tu ai bea apă de canal?

Tu ai bea

apă de canal?O broșură pe tema apei

adresată tinerilor

Mediu

ENV-12-015_BrochureWaterEquality_RO.indd cov1ENV-12-015_BrochureWaterEquality_RO.indd cov1 30/11/12 15:5830/11/12 15:58

Numeroase alte informaţii despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa

(http://europa.eu).

O fi șă catalografi că fi gurează la sfârșitul prezentei publicaţii.

Luxemburg: Ofi ciul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, 2012

ISBN 978-92-79-26331-6

doi:10.2779/18061

© Uniunea Europeană, 2012

Reproducerea textului este autorizată cu condiţia menţionării sursei

Printed in Belgium

TIPĂRIT PE HÂRTIE RECICLATĂ CĂREIA I S-A ACORDAT ETICHETA ECOLOGICĂ A UE PENTRU HÂRTIE GRAFICĂ (WWW.ECOLABEL.EU)

Europe Direct este un serviciu destinat să vă ajute să găsiţi răspunsuri la întrebările pe care vi le puneţi despre Uniunea Europeană.

Un număr unic gratuit (*) :

00 800 6 7 8 9 10 11(*) Unii operatori de telefonie mobilă nu permit accesul la numerele 00 800 sau pot factura aceste apeluri.


http://europa.eu

Tu ai bea apă de canal?

O broșură pe tema apei adresată tinerilor

ENV-12-015_BrochureWaterEquality_RO.indd 1ENV-12-015_BrochureWaterEquality_RO.indd 1 30/11/12 15:5830/11/12 15:58

Cuprins

Apa: o resursă limitată 4

Apa potabilă 6Apa de la robinet: esenţială pentru sănătate 6

Comoara din adâncuri 6

Pământ ferm sau burete? 6

Care este calitatea apei în zona unde locuiești? 8

Cum se produce apa care curge la robinet? 8

Câtă apă folosim? 10

Respectă apa: ce poţi face chiar TU 12

Apele reziduale 14Unde se duce apa murdară? 14

Nu tot ce e maro poluează 14

Substanţele chimice din apele reziduale 14

Epurarea apei în Europa 14

Ce se întâmplă la o staţie de epurare? 16

Procesul de curăţare pe larg 16

Problema legată de ploaie 17

Închiderea buclei: reciclarea apei 18

Următoarea staţie: râurile și marea 18

Cum se epurează apele reziduale acolo unde locuiești tu? 18


La plajă! 20Apele de scăldat devin mai curate 20

Ce se testează? 23

Caută-ţi locul de scăldat preferat 23

Plajele cu steag albastru 23

Gunoiul marin 24

Ce face Europa 26Protejarea surselor de apă potabilă 26

Perfecţionarea epurării apelor reziduale 26

Păstrarea curăţeniei în apele de scăldat 27

Curăţarea mărilor și a oceanelor 27

Referinţe 28

Vezi și 28

Fotografi i 28

Ilustrații 28


Tu ai bea apă de canal? | O broșură pe tema apei adresată tinerilor4

Apa: o resursă limitată

Imaginează-ți: te pregătești să mergi la o petrecere, dar când vrei

să faci duș, la robinet curge apă maronie. Cu așa ceva nu-ți poți

spăla părul! Când îți scoți blugii din mașina de spălat pentru a-i

pune la uscat, aceștia par mai murdari decât erau înainte. Cu ce

te mai îmbraci? Prietenul tău te sună ca să anuleze petrecerea: s-a

îmbolnăvit după ce a înotat ieri pe lângă plajă. Foarte neplăcută

situație. Sătul de tot ce se întâmplă, intri în bucătărie să îți faci o

cafea. De la robinet picură câțiva stropi și atât. O zi mai proastă nici

că se poate!

Depindem de apă în aproape tot ceea ce facem. Ni se pare ceva fi resc

să putem bea, să ne putem spăla și să putem înota în siguranță în

apă curată oricând dorim; considerăm că e normal ca apa murdară

de la toaletă, de la duș și de la chiuvetă să se scurgă undeva unde să

nu o vedem, să nu îi simțim mirosul și să nu înotăm în ea.

Dar accesul acesta instantaneu la apă curată și la salubritate costă.

Apa de la robinet trebuie să provină dintr-o sursă abundentă, care

să fi e fi ltrată, curățată și pompată în locuințele noastre. Ea trebuie

testată pentru a fi siguri că o putem bea în siguranță. Apa murdară

trebuie eliminată printr-o rețea de canalizare și epurată. Înainte de

a ajunge înapoi în râuri și în mare, ea trebuie curățată de bacteriile

care cauzează boli și de substanțele poluante produse de către om.

Trebuie să avem grijă de apa noastră mai mult ca oricând. La urma

urmei, deși apa acoperă o mare parte din suprafața planetei, apa

dulce de care avem nevoie zilnic reprezintă doar 2,5 % din volumul

total al apei de pe Pământ. Cea mai mare parte din aceasta este

inutilizabilă, fi ind reținută în calote glaciare, în ghețari, în zăpadă și

în vaporii de apă din atmosferă. Practic, doar 1 % din apă este apă

dulce disponibilă, stocată mai ales în sol și în straturile de rocă din

pământ. Doar o proporție minusculă ajunge la suprafață, formând

lacuri, râuri și pâraie.

Poate că nu e greu să obții apă dulce curată dacă locuiești pe un

versant izolat, lângă un pârâu necontaminat de alți oameni, de alte

animale sau alte surse de poluare. Dar cei mai mulți dintre noi nu

sunt în această situație. Noi locuim în orașe, unde toată lumea

dorește să facă duș zilnic, să aibă locuința și mașina curată și să își

Casetă: studiul apeiStudiul mișcării, al distribuției și al calității apei poartă numele de „hidrologie” (de la cuvântul grecesc „hudor”: apă). Este o

disciplină străveche, practicată de cel puțin 6 000 de ani, cu ajutorul căreia marile civilizații au reușit, de-a lungul istoriei, să

devieze cursurile de apă pentru irigații și să prevină inundațiile, asigurând hrana și protecția populațiilor lor.

Rezervorul de apă Lacul Cap-de-Long (Franța)


Tu ai bea apă de canal? | O broșură pe tema apei adresată tinerilor 5

Casetă: Bem aceeași apă pe care au băut-o și dinozaurii?Apa se evaporă din oceane, formează nori, cade pe pământ sub formă de ploaie (sau zăpadă) și revine în râuri, vărsându-se în ocean.

Cel mai mult zăbovește în adâncul oceanelor și în adâncimile subterane, rămânând blocată până la 10 000 de ani. Apa se și distruge

însă prin procesul chimic de fotosinteză (prin care plantele transformă dioxidul de carbon și apa în zaharuri și oxigen), fi ind apoi

recuperată în respirație (aceasta reprezentând, practic, fenomenul opus fotosintezei, prin care se eliberează energie și CO2). Putem

calcula cât din volumul total de apă al planetei provine din vremea dinozaurilor și câtă apă consumă anual procesul de fotosinteză.

