STUDIU DE FUNDAMENTARE PRIVIND NECESITATEA

INTERVENŢIILOR URGENTE PENTRU PUNEREA ÎN SIGURANŢĂ A

BISERICII EVANGHELICE DIN PIAŢA HUET SIBIU

1. INTRODUCERE

Biserica Evanghelică din Piaţa Huet este una dintre cele mai importante locaşuri de cult din Transilvania datorită valorii artistice, a istoriei, evoluţiei şi a unicităţii structurii. Preocuparea beneficiarului de a întreţine, elimina deficienţele structurale constructive, în decursul anilor, s-a concretizat în lucrări de consolidări ocazionale, care de regulă nu au eliminat cauzele neajunsurilor structurale. Aceste consolidări la rândul lor au rezultat poziţii de echilibru provizorii, dar stabilizaţi, la care trebuie verificată capacitatea portantă, şi urmărirea lor în timp. 2. PREZENTAREA CLĂDIRII

Construcţia datează din secolul al XIV.-lea, face parte din categoria monumentelor istorice de importanţă naţională (înregistrat cu nr. SB-II-M-A-12078), care necesită consolidări structurale. Este un obiectiv vizitat anual de mii de turişti şi este deschis publicului în permanenţă.

În centrul pieţei Huet, nucleul oraşului Sibiu, monumentala biserică evanghelică este situată deasupra unei pante ce leagă oraşul de sus cu oraşul de jos. Edificiul conceput în sistem structural bazilical, construit în stil gotic, are o deosebită valoare arhitecturală şi culturală. Clădirea este una dintre cele mai mari biserici medievale din Transilvania, cu o lungime de peste 74m, lăţimea navelor de 22m, lungimea transeptului de 35m, iar înălţimea turnului împreună cu coiful are peste 73m. Planul, volumetria şi structura spaţiului interior a clădirii este foarte complexă.

Biserica este o mixtură de tip bazilică şi hală, cu trei nave şi transept. Nava centrală este înaltă de 15.50 m, nava laterală nordică este mult mai scundă, având un singur nivel, iar cea sudică două nivele, ajungând cu tribuna la înălţimea navei centrale. Navele laterale sunt mai înguste decât nava principală. Corul este poligonal, cu închiderea formată din trei laturi ale octogonului. La nord de cor se află sacristia cu plan dreptunghiular, iar la sud de cor se află o capelă accesibilă din exterior. Transeptul este format din trei traveei de plan dreptunghiular, cea nordică a fost extinsă ulterior cu o jumătate de travee spre nord. Accesul din exterior în biserică are loc în navele laterale prin câte un portic de plan patrulater, amplasate pe aceeaşi axă transversală. La etajul porticului sudic se află o capelă înaltă, accesibilă din tribuna sudică. În prelungirea vestică a navei principale se află turnul masiv, cu plan patrulater, care la parter este mai lat decât nava centrală. Adosat turnului, spre nava principală se află tribuna orgii.

Turnul este înconjurat de un spaţiu denumit ferula, cu trei nave în prelungirea spre vest a navelor bisericii. Aceste nave au înălţimi identice. Peretelui sudic al ferulei este adosat din exterior un turn cu o scară în spirală care accesează podul şi turnul.

Biserica are o volumetrie mai puţin obişnuită. Turnul are o bază masivă la parter, fără spaţiu interior.

Trei dintre cele şapte nivele ale turnului sunt deasupra coamei acoperişului. Coiful turnului de plan octogonal, are formă piramidală alungită de dimensiuni impresionante.

La cele patru colţuri ale turnului sunt amplasate patru turle octogonale mai mici, din zidărie. Acoperişul în două ape al navei principale foarte înalte se prelungeşte şi deasupra corului. Nava principală a ferulei are un acoperiş aproape identic cu acoperişul navei principale, fiind teşită spre vest. Transeptul acoperit în două ape cu coama la nivelul coamei principale, prezintă frontoane ascuţite. Nava laterală nordică şi sacristia au acoperişuri într-o apă. Acoperişul navei laterale sudice este interesant. Faţada navei laterale sudice se încheie cu un şir de cinci timpane înalte, inspirate din timpanul sudic al transeptului. Cele cinci timpane definesc cinci acoperişuri în două ape, cu coame perpendiculare pe acoperişul navei principale. Turnul poligonal al scării spiralate, alăturată faţadei sudice, are un coif înalt de formă piramidală, sub cornişa căreia se observă inscripţia de datare 1·5·20. Porticul nordic are un acoperiş în două ape, cu timpan spre nord. Acoperişurile sunt învelite cu ţigle smălţuite colorate, cu model în romburi.

