În prima lună se va realiza

contactarea partenerilor, aici fiind vorba de birourile de presă din străinătate, mai exact din

ţările în care se doreşte promovarea festivalului. În egală măsură vor fi contactaţi

reprezentanţi ai Ministerului Culturi şi ai Ministerului de Externe. Asociaţiile de profil vor fi

contactate pentru a asigura promovarea eficientă a festivalului. În această primă lună vor fi

trimise comunicate de presă şi invitaţii la redacţiile principalelor ziare, televiziuni şi radiouri

partenere din ţară şi străinătate. Tot în această primă lună, se va stabili un purtător de cuvânt,

48

care să poată da interviuri presei în legătură cu detaliile organizării acestui eveniment.

Sensibilizarea publicului se va face pe parcursul a două luni (februarie-martie) prin

intermediul spoturilor derulate la radio şi televiziune. La sfârşitul lunii ianuarie se va trece

la conceperea şi realizarea pliantelor şi afişelor, urmând ca acestea să fie distribuite, de la

mijlocul lui februarie până la sfârşitul lunii martie. În ultima săptămână a lunii martie, va fi

rezervată sala în care vor avea loc conferinţele şi vor fi reînnoite invitaţiile către redacţiile de

presă.

Punctele de reper in crearea spotului Tv pentru promovarea festivalului vor fi:

Se va gândi in imagini şi abia după aceea in cuvinte – accentul se va pune pe

transmiterea dimensiunii spirituale prin text şi imagine, dat fiind vorba despre un

festival al ortodoxiei. Cuvintele nu vor povesti imaginile, ci vor aduce noi inţelesuri

imaginilor, jucând in acelaşi timp rolul informativ indispensabil, dată fiind noutatea

ofertei;

Debutul spotului va trebui să atragă atenţia spectatorului;

Formatul spotului va fi ales astfel incât să exprime cât mai bine mesajul.

Pentru conceperea spotului va fi necesară luarea in calcul a unei perioade suplimentare de

timp, necesare selectării actorilor, aranjării decorurilor, realizării filmării si montajului.

Detalii vizand conceperea spotului:

Durata: 30 de secunde

Mesaj: Oltenia eternă, ancorată in absolut; accentuarea aurei mistice ce inconjoară

această zonă, sublinierea efervescenţei spirtuale a zonei materializată prin festival si indicarea

preocupării pentru o viaţă autentică, trăită in adevărul religiei creştine.

Slogan: “ in căutarea timpului sacru pierdut”

Imagine Text Sunet Camera

Este infăţişată mânăstirea Argeşului, măicuţa

Festivalul “Zilele ortodoxiei”1-6 aprilie. Sfânta Bătăi ritmice de

Plan general

( se transmite

49

bătând toaca, context: dimineaţa, răsaritul soarelui;

manăstire Curtea de Argeş;

toacă;impresia ancorării in absolut a mânăstirii)

Travelling circular

Răsăritul soarelui, detalii cu motive arhitecturale ale

mânăstirii“ În căutarea timpului sacru pierdut”.

Bătăi ritmice de

toacă;Plan strâns;

Treptele bisericii, preotul dăruieşte unor tineri

(diferite stiluri vestimentare) afişul festivalului

“Uneori ai senzaţia că toate zilele sunt la fel”? “Ai senzaţia că pluteşti intr-un ocean de banalitate şi că eşti prizonierul rutinei”

“Simţi nevoia să vezi si să auzi altceva”?” Deschide-ţi inima” “ Descoperă “Festivalul Zilele Ortodoxiei” in Oltenia si viaţa ta va căpăta o nouă dimensiune”!

( textele se vor adăuga peste imagine)

Pe fundalul sonor o voce feminină care pronunţă mesajele, ton uşor elegiac.

