O ALTFEL DE PRIVIRE

ASUPRA PROBLEMELOR

CU ALCOOLUL

Însoţitor al programului de informare despre alcoolism şi

recuperare în cadrul parohiilor ortodoxe

Programul “Sf. Dimitrie Basarabov - Informare şi Consiliere în Adicţii -

Program derulat în cadrul Asociatiei Filantropică Medical-Creştinã CHRISTIANA CLUJ

sub patronajul Mitropoliei Ortodoxe Române a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului 2

Programul Sf. Dimitrie Basarabov Informare şi consiliere în adicţii

Str. Neagră nr. 5 / 400011 Cluj-Napoca / Romania

telefon-fax 0264 – 597 - 687

www.stdimitrie.org

sfdimitrie@hotmail.com

Programul Sf. Dimitrie Basarabov Cluj - Napoca

Septembrie, 2007

3

Cuprins Cuvânt înainte ..............................................................................4

1. Alcoolismul: păcat sau boală ? ................................................... 6

2. Întrebări şi răspunsuri despre boala alcoolismului ......................9

3. Simptomele adicţiei ...................................................................13

4. Ghid pentru consumul raţional de alcool ...................................14

5. Harta ‚V’ a progresiei şi recuperării din alcoolism ...................16

6. Înţelegerea alcoolismului de către familie .................................17

7. Întreţinerea .................................................................................21

8. Scrisoare deschisă către familia mea .........................................26

9. Rolurile familiei..........................................................................27

10. La fapte: strategii de prevenire adresate părinţilor ....................31

11. Spiritualitatea Ortodoxă şi începutul recuperării .......................35

12. O scurtă privire asupra Alcoolicilor Anonimi ...........................38

13. Preambulul Alcoolicilor Anonimi .............................................40

14. Cei 12 Paşi ai Alcoolicilor Anonimi .........................................40

15. Auto-test: Eşti alcoolic? ............................................................41

16. Preambulul grupurilor familiale Al-Anon .................................42

17. Auto-test: Te afectează consumul de alcool al partenerului de viaţă? .........................................................................................43

18. Ghid pentru studiul biblic al primilor trei paşi ai Alcoolicilor Anonimi .....................................................................................44

4

Cuvânt înainte

e ce credem noi, cei de la Programul Sf. Dimitrie din Cluj, că e necesară o altfel de perspectivă asupra problemelor cu alcoolul?

Ştim cu toţii că, într-un fel sau altul, alcoolul face parte din viaţa noastră dintotdeauna. Dacă ar fi să răspundem cinstit la întrebarea „cine nu consumă sau nu a consumat deloc alcool?” sau, şi mai bine, la întrebarea „există cineva care nu cunoaşte o persoană despre care crede că bea prea mult?”, puţini dintre noi am răspunde negativ.

Mai întâi, ar trebui să exprimăm în mod clar faptul că nici această broşură, nici programul nostru nu suntem anti-alcoolici, nu milităm împotriva consumului de alcool sau a băuturilor alcoolice. De fapt, nici Biserica noastră nu o face - ne avertizează asupra efectelor negative pe care băutul în exces le poate avea (Proverbe 23:29-32), nu le neagă pe cele pozitive (1Timotei 5:23; Psalm 104:15), însă ne cere să fim înţelepţi şi cu băgare de seamă (Proverbe 20:1). Ce e sigur e că nu reuşim să fim întotdeauna raţionali şi chibzuiţi, inclusiv în ce priveşte consumul nostru de alcool. Vârsta primului consum de alcool scade tot mai mult, în timp ce copiii noştri descoperă noi substanţe cu care să se intoxice1.

Cineva spunea că în interiorul fiecăruia dintre noi există un gol pe care doar Dumnezeu îl poate umple. Fără să fim conştienţi de asta, unii dintre noi apelăm la alcool pentru a ajunge la ‚împlinirea’ visată. Astfel, ajungem să avem probleme mari, probleme foarte mari, probleme imense, ajungând să fim bolnavi de aşa-numita boală a alcoolismului (mai multe detalii, în capitolele acestei broşuri). Astfel, privind alcoolismul ca o boală, ne e mult mai clar de ceea ce poate afecta pe oricine, poate apărea în orice familie şi în orice comunitate, inclusiv în comunitatea noastră - cea a credincioşilor ortodocşi. Fie că ne dăm seama de asta sau nu, fie că recunoaştem sau nu, mulţi dintre cei care participă alături de noi la Dumnezeiasca Liturghie au o problemă cu băutul excesiv sau au pe cineva în familie care bea prea mult. Mulţi dintre noi încercăm să primim ajutor din partea Bisericii, aşa cum facem şi în cazul multor altor probleme din viaţa noastră: mergem la preot şi, fie în cadrul Spovedaniei, fie într-o discuţie, ne plângem durerea; vrem ca preotul să ne vindece mânia şi să ne ierte păcatele luptei noastre cu băutul sau cu băutorul. Îl cerem să se roage pentru noi şi familiile 1 Într-un studiu (2006) derulat de Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Anti-Drog Cluj pe raza judeţului Cluj (1180 elevi de liceu cu vârste între 14-19 ani), cca. 2.5% dintre respondenţi au recunoscut că au folosit marijuana.

D

5

noastre, să ne citească acatiste, dezlegări sau să ne binecuvânteze casa. Mergem cu mare speranţă la Sfânta Liturghie şi la Sfântul Maslu; îl rugăm să îl convingă pe cel drag sau să ne accepte jurământul de a nu bea pentru 6 luni sau 1 an. Vrem ca toată disperarea noastră şi a familiei noastre să fie mângâiată, să scăpăm de ruşine şi vinovăţie, să ne asculte cineva şi să ne zică încotro s-o apucăm. Vrem ca toată suferinţa noastră să înceteze! De cele mai multe ori, o astfel de discuţie cu preotul nostru ne alină puţin durerea, însă alteori ne supărăm pe el, pe toată Biserica şi pe Însuşi Dumnezeu pentru că ‚nu ne rezolvă’ problema.

Nu ştim însă că soluţia la ‚boala’ noastră include şi un altfel de tratament. Atunci când ne doare o măsea, ne rugăm pentru curajul de a merge la dentist, dar nu ne limităm doar la atât: apelăm la ajutorul unui medic care ştie exact cum poate să ne scape de durere. Poate că nu ne va plăcea tot ce ne va zice medicul şi indicaţiile lui, însă ştim că ce am încercat noi până acum nu a funcţionat. Pentru fiecare alcoolic care a reuşit să înceteze băutul cu ajutorul exclusiv al Bisericii există câteva sute care continuă să bea sau să se îndepărteze de Biserică.

În cazul alcoolismului, soluţia trebuie să înceapă cu înţelegerea faptului că, dincolo de o anumită linie, consumul nostru de alcool nu mai poate fi privit ca o simplă chestiune de alegere sau voinţă, ci că e o boală complexă ce seamănă destul de mult cu diabetul – pentru a ne simţi mai bine trebuie să începem prin a ţine un regim foarte strict faţă de alcool (aşa cum diabeticul ţine regim faţă de anumite alimente). Există, mai apoi, programe speciale de consiliere, grupuri de sprijin (Alcoolicii Anonimi, Al-Anon pentru familie), medici, asistenţi sociali, psihologi, îndrumători duhovniceşti care lucrează împreună pentru bunăstarea celor care se confruntă cu probleme datorate, direct sau indirect, alcoolului.

Dar, mai ales, procesul recuperării trebuie să înceapă cu dorinţa de a realiza o schimbare. Însă, nici nu ne putem imagina această schimbare, dacă credem că e un lucru imposibil. De aceea, avem nevoie de informaţii noi care să ne ajute să privim altfel fenomenul alcoolismului, să ne redea speranţa unei alte vieţi, una împlinită întru Hristos, şi să ne ajute să realizăm această transformare. Acesta este scopul programului de informare la care sperăm că participaţi deja şi al acestei broşuri însoţitoare. Sperăm ca informaţiile regăsite aici să vă fie de folos, să vă stârnească interesul şi să îi îndrume pe cei care au nevoie spre un program de recuperare specializat.

Cu credinţă în menirea fiecăruia dintre noi la o viaţă împlinită în duhovnicie,

Programul Sf. Dimitrie, Cluj-Napoca 6

1. Alcoolismul: păcat ... sau... boală ?

stăzi trăim într-o societate care se dezvoltă în moduri noi şi extraordinare. Cu siguranţă, în următorii câţiva ani, România va intra

într-o perioadă de progres fără precedent în istoria noastră. Societatea noastră devine tot mai modernă, este mai bine educată şi are mai multă libertate decât oricând.

Încercăm să răspundem la o întrebare importantă despre alcoolism: “alcoolismul este păcat sau boală?” E o întrebare foarte bună pe care trebuie să o abordăm dacă dorim să dezvoltăm programele necesare pentru a-i ajuta pe cei cu probleme de dependenţă.

În cartea sa, „Setea”, James Nelson menţionează câteva diferenţe importante între cele două perspective asupra alcoolismului. 1. „Este doar păcat”. Dependenţa este cauzată de greşelile umane care

devin o parte a personalităţii, de unele comportamente ‚încăpăţânate‚ şi păcătoase care devin obiceiuri. Este o alegere voluntară, personală, şi nu o boală. Această perspectivă acordă o mare importanţă responsabilităţii personale.

2. „Începe ca păcat şi devine o boală”. Dependenţa începe ca un comportament păcătos şi devine o dependenţă în timp, progresând într-o boală obsesiv / compulsivă. Această perspectivă oferă mai puţină responsabilitate.

3. „Dependenţa este un amestec de păcat şi boală”. Această perspectivă spune că atunci când combinăm alegeri proaste legate de stilul de viaţă şi factorii pur biologici rezultă boala dependenţei. Aici, avem o responsabilitate mixtă.

4. „Dependenţa este o boală care rezultă din păcat, dar acel păcat este în afara responsabilităţii persoanei”. Această perspectivă se referă la condiţiile sociale, cum ar fi abuzurile familiale şi normele culturale care sunt în afara controlului persoanei. Poate să insinueze că dependenţa este „programată” de societate şi că în mare parte, persoana dependentă este o victimă a programării societăţii. Această perspectivă oferă şi mai puţină responsabilitate.

5. „Dependenţa este o boală; păcatul nu este un factor”. Această perspectivă susţine că nu este rău să bei, dar că un anumit procent dintre oameni au o predispoziţie genetică spre dependenţă şi că vor deveni dependenţi. Păcatul nu intră în cadru, iar alcoolicul este o victimă. Aici nu există responsabilitate faţă de păcat, dar există o anumită responsabilitate faţă de acceptarea tratamentului.

A

7

La o extremă, observăm credinţele conform cărora alcoolismul este doar un păcat, un eşec al caracterului moral şi al comportamentelor greşite. La cealaltă extremă, alcoolismul este doar o boală, cu toate criteriile medicale de a trata cu succes şi diagnostica dependenţa. La mijloc, se spune că este un amestec din ambele.

Păcatul include ideea de responsabilitate personală. Se pune însă întrebarea dacă alcoolicul este responsabil pentru că este alcoolic. Altfel spus, dacă el a ales să aibă problema alcoolismului sau dacă este victima alcoolismului, la fel ca şi societatea în care trăieşte?

În prezent, credinţa generală este aceea că alcoolismul e determinat nu de un singur factor, ci de mai mulţi factori din viaţa individului. Mulţi oameni ne-ar spune că el nu a ales să fie alcoolic, ci că alcoolismul l-a ales pe el. El a devenit alcoolic datorită unor circumstanţe dincolo de controlul lui. Acestea includ factori genetici, psihologici, sociologici şi culturali. De exemplu, atât societatea irlandeză, cât şi cea iudaică acceptă consumul de alcool, dar în cea irlandeză există mai mult alcoolism.

Este el responsabil pentru acţiunile lui? Bineînţeles că este. Este el un om rău sau un păcătos pentru că suferă de o boală numită ‚alcoolism’? Asta e o altă întrebare. Un lucru sigur despre păcat este că presupune separarea de Dumnezeu. Această separare de Dumnezeu cauzată de păcat a determinat boală şi moarte încă de la căderea lui Adam.

Unul dintre Apostoli, Sf. Pavel, vorbea despre păcatul său în Romani, capitolul 7, versetele 19 - 20: „căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl săvârşesc. Iar dacă fac ceea ce nu vreau eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine”. Aici, Sf. Pavel vorbeşte despre acel tip de neputinţă care face parte în general din condiţia umană. Această neputinţă nu este rezultatul vreunui păcat personal pe care poate că l-am comis. El vorbeşte despre păcat la modul general, acel tip de păcat care există în „natura noastră umană decăzută”.

Pavel nu era un păcătos mai mare decât oricare dintre noi. Mai mult, era chiar foarte drept şi era privit ca un sfânt. Cu toate acestea, tentaţiile erau mari, fiind ispitit de propria slăbiciune umană. Aici, Pavel vorbeşte despre acel fel de slăbiciune sau „neputinţă” pe care alcoolicul o înfruntă atunci când trebuie să-şi controleze băutul sau atunci când vrea să evite să bea alcool. Mulţi oameni cred că alcoolicii au o natură umană ispitită şi slăbită de boala fizică, asemeni diabeticilor. Atunci când ne referim la natura umană nu putem să separăm mintea, de suflet şi de trup. Dacă ceva o influenţează pe una dintre ele, le influenţează pe toate.

Pentru alcoolic, viaţa lui spirituală devine mai complicată datorită specificului alcoolismului. Separarea lui de Dumnezeu devine foarte acută şi foarte reală. Această separare nu are loc într-un mod deliberat şi

8

voit, ci apare din cauza alegerii lui de a bea alcool. Însă, de obicei, factorii care produc alcoolismul îi sunt necunoscuţi. El nu devine alcoolic prin alegerea sa; mai degrabă putem spune că el devine victima circumstanţelor pentru că îi lipsesc informaţiile despre alcoolism şi adicţie. Şi să nu uităm că presiunile societăţii în care trăieşte îl încurajează în mod evident să consume alcool, exact cauza problemelor lui.

