1

STRUCTURI GEOLOGICE, FORME DE RELIEF ȘI PEISAJEOBSERVATE DIN SPAȚIUL AERIAN PE RELAȚIA

DOHA – BUCUREȘTI

Conf. univ. dr. Vasile Loghin

În dimineața zilei de 6 august 2019, legătura aeriană dintre Doha, capitalaQatarului1, și București a fost realizată de un avion al companiei Qatar Airwaysîn intervalul orar 6:50 – 11:55. Zborul QR 221 s-a desfășurat perfect, fărăturbulențe, un zbor ideal pentru cel care dorea să înregistreze cât mai multeaspecte din realitatea geografică de la sol. La reușita acestuia au contribuit șicondițiile meteorologice favorabile navigației aeriene: atmosfera calmă șinebulozitatea zero deasupra Orientului Mijlociu (Peninsula Arabiei, GolfulPersic, Iranul) și jumătății estice a Asiei Mici, situație determinată de aerultropical uscat în regim baric anticiclonal; apoi un cer variabil, cu o anumităactivitate de front atmosferic în partea nord-vestică a Asiei Mici, în sud-vestulMării Negre, nord-estul Peninsulei Balcanice și în sudul României. Astfel a fostposibilă observarea, cu maximă claritate, de la aproximativ 11.000 m(altitudinea de croazieră a zborului), a acestor regiuni, cu peisajele lorcaracteristice. Am reținut în special structurile scoarței terestre și formele derelief aferente de pe unele spații imense, fără vegetație sau cu vegetație rară, dinvestul și nord-vestul Iranului,din estul Turciei, spații cu peisaje generate deorogeneza alpină, de vulcanismul terțiar și cuaternar asociat și de climateleactuale tropicale/subtropicale aride sau semiaride. Fotografiile aeriene luate de-alungul traiectoriei de zbor sunt de mare acuratețe și de o rară spectaculozitate,adecvate pentru o corectă interpretare a peisajului terestru, cu elementele sale deinteres (roci și structuri, forme de relief).

Aeronava, al cărei zbor a fost urmărit continuu pe monitorul din fațafotoliului situat în mod fericit lângă hublou, a evitat spațiul aerian al Irakului șiSiriei. De aceea a survolat vestul și nord-vestul Iranului, teritoriul Turciei pe

1 Pe pista de îmbarcare a aeroportului, la acea oră matinală (6:50), aerul era deja fierbinte șigreu respirabil (aproximativ 35oC). Doha se zărea prin vălul gri al deșertului ca o aglomerare de silueteconfuze a zeci de zgârie-nori. Aceste edificii futuriste aparțin stilului de arhitectură și urbanismpreferat în spațiul arab al petrolului. Avem în vedere și Dubai și Abu Dhabi din Emiratele ArabeUnite.

2

direcția SE-NV, sud-vestul bazinului Mării Negre (pe la nord de StrâmtoareaBosfor), extremitatea nord-estică a Bulgariei (pe la sud de Capul Caliacra),sudul României, pentru a se înscrie, dinspre vest, pe pista AeroportuluiInternațional „Henri Coandă” Otopeni.

Pentru orientarea generală în spațiul geografic, pentru identificarearegiunilor pe care le survolam, pentru localizarea imaginilor ne-am folosit deprogramul TV de la bordul aeronavei care prezenta evoluția zborului respectiv.În operațiunile de identificare, localizare și interpretare a imaginilor aeriene amapelat, complementar, la hărțile satelit Landsat, cele hibrid îndeosebi, puse ladispoziție pe site-ul Google MyMaps. Fotografiile aeriene, digitale fiind, șihărțile satelitare, de asemenea, digitale și cu o înaltă rezoluție, ne-au oferitposibilitatea ca în analiza noastră să trecem progresiv de la general la detaliu, dela arii geografice vaste (de exemplu, Munții Zagros, Podișul Armeniei, PodișulAnatoliei) la teritorii din ce în ce mai mici, la obiective de interes strict (reliefulstructural din Munții Zagros în sectorul lor central și de nord-vest, vulcanul stins

3

Süphan din estul Turciei), de la scări mici la scări tot mai mari, prin zoom-uridin ce în ce mai relevante, atât de utile pentru o fotointerpretare riguroasă șipentru obținerea de informații corecte. Se cunoaște că documentele digitale,satelitare și aeriene, permit reglarea scării și dimensiunii zoom-urilor, aunghiului de observare. Cu atât mai mult în cazul imaginilor 3D. În explicațiileștiințifice ne-am folosit, suplimentar, de literatura geografică, în mod special detratatul „Lesrégionsnaturelles du globe” elaborat de Pierre Birot și publicat înanul 19702.

