UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

ESEU FINAL NOI FORME DE RUDENIE

POMANA CA ȘI FORMĂ DE RUDENIE

PROFESOR: RALUCA POPESCU STUDENT: NISTOR VIRGINIA-RUXANDRA

Antropologie, Dezvoltare Comunitară și Regională

București

-2013-

POMANA CA ȘI FORMĂ DE RUDENIE

Introducere

Lucrarea de față are un caracter exploratoriu, având ca temă centrală pomana de

patruzeci de zile și nu oricum, ci în contextul stabilirii unor noi forme de rudenie.

Cercetarea etnografică s-a desfășurat într-o localitatea din mediul rural, din sudul țării, unde

astfel de evenimente au loc frecvent, în fiecare sâmbătă din an. Organizarea acestui eveniment

se pune în practică de către rudele celui răposat, care au obligația morală de a duce la capăt

ritualul și nu oricum, deznodământul trebuie să iasă foarte bine, pentru a nu lăsa loc de bârfă

și interpretare. Când folosesc termenul rude, mă refer la rude din punct de vedere biologic; de

regulă cel rămas în viață dintre soți se ocupă de ducerea la îndeplinire a tuturor ritualurilor,

însă rareori se întâmplă ca altcineva din familie să se ocupe de pomana la care participă în

primul rând rude biologice, vecini, prieteni, prieteni ai rudelor, cunoștințe. Participanții la

pomană în covărșitoare proporție sunt cei care au cunoscut persoana care a decedat în timpul

vieții. Se întamplă, așa cum am observat, ca la pomană să fie și altcineva participant, fără a fi

cunoscut persoana decedată.

În cercetarea pe care realizat-o în data de șase octombrie 2012 în mediul rural,

verișorul meu (nepotul decedatului) a venit însoțit de către prietena sa, o fată din București,

care era foarte stingherită de întrebările și situația în care era pusă. Toți cei din jur, în special

rudele apropiate, încercau să-i intre în grație, din punctul meu de vedere, destul de stângaci,

întrebările adresate fiind foarte directe și la obiect: „Câți ani ai? De unde esti? Ai părinți-

trăiește?, Îți place la noi la țară?, Îți place țoalele de pomană?”. Demnă de luat în seamă a fost

concluzia unei mătuși, care a fost comunicată duduii: „ Când o să moară mă-sa lui Tudor, tu o

sa faci pomana...dacă o să te măriți cu el”. Ar fi destule de povestit legat de acest caz, însă din

discuția finală, mi s-a părut demn de remarcat legătura de rudenie care va fi stabilită.(„dacă o

să te măriți..”) - ipotetic vorbind, va face parte din familie prin mariaj și va deveni ruda

noastră, de aici și responsabilități, obligații, stabilirea altor legături de rudenie.

Am prezentat acest caz în introducere, deoarece în conținutul lucrării, voi aborda organizarea

în cele mai mici detalii a unei alte pomeni la care am participat, atât ca invitat, cât și ca

observator. M-am putut desfășura în voie și mi s-a dat acceptul pentru cercetare, atât la

familia organizatoare, cât și la biserică. Abundau explicațiile, care mai de care mai complexe

și binevoitoare; aceasta a fost o altfel de pomană, din punct de vedere al rudenie,

neexistând legătura de sânge dintre cel decedat și cei care îl precinsteau.

Întrebări la care am încercat să găsesc răspunsuri

Cine sunt organizatorii/fac pregătirile? Cum se împart sarcinile? Sunt factorii sociali,

economici, biologici sau religioși implicați, cum? Sunt „sistemele de rudenie” rezultate din

organizarea socială conform tezelor lui WHR Rivers? 1. Voi avea în vedere mai multe aspecte

în elaborarea prezentei lucrări: pregătirile pentru pomană prin prisma rudeniei, desfășurarea

propriu-zisă a evenimentelor, ce relații de rudenie sunt stabilite între cei care participă la acest

eveniment? Cine vine la biserică, mormânt și acasă la masă? –obiceiurile și tradițiile specifice

zonei, interacțiunile umane și sociale vor fi și acestea reliefate, atât din punct de vedere

antropologic, cât și socio-cultural.

