ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI REFERITOARE LA OBLIGAȚIA DE DILIGENȚĂ ÎN CEEA CE PRIVEȘTE MĂSURILE RESTRICTIVE IMPUSE ÎNTREPRINDERILOR DIN UE CARE AU RELAȚII COMERCIALE CU IRANUL

Încheierea Planului comun de acțiune cuprinzător (JCPOA) cu Iranul a condus la eliminarea completă a tuturor sancțiunilor instituite de Consiliul de Securitate al ONU, precum și a sancțiunilor multilaterale și naționale referitoare la programul nuclear iranian1. Uniunea Europeană își exprimă angajamentul deplin față de continuarea punerii în aplicare complete și efective a JCPOA, atât timp cât Iranul își respectă, la rândul său, angajamentele în domeniul nuclear. Ridicarea sancțiunilor legate de domeniul nuclear, care duce la normalizarea relațiilor economice și comerciale cu Iranul, constituie o parte esențială a JCPOA. Prezentele întrebări și răspunsuri sunt menite să sprijine întreprinderile europene, în special întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile), care doresc să desfășoare activități comerciale în Iran.

1. DE CE ESTE NECESAR CA OPERATORII DIN UE SĂ EFECTUEZE VERIFICĂRI PRIVIND MĂSURILE RESTRICTIVE IMPUSE IRANULUI?

În pofida faptului că Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA) cu Iranul prevede eliminarea treptată a sancțiunilor aplicate Iranului, rămân totuși în vigoare o serie de măsuri restrictive impuse de UE (informații suplimentare referitoare la sancțiunile aplicabile impuse de UE sunt disponibile în Nota de informare privind JCPOA aici).

Operatorii din UE2 interesați să desfășoare activități comerciale în Iran trebuie să analizeze dacă activitățile lor ar intra sub incidența măsurilor restrictive aplicabile impuse de UE. Înainte de a desfășura o activitate comercială, operatorii din UE trebuie să se asigure că efectuează procedurile adecvate privind obligația de diligență.

2. UNDE POT GĂSI MAI MULTE INFORMAȚII REFERITOARE LA MĂSURILE RESTRICTIVE CARE SE APLICĂ ÎN CONTINUARE IRANULUI?

O prezentare generală a tuturor sancțiunilor aplicabile impuse de UE este disponibilă pe Harta sancțiunilor UE3.

3. UNDE POT GĂSI O LISTĂ A PERSOANELOR, GRUPURILOR ȘI ENTITĂȚILOR CARE FAC OBIECTUL MĂSURILOR FINANCIARE RESTRICTIVE IMPUSE DE UE?

1 Declarația comună a Înaltului Reprezentant al UE, Federica Mogherini, și a ministrului iranian de externe, Javad Zarif, Viena, 14 iulie 2015. 2 Măsurile aplicate de operatorii din UE nu aduc atingere cerințelor aplicabile entităților obligate în temeiul Directivei (UE) 2015/843 („Directiva privind combaterea spălării banilor” - DCSB). Entitățile obligate aplică cerințele specifice pentru prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului în conformitate cu DCSB. Prezentul document nu este destinat să ofere entităților obligate orientări privind aplicarea legislației relevante în materie de combatere a spălării banilor. 3 Celelalte sancțiuni impuse Iranului se aplică în următoarele cazuri: încălcări grave ale drepturilor omului, proliferarea produselor și tehnologiilor care fac obiectul restricțiilor, sprijinirea regimului Assad din Siria și sprijinirea terorismului.

O listă consolidată a persoanelor, grupurilor și entităților care fac obiectul măsurilor restrictive financiare impuse de UE este prezentată pe site-ul Comisiei Europene. Vă rugăm să rețineți faptul că va trebui să vă creați un cont de autentificare UE pentru a avea acces la lista completă.

De asemenea, Secretariatul ONU pune la dispoziție toate listele de sancțiuni ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite în cele șase limbi oficiale ale Națiunilor Unite.

Mai mulți furnizori privați oferă, în schimbul unei taxe, acces la bazele de date care permit căutarea în listele de sancțiuni [printre aceștia se numără DowJones, Refinitiv (Worldcheck), Lexis Nexis (World Compliance), Arachnys sau Dun&Bradstreet]4.

4. UNDE POT GĂSI INFORMAȚII OFICIALE REFERITOARE LA PARTENERUL MEU DE AFACERI IRANIAN?

Următoarele surse interne iraniene oferă conținuturi web în limba engleză; cu toate acestea, funcția de căutare este de obicei limitată la limba persană. Acestea oferă, parțial, informații istorice referitoare la membrii direcției și la acționari.

Monitorul Oficial al Iranului

Monitorul Oficial al Iranului publică actualizări ale registrului comerțului. Această sursă utilizează denumirea întreprinderii pentru a căuta notificări referitoare la aceasta. Pe site, utilizatorii au, de asemenea, posibilitatea să efectueze căutări în funcție de numărul de înregistrare al întreprinderii sau să restrângă căutarea la un anumit an sau oraș. Monitorul Oficial este principala sursă care permite verificarea antecedentelor entităților juridice.

Oficiul de înregistrare

Oficiul general de înregistrare a întreprinderilor din cadrul Organizației de Stat pentru Înregistrarea Actelor și a Proprietăților a lansat, în luna august 2013, un nou portal pentru înregistrarea entităților juridice. Acesta permite căutarea unor informații de bază referitoare la entitățile juridice, în funcție de numărul de identificare și/sau denumirea acestora.

