www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2015-02-24 09:34:14

Stilul anglo-saxon vs stilul romano-germanic în avocatura: Diferențe de

mentalitate și de abordare a contractelor, capcanele la care trebuie sa fie atenți

avocații atunci când se afla de cealalta parte a mesei cu un avocat britanic

Vremurile au facut ca avocații calificați în common law sa se afle din ce în ce mai des la masa tratativelor cu

cei din dreptul romano germanic. În ciuda globalizarii accelerate și a tendințelor de unificare a dreptului în

cadrul Uniunii Europene, între cele doua familii de drept sunt înca diferențe semnificative. Datorita

tradițiilor de secole ale fiecareia dintre cele doua culturi juridice, persista mentalitați diferite, stiluri diferite

de abordare a negocierilor contractuale. Mai mult, contractele se redacteaza de cele mai multe ori în limba

engleza. Aici pot interveni capcane pentru avocații educați în sisteme de drept diferite deoarece  acelasi

termen din limba engleza poate fi înteles diferit de catre un avocat englez comparativ cu avocati din alte

jurisdictii, având în vedere ca reflecta conceptiile diferite ale fiecarui sistem legal asupra notiunii respective.

Despre aceste capcane ne vorbește Neil McGregor,  managing partner la McGregor & Partners S.C.A.. 

Bizlawyer: Cum se adapteaza un avocat educat în dreptul anglo-saxon într-o tara cu un sistem de drept

romano-germanic?

Neil McGregor:  În cazul meu, înca de la început m-am calificat în jurisdictii mixte, în Scotia, unde sistemul de

drept combina elemente romano-germanice si anglo-saxone si apoi in Anglia unde m-am calificat in sistemul de

common law, astfel încât nu mi-a fost prea greu sa ma adaptez în România.  Însa, ca sa va raspund la întrebare, as

spune ca a avea cunostinte aprofundate de common law reprezinta un avantaj pentru avocatii din România.  În

contextul în care granitele între cele doua sisteme de drept încep sa se estompeze, ca efect al internationalizarii

relatiilor comerciale si al globalizarii, influentele dreptului anglo saxon se resimt din ce în ce mai mult în sistemul

continental, mai ales în abordarea contractelor.

Bineînteles ca si reciproca este valabila.  Adica este important pentru un avocat britanic sa cunoasca si dreptul

continental pentru ca în negocierile internationale conteaza foarte mult sa poti întelege cum gândesc cei care se

afla de cealalta parte a mesei, cum va aborda si interpreta judecatorul o clauza contractuala în eventualitatea unui

litigiu, în functie de dreptul aplicabil contractului.  Pentru ca, în ciuda interfrentelor tot mai accentuate ale celor

doua familii de drept si a avocatilor din cele doua tipuri de jurisdictii, diferentele de abordare a unei problematici

juridice ramân destul de consistente.

Este evidenta si chiar stringenta necesitatea armonizarii dreptului în contractele între parti aflate sub jurisdictii

diferite.  La nivel european si chiar international se încearca unificarea reglementarilor în tot mai multe domenii. 

Însa procesul este anevoios datorita diferentelor de mentalitate care sunt înca foarte mari, ca efect al unor traditii

de secole, care nu se pot sterge în câtiva ani de globalizare accelerata.  Sub acest aspect, o expertiza în ambele

sisteme de drept este binevenita si chiar necesara atât pentru avocatii continentali, cât si pentru cei britanici.

Aceste argumente sunt valabile pentru contractele internationale. Dar poate supravietui un avocat anglo-saxon

page 1 / 4

www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2015-02-24 09:34:14

într-o tara de drept romano-germanic doar cu astfel de contracte?  Care sunt principalele domenii de expertiza

ale firmei de avocatura McGregor & Partners?

Neil McGregor:  Un avocat britanic poate supravietui în România doar daca are si cunostinte aprofundate de drept

autohton.  Spun doar ca un mix de cunostinte din ambele sisteme de drept poate fi un avantaj în contextul actual al

globalizarii, în care limba engleza este dominanta.

Vad din ce în ce mai des situatii în care ambele parti provin din jurisdictii de drept continental, însa contractele pe

care le încheie au atât stilul, cât si continutul inspirat din common law.  Ca sa nu mai spun ca majoritatea

contractelor se încheie si în engleza sau numai în engleza, indiferent de alegerea partilor în privinta legii sau a

jurisdictiei aplicabile.  Exista o tendinta de a se prelua modelul contractelor din common law si chiar de a se

prefera ca lege aplicabila contractului.  Şi asta nu numai datorita limbii engleze folosite în majoritatea cazurilor,

dar si a flexibilitatii acestor contracte, care pot fi mai usor adaptate unei situatii concrete.  Spre deosebire de

common law, dreptul continental limiteaza contractele la coduri si alte acte normative.  Pe de alta parte, rapiditatea

si volumul cu care de încheie contractele astazi, inclusiv prin mijloace la distanta, fac ca legislatia sa fie tot timpul

în urma nevoilor pietei, astfel încât se apeleaza la common law, unde ai mai multa libertate de creatie în abordarea

clauzelor.