Metodologie/Context

Observația participativă folosită ca metodă de cercetare etnografică a permis redarea

particularităților semnificative ale temei studiate și anume, pomana de patruzeci de zile,

stabilirea relațiilor de rudenie în cadrul pomenii și cum se confirmă aceste relații prin

evenimentul însuși. Răspunsul la întrebările de mai sus este demonstrat în lucrare, tocmai prin

1 Rivers WHR-Kindhisp and Social Organization

participarea activă la aproape toate evenimentele. Au fost însă și întrebări fără răspuns, greu

de înțeles și explicat. Interviurile pe care le-am realizat nu au fost structurate, ci mai mult

transformate în discuții libere, nerespectând regulile acestuia.

Bronislaw Malinowski este cel care a descris și explicat cel mai bine termenul de

observație participativă în studiile sale antropologice, în special în “Argonauții Pacificului”, în

care sustine primatul observației directe și personale, nu „din fotoliu”, ci din teren, în mijlocul

localnicilor. „Fiind permanent acolo și devenind un om al locului, viața cotidiană a

comunității se desfășoară sub ochii tăi permanent fără a trebui să o cauti, fără a face tu

selecția a aceea ce este interesant și a ceea ce nu e”2

Cercetarea etnografică s-a desfășurat în zilele de 6 octombrie, 19-20 octombrie și 8

decembrie 2012. Cercetarea din 8 decembrie a fost pentru aceeași persoană decedată, la trei

luni și a avut loc în post. Pentru că lucrurile aparent simple, însă în realitate foarte profunde și

complexe, pe lângă explicațiile din conținutul lucrării, la sfârșit voi anexa și fotografii care să

susțină cercetarea.

Semnificații și simboluri

Semnificația pomenii de patruzeci de zile: „La pomenirea de 40 de zile, numită pe

alocuri slujba de ridicare a Panaghiei, pe lângă celelalte, se pregătesc o icoana și un colac. Din

colac, preotul va scoate părticica pe care o va așeza apoi pe icoană și din care va împarți spre

gustare rudelor decedatului. Referitor la darurile care se dau de pomană, se obisnuiește ca, la

40 de zile si un an, sa se dea diferite lucruri și mai ales imbracaminte și încalțăminte, obiecte

de uz casnic, etc. Binecuvântarea acestor daruri, îndeosebi de haine, se face de către preot

printr-o rugaciune specială aflată în Molitfelnic. Există obieciul îndatinat să se împarta de

fiecare dată farfurii cu mâncare, căni sau pahare și linguri sau furculițe: șase, douăsprezece,

2 Bronislaw Malinowski-Argonauts of the Western Pacific

douăzeci și patru. Randuielile bisericești nu prevăd nimic în această privintă și fiecare poate

da cât crede de cuviință, numărul acestora neavând nici o influență asupra stării sufletești a

celui răposat”3. La pomana de patruzeci de zile la care am participat, numărul vaselor și

colacilor care s-au dat în dar a fost mult mai mare, totodată s-au dat de pomană două rânduri4

de haine.

Simbolistică: cei care au pregătit obiectele pe care urmează să le dea de pomană, le

numeau daruri, iar ceea ce se oferă pare să aibă legătură cu dorințele celui decedat, cu stilul de

viață adoptat de acesta, iar dorințele sunt îndeplinite, urmare a legăturilor stabilite între

oameni. Darurile, masa propriu-zisă și toate acestea sunt simboluri, schimbându-și destinația

de lucruri obișnuite.

Relații între rude - familia este celula de baza a unei societăți, în care se stabilesc

gradele de rudenie din punct de vedere biologic, juridic, social. Mai multe familii formează un

grup care pot fi sau nu rude, dar oricum ele coabitează într-un fel sau altul. De la început am

făcut precizarea că între cel decedat, căruia i se face parastasul și cei care o susțin material,

spiritual sau simbolic, nu există un grad biologic de rudenie. Decedatul, pe care îl voi numi

Petrică, nu a avut copii, iar cu rudele de gradul întâi ale sale și ale soției, relațiile au fost foarte

reci și tensionate, urmare a faptului că toți frații, surorile și nepoții doreau tot timpul câte

ceva, în special bani și chiar au pus condiția să li se dea unora sau altora moștenirea: casă,

pământ, galbeni.