Camera de Comerț, Industrie, de Minerit și Agricultură din Iran

Camera de Comerț din Iran pune la dispoziție o listă a aproximativ 400 de membri individuali ai Camerei de Comerț din Iran, inclusiv datele de contact, datele de naștere și informații privind studiile acestora, disponibile online în limba persană.

Bursa de valori din Teheran

Site-ul Bursei de valori din Teheran permite căutarea unor informații cu privire la entitățile incluse în listă.

4 Lista menționată anterior prezintă informațiile de care dispune Comisia cu privire la furnizorii privați de date disponibili. Această listă nu este exhaustivă. Comisia nu recomandă și nici nu aprobă acești furnizori privați de date.

Codal

Organizația Iraniană pentru Titluri de Valoare și Bursa de Valori administrează baza de date Codal, în care sunt publicate anunțuri și situații financiare ale întreprinderilor iraniene cotate la bursă. Aceasta conține informații despre acționari și management.

Depozitarul central de titluri de valoare („CSD Iran”)

Site-ul Depozitarului central de titluri de valoare din Iran furnizează informații de bază privind titlurile de valoare depuse pentru investitori (străini).

5. CARE SUNT SURSELE DE INFORMAȚII PUBLICE PE CARE LE POT CONSULTA PENTRU A OBȚINE INFORMAȚII REFERITOARE LA PARTENERUL MEU DE AFACERI IRANIAN?

Principalele portaluri de știri din Iran conțin adesea o funcție de căutare și permit efectuarea de căutări cu privire la întreprinderi, management sau acționariat.

Unele dintre cele mai relevante portaluri de știri online din Iran sunt:

Denumirea Descriere

farsnews.com

Agenția de știri Fars News este descrisă pe larg de către mass-media ca fiind o agenție de știri „semioficială” a guvernului Iranului5.

yjc.ir

Clubul jurnaliștilor tineri (YJC) este o agenție de știri din Iran. A fost înființat de biroul pentru afaceri politice al Societății de Radiodifuziune și Televiziune a Republicii Islamice Iran (IRIB)6.

asriran.com

Asriran se autodefinește ca principalul portal de știri independent al Iranului7.

tasnimnews.com Agenția de știri Tasnim este o agenție privată de știri din Iran8.

isna.ir

Agenția de știri a studenților iranieni (ISNA) este o organizație de știri condusă de studenți ai universităților din Iran9.

5 https://www.reuters.com/article/us-iran-security-missiles/iran-can-expan... 6 https://www.yjc.ir/en/about. 7 http://www.asriran.com/fa/about. 8 https://www.tasnimnews.com/en/about. 9 https://www.isna.ir/news/95031711051/.

mehrnews.com

Mehr News este o agenție de știri iraniană, deținută de Organizația pentru Dezvoltare Islamică (IDO)10.

tabnak.ir Tabnak este un portal de știri neguvernamental.

khabaronline.ir

Khabar Online este un portal de știri independent, potrivit descrierii de pe site-ul său11.

mashreghnews.ir Mashreghnews este un portal de știri neguvernamental.

irna.ir

Agenția de știri a Republicii Islamice (IRNA) este agenția oficială de știri a Republicii Islamice Iran. Este finanțată de guvern și controlată de Ministerul iranian al Culturii și Orientării Islamice. 12

Informațiile care pot fi utile pentru verificări în baza obligației de diligență, disponibile pe portalurile de știri online, se referă la aspecte precum:

legăturile cu criminalitatea organizată sau cu traficul de arme;

spălarea banilor;

investigații ale autorităților de reglementare și soluționare a litigiilor materiale;

asocierea cu activități de finanțare a terorismului sau cu activități teroriste; și

investigații sau sancțiuni ale autorităților de reglementare.

6. CINE MĂ POATE AJUTA PENTRU A EFECTUA VERIFICĂRI ÎN VEDEREA ÎNDEPLINIRII OBLIGAȚIEI DE DILIGENȚĂ?

Unele camere de comerț ale statelor membre oferă sprijin pentru verificările în vederea îndeplinirii obligației de diligență operatorilor din UE care desfășoară activități cu parteneri de afaceri iranieni (de exemplu, Advantage Austria pentru întreprinderile din Austria sau Camera de Comerț Germano-Iraniană). Ar trebui să verificați la ambasada sau la ministerul competent din statul membru din care proveniți dacă un astfel de serviciu este disponibil pentru întreprinderea dvs.

Pentru informații suplimentare, puteți contacta consultanții și agențiile locale care au o rețea extinsă în Iran, care pot obține informații suplimentare prin organizarea unor interviuri.

7. CARE SUNT ETAPELE PE CARE LE POT URMA PENTRU A EFECTUA VERIFICĂRI ÎN BAZA OBLIGAȚIEI DE DILIGENȚĂ ÎN VEDEREA RESPECTĂRII MĂSURILOR RESTRICTIVE IMPUSE DE UE?

10 https://www.mehrnews.com/news/2408725/. 11 https://www.khabaronline.ir/news/822035. 12 http://www.irna.ir/.

O metodă posibilă pentru a efectua verificări în baza obligației de diligență, în vederea respectării măsurilor restrictive impuse de UE ar putea consta în următoarele etape principale:

Evaluarea riscului (a se vedea întrebările 8-12);

Obligația de diligență pe mai multe niveluri (a se vedea întrebările 13-20); și

Monitorizarea continuă (a se vedea întrebarea 21).