Pe baza acestui calcul, putem afi rma că ar fi nevoie de aproximativ 100 de milioane de ani pentru a distruge chimic cea mai mare

parte a apei. Dinozaurii au trăit acum 65 de milioane de ani. Așadar, o parte din apa pe care o bem este aceeași apă, dar mai mult

de jumătate este altă apă.

ude plantele sau grădina. Când avem timp, ne place să mergem pe

lac și la plajă pentru a ne relaxa și a înota, nu pentru a ne bălăci în

gunoaie și deșeuri umane.

De aceea este atât de important respectul față de apă. Acum, când

populația globului este în creștere, iar tot mai mulți oameni locuiesc

în orașe, când vremea devine imprevizibilă ca urmare a schimbărilor

climatice, când rezervele de apă dulce sunt limitate, iar tratarea și

epurarea apei costă, calitatea apei este subiectul unor dezbateri

aprinse. Oamenii de știință caută soluții pentru ca aceste difi cultăți

să nu afecteze disponibilitatea apei curente și curățenia mărilor;

putem însă și noi să contribuim la protejarea resurselor de apă.

În cele ce urmează, vom merge pe fi rul apei din viața noastră de zi

cu zi pentru a vedea cum ajunge ea la robinet și cum trece apoi prin

sistemul de canalizare și prin stațiile de epurare pentru a se vărsa în

râuri și în mare, unde să ne putem bucura din nou de ea.

Rezervor subteran de apă potabilă



Apa potabilă

Apa de la robinet: esenţială pentru sănătateCum ar fi să trebuiască să mergem ore în șir până la o fântână sau

să așteptăm la o pompă ca să luăm apa de care avem nevoie noi și

familiile noastre pentru băut, pentru gătit și pentru spălat? Poate că ne-

am întări condiția fi zică, dar nu ne-ar mai rămâne mult timp sau energie

ca să mai facem și altceva. Sau cum ar fi dacă ar trebui să fi erbem apa

ca să o putem folosi în siguranță? În situația aceasta se afl ă aproximativ

1 miliard de oameni din întreaga lume, care nu au acces la apă potabilă

tratată sau la servicii de salubrizare. Potrivit Organizației Mondiale a

Sănătății, utilizarea apei murdare pentru baie, spălat, băut sau gătit

reprezintă cauza a 10 % din bolile de la nivel global. Copiii mici sunt cei

mai expuși riscurilor: se estimează că bolile diareice cu transmitere pe

calea apei cauzează anual 1,8 milioane de decese.

În comparație cu acești oameni, europenii sunt extrem de norocoși.

Introducerea salubrizării – eliminarea în condiții de siguranță a

deșeurilor umane și a apei uzate și furnizarea de apă curată pentru

gospodării – a jucat un rol important în promovarea sănătății

publice, eliminarea bolilor cu transmitere prin apă, cum ar fi holera,

febra tifoidă și dizenteria, precum și prelungirea speranței de viață.

Comoara din adâncuri Pentru trei sferturi dintre europeni, apa de la robinet provine din apa

freatică – stocată sub pământ, în sol și în stratul de rocă, inclusiv

în spații mari, pline cu apă, denumite straturi acvifere. Apa freatică

este și sursa pentru cea mai mare parte a apei de suprafață, care

iese prin izvoare și în zonele umede, asigurând peste 50 % din apa

râurilor pe tot parcursul anului.

Această comoară din adâncuri este însă în pericol. În numeroase

țări, ritmul consumului de apă este mai accelerat decât viteza

cu care pot fi reîmprospătate sursele, depășind rata naturală

furnizabilă. Astfel, ne așteaptă probleme în viitor, unele făcându-se

simțite încă de pe acum: jumătate dintre zonele umede ale Europei,

care funcționează ca bariere de protecție împotriva inundațiilor și

purifi că apa, sunt amenințate ca urmare a supraexploatării apei

freatice. În același timp, cererea sporită ca urmare a dezvoltării

rapide a turismului în anumite regiuni a dus la deșertifi care și la

intruziunea apei sărate: apa de mare pătrunde în zonele costiere

cu apă dulce. Aproape jumătate din populația Europei trăiește în

țări caracterizate printr-o „tensiune a apelor”, iar insufi ciența apei

afectează 33 de bazine hidrografi ce din UE1.

Pământ ferm sau burete?Epuizarea treptată a rezervelor de apă este doar un aspect al

problemei. Celălalt aspect este amenințarea deteriorării calității

apei freatice din cauza surselor de poluare antropice, cum ar fi

agricultura, industria și scurgerile provenite din canalizare și din

fosele septice. Mai conștienți ca oricând de această problemă, în

prezent protejăm calitatea apei freatice mai bine decât în trecut, dar

am putea face cu toții mai mult pentru a evita poluarea. Pământul

de sub picioarele noastre poate părea ferm când pășim pe el, dar

el absoarbe, ca un burete, toate deșeurile pe care le aruncăm pe

el, de la metalele grele din bateriile descărcate până la tot felul de

substanțe neplăcute din componența plasticului, a îngrășămintelor

și a produselor de curățenie; astfel, poluarea pătrunde în rezervele

de apă de care depindem. Pentru că apa se deplasează foarte lent

Poluatorii obișnuiţi ai apei Agenţi patogeni: bacterii, virusuri și alte microorganisme care cauzează îmbolnăviri și care se găsesc în canalizările netratate

sau în deșeurile de la fermele de animale

Substanţe chimice: organice – detergenți, grăsimi, lubrifi anți, solvenți, erbicide, produse petroliere, substanțe chimice folosite în

produsele cosmetice și de igienă personală; și anorganice – deversările industriale și produsele secundare, îngrășămintele care

conțin nitrați și fosfați, metale grele și nămol

Obiecte mari: moloz și gunoaie vizibile în apă


Turn de apă: Apa curată

se păstrează într-un

rezervor închis.

Aerarea: se adaugă aer sub

presiune în apă, ceea ce duce

la eliberarea de gaze și deci

la eliminarea mirosurilor și a

gusturilor neplăcute.

Dezinfectarea: se

adaugă clor pentru a

ucide microorganismele

rămase.

A doua filtrare: apa se scurge prin straturi de nisip, pietriș și eventual cărbune,

îndepărtându-se particulele mici, cum ar fi algele, bacteriile și unele substanțe chimice.

Apa potabilă curge prin

conducte până la

locuințe și sedii

comerciale.

Decantarea: nămolul, bacteriile

și alte particule aderă la

compuși și se sedimentează,

iar apa își continuă drumul

spre filtrare.

Coagularea: se adaugă

compuși speciali pentru

îndepărtarea murdăriei

și a altor particule.

Prima filtrare: sitele

îndepărtează peștii,

frunzele și

gunoaiele.

Stație de

pompare

Lac sau rezervor1

2

3

4

5

6

8

9

10

7

A



pe sub suprafața Pământului, poate dura câteva decenii până când

contaminarea să ajungă în straturile acvifere subterane.

Care este calitatea apei în zona unde locuiești?Agenția Europeană de Mediu publică hărți interactive ale calității

apei în fi ecare țară din UE. Acestea indică rezultatele analizelor apei

freatice, ale apei din râuri și lacuri și ale apelor costiere, cu detalii

privind nivelurile contaminanților obișnuiți, precum nitriții, nitrații și

amoniul, în fi ecare țară și la fi ecare stație de testare.