Muzica bisericească (“Cu noi este Dumnezeu”);

Plan strâns, detaliu pe afiş;

50

Oficiul de turism Dolj şi Arges in parteneriat cu Mitropolia

Olteniei şi Guvernul României organizează :

Zilele ortodoxieiFestival internaţional de conferinţe duhovnicesti, prima ediţie

1-6 aprilie, Aula facultăţii de teologie

În cãutarea timpului sacru pierdut

51

Luni,1 aprilieOra19

Constantin Ciomazgă,

“Eu şi Dumnezeu”

Marţi, 2 aprilie

Ora 19Seară literară

Miercuri

3 aprilie, Ora20

Dan Puric“Arta prin

prismă religioasă”

Joi, 4 aprilie,Ora 21

Moment de rugaciune

Vineri, 5 aprilieOra 12

Marşul vieţii

Sâmbătă6 aprilie

Pelerinaj la mânăstirile

Argeşului

Planul de activităţi:

52

Activitatea

Săptămâna

Ianuarie Februarie Martie

1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4

Contactarea

partenerilor;

Trimiterea

comunicatelor de

presă şi a invitaţiilor;

Stabilirea

purtătorului de

cuvânt, a echipelor

de proiect şi a

responsabililor;

Realizarea şi

producţia spoturilor;

Realizarea şi

producţia pliantelor

şi afişelor;

Rezervarea

sălii de conferinte;

Sensibilizarea

publicului ţintă.

Adresa Nr:1

Telefon: 072681432 Data: 25-03-2009

E-mail: Oficiulde_Turism

Comunicat de presă

Din dorinţa de a face din Oltenia un loc de renume al ortodoxiei,

Oficiile de Promovare a Turismului Dolj şi Argeş organizează Festivalul

„Zilele Ortodoxiei”

Oficiul de Promovare a Turismului organizează prima ediţie a festivalului „Zilele

Ortodoxiei” în incinta bisericii Curtea de Argeş în perioada 1-6 aprilie. În cadrul festivalului

vor fi invitaţi să conferenţieze pe teme ale actualităţii religioase nume reprezentative ale

ortodoxiei, din ţară şi străinătate. Invitat de onoare al festivalului va fi domnul Rafail Noica.

Am ales ca loc de desfăşurare a primei ediţii a festivalului mânăstirea Curtea de Argeş,

deoarece reprezintă unul dintre cele mai atractive obiective turistice din zona Olteniei.

Reputaţia ei se datorează atât legendei care stă la bază construcţiei sale, cât şi stilului

arhitectural atipic.

În fiecare zi a conferinţei o nouă temă va fi adusă în discuţie, pentru ca, în ultima zi, toţi

cei care au conferenţiat să se reunească pentru o dezbatere cu tema „Ortodoxia şi religia

viitorului”. Întregul eveniment va fi moderat de cunoscutul actor Dan Puric;

53

Pentru diseminarea corectă a informaţiei şi pentru crearea unei legături amiabile cu

reprezentanţii presei, dosare de presă le vor fi înmânate acestora la începutul ciclului de

conferinţe. Dosarul de presă va cuprinde următoarele elemente:

Fişa de informaţii, cu descrierea detaliată a festivalului:

„Festivalul „Zilele ortodoxiei”, desfăşurat pe parcursul a cinci zile, îşi propune să aducă

în atenţia publicului naţional şi internaţional teme de interes ce privesc viaţa religioasă

contemporană. Considerăm că festivalul reprezintă o formă de comunicare religioasă absolut

imperioasã, într-o societate contemporanã aflatã sub semnul contradicţiilor, alimentate de

tendinţa autosuficienţei, precum şi de o serie de „mituri”ca : progresul, globalizarea, fericirea

imanentã, libertatea.

Trãim într-o lume a pluralismului şi a comunicãrii, unde toate tipurile de mesaj îşi

gãsesc un loc şi o justificare. Insã, unde se opreşte adevãrul şi unde începe minciuna? Sã nu

uitãm cã marile discursuri încep şi se terminã cu vorbe mari: dreptate, libertate, democraţie,

toleranţã, pace. Pânã şi numele lui Dumnezeu beneficiazã de asemenea abordãri retorice, care,

pentru o democraţie a valorilor, au toate, un numitor comun: lipsa unui sens fix şi prezenţa,

dincolo de mesajul comunicãrii, a arbitrarului relativist. În condiţiile acestei situaţii complexe,

mesajele cu caracter religios întâmpinã destule dificultãţi de transmitere şi de receptare,

cauzate de ignoranţã, de indiferenţã şi, nu de puţine ori, de rea-voinţã. Ţinând cont de aceste

aspecte festivalul îşi propune transmiterea în spaţiul public a unor mesaje autentic creştine

care să îndemne la reflecţie şi la adoptarea unui stil de viaţă conform filosofiei creştine.”