Vă rugăm să rețineți că verificarea sancțiunilor pentru entitățile desemnate constituie o cerință absolut necesară. Aceasta este o obligație bazată pe norme, care se aplică tuturor persoanelor fizice și juridice, în egală măsură, și trebuie să fie respectată, indiferent dacă se efectuează o evaluare a riscurilor unei tranzacții sau nu.

8. CE ÎNSEAMNĂ EVALUAREA RISCURILOR ȘI CARE SUNT FACTORII CARE AR TREBUI SĂ FIE LUAȚI ÎN CONSIDERARE?

Evaluarea riscurilor este un proces de identificare a riscurilor potențiale prin evaluarea probabilității apariției unui eveniment și a eventualelor daune cauzate de eveniment. Domeniul de aplicare și amploarea evaluării ar putea lua în considerare următoarele aspecte:

Rezultatul evaluării riscului ar trebui să fie riscul preconizat (scăzut, mediu și ridicat). Procesul de evaluare a riscului poate face parte dintr-un proiect de atenuare a riscurilor generale pentru întreprinderi în toate departamentele organizației și în portofoliul de produse.

9. CARE AR FI ETAPELE PROCESULUI DE EVALUARE A RISCURILOR?

Un proces simplificat de evaluare a riscurilor ar putea cuprinde următoarele etape:

9.1. Identificarea riscurilor

Procesul de identificare a riscurilor se desfășoară înaintea evaluării riscurilor și are ca rezultat elaborarea unei liste complete a riscurilor (și adesea și a oportunităților). Această listă poate fi organizată pe categorii de risc (financiare, operaționale, strategice, de conformitate) și pe subcategorii (piață, credit, lichiditate etc.) pentru unitățile de afaceri, funcțiile corporative și proiectele de capital.

9.2. Elaborarea criteriilor de evaluare

Prima activitate în cadrul procesului de evaluare a riscurilor constă în dezvoltarea unui set comun de criterii de evaluare. Riscurile și oportunitățile sunt, de obicei, evaluate din punctul de vedere al impactului și al probabilității.

9.3. Evaluarea riscurilor

Evaluarea riscurilor constă în atribuirea unor valori fiecărui risc și fiecărei oportunități, aplicând criteriile definite. O examinare inițială a riscurilor poate utiliza tehnici calitative, fiind urmată de o analiză mai cantitativă a celor mai importante riscuri.

9.4. Evaluarea interacțiunilor riscurilor

Riscurile nu există în mod izolat. Prin urmare, întreprinderile pot adopta într-o măsură din ce în ce mare o abordare integrată sau holistică a riscurilor, utilizând tehnici cum ar fi matricea interacțiunii riscurilor, diagramele „papion” („bow-tie”) și distribuțiile de probabilitate agregate.

9.5. Prioritizarea riscurilor

Prioritizarea riscurilor compară nivelul riscului cu nivelurile de risc țintă predeterminate și cu pragurile de toleranță. Riscul nu este analizat numai din punctul de vedere al impactului său asupra finanțelor și al probabilității de apariție a acestuia, ci și din punctul de vedere al unor criterii subiective, cum ar fi impactul pe care un risc îl are asupra sănătății și a siguranței, impactul asupra reputației, gradul de vulnerabilitate al unei entități în fața acestui risc și viteza cu care se produce.

9.6. Răspunsul la riscuri

Rezultatele procesului de evaluare a riscurilor reprezintă contribuțiile principale pentru răspunsul la risc. Răspunsul la risc examinează opțiunile de răspuns (acceptare, reducere, distribuire sau evitare), ține seama de analizele cost-beneficiu, formulează o strategie de răspuns și elaborează planuri de răspuns la risc.

10. CUM AR PUTEA ARĂTA UN SCENARIU CU RISC SCĂZUT?

Un exemplu tipic și elementar pentru o configurație în care o evaluare a riscului ar indica un risc scăzut ar putea fi următorul:

Exemplu: Scenariu cu risc scăzut: Un IMM (întreprindere mică sau mijlocie)13 cu sediul în UE intenționează să încheie un contract de vânzare de produse de îngrijire personală. Clientul iranian, o societate cu răspundere limitată, este o entitate iraniană de dimensiuni medii, deținută de o familie, cu structuri și acționari clare, aceasta declarând că nu are legături cu entitățile care fac obiectul măsurilor restrictive impuse de UE.

Valoarea contractului este de 50 000 EUR. Produsele vor fi livrate de către un intermediar, o entitate juridică cu sediul într-o țară terță (non-UE). Contractul va include condițiile de plată (în EUR) prin intermediul unei bănci din țara terță (non-UE) către o bancă din UE.

IMM-ul din UE efectuează o evaluare adecvată a riscurilor, care include toate aspectele activității comerciale desfășurate cu clientul iranian. Chiar și în cazul implicării unei întreprinderi intermediare în activitățile de logistică și plată, prima evaluare a riscurilor poate indica un risc scăzut, deoarece astfel de structuri sunt obișnuite în tranzacțiile cu Iranul.

