structurarea textului dramatic

7/21/2019 Structurarea Textului Dramatic

1/8

Structurarea textului dramatic, Personajul dramatic si Genul dramatic despre

Sinteze literare

Subiectul dramatic este dat de curgerea intamplarilor, a interactiunii mai multor

personaje, aflate in conjunctie sau in disjunctie, dar si de zbuciumul unui

personaj, de miscarea interioara, sufleteasca. in teKtrul clasic, subiectul poate

contine un prolog, cu valoare de expozitiune, intriga este puternica, sustinuta

printr-un eveniment important sub aspectul cauzalitatii, faptele se succeda

gradat, intr-un crescendo, spre punctul culminant (moment de maxima incordare

a relatiilor dintre personajE, iar deznodamantul urmeaza rapid sau ia forma unui

epilog. in teatrul modern, momentele subiectului pot fi condensate, dispersate,

evenimentul este inlocuit prin situatii simbolice, faptele devin succesiune destari spirituale sau afective ale personajelor, iar deznodamantul are o doza de

ambiguitate, este desc!is.

"onflictul consta in ciocnirea de idei, opinii, interese, in contradictia si

nepotrivirea dintre sentimentele, conceptiile, interesele diferitelor personaje

dintr-o opera dramatica. Poate fi, ca si in epica, de natura exterioara (intre doua

personaje sau intre personaje si societatE sau de natura interioara (intre ganduri,

stari, sentimente ale unui persona#. in tragedie, conflictul se rezolva prin

moartea eroului, in comedie sau drame - prin aplanarea tensiunilor acumulate,prin solutii de compromis. Si unele drame au final tragic.

"onflictul este elementul esential care sustine actiunea, conduce la dezvoltarea

subiectului si a relatiilor dintre personaje.

$ctul este o parte, o diviziune a actiunii dramatice. %nitial, semnifica un singur

decor, apoi s-a complicat prin posibilitatea demarcarii cu ajutorul cortinelor in

cadrul aceluiasi act. $ctele se compun din scene si tablouri, ca subdiviziuni care

grupeaza una sau mai multe secvente cu anumite personaje.

&eplica corespunde interventiei unui personaj care da un raspuns

interlocutorului sau intr-un dialog cu mai multe personaje. &eplicile antitetice

evidentiaza ideatic si expresiv conflictul dramatic, sensurile acestuia.

%ndicatiile scenice (didascaliilE reprezinta instructiunile date de autorii

dramatici pentru reprezentarea piesei. $cestea includ numele personajelor,

relatiile dintre acestea, indicatii de rostire si tonalitate ale replicilor, sugestii

regizorale, referiri la decor, ambianta, miscare scenica, valorificarea altor forme

de arta (muzica, dans, secvente de fil'.


2/8

$cestea pot fi sumare (in piesele lui $lecsandr% sau extinse ("amil Petrescu,

ucian )lag$, fiind o forma de prezenta a eului dramatic in text.

*unctiile importante ale didascaliei sunt de a preciza cine vorbeste si cui seadreseaza, de a situa dialogul intr-un anumit context, de a descrie actiuni

nonverbale care insotesc sau intrerup dialogurile sau de a sugera stari de spirit,

sentimente, trairi implicate in rostire sau mimica.

Personajul dramatic este elementul important al constructiei dramatice, prin

interventiile, dialogurile si monologurile pe baza carora se constituie subiectul si

conflictul dramatic.

"aracterizarea acestuia se poate realiza +

direct+ prin portret fizic, moral, psi!ologic (pe baza indicatiilor scenice cu

referiri individuale, in portrete sumare, sc!itate doa&

indirect, prin+

- actiuni, fapte, opinii ale personajului

- comportament, gesturi, mimica (limbaj nonverbal predominant in genul

dramati"

- onomastica

- mediul social, decorul in care se misca

- limbaj

- autocaracterizare.

"aracterizarea se realizeaza gradat, prin succesiunea de scene si tablouri, de

replici si atitudini, spre trasaturile de maxima expresivitate. eatrul modern

urmareste personajul si in interioritatea sa, sondeaza zonele constientului si ale

inconstientului prin elemente de introspectie si monolog interior.


3/8

Structura textului dramatic

%. eatrul clasic, traditional (aristoteli"+

"ultiva ca specii+ tragedia, comedia, farsa, vodevilul, drama, melodrama.