Dintre lucrările de artă care se află în biserică cele mai importante sunt cristelniţa din bronz realizată de meşterul Leonhardus în anul 1438. În 1445 pictorul Johannes de Rozenaw (Rîşnov), originar din Austria a terminat monumentala pictură murală cu tema Răstignirea pe peretele nordic al corului în tehnica al secco. Amvonul, realizat probabil de meşterul Andreas Lapicida la sfârşitul sec. 15., actualmente se află în ferulă, dar baldachinul de pe al doilea stâlp din şirul nordic ne indică locul original. Altarul poliptic care actualmente se află în transeptul nordic s-a datează din anii 1480-1545, a fost decorat cu picturi inspirate din seria de xilogravuri a lui Dürer intitulată Patimile lui Isus. Clopotul cel mare, legat la orologiu, a fost turnat la sfârşitul sec. 14. şi returnat în anul 1891. Clopotul care bate ora 8 seara datează din anul 1411. În interiorul bisericii se află cea mai bogată colecţie de lespezi funerare din Transilvania secolelor XV-XVII., respectiv altare şi amvoane din diferite biserici săseşti părăsite se află în ferula bisericii. În interiorul spaţiului liturgic actual sunt monumente funerare mai moderne de o mare calitate artistică. Dintre aceştia se disting epitafurile în stuc, montate pe peretele nordic al navei principale, din secolul al XVIII-lea.

3. SINTEZA OBSERVAŢIILOR RECENTE, VIZÂND STAREA SIGURANŢEI STRUCTURALE A

CLĂDIRII 3. 1. Despre structura de rezistenţă a clădirii Ansamblul structural al clădirii bisericii este alcătuit din următoarele subansambluri: şarpantă din

lemn, planşee boltite, pereţi de rezistenţă (diafragme), stâlpi, şi fundaţii. 3.1.1. Şarpanta bisericii este realizată din lemn de esenţă moale (brad, molid, şi din lemn de gorun

pentru cuiele de lemn ce fixează îmbinările de tipul teşirilor sub formă de coadă de rândunică), fiind alcătuită din mai multe subunităţi, executate în etape diferite şi suportând nenumărate intervenţii de-a lungul istoriei – mai mult sau mai puţin ample.

Astfel se poate distinge şarpanta aferentă zonei A – navei bisericii, zonei B – corul bisericii, zonei C – transeptului nordic, zonei D – transeptului sudic, zonei E-F-H-J-K – navei laterale sudice, zonei G – porticului sudic, zonei I – sacristiei, zonei L – ferulei, zonei M – navei laterale nordice şi zonei N – porticului nordic. Realizarea concomitentă a şarpantelor este puţin probabilă, existând trei tipuri de subansambluri de şarpantă bine conturate: zone cu caracter romanic, gotic şi eclectic.

Valoarea inedită a bisericii constă inclusiv în varietatea structurii acoperiş şi în elemente, detalii structurale purtând amprentele specifice tehnicii şi îndemânării dulgherilor medievali.

Zona A posedă numai ferme principale, astfel este considerată zonă având caracter romanic. Există în alcătuirea şarpantei din această zonă doi colţari de legătură dintre căprior şi traversă, două bare de agăţare legate cu câte doi colţari de coardă şi traversă – toate acestea fiind dotări specifice şarpantelor având caracter gotic. Existenţa sistemului longitudinal de rigidizare (chiar în această formă incipientă) este de asemenea o caracteristică specifică şarpantelor având caracter gotic.

Prezenţa concomitentă a semnalmentelor romanice şi gotice indică o şarpantă având caracter romanic târzie, respectiv o formă de trecere de la şarpante având caracter romanic la cele având caracter gotic. Foarte posibil, că este şarpanta originală – fără calendar dendro-cronologic nu există certitudine – şi probabil realizată anterior etajării navei laterale sudice, datată de expert între anii 1480 şi 1520 (realizarea concomitentă a diferitelor zone ale şarpantei este puţin probabilă, existând două tipuri de subansambluri de şarpantă bine conturate: zonele A,B,D şi L cu caracter romanic târzie respectiv zonele E, F, H, J şi K cu caracter gotic, iar zonele romanice normal se realizează anterior celor gotice).