Vezi: http://www.eea.europa.eu/themes/water/interactive

Cum se produce apa care curge la robinet?În general, apa de la robinet este insipidă, incoloră și inodoră. Te-ai

întrebat vreodată cum ajunge astfel? Poate părea simplu, dar este

nevoie de multă muncă pentru ca apa să fi e atât de bună. În culise

există un sistem complex de colectare, stocare, tratare și distribuție

a apei (vezi ilustrația A).

Companiile care asigură alimentarea cu apă răspund de siguranța

apei potabile. Ele comunică informații la zi privind calitatea apei. De

obicei, aceste informații apar pe facturile pentru apă și pe site-urile

companiilor. De asemenea, aceste companii încasează bani pentru a

acoperi costurile furnizării unui produs excelent. Risipa de apă costă

și ea bani. Oare tu ți-ai putea reduce consumul de apă? Ce anume ai

schimba la modul în care folosești apa?

În turnul de apă se depozitează apa potabilă curată


http://www.eea.europa.eu/themes/water/interactive


Apa îmbuteliată și apa de la robinetEuropenii cumpără în prezent mai multă apă îmbuteliată ca oricând, în

ciuda controalelor stricte care asigură potabilitatea marii majorități a

apei de la robinet. Reglementările și testele privind apele îmbuteliate sunt

însă mult mai puțin stricte decât în cazul apei de la robinet, neexistând

dovezi că aceste ape ar fi mai sănătoase. Unele ape minerale naturale

conțin concentrații de minerale care depășesc nivelurile recomandate

pentru anumite categorii de oameni, cum ar fi sugarii și copiii mici. De

asemenea, se pune și problema pericolelor substanțelor chimice folosite

la plasticul fl acoanelor.

Apa îmbuteliată are și un impact semnifi cativ asupra mediului. Sunt

necesare cantități mari de resurse și de energie pentru a produce și

a elimina ambalajele, 80 % dintre acestea fi ind recipiente de unică

folosință, care nu pot fi reumplute2. Flacoanele din plastic care nu

ajung în depozitele de reciclare se transformă în gunoaie a căror

descompunere poate dura generații întregi. În sfârșit, trebuie menționat

și impactul transportului apei îmbuteliate de la sursă până la magazin

și apoi acasă, inclusiv zgomotul, ambuteiajele, emisiile de CO2 și de alte

gaze de eșapament.

Cu toate acestea, în 2009, în Europa s-au cumpărat în medie 105 litri de

apă îmbuteliată pe cap de locuitor. Oamenii din sudul Europei cumpără

mult mai multă: italienii beau anual aproximativ 200 de litri pe cap de

locuitor, iar fi nlandezii beau cel mai puțin: 16 litri de persoană pe an.

Tu și familia ta beți apă îmbuteliată? Încearcă să testezi diferența cu

prietenii organizând o degustare pe nevăzute. Simți diferența la gust?

Ce-ar fi să bei apă de la robinet în locul apei îmbuteliate? Nicio altă apă

potabilă nu este monitorizată și reglementată ca apa de la robinet, care,

în plus, îți este și livrată direct acasă.

În loc să cumperi fl acoane de plastic cu apă când pleci la drum, ia cu tine

un bidon din oțel pe care să îl poți spăla și reumple de câte ori ai nevoie

cu apă de la robinet.



Câtă apă folosim?În medie, europenii consumă zilnic între 100 și 320 de litri de apă în

gospodărie, cantitatea variind de la o țară la alta3. (Consumul de apă

în gospodării reprezintă aproximativ 15 % din totalul apei utilizate în

Europa, mai puțin de jumătate din volumul folosit pentru agricultură,

care reprezintă aproximativ o treime.)

Numai 3 % din apa de la robinet se folosește pentru băut, în medie.

Cea mai mare parte se folosește pentru a trage apa la toaletă, pentru

spălat și pentru udatul grădinilor. Tu câtă apă folosești?

Un duș: 35-75 de litri

O baie: 80 de litri

Trasul apei la toaletă (o dată): 8 litri

Mașina de spălat rufe: 65 de litri

Mașina de spălat vase: 25 de litri

Spălatul mașinii cu furtunul: 400-480 de litri

Spălatul mașinii cu găleata (4 găleți): 32 de litri

Ca tendință generală5, folosim acasă mai puțină apă decât acum

câțiva ani, factorii determinanți fi ind prețul apei în majoritatea țărilor

(taxarea consumului), conștientizarea sporită în rândul publicului

și electrocasnicele cu un randament energetic mai bun, cum ar fi

mașinile de spălat rufe și vase. Ca exemplu, consumul depășește

media europeană în țările în care apa este gratuită sau acolo unde se

înregistrează pierderi mari (din cauza scurgerilor) la rețeaua de apă.

Reglementările aplicabile instalațiilor sanitare din locuințe vizează

protejarea sănătății publice și promovarea utilizării raționale și

efi ciente a apei. În special apa potabilă trebuie protejată de contactul

cu apele reziduale sau cu alte surse de contaminare (vezi ilustrația B).

Țara Consumul Media pierderilor

din rețea

litri/cap de

locuitor/zi

%

Polonia 102 15

Portugalia 107 40

Lituania 116 25

Slovacia 128 32

Malta 130 15

Bulgaria 139 54

Ungaria 152 18

Republica Cehă 152 20

Belgia (Bruxelles și Flandra) 153 6

Belgia (Valonia) 153 23

Germania 155 9

Țările de Jos 184 5

Danemarca 191 7

România 194 32

Franța 196 23

Austria 214 11

Luxemburg 221 30

Finlanda 231 17

Grecia 239 35

Anglia și Țara Galilor 241 23

Scoția 241 32

Italia 267 29

Spania 283 9

Suedia 302 18

Cipru 310 18

Irlanda 317 27

Total/medie 202 21

Sursa: ENDWARE și EUREAU, Privire de ansamblu asupra apei și a apelor reziduale în Europa 2008⁴ .



apă potabilă

ape reziduale

B



Respectă apa: ce poţi face chiar TU Recomandări privind consumul de apă

� Fă un duș în loc de o baie. Pentru a umple o cadă de volum

mediu se consumă mult mai multă apă decât pentru un duș

scurt.

� Dușul tău durează mai mult decât melodia ta preferată? Dușurile

scurte economisesc apa.

� Nu risipi apa, ci închide robinetul când te speli pe dinți.

Sfatul e valabil și pentru bărbierit, băieți!

� Oare ai o toaletă mai inteligentă decât bănuiești?

Mecanismul de golire rapidă al unui sistem dublu de

golire folosește cu 70 % mai puțină apă decât dacă

tragi apa în mod normal.

� Toaleta nu este un „coș de gunoi ud”: medicamentele

trebuie duse înapoi la farmacie, iar prosoapele

dezinfectante, batistele de hârtie și bețișoarele de urechi

se aruncă la coș!

� Nu turna niciodată substanțele chimice care nu îți mai

trebuie în gospodărie la chiuvetă sau în sol. Du-le la

centrul de colectare a deșeurilor din zona ta.

� E prea fi erbinte apa? Trebuie să adaugi apă rece de

fi ecare dată? Redu temperatura și vei economisi astfel și

energie.

� Cumpără șampon ecologic (biodegradabil) și

folosește, pe cât posibil, produse „verzi” pentru

gospodărie.

