stocuri.docx

8/16/2019 STOCURI.docx

1/51

CAPITOLUL I AUDITUL FINANCIAR

1.1Noţiuni generale privind misiunile de audit financiar misiunile speciale de audit !iserviciile cone"e

Intr-o manieră generală, auditul reprezintă o activitate de examinare profesională a unoinformaţii, cu privire la calitatea,condiţiile şi statutul unui anumit aspect, în vederea exprimărunei opinii responsabile şi independente.

Rolul auditului este să înlăture orice urmă de îndoială sau de dubiu pe care o are o persoană cea interesată de respectivul aspect!.

"rocesul de audit este realizat de persoane fizice sau #uridice legal abilitate auditori

prin care se analizează şi evaluează în mod profesionist, informaţii privind o entitate, prin te$nşi procedee specifice, în scopul obţinerii de dovezi, numite probe de audit ."e baza probelor deaudit, auditorii emit, înraportul de audit , o opinie responsabilă şi independentă, prin apelarea lacriterii de evaluare care rezultă din reglementările legale sau din buna practică recunoscutunanim în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea entitatea auditată.

%erviciile oferite de auditor se referă la &1.Auditul financiar propriu#$is care cuprindeAuditul situaţiilor financiare , întocmit în

conformitate cu reglementările contabile I%' ()) şi I%' ()1. "rin auditul situaţiilor financiare se înţelege examinarea realizată de către un profesioniscontabil competent şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei întreprinderi, în vedereconstituirii unei opinii motivante asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei financia precum şi a performanţelor obţinute de aceasta.%ituaţiile financiare cuprind& *ilanţul, +ontul de profit şi pierdere, otele explicative şi politiccontabile, luxurile de numerar dar şi %ituaţia modificării capitalurilor proprii.

.%isiunile de audit cu scop special care conţin mai multe tipuri de audit, realizate în raport cuo altă bază contabilă / I%' 0)) , şi anume&a)Auditul componentelor situaţiilor financiare

In acest caz sunt auditate anumite elemente ce compun situaţiile financiare cum ar fi& stocurcreanţele, imobilizările sau capitalurile.b)Auditul conformităţii cu acordurile contractuale


2/51

c)Auditul situaţiilor financiare rezumate

e asemenea aceste misiuni cuprind şi&a)Misiuni de examinare a situaţiilor financiare întocmite în raport cu ISRE 24

2biectivul unei examinări a situaţiilor financiare este de a permite unui practician să afirme dac pe baza procedurilor care nu oferă toate probele care ar fi necesare într-un audit, atenţi practicianului a fost atrasă de vreun fapt care să il determine să considere că situaţiile financianu sunt întocmite, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu un cadridentificat de raportare financiară certificare negativă!.b)Misiuni de examinare a situaţiilor financiare interimare realizate în concordanţă cu

re!lementările ISRE 24"

%copul unei astfel de misiuni este de a permite auditorului să-şi exprime opinia dacă, pe ba

examinării, a fost adus la cunoştiinţă sa un fapt care să-l determine pe acesta să considere cinformaţiile financiare interimare nu sunt întocmite, din toate punctele de vedere semnificativconform cadrului general de raportare financiară aplicabil.c)Misiuni de certificare# întocmite pe baza ISAE $

3isiunile de certificare pot fi &-'lte misiuni de certificare cu excepţia auditului sau a examinărilor informaţiilor financiareistorice, întocmite pe baza I%'4 5)))

'cest I%'4 utilizează termenii de 6misiune de certificare rezonabilă7 şi 6misiune de certificarelimitată7.2biectivul unei misiuni de certificare rezonabilă este de a reduce riscul misiunii de certificare lun nivel suficient de scăzut în circumstanţele misiunii ca bază pentru o forma pozitivă dexprimare a concluziei practicianului.3isiunea de certificare limitată are rolul de a reduce riscul misiunii de certificare la un nivel careste suficient de scăzut în circumstanţele misiunii, dar în acest caz riscul este mai mare dec t ȃcazul unei misiuni rezonabile, ca bază pentru o formă negativă de exprimare a concluzi practicianului.-4xaminarea situaţiilor financiare prognozate prospective!, creat pe baza reglementărilor I%58))Informaţii financiare prospective înseamna informaţii financiare bazate pe presupuneri îlegatură cu evennimente care ar putea să apară în viitor şi acţiuni posibile ale unei entităţi.4le a


3/51

o natură foarte subiectivă, necesit nd un grad înalt de raţionament şi put nd lua forma unoȃ ȃ prognoze, proiecţii sau combinaţii a celor două, de exemplu o prognoză pe un an şi o proiecţie cinci ani.2 prognoză înseamnă informaţii prospective întocmite pe baza presupunerilor legate devenimentele viitoare la care se aşteaptă conducerea şi de măsurile pe care conducerea saşteaptă să le ia la data la care informaţiile sunt întocmite.2 proiecţie înseamnă informaţii financiare prospective întocmite pe baza presupunerilor ipoteticdespre evenimente viitoare şi despre acţiuni ale conducerii care nu sunt neapărat preconizate aibă loc sau o combinaţie între cele mai bine estimate propuneri şi propunerile ipotetice.'ceste informaţii ar putea fi întocmite ca un instrument intern al conducerii, respectiv pentruterţi pentru a le oferi informaţii despre aşteptările viitoare.

5.&ervicii cone"e care cuprind&a!3isiuni cu privire la procedurile cuvenite agreate! care se raportează la anumiţi indici dreferinţă, în ceea ce priveşte informaţiile financiare.'ceste misiuni sunt realizate în conformitate cu I%R% 88)), care se adresează misiunilor legatde informaţiile financiare, dar poate oferi îndrumări şi pentru misiunile privind informaţiilnonfinanciare, cu condiţia ca auditorul să aibă cunoştiinţe adecvate privind subiectul în cauză cu condiţia să existe criterii rezonabile pe care să-şi spri#ine concluziile.

%copul unei misiuni cu proceduri cuvenite este acela ca auditorul să desfăşoare proceduri natură de audit asupra cărora acesta împreuna cu entitatea şi orice terţă parte adecvată au căzde acord , şi să raporteze asupra constatărilor de fapt b!3isiuni de compilare a situaţiilor financiare, întocmite pe baza I%R% 881)'cest I%R% tratează compilarea situaţiilor financiare şi nu se exprimă nicio certificare asupinformaţiilor financiare.2 misiune de compilare ar include în mod obişnuit întocmirea situaţiilofinanciare nu neapărat întreg setul! dar ar putea include şi colectarea şi rezumarea altinformaţii financiare.

2biectivul unei misiuni de compilare este ca respectivul contabil să se folosească deexperienţa contabilă, spre deosebire de experienţa de audit, pentru a colecta, clasifica şi rezuminformaţiile financiare.


4/51

'uditul statutar şi auditul financiar specializat sunt misiuni de certificare care oferă o anumităasigurare, pe c nd serviciile conexe sunt misiuni fără certificare.ȃ

"entru a face diferenţa între o misiune de audit financiar, de revizuire şi anumite serviciconexe trebuie să înţelegem mai înt i modul acestora de departa#are în funcţie de nivelul ȃasigurare oferit şi tipul de raport furnizat.

9radul de asigurare al auditorului într-o misiune de audit trebuie să fie unul ridicat şi săse bazeze pe evaluarea probelor de audit obţinute ca rezultat al testelor aplicate.Informaţiiastfel obţinute permit auditorului o exprimare pozitivă şi o asigurare rezonabilă în raportul daudit.

In cadrul unei misiuni de revizuire auditorul pune în evidenţă inexistenţa unor erorsemnificative în informaţiile examinate, ceea ce conduce la exprimarea unei opinii negativ

asupra declaraţiilor conducerii în raportul de audit.In cazul misiunilor privind procedurile convenite auditorul nu oferă niciun fel de

asigurare, limit ndu-se la exprimarea în raport a unor constatări ale procedurilor aplicate.ȃ"entru misiunile de compilare a situaţiilor financiare auditorul nu dă nicio asigurare, acesta îcorelează experienţa de contabil cu cea de auditor pentru a furniza informaţii complexe şi clacu privire la situaţiile financiare.

+arte&auditul financiar de la teorie la practica ed risoprint clu# napoca )):,prof univ ioan po';4


5/51

'() Organisme profesionale *n domeniul auditului financiar +IFAC si CAFR,reglementări internazionale de audit,asigurare si etica,vol 1, an ))0,ed.irecson,bucuresti s

franceza nr >0 sector 5 ,autor federatia internationala a contabililor!

Intr-o perioadă în care globalizarea şi efectele acesteia îşi fac simţită prezenţa at t pe plaȃinternaţional, c t şi pe plan naţional, în toate domeniile societăţii şi deci, şi în mediul economiȃconformitatea şi alinierea la un set de principii generale sunt acum obiective principale aautorităţilor de reglementare şi ale organismelor profesionale din domeniu.

"rocesul de audit, numit şimisiune de audit se desfăşoară pe baza unor standardenaţionale şi internaţionale.'naliza informaţiilor în misiunea de audit se face pe baza unor procedee şi te$nici unanim recunoscute în domeniu, care furnizează probe de audit, pe bacărora se fundamentează opinia de audit.

4valuarea şi interpretarea rezultatelor obţinute se efectuează în condiţiile existente şluării în considerare a unor criterii de evaluare, care au la bază referinţe naţionale sainternaţionale, sau referinţe cunoscute unanim în domeniu ori principiile sănătoase dmanagement, respectiv buna practică managerială recunoscută în domeniu. ederaţia Internaţională a +ontabililor I '+! este organizaţia mondială pentru profesiacontabilă. ondată în 1:((, misiunea sa este 6de a servi interesul public, de a intări profesiacontabilă la nivel mondial şi de a contribui la dezvoltarea unor economii internaţionale puternic

prin promovarea respectării standardelor profesionale de înaltă calitate, sporind convergenţa nivel internaţional a unor astfel de standarde şi dezbaterea problemelor de interes public pentcare expertiza profesională este extrem de relevantă.

I '+ este formată din 1?( de membri şi asociaţi din 1 5 de ţări din întreaga lume,reprezent nd mai mult de .? milioane de contabili în practica publică, industrie şi comerţ. iciuȃalt organism contabil din lume nu are o bază internaţională at t de largă cum are I '+ şi puţineȃalte organizaţii profesionale îndeplinesc această caracteristică.