13 Vă rugăm să rețineți că toate exemplele practice sunt fictive și nu se referă la persoane sau întreprinderi reale.

11. CUM AR PUTEA ARĂTA UN SCENARIU CU RISC MEDIU?

Un exemplu de configurație în care o evaluare a riscului ar indica un risc mediu ar putea fi următorul:

Exemplu: scenariu cu risc mediu Un IMM cu sediul în UE14 intenționează să încheie un contract de vânzare de echipamente destinate sectorului ospitalier pentru hoteluri, valoarea contractului fiind de 500 000 EUR. Cumpărătorul este o societate pe acțiuni privată din Iran (PJSC), o întreprindere renumită pe piața hotelieră, care deține linii de distribuție a echipamentelor destinate sectorului ospitalier din Iran. Un agent, persoană fizică dintr-o țară terță (non-UE), este responsabil pentru logistică și pentru menținerea relației de afaceri cu clientul iranian. Agentul primește un comision din partea IMM-ului cu sediul în UE. Produsele vor fi livrate prin intermediul țării terțe, iar condițiile de livrare sunt „franco fabrică” (de la fabrica situată în UE a întreprinderii cu sediul în UE). Clientul iranian rămâne responsabil pentru logistică. O filială a clientului iranian, cu sediul în țara terță, va efectua plata dintr-un cont bancar din țara terță în contul bancar din țara terță al filialei IMM-ului cu sediul în UE.

14 Vă rugăm să rețineți că toate exemplele practice sunt fictive și nu se referă la persoane sau întreprinderi reale.

Evaluarea riscului de către IMM-ul cu sediul în UE indică un risc de nivel mediu pentru întreprindere, în special din cauza structurii juridice a clientului iranian, care este înregistrat ca societate pe acțiuni privată („PJSC”).

În acest caz, forma juridică a întreprinderii nu permite accesul unei părți terțe la informațiile referitoare la acționari. Informațiile referitoare la acționari nu sunt accesibile publicului, iar IMM-ul cu sediul în UE trebuie să se bazeze pe informațiile furnizate de clientul său iranian. Plata comisionului către agent crește riscul pentru IMM-ul cu sediul în UE. Prin urmare, o verificare a antecedentelor agentului poate contribui la evitarea riscurilor de nerespectare a conformității.

12. CUM AR PUTEA ARĂTA UN SCENARIU CU RISC RIDICAT?

Un exemplu de configurație în care o evaluare a riscului ar indica un risc ridicat ar putea fi următorul:

Exemplu: scenariu cu risc ridicat Un producător de motoare electrice cu sediul în statul membru A al UE15 intenționează să vândă un set de motoare electrice unui client iranian, o companie aeriană de stat. Contractul include furnizarea unei garanții și a pieselor de schimb. O fabrică din statul membru B al UE ar urma să efectueze reparațiile în perioada de garanție. Valoarea contractului se ridică la 5 milioane EUR. Compania aeriană iraniană operează aeronave pentru transportul de mărfuri și pentru transportul de pasageri. Motoarele trebuie montate în aeronave de pasageri. Mărfurile trebuie livrate „franco fabrică”, iar plata trebuie transferată în contul bancar (deținut în statul membru C al UE) al producătorului de motoare electrice (stabilit în statul membru A al UE). Inginerii tehnici ai producătorului de motoare electrice trebuie să ofere cursuri de formare și asistență în cazul problemelor tehnice. În cursul stabilirii unei relații de afaceri și al efectuării mai multor vizite în Iran, producătorul de motoare electrice a auzit zvonuri potrivit cărora unul dintre membrii consiliului de administrație al companiei aeriene iraniene are legături cu Corpul Gardienilor Revoluției Iraniene, care face obiectul măsurilor restrictive impuse de UE.

15 Vă rugăm să rețineți că toate exemplele practice sunt fictive și nu se referă la persoane sau întreprinderi reale.

Zvonurile potrivit cărora compania aeriană din Iran are potențiale legături cu o entitate care face obiectul măsurilor restrictive impuse de UE, tipul de produse (cu dublă utilizare) și valoarea contractului (peste 1 milion EUR) ar indica o tranzacție cu risc ridicat pentru producătorul de motoare electrice. În plus, entitatea vizată este deținută de stat, iar structurile sunt complicate. Persoanele care dețin un control majoritar asupra operațiunilor companiei nu pot fi identificate cu ușurință. Înainte de inițierea tranzacției, ar fi necesară o verificare detaliată în baza obligației de diligență.

13. CARE AR FI O ABORDARE POSIBILĂ A VERIFICĂRILOR ÎN BAZA OBLIGAȚIEI DE DILIGENȚĂ?

Pe baza evaluării riscurilor, ar putea fi avută în vedere o abordare pe trei niveluri a obligației de diligență. Nivelul I ar acoperi obligația de diligență pentru tranzacțiile de bază sau cu risc scăzut, nivelul II include nivelul I plus căutările de informații din surse deschise, efectuate în limba persană, iar nivelul III include nivelurile I și II, cu efectuarea, la nivel local, de verificări ale antecedentelor bazate pe interviuri.

14. CARE SUNT INFORMAȚIILE PE CARE AR TREBUI SĂ LE COLECTEZ PENTRU VERIFICĂRILE DE NIVEL I?

Verificările de nivel I se bazează pe transmiterea de informații privind întreprinderea de către partenerul de afaceri iranian și pe colectarea de informații din surse deschise.

14.1. Informații oferite de către entitatea vizată

Nivelul de bază al obligației de diligență ar putea consta în punerea la dispoziție, de către entitatea vizată, a unor informații, care pot include:

denumirea completă a entității;

forma juridică;

numărul de înregistrare;

statutul de entitate guvernamentală sau publică;

persoana principală de contact, adresa, numărul de telefon și URL-ul paginii de start;

date de identificare a membrilor direcției (numele complet, data și locul nașterii, numărul de identificare, statutul de persoană expusă politic);

acționari (numele complet și numărul de acțiuni, data și locul nașterii, numărul de identificare, statutul de persoană expusă politic);

societatea-mamă de cel mai înalt rang;

beneficiarul real;

informații privind originea capitalului;

legături ale membrilor direcției și ale acționarilor cu persoanele expuse politic („PEP”);

activități, produse;

legături cu guvernul (actori din cadrul companiei care ocupă un post sau o funcție în instituții/organizații de stat și/sau guvernamentale);

legături cu armata și/sau cu Corpul Gardienilor Revoluției Iraniene;

implicarea în programul nuclear iranian.

