Când dragostea se întoarce acasă PENTRU A DEVENI UN SOT IDEAL Nu exista retete miraculoase, dar exista principii de bun simt, valabile oricand si pentru oricine. Traduceti tot acest material in limbajul firesc al caminului vostru. Dati-i culoare, dati-i specificul vostru, personalizati-l. Insusi faptul ca ai citesti acum acest material este dovada seriozitatii cu care ai ales sa tratezi rolul tau in cadrul familiei. Felicitari, ai facut o alegere inspirata! Drumul spre ideal nu este nici lung si nici anevoios cum, probabil, ai fi tentat sa crezi. Secretul sta in insusirea, cum spuneam mai sus, a unor reguli de bun simt si in seriozitatea cu care te straduiesti sa le aplici. Incepand de astazi, poti fi sotul ideal pentru sotia ta. O astfel de hotarare trebuie sa fie categorical. Vei descoperi, cu siguranta, ca nu este nimic nou pentru tine intre sfaturile din acest curs. Noutatea ar sta, probabil in faptul ca le ai acum grupate si conducand spre o tinta. Asadar, puterea acestui studiu nu sta in ineditul informatiei, ci in apelul la hotararea ta. Cand iti vei spune “de astazi voi fi un sot ideal”, atunci va fi, de fapt, momentul victoriei, moment spre care isi propune sa conduca prezentul material. TU CU TINE INSUTI Incearca sa… • Fii sincer cu tine insuti. Nu nega evidentele si nu iti fie rusine sa recunosti ceea ce esti. Nu se pot identifica solutiile pana cand nu este identificata problema. • Iti cunosti potentialul si sa il folosesti cu randament maxim. Vei putea sa iti organizezi un plan de actiune mult mai efficient, cu sanse de reusita considerabil mai mari. • Iti afli limitele. Nu evita sa vorbesti despre asta cu sotia ta. Ea ti le recunoaste oricum, dar va fi un moment de deschidere reciproca, moment care va va apropia si va va oferi sansa unui program comun de redresare. • Fii tu insuti in orice situatie. Nu cosmetiza, ci schimba din temelii acolo unde se impune o schimbare. • Iti acorzi incredere. Si nu uita: inainteaza dupa metoda pasilor marunti. • Iti definesti realist asteptarile de la partenera de viata. Comunica-i-le obligatoriu. • Fii suficient de previzibil pentru a-I castiga increderea, dar destul de imprevizibil pentru a-I face surprise placute. • Iti recunosti greselile si, daca este de ras, razi si tu de gafa ta. Dar nu lua in ras totul. • Pui pret pe parerea pe care cei apropiati o au despre tine. Uneori este mai obiectiva decat crezi.

TU CU TINE INSUTI Evita sa… • Devii dependent de altii pentru bunul mers al familiei tale. • Te impui brutal in cercul familiei si al cunoscutilor. • Fii hipersensibil, suspicios si iritabil. Nu este obligatoriu sa ai cate o replica pentru oricine si orice. • Crezi ca tu le stii pe toate. Fii mai degraba intelegator cu sotia si copii tai. Unele lucruri trebuie acceptate, nu neaparat intelese. • Te descurajezi cand ceva nu merge asa cum ti-ai dori. De altfel, nici nu trebuie sa pretinzi ca totul sa se desfasoare conform scenariului facut de tine. Lasa libertate de actiune si celorlalti membrii ai familiei. • Crezi ca esti ignorat si provocat atunci cand cuvantul tau nu este urmat intocmai. Nu esti tu singurul care are dreptul sa greseasca. • Lasi prea mult din poverile familiei pe umerii sotiei. • Crezi ca trebuie sa muncesti ca un rob, toata ziua, ca unul de la care se asteapta totul. • Pedepsesti cu asprime pe cel care isi recunoaste greseala. Astfel incurajezi minciuna. • Te lasi influentat de cei din jur: parinti, prieteni, etc. • Lasi impresia de slabiciune si nehotarare. Trebuie sa ai cele mai bune solutii pentru toate problemele. TU SI SOTIA TA Incearca sa… • Iti faci din sotia ta cel mai apropiat prieten. Fa in asa fel incat sa petreceti cat mai mult timp de calitate impreuna. • O castigi pentru idea crearii unui univers al vostru. Da-i un nume de alind, pe care sa i-l spui doar tu si doar ei. • Fii plin de afectiune fireasca si arata-i-o. • Cauti noul in persoana ei si in relatia voastra. In acelasi timp, ramai mereu acelasi, dar cu totul altfel. • Ii respecti intimitatea si personalitatea. A fi una, nu inseamna sa purtati acelasi rand de haine. • Te protejezi impotriva infidelitatii, avand grija ca viata voastra intima sa fie mereu proaspata. • Vorbesti cu ea, mai degraba decat sa-I vorbesti. Comunicarea eficienta este indispensabila. • Ii impartasesti problemele tale. Va face bine amandurora. • Nu uiti niciodata date importante ca: ziua ei de nastere, ziua in care v-ati cunoscut, data nuntii, etc. • Ii faci mici surprize de genul: telefoane neasteptate, biletele de dragoste sau un buchet de flori. • Nu tratezi cu indiferenta familia si cunostintele ei. Nu adauga durere la fireasca despartire a sotiei tale de familia in care a crescut. Acorda-i sprijinul tau.