�

�

� N

t

c

�



� Înghesuie mai mult într-o tură! Umple complet mașina

de spălat rufe și cea de spălat vase și spală totul într-o

singură tură (nu în două).

� Oare se supără hainele dacă le mai porți o dată? Puloverele și

pantalonii se pot purta fără probleme de două ori și vor rezista mai

mult timp dacă le speli mai rar.

� Alege ciclurile economice la mașina de spălat rufe și la cea de spălat vase și

folosește cantitatea minimă de detergent.

� Îți place apa la fel de mult ca prosopul tău? Folosește de mai multe ori prosopul

de baie, pentru că după duș ai corpul curat!

� Profi tă din plin de zilele ploioase: colectează apa de ploaie în găleți sau într-un

butoi pentru a uda plantele sau a-ți spăla mașina. Pentru aceste lucruri poți folosi

și apa provenită din activitățile menajere.

� Alege varianta ecologică. Alimentele ecologice sunt mai bune

pentru calitatea apei, fi indcă nu sunt tratate cu erbicide sau cu

pesticide.

� Cultivarea plantelor poate secătui planeta: reciclează-ți deșeurile

vegetale pentru a-ți hrăni plantele cu compost produs acasă. Nu vei

mai avea nevoie niciodată de îngrășăminte chimice.

� Fii un susținător al apei. Implică-te în activități de curățare a plajei locale și contribuie la educarea celorlalți cu privire la modul în care

pot proteja și ei apa.

Afl ă mai multe informații și întâlnește-l personal pe Manole, maniacul cu apa, înscriindu-te în Generation Awake

(http://www.generationawake.eu/ro) sau vizitează pagina noastră de Facebook: http://www.facebook.com/GenerationAwake.

Poți schimba multe prin alegerile tale.


et mașina

otul într-o

ată? Puloverele și

ă ori și vor rezista mai

t rufe și la cea de spălat vase și

olosește de mai multe ori prosopul

apa de ploaie în găleți sau într-un

așina. Pentru aceste lucruri poți folosi

e sunt mai bune

cu erbicide sau cu

ciclează-ți deșeurile

st produs acasă. Nu vei

himice.


http://www.generationawake.eu/ro

http://www.facebook.com/GenerationAwake


Apele reziduale

Unde se duce apa murdară?Toată apa murdară care se scurge prin toalete, chiuvete și sifoane

– și care uneori nici nu e chiar atât de murdară – trebuie să se ducă

undeva, nu-i așa? Ea nu ajunge direct în cel mai apropiat curs de apă,

în râu sau pe plajă, sau cel puțin așa sperăm!

Bun venit în lumea apelor reziduale, un tărâm fascinant, dar aproape

necunoscut, care începe cu scurgerea de la baie și continuă spre acel

loc oarecum mirositor de la marginea orașului: stația de epurare.

Acest mecanism misterios funcționează non-stop, derulând o serie

de procese inteligente pentru a scăpa de părțile neplăcute. Apa,

odată curățată, se poate deversa în mediu fără riscul de a răspândi

boli sau de a distruge vegetația și fauna.

Nu tot ce e maro polueazăRâurile și marea au abilitatea naturală de a curăța o cantitate

limitată de deșeuri organice – materie fecală și resturi de mâncare

– acestea fi ind biodegradabile și putând fi transformate de bacterii

și microorganisme. Problemele apar atunci când deșeurile organice

depășesc cantitatea care poate fi prelucrată fără a afecta sănătatea

publică. Așa se întâmplă în societatea modernă: mulți dintre noi

locuim în zone dens populate, cu acces limitat la surse de apă dulce.

De aceea este necesară tratarea apei.

Substanţele chimice din apele rezidualeEpurarea deșeurilor organice se face într-un mod destul de clar:

trebuie să convingem bacteriile prietenoase să le descompună.

O mare parte din apele reziduale conține însă și substanțe

contaminante obișnuite în societatea modernă, care ajung în

scurgeri din industrie și din locuințe. În mostrele de apă potabilă

prelevate apar frecvent urme de substanțe farmaceutice, cum ar

fi antibioticele și ibuprofenul. Acest lucru duce la îngrijorări tot mai

accentuate cu privire la impacturile pe termen lung asupra sănătății

oamenilor și a animalelor, ca să nu mai vorbim de amenințarea

„supermicrobilor”, care au dezvoltat o rezistență față de antibiotice.

Totodată, metalele grele nu sunt biodegradabile și se acumulează în

sedimentele din râuri, în plante, insecte și pești. Ele pot deveni toxice

pentru animale și pentru oameni. Ideal ar fi să oprim substanțele

poluante din industrie înainte de a ajunge în canalizare, iar în

locuință să folosim în mod responsabil medicamentele, produsele de

gospodărie și de grădinărit pentru a limita cantitatea de substanțe

chimice care ajunge în scurgeri și în sol. Alternativa, adică epurarea

„la capătul conductei” pentru eliminarea acestor substanțe din apele

reziduale, este mai scumpă și nu dă întotdeauna rezultatul dorit.

Epurarea apei în EuropaAcolo unde acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic și

economic, gospodăriile din Europa sunt conectate la un sistem

de canalizare și la o stație de epurare a apelor reziduale (vezi

ilustrația C). În zonele fără scurgeri municipale și epurare a apei de Deversare din canalizare



apă curățată

apă

C



canal, apele reziduale sunt fi e colectate într-o fosă septică pentru a fi

duse la o stație de epurare, fi e se scurg într-un sistem individual care

le prelucrează la fața locului, înainte de a deversa apa epurată în

râuri sau în apa freatică, prin sol. Companiile specializate colectează

nămolul rămas pentru a-l elimina în condiții de siguranță.

Ce se întâmplă la o staţie de epurare?Stația de epurare a apelor reziduale este ca un salon de cosmetică

pentru apa murdară. Printr-o serie de procese de curățare se separă

deșeurile solide de cele lichide și se extrag substanțele contaminante

dăunătoare, astfel încât apa rămasă să fi e sufi cient de curată pentru

a putea fi eliberată în natură.

Rămân în urmă două produse: ape reziduale lichide (efl uent epurat) și

deșeuri solide (nămol epurat), ambele putându-se întoarce fără riscuri

în mediu. În Europa, efl uentul epurat se deversează de cele mai multe

ori în râuri sau în mare. Nămolul epurat poate fi eliminat (adesea prin

incinerare) sau refolosit – de exemplu, cu rol de îngrășământ agricol.

Procesul de curăţare pe largPreepurarea. În prima dintre cele două faze ale etapei preliminare,

tot ceea ce vine prin canalizare (vezi ilustrația D, partea 1) se

pompează și se fi ltrează (2) pentru îndepărtarea murdăriilor solide,

cum ar fi crengile, bucățile de plastic, de stofă, pietrele și sticla spartă,

care altfel ar putea deteriora sau înfunda pompele și separatoarele

instalației. Materialul care nu trece prin fi ltru se aruncă la gropile de

gunoi sau se incinerează. În a doua fază (3), se lasă pietrișul fi n și

nisipul să se precipite în canale, înainte de a le spăla și refolosi, de

exemplu pentru a construi drumuri.