I '+ a recunoscut demult nevoia unui cadru conceptual global armonizat pentru asatisface cerinţele internaţionale în creştere ale profesiei contabile, fie în comunităţile de afacesectorul public sau educaţie.+a urmare, prin comitetele de normalizare, care respectă o procedustabilă, elaborează standarde de înaltă calitate.


6/51

9uvernarea I '+ îi revine +omitetului de conducere şi +onsiliului.+onsiliul I '+cuprinde un reprezentant din fiecare organism membru.+omitetul de conducere este responsabde traşarea politicilor.

+onsiliul pentru %tandarde Internaţionale de 'udit şi 'sigurare I''%*! elaborează%tandardele Internaţionale de 'udit şi %tandardele Internaţionale pentru 3isiunile de revizuirecare tratează subiectul auditului şi revizuirii situaţiilor istorice şi %tandardele Internaţiona pentru 3isiuni de 'sigurare, care tratează subiectul misiunilor de asigurare, altele dec t cele deȃaudit şi de examinare a situaţiilor istorice.

I''%* elaborează, de asemenea, comunicate privind practica.'ceste standarde servescdrept punct de referinţă pentru standardele de audit şi asigurare şi declaraţiile de înaltă calitate nivel mondial, oferind auditorilor instrumentele necesare pentru a face faţă cerinţelor în creşte

şi privind raportarile informaţiei financiare şi îndrumare în domeniul de specialitate.In plus I''%* dezvoltă standarde de control ale calităţii pentru firme şi ec$ipe ale misiunii înariile de practică ale auditului, asigurării şi serviciilor conexe.

+odul etic al profesioniştilor contabili, dezvoltat de +onsiliul I '+ pentru %tandardeleInternaţionale de 4tică pentru +ontabili, stabileşte cerinţele etice pentru profesioniştii contabili oferă un cadrul conceptual pentru a asigura conformitatea cu cele cinci principii fundamentale etică.

;ucr nd pentru a promova în lume programele de educaţie profesională, +onsiliul I '+ȃ

pentru %tandardele Internaţionale de 4ducaţie elaborează %tandardele Internaţionale de educace stabilesc punctele de referinţă privind educaţia membrilor profesiei contabile.

't t I '+ c t şi organismele membre se confruntă cu provocarea de a răspunde laȃ ȃnecesităţile unui număr cresc nd de profesionişti anga#aţi în afaceri şi industrie, sectorul publȃeducaţional şi non profit.'ceşti auditori reprezintă acum mai mult de ?)@ din membriiorganismelor membre.

I '+ se concentrează de asemenea pe spri#inirea unui alt grup în creştere &firmele ddimensiuni mici şi mi#locii. e asemenea spri#ină dezvoltarea profesiei contabile în toaregiunile lumii prin oferirea unor recomandări pentru a întări profesia contabilă mondială.Aocmde aceea pune la dispoziţie g$idurile sale, d nd posibilitatea indivizilor de a descărca gratis toaȃ publicaţiile de pe site-ul său şi încura# nd membrii şi asociaţii să includă legături de pe site-urȃ proprii către publicaţiile sale de pe site.


7/51

+amera 'uditorilor inanciari din Rom nia +' R! este membru cu drepturi depline alȃederaţiei Internaţionale a +ontabililor I '+! şi organismul profesional care organizează

coordonează şi autorizează desfăşurarea activităţii de audit financiar în Rom nia.ȃ'cesta are responsabilitatea de a coordona procesul de traducere în limba rom na a %tandardeloȃInternaţionale de 'udit I%'! şi de a promova cunoaşterea şi utilizarea acestora de către auditorifinanciari, de stagiarii în audit şi, în general, de toţi profesioniştii contabili din Rom nia.ȃ+' R a obţinut de la I '+ dreptul de copBrig$t pentru ediţia ))0, după ce a gestionat în prealabil procesul de traducere a standardelor de audit încă din anul ))).


8/51

'(- &tandardi$area auditului financiar

I%'-urile, în totalitatea lor, oferă spri#in şi furnizează recomandări auditorului pentruîndeplinirea obiectivelor generale ale acestuia.

iecare I%' conţine unul sau mai multe obiective care oferă o legătură între dispoziţiile şobiectivele generale ale auditorului.2biectivele din I%'-urile individuale sunt de a#utor pentru a-l determina pe auditor să seconcentreze pe rezultatul dorit al I%', în obţinerea de probe de audit adecvate şi suficiente carsă susţină opinia auditorului.Convertirea asupra termenilor misiunilor de audit +I&A )'.,

'uditorul va accepta sau va continua o misiune de audit doar atunci c nd condiţiile preliminareȃ pentru un audit sunt prezente, şi există o înţelegere comună cu privire la termenii misiunii daudit între auditor şi conducere, respectiv persoanele însărcinate cu guvernanţa.+ondiţiile preliminare pentru un audit se referă la &-cunoaşterea cadrului de raportare financiară ce urmează a fi aplicat în pregătirea situaţiilofinanciareC-obţinerea acordului conducerii cu privire la faptul că acceptă şi înţelege responsabilitatea s pentru pregătirea situaţiilor financiare în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabşi efectuarea de estimări contabile rezonabileC

-oferirea accesului auditorului la toate informaţiile despre care conducerea are cunoştiinţă că surelevante pentru pregătirea situaţiilor financiare şi la persoanele din cadrul entităţii de la caracesta ar putea obţine probe de audit.Aermenii conveniţi cu privire la misiunea de audit vor fi documentaţi într-o scrisoare de misiusau într-un contract de prestări servicii.'tunci c nd conducerea impune o limitare a domeniului de aplicare al auditului, despre careȃauditorul consideră că va avea ca rezultat imposibilitatea exprimării unei opinii cu privire l

situaţiile financiare, auditorul nu va accepta asemenea misiune de audit.acă, de comun acord, termenii misiunii de audit s-au sc$imbat, auditorul şi conducerea vo

cădea de acord asupra noilor termeni ai misiunii documentaţi într-un nou contract sau într-o nouscrisoare de misiune."entru misiunile de audit recurente, auditorul poate păstra scrisoarea de misiune iniţială pentrfiecare misiune de audit cu inscripţionarea acestui lucru în scrisoare.


9/51

+ontrolul calităţii misiunilor de audit I%' ) şi I%D 1!+alitatea misiunilor de audit se poate realiza prin respectarea standardelor I%' ) şi I%D 1.I%D 1 tratează responsabilitatea unei firme de audit pentru instituirea şi menţinerea unui siste propriu al calităţii bazat pe politici şi proceduri! pentru audit, revizuire şi alte misiuni asigurare, iar I%' ) stabileşte recomandări suplimentare în ceea ce priveşte responsabilităţiil personalului firmei de audit asupra procedurilor de control al calităţii, precum şi asuprimplementării şi monitorizării acestor politici în cadrul firmei.2biectivul cerut de standarde pentru auditorul unei misiuni este de a implementa un sistem dcontrol al calităţii misiunii care să îi furnizeze asigurarea rezonabilă că auditorul se conformeastandardelor profesionale şi reglementărilor aplicabile dar şi că raportul emis de auditor esadecvat împre#urărilor date.

+erinţele impuse de standarde pentru misiunile de audit sunt&-responsabilităţile liderilor pentru calitatea auditurilorC-cerinţe etice relevanteC-acceptarea şi continuarea relaţiilor cu clienţii în exercitarea misiunilor specificeC-desemnarea ec$ipei de auditC-desfăşurarea misiunii coordonarea şi supervizarea misiunii, revizuirile, consultările, revizuircontrolului calităţii şi diferenţele de opinie!.

+el puţin o dată pe an, firma trebuie să obţină o confirmare scrisă a conformităţii cu politicile procedurile legale de independenţă din partea membrilor firmei de audit şi să actualizeze de cȃori este nevoie documentaţia legată de independenţa auditorilor şi a firmei de audit.

omeniile critice supuse revizuirii se referă în special la aspectele dificile sau contencioasidentificate pe parcursul misiunii, riscurile semnificative precum şi la alte aspecte pe car partenerul de misiune le consideră importante.

inalizarea revizuirii controlului calităţii înainte de datarea raportului are în vedere I%' ()) care prevede ca raportul să nu fie datat înainte ca auditorul să fi obţinut probe de audit suficiente adecvate misiunii pe care să-şi bazeze opinia cu privire la situaţiile financiare. u trebuie uitat faptul că documentarea revizuirii controlului calităţii misiunii poate fi finalizadupă data raportului auditului ca parte integrantă a finalizării dosarului de audit aşa cum cere I%

) punctele 18-1>.


10/51


11/51

anumite părţi din documente pot fi puse la dispoziţia entităţii cu acordul auditoruluidocumentele nu înlocuiesc situaţiile conatbile ale entităţii.Responsa/ilit0ţile auditorului privind frauda *n cadrul unui audit al situaţiilor financiare

+I&A )1.,

enaturări ale situaţiilor financiare pot apărea fie ca rezultat al unei fraude, fie al uneerori. actorul care face distincţia între fraudă şi eroare este măsura în care acţiunea ce a stat baza denaturării situaţilor financiare este intenţionată sau neintenţionată.Raportarea financiară frauduloasă presupune denaturări intenţionate, inclusiv omiterea unvalori sau prezentări în situaţiile financiare pentru a însela utilizatorii situaţiilor financiare.Responsabilitatea primară pentru prevenirea şi detectarea fraudei revine at t persoaneloȃînsărcinate cu guvernanţa entităţii, c t şi conducerii.ȃ

=n auditor ce efectuează o misiune de audit este responsabil pentru obţinerea unei asigurărezonabile cu privire la faptul că situaţiile financiare considerate în totalitatea lor nu conţidenaturări semnificative fie ca rezultat la fraudei, fie al erorii.In obţinerea unei asigurări rezonabile, auditorul este responsabil pentru menţinerea unei atitudide scepticism profesional, pe întreg parcursul auditului, să aibă în vedere potenţialul de evitarecontroalelor de către conducere şi să recunoască faptul că procedurile de audit care sunt efica pentru detectarea erorilor ar putea să nu fie eficace pentru detectarea fraudei.