O altă observaţie legată de privirea alcoolismului ca păcat este aceea că multor alcoolici le este dificil să folosească Biserica pentru reconcilierea lor cu Dumnezeu. Le e dificil din cauza stigmei de a fi văzut ca „păcătos”. Alcoolicul ştie deja că e păcătos. Etichetarea şi stigma sunt cele care îl împiedică să caute ajutor.

Pentru a fi corecţi faţă de clerici, cu câteva decade în urmă, alcoolismul era considerat încă a fi doar o slăbiciune morală. Doar pe la mijlocul anilor `30 şi mai ales prin eforturile unor programe ca Alcoolicii Anonimi, conceptul de boală al dependenţelor a fost înţeles şi acceptat. E interesant de observat că AA-ul promovează conceptul de boală al alcoolismului, deşi foloseşte o abordare spirituală pentru tratamentul acestuia. Programul spiritual este descris în „cei 12 Paşi” ai Alcoolicilor Anonimi. Scopul paşilor e acela de a-l ajuta pe individ să-şi găsească pacea cu el însuşi, cu ceilalţi oameni şi cu Dumnezeu. Primul pas al AA-ului este să ne admitem „neputinţa” personală, exact acea neputinţă de care amintea Sf. Pavel în Romani.

Spre ce ne conduce aceasta în discuţia noastră? Este alcoolismul un păcat sau este o boală? Aş spune că nici unul dintre argumente nu e pe deplin corect. De asemenea, ‚modelul păcatului’ nu ia în considerare factorii biologici şi psihologici ai conceptului de boală. Pe de altă parte, un model strict al conceptului de boală nu abordează disperarea spirituală cu care se confruntă alcoolicul. De asemenea, ea nu permite dezvoltarea instrumentelor spirituale necesare recuperării. Aceste perspective pot fi complementare şi sunt deopotrivă utile şi necesare în tratamentul alcoolismului şi dependenţelor. Singura problemă e că uneori oamenii care adoptă una dintre perspective intră în competiţie cu ceilalţi, fără a încerca să-şi înţeleagă reciproc poziţia.

Aş vrea să vă amintesc parabola din Evanghelia lui Marcu, capitolul doi, versetul nouă. În această poveste, Iisus îl vindecă pe omul suferind de paralizie. Iisus le-a spus cărturarilor: „Ce este mai lesne a-i spune slăbănogului: Iertate fie-ţi păcatele sau a-i zice: `Ridică-te, ia-ţi patul tău şi umblă!?” În această parabolă, Iisus îl vindecă pe om de boală, dar îi şi iartă păcatele. Atunci când lucrăm cu oameni care suferă de dependenţă cred că e important să ţinem cont şi de vindecarea trupului, şi de a sufletului. Nu putem să le tratăm separat.

9

2. Întrebări şi răspunsuri despre... BOALA ALCOOLISMULUI

e este “alcoolismul” sau “dependenţa de alcool”? „Alcoolismul” sau „dependenţa de alcool” este greu de definit în termeni simpli şi

sunt multe cărţi scrise despre cum să diagnosticăm dacă o persoană a devenit „dependentă de alcool sau alte droguri”. La modul simplu, poate fi identificat prin comportamentul de a consuma alcool şi de a avea probleme din această cauză. Aceste probleme vor fi urmate de eforturi eşuate de a controla cantităţile consumate fie prin moderare, fie prin abstinenţă. Pentru alcoolic, eforturile - din ce în ce mai mari - de a înceta consumul de alcool, de a controla cantitatea consumată şi efectele băutului sunt, de obicei, fără succes. Aceste încercări eşuate de control sau de moderare a consumului de alcool sunt caracteristica centrală a „alcoolismului” sau a „dependenţei de alcool”.

De ce este alcoolismul considerat ca fiind o „boală primară”? Alcoolismul ca “boală primară” se referă la ideea că alcoolismul este o boală în sine, aşa cum a declarat Organizaţia Mondială a Sănătăţii în 1956. Se spune că este o „boală primară” pentru că alcoolismul nu este considerat ca un simptom secundar al unei alte boli sau afecţiuni. Progresia sa este predictibilă, are anumite simptome şi este tratabilă. Deşi există şi alte probleme asociate sau cauzate de acesta, alcoolismul trebuie tratat primul, astfel încât şi celelalte aspecte să fie abordate în mod eficient. Dacă o persoană are probleme fizice, sociale, psihologice sau spirituale care sunt legate de consumul de alcool excesiv, aceste situaţii nu se vor îmbunătăţi atâta timp cât persoana în cauză va continua să bea.

Este boala alcoolismului progresivă? Natura progresivă a alcoolismului este observabilă şi uşor de schematizat. Harta „V”, inclusă în acest manual, este un model care îi arată progresia. Prezintă o linie descendentă până la stadiul final al alcoolismului, pe de o parte, şi o linie ascendentă care reprezintă procesul de recuperare, pe de altă parte. De obicei, oamenii devin alcoolici după mai mulţi ani de băut. Pentru a ajuta alcoolicul sau potenţialul alcoolic să înţeleagă asta, i se dă sarcina de a-şi analiza istoria consumului şi de a scrie despre ea. Puţini alcoolici nu se conving că au o problemă cu băutul atunci când au în propriile mâini, negru pe alb, descrierea modului în care consumul lor de alcool s-a înrăutăţit. Acesta îi ajută, de asemenea, să “privească în viitor” şi să vadă

C

10

cum ar fi viaţa lor dacă nu acceptă acum ajutorul de care au nevoie. Acceptându-şi neputinţa faţă de alcool şi văzând cât de lipsită de control a devenit viaţa lor datorită consumului de alcool, acele persoane vor simţi nevoia unui program zilnic de recuperare.

Este alcoolismul fatal? Pentru cei mai mulţi dintre alcoolici, rezultatul final al băutului lor este moartea timpurie datorită accidentelor rutiere, afecţiunilor fizice, sinuciderilor sau altor cauze legate de consumul de alcool sau droguri. Se întâmplă deseori ca medicii să trateze problemele fizice cauzate de băut şi să-şi informeze pacientul că va putea muri, dacă va continua să consume alcool. E posibil ca pacientul să continue acest consum şi, în cele din urmă, să moară datorită complicaţiilor fizice cauzate de alcool. În acest caz, vom considera că pacientul a decedat datorită unor probleme hepatice sau datorită alcoolismului său care l-a făcut să bea din nou şi din nou, cauzând acele probleme hepatice?

Acelaşi lucru e valabil pentru omul care e sfătuit să nu conducă în stare de ebrietate; în cazul în care continuă să bea şi să conducă, e posibil să moară nu numai el, ci şi alţii. Asta nu este nici crimă cu premeditare, nici accident. Este rezultatul amăgirii şi a negării bolii fatale pe care noi o numim dependenţă de alcool sau alcoolism.

De ce numai anumiţi oameni devin alcoolici? Nimeni nu pare să ştie de ce sau nici măcar cum se întâmplă ca unii să aibă această boală pe care noi o numim „alcoolism”, iar alţii nu. Există câteva teorii despre acest lucru, variind de la modelele „sociologice” la cele „medicale”. Cea mai acceptată teorie este aceea că anumiţi oameni sunt născuţi cu o „predispoziţie” genetică la alcoolism. Această teorie implică faptul că, la anumiţi indivizi, există un factor „bio-chimic” sau genetic care determină probabilitatea ca acea persoană să dezvolte o dependenţă faţă de alcool. În această teorie, este acceptat faptul că există factori sociali şi psihologici care, combinaţi cu predispoziţia, cresc sau descresc probabilitatea persoanei de a deveni alcoolică.

Alcoolicii înţeleg alcoolismul? Persoana care devine „alcoolică” nu înţelege, de obicei, problema alcoolismului mai bine decât preotul, medicul, familia, prietenii sau patronii. Mai grav este că în momentul în care oamenii îşi dau seama că au o problemă, se află deja într-un stadiu avansat al adicţiei. Asta va face şi mai grea recuperarea, dacă nu primesc ajutor din exterior, cum ar fi prin AA sau printr-un program de tratament, ca Sf. Dimitrie.

Care este „amăgirea” alcoolicului? Credinţa greşită sau amăgirea oricărui alcoolic este că el sau ea poate bea normal. Nu poate admite faţă de el însuşi că are o problemă cu băutul, deci continuă să bea. „Marea

11

Minciună” pe care alcoolicul şi-o spune este că „de data asta va fi altfel, de data asta mă voi descurca mai bine”. Concepţia aceasta eronată îl împiedică să accepte nevoia abstinenţei totale.

...şi despre RECUPERAREA DIN ALCOOLISM

Poate fi vindecat alcoolismul? Nu există vindecare cunoscută pentru alcoolism, cu toate că boala poate intra în remisie. Alcoolismul este o afecţiune cronică, asemănătoare diabetului, bolilor cardio-vasculare, tbc-ului sau altor boli similare. Pentru diabetic, urmarea indicaţiilor medicului şi orientarea spre un stil de viaţă sănătos, îi permit pacientului afectat să se „recupereze” atât timp cât îşi menţine programul de recuperare recomandat. Dar diabeticul, la fel ca şi alcoolicul, nu este niciodată „vindecat”. Dacă vor relua consumul de dulciuri/alcool vor avea aceleaşi probleme. Acelaşi lucru este valabil pentru mulţi pacienţi cardiaci care descoperă că au probleme de inimă. Pentru ei, recuperarea înseamnă dietă, exerciţiu şi un stil de viaţă sănătos care le permite să-şi menţină bunăstarea.

Pentru alcoolic, “vindecarea” înseamnă bunăvoinţa de a lucra un program de recuperare simplu, zilnic, aşa cum este prezentat în cei 12 Paşi ai Alcoolicilor Anonimi şi de a se abţine de la consumul de alcool. Va putea, astfel, să ducă o viaţă normală. Deoarece nu s-a descoperit încă o “vindecare definitivă” pentru alcoolism, odată ce o persoană „depăşeşte linia” către dependenţa de alcool, nu va putea reveni niciodată la „băutul normal” de alcool. Dorim să reafirmăm faptul că băutorul înrăit se poate „recupera” şi se poate întoarce la un nivel normal de funcţionare în societate, dacă el sau ea este dispus(ă) să se abţină de la alcool.

Cum pot să identific pe cineva care are probleme cu băutul? Poate fi dificil să identificaţi pe cineva care are probleme cu băutul. Nu facem referire la cantitatea de alcool consumată de cineva într-o zi sau într-o săptămână. Cu alte cuvinte, o problemă cu alcoolul nu e identificată prin “cât de mult bea persoana”, ci, mai degrabă, prin “ce efecte are alcoolul” asupra persoanei care îl bea? Întrebarea care se pune e dacă băutul afectează sănătatea fizică a individului? Dar sănătatea mentală? Care sunt efectele băutului asupra sănătăţii emoţionale? Dar asupra vieţii de familie şi a relaţiilor cu cei dragi? Cum afectează băutul viaţa

12

profesională şi socială? Şi, cel mai important, ce efecte are consumul de alcool asupra vieţii spirituale şi a relaţiei cu Dumnezeu?

Răspunsurile la următoarele patru întrebări vă pot ajuta în a vă da seama dacă dvs. sau vreun cunoscut de-al dvs. are probleme cu băutul:

1. Aţi simţit vreodată că ar trebui să beţi mai puţin? 2. V-au enervat vreodată oamenii care vă critică băutul? 3. V-aţi simţit vreodată neplăcut sau vinovat în legătură cu

băutul dvs.? 4. Aţi băut vreodată dimineaţa ca să vă calmaţi nervii sau să

scăpaţi de mahmureală? Un singur „da” la una dintre întrebări poate indica o problemă cu băutul. Mai multe răspunsuri afirmative arată cu mare probabilitate existenţa unei astfel de probleme. Dacă cineva cunoscut prezintă simptomele dependenţei de alcool, este important să luaţi în considerare una dintre opţiunile disponibile de ajutor, fie Alcoolicii Anonimi, fie Programul Sf. Dimitrie.

Ce se înţelege prin „recuperare”? Recuperarea unei persoane dependente de alcool sau droguri se referă la „recâştigarea” abilităţilor de funcţionare în societate fără a mai depinde de alcool sau droguri, altfel spus, revenirea la funcţionarea normală în societate. Asta nu înseamnă însă că acea persoană a fost vindecată şi că poate să bea alcool în siguranţă. Pentru băutorul-problemă nu va fi niciodată sigur să folosească alcool, sub nici o formă, în nici un caz.

Un „program zilnic” tipic va include rugăciunea, meditaţia, cererea ghidării lui Dumnezeu şi predarea „zilei” în mâinile Lui, citirea câtorva articole dintr-o carte, discuţia cu un alt alcoolic despre abstinenţă şi participarea la întâlnirile grupului AA. De asemenea, mulţi oameni în recuperare, vor face cel puţin odată pe zi un „inventar” pentru a-şi evalua starea mentală, emoţională şi spirituală. Îşi vor pune întrebări legate de atitudine, despre starea lor mentală şi spirituală, îşi vor evalua comportamentul constructiv sau jignitor faţă de ceilalţi. Oricine practică cei 12 Paşi are modul său unic de a face acest lucru, dar direcţia este aceeaşi: a te preda voinţei lui Dumnezeu, cu sinceritate, zi de zi, şi de a ajuta alţi alcoolici.

Ce sunt “Alcoolicii Anonimi”? Alcoolicii Anonimi sau AA este cel mai răspândit program de recuperare din alcoolism din întreaga lume. Programul AA a început în 1935 când doi alcoolici s-au ajutat reciproc pentru a se menţine abstinenţi. Ei au tratat alcoolismul ca şi cum ar fi tratat orice altă boală care ameninţă viaţa cuiva şi au iniţiat un program de recuperare de “zi - cu - zi” care i-a ajutat să rămână abstinenţi. Este de menţionat faptul că programele de tratament sunt diferite de

13

programul Alcoolicilor Anonimi şi, cu toate că există similitudini între cele două, acestea nu trebuie confundate.