Despre cel care nu mai este – răposatul, pe care am avut plăcerea să-l cunosc, la

împlinirea vârstei de 92 de ani, era o persoană de o inteligență și rațiune impresionate. Soția

acestuia s-a stins cu un an înainte, iar din povestirea acestuia, am înțeles că atunci când era

foarte bolnavă, amândoi au pus la încercare, loialitatea rudelor. Erau singuri, vulerabili,

3 Preot Eugen Dragoi, sursa internet.

4 Set de imbracaminte complet

bătrâni, bolnavi...niciuna dintre rudele apropiate, rudele de sânge nu au venit să-i întrebe de

sănătate sau să le ofere un ajutor cât de mic. Petrică era cunoscut ca un om cu foarte mulți

bani.

După Revoluție a plecat în Polonia și Turcia, a cumpărat/vândut lucruri, iar faptul că

era cojocar, îl ajuta să-și dubleze venitul pentru o căciulă de vulpe, deoarece nu o cumpăra

făcută din Polonia, ci doar pielea pe care o prelucra. Având bani, și-a permis să plătească 500

RON unei familii serioase care să-i îngrijească, deci fizic și material nu era nevoie de rude,

însă lipsea acel spiritual, îl durea sufletul că îl vizitau numai din interes. Lovitura, dar și

surpriza cea mai mare pentru el, a fost că după moartea soției, atât surorile, frații, cumnatele și

nepoții, pe care nu-i mai văzuse de mult timp, au venit pentru a primi ceea ce li se cuvenea...

„N-o să dea celor străini și pe noi să ne lase”, conform V.

Cu regret, Petrică spune că pentru a scăpa de ei și pentru a însănătoși relațiile din familie, a

dat fiecărui câte un galben din salba de zestre a babei, iar la șase săptămâni /40 de zile, cum

este denumită pomana în ortodoxie, a dat fiecărei femei, rudă apropiată, soră, cumnată, câte o

pereche de cercei, de pomană, cu gândul ca fiecare să fie mulțumită, iar normalitatea să

revină. Insist asupra termenilor normalitate și însănătoșire a relației sale cu rudele, deoarece

era foarte marcat că lucrurile nu merg cum ar trebui. În foarte scurt timp, tot așa cum

povestește, aceleași rude au început să emită pretenții asupra casei și pământului. De data

aceasta moșul a închis robinetul, cum îi plăcea să se exprime, asigurându-se că numai cel care

va avea grijă de el va beneficia de pe urma averii sale și a dat anunț că vinde pământul.

Organizatorii- la început cunoștințe, acum mai multe decât rude

Intră în scenă familia C, oameni cu vârsta de 60 ani cu situație materială bună, copii

realizați, gospodărie frumoasă, care cumpără cele patru hectare de pământ ale lui Petrică la

preț de trei, cu condiția ca până la moarte, să îi aduce „grăunțe”5. Dilul a fost făcut, iar

realitatea a dovedit, conform spuselui lui Petrică, când era în viață, că moșul a primit mult mai

mult decât își imaginase vreodată. Pe lângă hrană și alte cadouri oferite, cel mai mult îi

plăceau vizitele acestora, dar și faptul că sesizau fără a li se spune direct, ceea ce își dorea, iar

la vizita imediat următoare, veneau cu prăjituri făcute în casă. Pentru că trebuia să facă

pomana de un an a babei, Petrică a apelat la cei doi și le-a propus să se ocupe ei de organizare,

iar el să suporte costurile. A fost atât de impresionat de acea pomană, încât încrederea s-a

adâncit și au devenit prieteni, rude, iar pe cei doi, „tineri de 60 de ani” i-a considerat copiii pe

care nu i-a avut niciodată și astfel familia C și-a exprimat dorința fără să ceară ceva în schimb,

de a avea grijă de moș, atât înainte, cât și după.

Suport teoretic

În cartea sa „Cinci Introduceri”, Vintilă Mihăilescu subliniază foarte bine punctul de

vedere al lui Rivers care leagă rudenia de obligație. „Mai important însă este faptul că Rivers

leagă rudenia de prescrierea drepturilor și obligațiilor, ea îndeplinind deci, o funcție socială,

esențială, exercitată în mod specific prin organizarea sistemelor de descendență. Acestea sunt

cele care vor stabili restricțiile, drepturile și îndatoririle reciproce ale indivizilor, organizați în

grupuri de descendență, deci este esențial ca ele să fie studiate cu atenție... o societate poate

considera anumite acte ca generatoare de descendență, fără să existe vreo legătură de

procreație”6. Conform a ceea ce descrie Rivers, se regăsește cel mai bine gradul de rudenie,

stabilit la nivel indivizilor participanți la eveniment.