TU SI SOTIA TA Evita sa… • Fii excesiv de gelos. Trebuie sa-i acorzi incredere sotiei tale. • O compari, chiar in gluma, cu alte femei. • Ii iei dreptul de a avea coltisorul ei de intimitate. • Spui altora chiar tot ce se intampla in casa voastra. Nu s-a nascut inca prietenul caruia sa-i spui toate problemele tale conjugale. • Faci din inima ta depozitul frustrarilor si nemultumirilor de tot felul. Este o acumulare periculoasa si explodeaza cand te astepti mai putin. • I te adresezi rastit sau neglijent. Alege-ti cu atentie cuvintele atunci cand vrei sa-I comunici o nemultumire a ta. • Te crezi marele si singurul stapan al bataturii. Recomandam sa faci din sotia ta un asociat. • Iei toate hotararile importante de unul singur, s-ar putea sa ai nevoie de perspectiva si de intuitia ei. In caz de victorie, vei avea cu cine sa imparti bucuria. • Incerci sa o schimbi cu brutalitate, conform idealului tau feminin. Ajutati-va si incurajati-va, mai degraba, pentru a mari gradul vostru de compatibilitate. • Iei in ras ceea ce tu consideri a fi maruntele-I preocupari. • Ii produci frustrare in viata intima. Lipsa ta de egoism o va castiga negresit. CUM SA VA SALVATI CASNICIA? Dupa multi ani petrecuti impreuna, poate veni uneori un moment cand constatati ca mariajul dumneavoastra este pe punctul de a se destrama. In zadar incercati sa aplanati conflictele, in zadar incercati sa ajungeti la o intelegere si sa detensionati atmosfera. Din motive inexplicabile, sau poate chiar pe buna dreptate, ati ajuns aici. Ce faceti? Va prezentati la tribunal? Desigur, acesta este primul impuls, pentru ca va scuteste de eforturile pe care ar trebui sa le faceti pentru a mai indrepta ceva. Daca totusi credeti ca va mai iubiti (cam asa se intampla!) sau, daca va ganditi catusi de putin la copiii pe care ii aveti impreuna, trebuie sa depasiti criza. Nu va fi usor, dar nici vietile voastre separate nu ar fi mai usoare, ba chiar s-ar putea ca mai tarziu sa regretati despartirea. FITI REALISTI! Deseori problemele din cuplu sunt generate de asteptarile nerealiste pe care le nutreste un partener fata de celalalt. Nu va inspirati din telenovele, reviste sau programe TV, pentru a va face sperante care difera mult de viata reala. Nu va asteptati ca sotul dumneavoastra sa devina peste noapte vreun afacerist faimos, care sa va puna lumea la picioare, dupa cum nici sotia nu poate sa se „transforme” in femeia perfecta. Obisnuiti-va cu gandul ca sunteti doua persoane imperfecte, care insa, au calitati ce le-au apropiat candva. Amintiti-va cum v-ati cunoscut, ce v-a placut unuia la celalalt, ce v-a legat peste ani, ce planuri v-ati facut impreuna. Daca veti crede ca veti gasi o persoana perfecta, ideala, ca in visurile dumneavoastra, veti fi dezamagiti si veti ramane singuri!