De ce este AA-ul atât de important în programele de recuperare? Grupul AA este un element esenţial în programele de recuperare pentru că îl ajută pe alcoolic să îşi diminueze negarea, stigmatizarea şi ruşinea. Grupul oferă, de asemenea, modele pozitive prin oamenii care sunt ei înşişi în recuperare. Asta înseamnă că noul venit în AA învaţă despre cum să rămână abstinent de la oameni care au avut aceleaşi probleme. Grupul AA îi oferă băutorului-problemă noi prieteni care îl vor încuraja să rămână abstinent, şi nu să bea împreună. Acest nou cerc de prieteni se numeşte “grup de sprijin al egalilor” sau “grup de sprijin social”. Este de o importanţă crucială pentru menţinerea abstinenţei ca alcoolicul să participe în mod regulat la aceste întâlniri.

3. Simptomele adicţiei

Preocuparea faţă de drog (persoane, locuri, lucruri); Creşterea toleranţei (nevoia de o cantitate mai mare pentru a obţine aceeaşi

schimbare a dispoziţiei); Manifestări de sevraj la încetarea consumului; Eşuarea sistemului de valori a persoanei (aceasta minte, înşeală, ascunde,

neagă); Deteriorare socială, mentală, spirituală, emoţională şi fizică.

BOALA ADICŢIEI AFECTEAZĂ TOATE DIMENSIUNILE

PERSOANEI CONSUMATOARE, PRECUM ŞI PE TOŢI MEMBRII FAMILIEI ACESTUIA!

Spirituală = eşuarea sistemului de valori Mentală = negare, raţionalizare, minimalizare, generalizare Emoţională = exprimată prin sentimente de vinovăţie, ruşine, frică, învinovăţirea celorlalţi Fizică = ciroza hepatică, probleme cerebrale, stomacale, cancer al gurii si al gâtului, gastrite, sindrom alcoolic fetal sau efecte ale alcoolismului fetal, accidente de muncă relaţionate cu alcoolul (cazaturi, electrocutări etc.)

Abstinenţa Uz inadecvat ? Abuz Adicţie

------------- --------------------- -------------- -------------- ? = intervalul în care se face trecerea de la uzul inadecvat la abuz, neputându-se marca un punct exact pentru aceasta tranziţie. Statisticile arată că durata instalării adicţiei diferă funcţie de vârsta primului consum de alcool (5 -15 ani = Adult; 5-15 luni = Adolescent; 5-15 săptămâni = Pre-adolescenţi ! ! ! ! !).

14

15

16

17

6. Înţelegerea alcoolismului de către familie

e este alcoolismul? Asociaţia Medicală Americană a recunoscut alcoolismul ca boală care poate fi stopată, dar nu tratată. Una dintre

simptome este dorinţa incontrolabilă de a bea. Alcoolismul e o boală progresivă. Cât timp alcoolicii continuă să bea, nevoia lor de a bea se va înrăutăţi. Dacă boala nu e stopată, ea poate duce la pierderea sănătăţii mentale sau la moarte. Singura metodă de a ameliora boala este cea a abstinenţei totale. Alcoolismul e o boală pe viaţă. Chiar şi după ani de abstinenţă, alcoolicul nu îşi va mai putea controla băutul, odată ce a reînceput să bea. Astăzi există mai multe moduri de a trata alcoolismul. Alcoolicii Anonimi este metoda cea mai cunoscută şi cea mai eficientă. Alcoolismul nu mai este o situaţie fără scăpare, disperată, dacă este recunoscută şi tratată. Cine este alcoolic? Alcoolicii sunt oameni de toate felurile; tineri şi bătrâni, săraci şi bogaţi, bine educaţi sau ignoranţi, oameni cu cariere sau muncitori, casnice şi mame. Doar 3-5% sunt „vagabonzi” sau trăiesc pe stradă. Restul, au familii, prieteni, servicii şi se descurcă destul de bine. Însă, o parte a vieţii le este afectată de consumul de alcool: viaţa familială, viaţa socială sau serviciul. Un alcoolic este cineva al cărui băut îi cauzează probleme tot mai mari în unele sau mai multe domenii ale vieţii sale. De ce bea alcoolicul? Alcoolicii beau pentru că ei cred că nu au de ales. Ei se folosesc de alcool ca de un mod de a evada sau ca pe un sprijin. Ei simt o durere emoţională pe care încearcă să o trateze prin consumul de alcool. În cele din urmă, ei depind de alcool atât de mult încât ajung să fie convinşi că nu pot trăi fără el. Aceasta este obsesia. Atunci când unii alcoolici încearcă să facă faţă fără să bea, simptomele sevrajului sunt atât de copleşitoare încât revin la consumul de alcool pentru că acesta pare a fi singurul mod de a scăpa de agonie. Aceasta este dependenţa. Cei mai mulţi alcoolici şi-ar dori să fie consumatori sociali. Ei îşi petrec mult timp şi efort pentru a-şi controla băutul, astfel încât să poată să bea ca ceilalţi oameni. S-ar putea să încerce să bea doar la sfârşit de săptămână sau să bea doar un anumit tip de alcool. Dar niciodată nu pot să fie siguri că vor reuşi să se oprească din băut atunci când vor dori

C

18

acest lucru. Sfârşesc prin a se îmbăta, chiar dacă şi-au promis că nu se va întâmpla aşa ceva. Această este compulsia. Care sunt simptomele alcoolismului?

Pierderea controlului. Pierderea controlului e de obicei progresivă. La început, alcoolicul îşi poate controla băutul de cele mai multe ori. Dar, uneori, se îmbată atunci când nu vrea asta. Apoi, începe să îşi piardă tot mai mult controlul. S-ar putea să bea doar în anumite zile sau în anumite situaţii pentru că ştie că nu întotdeauna se poate opri când vrea. Dacă va continua să bea, va pierde controlul şi asupra lui când bea. Va bea atunci când ar preferea să nu bea, chiar dacă ştie că trebuie să fie „treaz”.

Progresia. Poate că alcoolicul nu va bea mai mult, dar va bea mai des. Se va putea conta tot mai puţin pe el. Devine din ce în ce mai obsedat de băut şi din ce în ce mai puţin preocupat de responsabilităţile sale.

Simptomele de sevraj. Atunci când alcoolicul se opreşte din băut, s-ar putea să se simtă rău, să aibă senzaţie de vomă, dureri de cap şi ‚tremurături”. De obicei, e foarte iritabil. S-ar putea să aibă şi halucinaţii cunoscute sub numele de D.T. („delirium tremens”). În stadiile avansate, pot să apară şi convulsii. Uneori, e necesară spitalizarea pentru perioada de „uscare”.

Schimbările de personalitate. Alcoolicul pare să aibă o personalitate de tip „Jekyll şi Hyde”. Atunci când bea, este cu mult diferit faţă de felul în care se comportă atunci când nu bea.

„Ruperea filmului”. Acestea sunt forme de amnezie. Alcoolicul nu îşi aminteşte ce s-a întâmplat. Ruperea filmului poată să apară chiar şi atunci când alcoolicul nu este beat şi poate să dureze câteva minute sau câteva zile. Aceste episoade sunt înspăimântătoare pentru alcoolic şi provoacă nedumerire celor din jur care nu înţeleg de ce alcoolicul nu mai ştie ce s-a întâmplat.

De ce se spune că alcoolismul este o boală de familie? În primul rând, am putea crede că alcoolismul e o boală de familie pentru că se transmite în familie. Cei mai mulţi membri în Al-Anon sunt soţii ale alcoolicilor, dar, în acelaşi timp, au şi părinţi alcoolici. S-ar putea să aibă fraţi sau surori care fie suferă ei de această boală, fie sunt căsătoriţi cu cineva care suferă. Medicii au observat că, de obicei, există mai mult decât un singur alcoolic în familie; din acest motiv ei au spus că există o

19

tendinţă familială de a suferi de alcoolism, în acelaşi fel în care există o tendinţă familială de a suferi de diabet. Oricum, încă nu s-a dovedit că alcoolismul ar fi o boală moştenită direct. Spunem că alcoolismul este o boală de familie pentru că alcoolismul unui membru al familiei afectează întreaga familie şi toţi se îmbolnăvesc. De ce se întâmplă asta? Pentru că, spre deosebire de diabet, alcoolismul nu există doar în corpul alcoolicului, ci este şi o boală a relaţiilor acestuia. Multe dintre simptomele bolii alcoolismului se regăsesc în comportamentul alcoolicului. Cei din jurul alcoolicul reacţionează la comportamentul acestuia; ei vor să-l controleze, să-l compenseze sau să îl ascundă. De multe ori, se învinovăţesc pentru asta şi se simt răniţi. În cele din urmă, ei înşişi vor avea probleme emoţionale.

Obsesia familiei. De multe ori, familia ajunge să fie la fel de obsedată de băutul alcoolicului ca şi alcoolicul însuşi, numai că familia încearcă să găsească un mod de a-l face pe alcoolic să renunţe la consum, în timp ce alcoolicul încearcă să găsească modalităţi de a continua băutul. Ca urmare a acestei obsesii, ei uită de orice altceva. Copiii sunt neglijaţi, prietenii părăsiţi, nu mai există nici un interes pentru lumea exterioară, responsabilităţile sunt uitate. O mare parte a timpului non-alcoolicilor este petrecută în încercări de schimbare a alcoolicului. Numai că nimic nu pare să dea rezultate.

Anxietatea familială. Atunci când alcoolicul are probleme din cauza băutului său, familia se îngrijorează. Toţi se tem de ce s-ar putea întâmpla, astfel încât fac totul pentru a-l scăpa de bucluc. Îi fac treaba acestuia, plătesc facturile, curăţă mizeria după el, îi repară greşelile, mint pentru el. Fără să îşi dea seama, ei îi lasă acestuia posibilitatea de a continua să bea. Ei nu ştiu că înlăturând toate consecinţele dureroase ale băutului ei nu vor face decât să îi reîntărească alcoolicului convingerea că vor putea continua să bea, fără ca nimic rău să se întâmple.

Mânia familiei. Frustrată de comportamentul alcoolicului şi de propria neputinţă de a-l controla, gândindu-se că alcoolicul bea intenţionat pentru că nu îi iubeşte, familia îl va privi pe alcoolic cu mânie. Se vor certa, se vor contrazice, îşi vor spune în tot felul, vor încerca să se răzbune pentru toate suferinţele. Întreaga casa devine un câmp de bătălie. Familia nu îşi dă seama că alcoolicul bea din cauză că nu se poate opri şi că şi el se urăşte pentru asta. Pedepsindu-l pentru comportamentul său, ei îl conving că nu e demn de iubire. Astfel, i se va înlătura sentimentul de vinovăţie, pentru că va considera că, fiind pedepsit pentru băutul său, îşi plăteşte greşelile. Îşi imaginează că a plătit pentru comportamentul său negativ, astfel încât poate sa bea din nou.

20

Negarea familiei. Alcoolicul neagă că el ar avea vreo problemă. El neagă că ar avea nevoie de ajutor. Promite că nu va mai bea niciodată. Acceptându-i promisiunile, familia neagă şi ea problema. E la fel şi când spunem că alcoolicul bea intenţionat. Ei nu i-ar accepta promisiunile dacă ar şti că el e bolnav şi că nu se poate controla. Ei neagă problema atunci când o ascund de ceilalţi şi pretind că ea nu există. Neagă problema atunci când ameninţă şi nu sunt consecvenţi în ceea ce zic. Familia alcoolicului spune deseori un lucru şi face alt lucru. Ei nu sunt conştienţi de faptul că alcoolicul „ascultă” ceea ce fac ei şi nu ce spun.

Copiii sunt prinşi la mijloc. Ca şi copii ai alcoolicilor, suntem afectaţi în multe feluri. S-ar putea să fim răniţi direct de comportamentul alcoolicului, mai ales dacă există violenţă. Atunci când bea, alcoolicul face deseori promisiuni pe care nu le poate păstra sau pe care nu şi le aminteşte. Ne e greu să trecem prin asta dacă nu înţelegem că alcoolismul este o boală. Sau, s-ar putea să existe probleme financiare. S-ar putea să ne simţim ruşinaţi de familia noastră sau să ne fie teamă că vom fi făcuţi de ruşine în faţa prietenilor. S-ar putea chiar să ne învinovăţim pe noi înşine pentru băutul alcoolicului.

S-ar putea ca şi părinţii non-alcoolici să ne cauzeze probleme. În urma preocupării lor cu problema băutului, s-ar putea să ne neglijeze, să fie iritabili, inconsistenţi, pretenţioşi sau confuzi. S-ar putea să ne facă să-i ajutăm să-l controleze pe alcoolic, să-l supraveghem, să nu facem gălăgie ca să nu-l deranjăm, să-l aducem acasă de la bar, să minţim pentru el ca să ascundem problema de vecini. S-ar putea chiar să ne acuze pe noi pentru că alcoolicul bea.