Și Malinowski, prin principiul legitimității implică un fapt esențial: o societate poate

atribui prin sistemul său de descendență, altei persoane decât genitorului drepturile și

obligațiile de tată cu tot ceea ce decurge de aici pentru viața socială a întregului grup.

5 cereale

6 Vintila Mihailescu, Cinci Introduceri

Radcliffe Brown cu privire la termenii de rudenie consideră că aceștia alcătuiesc sisteme de

clasificare combinând trei principii de bază: principiul unității grupului de fraternitate,

principiul unității lineajului, principiul alternanței generaționale. Aceste principii și

combinațiile lor, permit clasificarea membrilor societății și distribuirea între ei, a drepturilor și

îndatoririlor, iar grupurile astfel rezultate constituie „corporate groups”, persoane morale, ce

se reproduc dincolo de moartea membrilor lor și prin care au loc diferite forme de transmitere

sociale. Așadar se poate spune că sistemele de descendență și transmiterea creează rudenia și

nu invers.

Existența relației de rudenie

Relațiile de rudenie în cercetarea de față există, s-au creat între organizatorii pomenii

și decedat, dar și între ceilalți invitați la pomană pentru ca înainte cu o săptămână a avut loc

constituirea listei cu invitații la pomană, iar termenul uzual este acela de a chema la pomană.

Această listă a fost analizată, dezbătută, întoarsă pe toate fețele pentru a nu uita pe ceva, iar

Petrică să fie mulțumit. Foarte multe conexiuni au fost făcute de către cei care au făcut

pomana, între ceea ce există și cel decedat, între fapte, obiecte și persoane, ceea ce mi-a

confirmat un foarte mare respect din partea familiei C pentru Petrică.

Evans E Pritchard face distincția în cercetările sale între rudenie și descendență.

Rudenia se referă la domeniul domestic, bazat pe reproducere și la relațiile interpersonale ce

derivă de aici, în timp ce descendența se referă la sistemele de alocare a indivizilor unor

grupuri corporatiste care stau la baza instituțiilor politice, juridice și ritualice.

Diviziunea muncii: înainte, în timpul și după pomană.

În pregătirea pomenii, atât înainte, cât și în desfășurarea propriu-zisă a acesteia, dar și

după, sunt invitate persoane, rude, prieteni care se împart în grupuri individuale sau

colective, în funcție de competențe: pregătirea colivei- fierberea grâului, mărunțirea nucilor și

biscuiților, asamblarea și ornarea intră în sfera de competențe ale Mariei care are atâta

experiență, încât niciodată nu a greșit, mai ales când are la îndemână toate ingredientele. Nea

Florică, de profesie bucătar fără diplomă, este cel care dă ordine și supervizează activitatea

doamnelor care prepară ciorba, friptura și aperititvul. Doamna Florica taie zarzavatul foarte

mărnunt, Vivi pregătește perișoarele obligatoriu cu albuș de ou și unsă farfuria cu ulei,

Colonelul pregătește grătarul pentru friptură, alături se vede peretele mâzgălit cu graffiti,

semn al modernității și dezvoltării satului românesc, dar și alte ajutoare care nu și-au

demonstrat competența, pentru că meniul a fost încărcat, s-a depus foarte multă muncă, iar

leit-motivul gazdei era „aveți grijă să nu ne facem de râs, nea Petrică era foarte pretențios”-

lucru care face referire la exigențele celui decedat.

Supraaprovizionarea cu „marfă”

Pentru ca totul să fie perfect, au sosit și din București foarte multe produse, trimise de

către copiii organizatorilor, ca semn al respectului, față de persoana decedată, dar și față de de

proprii părinți. Pentru că nu au putut participa fizic, aceștia au trimis și altfel de mezeluri, care

să îmbogățească aperitivul, prăjituri și cozonac de la cele mai de top cofetării bucureștene, dar

și bomboane care nu s-au mai întâlnit pe ornamentele colivilor din zonă. Așadar a trebuit

regândit, atât aperitivul, cât și asamblarea farfuriei cu dulciuri și pentru că atunci când era în

viață, lui Petrică îi plăceau foarte mult prăjiturile de casă, amandine și eclere, gazdele le-au

făcut și pe acestea.