Luarea *n considerare a legii !i reglement0rilor *ntr#un audit al situaţiilor financiare +I&A)2.,

I%' ?) tratează responsabilitatea auditorului de a lua în considerare legile şi reglementările întun audit al situaţiilor, dar nu se aplică altor misiuni de asigurare pentru care potrivit contractuluauditorul trebuie să obţină probe adecvate şi suficiente prin proceduri de audit pentru a determiconformitateaEneconfomitatea cu legile şi reglementările specifice. erespectarea prevederilor legale poate avea consecinţe grave asupra entităţii, de la amenzlitigii p nă la falimentare.ȃResponsabilitatea pentru apariţia unor evenimente revine ec$ipei manageriale care are obligaţde a asigura conducerea proceselor şi operaţiunilor entităţii în conformitate cu reglementărilegale.


12/51

'uditorul este responsabil pentru obţinerea unei asigurări rezonabile că situaţiile financiare, luatca întreg, nu conţin denaturări semnificative cauzate de neconformitatea cu reglementările legile.'tunci c nd auditorul descoperă informaţii privind o posibilă neconformitate cu legile, trebuie săȃaplice proceduri de audit suplimentare pentru a determina efectul neconformităţii asuprsituaţiilor şi să discute cu conducerea acolo unde este adecvat.

acă auditorul descoperă că neconformitatea are un efect semnificativ asupra situaţiilofinanciare, acesta trebuie să exprime o opinie modificată sau o opinie contrară asupra situaţiilfinanciare.Planificarea unui audit al situaţiilor financiare +I&A -..,

"lanificarea unui audit presupune stabilirea strategiei generale de audit şi elaborarea unui plan d

audit în vederea reducerii riscului de audit la un nivel acceptabil de scăzut.2 bună planificare înseamnă determinarea tuturor informaţiilor de context necesare pentrconceperea unei metodologii eficiente de auditare."lanificarea vine în spri#inul asigurării că se acordă atenţie domeniilor importante ale auditulucă sunt identificate posibilele probleme şi sunt soluţionate la timp şi că misiunea de audit esorganizată şi condusă în mod adecvat pentru a putea fi efectuată într-o manieră eficientă."lanificarea spri#ină de asemenea, desemnarea adecvată a atribuţiilor între membrii ec$ip

misiunii, facilitează conducerea şi supraveg$erea ec$ipei antrenate în misiune, şi revizuiremuncii acesteia, şi asistă la coordonarea activităţii făcute de alţi auditori şi experţi atraşi îrealizarea misiunii.In activitatea de planificare a misiunii este necesar ca auditorul să aibă în vedere&activit preliminare misiunii, obţinerea informaţiilor necesare cunoaşterii clientului şi a mediului săefectuarea procedurilor analitice preliminare, determinarea pragului de semnificaţie şi evaluarriscului de audit acceptabil şi a riscului inerent, înţelegerea controlului intern, a sistemulucontabil şi evaluarea riscului legat de control, planificarea activităţilor elaborarea startegigenerale şi a planului de audit!."e întreaga durată de desfăşurare a misiunii de audit, strategia generală şi planul de audit se cerfi revizuite, şi dacă este cazul actualizate sau completate cu obiectivele noi ori de c te ori esȃnecesar.Pragul de semnificaţie *n planificarea !i desf0!urarea unui audit +I&A -).,


13/51

%emnificaţia şi riscul reprezintă două concepte fundamentale pentru planificarea şi realizarauditului.Informaţiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influendeciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situaţiilor financiare."ragul de semnificaţdepinde de mărimea elementului sau a erorii #udecate în împre#urările specifice ale omisiunii declarării eronate.'stfel, pragul de semnificaţie oferă mai degrabă o limită dec t să reprezinte oȃcaracteristică calitativă primară, pe care informaţiia trebuie să o aibă pentru a fi utilă.+u alte cuvinte, prin prag de semnificaţie, înţelegem importanţa unei omisiuni sau a une prezentări eronate a informaţiilor contabile care dă naştere unei probabilităţi ca raţionamentunei persoane rezonabile care se bazează pe informaţiile respective să fi fost sc$imbat sainfluenţat de omisiunea sau eroarea respectivă.

'uditorul ia în considerare pragul de semnificaţie at t la nivel global al situaţiilor financiare, cȃ ȃşi în relaţie cu soldurile conturilor, cu clasele de tranzacţii şi prezentările de informaţii.%tabilirea pragului de semnificaţie reprezintă un aspect ce ţine de raţionamentul profesionalauditorului, şi este afectat de precepţia auditorului cu privire la nevoile de informaţii financiareutilizatorilor situatiilor financiare.'uditorii, entităţile trebuie să-şi stabilească propria procedură sub forma unor instrucţiuni careutilizează una sau mai multe baze de comparaţie şi un interval de valori procentuale.Aoate ace

recomandări implică o logică profesională solidă.R0spunsurile auditorului la riscurile evaluate +I&A --.,

"entru I%' 55), obiectivul auditorului este de a obţine probe de audit suficiente şi adecvate cu privire la riscurile unor denaturări semnificative, prin proiectarea şi implementarea răspunsurilla aceste riscuri, în conformitate cu I%' 51?, în cadrul unui audit al situaţiilor financiare.'uditorul va proiecta teste ale controalelor dacă evaluarea riscurilor se bazează pe faptul căaceste controale funcţionează în mod eficace sau atunci c nd doar procedurile de fond nu pȃasigura suficiente probe de audit adecvate la nivelul afirmaţiilor.Fn aplicarea testelor controalelor, auditorul va obţine cu at t mai multe probe de audit şi va aplȃmai multe proceduri de audit în combinaţie cu intervievarea, cu c t se bazează mai mult pȃeficacitatea controalelor.'uditorul poate folosi probe de audit din auditul anterior asupra eficacităţii operaţionale a unorcontroale specifice dar pentru a face acest lucru trebuie să se asigure că nu au avut loc modific


14/51

semnificative în acele controale ce au decurs ulterior auditului precedent. acă nu au avut loastfel de sc$imbări, auditorul va testa controalele cel puţin o dată la fiecare al treilea audit, şi testa o parte din controale la fiecare audit, pentru a evita posibilitatea ca auditorul să testeze toacontroalele pe care intenţionează să se bazeze într-o singură perioadă auditată fără a mai efectunicio testare a controalelor în următoarele două perioade auditate.'tunci c nd sunt detectate devieri de la controalele pe care auditorul urma să se bazezeȃconsider ndu-le eficace, acesta va face intervievări, va aplica teste ale controalelor suplimentaȃşi va utiliza proceduri de fond."e baza procedurilor de audit efectuate şi a probelor obţinute, auditorul va evalua înainte dfinalizare dacă evaluările riscurilor unor denaturări la nivelul afirmaţiilor răm n adecvate şi vȃstabili conform raţionamentului profesional dacă a obţinut suficiente probe de audit adecvate.

acă nu a obţinut suficiente probe auditorul va încerca să obţină probe suplimentare de audit.Pro/e de audit +I&A 2..,

"roba de audit reprezintă întreaga informaţie utilizată de către auditor pentru a a#unge lconcluziile pe care se bazează opinia sa, conţin nd at t informaţii preluate din contabilitate ȃ ȃcare au stat la baza întocmirii situaţiilor financiare operaţiuniEtranzacţii, balanţe de verificarc t şi alte informaţii relevante în legatură cu acestea.ȃIn funcţie de natura lor , probele de audit pot fi& probe obţinute pe baza documentelor contab

facturi, contracte, #urnale, documente de calcul al modului de alocare a costurilor etc.! paplicarea diferitelor proceduri de audit, şi probe obţinute din alte surse anga#amente de auanterioare, proceduri impuse de sistemele de control al calităţii etc.!.'uditorul obţine o serie de probe test nd evidenţele contabile, utiliz nd proceduri de analiză şȃ ȃrevizuire, recurg nd la verificarea procedurilor folosite, la realizarea situaţiilor de raportaȃfinanciară şi reconcilind categoriile şi aplicaţiile aferente aceloraşi informaţii.Rezultatul acestor teste concluzionează faptul că evidenţele contabile sunt consecvente la nivintern şi sunt în concordanţă cu situaţiile financiare.9radul de adecvare al probelor de audit dă în fapt măsura calităţii acestora, astfel, probele daudit, indiferent de forma lor, sunt considerate ca fiind adecvate atunci c nd ele oferă informaȃce sunt relevante şi credibile.9radul de suficienţă reprezintă măsura cantităţii probelor de audit, respectiv cantitatea dmateriale doveditoare necesare pentru a oferi o bază rezonabila exprimarii unei opinii asup


15/51

situaţiilor financiare, aceste cantităţi depinz nd în cea mai mare măsură de exercitareȃraţionamentului profesional al fiecărui auditor.In consecinţă, gradul de adecvare şi gradul de suficienţă a probelor de audit sunt în str nsȃinterdependenţă, iar simpla obţinere a unei cantităţi mari de probe de audit nu poate compencalitatea slabă a acestora."e parcursul unei misiuni de audit, raţionamentul profesional al auditorului este un elemenimportant, fiind necesar să aibă capacitatea de a evalua în mod corect at t calitatea c t ȃ ȃcantitatea probelor de audit ce îi susţin opinia.3!antionarea *n audit +I&A 2-.,

I%' ?5) tratează responsabilitatea auditorului de a efectua proceduri de audit pentru a obţinesuficiente probe de audit adecvate prin utilizarea de către auditor a eşantionării statistice

nestatistice în proiectarea şi selectarea eşantionului de audit, efectuarea de teste ale controalelşi teste de detaliu, şi evaluarea rezultatelor eşantionului furniz nd o bază rezonabilă pentrȃauditor, de formulare a concluziilor cu privire la populaţia din care este selectat eşantionul.In proiectarea unui eşantion de audit, auditorul trebuie să ia în considerare scopul procedurii daudit şi caracteristicile populaţiei din care va fi extras eşantionul şi să determine denaturaretolerabilă conform raţionamentului profesional.4şantionarea în audit poate fi aplicată utiliz nd fie abordăriile eşantionării nestatistice, fiȃ

abordările eşantionării statistice.'uditorul trebuie să determine o dimensiune a eşantionului suficientă pentru a reduce riscul deeşantionare la un nivel acceptabil se scăzut.+u c t este mai scăzut riscul de eşantionarea cu atȃ ȃmai mare va trebui să fie dimensiunea eşantionului şi invers.'uditorul trebuie, de asemenea, să evalueze rezultatele aferente aplicării eşantionului şi măsurîn care utilizarea eşantionării în audit a furnizat o bază rezonabilă pentru concluziile referitoare populaţia care a fost testată. acă a#unge la concluzia că eşantionarea în audit nu a furnizat o barezonabilă pentru concluziile aferente populaţiei care a fost testată, va solicita conducera#ustările necesare pentru eliminarea denaturărilor, pentru a atinge, în modul cel mai eficienasigurarea prevăzută.Formularea unei opinii !i raportarea cu privire la situaţiile financiare +I&A 4..,