Astfel, nu e de mirare că ajungem să ne urâm pe noi, pe părinţii noştri, pe viaţă şi pe tot ce e în ea. Poate că avem probleme cu temele acasă, poate că ne e teamă de oameni, nu avem încredere în noi, ne e teamă de viitor sau poate suferim de tulburări „nervoase”. Unii dintre noi chiar am fugit de acasă sau am avut probleme cu poliţia. Dar există speranţă. Putem învăţa să diminuăm efectele negative pe care le are alcoolismul asupra noastră şi să devenim oameni fericiţi şi sănătoşi emoţional. Rezumat. Cineva care are o dorinţă incontrolabilă de a bea este alcoolic; el suferă de boala alcoolismului. Alcoolicul foloseşte alcoolul pentru a scăpa de realitate şi de responsabilităţi. Deşi se simte vinovat, el nu se poate opri din băut, chiar dacă vede că distruge tot ceea ce face ca viaţa să merite trăită şi că le produce suferinţă celor dragi din jur. El este dependent emoţional de alcool şi crede cu adevărat că nu poate trăi fără a bea. El este dependent şi fizic şi intră în sevraj atunci

21

când încearcă să se oprească. El încearcă să scape de remuşcări bând din ce în ce mai mult până când durerea provocată de consumul de alcool devine mai puternică decât cea pe care încearcă să o diminueze prin alcool. Doar atunci va fi gata sa se oprească din băut; dorinţa de a înceta băutul trebuie să vină din interior. Nimeni nu poate obliga un alcoolic să se oprească din băut. Pentru că alcoolicul e bolnav, el îşi face rău lui şi altora. Datorită apropierii noastre de el, şi noi avem probleme. Cel mai bun mod de a-l ajuta pe alcoolicul compulsiv şi pe noi înşine este de a ne întări propriile puteri, de a ne corecta atitudinile, de a fi buni cu el şi de a învăţa cum să ne detaşăm de problemă.

7. Întreţinerea

Cum le facem rău celor care au probleme cu alcoolul sau alte

droguri atunci când ne dorim mai mult decât orice să îi ajutăm

raiul în preajma alcoolismului este în cel mai bun caz mizerabil. Până acum aţi depus probabil eforturi uriaşe şi aţi

investit cantităţi imense de energie şi timp pentru a-l face suportabil. Dar adevărul dureros este că nu a funcţionat. Şi în adâncul sufletului ştiţi asta! Când, în sfârşit, vă suprimaţi mândria şi "ieşiţi în public" în căutare de ajutor, apelând la Al-Anon sau la consiliere privată, aproape imediat primiţi un şoc. Vi se spune că tot ce aţi făcut până acum a fost să îl întreţineţi pe alcoolic şi de a-i permite să stea bolnav.

Cuvântul însuşi este derutant. Întreţinerea nu înseamnă ajutorul acordat cuiva? În cazul alcoolismului, nu! În acest context, întreţinerea înseamnă protejarea şi menţinerea dependenţei.

Chiar aţi făcut toate astea? Şi dacă da, cum de nu v-aţi dat seama? E simplu. Întreţinerea apare atunci când vă comportaţi aşa cum v-au crescut acasă - asumarea curajoasă a răspunderii, efortul de a păstra un cămin liniştit, încercarea de a-i apăra pe toţi din jur de orice fel de durere sau suferinţă - pe scurt, când încercaţi să faceţi lucrurile cât mai bine! Co-alcoolicii (un termen simplificat pentru a-i denumi pe cei afectaţi de alcoolic) sunt motivaţi de diferite motive personale şi sociale. Aceste motive par deseori bune, chiar generoase - dar în prezenţa alcoolismului ele devin deformate şi greşit folosite.

T

22

Pace cu orice preţ (???) • Aveţi obiceiul să-i faceţi pe copii să tacă atunci când alcoolicul are

pretenţii nerezonabile, mai degrabă decât să apăraţi poziţia lor rezonabilă?

• Ameninţat(ă) de mânia alcoolicului v-aţi grăbit să-i faceţi pe plac, chiar dacă pretenţiile lui sunt deplasate?

• A-ţi devenit mai îndemânatic(ă) în preluarea unor sarcini în plus (lăsând la o parte lucrurile care v-ar place cu adevărat) numai ca să-l împăcaţi sau să evitaţi abuzul fizic sau verbal? Cu alte cuvinte, v-aţi încălcat vreodată valorile proprii şi aţi acceptat

inacceptabilul ca şi un fel de târg în schimbul acelui "un pic de linişte şi pace"?

Această "pace" chiar că are un preţ mare. Tensiunea constantă vă afectează în multe moduri subtile. Vă împiedică să vă ocupaţi de viaţa proprie, de plăcerile şi nevoile dv. Pe termen lung, aceasta duce la o subtilă eroziune interioară şi apariţia unor simptome fizice cum ar fi tensiunea arterială, colită, lipsa poftei de mâncare, migrene sau probleme ginecologice. Poate că acesta e preţul pe care îl plătiţi involuntar.

La copii efectele apar în formă de ostilitate, retragere din activităţile colective, insomnii, probleme la şcoală, perfecţionism frenetic, mânie şi violenţă făţişă sau chiar ulcer. Asta da pace!

Întreţinerea mai are încă o consecinţă: alcoolicul se comportă iresponsabil şi inacceptabil. Dependenţa îl face să aibă pretenţii iraţionale, copilăreşti şi ego -centrice - şi toată lumea dansează cum cântă el! Lui i se pare că totul merge strună. În realitate, cu cât bea mai mult şi devine mai nerezonabil, cu atât vă străduiţi mai mult să faceţi cum vrea el. Nu e asta o nebunie? Sigur că este! Preţul pe care îl plătiţi de fapt pentru "pace cu orice preţ" este băutul accelerat şi toate ororile care îl acompaniază.

Conspiraţia tăcerii Comportamentul alcoolic este dureros, crud, violent, intimidează - şi e

usturător de penibil. Dar, dacă nu spuneţi şi nu faceţi nimic (nu vă spălaţi rufele murdare în public, ce vor spune vecinii), îi permiteţi alcoolicului să rămână într-o inconştienţă senină de efectul produs asupra dv. De fapt, tăcerea dv. îi spune că totul este în ordine! Dacă nu i se spune că ceva nu este în regulă, este normal şi omenesc ca el să creadă că ceea ce face este perfect acceptabil.

Să zicem că sunteţi la o petrecere, iar alcoolicul s-a îmbătat (ce altceva să facă?). Nu vreţi să atrageţi atenţia asupra dv. prin arătarea a ceea ce este evident, deci vă aşezaţi în linişte pe scaunul de lângă şofer pentru a porni spre casă. Care-i mesajul pe care tocmai l-aţi transmis?

23

Mai întâi, i-aţi dat de înţeles alcoolicului că nu e destul de beat ca să-şi piardă controlul, iar în al doilea rând că aveţi destulă încredere în condusul lui în stare de ebrietate ca să vă puneţi viaţa în mâinile lui. Motivul dumneavoastră este destul de clar - "Mai bine mor decât să mă pun într-o situaţie penibilă". În plus, l-aţi lăsat în amăgirea confortabilă că e stăpân pe situaţie. Reflectaţi o clipă la asta. E O NEBUNIE!

Să nu faceţi niciodată greşeala de a presupune că el chiar vă cunoaşte sentimentele cu privire la băutul lui. Nici vorbă! În această lume nu există cititori de gânduri. Dacă nu vorbiţi direct, n-are de unde să ştie! Oricum, el e deja sedat (de alcool), iar TĂCEREA DVS. ÎNSEAMNĂ CONSIMŢĂMÂNTUL OFERIT BĂUTULUI!

Conspiraţia tăcerii în jurul alcoolismului cuprinde toate aspectele vieţii. Afectează vecinii şi prietenii, doctorii şi consilierii, dar în special pe cei din anturajul imediat. De fapt alţii s-ar putea să vă imite comportamentul. Dacă vă purtaţi în genul "mulţumesc, totul e-n regulă", ce să facă ei? Dacă nu vă încumetaţi să spuneţi: "Eşti beat şi dezgustător, iar eu mă simt penibil", cine o va face? Când daţi glas sentimentelor dv., este vital să nu vorbiţi pe un ton sâcâitor sau acuzator. Păstraţi-vă afirmaţiile simple şi la obiect.

Sâcâitul este la fel de dăunător - şi la fel de aprobator silenţios - ca tăcerea, pentru că îi dă dreptate alcoolicului în faţa dv. "Nu aş fi nevoit să beau, dacă nu m-ai bate atâta la cap!", e răspunsul defensiv la care vă puteţi aştepta. Vedeţi cum se aruncă astfel lumina asupra dumneavoastră, luând-o de pe adevărata problemă?

Inducerea sentimentului de vină Prima dată, am învăţat să fim fetiţe şi băieţei cuminţi, iar mai apoi

am preluat stereotipiile soţiilor şi soţilor de treabă şi a părinţilor cumsecade. Chiar că ne-am dat toată silinţa pentru a deveni oameni buni! Iar dacă cineva ne acuză că nu ne ridicăm la nivelul aşteptărilor noastre, devenim teribil de măcinaţi de vină, şi sărim să ne comportăm cum "ar trebui". Oare nu ştie alcoolicul prea bine asta?

Ştie! Deci, veţi auzi din partea lui următoarele: "Dacă m-ai iubi cu adevărat, ai…"; "O mamă bună mi-ar da banii pentru…"; "Dacă e ceva ce nu pot suporta, e o soţie sâcâitoare, care…"; şi vechea concluzie: "E de mirare că beau?" Mesajul nimicitor în barajul acestor afirmaţii aducătoare de vină este: "Fă cum vreau eu. Lasă-mi băutul în pace.(Acesta este sfânt şi de neatins) Tu eşti adevărata problemă!"

Dar o vină ‚bine întreţinută’ nici nu are nevoie de mesaje din partea lui pentru a fi declanşată. Toate acele gânduri de "dacă numai…" vi se învârt în cap oricum. Ştiţi la ce ne referim: "Dacă aş fi un părinte, copil, gospodină, muncitoare etc. mai bună…" Sunteţi în stare de orice, numai

24

să scăpaţi de acel sentiment groaznic de vină! Acum chiar sunteţi în încurcătură. Alcoolicul v-a "pus în cârcă" vina pentru a-şi menţine şi proteja obiceiul şi vă treziţi cu convingerea: "Poate fac ceva greşit. Dacă aş reuşi numai să-mi dau seama cum să fac bine, ar dispărea acel comportament nesuferit al alcoolicului!" Chiar credeţi asta? Acest singur gând îl poate ajuta pe alcoolic să stea beat!

Să zicem că soţul vine acasă făcut praf, iar casa e întoarsă pe dos. Săptămâna asta aţi fost la o întâlnire Al-Anon şi la un Program de consiliere pentru familie şi soţul dv. este ori pe cale să stârnească un scandal şi să plece vijelios la bar, ori să vă facă să vă simţiţi vinovată ca el să poată bea liniştit acasă. Începe să înjure pentru mizeria din casă şi mai trânteşte câte ceva din mobilier. "Nu pui mâna pe nimic în casa asta" strigă…Ce vină şi ruşine încep să vă frământe! Mintea deja vă zboară prin casă, înşfăcând aspiratorul, ştergătorul de praf, buretele…ÎNSĂ VĂ PUTEŢI OPRI. Puteţi spune vinei să se oprească din bâzâit la punctul zero al adevărului: "Da, ai dreptate, casa e o mizerie. Am fost la mai multe programe pentru alcoolism săptămâna asta. În momentul de faţă asta e prioritatea mea." Şi zâmbiţi blând, ieşind din cameră.

Deci, nu vă lăsaţi sentimentul de vină să vă ducă de nas. În loc de asta, folosiţi-vă mintea.

Simţul datoriei şi preluarea responsabilităţilor

În spatele acestui tip de întreţinere, forţa motivaţională este adesea simpla frustrare. Treburile nu sunt făcute. Alcoolicul este atât de iresponsabil încât nu poţi aştepta nimic de la el sau aşa de bolnav că abia se mişcă. Şi începeţi să-l trataţi ca pe un copil neajutorat, lucru care devine rapid o profeţie adeverită! Iată câteva exemple: Părinţi: Îi daţi voie dependentului dv. şomer, de 24 de ani să stea acasă fără să contribuie la cheltuieli. (Dar unde să se ducă? - strigaţi plângând!) El nu are responsabilităţi. Este bolnav, se-nţelege, şi nu trebuie să depună nici cel mai mic efort pentru supravieţuire. I-aţi luat de pe umeri sarcina dureroasă a subzistenţei! Soţul: Veniţi acasă de la serviciu şi vă găsiţi soţia în ultimul hal, leşinată pe canapea. Alergaţi în bucătărie să vă faceţi de mâncare dv. şi copiilor şi spălaţi pe jos cât sunteţi acolo. Ea nu trebuie să facă nimic. Soţia: Preluaţi plata tuturor cheltuielilor casnice. Formidabil! Alcoolicul nu mai trebuie să facă faţă problemelor financiare create de băutul său, aşa că are timp mai mult pentru a bea liniştit. Colegul de serviciu: Observaţi întâlniri pierdute, daţi telefoane de scuze şi reprogramaţi întâlnirile pentru ore mai matinale, înainte ca paharele de ţuică să-şi fi făcut efectul. Cu siguranţă asta va amâna ziua în care

25

colegul dvs. va fi confruntat cu slaba performanţă de la lucru; de asemenea, va amâna orice fel de şansă pentru recuperare!

Prin toate aceste acţiuni, îi spuneţi alcoolicului: "Tu eşti incapabil să faci asta pentru tine pentru că eşti incompetent şi iresponsabil; eu trebuie s-o fac în locul tău." Stima de sine scăzută a alcoolicului scade şi mai mult, sentiment negativ care face alcoolul mai necesar, mai atractiv. Iar lipsa responsabilităţii permite ca băutul să fie relativ plăcut şi fără dureri. (Nu uitaţi că alcoolicii nu îşi privesc în faţă dependenţa decât dacă doare şi încă tare!)

Explicaţii ulterioare Oamenii normali văd comportamentul iraţional al alcoolicului şi

încearcă să găsească explicaţii. Neluând în seamă natura adicţiei, ei o explică în termenii lor raţionali. Alcoolicul bea pentru că are o imagine proastă despre sine, are un loc de muncă stresant, (zece ani mai târziu) moartea copilului, prieteni care îl duc la băut, şomaj sau probleme financiare, căsnicie distrusă, copilărie grea etc., etc.