Ar fi util ca informațiile oferite de entitatea vizată să fie însoțite de o traducere a Monitorului Oficial și/sau a altor documente.

Se poate recomanda obținerea următoarelor informații suplimentare de la entitatea vizată, în special în cazul în care se desfășoară activități comerciale care au ca obiect produse cu dublă utilizare:

prezentarea societății;

situația financiară;

numele auditorului;

documente financiare (ultimele două situații financiare sau rapoarte de audit);

neîndeplinirea obligațiilor de plată, procedura de faliment;

numărul de angajați;

proceduri judiciare;

sentințe penale pronunțate împotriva membrilor direcției și a acționarilor și/sau a beneficiarilor reali;

cazurile de conformitate din ultimii 5 ani.

14.2. Informații din surse deschise

Ca o cerință minimă, informațiile transmise de entitatea vizată ar trebui să fie verificate prin compararea acestora cu

site-ul entității vizate; și

informațiile disponibile pe internet.

Verificările de conformitate la nivel de bază ar trebui să includă verificarea numelor (inclusiv a numelor similare) în listele de măsuri restrictive impuse de UE.

14.3. Cine este „beneficiarul real” și de ce este important acest aspect?

Pentru un operator din UE, nu este întotdeauna evident cine exercită un control direct sau indirect asupra partenerului de afaceri iranian.

Cu toate acestea, operatorii din UE trebuie să se asigure că nu pun (direct sau indirect) resurse economice la dispoziția unei persoane sau entități care face obiectul măsurilor restrictive impuse de UE, prin efectuarea unor tranzacții cu o entitate care este controlată sau deținută de o astfel de persoană sau entitate.

Beneficiarul real este orice persoană fizică care deține sau controlează în ultimă instanță o entitate corporativă sau altă persoană juridică și/sau persoana fizică (persoanele fizice) în numele căreia (cărora) se realizează o tranzacție sau o activitate. În general (și fără a aduce atingere circumstanțelor specifice ale cazului), beneficiarul real al unei persoane juridice poate fi persoana fizică care:

deține o participație în capitalurile proprii de cel puțin 25 %; sau

exercită cel puțin 25 % din drepturile de vot; sau

este beneficiarul a cel puțin 25 % din capitalul propriu.

Alte drepturi legale pot conferi controlul asupra partenerului de afaceri iranian al operatorului din UE unei persoane sau entități care face obiectul măsurilor restrictive impuse de UE. Aceste drepturi pot include posibilitatea de a numi membrii consiliului de administrație sau de supraveghere, de a exercita o influență dominantă asupra deciziilor juridice și comerciale sau de a acționa în calitate de principal finanțator.

Operatorii din UE ar putea avea în vedere trimiterea la articolul 3 alineatul (6) din Directiva (UE) 2015/849 (Directiva privind combaterea spălării banilor) pentru a găsi informații suplimentare cu privire la identificarea beneficiarilor reali ai persoanelor juridice și ai construcțiilor juridice16.

15. CUM AR PUTEA ARĂTA UN EXEMPLU CONCRET DE VERIFICĂRI ÎN BAZA OBLIGAȚIEI DE DILIGENȚĂ ÎNTR-UN SCENARIU CU RISC SCĂZUT?

Exemplu: scenariu cu risc scăzut Un IMM (întreprindere mică sau mijlocie)17 cu sediul în UE intenționează să încheie un contract de vânzare de produse de îngrijire personală. Clientul iranian, o societate cu răspundere limitată, este o entitate iraniană de dimensiuni medii, deținută de o familie, cu structuri și acționari clare, aceasta declarând că nu are legături cu entitățile care fac obiectul măsurilor restrictive impuse de UE.

Valoarea contractului este de 50 000 EUR. Produsele vor fi livrate de către un intermediar, o entitate juridică cu sediul într-o țară terță (non-UE). Contractul va include condițiile de plată (în EUR) prin intermediul unei bănci din țara terță (non-UE) către o bancă din UE.

În acest studiu de caz (a se vedea întrebarea 10), ar trebui să se efectueze o verificare de nivelul I în baza obligației de diligență asupra ambelor entități vizate (clientul iranian și intermediarul cu sediul în țara terță). Dacă apar semnale de alarmă, este necesară o extindere a verificării antecedentelor.

16 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1561390430105&uri=CE....

17 Vă rugăm să rețineți că toate exemplele practice sunt fictive și nu se referă la persoane sau întreprinderi reale.

În acest caz, informațiile oferite de entitatea vizată și verificările efectuate pe site-urile entităților vizate au evidențiat faptul că acționarii entităților vizate, clientul iranian și intermediarul cu sediul în țara terță sunt persoane fizice. Deși clientul iranian are un beneficiar real unic, care deține 80 % din acțiuni, doi acționari, care dețin fiecare 50 % din acțiuni, dețin controlul asupra intermediarului cu sediul în țara terță. Unul dintre acționari este directorul general. Ambii acționari sunt, prin urmare, considerați a fi beneficiari reali. IMM-ul cu sediul în UE a căutat denumirea entităților vizate (clientul iranian și intermediarul cu sediul în țara terță), precum și numele acționarilor și al membrilor direcției în lista de sancțiuni financiare impuse de UE, fără a găsi vreo corelare. O căutare pe internet a confirmat activitățile ambelor întreprinderi ca distribuitori de bunuri în sectorul civil.