Deoarece zonele A şi D sunt cu îmbinarea coardă-căprior teşite, sunt anterior realizate zonelor B şi L, unde îmbinările coardă-căprior sunt realizate prin cepuire. Este de menţionat, că la capătul spre turn în zona A sunt câteva ferme cu noduri coardă-căprior realizate prin cepuire. În lipsa calendarului dendro-cronologic concluzie fermă nu se poate trage, probabil sunt nişte ferme refăcute ulterior.

3.1.2. Planşeele bisericii prezintă o mare diversitate a bolţilor utilizate, cu excepţia unei singure

încăperi unde s-a identificat planşeu din grinzi de lemn distanţate podite şi tencuite la partea inferioară. Astfel se pot identifica următoarele tipuri de bolţi diferite pe zone şi înălţimi: bolţi în cruce, bolţi stelată, calote de bolţi cilindrice.

Planşeul acoperiş din lemn este realizată din grinzi de lemn, a căror caracteristici nu au fost posibil de identificat, din cauza existenţei unor straturi suprapuse de izolaţii termice. Deoarece elementele din lemn trebuie verificate bucată cu bucată, investigaţiile vor rămâne pentru faza de execuţie, când se vor da şi soluţii de consolidare.

3.1.3. Structura portantă verticală

Elementele portante verticale ale bisericii sunt pereţii portanţi din zidărie şi şiruri de stâlpi. Diafragmele sunt dispuse după cele două direcţii principale – longitudinale şi transversale, şi oblic la închiderea corului.

3.2. Deficienţe semnalate la structura portantă 3.2.1. Probleme majore la nivelul relaţiilor dintre structura planşeelor şi acoperişurilor O mare parte din planşee boltite sunt legate de şarpantă prin tiranţi, lucru totalmente

necorespunzătoare. Deoarece câteodată tiranţii de legătură au rigiditate şi la compresiune, iar întinderea este preluată cu prisosinţă, bolţile zidite (inclusiv nervurile alipite bolţilor fără ţesere) – deosebit de sensibile la acţiuni concentrate – sunt deranjate în permanenţă, fisurarea lor, respectiv desprinderea fiind parţial provocată de aceste legături nefireşti.

Aceste legături trebuie eliminate – obligatoriu anterior intervenţiilor de consolidare a bolţilor prin umectare cu lapte de var şi de refixarea nervurilor – desigur cu luarea tuturor măsurilor de protecţie a fenomenelor de transmitere a eforturilor în totalitate naşterii bolţilor, eliminând orice reazem intermediar creat prin suspendarea bolţii de şarpantă.

3.2.2. Insuficienţe la nivelul şarpantelor Neînlocuirea la timp a ţiglelor sparte, dislocate permit apelor pluviale să distrugă materialul lemnos al

şarpantei, facilitând degradări biologice, astfel în special nodurile din zona cornişei sunt degradate biologic şi dislocate. Nodurile cedate rezultată pierderea locală a stabilităţii structurii fermelor, şi reorganizarea eforturilor. Corzile fermelor încovoiate – datorită cedării nodurilor, sau a neconformării structurale – acţionează astfel asupra bolţii în linia cheii.

Soluţia sistemului de acoperire al navei laterale sudice prin 5 acoperişuri alăturate în două ape, a condus la încovoierea excesivă a grinzilor de dolie care reazemă doar la capete. Şarpanta şi planşeul de lemn al sacristiei sunt compromise datorită demolării sistemului gotic iniţial (s-au păstrat doar corzile şi căpriorii, restul elementelor au dispărut) şi introducerii haotice a elementelor noi de susţinere atât în şarpantă, cât şi pentru planşeu. Acoperişul într-o apă, are deschiderea de 10m, iar căpriorii au lungimea de peste 13m. Acest acoperiş, cât şi planşeul prezintă pericol iminent de prăbuşire.