Epurarea primară: decantarea. Un bazin de decantare (4)

permite separarea materiei lichide de cea solidă. Nămolul se depune,

iar lubrifi anții și grăsimile se ridică la suprafață. Nămolul este scos

pentru a fi epurat, iar grăsimile și lubrifi anții sunt îndepărtate. Lichidul

rămas trece la epurarea secundară.

Epurarea secundară: biologică. În această etapă (5),

microorganismele din apă – bacteriile și protozoarele – îndepărtează

materia organică din deșeurile umane, alimentare, săpunuri și

detergenți. Aceste creaturi minuscule consumă particulele de

deșeuri, curățând apa.

Epurarea terţiară: această etapă fi nală a epurării sporește și mai

mult calitatea efl uentului. Se pot folosi diferite metode, în funcție de

contaminanții care trebuie eliminați (de exemplu, azotul sau fosforul

ca nutrienți). De asemenea, metodele implică dezinfectarea chimică

sau fi zică [prin lagune (6) sau prin microfi ltrare].

Canalul de apă pluvială: la ploile puternice, o parte din apa de

canal poate fi deviată spre canale sau rezervoare de apă pluvială

separate (7) pentru a fi epurată atunci când instalația reușește să

facă față volumului suplimentar. Pe timp de furtuni extreme, aceste

canale se pot revărsa, eliberând direct în cursurile de apă un produs

de canalizare neepurat sau epurat numai mecanic.

Deversarea: apa purifi cată este deversată printr-un canal de

golire (8) într-o acumulare de apă (râu, lac sau mare).

Epurarea nămolului: nămolul trebuie epurat pentru a elimina

materiile organice și microorganismele care cauzează boli. Una

dintre modalitățile de a-l epura este într-un cazan anaerob (10),

un sistem închis în care nămolul este amestecat pentru a elibera

biogazul (metan și oxigen) (12), care este apoi ars (ca și gazul

natural) pentru a încălzi cazanul până la temperatura adecvată în

vederea continuării procesului de descompunere. Uneori, nămolul

este îngroșat (13) înainte de a ajunge în cazan, iar ulterior este

deshidratat (11) pentru a reduce cât mai mult conținutul de lichid și,

implicit, costurile de eliminare sau de reutilizare. Rezervoare de descompunere anaerobă, stația de epurare a apelor reziduale „Emschermündung” (Germania)



Se pot adăuga substanțe chimice (14) la începutul epurării pentru

a determina precipitarea fosforului, adică depunerea acestuia sub

formă de nămol.

La sfârșitul procesului, nămolul epurat se poate refolosi ca îngrășământ

sau compost pentru plante, el conținând nutrienți esențiali (azot și

fosfor), precum și carbon organic care îmbunătățește structura solului.

În unele zone, nămolul este contaminat cu metale grele sau cu alte

substanțe poluante, din cauza deșeurilor industriale care pătrund în

rețeaua de canalizare. Din acest motiv, numeroase țări preferă să

incinereze nămolul pentru a reduce riscul de răspândire a poluanților

pe terenurile agricole sau în grădini.

Problema legată de ploaie Numeroase sisteme de canalizare mai vechi întâmpină difi cultăți

atunci când se confruntă cu ploi peste cantitatea medie.

Suprasolicitate din cauza volumului mare de apă, scurgerile se

inundă și se revarsă, făcând să ajungă apă de canal neepurată pe

străzi și în case.

Problema a devenit stringentă în numeroase zone. Pe de o parte,

schimbările climatice vor cauza, probabil, mai multe evenimente

meteorologice imprevizibile. Pe de altă parte, orașele moderne au

o proporție ridicată de suprafețe „închise”: pavaje, drumuri și clădiri,

care previn fi ltrarea apei pluviale în iarbă și sol, îngreunând astfel

povara la care sunt supuse scurgerile și canalele.

Refolosirea apei pluviale și a apei gri„Apa gri” este un termen care desemnează apa folosită la chiuvetă, la baie, la duș și la mașina de spălat, care nu este contaminată

cu apă de canal („apă neagră”). Locuințele pot fi prevăzute cu sisteme de epurare care permit refolosirea acestei ape gri pentru

toaletă. Apa pluvială colectată se poate folosi pentru udatul grădinilor. Apa de ploaie se colectează și se folosește de mult timp

în acest fel, iar în unele țări, casele sunt prevăzute adesea cu rezervoare de colectare a apei de ploaie.

Stație de epurare a apelor reziduale



Sistemele mai noi sunt concepute astfel încât să facă față apei

pluviale. Ele o deviază în scurgeri special construite sau în cursuri de

apă care suportă creșteri bruște ale volumelor de apă de ploaie și de

scurgeri de suprafață.

Ilustrația D prezintă o stație de epurare obișnuită.

Închiderea buclei: reciclarea apeiPentru regiunile uscate, unde plouă puțin, sau în zonele dens

populate, este utilă reciclarea apelor reziduale imediat după epurare,

în loc ca aceasta să fi e deversată în râuri sau în mare. În numeroase

cazuri, apa reciclată se folosește doar ca apă nepotabilă – de

exemplu, pentru irigarea parcurilor sau pentru toalete.

Pentru a face față difi cultăților viitoare cauzate de insufi ciența apei

și de schimbările climatice, sunt necesare cercetări suplimentare

privind reciclarea apei în circuit închis pentru a vedea, de exemplu,

cum se pot îmbunătăți testarea și curățarea. Sistemele actuale nu

pot îndepărta în mod efi cace anumiți patogeni și anumite reziduuri

chimice și farmaceutice, lucru vital pentru a putea refolosi apa

pentru băut.

Următoarea staţie: râurile și mareaEuropa a făcut progrese enorme în ceea ce privește epurarea apelor

reziduale în ultimii 20 de ani, dar încă mai există loc de perfecționare.

Trebuie să învățăm să prevenim mai bine pătrunderea produselor

dăunătoare în apele reziduale, să dezvoltăm metode de epurare mai

avansate și să păstrăm costurile la un nivel cât mai scăzut.

În cele din urmă, după ce curg prin râuri și alte cursuri de apă,

apele reziduale vor ajunge în mare, unde eventualii contaminanți

care nu au fost îndepărtați în procesul de epurare se vor adăuga

la poluarea existentă deja în mediul marin. Printre aceștia se

numără pesticidele și îngrășămintele scurse de pe uscat, precum

și produsele deversărilor industriale și ale aruncării gunoaielor, în

special plasticul. Pentru că numeroase dintre aceste substanțe se

degradează pe parcursul mai multor ani (de exemplu, un fl acon de

plastic se descompune în câteva sute de ani), ele constituie o reală

amenințare pentru sănătatea pe termen lung a oceanelor și, în cele

din urmă, pentru sursa întregii cantități de apă de care avem nevoie.

Deși noi obținem apa din sursele de apă dulce, ea revine în fi nal în

ocean, unde își continuă circuitul de susținere a vieții. Majoritatea

rezervei de apă a Pământului (97,2 %) se afl ă în oceane, dar, deși

este posibilă desalinizarea apei oceanice, acest proces este costisitor

și necesită cantități mari de energie.