Fişa de informaţii despre impunătorul aşezământ bisericesc în care se va desfăşura

evenimentul:

“Situată la capătul unui bulevard cu tei bătrâni de sute de ani, Mânăstirea Curtea de

Argeş este cel mai important loc de pelerinaj şi rugăciune din judeţul Argeş, având hramul

“Adormirea Maicii Domnului“.

Ctitorită în vremea domnitorului Neagoe Basarab, între 1512-1517, mânăstirea este

parte a celei mai celebre legende româneşti: “Legenda Meşterului Manole“. Cunoscută şi

drept Biserică Episcopală, deoarece a fost scaun episcopal între anii 1739 şi 1748, lăcaşul de

cult are o lungime de 18 metri, o lăţime de 10 metri şi înălţimea de 25 de metri. Ca o

curiozitate, naosul şi pronaosul nu sunt despărţite cu o uşă, ci doar de un chenar de uşă

montat între două coloane.

54

De-a lungul timpului, a fost supusă la mai multe lucrări de restaurare. Forma actuală

a fost dată de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy şi de arhitectul român Nicolae

Gabrielescu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Lucrările de refacere au fost

terminate în anul 1885 iar biserica a fost sfinţită la 12 octombrie 1886.

În interior, atrage atenţia atât pictura murală în ulei, executată de pictorii francezi F.

Nicolle, Ch. Renouard şi de românul N. Constantinescu din Curtea de Argeş, cât mai ales

grupul celor 12 coloane reprezentând pe cei 12 Apostoli. Tot în interiorul Mânăstirii se află

moaştele Sfintei Filofteea, părţi din moaştele Sfinţilor Serghie, Vach şi a Muceniţei Tatiana

şi Evanghelia Învierii din Sâmbătă Mare, scrisă cu litere de aur de Regina Elisabeta. De

asemenea aici odihnesc rămăşiţele pământeşti ale Regilor Ferdinand şi Carol I, precum şi ale

reginelor Elisabeta şi Maria. Izvoarele istorice spun că la Curtea de Argeş a avut loc

canonizarea, la 16 august 1517, a Sfântului Ierarh Nifon (+1508), Patriarh al

Constantinopolului şi Mitropolit al Munteniei (1500-1505). De aici, moaştele sale, aşezate

într-un sicriu de argint, placat cu aur, au fost trimise la Mânăstirea Dioniseu-Athos. Tot în

acest lăcaş, s-a refugiat Sfântul Cuvios Martis Sofronie de la Cioara, unul dintre apărătorii

credinţei ortodoxe din Transilvania.

Datorită notorietăţii şi încărcăturii spirituale de care se bucură, Mânăstirea Curtea de

Argeş se află pe mai toate pliantele şi albumele de prezentare a României. În fiecare an,

potrivit ultimelor statistici, trec pe aici circa 100.000 de turişti şi pelerini. Cele mai

aglomerate zile sunt la sărbătoarea “Adormirii Maicii Domnului”, la “Izvorul Tămăduirii”

şi de “Sfânta Filofteea”. La această ultimă sărbătoare, moaştele Sfintei sunt scoase afară şi

credincioşii trec pe sub ele, existând credinţa că apără de boală şi de rele.”

55

Informaţii biografice despre persoanele importante care urmează să conferenţieze.

Programul evenimentelor cu orarul exact al desfăşurării lor

Luni 1 aprilie, ora 19 – Conferinţa “Eu şi dumnezeu”, invitat domnul Constantin

Ciomazgă, Aula Facultăţii de Teologie.

