SufleteDe multe ori,privind în goala lume,Stînd rezemat, el capu-n palme puneȘi-aceeași întrebare mereu o auzim"La ce bun existăm? La ce bun noi trăim?"Căci am pierdut tot ce-i mai sfînt pe lumeRușinea,dragostea și chiar și-al nostru nume.

În goana după bani și-avere,Uiți de valori, dorindu-ți să obții putere;Uiți de respect și de credințe,Puterea banului trezindu-ți ipocritice dorințe.

De-aceea suntem goi, pustii ca o lăcună,Și ne-omorîm al nostru duh întruna.Rămîne sufletul pierdut și de valori secat,Ca-n marea tulbure și rece înecat.