Cum se epurează apele reziduale acolo unde locuiești tu?Hărțile interactive ale Agenției Europene de Mediu includ date cu

privire la epurarea apelor reziduale în întreaga Europă. Descoperă

gradul de epurare din țara și orașul tău la adresa:

http://www.eea.europa.eu/highlights/themes/water/

interactive/

Casetă: urina reciclată băută în spaţiuAstronauții de la bordul Stației Spațiale Internaționale pot bea urină reciclată, datorită instalării în 2009 a unui sistem dotat

cu tehnologie de vârf pentru epurarea apei. Cu ajutorul acestui sistem, stația spațială își prelungește autonomia și reduce

încărcătura transporturilor de reaprovizionare.


http://www.eea.europa.eu/highlights/themes/water

Canalul de admisie

Clădirea de filtrare

Bazin de deznisipare

Bazin de decantare

Tratare biologică

Lagune pentru sedimentare

Rezervoare de apă pluvială

Canalul de scurgere

Centrul de operaţiuni

Rezervoarele pentru

fermentarea nămolului

Clădirea de deshidratare

a nămolului

Rezervoarele de gaz

Îngroșătorul de nămol

Precipitarea fosfaţilor

21

3

5

4

6

12

13

14

11

10

89

7

2

1

3

5

4

6

12

13

14

11

10

8

9

7

D

Stația de epurare a apelor reziduale Duisburg-Kaßlerfeld (Germania)



La plajă!

Scăldatul în mare, în râuri și în lacuri este una dintre activitățile

noastre de agrement preferate. În fi ecare an, milioane de europeni

se îndreaptă spre plajă pentru a se scălda și a se relaxa împreună cu

familia și cu prietenii. Dar cum putem împăca imaginile din broșurile

de vacanță, unde vedem plaje curate și familii vesele jucându-se

în apa mării, cu ceea ce știm despre poluarea marină? Industria,

agricultura, pescuitul, turismul și activitățile de agrement (cum ar

fi mersul cu șalupa), precum și zonele costiere cu populație ridicată,

introduc în mare deșeuri care amenință grav mediul marin și, în cele

din urmă, înotătorii. Scăldatul în apă murdară poate cauza probleme

la stomac, infecții respiratorii și afecțiuni ale pielii.

Gunoiul este și el o problemă – din ce în ce mai stringentă. Întâlnim

mereu pe plajă mucuri de țigară, pungi de plastic și capace de sticle.

În plus, unii oameni se poartă de parcă toaleta ar fi un coș de gunoi

ud, aruncând în ea bețișoare pentru urechi, resturi de țigări, prosoape

dezinfectante, șervețele pentru bebeluși și chiar scutece. Nu numai

că apare astfel riscul blocării conductelor, dar se și poluează mediul,

aceste obiecte putând ajunge în cele din urmă și pe plajă. În esență,

nu e cu nimic mai bine să arunci gunoiul la toaletă decât să îl arunci

pe stradă.

Desigur, stațiile de epurare a apelor reziduale ar trebui să poată fi ltra

cea mai mare parte a poluanților și a gunoiului (deși nu le-ar deranja

să nu li se mai înfunde fi ltrele). Cu toate acestea, o parte a acestora

se scurge direct în râuri și în pâraie atunci când canalele pluviale se

revarsă, nemaitrecând deloc pe la stația de epurare.

În afară de hârtia igienică, ține minte această regulă: ce nu trece prin

tine nu trebuie să ajungă nici în toaletă.

Apele de scăldat devin mai curate Există și vești bune. Dacă îți place să intri în mare, nu te descuraja:

apele de scăldat din Europa devin tot mai curate încă din anii 1970,

când au început controalele și testele. Situația s-a ameliorat în mod

considerabil după 1990, în mare parte datorită epurării perfecționate

a apelor reziduale. Înainte de momentul respectiv, se deversau în

mod obișnuit cantități mari de apă de canal neepurată sau epurată

doar parțial.

Atenţie, fumători: plaja nu este o scrumieră uriașă Mucurile de țigară sunt resturile aruncate cel mai adesea – peste 4,5 mii de miliarde se aruncă anual sub formă de gunoi în

întreaga lume – iar descompunerea lor poate dura până la 25 de ani. Pe lângă faptul că sunt făcute dintr-un tip de plastic, fi ltrele

conțin reziduuri toxice de la toate substanțele chimice din compoziția țigărilor – inclusiv arsenic, plumb, benzen și formaldehidă.

Aceste substanțe chimice intră în cursurile de apă și în mare, de unde le mănâncă păsările și mamiferele marine, crezând că sunt

comestibile. Dacă fumezi, ia-ți cu tine o scrumieră de buzunar și pune mucurile de țigară într-un coș sau aruncă-le acasă.

Nimeni nu vrea mucuri de țigară pe plajă!



apă curăţată/potabilă

ape reziduale

E



Din 2006, țările UE au început să ia noi măsuri de sporire a calității

apei de scăldat pentru a proteja sănătatea și mediul. Normele

vizează toate apele în care scăldatul este fi e autorizat, fi e practicat

de către un număr mare de oameni, inclusiv lacurile, râurile, plajele,

rezervoarele și iazurile. Ele nu vizează însă apele folosite în alte

scopuri recreative decât scăldatul, cum ar fi pentru surfi ng sau

navigație, și nu se aplică nici în cazul piscinelor.

În prezent, 21 000 de locuri cu apă de scăldat sunt testate în întreaga

UE, două treimi dintre acestea reprezentând ape costiere, iar restul

fi ind râuri și lacuri. Cele mai multe sunt de o calitate bună: testele

cele mai recente arată că peste nouă din 10 locuri testate întrunesc

standardele minime de calitate. Numai 1,2 % din apele de scăldat

costiere și 2,8 % din apele de scăldat continentale nu au reușit să

întrunească cerințele.

Doar pentru că nu le vezi, nu înseamnă că nu sunt acolo



Ce se testează?Cele mai multe locuri pentru scăldat trebuie testate de cel puțin patru

ori pe parcursul unui sezon de scăldat, primele teste făcându-se

înainte de începerea sezonului. Testele privesc concentrația a două

bacterii în mostrele de apă: E. coli și enterococii. Ambele bacterii sunt

prezente în intestinele oamenilor și ale animalelor, făcând parte din

fl ora intestinală sănătoasă normală. Prezența lor în apă indică însă

că apa este poluată cu deșeuri de canal sau de la animale.

Înotul în apă poluată reprezintă un risc pentru sănătate, în special

atunci când oamenii înghit materii fecale. Nu toate tulpinile de E.

coli sunt dăunătoare, dar unele pot deranja puternic stomacul. În

cazuri rare, contaminarea cu E. coli poate duce la boli care pun viața

în pericol. De aceea este atât de important ca apele reziduale să

fi e epurate (vezi ilustrația E) și să nu înotăm în zonele poluate cu

deșeuri. Tot de aceea ne spălăm pe mâini după ce folosim toaleta și

înainte de a găti.

Apele de scăldat sunt analizate, de asemenea, pentru a evalua

riscul altor surse de poluare care pot afecta sănătatea celor care

se scaldă, cum ar fi algele albastru-verzui (cianobacterii), care pot

fi dăunătoare în caz de înghițire și pot cauza erupții cutanate, sau

macroalgele și/sau fi toplanctonul marin. În plus, apele sunt verifi cate

pentru depistarea semnelor vizibile de poluare și deșeuri.

Caută-ţi locul de scăldat preferat Platforma Eye on Earth6 (O privire asupra planetei) oferă date în timp

real cu privire la calitatea apei de scăldat, prin funcția WaterWatch.