Marţi 2 aprile, ora 19 – Seară literară închinată în memoria jertfei mărturisitorilor

pentru credinţă din perioada comunistă, Aula Facultăţii de Teologie.

Miercuri 3 aprilie, ora 19 – Conferinţa “Arta prin prismă religioasă”, avându-l ca

invitat pe artistul Dan Puric, Aula Facultăţii de Teologie.

Joi 4 aprilie, ora 21 – Moment de rugăciune şi aprinderea unor lumânări în forma

unei cruci pentru afirmarea dreptului la viaţă a copiilor nenascuti, în faţa mânăstirii

Curtea de Argeş.

Vineri 5 aprilie, ora 12 – Marşul Vieţii organizat de Asociaţia ASCOR Argeş, cu

plecarea din faţa mânăstirii Curtea de Argeş.

Sâmbată-duminică 2-3 Iunie – Pelerinaje cu grupuri de tineri la mânăstirile din

Arhiepiscopia Argesului.

Manifestarile sunt organizate în parteneriat cu Mitropolia Olteniei.

Materiale vizuale; dat fiind faptul că este vorba despre prima ediţie a festivalului,

vom include în dosarul de presă fotografii făcute pe măsura derulării evenimentelor,

precum şi imagini ale mânăstirii şi ale principalelor atracţii turistice din împrejurimi,

respectiv ruinele Curţii Domneşti şi Biserica domnească Sf. Nicolae.

Evaluarea

Dat fiind faptul că se organizează o primă ediţie a unui festival al ortodoxiei la nivel

internaţional, fără precedent în ţara noastră, o etapă de evaluare se impune de la sine. Numai

în acest mod organizatorii vor ştii cu siguranţă care a fost impactul mesajelor transmise şi în

ce mod evenimentul a fost perceput în ansamblul său. Tehnicile de evaluare pe care le

propunem sunt următoarele:

Organizarea unui sondaj înainte şi după organizarea evenimentului în rândul

invitaţilor şi al publicului ţintă potenţial interesat, pentru a înţelege care sunt aşteptările

acestuia, precum şi gradul de satisfacţie şi conştientizare atins la finalul evenimentului.

Analiza mass-media din ţară şi străinătate, pentru a vedea gradul de expunere a

mesajelor, conceptelor şi temelor vehiculate pe parcursul evenimentului, precum şi

modul specific de reflectare. În acest demers se va ţine cont de următoarele aspecte:

frecvenţa apariţiei, acoperire geografică, sursa ştirii, formatul, numărul total de plasări.

56

Un alt set de evenimente vor fi organizate cu scopul de a aduce în atenţia publicului

ţintă zona Olteniei, stârnindu-le dorinţa să viziteze acest ţinut. Un astfel de eveniment este

organizarea unei expoziţii itinerante de fotografie a celor mai frumoase mânăstiri şi

biserici din Oltenia. Expoziţia itineranta va fi însoţită de ansambluri de muzică folclorică,

reprezentativă pentru zona Olteniei. Spectacole vor fi susţinute în toate locaţiile în care

expoziţia itinerantă va fi găzduită. De asemenea va avea loc punerea în scenă a piesei lui

Marin Sorescu „Duminica, oamenii nu poartă porecle”, deoarece surprinde extrem de bine

modul în care olteanul şi-l reprezintă pe Dumnezeu, precum şi modul în care se desfăşura

viaţa oamenilor în satul tradiţional. Spectacolul va fi montat în limba specifică ţării în care se

găseşte expoziţia şi va fi interpretat de actori de renume ai Teatrului Naţional din Craiova.

În principiu, expoziţia va putea fi vizitată în centre ale ambasadelor României în ţările

pe care expoziţia le va străbate. Cei dornici să afle ţara şi locaţia în care se găseşte la un

moment dat, expoziţia vor putea accesa site-ul de promovare al Olteniei şi vor putea urmări

live traseul străbătut de aceasta. Expoziţia itineranta se va defasura pe parcursul lunii iunie.

