Stilul eclectic apare in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, in Franta.

Cele mai multe si mai importante cladiri publice eclectice s-au construit in Bucuresti, ocupind locuri cheie in noua conceptie urbanistica a orasului, in legatura cu taierea marilor bulevarde E-V si N-S si cu modernizarea Caii Victoria. Ele au fost proiectate initial de arhitecti francezi, mai tirziu de arhitecti romani, majoritatea cu studii la Ecole des Beaux-Arts, ceea ce mentine continuitatea si unitatea stilului. In plus, constructia eclectica in sine este suficient de flexibila incit sa poata ingloba fara perturbari interpretari diverse.

Fara sa fie strain de spiritul romantic, eclectismul, in special in formele sale caracteristice academismului de scoala franceza (academismul Beaux-Arts-ist), reprezinta un moment de sine statator si marcant in evolutia arhitectura romanesti si a oraselor, mai ales in vechiul regat. Bazat pe tendinta sistematica de a aduna in mod constient elemente rezultate in urma analizei diverselor arhitecturi, pe care le recompune dupa principii istorice coerente, moduri tipologice caracteristice destinatiei cladirii sau dupa asocieri bizare si stimulatoare, in ultimii cincisprezece ani ai sec. 19, eclectismul s-a bucurat de un mare prestigiu

Termenul este folosit pentru a descrie combinația de elemente într-o singură lucrare din diverse stiluri istorice, mai ales în arhitectură și implicit, în artele plastice și decorative. Termenul mai este uneori folosit pentru a descrie la varietatea stilistică a arhitecturii secolului 19

Perioada dintre cele două războaie mondiale este cunoscută pentru numărul mare de construcţii care schimbă, în bună măsură, aspectul patriarhal al Bucureştiului. Începutul secolului XX se caracterizase prin gustul pentru arhitectura eclectică.

Regim juridic de protecţie a valorii patrimoniale:Deşi nu este clasată individual ca monument istoric, clădirea face parte din Ansamblul de arhitectură "Str. Batiştei" cod Lista Monumentelor Istorice (LMI): B-II-a-B-18093 şi se află în zona de protecţie a Casei Marmorosch-Blank (Casa Spayer, arh. Louis Blanc, 1900), aflată pe str. Batiştei 24 A, cod LMI: B-II-m-B-18096. În zonă există mai multe clădiri clasate în LMI, nu a fost făcut un studiu amănunţit asupra zonelor de protecţie a acestora, astfel clădirea de la nr. 26 este posibil să se afle şi în zone de protecţie a altor monumente istorice.