16/51

upă terminarea tuturor procedurilor de audit, verificarea evenimentelor ulterioare înc$iderexerciţiului şi acumularea probelor finale, auditorul trebuie să elaboreze concluzia conformcăreia situaţiile financiare sunt prezentate sau nu în conformitate cu cadrul general aplicabil.'stfel, auditorul trebuie să decidă dacă s-au acumulat suficiente probe de audit pentru a formulaconcluzia care stă la baza exprimării opiniei raportului de audit.

e aceea, este necesară examinarea întregului audit desfăşurat pentru ca auditorul să se asigucă toate componentele auditului au fost adecvat executate şi documentate şi în final obiectiveau fost atinse.Raportul de audit reprezintă etapa finală a unei misiuni de audit şi asigurare, produsul activitădesfăşurate de auditor, prin care se prezintă concuziile finale ca urmare a examinării informaţiilfinanciare ale unei entităţi, raport at t de necesar utilizatorilor situaţiilor financiare.ȃ

orma şi conţinutul raportului de audit emis sunt prevăzute în I'% ()), care trateazăresponsabilitatea auditorului de a formula o opinie cu privire la situaţiile financiare.Informaţii comparative#Cifre corespondente !i situaţii financiare comparative +I&A 4'.,

I%' (1) tratează responsabilitatea auditorului în legătură cu informaţiile comparative în audituunor situaţii financiare, pentru situaţiile financiare ale perioadelor precedente care nu au foauditate sau au fost auditate de un alt auditor. atura informaţiilor comparative care sunt prezentate în situaţiile financiare ale unei entită

depinde de cerinţele cadrului de raportare financiară aplicabil.'uditorul, pentru dega#area concluziilor asupra informaţiilor comparative incluse în situaţiilfinanciare, trebuie să obţină probe de audit suficiente şi adecvate şi să raporteze în conformitacu responsabilităţile de raportare ale auditorului.

e asemenea probele de audit vor include şi declaraţiile scrise pentru toate perioadele amintite opinia auditorului.

%tandarde generale de audit.


17/51

'(1 O/iectivul !i fa$ele unui audit financiar al situaţiilor financiare

=n audit al situaţiilor financiare reprezintă o misiune de certificare.2 misiune de audit financiar asupra situaţiilor financiare presupune segmentarea acestora în păr

mai mici şi pe c t posibil omogene.'ceastă segmentare permite un management mai eficient aȃunei misiuni de audit financiar, facilit nd în acest mod o repartizare naţională a sarciniloȃmembrilor ec$ipei de audit.'uditorul financiar este deosebit de interesat în realizarea unui audit financiar eficient subraportul costEbeneficiu, at t pentru el, c t şi pentru entitatea auditată.ȃ ȃ"e baza informaţiilor culese despre entitatea auditată se trasează strategia generală de audfinanciar, care fixează direcţiile princiapale de audit şi constituie baza în elaborarea planului daudit.+larificarea în detaliu a procedurilor şi te$nicilor necesare constituirii anga#amentului audit se realizează în programul de audit.2biectivul unui audit financiar al situaţiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului de se pronunţa dacă situaţiile financiare sunt întocmite sau nu, din toate punctele de vedersemnificative, în conformitate cu un cadru de raportare aplicabil.%copul situaţiilor financiare este acela de a răspunde necesităţilor de informare ale anumitutilizatori. evoile de informaţii ale acestora vor determina cadrul general aplicabil de raportafinanciară.

Aermenul de Gsituaţii financiare7 se referă la o reprezentare structurată a datelor financiare, ccuprind note explicative, derivate din înregistrările contabile şi menite să informeze utilizatorcu privire la resursele economice ale entităţii sau obligaţiile existente la un moment dat, respectmodificările în timp a acestora , în conformitate cu un cadru general de raportare financiară.+adrul general de raportare financiară, respectiv cerinţele cuprinse în cadrul de raportardetermină forma şi conţinutul situaţiilor financiare şi defineşte ceea ce constituie un set complde situaţii financiare.

"entru ca informaţiile prezentate în situaţiile financiare să fie utile pentru utilizatori, la alegerecadrului general de raportare aplicabil se va ţine cont dacă acesta prezintă urmatoarecaracteristici&-rele%anţa în sensul că informaţiile furnizate în situaţiile financiare sunt relevante pentru naturentităţii şi pentru obiectivul acestor situaţiiC


18/51

&ex'austi%itatea# în sensul că nu sunt omise tranzacţiile şi evenimentele, balanţele contabile şi prezentările de informaţii ce ar putea afecta prezentarea fidelă a situaţiilor financiare.&credibilitatea în sensul că informaţiile prezentate reflectă substanţa economică a evenimenteloşi tranzacţiilor şi nu numai statutul lor #uridic, şi au ca rezultat o evaluare consecventrezonabilă, o măsurare, prezentare şi furnizare de informaţii, c nd este folosită în astfel dȃsituaţiiC&obiecti%itatea în sensul că acestea contribuie ca informaţiile cuprinse în situaţiile financiare sănu fie influenţateC-claritatea în sensul că informaţiile cuprinse în situaţiile financiare sunt clare şi inteligibile şi nu permit interpretări semnificative diferite.Responsabilitatea privind identificarea şi utilizarea cadrului de raportare financiară în situaţii

financiare revine conducerii, respectiv guvernanţei corporatiste.Conducerea este responsabilă pentru&-identificarea cadrului general de raportare financiară care va fi utilizat pentru întocmirea prezentarea situaţiilor financiareC-întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare în conformitate cu cadrul de raportare alesC-desemnarea, implementarea şi intreţinerea controalelor interne relevante pentru întocmirea prezentarea situaţiilor financiare, care nu conţin prezentări eronate semnificative , cauzate

fraudă sau eroareC-selectarea şi aplicarea politicilor contabile adecvateC-realizarea de estimări contabile care să fie adecvate circumstanţelor dateC-prezentări adecvate de informaţiiC-prezentarea corectă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a fluxurilor de trezorerieC-menţinerea unor înregistrări contabile adecvateC-prote#area activelor companieiC-prevenirea şi detectarea fraudei.5uvernanţa corporatist0 este responsabilă pentru&-supraveg$erea activităţii conduceriiC-prevenirea şi detectarea fraudeiC-supraveg$erea sistemelor de monitorizare a riscului, a controlului financiar şi a respectării legiAuditorul se ocupă de&


19/51

-redactarea şi exprimarea unei opinii cu privire la situaţiile financiareC-analizarea caracterului adecvat al folosirii de către conducere a ipotezei de continuitate activitaţii la elaborarea situaţiilor financiare şi examinarea incertitudinilor semnificative c privire la capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea care trebuie prezentate în situaţiifinanciareC'cesta ar trebui de asemenea&-să determine dacă cadrul general de raportare financiară adoptat de către conducere pentîntocmirea situaţiilor financiare este acceptabilC-să se conformeze cerinţelor etice relevante aferente misiunilor de auditC-să desfăşoare un audit financiar în conformitate cu %tandardele Internaţionale de 'udit şi să ia îconsiderare ormele 3etodologice Internaţionale de 'udit aplicabile misiunilor de auditC

-să respecte fiecare I%' relevant pentru audit, iar acolo unde s-a conformat altor cerinţ profesionale, #uridice sau de reglementare, să nu declare conformiatea cu I%' daca nu respectat, în întregime, toate I%' relevanteC-să aibă o atitudine de scepticism professional în planificarea şi desfăşurarea unui audirecunosc nd posibilitatea existenţei unor circumstanţe ce pot face ca situaţiile financiare sa fȃsemnificativ eronate.%cepticismul professional se traduce printr-o atitudine critica, av nȃanumite îndoieli, asupra validităţii probelor, declaraţiilor, uneori c$iar şi asupra sincerităţ

persoanelor din conducerea, respective guvernanţa entităţii.-să planifice auditul financiar astfel înc t misiunea să fie desfăşurată într-un mod eficace.ȃ'şadar procesul de audit constituie ansamblul activităţiilor de audit definite de o metodologiestabilită asupra principalelor tipuri de teste aplicate informaţiilor din situaţiile financiare, asup procedurilor consecrate derivate din testele aplicate, asupra te$nicilor de audit prin care srealizează activităţiile desfăşurate de auditorul financiar."rocesul de audit poate fi sintetizat în patru faze, fiecare cuprinz nd mai multe etape, după cuȃurmează&a! faza de planificare# care cuprinde &-etapa de pre-planificare a auditului financiarC-etapa de cunoaştere a clientuluiC-etapa de efectuare a procedurilor analitice preliminareC-etapa de stabilire a pragului de semnificaţieC


20/51

-etapa de evaluare a riscurilorC-etapa de întocmire a planului de audit financiar şi a programului de audit financiar. b! faza de efectuare a testelor mecanismelor de control (i a testelor substanţiale aleoperaţiunilor#tranzacţiilor , care cuprinde&-etapa de efectuare a testelor mecanismelor de controlC-etapa de efectuare a testelor substanţiale ale operaţiunilor, tranzacţiilor.c! faza de efectuare a procedurilor analitice (i a testelor substanţiale ale soldurilor conturilor care conţine&-etapa de efectuare a procedurilor analiticeC-etapa de efectuare a testelor substanţiale ale soldurilor conturilor.d!faza de finalizare a anga#amentului de audit financiar care cuprinde&

-etapa de verificare a activelor şi datoriilor contingenteC-etapa de verificare a evenimentelor ulterioareC-etapa de colectare a probelor finaleC-etapa de evaluare a rezultatelorC-etapa de întocmire a raportului de auditC-etapa de comunicare a rezultatelor către comitetul de audit şi managementul entităţii.