Ţările pe care le va străbate vor fi: Bulgaria,Austria, Italia,Franţa,Spania.

Pentru a avea certitudinea că evenimentul va fi bine pus la punct şi că va avea acoperire

mediatică maximă, o strategie de promovare va fi planificată pe parcursul lunilor aprilie-

mai. Asta însemnând spoturi publicitare la principalele radiouri şi televiziuni din ţările care

urmează a fi străbătute. De asemenea vor fi împărţite pliante şi lipite afişe.

Denumire

material

informativTip Realizator

Cantitate

realizată

pentru

anul 2009

Cost

aproximati

v

(euro)

Obs.

Traseul

expoziţiei

Itinerante

Hartă A1Oficiul de

turism4000 2000

„Oltenia eternă” Pliant A4Oficiul de

turism25 000 4000

57

Oficiul român Agenţia de PR

de Promovare Sistem

a Turismului

Sub patronajul guvernului României

Prezintă

Expoziţia itinerantă de fotografie

Oltenia Eternă

Durata expoziţiei: 7 zile Locaţia:

Ambasada României

58

Oltenia musteşte de

munţi, păduri, câmpii, ape

şi... sfinţenie: nevăzută,

nefăcută, neştiută. Oltenii

şi-au făcut drum către cer

croind căi tainice între

mânăstiri. Au trecut anii şi

căile s-au încurcat uneori,

zidurile s-au ruinat deseori,

mânăstirile rămânând

aceleaşi, înfipte cu turle cu

tot în locuri, fapte, în oameni şi în cer. Au ţintuit munţii,

legănând conştiinţe.”

Vă invităm să descoperiţi Oltenia eternă!

59

În acest ţinut cu o bogată tradiţie istorică există o

pleiadă de biserici, schituri, mânăstiri, construcţii

arhitectonice unicate, de o inestimabilă valoare, simboluri ale

trecutului şi ale prezentului pe aceste meleaguri.

Mânăstirile constituie pentru Oltenia locul cel mai sfânt,

cel mai drag şi cel mai necesar. Astăzi, precum odinioară,

mânăstirile continuă să fie cărări către Dumnezeu. Ele sunt

„izvorul de sevă care hrăneşte tainic, dar real, dorul de

sfinţeniei, de mântuire şi de veşnicie.”

Vizitând expoziţia de fotografie cu mânăstirile Olteniei

veţi putea şi dumneavoastră pregusta liniştea şi taina ce

înconjoară aceste ţinuturi româneşti.Veţi uita complet de grijile

cotidiene, de stresul şi zgomotul infernal şi veţi crede pentru o

clipă că visaţi sau că aţi ajuns în rai. Veniţi să descoperiţi şi să

zburdaţi ca în copilărie, pe cărările uitate, ce duc spre

mânăstiri.

Să aveţi inspiraţia divină de a vizita această

expoziţie trecătoare, ca

atingerea unui înger!

60

Mesajele cheie ale acestei campanii vor viza sublinierea frumuseţii tradiţiilor şi a

monumentelor bisericeşti din Oltenia. Întregul eveniment va fi gândit ca o invitaţie adresată

publicului să vină să decopere Oltenia la ea acasă.

Sloganul acestui eveniment va fi „Descoperă Oltenia Eternă”, regăsit de altfel pe toate

materialele promoţionale;

Parteneri media: „Pro-tv internaţional”, „Radio France International” şi „România

Cultural Internaţional”

Contactarea partenerilor

În primele două săptămâni, vor fi contactaţi principalii parteneri în organizarea

evenimentelor, diplomaţii români aflaţi în ţările străbătute de expoziţie, reprezentanţi ai

ambasadelor şi de asociaţii de profil. Vor fi de asemenea contactaţi, partenerii media ai

evenimentului. În aceste prime două săptămâni, vor fi lansate invitaţii jurnaliştilor din

diversele ţări pe care expoziţia itineranta urmează să le străbată . Invitaţii vor fi de altfel

trimise si personalităţilor marcante ce urmează să participe la inaugurarea expoziţiei, altele

pentru fiecare ţară străbătută. În ceea de a treia săptămână a lunii aprilie un purtător de cuvânt

va fi numit pentru relaţia cu presa. Sensibilizarea publicului se va realiza pe tot parcursul lunii

mai prin intermediul spoturilor televizate. Realizarea şi producţia afişelor şi pliantelor se va

realiza la sfârşitul lunii aprilie, iar distribuţia pe tot parcursul lunii mai;