Pe harta interactivă a platformei se vede calitatea apei din zonele de

scăldat din 28 de țări din Europa. Mărește imaginea pentru a vedea

– și a comenta – calitatea apei din zona ta.

Hărțile interactive oferă informații mai detaliate privind zonele

individuale de scăldat:

http://www.eea.europa.eu/themes/water/wise-viewer

Plajele cu steag albastruSteagul albastru este o distincție bine-cunoscută acordată de către

ONG-ul Foundation for Environmental Education (Fundația pentru

Educație Ecologică, FEE) plajelor și porturilor de agrement curate.

Pentru a fi eligibile, plajele trebuie să întrunească standarde stricte

privind calitatea și curățenia apei. De asemenea, ele trebuie să aibă

facilități sanitare adecvate, reguli privind campingul și controlul

câinilor, acces în condiții de siguranță, echipament de intervenție în

caz de urgență, precum și informații de mediu și educație ecologică

pentru utilizatori.

Steagul albastru a fost instituit în Franța în 1985. În prezent, 41 de țări participă la program. În 2010, 3 450 de plaje au fost distinse cu statutul de Steag albastru. Vezi http://www.bluefl ag.org/


http://www.eea.europa.eu/themes/water/wise-viewer

http://www.bluefl


Gunoiul marinÎn fi ecare an ajung – și rămân – în ocean milioane de tone de gunoi.

Gunoiul sub formă de plastic, lemn, metal, sticlă, cauciuc, textile și hârtie

este generat în cea mai mare parte de activitatea umană și cuprinde

singurul tip de deșeu pe care natura nu îl poate digera (vezi ilustrația F).

El provine de pe pământ, fi ind transportat de vânt sau de râuri din

gropile de gunoi prost gestionate, din scurgerile pluviale și din gunoiul

stradal (de exemplu, ambalaje de fast-food sau doze de băuturi). O altă

sursă este însă și marea: deșeuri aruncate din ambarcațiuni și rezultate

în urma activităților umane care au un impact asupra mediului marin,

cum ar fi exploatările în larg și pescuitul (de exemplu, echipament de

pescuit aruncat).

Gunoiul marin reprezintă un pericol pentru sănătate: deșeurile medicale

sau de canal contaminează apa, iar obiectele ascuțite sau cioburile pot

accidenta oamenii de pe plajă. Există și un impact economic: curățarea

plajelor și a porturilor este costisitoare, iar navele și echipamentul de

pescuit se pot deteriora. În plus, acest gunoi amenință viața animalelor

marine: au fost găsite foci, balene și țestoase marine încâlcite în

panglici de la baloane, în inele de plastic de la baxuri, și în plase de

pescuit aruncate, ceea ce a cauzat sufocarea și/sau înecarea lor. În

plus, mamiferele, păsările și peștii pot confunda gunoaiele din plastic

cu mâncarea, ceea ce le produce răni interne sau blocaje ale sistemelor

digestive. În special plasticul constituie o amenințare pentru că nu este

biodegradabil, ci se desface în bucăți și mai mici, transformându-se în

cele din urmă în „praf de plastic” microscopic. La unele produse (cum

ar fi cremele exfoliante) se adaugă microparticule de plastic. Acestea

trec prin sistemul de canalizare și ajung în cele din urmă în mediul

marin. Baza de ulei a fragmentelor mai atrage și alte substanțe chimice

care plutesc prin ocean, cum ar fi poluanții organici persistenți (POP)

și bifenilii policlorurați (PCB). Aceste substanțe se concentrează pe

fragmente, atingând niveluri de până la un milion de ori mai ridicate

decât nivelurile ambiante din apa de mare, transformând fragmentele

de plastic în minuscule pastile cu otravă. Substanțele chimice absorbite

din plasticul ingerat pot intra ușor în lanțul alimentar, fi ind posibil să

ajungă chiar și pe farfuria ta.

În unele oceane ale lumii, curenții circulari au dus la formarea unor

uriaşe insule plutitoare de gunoi. Cea mai cunoscută, denumită „Marele

petic de gunoi al Pacifi cului de Nord”, are o lățime de sute de kilometri

și conține atât elemente mari, cât și o concentrație ridicată de particule

minuscule de plastic. S-au efectuat foarte puține studii privind impactul

acestei „ciorbe de plastic”, dar se pune tot mai accentuat problema

efectelor toxice pe care substanțele chimice folosite în producerea

plasticului, despre care se știe că sunt nocive pentru om, le pot avea

asupra lanțului alimentar, prin contaminarea oceanelor. Un studiu

recent pe o specie de păsări, furtunarul ghețurilor din Atlanticul de Nord,

a constatat prezența unei cantități semnifi cative de plastic în stomac

aproape la fi ecare pasăre moartă colectată.

Contribuie și tu la reducerea gunoiului marin refolosind pungile de plastic;

nu arunca gunoi pe stradă, în toalete sau în cursurile de apă și participă

la acțiunile de curățare a plajelor: http://www.signuptocleanup.org. Putem

oricând să perfecționăm gestionarea deșeurilor pe uscat pentru ca

acestea să nu mai ajungă în oceane, dar, în ansamblu, cu toții trebuie să

devenim mai conștienţi de consecinţele acţiunilor noastre.

Plasele de pescuit aruncate pot ucide țestoasele

Dacă ai înghiți atâta gunoi câte înghite o pasăre de mare, păstrând proporțiile, el ar fi de mărimea unui hamburger!


http://www.signuptocleanup.org

Tu ai bea apă de canal? | O broșură pe tema apei adresată tinerilor 25F



Ce face Europa

Pentru că apa curge liber dincolo de frontiere, țările UE au convenit

să gestioneze împreună resursele de apă folosind unități de bazine

hidrografi ce, fără a ține cont de granițele naționale. Ele au identifi cat

110 districte de bazine hidrografi ce7, care includ afl uenți, estuare

și apă freatică. Țările conlucrează și își împart responsabilitatea

pentru bazinul hidrografi c, stabilind un plan de gestionare împreună

cu celelalte țări care îl împart. Fiecare dintre ele trebuie să

implementeze apoi planul în propriul teritoriu. Obiectivul, formulat

în Directiva-cadru privind apa a UE, este ca toate apele din UE să

ajungă într-o stare bună până în 2015 (cu prelungiri ale termenului

în cazuri speciale).

Protejarea surselor de apă potabilăApa de la robinet este reglementată în UE încă din 1998. Directiva

privind apa potabilă stabilește standarde minime de calitate care

obligă statele membre să se asigure că apa este livrată către locuințe

în condiții de siguranță și de curățenie. Standardele sunt revizuite o

dată la cinci ani pentru a ține cont de cunoștințele din momentul

respectiv și de eventualele modifi cări aduse recomandărilor din

partea Organizației Mondiale a Sănătății.

Orice apă furnizată pentru mai mult de 50 de persoane trebuie

supusă periodic la 48 de teste, de la culoare, miros și gust până la

prezența unor metale ca aluminiul, cadmiul, fi erul și plumbul, a unor

substanțe chimice și a unor bacterii cu potențial dăunător. Marea

majoritate a apei potabile furnizate în Europa întrunește aceste

standarde, deși încă mai este loc de progres în ceea ce privește

calitatea apei potabile furnizate în comunitățile mici (de până la

5 000 de persoane).