DISCUTATI NEINTELEGERILE! Solutionati prompt conflictele aparute. Spuneti-va unul altuia ce v-a suparat, altfel nemultumirile se acumuleaza si rabufnirile vor fi violente. Chiar daca va e greu, pastrati-va calmul cand discutati despre sentimente ranite, sau despre slabiciunile personale. Invatati sa va rezolvati neintelegerile cu tact, nu prin scandal. Un cuplu, care tocmai isi aniversa nunta de aur, a fost intrebat despre secretul longevitatii casniciei lor. Sotul, un batran de 75 de ani, a raspuns: „Niciodata nu am mers la culcare inainte de a discuta problemele aparute peste zi.” Nu ezitati sa spuneti „Iarta-ma!”, chiar daca acest lucru pretinde umilinta si curaj. Astfel, veti reusi nu doar sa va rezolvati neintelegerile, ci chiar sa va regasiti caldura si intimitatea pierdute! NU PRIVITI „DATORIA CONJUGALA” CA PE O DATORIE! Exista situatii cand neindeplinirea asa-numitei „datorii conjugale” ar trebuie sa fie de inteles: problemele de la serviciu ale unuia dintre soti, motivele de sanatate sau tensionarile emotionale, senzatia de epuizare afectiva. Daca nu veti discuta deschis motivul acestei „crize”, partenerul de viata va interpreta gresit situatia, suspectandu-va, de exemplu, de indiferenta. Problemele apar cu adevarat atunci cand, plictisit de binecunoscuta „datorie”, unul dintre parteneri il priveaza intentionat pe celalalt de viata intima. Va puteti imbunatati viata intima daca incercati sa priviti relatiile sexuale cu sotul sau sotia nu ca pe o datorie, ci ca pe un dar sanatos oferit de Creator. Fiti tandri si atenti la nevoile partenerului de viata! IMBATRANIND IMPREUNA Chiar daca inaintati in varsta, nu va neglijati infatisarea – mai ales dumneavoastra, doamnelor! Ramaneti cochete, nu umblati prin casa imbracate dezordonat sau neingrijite, pentru ca sotul va observa, cu siguranta! Barbatii nu ar trebuie sa renunte la tandrete, la micile suprize care ii fac bucurie sotiei. Chiar si un buchet de flori, din cand in cand, face minuni. Pe masura ce copii cresc si nu va mai ocupa mult timp, ocupati-va de partenerul de viata. Veti vedea ca veti ajunge sa va placa sa stati impreuna, sa conversati si sa colaborati unul cu celalalt. Mai presus de orice, fiti doi buni prieteni! Aceasta va intari casnicia voastra!

Lecţia 1: Transfuzie de viaţă - Comunicarea... în căsnicie

CÂND ESTE NOR - Bine ai venit, dragule. Nu mă săruţi? Acum o jumătate de oră am venit şi eu de la serviciu. Nu-ţi vine să crezi, dar am făcut o groază de treburi. De-abia aştept să-ţi spun câte mi s-au mai întâmplat astăzi. O ştii pe colega aceea a mea, care a divorţat acum doi ani şi care m-a spus directorului că fac prozelitism pentru că le-am predat elevilor, unde sunt dirigintă, despre creaţiune? Ei bine, astăzi mă opreşte şi... - Dragă, sunt obosit. Vreau să stau puţin liniştit şi să închid ochii ca să mă mai limpezesc. - Nu-mi ia nici cinci minute să-ţi spun că e foarte important. Nu cumva ai avut ceva necazuri la serviciu? - Nu, răspunse el sec. - Nu se poate să nu fi avut vreo neplăcere cu vreunul din colegi. Simt eu că sunt pe aproape, nu-i aşa? - Nu, o scurtă bărbatul. - Ţi-a aprobat şeful din orele suplimentare pe care le-ai făcut săptămâna trecută, când ai venit mereu la nouă seara? Vorba aia, e pe uzura ta şi pe răbdarea mea. - Nu ştiu încă, spuse el fără chef.