Mai nou, cunostintele de common law sunt folositoare chiar si în abordarea dreptului intern, în întelegerea ratiunii

si a efectelor unor institutii inspirate din dreptul anglo-saxon.   Noul cod civil, de exemplu, este inspirat într-o buna

masura din Codul Civil din Quebec, care este un hibrid între dreptul continental si cel anglo-saxon.  Sunt institutii

de origine anglo saxona, cum sunt fiducia (trustul) sau contractul de agentie, adaptate la dreptul continental.

Deci, indiferent de jurisdictia partilor, întelegerea mentalitatii common law aduce plusvaloare muncii avocatiale în

tarile de drept continental, fiind valabila si reciproca.

Desi exista perceptia ca avocatii de drept civil lucreaza in baza principiilor de drept, iar avocatii de drept general

lucreaza pe precedente, noi abordam ariile de expertiza punând un mai mare accent pe principii de drept decât pe

precedente.  In firma noastra, avem experienta într-o serie larga de domenii din mediul de afaceri si industrial, de

natura litigioasa sau nelitigioasa, incluzând resursele naturale, petrol si gaze, energie regenerabila, constructii,

industria farmaceutica, proprietate intelectuala, finante banci, drept naval, servicii profesionale, asigurari si

guvernare corporativa.  Este important ca echipa noastra sa înteleaga domeniul de afaceri sau industrie în care

clientii îsi desfasoara activitatea, dar toate afacerile au un aspect esential: ele se desfasoara pentru a genera profit in

conditiile legii.

Principiile legale de cele mai multe ori functioneaza la fel de bine într-un anumit tip de afaceri ca si în celalalt. 

Exista totusi câteva reguli speciale – legislatia navala îmi vine în minte în special – un bun avocat comercial

trebuie sa fie capabil sa îsi puna în aplicare simtul si judecata comerciala pentru clientii sai care funcționeaza în

orice sector de afaceri sau comert.

Care sunt aceste diferente de mentalitate ale avocatilor din jurisdictiile common law si ale celor din dreptul

continental?

În primul rând, pornesc alte principii si de la prefigurarea diferita a modului în care judecatorul va interpreta

clauzele contractuale.  Dreptul englez porneste de la principiul prioritatii comportamentului extern fata de vointa

interna a partilor.  Daca în common law jurisprudența este izvor de drept, în cel continental nu este.  As spune ca

de aici provin principalele diferente de mentalitate.  Aceasta face ca în common law avocatul sa fie mult mai

flexibil, spre deosebire de cel continental, care este mai mult tehnic, având în vedere doar legea, ca izvor de drept.

Ca atare, în cadrul negocierilor precontractuale, avocatul englez va fi mai focusat pe fapte, pe modurile de

executare a obligatiilor si va cauta sa obtina o pozitie de favoare pentru clientul sau.  În schimb, avocatul

continental va fi mai atent la respectarea legalitatii contractului, astfel încât sa evite inserarea unor clauze nule sau

anulabile.

Ce alte diferente mai sunt între stilul de negociere britanic si cel continental?

page 2 / 4

www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2015-02-24 09:34:14

Concentrarea atentiei legislatiei civile asupra anumitor institutii poate face ca negocierea sa se centreze pe

deciderea institutiei care va fi folosita ca model al contractului.  Câteodata mi s-a spus ca anumiti termeni, desi

agreati de parti, nu se vor aplica pentru ca nu se încadreaza la institutia pe care se bazeaza contractul.

In comparatie cu cele de mai sus, consider ca stilul britanic este mult mai axat pe ceea ce partile doresc sa obtina. 

Cu exceptia situatiilor care se afla în clasa foarte limitata a lucrurilor pe care legea nu le permite (de exemplu

obligatii pe care legea nu permite sa fie aplicate), in sistemul britanic am o mai mare posibilitate sa redactez un

contract care sa reflecte respectivele drepturi si obligații pe care le-au agreat partile, fara a mai fi nevoie sa

încadram contractul într-o anumita forma.  Atât timp cât redactarea este clara si am la dispozitie formalitatile

necesare pentru a-l face obligatoriu pentru parti, dispun de mai multa libertate de a negocia clauze care chiar

stipuleaza intentiile partilor.  Nu redactam contractele cu asteptarea ca ele vor rezulta neaparat într-un litigiu:

scopul unui contract este acela de a reflecta ceea ce au agreat partile, iar o parte care actioneaza de buna credinta în

mod normal va respecta ceea ce a fost agreat.

Daca partile au ales common law ca lege aplicabila contractului, la ce pot sa se astepte din partea

judecatorului, în eventualitatea unui litigiu?