Slujba religioasă – Biserica unde s-a oficiat pomenirea este o constucție nouă și a fost

inaugurată recent. Preoții erau atât de încântați de lăcașul lor, încât mi-au dat toate explicațiile

despre sponsori, sponsorizări, clopotul bisericii adus din Grecia alături de candelabrul

impetuos din Salonic, iar foarte multe obiecte de cult au fost donate de către Biserica Sfânta

Paraschiva din Moldova, pentru biserica cu același hram.

Poate politicul să lipsească din monografia bisericii, nicidecum. Chiar dacă nu a avut

nimeni intenția de a sublinia un partizanat politic, acesta a reiesit atât din explicații, cât și din

imagini, iar fotografia cu găleata roșie, cred că are o semnificație ascunsă, iar răspunsul la

întrebare nu l-am putut afla: să se fi aflat întâmplător acea găleată acolo, care era scopul, ce se

urmărea de fapt, de ce nu era alta? Pentru cine avea o semnificație anume, în ce context?...

Fotografiile din biserică sugerează compasiunea celor prezenți față de rudele lor decedate,

fiecare dorind să fie observat și evidențiat.

Grupurile- noi forme de rudenie sau fiecare cu pomana lui? - în așteptarea ca doamnele să

iasă de la slujbă, deși veniseră împreună, afară s-au format mici grupuri de bărbați dornici de

socializare și de analiză a buletinului de știri. Factori la prima vedere banali, însă de o

însemnănate ridicată duc la stabilirea de relații interumane între persoanele de mai sus. Se

atinge maximul stabilirii de relații în afara bisericii, de ce în „afara”? Se confirmă o altă

față a relațiilor de rudenie, în ce fel?

Sfințirea mormântului- după terminarea slujbei din biserică preotul merge la fiecare mormânt

a celui pomenit pentru a cânta Veșnica Pomenire și stropirea mormântului cu vin. Grupurile

participante sunt cele formate din rude apropiate, bărbați și femei, pentru că domnii din fața

bisericii, care nu au participat la slujbă, aderă grupului respectiv.

Relații interumane, interacțiuni, secrete, bârfe

Dintre invitații la pomană primii care ajung la masă sunt cei care nu participă la slujba

de la biserică. De obicei ajung mai devreme cu mai mult de o oră pentru a putea trece în

revistă a întregii pregătiri: întâi bucătăria, unde află date semnificative despre meniu: cine a

pregătit, participat, se anunță și câte o știre importantă: X și-a lăsat copiii și a fugit cu unul, Y

ține pe a lui Z...se aude frecvent in grupuri foarte mici, următoare sintagmă: îți spun ceva, dar

să nu mai spui la nimeni. Bineînțeles, cinci persoane de lângă au tras cu urechea, iar cel care

trebuia să fie secret, devine știre pentru mica publicitate. Nici mortul nu este uitat: ai văzut cât

pământ le-a lăsat, cine știe câți bani le-o fi dat? Răspunsul vine automat: Ehh, dar s-au și

cheluit oamenii, nu vezi câte au făcut? După bucătărie urmează acea cameră unde sunt așezate

lucrurile care urmează a fi dăruite, în termenii locului: țoale de pomană – acestea la rândul lor

sunt verificate să nu lipsească cumva, ceva, „pentru că am văzut că la pomană la Alexandrina

nici nu au pus cămașă, au pus flaneruța7pe maieu”...după ce văd vasele încărcate cu care

urmează să plece fiecare acasă, fiecare își alege un loc și așteaptă sosirea celor de la biserică

și colivei, deoarece nicio pomană nu începe fără a gusta din coliva delicioasă cu nucă.

Așezarea la masă nu este întâmplătoare, se ține loc pentru ruda apropiată de la biserică, pentru

a sta alături și a povesti lucruri întâmplate în perioada în care nu s-au văzut. Lucrul cel mai

vizibil este acela că doamnele stau separate de domni. Veniți în familie sau nu, femeile

stau la o masă, iar barbații la cealaltă masă sau în altă locație. Regula nu se confirmă la alte

pomeni, se stă și alături. De data aceasta domnii au preferat aerul curat, însă această

„separare” a dus și mai mult la stabilirea relațiilor interumane, istorioare, bârfe, confirmarea

rudeniei.

Darurile „la pachet” – pe lângă faptul că fiecare servește meniul complet, dacă nu îl

poate mânca, îl poate lua acasă, pentru că au venit pregătiți cu punga în geantă, deoarece așa

se obișnuiește. Farfurii, căni cu vin, pungi cu colaci, colivă, fructe, cozonac și prăjiuri, așezate

cu grijă într-o pungă rezisentă de plastic se oferă la plecarea invitaților, fiecăruia în parte.