- Şi zici că ai putea s-o obţii? o asaltă el. -Te rog să mă laşi în pace. Sunt foarte obosită şi nu mai pot discuta cu nimeni în secunda asta. De fapt, mi se pare că ai spus că şi tu eşti obosit şi că n-ai nevoie de povestea nimănui. Chiar aşa, mă duc să mă culc şi eu puţin ca să mă refac. - Poate vrei să te ajut cu ceva, zise el sperând ca ea să revină la povestea care la început l-a plictisit, dar acum îl interesa la culme. Ochii lui se pierdură în gol pentru câteva secunde şi apoi se auzi un zgomot, ca atunci când loveşti cu paleta de ţânţari pe perete. Ea se năpusti în bucătărie, gândindu-se că el a spart ceva şi că era o ocazie de a-l face de două parale. - Ce ai făcut? Ce s-a întâmplat? îl interoga ea. - Nimic. Absolut nimic, zise el resemnat. Bineînţeles că nu l-a crezut. Cu spiritul ei de observaţie, a descoperit în cele din urmă misterul: un obraz al minunatului ei soţ era roşu, iar celălalt normal. Ieşi satisfăcută pentru judecata corectă a soţului ei. Ce se

- Bine că mi-am adus aminte, îl asaltă ea din nou. Te-ai hotărât când îţi iei concediu ca să ştiu să-l programez şi eu pe-al meu? - Încă nu, spuse, întinzându-se în pat şi închizând ochii. - Dar ce mai aştepţi? Vrei să mă duc eu să vorbesc cu directorul tău? Sau vrei să-ţi petreci concediul singur, cum ai mai făcut-o acum trei ani? - La de-astea eşti bună, mormăi el din pat. - Vrei să spui că de altceva nu sunt bună decât să-ţi bag beţe în roate, nu-i aşa? Şi eu care i-am făcut clătite domnului meu până acum şi i-am cumpărat halva cu cacao, că dulcele ăsta îi place lui şi poftim, cum mă tratează dumnealui! Bine, domnule! Am să-ţi pun în clătite acreală de corcoduşe şi peste halva praf de scărpinat, că asta vrei şi asta eşti! Uşa s-a închis trosnind. După două minute uşa se deschise brusc! El făcu ochii mari, simţind o nouă vijelie. - Doar asta vroiam să ştii, spuse ea pe un ton ridicat. Colega asta a mea e rudă cu directorul tău şi mi-a spus că are lista cu cei pe care vrea să-i avanseze şi pe cei pe care îi va da în şomaj. Dar pe tine nu te interesează asta.

întâmplase? Nimic. Absolut nimic. Doar că el şi-a tras cu poftă o palmă peste obraz, de i-a sărit somnul în Marea Neagră, înecându-se. - Aşa-mi trebuie! îşi mai trase el o critică. SĂ FACEM PREZENTĂRILE Dacă m-ai întreba: "Care este cel mai răsărit aspect al căsniciei pe care trebuie să-l cunoaştem?" atunci ţi-aş răspunde: "COMUNICAREA!" Fără comunicare nu există relaţie şi fără relaţie nu este viaţă. "Comunicarea este pentru dragoste ceea ce este sângele pentru corp", spunea Reul Howe în "Miracolul dialogului". Când comunici, te comunici. Gradul în care te oferi partenerului tău de viaţă se stabileşte prin comunicare. "Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint" (Proverbe cap. 25,11). Deci, cuvântul ar fi vehiculul gândului şi al sentimentului care străbate traseul de la sursă la destinaţie, de la emiţător la receptor. Dar, atunci când un cuplu se căsătoreşte, se împletesc două lumi şi două limbaje. Deşi te-ar putea surprinde, totuşi te căsătoreşti cu un străin. Şi asta se vede prin faptul că,

- Şi ţi-a dat lista? sări el din pat. - Nu mă interesează, răspunse ea rece, închizând uşa cu acelaşi tronc. El după ea în bucătărie.

deşi foloseşti aceleaşi cuvinte, totuşi sensurile sunt diferite în multe cazuri: "Poţi să-mi faci două cumpărături când vii de la serviciu?" îi telefonează soţia. "Desigur", îi răspunde el. Mai târziu afli că cele două lucruri înseamnă zece articole de la patru magazine. Sau: "Putem intra puţin în acest magazin?" îl îmbie soţia pe cel mai aproape om de lângă ea. Şi după o oră şi jumătate iese. Care e înţelesul cuvântului "puţin"? Dar o comunicare poate avea loc şi prin gesticulaţie, prin uşi trântite, prin privire într-o parte sau prin încruntare. Aceste forme de comunicare sunt nonverbale şi, nu de puţine ori, intră în contradicţie cu cele verbale. Când un soţ îi spune soţiei: "Draga mea, eşti o dulce", dar este cufundat în citirea unui ziar, ce va crede ea?

