Stilul meu, Povestea mea…

by Camelia Zăvoianu

Spaţiu şi timp pentru Poveşti... Ador spaţiile largi, uşor singuratice.

Îmi plac locurile care comunică cu exteriorul, cu Divinitatea, cu energia pozitivă a întregului Univers, unde nu există timp sau poate există, dar există timp de calitate, plin de iubire.

Însă, cu toată siguranţa din lume pot spune că îmi plac spaţiile sau locurile pline de Poveşti sau care îţi spun Poveşti.

Iubesc, de fapt, locurile propice pentru scrierea Poveştilor noastre, cu ajutorul anilor, cu ajutorul amintirilor.

Încerc în fiecare zi să-mi transform viaţa într-o Poveste pentru a o lăsa moştenire familiei mele, copiilor mei şi de ce nu nepoţilor mei, iar dacă locul este perfect pentru asta… nu-mi rămâne decât să mă bucur de viaţă, de o viaţă de Poveste!

O casă cu stil şi Poveste...

Micuţă, dar încăpătoare, cochetă şi de… turtă dulce.

Cu o grădină plină de flori sau de oameni de zăpadă cu ochi de cărbune şi nas de morcov, în funcţie de anotimp.

Poate din lemn. Mult lemn, pictat frumos, aşa ca o turtă dulce.

Sau de cărămidă cărămizie, solidă, răcoroasă, dar şi călduroasă.

Piatră. De râu, piatră!

Oricum ar fi, casa din Povestea mea ştie să spună Poveşti încă de la intrare.

Frumoase Poveşti din şi de viaţă…

Lumina, perfecţiunea Poveştilor...

Lumină. Sub toate formele!

Naturală. Intrată prin ferestre largi, generoase cu primirea energiei pozitive din mediul înconjurător...

Sau diafană. Emisă subtil de lampadare sau candelabre.

Puternică, slabă sau colorată, important este ca lumina ce mă înconjoară să imi creeze starea pentru Poveşti. Să mă alimenteze cu acea energie perfectă şi de Poveste…

 

Poveşti în culori...

Prefer non-culorile. Asa ca în vis!

Dar şi culorile au rostul lor. Aţi mai văzut Poveşti fără culori?!

Culorile calde îmi transmit emoţii puternice, pe când cele reci îmi transmit emoţii reale.

Chiar şi o singură pată de culoare între atâta alb şi negru reuşeşte să facă diferenţa între Poveşti.

Poveşti încărcate mai puternic de emoţii sau de trăiri reale... ireale...

Mobilier plin cu Poveşti...

Clasic şi elegant, poate chiar uşor îmbătrânit de timp şi Poveşti.

Să miroasă a lemn, tapisat cu catifea sau brocart, dar chiar şi stofă plăcută la atingere.

Şi tânărul mobilier modern poate fi plin de bun gust şi să aibă ce istorisi.

Mobilier plin cu Poveşti...

Util să fie, confortabil să fie şi Poveşti să spună. Poveşti pline de frumos, culoare, iubire, emoţii şi speranţă...

Decoraţiuni ce spun Poveşti...

Sau decoraţiuni un pic “altfel”. Aşa îmi place mie să le spun…

Ador decoraţiunile născute sau mai bine spus renăscute din lucruri, obiecte ieşite déjà din uz.

Obiecte care cândva au fost menite să spună altfel de Poveşti şi care astăzi, reinterpretate, spun, poate, Poveşti şi mai frumoase…

Şi câte şi mai câte...

Însă acestea toate, însumate, încurcate, dar dezlegate, îmi definesc stilul.

Iar acest stil sper să mă fi ajutat să vă fi spus, aşa pe scurt, Povestea mea...

...în cuvinte mai puţine, dar mai pline

...poate în imagini care mai de care....

Am încălecat pe o şa şi v-am spus Povestea mea, în stilul meu...

...dar Povestea stilului meu de abia de acum începe...

Mulţumesc, Cu drag, C…