Plan de activităţi:

Activitatea

S

ăptămâna

Aprilie Mai

1 2 3 4 1 2 3 4

Contactarea

partenerilor;

Invitaţii

adresate

jurnaliştilor;

Numirea

purtătorului de

61

cuvânt;

Realizarea si

producţia spoturilor

publicitare;

Realizarea si

producţia afişelor si

pliantelor;

Sensibilizarea

publicului ţinta.

Evaluarea

În această ultimă etapă vor fi evaluate:

audienţa totală;

tipul de participanţi;

numărul de interviuri luate cu ocazia evenimentului;

numărul de materiale promoţionale distribuite;

eficienţa participării presei (prin analiza conţinutului articolelor rezultate ).

Evaluarea îşi va propune să afle dacă în urma acestui eveniment oamenii ştiu mai multe

lucruri despre ce înseamnă zona Olteniei, dacă în principiu cunosc elementele prin care se

diferenţiază şi dacă ar fi motivaţi să viziteze aceste locuri. Dacă nimic nu s-a schimbat în

62

modul lor de a percepe această zonă românească motivele vor fi descoperite print-o cercetare

riguroasă. Evaluarea va viza de asemenea calitatea mesajelor transmise (stil, format, idee)

precum şi reacţia pe care acestea au produs-o în media. Pentru a observa gradul de informare

al publicului ţintă, la sfârşitul expoziţiei vizitatorii vor fi rugaţi să răspundă la un scurt

chestionar.

Denumirematerial

informativTip Realizator Cantitate

Cost aproximativ

in euro

Observaţii

Cazare in Oltenia Pliant A4 Oficiul deturism

25 000 2 000

Turismulin Oltenia

Pliant A4 Oficiul deturism

20 000 2 500

Manifestări popularein Oltenia

Pliant A4 Oficiul deturism

25 000 2 000

Mânăstirile Olteniei

Pliant A4

Oficiul deturism

20 000 2 000

Circuite turistice in Oltenia

HartaA1

Oficiul deTurism

2 000 3 000

Materiale informative ce urmează a fi lansate in cadrul campaniei „Oltenia Eternă”:

Descoperă comorile de har ascunse într-

un “colţ de rai”

63

Sfintele mânăstiri ale Olteniei... porţi spre cer.

Informarea turiştilor

Pentru a facilita informarea turiştilor o dată ajunşi în zona Olteniei, în ceea ce priveşte

principalele obiective turistice considerăm indispensabilă crearea unei reţele de semnalare

turistică. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv avem în vedere următoarele etape:

- selectarea informaţiilor considerate a fi utile ( hărţi, vizualizarea locaţiilor obiectivelor

turistice şi structurilor de primire, adresele de contact direct cu acestea etc.) şi scrierea

bilingvă(engleză-romană) a acestora;

64

-stabilirea nivelurilor de informaţie (intrarea în teritoriu, apropierea de zonele menţionate);

- precizarea amplasări exacte a punctelor de informare turistică;

- stabilirea esteticii panourilor, a normele grafice şi a materialelor utilizate;

- pentru punerea în practică a acestui obiectiv se are în vedere încheierea unui contract

cu o firmă specializată în acest domeniu, căreia îi va reveni şi responsabilitatea întreţinerii

acestor panouri.