Analiza comparativă a celor două categorii de documente a fost necesarăpentru clarificarea unor aspecte de detaliu din sectoarele de interes geologic șigeomorfologic: structurile cutate și relieful structural din partea centrală și nord-vestică a Munților Zagros, edificiile vulcanice (Ararat, Süphan) și cuvetelelacustre tectonice (L. Urmia, L. Van) din Podișul Armeniei.

Ca geomorfolog, am trăit satisfacția unor splendide panorame aeriene, deamplă cuprindere, asupra Munților Zagros. Aceștia și-au expus cu deplinăclaritate roca și structura formațiunilor scoarței (structură cutată și faliată),lungile linii orografice (lanțurile muntoase și depresiunile longitudinale), relativușor de urmărit și descifrat. Munții Zagros alcătuiesc un sistem orogenic tânăr(terțiar) alpin, unic în lume prin paralelismul lanțurilor desfășurate pe sute dekilometri, prin alternanța de anticlinale și sinclinale (în general cute simple), cufracturi și flexuri la fel aliniate, dar și cu anumite accidente tectonicetransversale ca cele de la Shiraz și Oman (decroșări). Continuitățile sunt perfecteîn sectorul central, iar discontinuitățile tectono-structurale sunt vizibile laexterior, spre piemontul și câmpia Mesopotamiei, și spre interior, spre PodișulIranului. Mișcările de cutare din miocen au antrenat serii sedimentare de mii demetri aparținând terțiarului (calcare, marne, gresii), unele cantonând zăcămintede petrol. În literatura geografică se menționează că „Munții Zagros sunt cel maimare ansamblu de lanțuri paralele de cutare care există în lume”(„LesmontsZagrossont le plus grande ansemble de châinesparalleles deplissementqui existe au monde”) (P. Birot, 1970, p. 240).

2Pierre Birot (1909-1984), geograf francez, profesor la Universitatea Sorbona din Paris.

4

5

Această trăsătura caracteristică a Munților Zagros este lesne de observatatât pe imaginile aeriene cât și pe cele satelitare. Sunt vizibile și accidenteletectonice majore (decroșări) care au generat discontinuități în regularitatea deansamblu.

În aceeași măsură impresionează concordanța liniilor orografice principaleale reliefului cu structura cutată. Este o concordanță directă pe cea mai mareparte a sistemului orografic Zagros, specifică, de altfel, celor mai tineri munțialpini: culmi (lanțuri) suprapuse anticlinalelor și depresiuni / văi longitudinalecorespunzătoare sinclinalelor. Pe materialele fotografice aeriene și pe imaginilesatelitare se pot observa și forme de relief de concordanță inversă, adicăinversiuni de relief: depresiuni de formă ovală sculptate în șarniera unoranticlinale. Toate acestea sunt forme specifice reliefului jurasian. Extraordinaresunt crestele și abrupturile tectono-structurale, cuestice apărute prin ridicarea șiapoi eroziunea cutelor faliate. Abrupturile sunt fronturi de cueste în trepte, cucapetele de strat la vedere, cu ample suprafețe structurale (reversul cuestei),înclinate aproximativ în aceeași măsură cu abruptul. Sunt cueste de tip hogback.Întreg frontul cuestic sculptat în calcar, gresii și marme, este fragmentat deformațiunile torențiale și de curgeri de pietre care au dus la formarea de glacisuride acumulare la bază.

Seria de lanțuri paralele poartă numele de lanțuri marginale, de bordurăcutată a Podișului Iranului: lanțurile externe (spre Golful Persic și CâmpiaMesopotamiei), care sunt discontinui; lanțurile dinspre nord-est (sectorulcentral), care sunt continui; lanțurile interne, în care aspectul de lanțuri cutateregulat dispare progresiv. Pierre Birot(1970) observă că structura geologică șirelieful de ansamblu al Munților Zagros se complică dinspre SE spre NV.Amplitudinea cutelor și energia reliefului cresc spre NV, spre Kurdistan, încâtaltitudinile depășesc uneori 4.000-4.500 m: Dinar de 4.276 m, Zard de 4.547 m.Trebuie să arătăm că peisajul regiunii este nu numai produsul tectonicii, alorogenezei alpine, ci și al climei subtropical și tropical aride instalate aici înholocen (postglaciar), continentalismul excesiv imprimând caracterele modelăriireliefului. Meteorizația (dezagregarea fizică a rocilor), torenții de pietre șiglacisurile de acumulare, formele reziduale dau nota caracteristică reliefuluisculptural.