Alcoolicii în recuperare cunosc asta mai bine. Mergeţi la o întâlnire deschisă cu vorbitori a Alcoolicilor Anonimi şi veţi auzi un adevăr simplu: ALCOOLICII BEAU PENTRU CĂ SUNT ALCOOLICI! O, sigur că da, băutul excesiv putea fi declanşat de tot felul de probleme, dar invers este mult mai des adevărat: prietenii care te duc la rele, căsnicia distrusă, proasta imagine despre sine şi problemele financiare sunt rezultate şi nu cauze ale băutului. (Toată lumea poate avea traume, dar numai alcoolicii se îmbată timp de ani de zile din cauza asta!). Băutul repetat, obsesiv şi impulsiv de astăzi provine din adicţia (dependenţa) de astăzi! Aşa cum spun membrii AA: "Nu există motive pentru băut, doar scuze."

Toate aceste exemple sunt comportamente clasice de întreţinere deoarece în fiecare caz, alcoolicului i se transmite mesajul clar că nu trebuie să suporte consecinţele băutului său. De fapt, nici nu sunt consecinţe! Ori de câte ori apar norii unui necaz, întreţinătorul intră în scenă - cu cele mai bune intenţii - pentru a aranja lucrurile. Nefiind nevoit să se confrunte cu realitatea dură, alcoolicul se poate lăsa pe spate, să se relaxeze…şi să bea mai departe.

Rugăciunea pentru Seninătate

Doamne, dă-mi Seninătatea, Să Accept ceea ce nu pot schimba,

Curajul să schimb ceea ce pot, Şi Înţelepciunea să le deosebesc.

Fie Voia Ta Şi nu a mea.

26

8. Scrisoare deschisă către familia mea

unt alcoolic. Am nevoie de ajutor. Dacă îmi permiţi să te mint, acceptând asta ca adevăr, mă

încurajezi să mint. Adevărul poate fi dureros, dar scoate-l la iveală. Dacă mă laşi să fiu isteţ, mă înveţi să îmi evit responsabilităţile şi, în acelaşi timp, să nu mai am respect faţă de tine. Dacă pot, te voi exploata şi voi profita de tine. Făcând asta, devii complice în încercarea mea de a scăpa de responsabilităţi.

Poţi să-mi ţii lecţii, să mă moralizezi, să mă dojeneşti, să mă lauzi, să mă învinovăţeşti, să mă cerţi sau să-mi arunci alcoolul, indiferent dacă sunt sub influenţa alcoolului sau dacă sunt abstinent. Poţi să te simţi bine pentru moment, dar situaţia se va înrăutăţi.

Dacă îmi accepţi promisiunile, îmi îngădui să-mi amân durerea. La fel e şi cu acordurile, înţelegerile schimbate. Dacă un acord a fost făcut, ţine-te de el. Dacă îţi pierzi firea cu mine, te vei distruge pe tine şi orice posibilitate de a mă ajuta. Dacă permiţi anxietăţii să te constrângă, să faci ceea ce ar trebui să fac eu, distrugi, pentru amândoi, şansa de a ne recupera. Ascunzând sau muşamalizand consecinţele abuzului meu de alcool, vei reduce sau vei evita criza, perpetuând boala.

Cu toate acestea, priveşte realitatea aşa cum aş vrea eu. Dependenţa de alcool este o boală şi se înrăutăţeşte pe măsură ce abuzul meu continuă. Începe acum să înveţi să înţelegi şi să planifici recuperarea mea. Am nevoie de ajutorul unui doctor, a unui consilier sau a unui psiholog, a unui alcoolic în recuperare şi de Dumnezeu. Singur nu mă pot ajuta.

Mă urăsc pe mine, dar te iubesc pe tine. A nu face nimic este cea mai rea alegere pe care o poţi face pentru noi. Vreau linişte şi siguranţă în casa noastră şi fericire pentru toţi.

Te rog, ajută-mă!

Alcoolicul tău!

S

27

:/!Spmvsjmf!gbnjmjfj! Familia ca sistem. Familia reprezintă un grup de indivizi uniţi între ei prin legături biologice şi emoţionale. Fiecare membru este unic, are drepturile sale, însă, împreună, ei formează o “unitate” - familia. Fiecare membru îi influenţează pe ceilalţi, iar familia ca “întreg” îl influenţează pe fiecare individ în parte. Acesta este sistemul familial. O bună comparaţie este aceea cu o jucărie care are mai multe obiecte suspendate, în echilibru; dacă un obiect cade sau se strică, şi celelalte obiecte vor fi afectate şi se vor răsuci, încercând să îşi recapete echilibrul. Un copil bolnav îi va antrena în jurul său pe toţi ceilalţi membri ai familiei care fie îl îngrijesc, fie sunt geloşi pe atenţia primită de acesta. Atunci când un membru al familiei devine alcoolic, ceilalţi membri ai familiei vor fi puşi în situaţia de a „face faţă”, de a supravieţui noii situaţii. Iată câteva variante: 1. Persoana dependentă / Alcoolic.

o Comportamente: pierderea controlului asupra băutului; negare; superficialitate; neputinţa de îndeplinire a rolului de adult / a sarcinilor ce-i revin; egocentrism; acuzare / învinovăţirea celorlalţi; şarm; atitudine de atotştiutor, perfecţionism; rigiditate; grandomanie; ostilitate; auto-compătimire; agresivitate; apologetic (“maestru al scuzelor”); retras; pasiv; inadecvare sexuală;

o Sentimente: durere; vinovăţie; frică; mânie; ruşine; dispreţ şi ură faţă de propria persoană;

2. Întreţinător principal.

o Comportamente: supra-responsabilitate; seriozitate; manipulare; auto-învinovăţire; auto-compătimire; martiraj; căutarea controlului; neputinţă; “bun”; fragilitate; bolnăvicios.

o Sentimente: durere; mânie; frică; vinovăţie, neajutorare; inadecvare; neîncredere în propria persoană.

o Oferă familiei: responsabilitate 3.Erou:

o comportamente: ”substitut pentru părinţi”; lider; seriozitate; încercare de control; nevoia de aprobare din partea celorlalţi; dependenţă de muncă; concentrare asupra sarcinilor realizabile; obsedat de performanţă; obţine succese; nu îi place să piardă; îşi dezvoltă un stil de viaţă independent, departe de căminul părinţilor; supra-estimare; doreşte să fie în centrul atenţiei, să

28

domine grupul şi să accelereze lucrurile; genul nu are o prea mare semnificaţie; competitiv; tendinţe de alcoolism; vrea să aibă mereu dreptate; neasertiv, uneori agresiv; pare calm, dar se simte rănit; se căsătoreşte deseori cu un alcoolic;

o sentimente: durere; însingurare; inadecvare; confuzie; mânie; frică; vinovăţie

4. Ţap ispăşitor / Problematicul / Oaia neagră / Heringul roşu / Rebelul:

o Comportamente: sfidare; identificarea cu prietenii din gaşcă (“pierde-vară”); confruntare; consum de substanţe timpuriu; rebeliune (relaţionată cu stima de sine); retras; nu respectă regulile; sarcină neplanificată; delicvenţă; fuga de acasă; reactiv; agresiv în joc; accidente; riscă foarte mult; antisocial; nemotivat; toţi ceilalţi îi sunt duşmani, nimeni nu e de încredere; iritabilitate; furie; imită comportamentele persoanei dependente; La şcoală: performanţe scăzute, absenteism, revoltă; elev-problemă; ajunge la consiliere / psiholog;

o Sentimente: durere; frică; însingurare; respingere; mânie; inadecvare; resentimente;

o Oferă familiei: distragerea atenţiei; direcţionarea acuzelor; punct de concentrare a familiei

5. Copilul pierdut:

o Comportamente: conformare; spontaneitate; imaginaţie bogată; materialism; comportamente alimentare tulburate (supra-ponderabilitate); distant; liniştit; supra-independent; singuratic; izolare; deprinderi fizice slab dezvoltate; reprimarea identităţii sexuale; copilăros; fragil; anxietate; marginalizare; “ciudat”; La şcoală: elev mediocru; nu iese în evidenţa nici prin rezultate bune, nici rele; ignorat atât de profesori, cât şi de colegi;

o Sentimente: durere; însingurare; inadecvare; mânie; frică; neputinţă; lipsa valorii personale;

o Oferă familiei: uşurare 6. Mascota:

o Comportamente: căldură; sensibilitate; abilitatea de a asculta; comportament de clovn; face orice pentru a atrage atenţia; evitarea conflictelor; hiper-activitate; nevoia de aprobare din partea celorlalţi; “animăluţul de casă al familiei”; imaturitate; are prieteni mai mici decât el; nu are definite limitele sexuale; încearcă să scape de consecinţe fiind “drăguţ”; aşteaptă ajutorul celorlalţi; caută un “erou” pentru a-l proteja; pare vesel, dar se

29

simte furios; La şcoală: probleme de concentrare, rezultate slabe datorită acestui fapt; tulbură orele; poate fi îndrumat către consilier;

o Sentimente: frică; însingurare; insecuritate; mânie; resentimente; vinovăţie; inadecvare; nemulţumire; confuzie;

o Oferă familiei: distracţie şi amuzament; relaxare;

Sfdvqfsbsfb/// ... e importantă şi posibilă în programele de 12 paşi pentru:

persoana dependentă de alcool → Alcoolicii Anonimi

întreţinător / partener de viaţă → Al-Anon

copii → Alateen

Eroul: o puncte tari… calităţile sale îl fac un lider responsabil care ştie să

stabilească obiective pe termen scurt; se oferă voluntar şi manifestă un instinct de a avea succes;

o trebuie să înveţe să… se relaxeze şi să se distreze; să fie spontan; să urmeze şi indicaţiile celorlalţi; să negocieze; să ceară ajutor;

o ce atitudine să aibă adulţii... să îi ofere atenţie eroului şi atunci când nu obţine un rezultat deosebit; să consolideze valoarea intrinsecă a eroului şi să încerce să-i separe sentimentul propriei valori de cel al succeselor obţinute; să-l înveţe că e normal să greşeşti;

o ce atitudine să nu aibă adulţii… să nu îl lase pe copil să monopolizeze conversaţia sau să fie mereu primul care răspunde la întrebări sau care se oferă voluntar;

Ţapul ispăşitor: o puncte tari… deseori, este un copil foarte creativ şi inventiv; el

“spune lucrurilor pe nume” şi are un puternic simţ al loialităţii; o trebuie să înveţe să… îşi exprime mânia într-un mod constructiv; să

facă diferenţa între greşelile lor şi cele pentru care sunt în mod nedrept acuzaţi şi să îşi asume responsabilitatea pentru cele din prima categorie; să se implice în activităţi care le vor aduce atenţie pozitivă; să îşi exprime sentiment ele de durere; să se ierte pe ei înşişi;

30

o ce atitudine să aibă adulţii... să îi spună copilului când anume comportamentul său este inadecvat; să îl laude ori de câte ori îşi asumă responsabilitatea pentru ceva; să fie empatic faţă de copil şi comportamentul său;

o ce atitudine să nu aibă adulţii… să îl compătimească pe copil; să îl trateze în mod preferenţial şi să îi ofere mai multă putere; să fie de acord cu plângerile copilului despre ceilalţi copii sau adulţi; să perceapă comportamentul copilului ca pe un atac la persoană sau să se considere incompetent ca şi profesor / consilier / etc.

Copilul pierdut: o puncte tari… este un copil cooperant şi are o imaginaţie puternică;

munceşte bine independent şi urmează cu grijă indicaţiile şi regulile; o trebuie să înveţe… cum să îşi recunoască importanţa; cum să îşi

identifice sentimentele; cum să îşi identifice nevoile şi dorinţele; cum să iniţieze activităţi; cum să găsească mai multe alternative şi să ia decizii de unii singuri; cum să pună întrebări;

o ce atitudine să aibă adulţii... să se preocupe de toţi copiii, mai ales de cei care sunt în mod constant neglijaţi; să stabilească contacte de unu-la unu cu copiii neglijaţi; să evidenţieze şi să dezvolte calităţile copilului, talentele sale, creativitatea; să se preocupe de interesele personale ale copilului; să folosească apropierea fizică (îmbrăţişarea, datul mâinii, etc.); să îl ajute pe copil să stabilească o relaţie, poate cu un coleg de clasă; să încurajeze munca în grupuri mici pentru a construi încrederea şi confidenţa;

o ce atitudine să nu aibă adulţii… să îi permită copilului să “scape”, acceptând ca acesta să rămână tăcut sau să nu îl implice niciodată, să nu îl strige pe nume; să îi lase pe colegii de clasă să îl “cocoloşească” pe copil, răspunzând sau vorbind în numele lui;

Mascota: o puncte tari… mascota are un simţ deosebit al umorului şi

spontaneităţii; e sensibil la stresul oamenilor şi încearcă să îl reducă; o trebuie să înveţe… cum să primească atenţie, aprecieri şi ajutor de

la ceilalţi; cum să recunoască şi să îşi accepte mânia şi teama; cum să se preocupe de propria persoană, să îşi identifice nevoile şi dorinţele; cum să facă faţă conflictelor; cum să îi lase pe alţii să fie responsabili pentru propriile acţiuni;

o ce atitudine să aibă adulţii... să aibă sentimente de mânie controlată faţă de comportamentul de “clovn al clasei”; să îi ofere copilului o anumită sarcină care să fie importantă şi care să comporte o anumită responsabilitate; să îl tragă la răspundere atunci când e cazul; să

31

încurajeze un simţ adecvat la umorului; să insiste pe contactul vizual;

o ce atitudine să nu aibă… să nu încurajeze activităţile de distragere ale clovnului, să nu aibă o atitudine de superficialitate faţă de aceştia.