Aatiana danescu plus carte ioan popa'(2 %etodologia unei misiuni de audit financiar

2 misiune de audit a situaţiilor financiare presupune parcurgerea următoarelor faze&a! aza iniţială &"replanificarea auditului financiar secţiunea 4 şi 41 din ormele minimale de audit! carcuprinde&-'cceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de auditC

-2rientarea şi planificarea auditului. b! aza executării , care presupune&-'precierea controlului internC-+ontrolul conturilorC-4xamenul situaţiilor financiare.c! aza finală care cuprinde&


21/51

-4venimente posterioare înc$iderii exerciţiuluiC-=tilizarea lucrărilor altor professionistiC-'lte lucrări necesare înc$ideriiC-Raportul de auditC- ocumentarea lucrărilor de audit.

1.5.1Preplanificarea auditului financiar

'ceastă etapă presupune parcurgerea următorilor paşi&a)Acceptarea noilor clienţi (i continuarea colaborării cu clienţii actuali

%e va stabili dacă clientul poate fi acceptat, prin analizarea reputaţiei clientului, a stabilită

financiare, a independenţei şi integritătii auditorului şi se va lua legătura cu auditorii vec$i penta determina cauzele sc$imbării, bineînţeles av nd acordul scris al entităţii.%e va analiza dacăȃsunt probleme de integritate ale conducerii, dacă nu există neînţelegeri între auditor şi client.b)Identificarea moti%elor pentru care clientul dore(te un audit

%e vor analiza motivele şi scopul auditării pentru a determina nivelul de risc acceptabil.c)A*un!erea la un acord cu clientul

%e va obţine acordul clientului prin înc$eierea scrisorii de anga#ament.

ormele legale rom neşti prevăd obligaţia ca activitatea profesioniştilor contabili să sȃ

desfăşoare pe bază de contracte de prestări servicii, fără a face vreo distincţie între misiunile daudit legal care prevăd desemnarea acestor professionisti de către adunarea generală întreprinderii auditate, şi misiunile de audit contractual%tandardul Internaţional de 'udit 1) prevede că auditorul şi clientul trebuie să convină termenşi condiţiile de realizare a misiunii de audit, care vor fi consegnate într-o scrisoare de misiune audit.d)+umirea an!a*aţilor care %or face parte din ec'ipa de audit a an!a*amentului&se %a stabili

ec'ipa de audit

Inainte de a contracta o lucrare de audit financiar a situaţiilor financiare ale unei entităţi auditortrebuie să aprecieze posibilitatea de a îndeplini această misiuneC trebuie să ţină seama de ureguli professionale şi de deontologie.


22/51

'cţiunile întreprinse în această etapă permit auditorului să colecteze informaţiile necesarefundamentării deciziei de acceptare a misiunii, şi acestea se referă la faze şi etape.In vederea acceptării clientului, practic auditorul va parcurge următorii paşi&" ,unoa(terea !lobală a întreprinderii

In afara elementelor de identificare a întreprinderii, auditorul caută să obţină elementele care s permită aprecierea celor mai importante riscuri existente, reţin nd informaţii cum ar fi&controȃintern insuficient sau cu carenţe notabileCcontabilitatea neţinută corect şi la timpCatitudiconducătorilor faţă de respectarea legii şi a organelor publice şi administrativeCpersonaincompetentCrotaţia cadrelor prea mare şi anormalăCdezec$ilibre financiare,pierderi prea mceea ce compromite viitorul exploatăriiCriscuri fiscaleCconflicte socialeCris #uridiceCindependenţa exerciţiilor nerespectatăCalte consta tari care ar putea influenţa decizi

acceptare a mandatului.4xistenţa riscurilor nu presupune că auditorul va refuza mandatul, însă decizia sa de a accepteste luată în cunoştiinţa de cauză, urm nd în consecinţă să ia toate măsurile necesare.ȃ2 Examenul de independenţă (i de absenţă a incompatibilităţilor

2rice mandat nou trebuie examinat în raport cu regulile de independenţă şi de incompatibili tatfixate prin normele interne ale profesiei.'uditorul trebuie să examineze lista clienţilor săi sau ai societăţii de expertiză în care lucrează

pentru a se asigura că nu există de#a o activitate remunerată din partea întreprinderii respectivşi să verifice situaţia sa şi a membrilor de familie în legătură cu eventualele interese îîntreprinderea în cauză.$ Examenul competenţei

;ipsa experienţei în anumite sectoare poate face dificilă misiunea auditorului.4l trebuie să sasigure că propriile competenţe pot duce la realizarea misiunii.4 ,ontactul cu fostul auditor sau cenzor

'uditorul trebuie să se informeze în legătură cu motivele demisiei sau refuzului de reînnoire amandatului fostului auditor sau cenzor şi, mai ales, dacă nu cumva au fost dezacorduri în ceea priveşte respectarea normelor legale, applicare masurio stabilite şi stabilirea onorariilor.- .ecizia de acceptare a mandatului


23/51

In urma unei analize riguroase a factorilor de risc, auditorul poate lua unele decizii cum ar facceptarea unui mandat fără riscuri aparente, dacă acceptă mandatul acesta va necesita supraveg$ere şi anumite măsuri particulare sau refuzul mandatului./ 0i(a de acceptare a mandatului

2 astfel de fişă poate servi ca şi document #ustificativ al deciziei de acceptare a misiunii.4a aca obiective&-posibilitatea colectării informaţiilor de bază pentru identificarea întreprinderii, a conducerii saa obiectului de activitate, a taliei sale etcC-materializarea lucrărilor efectuate înaintea acceptării, respectiv analiza situaţiei întreprinderiia riscurilor, contactele cu predecesorul în profesie şi vizitarea întreprinderii respective contactecu conducereaC

-indicarea bugetului necesarC-formalizarea procedurilor de acceptareC-asigurarea îndeplinirii obligaţiilor profesionale care decurg dintr-o astfel de acceptare şi anumscrisoare către conducerea entităţii, scrisoare către auditorul anterior şi scrisoare de acceptaremandatului.

1.5.2 Planificarea

In cadrul fazei de planificare auditorul financiar raţionează asupra modalităţilor în caractivităţile de audit trebuie planificate pentru a-şi îndeplini responsabilităţile şi pentru a fi atinobiectivele de audit cu un cost c t mai mic al colectării probelor de audit.ȃRealizarea responsabilităţii auditorului financiar şi atingerea obiectivelor de audit constitu p rg$ii prin care se realizează profitabilitatea activităţii auditorului financiar.ȃ

acă nu ar exista gri#a costurilor implicate de activităţile de colectare a probelor de audiauditorul financiar ar desfăşura o astfel de activitate p nă c nd ar obţine o certitudine că nȃ ȃexistă erori semnificative.Aocmai de aceea c$eltuielile necesare colectării unor cantităţi de probe suficiente şi temeiniimpun o planificare a anga#amentului de audit, planificare realizată în funcţie de gradul dcunoaştere a entităţii auditate şi de gradul de înţelegere a controlului intern.


24/51

Inţelegerea activităţii entităţii, a ramurii din care aceasta face parte este importantă pentrrealizarea riguroasă a anga#amentului de audit."e de altă parte, înţelegerea controlului intern şi evaluarea lui ca fiind corespunzător determin planificarea unei cantităţi mai mici de probe de audit, dec t în cazul în care mecanismele dȃcontrol intern sunt considerate inadecvate."rocedurile de audit utilizate în faza de planificare a#ută la identificarea mecanismelor de contspecifice adoptate de entitate pentru reducerea probabilităţii apariţiei unor erori sau fraude caar putea să nu fie identificate şi corectate.Insă te$nicile şi procedurile folosite pentru realizarea obiectivelor acestei etape sunt din ce în mai diferiteCo grupare a principalelor lucrări de efectuat în această etapă poate fi reprezentastfel&

a),unoa(terea la zi a acti%ităţii clientului# mediului (i e%aluarea riscurilor de prezentări eronate semnificati%e

Aoate acţiunile au ca obiectiv cunoaşterea particularităţilor întreprinderii, iar te$nicile procedurile folosite pentru atingerea obiectivului pot consta în&discuţii cu conducerea personalul entităţii, examinarea unor documente interne şi externe, vizitarea localuriloîntreprinderii dar şi examenul analitic.Aoate acţiunile au ca şi scop identificarea zonelor de risc şi stabilirea elementelor asupra căro

trebuie concentrată acţiunea de audit financiar, iar te$nicile şi procedurile utilizate au la bazanaliza elementelor repetabile a căror fiabilitate e legată de conceperea sistemelor."ractic auditorul va proceda conform I%' 51? cu privire la cunoaşterea entităţii şi a mediului săşi evaluarea riscurilor de prezentări eronate semnificative.b)1izitarea spaţiilor de producţie# celor administrati%e (i a depozitelor

"ractic auditorul va analiza entitatea şi numărul locaţiilor componente ce vor fi incluse în audit va analiza natura relaţiilor de control dintre societatea mamă şi componentele sale cae stabilemodul în care va fi consolidate grupul. e asemenea va analiza măsura în care componentele suauditate de alţi auditori şi va analiza natura segmentelor care vor fi auditate, inclusive necesitatunor cunoştiinţe de specialitate.c)E%idenţierea sistemului contabil&proceduri# politici contabile


25/51

In acest caz auditorul analizează şi ţine cont de sistemul contabil şi sistemul de raportarfinanciară, de modificările semnificative ale cadrului de raportare cum ar fi modificăristandardelor de contabilitate şi alte modificări ale mediului legal care afectează entitatea.Aotodată acesta va ţine cont şi de moneda de raportare care va fi utilizată, dacă entitatea adezvoltat un sistem de procedure contabile adecvat , dar şi de efectul te$nologiei informaţiilasupra procedurilor de audit şi de disponibilitatea personalului din compartimentul dcontabilitate.d) bţinerea informaţiilor financiare c'eie