6

7

8

9

10

11

12

Condițiile de ariditate și de configurare a unor arii depresionare închise audus la dezvoltarea endoreismului, la formarea unui drenaj spre depresiunileinterioare, la formarea de mlaștini și lacuri sărate (se văd crustele albe de sareconcreționate la țărmul lacurilor). Drenajul spre exterior (exoreic), respectiv spreGolful Persic, cuprinde latura vestică și nord-vestică a Munților Zagros.

Imaginile aeriene și cele satelitare relevă cu extraordinară claritate modulde organizare a drenajului din trecut și de astăzi, pornind de la nivelul crestelor,pe versanți și pe fundul depresiunilor, până în Golful Persic sau în depresiunileinterioare (ca, de exemplu, Depresiunea Refsindjean), adesea marcate și delacuri sau mlaștini sărate (Lacul Darbandikhan, Lacul Dez). Scurgerile actualesunt episodice, fiind generate de precipitațiile din sezonul mai rece, de zăpeziledin munții înalți, topite în perioada sezonului cald și umed. Se observă bazinelemorfohidrografice de diferite ordine, de la cele de versant, periferice, la bazinelemari, o parte având caracter exoreic, fiind tributare Golfului Persic. Înconfigurația rețelei hidrografice și a bazinelor morfohidrografice găsimraporturile rețelei hidrografice cu structura geologică și relieful: arterelongitudinale axate pe fundul depresiunilor sinclinale (râurile Seimare și Dez),artere cu sectoare longitudinale urmate de sectoare transversale pe structurilecutate (râul Piran/Rijab). Prin sectoarele transversale râurile taie lanțurilemuntoase pentru a se vărsa în Golful Persic sau pentru a deveni afluenți aiTigrului. Bazinele mici de versant sunt încărcate cu materiale de dezagregaremecanică, iar fundul văilor și depresiunilor este în parte înnisipat.

În sud-estul Turciei (Kurdistanul turc) sunt vizibile pe imaginile aerienesectoarele superioare ale văilor Tigrului și Eufratului. Sunt văi antecedente,adică sunt anterioare ridicărilor orogenice terțiare tardive și a celor cuaternare.

Fascinantă și de mare interes este și vederea aeriană asupra PodișuluiArmeniei, în sectorul iranian și turc, acolo unde se înnoadă lanțurile muntoaseale Asiei Mici cu cele ale Iranului. Aici, spre exemplu, Munții Zagros se leagăcu Munții Taurus. Acesta este marele nod orografic cunoscut în literaturageografică și geologică ca „nodul Armeniei” (noeudd’Armenie, P. Birot, 1970).

13

14

15

16

17

18

Este un podiș înalt (1500-2000 m), fragmentat tectonic și de către rețeauahidrografică tributară Golfului Persic (Tigru, Eufrat) și Mării Caspice (Kura cuafluentul său Araks); un podiș cu intensă activitate vulcanică terțiară șicuaternară, cu seismicitate puternică.

Survolând regiunea, am reperat cu ușurință Lacul Urmia (Iran) și LaculVan (Turcia), lacuri mari, cu bazine endoreice de origine tectonică, cunumeroase conuri vulcanice în vecinătatea lor sau chiar în cuveta lacustră(Insula Islami/vulcanul Islami din Lacul Urmia). Printre aceste structuri, amidentificat Muntele Süphan, un vulcan stins situat pe țărmul nord-vestic alLacului Van, cu altitudinea de 4.058 (4.061 m), al treilea ca înălțime din Turcia.Süphan, pe deasupra căruia a zburat avionul, ne-a dezvăluit întreaga frumusețeși alcătuire morfologică a unui edificiu vulcanic. Este un stratovulcan andezitic,este un edificiu eruptiv de tip calderă. Trunchiul de con poartă o calderă cumarginile degradate, distruse de eroziunea torențială și de deplasările de stratepe flancurile conului, din care se ridică un alt con, care depășește altitudinalcreasta calderei. Acest con, la rândul său, adăpostește două conuri de dimensiunimai mici. Flancurile marelui Süphan sunt afectate puternic de deplasările înmasă ale stratelor, de culoarele de avalanșă, de formațiunile torențialeorientatedivergent pe pantele conului, de procesele de dezagregare a rocilor și decurgerile de grohotișuri. Se observă și cratere secundare, de flanc și periferice.De asemenea, lacuri de crater vulcanic. Partea superioară a conului, la începutde august, conservă zăpada numai sub formă de petece.

Spre orizont, către nord-estul Podișului Armeniei, se înalță impunător,deasupra plafonului de nori, legendarul munte biblic Ararat. Din avion, încondițiile acoperirii de nori orografici, se vede numai Araratul Mare, care, cu cei5.165 m (5.137 m în alte surse), este cel mai înalt munte din Turcia. AraratulMic, situat puțin mai la est, tot în Turcia, are 3.925 m (3.896 m – Wikipedia).Araratul face parte tot din categoria stratovulcanilor andezitici. Ultima erupție aavut loc în anul 1840.