3.2.3. Probleme majore la nivelul planşeelor Bolţile de cărămidă au nervuri de piatră care conlucrează cu zidăria de cărămidă doar prin intermediul

legăturii cu mortarul. Îmbătrânirea mortarului a provocat desprinderea segmentelor de nervuri. Unele nervuri fisurate, dislocate s-au desprins de boltă şi prezintă pericol de cădere. Uzura fizică a mortarului din zidărie, se datorează pe o parte vechimii construcţiei, pe altă parte apei infiltrate prin acoperişul neetanş care reduce semnificativ rezistenţa mortarului de var. Pe parcurs s-au efectuat consolidări locale cu prinderi metalice artizanale, car însă nu sunt nici estetice nici nu rezolvă stabilitatea nervurilor. Situaţia cea mai nefavorabilă din acest punct de vedere se prezintă în cazul bolţii stelate a tribunei navei laterale sudice, care este prea pleoştită şi are nervurile foarte dese şi desprinse, deci pericol de accidentare mult ridicat.

3.4. Intervenţii la structuri portante 3.4.1. Intervenţii urgente Situaţia prezentată indică necesitatea intervenţiilor urgente pentru asigurarea siguranţei în exploatare a

bisericii evanghelice, pentru care se vor realiza următoarele lucrări în regim de primă necesitate: – protejarea spaţiilor interioare prin realizarea unui eşafodaj, care va fi folosită inclusiv consolidării

şi finisajului planşeelor boltite; – consolidarea planşeului de lemn şi a şarpantei sacristiei, tratarea antiseptică şi ignifugă a

materialului lemnos, înlocuirea învelitorii; – consolidarea nervurilor bolţii stelate deasupra tribunei navei laterale sudice; Intervenţiile urgente trebuie urmate obligatoriu de fazele de cercetare şi proiectare vizând: – consolidarea generală a şarpantei - în locurile cu noduri dislocate, elemente de şarpantă

încovoiată, consolidări metalice suplimentare, înlocuirea elementelor biologic degradate; – descărcarea bolţilor prin revenirea la geometria iniţială a şarpantei; – înlocuirea învelitorii şi tinichigeriei generale; – consolidarea generală a nervurilor, injectarea fisurilor existente, etc. 3.4.2. Intervenţii la nivelul şarpantei Se consolidează elementele de şarpantă din lemn, ale căror cauză sunt multiple – degradări biologice,

degradări mecanice, cedări de reazeme şi chiar sub-dimensionări. Astfel se tratează consolidările şarpantei pe zone. Intervenţiile propuse sunt de natură de (i) conservare, (ii) restaurare, sau (iii) consolidare şi vor fi detaliate în proiectul de intervenţii. Menţionăm, că vor fi păstrate acele intervenţii anterioare la subansamblurile de structură portantă iniţiale, care sunt compatibile

cu sistemul original de structură portantă, sunt profesional executate, nu diminuează capacitatea portantă a şarpantei şi sau a planşeului acoperiş şi constituie valoare de patrimoniu. O remarcă generală este consolidarea şi repunerea nodurilor deteriorate – prin repunerea sau înlocuirea cuielor de lemn din îmbinări.

(i) Măsurile de conservare privesc tratamentele contra incendiilor şi unele mici intervenţii legate ajustări de îmbinări (fixări de cuie de lemn etc).

(ii) Lucrările de restaurare presupun: (1) completări de elemente lipsă, aferente fermelor transversale (2) eliminări de elemente sau dispozitive ulterior realizate, dăunătoare din punct de vedere al mecanicii, biologiei sau fizicii construcţiilor (de exemplu elementele care leagă planşeele boltite de şarpantă), inutile, sau degradate, (3) înlocuiri locale de material lemnos în zonele degradate mecanic sau biologic, păstrând caracteristicile geometrice, mecanice şi biologice ale elementelor la care se intervine.

(iii) Se vor consolida elemente sau subansambluri de structură portante, care (1) prin concepţia lor iniţială nu corespund cerinţelor minime de rezistenţă şi stabilitate (de exemplu intervenţiile la sistemele planare longitudinale de rigidizare, local, în zonele prea flexibile), respectiv în cazul în care (2) prin înglobarea unor elemente sau subansambluri suplimentare sunt păstrate într-o măsură mai mare valori de patrimoniu (de exemplu intervenţiile la doliile şarpantei renascentiste).