10. La fapte: strategii de prevenire adresate părinţilor

eşi conversaţia părinte-copil e esenţială, discuţiile despre alcool nu sunt suficiente – e nevoie de acţiuni concrete pentru a-l ajuta pe

copilul vostru să facă faţă alcoolului. Studiile arată că implicarea activă a părinţilor poate să îi ajute pe adolescenţi să evite consumul timpuriu de alcool, precum şi problemele ulterioare datorate acestuia. Într-un studiu efectuat la nivel naţional, 71% dintre adolescenţi spuneau că alcoolul e „uşor” sau „foarte uşor” de procurat. Mesajul e clar: adolescenţii au nevoie de foarte multă supraveghere din partea adulţilor. Iată câteva moduri de a face acest lucru: o Monitorizaţi consumul de alcool din casa voastră. Dacă ţineţi alcool

în casă, ţineţi evidenţa acestuia. Spuneţi-i clar copilului că nu acceptaţi în casă petreceri sau alte întâlniri ale tinerilor neplanificate. Dacă e posibil, încurajaţi-l să-şi invite prietenii atunci când sunteţi şi unul dintre voi acasă. Cu cât copilul vostru se va distra mai mult la voi acasă, cu atât veţi şti mai multe despre activităţile şi prietenii lui.

o Stabiliţi legături cu alţi părinţi. Dacă îi cunoaşteţi pe părinţii prietenilor şi colegilor copilului vostru, veţi putea să vă supravegheaţi şi mai bine copilul. Astfel, vă va fi mai uşor să daţi un telefon părinţilor unui coleg care organizează o petrecere, pentru a vă asigura că cel puţin un adult responsabil va fi prezent şi că nu vor fi disponibile băuturi alcoolice. E posibil să vă daţi seama că nu sunteţi singurii care doriţi să preveniţi consumul de alcool al adolescenţilor – poate că şi alţi părinţi au aceleaşi preocupări.

o Monitorizaţi activităţile copiilor voştri. Informaţi-vă în legătură cu planurile şi locurile pe care le frecventează copilul vostru. În general, copilul vostru va fi mai deschis dacă va simţi că vreţi să ştiţi aceste lucruri pentru că vă faceţi griji pentru el şi vă pasă, nu pentru că vreţi să îl controlaţi.

D

32

o Stabiliţi reguli ale familiei privind consumul de alcool la adolescenţi. Atunci când părinţii stabilesc în mod clar reguli care interzic consumul de alcool, copiii lor au şanse mai mici de a începe să folosească alcoolul. Iată câteva posibile reguli (deşi fiecare familie şi le poate stabili în funcţie de credinţele şi valorile proprii): Copiii nu au voie să consume alcool până la vârsta de 18 ani (sau 21 de ani).

Fraţii mai mari nu îi vor încuraja pe cei mai mici să bea şi nu le vor oferi alcool.

Copiii nu vor merge sau nu vor rămâne la petreceri la care se consumă alcool.

Copiii nu vor merge cu o maşină al cărei şofer a consumat alcool.

Odată stabilite regulile, va fi nevoie să stabiliţi şi consecinţele pentru situaţiile în care aceste reguli ar putea fi încălcate. Alegeţi doar pedepse pe care le puteţi pune în aplicare. De asemenea, nu stabiliţi pedepse atât de severe încât să saboteze mai apoi comunicarea deschisă dintre voi şi copii. Ideea e ca pedeapsa să ‚urzice’ doar atât cât să îl determine pe copilul vostru să se gândească de două ori înainte de a încălca regula. O posibilă consecinţă ar putea fi restricţia temporară privind activităţile sociale ale copilului. În cele din urmă, trebuie să vă pregătiţi să puneţi în aplicare consecinţele stabilite, atunci când e cazul. Dacă adolescentul vostru ştie că îşi va pierde anumite privilegii de fiecare dată când încalcă o regulă privind consumul de alcool, sunt şanse mai mari ca acesta să respecte înţelegerea.

o Oferiţi un exemplu pozitiv. Părinţii reprezintă modele importante

pentru copiii lor – chiar şi pentru cei care se grăbesc foarte tare să devină adolescenţi. Studiile arată că dacă un părinte consumă alcool, copiii acestuia au şanse mari să bea şi ei. Există însă câteva moduri de a minimaliza acest risc, chiar dacă voi consumaţi totuşi alcool: Consumaţi alcool cu moderaţie. Nu îi spuneţi copilului că alcoolul este un mod bun de a-ţi rezolva

problemele. De ex., nu veniţi acasă de la serviciu, spunând: „Am avut o zi proastă, trebuie să beau ceva”.

Dimpotrivă, arătaţi-i copilului vostru că aveţi alte moduri, mai sănătoase, de a face faţă stresului (activităţi fizice, muzica, discuţia cu partenerul de viaţă sau cu prietenii).

Nu îi spuneţi copilului poveşti despre propriul consum de alcool într-un mod care să transmită mesajul că alcoolul poate fi distractiv.

33

Nu beţi niciodată când şofaţi şi nu vă urcaţi într-o maşină condusă de un şofer care a consumat alcool.

Atunci când aveţi invitaţi adulţi, puneţi la dispoziţie băuturi non-alcoolice şi suficientă mâncare. Dacă cineva bea prea mult la petrecerea voastră, asiguraţi-vă că va ajunge acasă în siguranţă (inclusiv, că nu va şofa).

o Nu sprijiniţi consumul de alcool al adolescenţilor. Atitudinile

personale faţă de consumul de alcool al adolescenţilor îi va influenţa şi pe copiii voştri. Evitaţi să glumiţi pe seama consumului de alcool sau a intoxicării (beţiei) la adolescenţi, precum şi orice alt mod de a demonstra toleranţă faţă de acestea. Mai mult, nu serviţi niciodată alcool prietenilor minori ai copilului vostru. Studiile arată că acei copii ai căror părinţi sau părinţi ai prietenilor pun la dispoziţie băuturi alcoolice pentru întâlnirile adolescenţilor au tendinţa de a abuza de alcool, de a bea mai des şi de a fi implicaţi în accidente rutiere.

Vă puteţi alătura eforturilor şcolii sau comunităţii de a descuraja consumul de alcool la adolescenţi sau puteţi să vă gândiţi la posibilitatea iniţierii unor astfel de programe, în colaborare cu reprezentanţii comunităţii. Astfel de programe se pot referi la scrierea de regulamente pentru reducerea disponibilităţii alcoolului pentru minori, precum şi la stabilirea de consecinţe pentru consumul de alcool sub vârsta legală.

o Ajutaţi-vă copilul să-şi stabilească prietenii sănătoase. Dacă

prietenii copilului vostru consumă alcool, e destul de posibil ca şi copilul vostru să facă acelaşi lucru.

o Încurajaţi alternative sănătoase pentru consumul de alcool.

E posibil ca fiul / fiica mea să aibă probleme cu alcoolul? Deşi această broşură se adresează în primul rând prevenirii

consumului de alcool la adolescenţi şi nu numai, e necesar să fim atenţi şi la abuzul de alcool la adolescenţi. Anumiţi copii prezintă un risc mai mare faţă de a consuma alcool în mod abuziv şi se confruntă cu probleme din această cauză (de sănătate, şcolare, legale, familiale şi emoţionale). Copiii care prezintă cel mai mare risc pentru a avea probleme relaţionate alcoolului sunt cei care:

o Încep să consume alcool sau alte droguri înainte de vârsta de 15 ani. o Au un părinte care abuzează de alcool sau e alcoolic. o Au prieteni apropiaţi care folosesc alcoolul sau alte droguri.

34

o Au avut de la vârste mici comportamente agresive, antisociale sau greu de controlat. o Au fost victime ale unor abuzuri în copilărie şi / sau alte traume majore. o Prezintă probleme comportamentale sau eşec şcolar.

o Au părinţi care nu îi sprijină, care nu comunică deschis cu ei şi care nu se interesează de comportamentul şi activităţile copiilor lor.

o Sunt expuşi ostilităţii sau respingerii continue de către părinţi şi/sau unei disciplinări severe sau incoerente.

Concluzie: Ce putem face? Stabiliţi cu copilul vostru o relaţie plină de afecţiune şi încredere. Faceţi în aşa fel încât copilului vostru să îi fie uşor să stea de vorbă cu voi. Discutaţi cu copilul vostru informaţii despre alcool, motive pentru a nu bea şi moduri în care poate evita alcoolul în situaţii presante. Ţineţi evidenţa activităţilor copilului vostru şi luaţi legătura cu alţi părinţi pentru a stabili reguli comune despre consumul de alcool la adolescenţi. Stabiliţi reguli ale familiei voastre despre consumul de alcool la adolescenţi, precum şi consecinţele încălcării acestora. Oferiţi un exemplu pozitiv în ceea ce priveşte propriul consum de alcool şi reacţia voastră la consumul de alcool al adolescenţilor. Încurajaţi-vă copilul să dezvolte prietenii sănătoase şi alternative distractive în locul consumului de alcool. Evaluaţi dacă adolescentul vostru prezintă un risc crescut pentru a avea probleme cu alcoolul; dacă da, luaţi măsurile necesare pentru diminuarea riscului. Evaluaţi dacă prezintă simptomele unui consum problematic de alcool şi acţionaţi cu promptitudine pentru a găsi sprijinul necesar. Aveţi încredere în propria puterea de a vă ajuta copilul să evite consumul de alcool.

35

11. Spiritualitatea ortodoxă şi începutul recuperării

n ceea ce priveşte asistarea alcoolicilor şi dependenţilor de droguri, există diferite puncte de vedere faţă de ce înseamnă adicţia şi

recuperarea. Prima este cea profesională, bazată pe medicină şi psihologie. Din această perspectivă, dependenţa este văzută ca o afecţiune a creierului, cauza acesteia e de natură genetică şi neuro-chimică, iar speranţa este aceea de a descoperi un tratament medicamentos sau o tehnică de consiliere psihologică pentru a vindeca boala adicţiei.

Din cea de-a doua perspectivă tratamentul se referă la a-i ajuta pe oameni să accepte că alcoolismul este o boală tratabilă prin folosirea unor metode spirituale şi că responsabilitatea pentru acceptarea acestui ajutor îi revine alcoolicului. Acest tip de ‘proces de tratament’ implică ajutarea alcoolicului sau a dependentului de droguri în trecerea în revistă a trecutului, în acceptarea nevoii de abstinenţă totală faţă de alcool şi droguri şi în dezvoltarea unor abilităţi de bază pentru recuperare care să îi ajute să îşi menţină abstinenţa. Pentru cei mai mulţi dintre aceşti oameni, recuperarea va presupune o schimbare personală de natură spirituală. Există şi alte căi spre recuperare, dar metoda spirituală s-a dovedit a fi cea mai eficientă pentru cel mai mare număr de oameni aflaţi în recuperare. Pentru oamenii care nu pot să accepte o cale spirituală pot fi încercate alte metode de intervenţie.

Pentru început, să ne gândim la câteva dintre învăţăturile de bază ale spiritualităţii ortodoxe. Se poate spune că principalul scop al vieţii este unirea cu Dumnezeu şi împărtăşirea cu Harul Său Divin. Biserica spune că această unitate poate fi obţinută doar prin Fiul Domnului nostru, Iisus Hristos (Ioan 14:6) şi e mijlocită prin Sfântul Duh. E un lucru firesc şi principala preocupare pentru suflet să tânjească după această unitate. Omul nu poate să găsească iubirea, pacea sau armonia fără această unitate cu Hristos, întru şi prin Sfântul Duh. Ar trebui să ţinem minte că, din perspectivă ortodoxă, spiritualitatea înseamnă în primul rând lucrarea lui Dumnezeu asupra sufletului (prin ceea ce numim ‘îndurare’), şi nu acţiunea omului asupra propriului suflet (ceea ce ar semăna mai degrabă cu psihologia). Spiritualitatea ortodoxă e preocupată de originea şi descoperirea îndurării divine. Găsirea acesteia este esenţială pentru evoluţia spirituală, iar această îndurare vine doar de la Dumnezeu. Dacă se poate spune că ea ne este oferită pe gratis de Dumnezeu, omul are şi el rolul lui în primirea acestui dar: rugăciunea, Sfintele Taine, postul şi

Î

36

alte fapte duhovniceşti, precum facerea de bine. Înţelegem, aşadar, că această îndurare reprezintă un dar, nu ceva ce câştigăm sau merităm. Rolul nostru e doar cel de a ne pregăti sufletele pentru darurile lui Dumnezeu.

Pentru a ajunge la această unitate cu Dumnezeu, e necesară existenţa unei legături între lucrarea şi îndurarea Lui şi voinţa omului. ‘Voinţa’ (nu intelectul sau emoţiile) este elementul de bază în lupta omului pentru mântuire sau Îndumnezeire. Nu poate să existe Îndumnezeire fără armonia dintre îndurarea Lui (voia divină a lui Dumnezeu) şi propria noastră voinţă (Evrei 10:5,9). Asta presupune predarea de către om a ‘propriei voinţe’ şi a acceptării voii lui Dumezeu în viaţa lui. Omul este dependent de Dumezeu pentru milostivirea Lui şi nu poate ajunge la Îndumnezeire doar prin eforturile proprii, indiferent de cât de mari ar fi acestea. Omul poate ajunge la această unire cu El doar prin îndurarea şi lucrarea Sa. Însă, pentru mântuire e nevoie şi de implicarea activă şi de consimţământul omului. Atunci când alegem binele, căutând sau împlinind voia Domnului, El se îndură de noi pentru a împlini dorinţa sufletului. Acesta e un act deliberat de cooperare între noi şi Dumnezeu. În orice moment, avem libertatea de a alege să îi împlinim voia Sa, iar El e poate oricând să ne acorde îndurare. Tot binele pe care îl avem vine de la Dumnezeu, chiar însăşi voinţa noastră. Însă, modul în care ne folosim de acest liber arbitru ţine doar de decizia noastră personală.

