Stimularea electrica intracavitara

Stimularea cardiacă realizează asistarea permanentă sau temporară a funcţiei

cardiace, acţionând în sensul corectării unor pertubări în ritmul natural al cordului sau chiar al suplinirii generatorului natural de semnal de depolarizare.

Aceasta se realizează curent, în terapeutica medicală:

- fie prin producerea de impulsuri periodice de tensiune (la putere mică), aplicate direct miocardului prin implant cardiac, pentru compensarea ori înlocuirea funcţiei nodului SA de generator de tact sau pentru a suplini funcţia de conducere a impulsului excitator la blocarea conducţiei prin fasciculele His (funcţia de pacing);

- fie prin producerea de impulsuri izolate de tensiune (la putere mare), aplicate extracutanat, în cazul fibrilaţiilor (funcţia de defibrilare). În tehnica medicală curentă, atât pacing-ul, cât şi defibrilarea sunt realizate numai prin mijloace electrice, existând doar câteva încercări experimentale de aplicare a stimulării cardiace produse prin câmp magnetic variabil în timp.

Pacing-ul cardiac

Scopul pacing-ului cardiac este de a menţine ritmul cardiac la un nivel suficient, chiar dacă activitatea nodului sinusal nu este transmisă muşchiului ventricular datorită unor blocări ale sistemului conductiv. Stimulatorul de tip pacemaker are, în cea mai mare parte a utilizărilor sale, rolul de stimulator permanent şi funcţionează intracorporal, implantat. Există şi tipul extracutanat, cu utilizare temporară, în timpul unui tratament medical sau a unei operaţii.

Electrocardiograma intracavitara

Tehnica si importanta:

Inregistrarea electrocardiogramei intracavitare se face prin tehnica cateteris-mului cardiac, folosind sonde cu unul sau mai multi electrozi, conectate la un aparat de amplificare si inscriere grafica a variatilor de potential. Geneza undelor electrocardiogramei intracavitare se bazeaza pe aceleasi principii ca si la electrocardiograma de suprafata.

Inregistrarea electrocardiogramei intracavitare ajuta la diagnosticul tulburarilor de ritm. Prin intermediul sondei intracavitare se poate practica si stimularea cardiaca in scop diagnostic sau terapeutic.

•Efortul fizic efectuat sistematic contribuie la pastrarea calitatilor pozitive cardio-vasculare.

•Cu cat activitatea fizica se incepe la varste mai tinere si se executa de o maniera mai sustinuta si sistematica, cu atat performantele biologice ale inimii si sistemului vascular sunt de durata mai mare, contribuind astfel la profilaxia imbatranirii

•Electrocardiograma ofera relatii pretioase in cadrul evaluarii starii de sanatate si a starii de antrenament, respectiv gradul de adaptare cardiaca la un anumit efort, si de asemenea poate pune in evidenta aparitia starilor de suprasolicitare cardiaca din timpul oboselii cronice patologice, reprezentand astfel un mijloc eficient de dirijare a antrenamentului sportiv.

•In multitudinea metodelor de investigare care au fost propuse se dovedesc a fi mai utile, si deci si valabile, acele metode care se caracterizeaza prin accesibilitate, in sensul aparaturii si a complexitatii tehnicii de lucru, prin reproductibilitate si comparabilitate cu un model biologic sau cu date specifice de teren.

•Probele functionale cardio-vasculare prezinta interes atat in evaluarea cardiaca propriu-zisa, cat si in dirijarea antrenamentului sportiv si reprezinta teste simple care urmaresc evolutia parametrilor functionali - frecventa cardiaca si tensiune arteriala in repaus, in efort si in perioada de revenire. Cateterismul cardiac este obligatoriu de efectuat la pacienţii propuşi pentru transplantul cardiac. Presiunile de umplere ventriculară stangă, atrială stangă şi capilară pulmonară sunt de regulă crescute. Frecvent există hipertensiune arterială pulmonară reactivă. Permite aprecierea corectă a rezistenţei în circulaţia pulmonară.

Pacing stress test:

- un electrod intracavitar care induce tahicardie crescând până la 160-180/min, sau până apare durere sau modificare EKG. Se face foarte rar!! Efortul sau pacing este valabil când se dublează frecvenţa cardiacă sau 200 - vârsta (200 - 70 ani = 130/minut).

INREGISTRĂRI INTRACARDIACE ALE SISTEMULUI SPECIALIZAT DE CONDUCERE

Se pot realiza înregistrări ale diferitelor segmente ale sistemului de conducere, incluzând fasciculul His, cu ajutorul electrozilor cateter. Pentru a obţine o înregistrare de la nivelul fasciculului His, electrodul cateter va fi plasat la nivelul valvei tricuspide. Intervalul dintre depolarizarea atrială şi depolarizarea fasciculului His se numeşte interval AH (normal = 60-125 ms) şi reprezintă o metodă indirectă de măsurare a timpului de conducere a nodulului AV. Intervalul curpins între începutul deflexiunii fasciculului His şi debutul activării ventriculare măsurat fie pe ECG de suprafaţă, fie pe electrocardiograma ventriculară intracavitară, se numeşte intervalul HV (normal de 35-55 ms) şi reprezintă timpul de conducere prin sistemul His-Purkinje. Electrozii cateter pot fi plasaţi la nivelul nodulului sinusal, pentru a înregistra activitatea atriului drept. Activitatea atriului stâng poate fi înregistrată direct, printr-un cateter ce traversează foramen ovale persistent, sau indirect, printr-un cateter plasat în sinusul coronar. Secvenţa de activare atrială poate fi cartografiată şi pot fi evidenţiate zonele cu tulburări de conducere intra- şi interatriale.

Cateterismul cardiac este o metodă invazivă de investigaţie a aparatului cardiovascular, realizată prin introducerea unor sonde (catetere) în cavităţile inimii. Calea de introducere poate fi o venă periferică, pentru investigarea inimii drepte, sau o arteră periferică, pentru investigarea inimii stângi.

Metoda permite măsurarea presiunilor din vase şi cavităţile inimii, efectuarea angiocardiografiei, a oximetriei sanguine şi obţinerea curbelor de diluţie pentru substanţe indicator. Folosind sonde electrod pot fi înregistrate potenţialele intracavitare.

ELECTROCARDIOGRAMA INTRACAVITARĂ

► Tehnica: Înregistrarea electrocardiogramei intracavitare se face prin tehnica

cateterismului cardiac, folosind sonde cu unul sau mai mulţi electrozi, conectate la un

aparat de amplificare şi înscriere grafică a variaţilor de potenţial. Geneza undelor

electrocardiogramei intracavitare se bazează pe aceleaşi principii ca şi la

electrocardiograma de suprafaţă.

► Importanţa: Înregistrarea electrocardiogramei intracavitare ajută la diagnosticul

tulburărilor de ritm. Prin intermediul sondei intracavitare se poate practica şi

stimularea cardiacă în scop diagnostic sau terapeutic.

Madalina Buzea

Master IMC

An II