3.4.3. Problema specială – consolidarea acoperişului renascentist Acoperişul renascentist constituie o valoare de patrimoniu de excepţie. Alcătuită din cinci

subansambluri gotice (asamblate fiecare din şapte ferme, din care cele marginale şi cea din mijloc sunt principale, iar celelalte secundare, fiind legate între ele de două sisteme planare longitudinale de rigidizare), este unică în ţară. Deoarece din motive necunoscute, doliile nu au fort corect concepute şi alcătuite, lipsa de capacitate portantă a reazemelor intermediare din dreptul doliilor a provocat tasări inadmisibile, solicitând măsuri de consolidare de-a lungul secolelor. Aceste măsuri au fost înţelese în multe feluri de generaţii de dulgheri, care au asigurat lucrările de întreţinere şi reparaţii, rezultând o structură portantă ne-controlabilă, cu pericol de colaps iminent şi cu sisteme de descărcare şi rezemare instabile. Se impune restaurarea subansamblurilor gotice ale structurii iniţiale, asigurând sistemul de rezemare în dreptul doliilor prin perechi de ferme metalice uşor accesibile, controlabile şi de întreţinut. În acest fel se pot elimina diferite subansambluri ulterior introduse în structurile gotice de şarpantă, total ineficiente şi realizate cu grad scăzut de profesionalitate şi degradate câteodată la limita colapsului. Vor fi înlocuite – confecţionate în baza detaliilor tehnologice gotice, existente utilizând material lemnos de calitatea I-a, comandă specială din păduri naturale (şi nu plantate) de dimensiuni conform celor existente, prelucrate manual prin despicare şi solidarizate cu cuie din lemn, utilizând teşire, cepuire sau chertare – de la caz la caz – întocmai conform tehnologiei adoptate în urmă cu aproximativ 500 de ani.

Perechile de ferme metalice, de aproximativ 6 m deschidere (având astfel înălţimea de 60-80 cm, şi dispunându-se la distanţă inter-ax de 60 – 90 cm) vor fi introduse pe înălţimea subansamblurilor de format dolie – în spaţiile fermelor adiacente formate de corzi şi căpriori. Fermele perechi se vor lega în planurile tălpilor inferioare şi superioare, prin contravântuiri fixate în noduri.

3.4.4. Consolidarea bolţilor Propunerile de intervenţii sunt necesare următoarele etape majore de consolidare şi finisaj, în

ordinea prezentată: (1) realizarea unui eşafodaj, susţinând platforme de lucru necesare: (i) verificării naşterii bolţilor

în vederea efectuării transferului solicitărilor prin eliminarea legăturilor şarpantă-boltă, (ii) efectuării re-fixării nervurilor de bolţi în urma efectuării transferului, (iii) împănării şi injectării – matării ale fisurilor existente în bolţi şi create inclusiv de primele două faze, (iv) efectuării lucrărilor de finisaj;

(2) verificarea naşterii bolţilor în vederea efectuării transferului solicitărilor prin eliminarea legăturilor şarpantă-boltă;

(3) transferul solicitărilor naşterilor bolţilor prin eliminarea legăturilor şarpantă-boltă; (4) efectuarea re-fixării nervurilor de bolţi prin conectori metalici, concomitent cu desfacerea

tencuielilor în zonele fisurate; (5) împănarea şi injectarea – matarea fisurilor existente în bolţi, concomitent cu rostuirea de sus

a zidăriei bolţilor; (6) umectarea cu lapte de var a bolţilor, îmbibarea cu var a mortarului zidăriei bolţilor; (7) acoperirea bolţilor la extrados cu mortar de var de grosime 2 cm; (8) completarea tencuielilor pe intradosul bolţilor; (9) efectuarea lucrărilor de zugrăveli; (10) desfacerea eşafodajului.

4 . C o n c l u z i i g e n e r a l e

4.1. Starea actuală de prezervare a ansamblului bisericii indică o abordare de ansamblu al întregului bazată pe un plan de cercetare şi proiectare de ansamblu. Intervenţiile efectuate până prezenta fază sunt artizanale şi făcute local fără a lua în considerare comportarea de ansamblu, au vizat doar soluţionarea parţială fără înlăturarea cauzei degradării.