$ctiunea este logica, te!nica lineara.

e!nici de constructie a actiunii dramatice +

- inlantuirea evenimentelor

- acumularea situatiilor

- substituirea de persoane (/uipro/u0

- travestiul (deg!izarea, masc$

- te!nica imbroglioului (incurcaturi, confuzii de personajE

- simetriile situatiilor dramatice

- compozitie piramidala.

"onflict puternic, opozitia dintre personaje sau grupuri de personaje, forte

indreptatite in mod egal, rezolvarea este posibila numai prin moarte.

Personaje+

- tipologii general-umane

- caractere, ar!etipuri (ipocritul, avarul, parvenitul, pretiosul, femeia-vanitoasa,coc!eta, superficialul, ne!otaratul etc.

- individualizare prin numele personajelor, date despre caracterul acestora, profil

psi!ologic, comportament, detalii vestimentare, raportare la alte personaje.

Spatiul scenic+

- sugerat prin decor, indicatii scenice

- modelul cutiei1


4/8

- unitate de spatiu in tragedia antica.

impul2perspective le temporale+

- timp fizic, linear, limitat

- timp istoric (succesiune de evenimentE

- unitate de timp

- in relatie cu evolutia actiunii (indicatii scenicE.

imbaje scenice+

- dramaturgul se exprima prin personajele sale si stie tot atat cat si acestea

(perspectiva ave"

- personajul se defineste prin actiune, prin relatii (solidare, antagonice, directE,

prin limbaj si comportament scenic.

'odurile discursului+ dialog scenic, monolog dramatic.

%%. eatrul modern+

Specii+ drama de idei, drama expresionista, teatrul absurdului, teatrul epic,

teatrul liric, tragicomedia, farsa tragica.

$ctiunea dramatica+

- propune o situatie simbolica

- este o succesiune de stari de constiinta (obsesii, cosmaruri, angoasE

- evolutie spirituala a personajelor

- punctul culminant se disperseaza in mai multe momente

- finalul desc!is, suspansul, absenta solutiei logica actiunii1 urmeaza o curba

imprevizibila a vietii interioare, intamplarile sunt aduse la nivelul constiintei defluxul memoriei compozitia este circulara, in spirala, sinusoidala.


5/8

"onflictul - introduce opozitia dintre individ si existenta, dintre individ si

sistem, (..dialogul este conflictual.

Personaje+

- ilustreaza ipostaze existentiale (spaima de moarte, alienarea, esecul,

solitudinea, absurdu

- personaje generice (valori, idei supraindividualE+ El, Ea, 'ama

- insi cu identitate vaga, amorfa, noneroi, bufoni, nebuni, cu personalitate dubla

etc.

- absenta numelui2integrat seriei

- alegorizare, simbolizare, mitizare2demitizare, parodiere a personajului.

Spatiul scenic+

- apelul la simboluri (labirintul, spatiile inc!ise sau desc!ise, artificiale sau

naturalE

- tendinta de fuzionare a categoriilor spatio-temporale (spatializarea timpului1.

Planurile temporale se multiplica+

- timp obiectiv, perceput ca trecere

- timpul incremenit (un etern acum1

- timp biologic, timp interior

- timp imaginar

- timp mitic

- amintirea2proiectia in viitor.

imbaje scenice+

- regizorul2autorul12povestitorul1 intra in rol, pe scena, comentand personaje,actiuni etc.


6/8

- personajul se defineste prin dialogul conflictual, nu atat prin actiune, cat si prin

relatii, prin limbaj si comportament scenic.

'odurile discursului+

- dialog scenic

- monolog dramatic

- anticlimax (sc!imbare de cod, de regim stilistic + tragic2comi".

imbajul dramaturgiei

imbajul dramatic pare mai coventional decat alte limbaje, pentru ca este

orientat spre comunicarea de informatii prin care se constituie subiectul piesei.

in codul dramatic se integreaza insa elemente lirice si epice care sporesc

expresivitatea. 'onologurile adopta uneori tonul confesiv, trairile personajelor,

descrierile de interioare, relatia personajului cu ceilalti, cu sinele, cu universul

din jur contine note lirice, faptele pot fi relatate patetic, exaltat, cu indici clari aisubiectivitatii. in piesele lui ucian )laga, fascinatia miturilor, aerul magic al

unor intamplari, impresia de ritual, recursul la ar!etipuri, eresuri, nostalgia

primordialitatii confera expresivitate si lirism textului dramatic. in Probleme de

estetica, ). "roce sugereaza aceasta discreta relatie a liricii cu dramaticul+ irica

nu e efuziune, nu e tipat si nici planset, ci, dimpotriva, tocmai ea este o

obiectivare, intrucat in ea sinele se contempla ca la un spectacol, se povesteste,

se dramatizeaza1.