Ne propunem în egală măsură înfiinţarea unor puncte de informare turistică, având

următoarele caracteristici:

-Vor fi amplasate în zona centrală, cu acces stradal;

-Vor dispune de un spaţiu de aproximativ 30 m2 aferent desfăşurării activităţii de

informare turistică;

-Vor cuprinde un punct de vânzare de unde turiştii vor putea achiziţiona suveniruri;

-Vor fi dotate cu info-chioşcuri electronice (InfoTouch) cu hărţi interactive ale

principalelor puncte de atractivitate turistică;

-Vor fi asistate de o persoană instruită pentru a da informaţii turistice;

-Vor fi dotate cu un stand unde vor fi expuse hărţi ale principalelor rute turistice şi

pliante cu informaţii despre obiectivele turistice .

Albumul descriptiv şi suvenirurile - canale de promovare a culturii olteneşti.

Ne propunem de asemenea lansarea in ţarile vizate a unor albume descriptive, cu

imgini sugestive ale celor mai frumoase zone ale Olteniei, cu informaţii depre mânăstiri, cu

analize specializate, care să vizeze atât stilul arhitectural al mânăstirilor olteneşti, cât şi arta

bisericească în general. Considerăm că acest album ar putea reprezenta un excelent canal de

difuzare a produselor culturale olteneşti in spaţiul european. Studiile vizând gusturile culturale

ale europenilor vin în susţinerea acestei idei, arătând că pasiunea pentru lectură şi

documentare este impărtăşită de 44% din europeni. De asemenea studiile arată că „industria

cărţii” se înscrie pe un trend ascendent în toate ţările europene, succcesul depinzând mult de

utilizarea unor limbi de largă circulaţie. Este motivul pentru care albumul descriptiv va fi

publicat in ediţie bilingvă, respectiv limba engleză si limba specifică ţării in care se va face

lansarea. Ediţii ale albumului vor fi donate bibliotecilor din ţările în care campania va fi

lansată. În egală masură ele vor fi oferite turiştilor care au vizitat mânăstirile olteneşti.

65

Albumele descriptive vor putea fi procurate din centrele de informare turistică, unde

turiştii vor putea achizitiona in egală masură:

suveniruri locale personalizate( de Gorj, de Vâlcea);

sculpturi în lemn (icoane, instrumente muzicale, măşti);

vederi, pliante, broşuri, reviste de turism, calendare, pixuri, şepcuţe,

brelocuri, plăsuţe, miniaturi, etc.;

Album descriptiv

Oltenia de lânga cer

Planificarea activităţilor campaniei:Activitatea

Săptămâna

Iunie Iulie August Septembrie

1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4

Contactarea

partenerilor;

66

Trimiterea

comunicatelor de

presă şi a invitaţiilor;

Numirea şi

pregătirea

purtătorului de

cuvânt în relaţia cu

presă;

Realizarea şi

producţia spoturilor

publicitare;

Realizarea şi

producţia afişelor şi

pliantelor;

Realizarea

proiectelor pentru

panouri;

Realizarea

proiectului pentru

punctele de

informare;

Sensibilizarea

publicului ţintă;

Evaluarea campaniei

După evaluările secvenţiale necesare fiecărui eveniment în parte, apare necesitatea unei

evaluări pe ansamblu a campaniei pentru a vedea gradul în care obiectivele propuse au fost

atinse, precum şi modul în care acţiunile de comunicare au influenţat percepţia şi

comportamentul publicului ţintă. În acest sens se va recurge la următoarele tehnici de

evaluare:

67

organizarea unor focus-grupuri cu persoane reprezentative ale publicului ţintă,

pentru măsurarea gradului de cunoaştere a zonei Olteniei, în urma evenimentelor

derulate;

organizarea unor interviuri faţă în faţă, pe un eşantion reprezentativ de persoane;

pentru a măsură opinia şi atitudinea lor faţă de turismul ecumenic oltenesc;

analizarea conţinutului mass-media.

- numărul de relatări, articole, ştiri ce apar în mass-media ;

- numărul celor care ar fi putut avea ocazia de a fi expuşi la relatări;

- evaluarea conţinutului general a ceea ce a apărut (imaginea indusă);

- de câte ori este citat purtătorul de cuvânt ;

- amplasarea , formatul, tonul ştirilor ce fac referire la teme importante ale campaniei

sau la evenimentele organizate.

analiza spaţiului cibernetic:

- numarul de accesări ale paginii web;

- numarul de bytes transferaţi.

evaluarea numărului de materiale promoţionale distribuite;

recurgerea la studii etnografice pentru descoperirea tipului de participanţi la

evenimentele organizate.