Pag. 1

Când o soţie îşi întreabă soţul: "Cum a fost la serviciu?", pe un ton monoton şi neutru, în timp ce trece prin cameră fără să se oprească să primească răspunsul, cărui mesaj îi va răspunde soţul, celui verbal sau celui nonverbal? Ascultătorul aude aprobarea şi vede dezaprobarea. Rezultatul este confuzia. În cele mai multe cazuri ascultătorul ignoră mesajele verbale şi reacţionează la cele nonverbale. Dar, ce părere aveţi despre

Cele trei componente ale comunicării trebuie să fie complementare pentru ca un mesaj simplu să fie transmis. Cercetările au arătat că o comunicare eficientă constă din 7% conţinut (mesaj verbal), 38% tonul vocii şi 55% comunicare nonverbală. Problemele conjugale pot proveni din comunicarea nonverbală ineficientă sau din incapacitatea de a armoniza comunicarea nonverbală cu cea

tăcere? Este şi ea formă de comunicare. Cel mai adesea însă ea comunică nemulţumire, mânie, supărare, proastă dispoziţie sau dispreţ. Mesajele tăcerii pot fi: "Nu-mi pasă de tine!", "Nu mă interesează!", "Nu meriţi să-ţi răspund!", "Ţi-o coc eu!", "Îţi arăt eu ţie!". Uneori, tăcerea poate comunica şi fericire, satisfacţie, mulţumire: "Voi tăcea în dragostea Mea", zice Domnul. Aduceţi-vă aminte de cele trei componente ale comunicării: conţinutul, tonul vocii, semnalele nonverbale. Aceeaşi propoziţie îşi schimbă sensul prin simpla schimbare a tonului vocii, a gesturilor sau a acţiunilor. A rămas mereu sugestivă, în acest sens, întâmplarea cu scrisoarea trimisă de băiatul din armată, părinţilor neştiutori de carte. - Gheorghe, citeşte-mi şi mie scrisoarea asta de la băiat, că tocmai a sosit şi nu pricep neam mâzgălelile astea! - Nu am timp, moşule! Nu vezi că sunt cu căruţa la coceni? - Hai că-ţi dau un caş dacă mi-oi citi, se milogi nepriceputul om la carte. - Bine! Dă-mi-o repede! Deci, nea Ioane, uite cum începe: "Dragii mei părinţi, eu sunt

verbală. Ascultătorul înţelege mai repede semnalele nonverbale decât conţinutul mesajului. Inflexiunile vocii sunt purtătoare importante de mesaje. Noi interpretăm sunetul unei voci, fie că ne dăm seama, fie că nu. De regulă ne dăm seama de emoţiile vorbitorului după înălţimea, ritmul şi volumul sunetului. Putem desluşi sinceritatea sau ipocrizia, convingerea sau îndoiala, adevărul sau falsitatea celor mai multe afirmaţii pe care le auzim. Aminteam că atunci când cei doi se căsătoresc se unesc două civilizaţii şi două limbaje. Relaţia devine tot mai strânsă în măsura în care partenerii îşi iau timp să înţeleagă reciproc limbajele lor. Unii oameni comunică mai bine pe cale vizuală, alţii pe cale auditivă, iar alţii pe cale emoţională. Dacă fiecare învaţă modul de comunicare al celuilalt, comunicarea va fi tot mai bună şi apropierea afectivă va suda căsnicia în dragoste. Cel care este înclinat spre comunicarea vizuală va folosi expresii ca: "văd că eşti bine orientat", "arată-mi cum ai făcut", sau "pare o idee interesantă". Persoanele cu tendinţe spre comunicarea auditivă vor folosi sintagme ca: "am auzit bine", "nu sună rău", sau "repetă-mi te rog