Clientul iranian i-a confirmat IMM-ului cu sediul în UE că a efectuat verificările necesare în baza obligației de diligență; în consecință, a transmis băncii sale cererea de finanțare a tranzacției. În plus, IMM-ul cu sediul în UE a solicitat o asigurare a creditului la export unei agenții de credit la export cu sediul în UE.

16. CARE SUNT DIFERENȚELE DINTRE, PE DE O PARTE, VERIFICĂRILE ÎN BAZA OBLIGAȚIEI DE DILIGENȚĂ DE NIVELUL II ȘI NIVELUL III ȘI, PE DE ALTĂ PARTE, CELE DE NIVELUL I?

La nivelurile II și III, sursele interne din Iran ar trebui utilizate pentru a obține informații privind antecedentele și pentru a le compara cu informațiile furnizate de entitatea vizată.

Există o distincție între nivelul al doilea și nivelul al treilea în funcție de cele mai bune practici la nivel mondial. În scopul stabilirii măsurilor care trebuie luate în cadrul diferitelor niveluri de risc, măsurile care conduc la un nivel mediu de efort și de costuri (2-3 săptămâni) sunt incluse în nivelul II, iar măsurile cu o abordare extinsă și eforturi și costuri maxime (până la 6 săptămâni) sunt incluse în nivelul III.

În anumite cazuri, poate fi oportună o combinare a abordărilor pentru al doilea și al treilea nivel.

17. CE INFORMAȚII AR PUTEA FI COLECTATE PENTRU O VERIFICARE DE NIVEL II ÎN BAZA OBLIGAȚIEI DE DILIGENȚĂ?

Verificările de nivel II ar putea include, dar nu este necesar să se limiteze la acestea, următoarele tipuri de verificări și măsuri:

17.1. Date privind întreprinderea

Căutările efectuate pentru a găsi date despre întreprindere ar trebui să vizeze obținerea următoarelor informații, care sunt disponibile în limba persană:

17.1.1. Pentru întreprinderile private listate la Bursa de valori din Teheran:

detalii privind înregistrarea;

identificarea administratorilor;

structura acționariatului.

17.1.2. Pentru întreprinderile private, înregistrate la Organizația de Stat pentru Înregistrarea Actelor și a Proprietăților din Iran:

detalii privind înregistrarea;

identificarea administratorilor;

acționarii direcți și

beneficiarii reali (informații disponibile pentru forma juridică de societate cu răspundere limitată).

17.1.3. Pentru întreprinderile de stat:

organizația care exercită controlul majoritar;

identificarea reprezentanților.

17.2. Conformitate

În vederea identificării eventualelor mențiuni referitoare la entitate și la acționarii și administratorii săi identificați, în ceea ce privește fapte de spălare a banilor, sancțiuni, finanțarea terorismului și expunerea politică, ar trebui colectate toate informațiile potențial dăunătoare publicate în bazele de date normative; aceste informații pot fi colectate consultând:

intrările din lista de sancțiuni impuse de UE;

listele persoanelor expuse politic („PEP”) și

listele executărilor silite și ale proceselor intentate în instanță.

17.3. Mass-media

Ar trebui consultate bazele de date ale mass-media și presa, la modul general, pentru a identifica informații legate de aspecte precum:

asocierea cu activități de finanțare a terorismului sau cu activități teroriste;

legături cu criminalitatea organizată sau cu traficul de arme;

spălarea banilor;

investigații ale autorităților de reglementare și soluționare a litigiilor materiale;

acuzațiile de implicare în fapte de dare de mită și corupție; și/sau

investigații sau sancțiuni ale autorităților de reglementare.

18. CUM AR PUTEA ARĂTA UN EXEMPLU CONCRET DE VERIFICĂRI ÎN BAZA OBLIGAȚIEI DE DILIGENȚĂ ÎNTR-UN SCENARIU CU RISC MEDIU?

Exemplu: scenariu cu risc mediu Un IMM cu sediul în UE18 intenționează să încheie un contract de vânzare de echipamente destinate sectorului ospitalier pentru hoteluri, valoarea contractului fiind de 500 000 EUR. Cumpărătorul este o societate pe acțiuni privată din Iran (PJSC), o întreprindere renumită pe piața hotelieră, care deține linii de distribuție a echipamentelor destinate sectorului ospitalier din Iran. Un agent, persoană fizică dintr-o țară terță (non-UE), este responsabil pentru logistică și pentru menținerea relației de afaceri cu clientul iranian. Agentul primește un comision din partea IMM-ului cu sediul în UE. Produsele vor fi livrate prin intermediul țării terțe, iar condițiile de livrare sunt „franco fabrică” (de la fabrica situată în UE a întreprinderii cu sediul în UE). Clientul iranian rămâne responsabil pentru logistică. O filială a clientului iranian, cu sediul în țara terță, va efectua plata dintr-un cont bancar din țara terță în contul bancar din țara terță al filialei IMM-ului cu sediul în UE.