În esenţă, alcoolismul este o afecţiune de natură spirituală pentru că implică separarea de Dumnezeu – cea mai nefirească postură în care se poate afla omul. Utilizarea greşită a voinţei îl conduce pe om spre alcoolism şi îl separă pe alcoolic de îndurarea dumnezeiască; mai apoi, adicţia ajunge să îl copleşească pe acest nefericit pe plan spiritual, mental, emoţional şi fizic. Alcoolicul devine astfel ‘neputincios’ în faţa dependenţei. Recuperarea spirituală e necesară pentru că alcoolicul are nevoie să se orienteze spre re-unirea cu El. Orientarea şi practicarea spiritualităţii au fost pierdute din cauza alcoolismului, prin greşita utilizare a voinţei. Această redirecţionare poate fi realizată doar prin mijloace spirituale, atât prin folosirea voinţei personale, cât şi prin îndurarea lui Dumnezeu. Alcoolicul trebuie să-şi regăsească acum calea sulfetului său, aşa cum i-a fost ea dată de Dumnezeu, să îşi redescopere adevăratul ‘sistem de valori’ sau de ‘credinţe’ şi să îşi recâştige armonia şi pacea cu El. Toate acestea sunt lucruri pe care le-a pierdut de-a lungul timpului din cauza băutului şi a consumului de droguri.

Altfel spus, dependenţa apare la nivel spiritual atunci când o persoană îşi pierde capacitatea de a-şi folosi voinţa într-un mod normal şi sănătos. Adică, acea persoană continuă să ia decizii auto-distructive privind dependenţa sa, aceeaşi dependenţă care îl răneşte pe el şi pe

37

ceilalţi. Aceste decizii sunt contrare instinctelor date nouă de Dumnezeu, în timp ce sufletul său tânjeşte după unirea cu El. Alcoolicii au suficient de multă ‘voinţă’, şi înca una puternică, însă este o voinţă greşit întrebuinţată şi direcţionată. Zbuciumul interior e cauzat de conflictul pe care un alcoolic îl are cu propriul său sistem de valori. Izolarea survine în urma pierderii relaţiei cu ceilalţi, cu Dumnezeu şi cu sine însuşi. Alcoolicul se pierde în propriile amăgiri şi confuzii şi nu reuşeşte să recunoască starea în care se află.

Recuperarea are loc la nivel spiritual atunci când persoana dependentă redobândeşte capacitatea de a lua deciziile corecte în viaţa sa şi descoperă pacea din interiorul său şi în relaţie cu Dumnezeu. Alcoolicul începe să îşi folosească ‘puterea voinţei’ pentru a lucra un program de recuperare. Asta nu înseamnă că alcoolicul poate să bea sau să consume droguri în mod social, normal. Şi-a pierdut definitiv această alegere, iar recuperarea presupune acceptarea acestui lucru. El sau ea nu se va mai lupta pentru a recâştiga controlul asupra dependenţei sale şi va avea încredere că Dumnezeu îi va reda sănătatea mentală în ce priveşte consumul de alcool. El va deveni ‘dependent de Dumnezeu’ şi va începe să aibă încredere în îndurarea şi ajutorul lui Dumnezeu. Astfel, îi va dispărea dorinţa de a mai consuma alcool sau droguri ca şi mod de a-şi rezolva problemele şi va începe să se bazeze pe ajutorul lui Dumnezeu în toate treburile de zi cu zi.

“Puntea” dintre alcoolism şi recuperare nu e deloc una uşor de trecut. În confuzia extremă a alcoolismului activ e aproape imposibil ca alcoolicul să devină onest faţă de situaţia sa şi să accepte faptul că are nevoie de ajutorul celorlalţi pentru a se recupera. De fapt, cei mai mulţi oameni care se recuperează vorbesc despre ‘o experienţă spirituală’ sau o ‘iluminare’, legate de multe ori de evenimente semnificative ale vieţii (de ex., un divorţ, o experienţă care i-a pus viaţa în pericol sau intervenţia realizată de cineva din afară, precum un consilier în adicţii). Ajutorul vine din afara lor.

Bineînţeles, credinţa în Dumnezeu şi încrederea că Dumnezeu poate şi că îl va ajuta să depăşească aceste dificultăţi sunt un lucru bun. Problema apare, de obicei, atunci când alcoolicul face confuzia dintre credinţă şi calitatea credinţei. Chiar şi diavolul crede în Dumnezeu, dar asta nu îi ajută prea mult. Pentru a te recupera din adicţii, e necesară o schimbare de calitate în relaţia cu Dumnezeu şi aceasta trebuie să vină dintr-o dorinţă reală de a realiza o schimbare în bine şi de a intra în armonie cu voia lui Dumnezeu. Pentru aceasta, e nevoie de umilinţă înaintea lui Dumnezeu şi de lăsarea în voia Lui în toate domeniile vieţii, prin renunţarea la sine şi la ego. O minte deschisă spre principiile

38

recuperării bazate pe spiritualitate îl vor ajuta pe alcoolic să regăsească acea relaţie care îi lipseşte. Există oameni care nu se recuperează din dependenţa lor. De obicei, aceştia sunt oameni care nu pot fi sinceri cu ei înşişi referitor la alcoolismul sau adicţia lor. Aceştia sunt oameni care doresc să scape de consecinţele imediate ale dependenţei lor. E posibil să se confrunte şi cu deteriorări organice datorate consumului de alcool sau droguri. De asemenea, obligarea unei persoane să intre în recuperare nu e de prea mare folos, deşi în anumite situaţii ei pot fi ajutaţi, dacă se intervine în mod corect şi cu ajutorul unor profesionişti. Există şi consumatori ‘grei’, cei care nu sunt alcoolici încă şi care nu acceptă că ar avea vreo problemă cu alcoolul, astfel că refuză orice ajutor. Aceştia sunt recunoscuţi prin absenţa sentimentelor de vinovăţie faţă de băutul lor. Pur şi simplu, lor nu le pasă de consecinţele consumului asupra lor sau asupra societăţii. În cele din urmă, există şi oameni care nu doresc să accepte conceptul de Dumnezeu sau care nu sunt dispuşi să trăiască pe baza unor principii spirituale – nici aceştia nu vor descoperi, de obicei, eliberarea faţă de alcoolismul sau adicţia lor. Însă, mulţi dintre aceştia se vor recupera dacă vor dezvolta capacitatea de a fi oneşti cu ei înşişi şi dacă vor fi dispuşi să urmeze o cale spirituală în viaţa lor. Ar trebui să înţelegem că, de obicei, simpla frecventare a bisericii nu e suficientă. E necesară o schimbare a atitudinii faţă de dependenţa lor şi e necesară bunăvoinţa de a creşte spiritual. Onestitatea personală şi bunăvoinţa de a realiza o schimbare sunt două elemente cheie ale recuperării.

12. O scurtă privire asupra

Alcoolicilor Anonimi

e este A.A.-ul? Alcoolicii Anonimi sunt o comunitate internaţională de bărbaţi şi femei din toate mediile vieţii care se întâlnesc pentru a

obţine şi a-şi menţine abstinenţa. Singura cerinţă pentru participare este dorinţa de a înceta băutul. Nu există nici un fel de cotizaţii sau taxe de participare la A.A. Membrii A.A. Se estimează că există mai mult de 100.000 de grupuri şi peste 2.000.000 de membri în 150 de ţări. Relaţia cu alte instituţii. Comunitatea a adoptat o politică de cooperare, dar nu de afiliere cu alte organizaţii implicate în problema

C

39

alcoolismului. Nu avem nici o opinie referitor la chestiuni din afara A.A.-ului şi nici nu susţine sau nu se opune nici unei cauze. Cum se susţine A.A.-ul? În timp, Alcoolicii Anonimi au formulat şi au întărit tradiţia conform căreia se auto-susţin complet, şi nici nu caută, nici nu acceptă contribuţii din partea non-membrilor. În cadrul Comunităţii, suma maximă cu care poate contribui un membru este limitată la 2.000 $/an. Cum îşi menţin membrii A.A. abstinenţa? A.A.-ul este un program bazat pe abstinenţa totală. Membrii săi păstrează distanţa faţă de primul pahar, fiecare zi la timpul ei. Abstinenţa este menţinută prin împărtăşirea experienţelor personale, a puterii şi a speranţei în cadrul grupurilor şi prin practicarea celor 12 Paşi sugeraţi pentru recuperarea din alcoolism. De ce sunt Alcoolicii Anonimi ‘anonimi’? Anonimatul reprezintă fundamentul spiritual al A.A.-ului. Comunitatea e încurajată să se auto-conducă pe baza principiilor, mai degrabă decât pe baza personalităţilor. Suntem o societate de egali. Ne dorim să facem cunoscut programul nostru de recuperare, şi nu pe indivizii care participă la program. La nivelul presei, anonimatul reprezintă garanţia că tuturor membrilor A.A., mai ales celor nou-veniţi, le va fi respectată confidenţialitatea participării la A.A. Oricine poate participa la o şedinţă A.A. deschisă. Oricine poate participa la şedinţele deschise ale A.A. De obicei, acestea presupun prezentări ale unui membru de grup sau trei vorbitori care îşi împărtăşesc experienţa personală legată de alcoolismul şi recuperarea lor în A.A. Unele şedinţe au scopul specific de a informa publicul non-alcoolic despre A.A. La acestea sunt invitaţi medici, membri ai clerului şi funcţionari publici. Şedinţele închise sunt rezervate doar alcoolicilor. Cum a început A.A.-ul? A.A. a fost iniţiat în 1935 de către un agent de bursă din New York şi un chirurg din Ohio – ambii erau beţivi lipsiţi de speranţă. Ei au pus bazele A.A.-ului în încercarea de a ajuta alţi alcoolici care au suferit de pe urma bolii alcoolismului, dar şi pentru a-şi păstra propria abstinenţă. A.A. s-a dezvoltat prin înfiinţarea de grupuri autonome, mai întâi în Statele Unite, iar mai apoi în întreaga lume. Cum puteţi găsi un grup de Alcoolici Anonimi? Puteţi încerca să cereţi un număr de telefon la serviciul de informaţii sau să căutaţi în

40

cartea de telefon. Puteţi folosi, de asemenea, internetul pentru a vizita pagina Alcoolicilor Anonimi din România: www.aaromania.ro. Ce nu face A.A.-ul. A.A-ul nu... are registre de prezenţă ale membrilor... se angajează şi nu face sponsorizări pentru cercetare... se afiliază cu agenţii sociale (deşi mulţi membri şi grupuri cooperează cu ele)... îi monitorizează şi nu încearcă să-i controleze pe membrii săi... face prognosticuri şi nu dă diagnostice medicale sau psihologice... oferă tratament medicamentos, psihiatric, droguri şi nu face internări... oferă servicii religioase... oferă adăpost, mâncare, haine, locuri de muncă, bani sau alte servicii sociale... oferă consiliere vocaţională sau pe probleme domestice... oferă scrisori de recomandare către tribunal, avocaţi, oficiali, şcoli, firme, agenţii sociale sau alte organizaţii sau instituţii. Acest pliant face parte din literatura aprobată a A.A. şi a fost preluat de pe http://www.alcoholics-anonymous.org .

13. Preambulul Alcoolicilor Anonimi

lcoolicii Anonimi sunt o comunitate de bărbaţi şi femei care îşi împărtăşesc experienţa, puterea şi speranţa, cu scopul de a-şi

rezolva problema comună şi de a-i ajuta şi pe alţii să se însănătoşească de pe urma alcoolismului.

Singura cerinţa pentru participare ca membru este dorinţa de a înceta băutul. AA-ul nu percepe nici cotizaţii, nici taxe de înscriere, ne finanţam prin contribuţiile noastre.

AA-ul nu se afiliază nici unei secte, nici unei formaţiuni religioase sau politice, nici unei organizaţii sau instituţii; nu doreşte să se angajeze în nici o controversă; nu sprijină şi nu contestă nici o cauză.

Scopul nostru primordial este acela de a rămâne abstinenţi şi de a-i ajuta pe alţi alcoolici să ajungă la abstinenţă.

14. Cei 12 Paşi ai Alcoolicilor Anonimi 1. Am admis că eram neputincioşi în faţa alcoolului - că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră. 2. Am ajuns la credinţa că o Putere Superioară nouă înşine ne-ar putea reda sănătatea mintală.

A

41

3. Am hotărât să ne lăsăm viaţa şi voinţa în grija unui Dumnezeu aşa cum şi-L închipuie fiecare dintre noi. 4. Am făcut fără teamă un inventar moral amănunţit al propriei persoane. 5. Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine şi unei alte fiinţe umane natura exactă a greşelilor noastre. 6. Am consimţit fără rezerve ca Dumnezeu să ne scape de toate aceste defecte de caracter. 7. Cu umilinţă, I-am cerut să ne îndepărteze slăbiciunile. 8. Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut necazuri şi am consimţit să reparăm aceste rele. 9. Ne-am reparat greşelile direct faţă de acele persoane, acolo unde a fost cu putinţă, dar nu şi atunci când le-am fi putut face vreun rău lor sau altora. 10. Ne-am continuat inventarul personal şi ne-am recunoscut greşelile de îndată ce ne-am dat seama de ele. 11. Am căutat prin rugăciune şi meditaţie, să ne întărim contactul conştient cu Dumnezeu aşa cum şi-l închipuia fiecare dintre noi, cerându-i doar să ne arate Voia Lui în ceea ce ne priveşte şi să ne dea puterea s-o împlinim. 12. După ce am trăit o trezire spirituala ca rezultat al acestor paşi, am încercat să transmitem acest mesaj altor alcoolici şi să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.

15. Auto-test: EŞTI ALCOOLIC?

ăspundeţi la aceste întrebări cât mai cinstit posibil.

1. Pierzi timp de la serviciu datorită consumului de alcool? 2. Consumul de alcool îţi face viaţa casnică mai fericită? 3. Bei pentru că eşti timid cu alţi oameni? 4. Consumul de alcool îţi afectează reputaţia? 5. Te reduci la o companie de speţă joasă şi la un mediu inferior când

bei? 6. Faptul că bei te face să îţi neglijezi treburile familiale? 7. Ţi-a scăzut ambiţia de când ai început consumul? 8. Ai remuşcări după ce bei? 9. Ai avut dificultăţi financiare datorită consumului? 10. Simţi nevoia de a consuma la o anumită perioadă din zi? 11. Vrei să bei ceva dimineaţa următoare?