Recurgând la tehnicile de evaluare amintite ne vom putea forma o imagine clară în ceea

ce priveşte eficienţa tehnicilor de relaţii publice utilizate, atuurile şi punctele nevralgice ale

campaniei. Rezultatele obţinute se vor dovedi utile în acţiunile de comunicare ce vor urma.

Concluzii

Lucrarea de faţă s-a dorit a fi atât un stimul pentru conştientizarea potenţialului turistic

de care ţara noastră dispune, cât şi o dovadă a modului simplu şi elegant în care acesta ar

putea fi valorificat, prin utilizarea pertinentă a tehnicilor de comunicare si promovare.

Pe măsura conceperii acestei lucrări, la rândul meu, am conştientizat următoarele

aspecte:

68

faptul că o campanie de promovare regională, oricât de profesionist şi inspirat ar fi

concepută, nu are şanse de izbândă, în absenţa unui cadru organizatoric bine pus la

punct şi a solidarităţii actorilor sociali implicaţi in derularea proiectului.

Faptul că o bază de date consistentă, permanent reactualizată- vizând acţiunile

întreprinse, caracteristicile publicului ţintă şi aspecte fundamentale ale zonelor, care au

făcut sau ar putea face obiectul unor campanii de promovare- ar eficientiza şi fluidiza

activitatea paracticianului de relaţii publice.

Aspectele aduse în discuţie se pot materializa cu condiţia existenţei unui grup de

profesionişti în domeniul PR, care să aibă iniţiativa genului acesta de acţiuni, care să inoveze

şi să profesionalizeze modul în care sunt gândite şi implementate campaniile de relaţii publice

în ţara noastră.

Bibliografie

1. Anania Valeriu, Cerurile Oltului, Editura Episcopiei Râmnicului şi Argeşului,

1990;

2. Berger Peter, The Homless Mind, London, Penguin, 1974;

3. Boia Lucian, Două secole de mitologie naţională, Editura Humanitas, Bucureşti,

2005;

4. Coman Cristina, Relaţii Publice, Principii şi strategii, Editura Polirom, Iaşi, 2001;

69

5. Dagenais Bernard, Campania de relaţii publice, Editura Polirom, Iaşi 2003;

6. Dumitrache Vasile, Mânăstirile şi schiturile României, Mitropolia Olteniei, Editura

Nemira 2001;

7. Frazer George James, Creanga de aur, Editura Minerva, Bucureşti 1980;

8. Anthony Giddens, Modernity and Self Identity, Cambridge, Polity Press, 1990;

9. Nemoianu, Virgil, Jocurile Divinităţii. Gândire, libertate şi religie la sfârşit de

mileniu, Iaşi, Polirom, 2000;

10. Noica Constantin, Pagini despre sufletul românesc, Editura Humanitas, Bucureşti

2000;

11. Newsom Doug, Totul despre relaţiile publice, Editura Polirom, 2003;

12. Newsom Doug, Redactarea materialelor de relaţii publice, Polirom, Iasi 2004;

13. Paler Octavian, Don Qijote in Est, Editura Albatros, Bucureşti 1994;

14. Papadima Ovidiu, O viziune românească a lumii, Editura Saeculum, Bucureşti

1995;

15. Stăniloae Dumitru, Reflecţii despre spirtualitatea poporului român, Editura Elion,

Bucureşti, 2001;

16. Stăniloae Dumitru, Ortodoxie si românism, Editura Eminesu, Bucureşti, 1992;

17. Vulcănescu Mircea, Dimensiunea românească a existenţei, Editura Eminescu,

Bucureşti 1996;

18. www.gandul.info/poze/investigatii- Brand-ul România;

19. The Canadian journal of communication- Place Branding and Public Diplomacy;

20. www.regie.ro

70