'uditorul va aplica procedure analitice ca procedure de evaluare a riscului pentru a cunoaşteentitatea şi mediul său.Ha analiza at t datele financiare c t şi cele nefinanciare şi va identifiȃ ȃfluctuaţiile si alte informaţii care se abat de la valorile prognozate.Ha compara informaţil

financiare ale entităţii cu informaţiile comparabile din perioadele precedente iar atunci c nȃ procedurile analitice identifică fluctuaţii semnificative auditorul va trebui sa investig$eze şi obţină explicaţii adecvate şi probe de audit corespunzătoare.e)E%aluarea preliminară a respectării principiului continuităţii

Ipoteza continuităţii este un principiu fundamental la elaborarea situaţiilor financiare.+onformipotezei de continuitate a activităţii, o entitate este, de regulă, privită ca av nd continuitate ȃactivităţii în viitorul previzibil, neav nd nici intenţia, nici necesitatea de lic$idare sau dȃ

întrerupere a tranzacţiilor comerciale.In consecinţă activele şi datoriile sunt înregistrate pe baza faptului că entitatea va fi capabilă sărealizeze activele şi să-şi ac$ite datoriile pe parcursul desfăşurării obişnuite a activitătii."ractic se va proceda conform I%' ?()& se vor calcula indicatori financiari c$eie şi se vor analizcei nefavorabili, se va stabili datoria curentă netă, se vor analiza împrumuturile, se va analizcapacitateaEincapacitatea de plată a creditorilor şi se urmări fluxurile de personal, inclusi pierderea de personae c$eie din conducere.In funcţie de probele obţinute, de existenţa sau inexistenţa unor incertitudini privind capacitatentităţii de a-şi continua activitatea, auditorul va emite o opinie.

f),alcularea pra!ului de semnificaţie

'uditorul trebuie să ia în considerare pragul de semnificaţie şi relaţia acestuia cu riscul de audiatunci c nd se realizează un audit financiar.'cesta va lua în considerare at t pragul deȃ ȃ


26/51

semnificaţie general al situaţiilor financiare, c t şi cel referitor la clasele de tranzacţii, solduriȃconturilor şi prezentărilor de informaţii.

acă auditorul identifică prezentări eronate semnificative care provin dintr-o eroare va comunic t mai cur nd nivelului corespunzător de conducere , respectiv va lua în calcul posibilitatea deȃ ȃraporta celor însărcinaţi cu guvernanţa entităţii conform I%' >) G+omunicarea aspectelor legade audit celor însărcinaţi cu guvernarea7.In cazul în care conducerea refuză să a#usteze situaţiile financiare, iar procedurile de audsuplimentare nu-I permit auditorului să concluzioneze că totalul prezentărilor eronate necorectanu este semnificativ, auditorul trebuie să ia în considerare modificarea corespunzătoare raportului de audit în conformitate cu I%' ()1 G3odificări ale raportului auditoruluiindependent7.

!)3uarea în calcul a efectelor fraudelor # erorilor posibile"rezentările eronate din situaţiile financiare pot apărea ca rezultat al fraudei sau erorilor."entrauditor este importantă frauda care cauzează prezentări eronate semnificative în situaţiifinanciare."e parcursul auditului acesta trebuie sa se întrebe şi să găsească cauzele frauderespectiv care sunt factorii care influenţează riscul de fraudă.Iar pentru a putea identific posibilitatea producerii unei fraude auditorul trebuie să fie atent la următoarelecircumstanţe&discrepanţe în registrele contabile, dovezi contradictorii sau ineficiente, rel

problematice sau neobişnuite între auditor şi conducere dar şi modificări frecvente în estimărcontabile care nu par a rezulta din circumstanţe sc$imbate sau toleranţa cu privire la încălcarecodului de conduit a entităţii.').etalierea le!islaţiei# re!lementărilor# standardelor de contabilitate (i a standardelor de audit

rele%ante

"ractic se va proceda conform I%' ?).'uditorul trebuie să cunoască foarte bine entitatea şi mediul ei, legile şi reglementările care oguvernează şi în acest sens va aplica următoarele procedure de audit& va utilize informaţicunoştiinţele despre entitate, mediu şi sectorC va c$estiona conducerea cu privire la politici procedurile utilizate de entitate cu privire la conformitatea cu reglementărileC va discuta conducerea politicile de apreciere şi contabilizare a litigiilor şi evaluărilorC va verifica statusocietăţiiC va verifica modul în care sunt stabilite valoriile în situaţiile financiare, care este forşi conţinutul acestor situaţiiC va desfăşura teste de colaborare cu privire la clase de tranzacţ


27/51

solduri, furnizări de informaţiiC dacă auditorul observă neconcordanţe cu legislaţia va căutaînţeleagă cauzele şi să evalueze efecteleC totodată auditorul va comunica cu guvernanţa şi deste cazul va ţine cont de modificarea raportului sau de retragerea din misiune.i)Efectuarea tranzacţiilor cu părţi afiliate

"entru ca auditorul să aplice procedure privind părţile afiliate trebuie să-şi însuşească în mod clnoţiunea de parte afiliată în conformitate cu reglementările în vigoare.'poi, dacă acestaidentifică existenţa tranzacţiilor cu părţi afiliate atunci trebuie să obţină probe suficiente adecvate că acestea au fost înregistrate şi prezentate corect.In acest sens va realiza următoare proceduri & confirmarea condiţiilor şi a valorii tranzacţiei cu partea afiliată , analizainformaţiilor aflate în posesia părţii afiliate şi confirmarea sau discutarea infornaţiilor c personae associate la tranzacţie cum ar fi bănci, avocaţi, garanţi şi agenţI.

*) reluarea corectă a soldurilor iniţiale'uditorul va obţine probe că soldurile de desc$idere nu conţin prezentări eronate şi că acesteacorespund cu soldurile de înc$idere ale perioadei precedente. e asemenea va analiza dacsituaţiile precedente au fost auditate şi dacă raportul de audit a fost unul modificat.Ha examindocumentele de audit ale auditorului precedent şi va naliza competenţa profesională a acestuia.

acă situaţiile nu au fost auditate atunci va aplica anumite procedure suplimentare şi anume pentru activele şi datoriile curente se pot obţine probe prin intermediul procedurilor de audit a

perioadei curente, în cazul stocurilor va observa stocurile fizice curente şi le va reconcilia ccantităţile de desc$idere ale acestora iar pentru activele imobilizate şi datoriile pe termen lung examina înregistrările contabile care stau la baza soldurilor de desc$idere de la terţi.5)Estimările contabile

'uditul estimărilor contabile reprezintă o aproximare a valorii unui element în absenţa uneimodalităţi precise de evaluare.'cestea se pot constitui într-un proces simplu sau complex estimare c$irie, estimare provisio pentru stocuri lente ! şi pot implica date curente sau prognoze a v nzărilor viitoare. e asemenȃ pot necesita doar un raţionament professional sau un grad ridicat de cunostiinţe de specialitate pot fi determinate manual sau informatizat.In acest caz auditorul are următoarele atribuţii&-examinează şi testează procesul utilizat de conducere pentru elaborarea estimărilor prevaluarea datelor şi luarea în considerare a presupunerilor pe care se bazează estimarea sau pr


28/51

existenţa unei baze corespunzătoare pentru principalele presupuneri bazate pe statisticisectorului de activitate sau pe cele guvernamentale, rate ale dob nzilor, ale inflaţiei sau creşterȃde piaţă anticipatăC-utilizează o estimare independentă şi o compară cu cea a entităţiiC-examinează evenimentele ulterioare datei înc$iderii care oferă probe de audit privind caracterrezonabil al estimărilor contabile-evaluează procedurile de audit utilizate pentru estimări contabile şi dacă trebuie făcute a#ustărl)E%aluarea obiecti%ităţii unui posibil expert

'uditorul trebuie să obţină suficiente probe adecvate de audit care să ateste că aceasta activitateste adecvată scopurilor auditului evaluari de terenuri, clădiri, active imobilizate, opere de arstatute şi regulamente!, să evalueze competenţa profesională a expertului dacă are autoriza

unei organizaţii abilitate, informaţii despre experienţa şi reputaţia acestuia!, să obţină suficien probe cum că aria de aplicabilitate a activităţii expertului este adecvată scopului auditului anume să stabilească care sunt obiectivele şi aria de activitate a expertului , să evaluezactivitatea expertului prin examinarea datelor sursă dacă acestea sunt relevante şi credibile,ipotezelor şi metodelor utilizate şi a consecvenţei acestora şi să nu menţioneze în raportul daudit utilizarea expertului dacă raportul este nemodificat. acă este necesară modificareraportului, în raportul modificat, cu permisiunea expertului, să se facă referire la utilizare

expertului.m)3uarea în calcul a auditului intern

'uditorul trebuie să ia în calcul disponibilitatea activităţii auditorilor interni şi măsura în careauditorul se bazează pe această activitate. e asemenea trebuie să examineze activitatea de audintern, adică în ce măsură această activitate face ca situaţiile financiare să nu conţină prezentăeronate semnificative, şi să înţeleagă sufficient de bine activităţile de audit intern pentru a evalriscurile de prezentări eronate din situaţiile financiare şi a elabora proceduri suplimentare daudit.

e asemenea trebuie să examineze economia, eficienţa şi eficacitatea operaţiunilor, inclusivsistemelor de control nefinanciare ale entităţii şi să urmărească respectarea legilor si a alto prevederi interne dar şi externe.Aotodată trebuie să examineze planul de intenţii al auditului intern şi să-l discute cu acesta astînc t să a#ungă la un accord asupra gradului de acoperire al auditului intern, pragurilor dȃ


29/51

semnificaţie, metodelor propuse pentru selecţia eşantionului, documentarea activităţii effectuaşi procedurile de analiză şi de raportare.

e altfel trebuie să evalueze şi să efectueze procedure de audit cu privire la activitatea de audintern pentru a confirma dacă aceasta este adecvată scopului auditului extern, adică dacă esefectuată de personae competente, care au o formare te$nică, dacă rezultatele activităţii de audintern sunt în conformitate cu probele obţinute iar rapoartele de audit intern susţin acestconcluzii.n)E%aluarea riscului de audit# riscului inerent# riscului de control (i riscului de nedetectare