Şi în privinta modului în care judecatorii din cele doua juridictii vor interpreta clauzele contractuale, sunt cam

aceleasi diferente.  Judecatorul englez va judeca faptele, comportamentul extern, din perspectiva unui „reasonable

man”, putând sa-si asume  si un rol creativ de drept, avînd în vedere ca jurisprudenta este izvor de drept.  În

schimb, unul continental va fi mai tehnic, cautând sa-si acopere argumentele în documente si legi.  Sunt

perspective diferite asupra modului în care s-ar putea finaliza afacerea în instanta pornind si de la faptul ca în

dreptul continental prevaleaza executarea în natura, în timp ce în dreptul anglosaxon este prioritara repararea

prejudiciului prin acordarea de despagubiri materiale.

Care sunt cele mai frecvente cazuri de abordare diferita a obligatiilor contractuale?

De exemplu, clauzele de excludere, limitare sau marire a raspunderii într-un contract.

Cel mai bun exemplu îl gasim în abordarea unei încalcari de contract.  Se obisnuieste utilizarea unei clauze penale

agreate în prealabil în contractele guvernate de legislatia româna si astfel este usor de spus ce pretentie poate fi

ridicata în eventualitatea unei încalcari de contract.  Prin contrast, in sistemul continental, abordarea fata de

încalcarea unui contract în legea engleza este aceea ca partile trebuie sa fie repuse în pozitia în care erau daca

încalcarea nu ar fi avut loc – si asta doar daca doresc sa între în litigiu.  Daca o parte va suferi sau nu o pierdere ca

rezultat al încalcarii unui contract va depinde de circumstante.  Daca de exemplu, am un contract prin care imi voi

vinde automobilul cu €100 iar cealalta parte nu respecta contractul si continua achizitia, eu nu am în mod necesar

o creanta pentru cei €100 pe care cealalta parte nu mi i-a platit.  Sunt obligat sa diminuez pierderea cauzata de

încalcarea contractului si daca pot sa vând automobilul altcuiva cu €200, atunci nu am suferit nici o pierdere si nu

voi avea nici o pretentie   de la prima parte care nu mi-a platit cei €100 pentru automobil.  Aceasta înseamna ca

instantele se vor implica numai daca încalcarea de contract a cauzat o pierdere.

Un alt exemplu este împuternicirea irevocabila.  Aceasta poate fi un instrument foarte puternic de protejare a unui

cumparator care în asteptarea finalizarii înregistrarii achizitiei sale la autoritatile publice, pentru ca permite

cumparatorului sa actioneze în numele vânzatorului care a primit deja pretul.  Din pacate, legislatia româna nu

prevede un astfel de instrument cum este procura irevocabila, procura putand fi retrasa oricand.

Pe de alta parte, acelasi termen din limba engleza poate fi înteles diferit de catre un avocat englez comparativ cu

avocati din alte jurisdictii, având în vedere ca reflecta conceptiile diferite ale fiecarui sistem legal asupra notiunii

respective.

Referinta la termenul de „act” poate determina confuzie.  În legislatia britanica un act este un tip foarte specific de

document cu un anumit nivel de formalitate care îl face obligatoriu pentru partea sau partile la el.  În România el

este utilizat cu o mai mare libertate pentru a descrie documente.

Prin contrast, termenul de „norme” au un înteles specific în legislatia româna, pe când utilizarea acestui termen în

engleza este mult mai generala si numai în masura în care este folosit în limbaj juridic.

page 3 / 4

www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2015-02-24 09:34:14

Spuneati mai devreme ca si contractele încheiate între parti sub jurisdictie continentala încep tot mai mult sa

aiba stilul inspirat din common law.  Care sunt aceste diferente în stilul contractelor?

O buna redactare în stil britanic înseamna sa produci un contract clar care sa poata fi utilizat de catre o persoana

care nu este avocat.  Aceasta poate face ca un contract sa fie mai lung decât unul în româna sub anumite aspecte,

dar mai scurt sub alte aspecte. Contractele britanice pot fi mai lungi decât cele românesti pentru ca scopul nostru

este sa cuprindem în contract toti termenii relevanti astfel încât sa devina un document de sine statator.  Prin

contrast, codificarea legislatiei române presupune scurtarea contractelor datorita faptului ca ceea ce este stipulat în

codurile relevante nu mai este necesar sa fie repetat în contract.

Contractele britanice pot totusi sa fie mai scurte prin utilizarea atunci când este posibil a formelor de exprimare

directa si non-tehnica.  Exista reguli binecunoscute ale interpretarii contractuale iar utilizarea riguroasa a

termenilor definiti într-un contract britanic poate face un contract sa fie scurt si precis. Poate cel mai bun exemplu

care îmi vine în minte este stilul limbajului: de exemplu, eu folosesc întotdeauna cuvântul „trebuie” în locul

expresiei „are obligatia sa”.  În redactarea în româna as folosi „trebuie” mai curând decât „are obligație sa faca”

pentru ca îl consider a fi un mod de a exprima intentia mult mai direct si de asemenea mult mai mult mai succint!

page 4 / 4