R

42

12. Consumul de alcool ţi-a determinat dificultăţi cu somnul? 13. Ţi-a scăzut eficienţa de când ai început să bei? 14. Consumul de alcool îţi pune în pericol munca sau afacerile? 15. Consumi alcool pentru a scăpa de griji sau probleme? 16. Bei singur? 17. Ai avut pierderi totale de memorie ca rezultat al consumului? 18. Ai fost tratat de către doctor din cauza consumului? 19. Bei ca să îţi clădeşti stima de sine? 20. Ai fost în spital sau într-o instituţie datorită consumului?

Auto-evaluare: Dacă ai răspuns DA la oricare...

o dintre întrebări, există un semnal de alarmă că ai putea fi alcoolic! o două întrebări, sunt şanse ca tu să fii alcoolic. o trei sau mai multe întrebări, eşti cu siguranţă alcoolic.

16. Grupurile familiale Al-Anon Preambulul

rupurile familiale Al-Anon sunt o comunitate a rudelor şi prietenilor alcoolicilor care îşi împărtăşesc experienţa, forţa şi

speranţa în scopul rezolvării problemelor comune. Noi credem că alcoolismul este o boala de familie şi schimbarea atitudinii poate contribui la însănătoşire.

Al-Anon nu face parte din nici o instituţie, nu adera la nici o sectă sau un cult religios, nu este afiliată nici unei entităţi politice sau organizaţii. Al-Anon nu se angajează în nici o controversă, nu sprijină şi nu contestă nici o cauză.

Al-Anon nu percepe nici cotizaţii, nici taxe de înscriere, ne finanţam prin contribuţiile noastre.

Al-Anon nu are decât un scop: să ajute familiile alcoolicilor. Ajungem la aceasta practicând cei 12 Paşi, primind şi îmbărbătând familiile alcoolicilor şi arătând înţelegere alcoolicului.

G

43

17. Auto-test e afectează consumul de alcool al partenerului de viaţă?

1. Ai probleme cu somnul din cauza băutului cuiva? 2. Cea mai mare parte a gândurilor tale se învârt în jurul situaţiilor

legate de băut sau în jurul problemelor cauzate de acesta? 3. Încerci să controlezi consumul de alcool al cuiva prin cererea de

promisiuni privind încetarea băutului? 4. Ameninţi? 5. Ai atitudini din ce în ce mai negative faţă de persoana care bea? 6. Însemnezi sticlele de băutură, le ascunzi sau le arunci conţinutul în

chiuvetă? 7. Crezi că totul ar fi bine dacă persoana respectivă ar înceta băutul? 8. Te simţi singur, respins, temător, mânios, vinovat, epuizat? 9. Nu îţi mai place propria persoană? 10. Crezi că schimbările tale de dispoziţie sunt influenţate de consumul

de alcool al cuiva? 11. Încerci să negi sau să maschezi situaţiile legate de băut? 12. Încerci să protejezi sau să “acoperi” persoana care bea? 13. Te simţi responsabil şi vinovat pentru băutul cuiva? 14. Ai început să te retragi sau te-ai izolat deja de prieteni sau de alte

activităţi? 15. Ai preluat responsabilităţi care obişnuiau să fie ale persoanei care

bea? 16. Problemele financiare sunt mai mari datorită consumului de alcool al

unei persoane? 17. Te regăseşti încercând să îţi justifici sentimentele şi

comportamentele ca fiind provocate de băutul cuiva? 18. Ai simptome fizice noi, precum dureri de cap, indigestii, stări de

greaţă, tremurături? 19. Te simţi învinsă şi lipsită de speranţă? 20. Relaţiile tale sexuale au fost afectate de consumul de alcool al cuiva? 21. Dacă sunt implicaţi şi copii, poţi observa că sunt stresaţi sau că şi-au

schimbat comportamentul datorită consumului de alcool al cuiva?

Auto-evaluare Dacă sunt 3 sau mai multe răspunsuri afirmative la oricare dintre întrebările de mai sus, atunci înseamnă că există o problemă cu alcoolul şi că ar trebui să discuţi cu cineva despre asta.

T

44

Chiar dacă sunt mai puţin de 3 răspunsuri afirmative, tot ar fi bine să stai de vorbă cu cineva specializat. Atunci când ne preocupă consumul de alcool al unui membru al familiei e bine să discutăm cu cineva care poate să determine dacă există sau nu o problemă cu alcoolul.

Alcoolismul e o boală pe care... NU TU... ai cauzat-o!

NU TU... o poţi controla! NU TU... o poţi vindeca!

DAR TE POŢI VINDECA PE TINE ÎNSUŢI ! ! !

18. Ghid pentru studiul biblic al primilor trei paşi ai Alcoolicilor Anonimi

Pasul 1. „Harul Meu îţi este de ajuns; cãci puterea Mea în slăbiciune este desãvârşitã. Cãci când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12: 9-10). Pasul 1 ne spune în aceeaşi idee că începutul recuperării depinde de „Am admis că eram neputincioşi în faţa alcoolului - că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră”. Admiterea lipsei de putere este contrară multor mesaje culturale care ne spun că trebuie să fim puternici, să fim stăpâni pe propriul destin, dar şi mesajului pe care ni-l dă boala alcoolismului: „Rezişti la băutură mai bine decât ceilalţi! Poţi să bei mai mult! Poţi să faci faţă!”. Ajungem, astfel, în situaţii în care suferinţa noastră atinge cote de neimaginat şi ne provoacă cele mai cumplite suferinţe pe plan fizic, emoţional şi spiritual. Sf. Ap. Pavel formulează atât de bine această luptă: “căci nu săvârşesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc… văd în mădularele mele o altă lege, … făcându-mă rob păcatului” (Romani 7:15-24). “Dacă vei continua să faci ceea ce făceai, vei continua să obţii ceea ce obţineai.”

Cu toate acestea, paradoxul Pasului 1 ne spune că depăşirea negării şi admiterea înfrângerii totale e singura cale de a ne transforma

45

vieţile, de a ne învinge slăbiciunile. Înţeleptul rege Solomon spunea că Dumnezeu va ajuta pe oricine poate să fie umil şi să-I ceară ajutorul. Atâta timp cât suntem prea mândri să ne admitem înfrângerile şi lipsa de putere, nu vom putea fi martorii lucrării lui Dumnezeu în vieţile noastre (Psalm 72:12,13).

Pasul 1 ne cere să ne strigăm durerea: “Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta… că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat ” (Psalm 88:1-3) pentru a ne putea începe călătoria spirituală spre Păstorul sufletelor noastre (Matei 9:36).

Strigătul pasului 1: “Doamne, nu mai pot!!!” Pasul 2. “Am ajuns la credinţa că o Putere Superioară nouă înşine ne-ar putea reda sănătatea mintală”

Pasul Doi este o prelungire a Pasului Unu; după ce ne admitem neputinţa, avem nevoie de un nou izvor de putere care să aibă grijă de ‘nebunia’ noastră şi să ne readucă speranţa (“Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu” – Psalm 142:7). Dar asta e posibil doar dacă reuşim să depăşim tentaţia auto-compătimirii, a învinovăţirii celorlalţi pentru suferinţa noastră sau dacă încetăm a mai face din noi şi din boala noastră centrul universului. Tendinţa de a repeta mereu aceeaşi poveste despre situaţia noastră sau de a rămâne ‘agăţaţi’ de trecut trădează faptul că nu am depăşit încă pasul 1. Pasul Doi ne cere doar bunăvoinţa de a ‘crede’ şi de ‘a căuta’ o Putere superioară nouă, una care vrea şi poate să ne elibereze din chinurile noastre. Avem libertatea de a crede sau de a nu crede în Dumnezeu, de a căuta sau nu o Putere Superioară nouă înşine. Dar „orice este posibil pentru cel ce crede”, spune Iisus (Marcu 9:23-24).

De cele mai multe ori, Dumnezeu vine la noi doar dacă e invitat. El nu îşi impune voinţa asupra noastră, deşi are puterea să o facă. “Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa, ci îndelung rabdă” (II Petru 3:9) şi ne încurajează să-L urmăm: “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11:28). Iisus a venit pentru cei bolnavi şi suferinzi şi aşteaptă de la noi doar să Îi spunem: “Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” (Marcu 9:24) pentru a ne tămădui şi alina durerea.

După ce am făcut pasul 2, ne găsim la un punct de răscruce; pe de o parte, dependenţa noastră nu doreşte să ne piardă şi ne face să credem că ea este ultima noastră sursă de confort; pe de alta, începem să vedem că promisiunile acesteia sunt false şi că adevărul este în “Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric” (Ioan 12:46)

46

Speranţa pasului 2: “Doamne, cred că Tu poţi!”

Pasul 3. „Am hotărât să ne lăsăm voinţa şi viaţa în grija lui Dumnezeu, aşa cum şi-L închipuia fiecare dintre noi”. Alcoolismul, ca şi multe alte suferinţe personale, ne transformă viaţa într-o “agitaţie egocentrică”. Ori de câte ori cineva sau ceva se interpune între noi şi ceea ce ne dorim, ne lăsăm cuprinşi de resentimente şi încercăm să dobândim controlul asupra lor şi a noastră. Eforturile noastre de supravieţuire ne-au învăţat să nu avem încredere în nimeni, însă tocmai acest lucru ni se cere în pasul 3 – să avem încredere într-o Putere Superioară în care nici nu suntem siguri cât de mult credem. Ni se promite însă că dacă ne vom încredinţa viaţa în grija lui Dumnezeu, El – spre deosebire de oameni – îşi va ţine întotdeauna promisiunile. Ne e foarte greu să facem asta, nouă, celor care ne simţim noi înşine nesiguri şi nehotărâţi. Şi chiar dacă am vrea să ne lăsăm în grija Lui, cum să facem asta? Rugăciunea pasului 3 din Cartea Mare a A.A. (pg. 60) ne dă un exemplu despre cum putem începe: “Doamne, mă las în grija ta – să faci din mine şi prin mine ceea ce doreşti Tu. Scapă-mă din robia egoismului ca să pot împlini mai bine voia Ta. Scapă-mă de greutăţi în aşa fel încât biruinţa mea asupra lor să fie, pentru cei pe care i-aş putea ajuta, o mărturie a Puterii Tale, a Iubirii Tale, a Modului Tău de viaţă. Fie-mi dat să fac voia Ta întotdeauna!” El vine până la uşa noastră, bate şi ne aşteaptă să-I deschidem; dacă noi facem măcar atât, El va intra şi va cina cu noi (Apocalipsa 3:20),

Nu vom putea cunoaşte pacea şi seninătatea lui Dumnezeu, decât comunicând regulat cu El, prin studiu şi rugăciune. Decizia de a ne preda vieţile şi voinţa lui Dumnezeu implică predarea mândriei intelectuale. (Pilde 3:5-6). Ori de câte ori ne vom simţi împovăraţi de îndoieli sau de mânia că Dumnezeu ne-ar fi abandonat, ne putem aminti de convingerea regelui David: “Domnul mă va sprijini” (Psalm 3:5).

Pasul Trei finalizează procesul început în Paşii Unu şi Doi. De la umilire, de la neputinţă, primim o nouă direcţie în viaţă. Ni se oferă acum asigurarea că nu mai suntem singuri şi că “ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6: 32-33).

Predarea pasului 3: “Doamne, am să Te las pe Tine!” Mai multe trimiteri biblice privind cei trei paşi:

47

Pasul 1

Psalm 88:1-3; Matei 9:36; Psalm 6:2-4;Psalm 31:9-10;

Psalm 44:15-16; Psalm 72:12-13; Marcu 4:35-41; Efeseni 2:1-2; 2 Petru 2:19;

Psalm 5:1; Psalm 6:6-7; Psalm 10:14; Psalm 102:1-7; Proverbe 14:12;

Proverbe 18:14; Proverbe 23:29-35; Proverbe 26:12; Proverbe 28:26;

Psalm 30:10; Psalm 31:22; Psalm 34:18; Psalm 39:4-5;

Pasul 2

Ioan 7:17; Matei 6:33; Evrei 11:6; Luca 1:37; Marcu 9:23-24;

Ioan 3:8, 14-18; Matei 9:12-13; Matei 12:18-21; Marcu 5:35-36; Marcu 9:23-24;

Luca 1:37; Luca 9:56; Luca 11:5-13; Luca 13:10-13; Luca 18:35-43; Ioan 6:63;

2 Corinteni 1:8-11; 2 Corinteni 5:21; Galateni 1:4; Efeseni 2:4-5; Filipeni 2:13;

Coloseni 2:13-14; 1 Corinteni 15:20-22; Corinteni 1:18-25; Evrei 2:14-18;

Pasul 3

Matei 11:28-30; Matei 16:21-26; Efeseni 2:8-10; Psalm 23;

Matei 6:31-34; Matei 10:37-39; Matei 11:28-30; Matei 16:21-26; Luca 9:57-62

Luca 11:2-4; Luca 24:46-47; Ioan 1:12-13; Ioan 5:24; Ioan 6:35-40;

Ioan 8:1-11; Ioan 12:26; Ioan 17:3; Fapte 2:21; Romani 3:21-24;

Romani 4:20-25; Romani 5:1, 8-11; Romani 10:9-13; 2 Corinteni 1:3-5;

48

Programul Sf. Dimitrie – Informare şi consiliere în adicţii

Str. Neagra nr. 5 / 400011 Cluj-Napoca / Romania (între orele 8-30-16.30 ) / telefon-fax 0264 – 597 - 687

www.stdimitrie.org; sfdimitrie@hotmail.com

VREI SÃ TE LAŞI DE BĂUT?