%nstinctul epic apare prin dispozitia momentelor subiectului, prin reperelenarative, dupa cum alte texte au valoare filosofica, tensiune imaginativa,

inclinatie descriptiva etc.

3ialogul este forma fundamentala de organizare a limbajului dramatic. 3ialogul

obisnuit din situatia de comunicare este transferat in arta, cu alte semnificatii.

Simpla inlantuire de replici, gen intrebare-rasp4ns, devine dialog artistic,

specific genului dramatic. $ici exprima conversatia dintre doua sau mai multe

personaje, declanseaza si motiveaza actiunea, defineste relatiile dintre personaje,

exprima atitudinea lor fata de o situatie, contribuie la caracterizarea personajelordirect (prezentare de sine, a propriilor ganduri, pareri, sentimentE sau indirect


7/8

(un personaj caracterizeaza un alt persona#. &eplicile scurte, laconice ori,

dimpotriva, ceremonios ample, alternarea timpurilor verbale, enunturile

exclamative, vocativele, interpelarile, pauzele in rostire, reluarea unor cuvinte

ori sintagme, punctele de suspensie sunt printre cele mai frecvente mijloace de

realizare a comentariului din perspectiva interna a celor direct implicati indesfasurarea intamplarilor.1 (E. Simion, imba si literatura roman$ 3ialogul

artistic are o valoare estetica, textul este dublat de un subtext sau paratext al

semnificatiilor, comunicarea reala devine procedeu compozitional sau stilistic.

3ialogul sugereaza relatiile dintre aparenta si esenta personajelor sau a

situatiilor, include oralitatea limbajului, marcile stilistice ale unui mod specific

de comunicare. "reeaza impresia de verosimil, credibil, confera ritm, dinamism

textului. Particularitatile limbajului oral, vorbit (vocative, imperative, dativul

etic si posesiv, apelative, adresari directe, interjectii, topica afectiva a frazelo&

sunt insotite de elemente nonverbale (gestul, mimica, privirea semnificativa sau

paraverbale (pauza, intonatia, accentul, intreruperea, tacere$, completand

relevanta reprezentarii scenice, dialogate in spectacolul teatral.

'onologul este un mod de expunere a propriilor ganduri si sentimente ale unui

personaj. in teatru, pot exista scene intregi in care un personaj vorbeste cu sine

insusi (solilocviu%, centrat pe locutor, forma a monologului interior din genul

epic, unde ilustreaza te!nica analizei psi!ologice.

0 varietate este si monologul adresat, o interventie mai substantiala a unuipersonaj intr-o scena semnificativa la care participa si alti eroi (monologul lui

Stefan cel 'are din drama istorica $pus de soarede )arbu Stefanescu-

3elavrance$.

'onologul este o interventie ampla, in stil direct, formulata in prezenta sau

absenta altui personaj. 3aca este adresat unui alt personaj cu intentia de a fi

receptat (ca discurs, confesiune, narare orala, vorbim de monolog propriu-zis.

3aca este centrat asupra personajului si cuprinde expunerea unor opinii, trairi,

aspiratii, emotii, nelinisti, este soliloc2 solilocviu (%ona de 'arin Soresc4.

Genul dramatic propune receptorului, prin diversitatea speciilor, a constructiilor

dramatice, a personajelor, un univers inedit, in care literaritatea textului isi

sporeste semnificatiile si latentele prin interpretare, prin reprezentare scenica.

ragicul, comicul, sublimul si grotescul, conflictele aprige sau meditatiile

dramatice, eroicul si burlescul desc!id variate perspective asupra conditieiumane si asupra ipostazelor complexe, inepuizabile ale literaturii.
http://www.autorii.com/scriitori/barbu-stefanescu-delavrancea/apus-de-soare-text.phphttp://www.autorii.com/scriitori/liviu-rebreanu/ion-text.phphttp://www.autorii.com/scriitori/liviu-rebreanu/ion-text.phphttp://www.autorii.com/scriitori/barbu-stefanescu-delavrancea/apus-de-soare-text.php


8/8

structurarea textului dramatic

Documents