Survolând Asia Mică, vizibilitatea excelentă în jumătatea estică și bună încea vestică, ne-a permis să constatăm cât de variate și complexe suntformațiunile geologice și formele de relief de pe cuprinsul Turciei.

19

20

21

Se pot identifica lanțuri muntoase care depășesc 3.000 m sau chiar 4.000m: Munții Kurdistan (4.168 m), Munții Taurus de Est (3.550 m), Munții TaurusInterior (3.250 m), Munții Taurus de Nord (3.537 m). Anatolia este însă alcătuităpredominant din platouri de 1.000 – 1.500 m care retează granite, șisturicristaline, șisturi verzi, fliș. Sunt suprafețe de eroziune nivelate în principal înmiocen. Altele sunt de origine vulcanică. Deasupra platourilor se ridică o seriede masive individualizate prin falii și flexuri postmiocene, altele sunt simpleforme reziduale (P. Birot, 1970). În Anatolia estică se impun unele edificiivulcanice de vârstă terțiară și cuaternară, având activitate și în epoca istorică.Între platouri se află numeroase depresiuni tectonice, cu fundul plat și versanțiiabrupți (abrupturi de falie), adesea cu caracter endoreic, cu lacuri sărate, cumeste Tuz-Golu (Lacul Sărat). Se observă pe imaginile aeriene configurațiasistemelor fluviale și a bazinelor hidrografice de diferite ordine. Se observăorientarea drenajului fie spre Golful Persic, prin intermediul Tigrului șiEufratului, fie spre Marea Neagră și Marea Mediterană, dar și spre lacurileinterioare ale Anatoliei (arii endoreice). Sunt impresionante marile lacuri debaraj artificial, cum este Lacul Keban. În câmpul nostru vizual nu s-a aflat LaculAtatürk de pe Eufrat.

Fotografiile aeriene luate succesiv pe traiectoria de zbor surprind tranzițiade la peisajul arid-semiarid al Anatoliei de Est la peisajul stepic al AnatolieiCentrale și de aici la peisajul lanțurilor muntoase pontice acoperite cu păduri(stejar, fag, pin), pe flancul nordic, expus Mării Negre. Suntem deasupraMunților Pontici (Munții Pontici de Vest). Aceștia s-au format prin mișcări decutare și înălțare cu raza mare de curburădin perioada neogenă, care au antrenatmasive primare și batolite alpine (granite), strate sedimentare de vârstăsecundară și terțiară (fliș), strate vulcanice (tufuri). Sectorul Munților Pontici deVest are altitudini relativ reduse, de 1.500-2.000 m, fiind alcătuit din lanțuriaplatizate care coboară spre Strâmtoarea Bosfor.

Segmentul final al zborului trece peste extremitatea de sud-vest a MăriiNegre, la nord de Bosfor, apoi se înscrie razant față de coasta Bulgariei, pentru apătrunde deasupra continentului european (nord-estul Peninsulei Balcanice) pela sud de Capul Caliacra, promontoriu calcaros care ne oferă o splendidăimagine. Nu peste mult timp, în câmpul de observare apare banda argintie afluviului Dunărea, în avale de Giurgiu, cu despletirile și ostroavele sale. Acestaeste sectorul în care marele fluviu s-a instalat la contactul Câmpiei Române cuPodișul Prebalcanic.

22

23

24

Traversând Dunărea, observăm contrastul izbitor în privința densitățiiașezărilor: rară în Bulgaria, deosebit de mare în România, trăsături ce seaccentuează pe măsura apropierii de București. Survolăm în curând ariametropolitană a capitalei României (peste 4 milioane de locuitori, după unelesurse neoficiale) prin partea de sud-vest și vest, pentru a ateriza pe cel mai mareaeroport al țării – Aeroportul Internațional „Henri Coandă” Otopeni, situat înpartea de nord a marelui oraș. Mulțimea orașelor-satelit și a cartierelorrezidențiale noi, parcurile industriale și de logistică dezvoltate pe axele rutiereradiare și pe șoseaua/autostrada circulară, terenurile agricole, pădurile și lacurile,cursurile de apă (Argeșul, Dâmbovița, Colentina) compun peisajul arieimetropolitane, care ne lasă o frumoasă impresie.

Referințe:Birot P. (1970), Lesrégionsnaturelles du globe, Masson, Paris*** www.wikipedia.com: Iran, Turcia, Munții Zagros, Podișul Armeniei,

Ararat, Süphan*** www.google.com: Google MyMaps