"replanificarea auditului, obţinerea de informaţii despre mediul în care îşi desfăşoară activitateobţinerea de informaţii privind obligaţiile #uridice şi efectuarea de procedure analitic preliminare sunt informaţi necesare auditorului pentru estimarea riscului de audit acceptabil,

riscului inerent pe baza cărora acesta îşi stabileşte domeniile auditabile.e asemenea auditorul va analiza atitudinea conducerii faţă de planificarea şi exercitarea un

control sigur, inclusive dovada unei documentări corespunzătoare a acestui control intern.'uditorul va analiza volumul tranzacţiilor care poate stabili dacă este mai efficient ca auditorusă se bazeze pe controlul intern.

e altfel va stabili un prag de semnificaţie preliminar şi îl va repartiza pe segmente de activitaeroare tolerabilă maxim >) @, dar totalul erorilor tolerabile nu poate depăşi de două o

valoarea preliminară a pragului de semnificaţie!.o).ocumentarea abordării auditului

"entru documentarea abordării auditului auditorul va stabili domeniile auditabile, va analizimpactul riscului evaluat de prezentări eronate, va analiza rezultatele misiunilor de audanterioare care au implicat evaluarea eficacităţii operaţionale a controlului intern şi va discuaspectele care pot afecta auditul cu conducerea entităţii.

e asemenea va stabili raportarea obiectivelor în funcţie de programul de raportare al entităţii, vorganiza înt lniri cu cei din conducere şi cu cei însărcinaţi cu guvernanţa, va discuta cu aceştȃmomentele şi modul în care vor face raportările dar şi necesitatea comunicării cu vec$ii auditor

upă aceste etape auditorul va proiecta procedurile de audit.'tunci c nd proiectează procedurile de audit, auditorul trebuie să stabilescă modalităţi adecvatȃde selectare a elementelor pentru testare, astfel înc t să colecteze suficiente probe adecvate ȃaudit pentru a atinge procedurile de audit.


30/51

4şantionarea de audit presupune aplicarea procedurilor de audit unui procent mai mic de 1))@din elementele dintr-o clasă de tranzacţii astfel înc t toate unităţile de eşantionare să poată ȃselectate.

p)Selectarea auditorilor

"ractic auditorul va selecta ec$ipa misiunii, inclusiv a examinatorului independent al controlulde calitate al misiunii.

e asemenea va repartiza activitatea de audit membrilor ec$ipei misiunii şi va numi membrec$ipei care au experienţa coresounzătoare în domenii în care poate exista un risc mai mare d prezentări eronate semnificative.Aotodată va verifica dacă membrii ec$ipei s-au conformat cerinţelor etice, respective dacă surespectate principiile fundamentale de etică profesională integritate, obiectivitate, competen

profesională, confidenţialitate şi conduit profesională!.6)Intocmirea unui bu!et de timp al misiunii

'uditorul va stabili bugetul de timp al misiunii.'cesta va aloca un timp mai mare domeniilor încare pot exista riscuri semnificative de prezentări eronate.r)Asi!urarea că membrii ec'ipei sunt pu(i în temă

'uditorul se va asigura că membrii ec$ipei de audit sunt puşi în temă privind misiunea de audit.'cesta va sublinia necesitatea menţinerii prudenţei şi exercitarea scepticismului professional în

colectarea şi evaluarea probelor de audit.e asemenea va stabili natura şi momentele preconizate pentru comunicările dintre membrec$ipei misiunii de audit, inclusiv natura şi momentul înt lnirilor ec$ipei şi momentul dȃdesfăşurare a examinării activităţii prestate.


31/51

CAPITOLUL II Pre$entarea cadrului legislativ privind stocurile

)(' Cadrul legislativ national privind stocurile # O%FP-.226)..7

"entru atribuirea calităţii de active stocurilor, fiecare întreprindere aplică raţionamentu profesional pentru a evalua nivelul sub care un element nu poate fi prezentat în bilanţ, ci trecutcontul de profit şi pierdere, precum şi pentru luarea deciziei referitoare la înregistrarea stocurilîn categorii separate sau într-o singură categorie.

%tocurile1 sunt active circulante care&a! sunt deţinute pentru a fi v ndute pe parcursul desfăşurării normale a activităţiiC b! sunt în curs de producţie în vederea v nzării în procesul desfăşurării normale a activităţiiCc! sunt sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie folosite

procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.Fn categoria stocurilor se cuprind şi activele cu ciclu lung de fabricaţie, destinate v nzării deexemplu, ansambluri sau complexuri de locuinţe etc. realizate de entităţile ce au ca activita principală obţinerea şi v nzarea de locuinţe!. acă construcţiile sunt realizate în scopexploatării pe termen lung, de către entitatea care le-a realizat, ele reprezintă imobilizăcorporale.

e asemenea, atunci c nd un teren este cumpărat în scopul construirii pe acesta de construc

destinate v nzării, acesta este înregistrat la stocuri. Re!uli !enerale pri%ind stocurile

Fn cadrul stocurilor se cuprind&• materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în

produsulfinit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformatăC• materialele consumabile materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat,• piese de sc$imb, seminţe şi materiale de plantat, fura#e şi alte materiale consumabile

care participă sau a#ută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, dregulă, în produsul finitC

• materiale de natura obiectelor de inventarC• produsele, şi anume&

1+onform 23 " 5)??E )):


32/51

# semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces te$nologic a fost terminat într-secţie fază de fabricaţie! şi care trec în continuare în procesul te$nologic al altei secţii fazefabricaţie! sau se livrează terţilorC# produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, put nd fi depozitate în vederlivrării sau expediate direct clienţilorC#rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurileC

• mărfurile, şi anume bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea rev nzării sa

produsele predate spre v nzare magazinelor propriiC• animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel viţei, miei,

purcei, m n#i şi altele! crescute şi folosite pentru reproducţie, animalele şi păsările îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţi / l nă, lapte şi blanăC

• ambala#ele, care includ ambala#ele refolosibile, ac$iziţionate sau fabricate, destinate

produselor v ndute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii condiţiile prevăzute în contracteC

• producţia în curs de execuţie, reprezent nd producţia care nu a trecut prin toate fazele

stadiile! de prelucrare, prevăzute în procesul te$nologic, precum şi produsele nesupuse probe

şi recepţiei te$nice sau necompletate în întregime. Fn cadrul producţiei în curs de execuţie cuprind, de asemenea, serviciile şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.Fn cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţieterţi, maşinile folosite numai ca material de demonstraţie pentru negociere în domeniuautomobilelor, cu durată de utilizare de sub un an. 'cestea se înregistrează distinct încontabilitate, pe categorii de stocuri. acă materialele de demonstraţie au durată de utilizare mmare de un an, ele reprezintă imobilizări.

%unt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele stocuri cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile Ji beneficiile aferente, dar care sunt în curs deaproviziona

grupa 5 K%tocuri în curs de aprovizionareK din "lanul de conturi general!.


33/51

,ostul stocurilor

+ostul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente ac$iziţiei şi prelucrării precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc.

+ostul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte c$eltuielilegate de personalul direct anga#at în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinatcu supraveg$erea, precum Ji regiile corespunzătoare.

3ateriile prime şi materialele consumabile care sunt în mod constant înlocuite şia căror valoare totală este de o importanţă secundară pentru entitate pot fi prezentate laK'ctiveK la o valoare şi cantitate fixe, dacă valoarea, cantitatea şi structura acestora nuvariază în mod semnificativ.

+ostul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor bunuri sauservicii produse şi destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificareaspecifică a costurilor individuale.

*unurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în modsubstanţial unele de altele.

Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specificeelementelor identificabile ale stocurilor. 'cest tratament contabil este adecvat pentru acele

elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produIdentificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind unnumăr mare de elemente, care sunt de regulă fungibile.

Fn funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fifolosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producţie sau metoda preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul.

+ostul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor Jiconsumabilelor, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie. 'ceste niveluri trebuierevizuite periodic şi a#ustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile existente la unmoment dat.

iferenţele de preţ faţă de costul de ac$iziţie sau de producţie trebuie evidenţiatedistinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.

Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor


34/51

se efectuează cu a#utorul unui coeficient care se calculează astfel&

%oldul iniţial al diferenţelor de preţ L iferenţe de preţ aferente intrărilor în cursul perioadei, cumulatede la începutul exerciţiului financiarp nă la finele perioadei de referinţă

M N OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO %oldul iniţial al stocurilor la preţ de înregistrare L Haloarea intrărilor în cursul perioadei la preţ de

înregistrare, cumulat de la începutul exerciţiului financiar p nă la finele perioadei de referinţă

'cest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ deînregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care aufost înregistrate bunurile ieşite. +oeficienţii de repartizare a diferenţelor de preţ pot fi calculaţi la nivelul conturilor

sintetice de gradul I şi II, prevăzute în "lanul de conturi general, pe grupe sau categorii destocuri.

;a sf rşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurileconturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel înc t aceste conturi să reflecte valoareastocurilor la costul de ac$iziţie sau costul de producţie, după caz.

iferenţele de preţ se înregistrează proporţional at t asupra valorii bunurilor ieşite,c t şi asupra bunurilor rămase în stoc.

Fn comerţul cu amănuntul poate fi utilizată metoda preţului cu amănuntul, pentru adetermina costul stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au mar#esimilare Ji pentru care nu este practic să se folosească altă metodă.

Fn această situaţie, costul bunurilor v ndute se calculează prin deducerea valorii mar#e brute din preţul de v nzare al stocurilor. 2rice modificare a preţului de v nzare presupune recalcularea mar#ei brute.

Metode de e%aluare a stocurilor

Fn cazul stocurilor şi al altor active fungibile bunuri care nu se pot distinge în mosubstanţial unele de altele!, acestea se evaluează şi înregistrează în contabilitate prin aplicaruneia din următoarele metode&a! metoda primul intrat / primul ieşit / I 2

"otrivit metodei 6primul intrat / primul ieşit7, bunurile ieşite din gestiune se evaluează lcostul de ac$iziţie sau de producţie al primei intrări lot!. "e măsura epuizării lotului, bunuri


35/51

ieşite din gestiune se evaluează la costul de ac$iziţie sau de producţie al lotului următor, îordine cronologică. b! metoda costului mediu ponderat / +3"

3etoda costului mediu ponderat presupune calcularea costului fiecărui element pe bazamediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. 3edia poate fcalculată periodic sau după fiecare recepţie. "erioada de calcul nu trebuie să depăşească duramedie de stocare.c! metoda ultimul intrat / primul ieşit / ;I 2

"otrivit metodei 6ultimul intrat / primul ieşit7, bunurile ieşite din gestiune se evaluează lcostul de ac$iziţie sau de producţie al ultimei intrări lot!. "e măsura epuizării lotului, bunur

ieşite din gestiune se evaluează la costul de ac$iziţie sau de producţie al lotului anterior, în ordicronologică.