Perfecţionarea epurării apelor reziduale Pentru a evita deteriorarea sănătății noastre și a mediului prin

expunerea la ape reziduale neepurate – apă de canal și apă uzată

provenită din gospodării, precum și ape reziduale din industrie –

Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale a UE,

introdusă în 1991, ia măsuri pentru reducerea poluanților deversați

în mediu.

Autoritățile locale trebuie să colecteze și să epureze apa provenită

din satele și orașele cu cel puțin 2 000 de locuitori. Stațiile de

epurare trebuie să întrunească anumite standarde minime. Se

aplică standarde mai stricte acolo unde apa poate deteriora medii

sensibile sau poate dăuna sănătății umane. Majoritatea țărilor UE au

implementat deja cele mai multe sisteme de ape reziduale pentru

a respecta normele directivei; statele membre mai noi trebuie să

facă acest lucru până în 2018. Țările care nu se conformează riscă

amenzi.

Semne care indică zonele de protecție a apelor din Europa



Păstrarea curăţeniei în apele de scăldat În fi ecare an, Comisia Europeană publică informații detaliate privind

calitatea apei de scăldat în Europa. În 2011, raportul privind apa

de scăldat a prezentat rezultate din 21 000 de locații, pe baza

informațiilor puse la dispoziție de către statele membre în baza

Directivei privind apa pentru scăldat a UE. De asemenea,

guvernele naționale au obligația de a informa publicul în legătură

cu calitatea apei de scăldat în timp util pentru sezonul de scăldat,

în special în zonele unde scăldatul este nerecomandat sau interzis.

Curăţarea mărilor și a oceanelorProblema gunoaielor marine este abordată în Directiva-cadru

„Strategia pentru mediul marin” a UE din 2008. Statele membre

trebuie să se asigure că mările lor ating o „stare ecologică bună”

până în 2020, formulând o strategie de monitorizare, și să realizeze

obiectivele.

Apă de scăldat de calitate

excelentă

bună

suficientă

insuficientă

excelentă

Normele UE contribuie la garantarea curățeniei apei de scăldat



Referinţe1 Broșură: „Water is for life: How the Water Framework Directive helps safeguard Europe’s resources” (Apa este pentru toată viața: Cum

contribuie Directiva-cadru privind apa la protecția resurselor Europei), noiembrie 2010, pagina 8

http://ec.europa.eu/environment/water/pdf/WFD_brochure_en.pdf2 Site-ul Federației Europene pentru Apele Îmbuteliate http://www.efbw.eu/sustainability.php?classement=033 „Household consumption and the environment” (Consumul casnic și mediul), raportul 11/2005 al Agenției Europene de Mediu, pagina 32:

http://www.eea.europa.eu/publications/eea_report_2005_114 Raportul fi nal „Financing of investment needed to reach compliance with the DWD and to rehabilitate water distribution networks in the

EU” (Finanțarea investițiilor necesare pentru a atinge conformitatea cu Directiva privind apa potabilă și a reabilita rețelele de distribuție a

apei din UE), Comisia Europeană, Direcția Generală Mediu ENV.G.1/FRA/2006/0073, septembrie 20115 Raportul „Financing of investment needed to reach compliance with the DWD and to rehabilitate water distribution networks in the EU”

(Finanțarea investițiilor necesare pentru a atinge conformitatea cu Directiva privind apa potabilă și a reabilita rețelele de distribuție a apei din UE)6 Site-ul Eye on Earth (O privire asupra planetei): www.eyeonearth.eu7 http://ec.europa.eu/environment/water/participation/index_en.htm

Vezi și� Direcția Generală Mediu a Comisiei Europene – acțiunile Uniunii Europene pentru protejarea calității apei:

http://ec.europa.eu/environment/water/index_en.htm

� Direcția Generală Mediu a Comisiei Europene – Oceanele, mările și litoralurile noastre: http://ec.europa.eu/environment/marine/index_en.htm

� Broșura Marine Litter (Gunoaiele marine) (2010) și broșura Marine Litter in the Mediterranean (Gunoaiele marine din Marea Mediterană)

(februarie 2012): http://ec.europa.eu/environment/marine/publications/index_en.htm

� Broșura Water Scarcity & Droughts (Penuria de apă și secetele) (septembrie 2010)

http://ec.europa.eu/environment/water/quantity/pdf/brochure.pdf

� Agenția Europeană de mediu – rapoarte și statistici privind starea apei în Europa: http://www.eea.europa.eu/themes/water

� WISE – Water Information System for Europe (Sistemul de Informare privind Apele pentru Europa): http://water.europa.eu/

� Organizația Mondială a Sănătății – apa, sănătatea și salubrizarea la nivel global: http://www.who.int/topics/water/en/

� Broșura Urban wastewater (Apele reziduale urbane) (2010): http://ec.europa.eu/environment/water/water-urbanwaste/info/index_en.htm

Fotografi ip. 4, 8, 9, 14, 27 - © Shutterstock

p. 17 - © iStockphoto

p. 5 - © iStockphoto, Thinkstock

p. 16 - © Daniel Ullrich

p. 19 - © Fotoarchiv Ruhrverband

p. 20 - © Marine Conservation Society/eyeforanimage

p. 22 - © Ferdi Rizkiyanto

p. 23 - © Christof Mainz

p. 24 - © National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA), © JA van Franeker IMARES

p. 26 - © Waterbedrijf Groningen, © Dr. Eugen Lehle

Ilustrațiirealizate de European Service Network (ESN), © Uniunea Europeană


http://ec.europa.eu/environment/water/pdf/WFD_brochure_en.pdf

http://www.efbw.eu/sustainability.php?classement=03

http://www.eea.europa.eu/publications/eea_report_2005_11

http://www.eyeonearth.eu

http://ec.europa.eu/environment/water/participation/index_en.htm

http://ec.europa.eu/environment/water/index_en.htm

http://ec.europa.eu/environment/marine/index_en.htm

http://ec.europa.eu/environment/marine/publications/index_en.htm

http://ec.europa.eu/environment/water/quantity/pdf/brochure.pdf

http://www.eea.europa.eu/themes/water

http://water.europa.eu

http://www.who.int/topics/water/en

http://ec.europa.eu/environment/water/water-urbanwaste/info/index_en.htm

Comisia Europeană

Tu ai bea apă de canal? — O broșură pe tema apei adresată tinerilor

Luxemburg: Ofi ciul pentru Publicaţii al Uniunii Europene

2012 – 28 p. – 21 x 21 cm

ISBN 978-92-79-26331-6

doi:10.2779/18061

Pentru a comanda publicaţia, disponibilă gratuit până la epuizarea stocului:

Pentru un singur exemplar: prin intermediul EU Bookshop, accesul online la publicaţiile Uniunii Europene:

http:// bookshop.europa.eu

Pentru mai multe exemplare: prin intermediul punctelor de informare cele mai apropiate din cadrul reţelelor

naţionale Europe Direct:

http://europa.eu/europedirect/meet_us/index_ro.htm


http://bookshop.europa.eu

http://europa.eu/europedirect/meet_us/index_ro.htm

KH

-30

-11

-36

8-R

O-C


tu ai bea apă de canal?

Documents