Studiul 8 pentru 23 februarie 2019

„Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.”(Apocalipsa 12:11)

În capitolul 12 din Apocalipsa ni se prezintă un rezumat al istoriei de la Isus până la sfârşit, descoperindu-ni-se personajul principal ce stă în spatele tuturor problemelor care au afectat biserica: Satana.

Demascându-l, Isus doreşte să ne prezinte realităţile pe care nu le putem vedea. Există un război spiritual în care noi suntem pionii pe care Satana îi foloseşte pentru a-i face rău lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, Dumnezeu face tot posibilul să salveze un număr cât mai mare de persoane şi să le câştige pentru împărăţia Sa. Strategiile folosite de Dumnezeu şi cele folosite de diavol sunt total diferite.

Războiul împotriva lui Isus:

Copilul răpit.

Înfrângerea lui Satana.

Războiul împotriva bisericii:

Femeia din deşert.

Rămăşiţa.

Strategia Satanei.

„Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.”

(Apocalipsa 12:5)Cum trebuie să interpretăm simbolurile care apar în Apocalipsa 12:1-5?

Isus, care îi va cârmui cu un toiag de fier (Ap. 19:15). A fost ridicat la cer pentru a fi înălţat (Fapte 2:33).

Biserica lui Dumnezeu (2 Cor. 11:2; Cânt. 6:10). Îmbrăcată cu Soarele neprihănirii, Hristos (Mal. 4:2). Pe lună. Bazate pe cuvântul lui Dumnezeu, reflecţia şi

descoperirea harului lui Hristos.

Satana (Ap. 12:9). Coada lui este instrumentul înşelăciunii (Is. 9:14-15). A înşelat o treime din îngeri şi i-a târât pe Pământ (Ap.

12:4).

Femeia.

Balaurul.

Copilul.

De la început, Satana a aşteptat să se nască Isus pentru a-L distruge. A încercat prin Irod şi prin Roma, dar nu a reuşit să Îl învingă (Mat. 2:13-16; Ioan 19:6; Ap. 12:5).

După revolta din cer, Satana a fost aruncat „în adânc, înconjurat de întuneric” (Is. 14:12-15; 2P. 2:4).

De acolo, a ispitit lumile create şi a avut succes cu Eva, transformân-du-se în „şarpele cel vechi” (Gen. 3:1-6).

Dumnezeu i-a permis să ajungă la cer ca reprezentant al pământului (Iov 1:6; 2:1).

Odată cu crucificarea, i s-a negat accesul în cer. Nici îngerii, nici lumile necăzute nu au mai avut dubii cu privire la caracterul lui Satana (Ap. 12:9-12).

În ciuda înfrângerii sale, Satanei i se permite încă să exercite o putere limitată asupra pământului şi locuitorilor săi.

„Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei, unde este hrănită o vreme, vremi şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.” (Apocalipsa 12:14)

Supărat că a fost dat afară din cer, Satana caută să îi facă rău lui Dumnezeu, atacând ceea ce El iubeşte mai mult pe acest pământ: biserica Sa (Zah. 2:8).

Apele cu care balaurul a încercat să distrugă biserica pură sunt aceleaşi ape pe care este aşezată biserica apostată: mulţimi de neconvertiţi (Ap. 12:15; 17:15).

Cei care au rămas credincioşi lui Dumnezeu au fost persecutaţi în special între anii 538 - 1798 d.Hr. (timp de 1.260 de ani).

În acest timp, şi-au găsit refugiu în locuri puţin populate (deşert). Aşa s-a întâmplat, de exemplu, cu valdenzii şi cu părinţii peregrini.

Restul, rămăşiţa, poate fi individuală sau

colectivă.

În timpul lui Ilie, era formată din cele 7.000 de

persoane care, în mod individual, au rămas

credincioase.

În timpul lui Zorobabel, era formată din cei care,

ca şi popor, s-au întors din Babilon în Ierusalim

În timpurile din urmă, rămăşiţa este de două

feluri.

Toţi credincioşii care respectă cu credincioşie

toată voia lui Dumnezeu pe care o cunosc şi se agaţă de Isus ca Mântuitor personal.

Un popor (biserica) ce păzeşte poruncile şi ţine mărturia lui Isus Hristos.

Rămăşiţa apare începând cu anul 1798, şi are două caracteristici:

1. Păzeşte poruncile lui Dumnezeu.Conflictul final va fi centrat pe închinarea la Dumnezeu sau la fiară.Aceasta implică primele 4 porunci, în special Sabatul (Ap. 14:7).

2. Ţin mărturia lui Isus Hristos.Apocalipsa 19:10 clarifică faptul că „mărturia lui Isus Hristos este duhul profeţiei”.Din 1844, acest duh al profeţiei a început să se manifeste prin lucrarea şi scrierile lui Ellen G. White.

STRATEGIA SATANEI„Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum au venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.” (Apocalipsa 12:10)

Satana a încercat să distrugă biserica prin persecuţie şi compromis subtil cu obiceiuri şi filozofii păgâne.

Începând cu 1798 foloseşte o nouă (şi în acelaşi timp veche) tactică: înşelăciunea. Începând din acest moment, apar teorii evoluţioniste şi spiritism modern.

Lucrarea de înşelare cuprinde întreaga istorie a Apocalipsei, de la 12:9 până la 20:7-10, centrându-se în special pe evenimentele din timpul sfârşitului.

Această lucrare este dusă la bun sfârşit de balaur (spiritismul modern), fiara din mare (catolicismul roman) şi fiara de pe pământ (protestantismul apostat) [vezi Marcu 13:22].

„Unii vor fi ispitiţi să primească aceste minuni cafiind ale lui Dumnezeu. Bolnavii vor fi vindecaţi în faţanoastră. Vor fi făcute minuni sub ochii noştri. Suntemnoi pregătiţi pentru încercarea care ne aşteaptă, cândminunile înşelătoare ale lui Satana se vor manifesta şimai mult? Oare nu vor fi ademenite şi prinse încapcană multe suflete? Îndepărtându-se de precepteleclare şi de poruncile lui Dumnezeu şi dând atenţie unorbasme, minţile multora sunt pregătite să primeascăaceste minuni mincinoase. Noi toţi trebuie să căutămacum să ne înarmăm pentru lupta în care ne vomangaja în curând. Credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu,studiat cu rugăciune şi aplicat în practică, va constituiscutul şi apărarea noastră împotriva puterii lui Satanaşi ne va face biruitori prin sângele lui Hristos”

E.G.W. (Mărturii pentru biserică, vol. 1, pag. 302)

„Puterea nemărginită a Duhului Sfânt este apărarea oricărui suflet copleşit de greutăţi. Hristos nu va îngădui ca vreunul dintre cei care, prin pocăinţă şi credinţă, au cerut protecţia Sa să treacă sub puterea vrăjmaşului. Mântuitorul este alături de cei ispitiţi şi încercaţi. La El nu poate fi insucces, pierdere, imposibilitate sau înfrângere; noi putem totul prin Acela care ne întăreşte. Când vin ispitele şi încercările, nu aştepta ca mai întâi să birui toate greutăţile, ci priveşte la Isus, ajutorul tău.”

E.G.W. (Hristos, Lumina Lumii, pag. 490)