Entitățile vizate care fac obiectul verificării în baza obligației de diligență într-un scenariu cu risc mediu (a se vedea întrebarea 11) sunt clientul iranian, o societate pe acțiuni privată din Iran („PJSC”) și agentul comercial dintr-o țară terță (non-UE). Ar trebui identificat utilizatorul final efectiv al echipamentelor destinate sectorului ospitalier, pentru a se asigura că nu există legături cu entitățile care fac obiectul măsurilor restrictive impuse de UE. Evaluarea riscurilor efectuată de către IMM-ul cu sediul în UE indică un risc de nivel mediu pentru întreprindere, în special din cauza structurii juridice a partenerului contractual din Iran.

Procesul de diligență – după obținerea informațiilor oferite de către entitatea vizată și după corelarea informațiilor transmise cu informațiile din surse deschise sau cu cele din bazele de date – ar include verificarea datelor referitoare la întreprindere la registrul comerțului relevant. Deși este

18 Vă rugăm să rețineți că toate exemplele practice sunt fictive și nu se referă la persoane sau întreprinderi reale.

obligatoriu ca societățile pe acțiuni private („PJSC”) din Iran să fie înregistrate (nu la Bursa de valori din Teheran, ci la Organizația de Stat pentru Înregistrarea Actelor și a Proprietăților din Iran și/sau în Monitorul Oficial), există posibilitatea ca informațiile disponibile să nu fie întotdeauna complete sau actualizate. De obicei, informațiile referitoare la acționarii societăților pe acțiuni private nu pot fi găsite în registrele publice.

În plus, părțile cunoscute ca fiind legate de entitatea vizată ar trebui evaluate în ceea ce privește spălarea banilor, sancțiunile, finanțarea terorismului și expunerea politică, prin consultarea listelor relevante.

În acest caz, clientul iranian a prezentat informații referitoare la acționari, iar o căutare în listele relevante nu evidențiat nicio informație contradictorie. Verificările ulterioare nu au identificat probleme legate de conformitate. Numele membrilor direcției și datele referitoare la întreprindere au putut fi comparate cu datele publicate în Monitorul Oficial. IMM-ul cu sediul în UE era pregătit să desfășoare activități comerciale cu clientul iranian și a furnizat informații băncii din țara terță (non­UE).

19. CE INFORMAȚII AR PUTEA FI COLECTATE PENTRU O VERIFICARE DE NIVEL III ÎN BAZA OBLIGAȚIEI DE DILIGENȚĂ?

Pentru efectuarea verificărilor de nivel III ar putea fi necesare vizite la fața locului și informații de la surse umane.

19.1. Vizitele la fața locului

O vizită la fața locului ar putea verifica existența reală a adresei și a întreprinderii, inclusiv capacitatea întreprinderii și starea echipamentelor.

19.2. Verificări ale reputației

O verificare de nivel III privind obligația de diligență ar putea include interviuri cu experți și angajați (cum ar fi concurenți, foști angajați, clienți), pentru a evalua reputația întreprinderii și, prin urmare, pentru a colecta informații cu privire la:

antecedente, istoric, reputație și integritatea percepută a persoanelor vizate, din punctul de vedere al pieței locale și al comunității de afaceri internaționale;

legăturile cu Corpul Gardienilor Revoluției Iraniene;

cazurile de nerespectare a conformității (în trecut);

procedurile judiciare în curs și procedurile judiciare finalizate;

interesele pieței;

activitățile întreprinderii și

existența reală a întreprinderii.

19.3. Interviuri cu membrii direcției

În anumite cazuri, se poate recomanda organizarea unor interviuri suplimentare cu membrii direcției întreprinderii, pentru a obține informații cu privire la domeniile menționate anterior. O vizită la fața locului, în special în cazul întreprinderilor din sectorul producției, ar putea contribui la colectarea unor informații cu privire la obiectivele și strategia de administrare.

20. CUM AR PUTEA ARĂTA UN EXEMPLU CONCRET DE VERIFICĂRI ÎN BAZA OBLIGAȚIEI DE DILIGENȚĂ ÎNTR-UN SCENARIU CU RISC RIDICAT?

Exemplu: scenariu cu risc ridicat Un producător de motoare electrice cu sediul în statul membru A al UE19 intenționează să vândă un set de motoare electrice unui client iranian, o companie aeriană de stat. Contractul include furnizarea unei garanții și a pieselor de schimb. O fabrică din statul membru B al UE ar urma să efectueze reparațiile în perioada de garanție. Valoarea contractului se ridică la 5 milioane EUR. Compania aeriană iraniană operează aeronave pentru transportul de mărfuri și pentru transportul de pasageri. Motoarele trebuie montate în aeronave de pasageri. Mărfurile trebuie livrate „franco fabrică”, iar plata trebuie transferată în contul bancar (deținut în statul membru C al UE) al producătorului de motoare electrice (stabilit în statul membru A al UE). Inginerii tehnici ai producătorului de motoare electrice trebuie să ofere cursuri de formare și asistență în cazul problemelor tehnice. În cursul stabilirii unei relații de afaceri și al efectuării mai multor vizite în Iran, producătorul de motoare electrice a auzit zvonuri potrivit cărora unul dintre membrii consiliului de administrație al companiei aeriene iraniene are legături cu Corpul Gardienilor Revoluției Iraniene, care face obiectul măsurilor restrictive impuse de UE.

În acest scenariu cu risc ridicat (a se vedea întrebarea 12), un producător de motoare electrice cu sediul în UE trebuie să verifice dacă motoarele electrice sunt produse cu dublă utilizare și dacă trebuie să 19 Vă rugăm să rețineți că toate exemplele practice sunt fictive și nu se referă la persoane sau întreprinderi reale.

solicite un certificat de la autoritatea pentru controlul exporturilor din statul membru al UE în care își are sediul. Autoritatea pentru controlul exporturilor furnizează producătorului de motoare electrice informații de bază referitoare la entitatea vizată, o companie aeriană iraniană. Combinația mai multor factori (și anume, zvonurile potrivit cărora compania aeriană din Iran ar avea legături cu o entitate care face obiectul măsurilor restrictive impuse de UE, tipul de produse și valoarea contractului) poate indica o tranzacție cu risc ridicat pentru producătorul de motoare electrice.