„Maldărul” de colaci este pregătit atât pentru cei care primesc haine de pomană, cât și pentru

preoți, care și aceștia, la rândul lor primesc pachet ca și ceilalți invitați, plus o sticlă cu vin,

plus..

7 Pulover

Ritualuri și practici- se obișnuiește ca cel care primește hainele să le țină pe mână, să

ocolească casa de trei ori, să defileze în fața celor prezenți, pentru ca aceștia, în caz că nu au

trecut înainte să le admire, să ia act că au fost dăruite. Petrică a primit două rânduri de haine

pe lumea cealaltă: un rând a fost oferit acelei persoane pe care el a ales-o în timpul vieții, unui

nepot îndepărtat, celalalt rând de haine a fost oferit unei rude apropiate a familiei C, „un băiat

tânăr, lăsat de nevastă, cu un copil mic, care e și el amărât”.. Pe lângă larga audiență, martori

sunt doi copii, obligați să rostească următoarea sintagmă ca răspuns la întrebarea – „Ești

mator că îi dau țoalele de pomană lui D?”): R- „ Și eu, și soarele și luna”. Pe lângă factorul

uman este invocat și cel cosmic „soare”, „lună”. Ceea ce s-a dăruit fiecărui participant a fost

identic.

Concluzii

Din cele observate pot afirma că relația de rudenie este destul de evidențiată și

creionată în cadrul unei pomeni, chiar pornind de primul pas: stabilirea listei invitaților- întâi

rudele apropiate, apoi vecinii, prietenii, cunoștințele, prietenii prietenilor, conform

interlocutorilor. Un fapt hilar este acela că au fost înscrise listă șaizeci de persoane invitate,

iar participante au fost șaizeci și cinci, lucru care a reieșit din numărul pachetelor oferite.

Mare parte a persoanelor participante erau rude biologice, dar și „rude sociale”, exemplul

meu.

Deoarece nu există o definiție general valabilă a rudeniei, îmi întărește convingerea că

toate persoanele participante la pomană stabileau o nouă formă de rudenie, opusă celei

biologice, aceea a domeniului social, cu implicațiile de rigoare. Așadar toți participanții la un

astfel de eveniment luau parte spiritual la pomenirea sufletului decedatului, Petrică. Totodată

pomana oferă cadrul perfect stabilirii unor astfel de relații, interacțiuni și consolidarea

acestora în timp.

BIBLIOGRAFIE:

Bartel, Brad, 1981. A Historical Review of Ethnological And Archeological and Analyses of

Mortuari Practice, Journal of Anthropological Archeology.

Dilger, Hansjorg, 2006. The Power of AIDS: kinship, mobility and the valuing of social and

ritual relationships in Tanzania, African Journal of AIDS reserch.

Evans- Pritchard, Evan, 1940. The Nuer- A description of the modes of Livelihood and

Political Insitution of Neolitic People, Clarendon Press, Oxford.

Firts, Raymond, 1951. Elements of social Organization, Watts Londra.

Fortes, Meyer, 1969. Kindship and the Social Order. The Legacy of Levis Henry Morgan,

Aldine Publishing Company Chicago.

Malinowski, Bronislaw, 1961. Argonauts of the Western Pacific. E.P. Dutton, NY.

Mihailescu, Vintilă, 2009. Cinci Introduceri, Polirom, Iași.

Racliffe, Brown, A.R. 2000. Structură și funcție în societatea primitivă, Polirom, Iași.

Rivers, W.H.R, 1968. Kinship and Social Organization, London School of Economics

Monographs on Social Anthropology.

Sursa Internet, accesat la data de 30 Ianuarie 2013, disponibil la :

http://ortodoxism.ro/carte.shtml .Înmormântarea și pomenirile pentru morți. Ediția a IV-a,

editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2002.

Notițe personale de cercetare

ANEXE:

Pregătirile:

Graffiti si pregătirea grătarului

Un obiect la care Petrică ținea foarte mult: PLOSCA

Pentru colivă:

Agitație

La slujbă:

Semnificații ascunse?

Noi forme de rudenie?

Întâlnirea rudelor

TAIFASURI

Darurile

Martori: Soarele și Luna