4ntităţile trebuie să prezinte în notele explicative informaţii privind metoda utilizată pentru evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune.

E%idenţa stocurilor în condiţiile folosirii in%ertarului permanent (i a in%entarului

intermitent

+ontabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric, prin folosirea

inventarului permanent sau a inventarului intermitent.Fn condiţiile folosiriiin%entarului permanent , în contabilitate se înregistrează toateoperaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment stocurilor, at t cantitativ, c t şi valoric.Inventarul permanent constă în evidenţierea în debitul conturilor de stocuri a valorii stocurilintrate, la preţ de înregistrare, iar în creditul acestora reflect ndu-se stocurile ieşite dgestiune.%oldul conturilor de stocuri reflectă valoarea bunurilor existente în gestiune, la preţ înregistrare. ;a sf rsitul exercitiului financiar soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cstocurile faptice stabilite prin inventariere. acă există diferenţe în plus sau minus la inventaacestea se vor regulariza aduc ndu-se stocurile la nivelul lor real.

3etoda inventarului permanent este utilizată de unităţile mari şi mi#locii, şi constă înutilizarea conturilor de stocuri pentru a determina şi urmări în permanenţă stocul scriptic


36/51

acestora după fiecare operaţie de intrare şi de iesire, astfel, contabilitatea sintetica a stocurilor vreflecta&- stocul iniţial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentă şi care nu poate dec t debitor,- intrările în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare, care se vor înregistra în debitucontului,- ieşirile din cursul lunii, pe baza documentelor de ieşire, vor forma rula#ul creditor al contulu- în baza elementelor menţionate& stoc iniţial, intrări, ieşiri - se va stabili în permanenţă stoscriptic al bunurilor, care vor putea în perioadele de inventariere cu stocurile faptice, din a cărcomparare se pot stabili plusuri sau minusuri la inventar.

olosirea acestei metode presupune&

- utilizarea fiecăruia dintre preţurile de înregistrare a stocurilor,- folosirea conturilor de diferenţe de preţ aferente stocurilor,- conducerea unei contabilităţi analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele dcontabilitate analitică.

3etoda inventarului permanent, presupune un volum mai mare de munca, dar asigură omai riguroasă cunoaştere, în orice moment a mărimii stocurilor şi un mai bun control aintegrităţii lor.

3etodain%entarului intermitent

constă în faptul că intrările de stocuri nu se înregistrează prin conturile de stocuri, ci prin conturile de c$eltuieli. %tabilirea ieşirilor de stocuri în curs perioadei are la bază inventarierea faptică a stocurilor la sf rşitul perioadei. Ieşirile de stocuridetermină ca diferenţă între&- valoarea stocurilor iniţiale, la care se adaugă valoarea intrărilor, şi- valoarea stocurilor la sf rşitul perioadei, stabilită pe baza inventarului.

4ntităţile care utilizează metoda inventarului intermitent efectuează inventarierea faptica stocurilor conform politicilor contabile, dar nu mai t rziu de finele perioadei de raporta pentru care au de determinat obligaţii fiscale. 'plicarea metodei inventarului intermitent presupune respectarea ormelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor dnatura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.

3etoda inventarului intermitent constă în&


37/51

- înregistrarea tuturor intrărilor de stocuri, din cursul unui exerciţiu financiar, direct în conturide c$eltuieli privind consumul acestor stocuri,- regularizarea stocurilor la finele exerciţiului financiar pe baza de inventare faptice prin&a! destocarea stocului iniţial reprezentat de soldul contului de stocuri, sub premiza că acesta s

consumat în cursul exercitiului financiar, b! restocarea stocului faptic determinat pe baza inventarului de la finele exerciţiului financia prin corectarea c$eltuielilor privind consumurile de stocuri.Inventarul intermitent nu se utilizează în comerţul cu amănuntul în situaţia în care se aplicmetoda global-valorică.

3etoda inventarului intermitent ar aduce simplificări în munca de contabilitate, dacăinventarierile faptice ar fi efectuate anual şi nu lunar. 4a nu permite, însă, un control riguros a

gestionarii şi al asigurării integrităţii lor.eci, situaţiile financiare trebuie să prezinte urmatoarele informaţii&

- politicile contabile, inclusiv formulele utilizate pentru determinarea costuluiC- valoarea contabilă totală a stocurilor şi valoarea contabilă a fiecărei categorii de stocuriC- valoarea stocurilor înregistrate la valoarea realizabila netăC- valoarea oricăror diminuări şi stornări ale diminuării valorii stocurilorC- circumstanţeleE evenimentele care au condus la stornarea diminuării valorii stocurilorC

- stocurile ga#ate în contul datoriilorC- valoarea contabilă a diminuării valorii p nă la valoarea realizabilă netă dacă aceasta essemnificativă ca mărime, incidenţă sau naturăC- costurile stocurilor recunoscute drept c$eltuială sau costurile de exploatare imputabilveniturilor din activităţile curente, clasificate dupa natura lor şi considerate c$eltuialăC- în cazul utilizării metodei ;I 2, se evidenţiază diferenţa dintre valoarea bilanţieră a stocuriloşi& fie valoarea cea mai mică dintre costul calculat conform I 2 sau costul mediu ponderavaloarea realizabila netăC fie valoarea cea mai mică dintre costul curent la data bilanţuluivaloarea realizabilă netă.

'ctivele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare dec tvaloarea care se poate obţine prin utilizarea sau v nzarea lor. Fn acest scop, valoarea stocurilordiminuează p nă la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei a#ustări pentru depreciere.


38/51

)()( &tandardul International de Conta/ilitate 8 IA& ) 9&tocuri:

efiniţia stocurilor potrivit %tandardului International de +ontabilitate I'% K%tocurileK, pune în evidenţă direct sau indirect, trei criterii în funcţie de care acestea sclasificate şi delimitate în contabilitatea financiară& fizic forma corporală şi necorporalstocurilor!, destinaţia întrebuinţarea lor!, şi faza ciclului de exploatare aproviziona producţie, desfacere!.

%tandardul tratează toate stocurile care sunt active cum sunt cele deţinute pentru a v ndute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, cum sunt cele în curs de producţie vederea v nzării, cum sunt cele sub forma de materii prime, materiale şi alte consumabile urmează a fi folosite în procesul de producţie sau cum sunt cele pentru prestarea de servicii. F

cazul prestării de servicii, stocurile includ costul serviciilor pentru care întreprinderea nu recunoscut încă venitul aferent de exemplu, în activităţile în curs de execuţie desfăşurate auditori, ar$itecţi şi avocaţi!.

,ostul stocurilor

+ostul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente ac$iziţiei şi prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în case găsesc în prezent.

+osturile de ac$iziţie a stocurilor cuprind preţul de cumpărare, taxe de import, şi alte taxcu excepţia acelora pe care întreprinderea le poate recupera de la autorităţile fiscale!, costuritransport, manipulare şi alte costuri care pot fi atribuite direct ac$iziţiei de produse finitemateriale şi servicii.Reducerile commerciale, rabaturile şi alte elemente similare sunt dedu pentru a determina costurile de ac$iziţie.

+osturile de conversie a stocurilor includ costurile direct aferente unită ilor produse, cumțar fi costurile cu manopera directă. e asemenea, ele includ i alocarea sistematică a regiei dș produc ie, fixă i variabilă, generată de transformarea materialelor în produse finite. Regia fixț șde produc ie constă în acele costuri indirecte de produc ie care răm n relativ constante, indifereț țde volumul produc iei, cum sunt& amortizarea, între inerea sec iilor i utila#elor, precumț ț ț ș școsturile cu conducerea i administrarea sec iilor. Regia variabilă de produc ie constă în aceș ț țcosturi indirecte de produc ie care variază direct propor ional sau aproape direct propor ional cț ț țvolumul produc iei, cum sunt materialele indirecte i manopera indirectă.ț ș


39/51

'locarea regiei fixe de produc ie la costurile de prelucrare se face pe baza capacită iiț țnormale a facilită ilor de produc ie. +apacitatea normală este produc ia estimată a fi ob inută, ț ț ț țmedie, de-a lungul unui anumit număr de perioade sau sezoane, în condi ii normale, av nd țvedere i pierderea de capacitate rezultată din între inere.ș ț

ivelul real de produc ie poate fi folosit dacă se consideră că acesta aproximeazățcapacitatea normală. Haloarea c$eltuielilor de regie fixă alocate fiecărei unită i de produc ie nu ț țma#orează ca urmare a ob inerii unei produc ii scăzute sau a neutilizării unor active. +$eltuielț țde regie nealocate sunt recunoscute drept c$eltuială în perioada în care au apărut. Fn perioadelecare se înregistrează o produc ie neobi nuit de mare, valoarea c$eltuielilor de regie fixă alocaț șfiecărei unită i de produc ie este diminuată, astfel înc t stocurile să nu fie evaluate la o valoaț țmai mare dec t costul lor. Regia variabilă de produc ie este alocată fiecărei unită i de producț ț ț

pe baza folosirii reale a instala iilor de produc ie.ț ț4xemple de c$eltuieli care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscut

drept c$eltuieli ale perioadei în care au survenit, sunt următoarele&- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normadmise, inclusiv pierderile datorate risipeiC- c$eltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesde producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. +$eltuielile de depozitare se inclu

în costul de producţie atunci c nd sunt necesare pentru a aduce stocurile în locul şi în starea care se găsescC- regiile c$eltuielile! generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în formşi locul finalC- costurile de desfacereC- regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept c$eltuială în perioada în care a apăru'locarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de producţie

activitate!.Fn măsura în care prestatorii de servicii au stocuri, ei le evaluează la costurile lor d

produc ie. 'ceste costuri constau, în primul r nd, în manoperă i în alte costuri legate deț ș personalul direct anga#at în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat csuprave

stocuri.docx

Documents