Din cauza riscului ridicat pe care îl prezintă această tranzacție, se recomandă o verificare de nivel III în baza obligației de diligență, în special în cazul unor potențiale legături cu Corpul Gardienilor Revoluției Iraniene (IRGC).

Interviurile cu experții și cu concurenții din mediul de afaceri relevant din Iran, precum și cu membrii direcției entității vizate pot permite colectarea unor informații relevante. Astfel de interviuri ar putea dezvălui informații referitoare la reputația întreprinderii și ar putea identifica legăturile cu persoane care fac obiectul măsurilor restrictive impuse de UE. Există posibilitatea ca producătorul de motoare electrice să desemneze un consultant terț care să desfășoare verificările adecvate ale antecedentelor. În plus, identificarea părților interesate din cadrul companiei aeriene din Iran și a persoanei (persoanelor) care exercită în realitate controlul asupra companiei ar constitui o provocare.

În acest caz, verificările antecedentelor au dezvăluit faptul că un membru al consiliului de administrație al companiei aeriene iraniene este consultant în cadrul consiliului unei entități care face obiectul sancțiunilor, dar nu deține nicio funcție oficială în calitate de reprezentant și niciun control asupra operațiunilor zilnice ale entității care face obiectul sancțiunilor. Verificările suplimentare în baza obligației de diligență și verificările antecedentelor nu au condus la niciun rezultat. În cursul verificărilor, au ieșit la iveală anumite cazuri de litigii din trecut și unele probleme financiare, dar fără impact asupra tranzacției specifice cu producătorul de motoare electrice.

În consecință, producătorul de motoare electrice ar putea iniția tranzacția și ar putea solicita certificatele și garanțiile necesare în acest scop.

21. ÎN CE CONSTĂ MONITORIZAREA CONTINUĂ?

Informațiile privind entitatea vizată ar trebui să fie actualizate periodic. În contractul încheiat, operatorii din UE ar putea obliga operatorul din Iran să informeze operatorii din UE cu privire la orice modificare apărută în structura conducerii sau a acționariatului.

În schimbul unei taxe, unii furnizori internaționali pun la dispoziție instrumente electronice de monitorizare a tuturor partenerilor de afaceri. În mod alternativ, se recomandă revizuirea periodică a raportului privind obligația de diligență (de exemplu, o dată pe an).

Declinarea responsabilității Întrebările și răspunsurile de mai jos sunt rezultatul1 unei acțiuni a Comisiei finanțate în cadrulinstrumentului de parteneriat al UE denumit „Obligația de diligență impusă operatorilor din UE care au relații comerciale cu Iranul”. Acestea sunt complementare Notei de informare privind Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA) a UE. Comisia Europeană încurajează toți operatorii din UE să monitorizeze cele mai recente evoluții legate de Iran.

Aceste informații sunt puse la dispoziție, fără asumarea responsabilității juridice, operatorilor economici din UE care sunt interesați să aibă relații comerciale cu Iranul. Scopul lor este de a furniza recomandări generale și orientative cu privire la o posibilă abordare bazată pe cele mai bune practici în ceea ce privește obligația de diligență în acest domeniu. Vă rugăm să rețineți că autoritățile naționale competente din statele membre sunt responsabile cu aplicarea măsurilor restrictive impuse de UE și a sancțiunilor, în cazul încălcării lor. Operatorii economici sunt încurajați să verifice orientările sau avertismentele emise la nivel național în acest domeniu și să contacteze autoritățile naționale competente în cazul în care există dubii.

Prezentele întrebări și răspunsuri se referă exclusiv la măsurile restrictive impuse de UE. Ele nu se aplică, în special, sancțiunilor extrateritoriale impuse de țările terțe împotriva Iranului și nici efectelor produse în urma aplicării lor. Uniunea Europeană nu recunoaște aplicarea extrateritorială a legilor adoptate de către țările terțe și consideră că efectele produse în urma aplicării lor contravin legislației internaționale. Dispozițiile de blocare ale UE [Regulamentul (CE) nr. 2271/96 al Consiliului] vizează protejarea operatorilor din UE împotriva efectelor aplicării extrateritoriale a unei legislații adoptate de către o țară terță și interzice respectarea de către operatorii din UE a oricăror cerințe sau interdicții bazate pe legislația străină specificată în anexa sa.

De asemenea, prezentele întrebări și răspunsuri nu se aplică „entităților obligate”2 în sensul Directivei privind combaterea spălării banilor („DCSB”). Trebuie subliniat faptul că DCSB nu vizează riscul de finanțare a armelor nucleare, chimice sau biologice („finanțarea proliferării”, produsele cu dublă utilizare, utilizarea în scopuri civile sau militare etc.) și că tranzacțiile care implică țări terțe cu grad ridicat de risc fac, în toate cazurile, obiectul unei obligații de diligență sporite în temeiul DCSB.

1. Un consorțiu de întreprinderi condus de Ecorys/Deloitte a desfășurat o activitate substanțială pe o perioadă de câteva luni, începând din septembrie 2018. 2. A se vedea articolul 2 din Directiva (UE) 2015/849.