4.2. Ansamblul bisericii evanghelice este unul dintre cele mai valoroase monumente istorice din ţară, având caracter de unicat datorită concepţiei spaţiale – o mixtură interesantă între bazilică şi biserică de tip hală, cu subansambluri de structuri portante unice. Păstrarea acestor valori de patrimoniu şi de unicat ca şi concepţie, tehnici şi tehnologii utilizate este obligatoriu:

4.2.1. Astfel, şarpanta romanică târzie, datată cel târziu din secolul al XV-lea (peste nava centrală, transept, cor şi ferulă) este subansamblu de şarpantă cel mai vechi cunoscut din ţară;

4.2.2. Ansamblul renascentist de acoperiş, deasupra navei sudice este unic în sud-estul Europei, datând foarte probabil la începutul secolului al XVI-lea;

4.3. Planşeul acoperiş, datorită tasărilor şarpantei este în stare limită de rezistenţă şi stabilitate, semnalată inclusiv de zone puternic fisurate, vizibile şi pe intrados, intervenţia imediată fiind obligatorie; ferma care reazemă direct pe boltă, care la rândul ei este suspendată local de celelalte ferme este o anomalie tehnică, colapsul putându-se declanşa la orice activitate seismică cât de redusă;

4.4. Deformaţiile reologice ale mortarului de var din zidăria bolţilor şi ale nervurilor de piatră, conducând la desprinderea nervurilor de boltă pot provoca accidente prin desprinderi în orice moment; consolidarea planşeului acoperiş este o altă intervenţie, care nu se poate amâna;

4.5. Şarpanta deasupra sacristiei este în stare limită de rezistenţă, intervenţia imediată fiind obligatorie; intervenţia se va realiza concomitent cu consolidarea planşeului acoperiş din lemn adiacent;

4.6. Sunt o serie de mici defecţiuni – inclusiv pe învelitoare, umectând neîntrerupt şarpanta şi planşeul boltit, conducând la degradări iremediabile şi cu pericol iminent de colaps;

4.7. Lipsa accesului corespunzător reduce simţitor eficienţa activităţii de întreţinere a şarpantei şi a învelitorii, fiind necesară intervenţii şi în acest sens.

5. Estimarea cheltuielilor Lucrările de intervenţii urgente presupun următoarele faze obligatorii 5.1. realizarea unor schele, eşafodaje care vor asigura protecţie şi front pentru lucrările de consolidare inclusiv Ad =2780 mp, valoare schelă pe metru pătrat suprafaţă desfăşurată 100 eur/mp Ischelă = 2780 mp*100 eur/mp = 278 000 eur 5.2. consolidare şarpantă Aşarpantă = 1824 mp, valoare consolidare şarpantă pe metru pătrat suprafaţă orizontală 200 eur/mp Iconsolidare şarpantă = 1824 *200 eur/mp = 364 800 eur 5.3. consolidare bolţi Abolţi proiectată pe orizontală = 1624 mp, valoare consolidare boltă exclusiv schela 50 eur/mp Iconsolidare boltă = 1624 *50 eur/mp = 81 200 eur 5.4 Centralizator de preţuri de consolidare Nr Denumire fază Valoare în eur 1 realizarea unor schele, eşafodaje 278 000 2 consolidare şarpantă 364 800 3 consolidare bolţi 81 200 Valoare totală 724 000

Având în vedere că în 2007 Sibiul va fi capitala culturală a Europei, găzduind o serie de evenimente

culturale cu participare internaţională, este de dorit ca intervenţia de primă necesitate la acest edificiu important să se efectueze în cursul anului curent. Menţionăm că documentaţia de consolidare necesară execuţiei lucrărilor de primă necesitate este în curs de elaborare.

Lista ilustraţiilor 1. Faţada sudică a bisericii evanghelice

2. Porticul sudic dinspre est

3. Portalul ferulei pe faţada vestică

4. Latura nordică a bisericii: se deosebesc transeptul, porticul nordic, nava laterală nordică şi

nava

principală

5. Corul bisericii dinspre est

6. Peretele nordic al navei principale cu monumente funerare din perioada barocă

7. Traveea estică a bolţii navei principale: se observă o inflexiune la pornirea nervurilor

8. Bolta gotică târzie al tribunei nordice

9. Fereastră circulară înzidită din podul sacristiei

10. Bolta gotică târzie al capelei deasupra porticului sudic

11. Stâlp dintre colateralul nordic şi nava principală: se observă extinderea stâlpului spre nava

centrală cu fasciculele care susţin bolta mai nouă

12. Detaliu din spaţiul interior al ferulei

3

2

5

1

4

6

7 8

9 10

11 12

11 12

13 14

15 16

17 18

19 20

21 22