sănătos, ceea ce sănătate vă doresc şi vouă. Aici mâncarea e proastă şi puţină, aşa că trimiteţi ceva bani", citi răstit Gheorghe. - Chiar aşa spune? îl opri nea Ion. Uite la el cum ne porunceşte plodul ăsta. N-are pic de respect faţă de noi care l-am crescut. N-o să vadă nici un sfanţ de la mine. Nu-i e ruşine! Ajunge, Gheorghe! M-am lămurit! După câteva zile, scrisoarea mototolită ajunge în mâinile logodnicei băiatului care tocmai trecuse să-i vadă pe viitorii socri. - Ce mai spune fătucă, băiatul ăsta în scrisoare, că tare m-a amărât? - Păi, ce să zică! Ascultă: "Dragii mei părinţi, eu sunt sănătos ceea ce sănătate vă doresc şi vouă. Aici mâncarea este proastă (citi fata pe un ton plângăreţ) şi puţină aşa că trimiteţi ceva bani", termină ea rugător. - Chiar aşa spune? Se înduioşă nea Ion. Sărmanul cât suferă. Pune-i tu Anişoară banii ăştia la poştă." Fără comentarii.

ce ai spus". Când se comunică pe baza sentimentelor, vom auzi expresii ca: "simt că mă susţii", "mă simt aşa de bine în pantofii aceştia" sau "instinctul îmi spune că sunt pe un drum bun". Merită să-ţi iei timp pentru a cunoaşte modul de comunicare al celuilalt, iar răsplata va fi pe deplin asigurată prin satisfacţia unei relaţii cât mai coerente şi strânse, asigurând cunoaşterea cât mai bună a partenerului şi răspunsul cel mai aşteptat. Când vorbim despre comunicare în cadrul căsniciei, ne gândim nu doar la transmiterea de informaţii şi idei, ci la acea ofertă a sinelui cu tot vârtejul de sentimente şi trăiri complexe pe care le are o fiinţă. Şi totuşi, nu acesta este darul cel mai mare pe care îl putem oferi. Există un dar mult mai apreciat pe care îl găsim în comunicare şi acesta este darul ascultării. "Orice om să fie grabnic la ascultare", spune Cuvântul lui Dumnezeu în Iacov cap. 1,19 sau: "Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea" Prov. cap. 18:13 sau: "Când strigă cei fără prihană, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor" Psalmul 34,17. A asculta înseamnă a dovedi dragoste şi empatie faţă de persoana care vorbeşte.

Pag. 2

Ascultarea plină de sensibilitate înseamnă o cale deschisă spre intimitate. Este evident că atunci când asculţi nu te gândeşti la răspunsul pe care să-l dai; accepţi fără a judeca ceea ce spune, însemnând a înţelege că partenerul ţi-a comunicat părerea lui, chiar dacă nu eşti de acord cu conţinutul mesajului; trebuie să poţi repeta mesajul comunicat şi să spui care au fost emoţiile partenerului pe care le-ai desprins din felul în care a fost comunicat mesajul, înţelegând lucrurile din perspectiva lui. Din cele 75 de procente din timpul vostru afectat comunicării, 33 sunt dedicate vorbirii şi 42 sunt dedicate ascultării, ceea ce presupune importanţa celei din urmă. Pentru a obţine o ascultare atentă, trebuie să fim conştienţi de obstacolele frecvente care pot împiedica o comunicare eficace. Spiritul defensiv este un obstacol des întâlnit. În timp ce asculţi, te gândeşti cum să te scuzi, să te aperi, pierzând sensul mesajului interlocutorului. Răspunsurile defensive te duc la concluzii premature: "Ştiu ce vrei să spui". Apoi, poţi înţelege din cuvintele partenerului ceea ce vrei să înţelegi sau crezi că va spune ceea ce ai spune şi tu dacă ai fi în situaţia respectivă. În concluzie, ascultătorul aflat în defensivă,

După cum se poate constata, există o diminuare a ascultării în anumite momente din zi în care oboseala fizică sau mintală formează comunicarea. Câteva cuvinte de ordine care reduc riscul obstrucţionării comunicării ar fi: "adaptează-te, schimbă-te şi consolidează schimbările pozitive!" CE DESCOPERIM Există două perioade esenţiale de comunicare dintre cei doi parteneri. Ambele durează câte patru minute. Primele patru minute sunt imediat după trezire şi ultimele patru minute imediat după întâlnirea de seară. După unele studii, cele opt minute sunt socotite cruciale pentru atmosfera din cadrul cuplului. În acest timp se poate afirma din nou dragostea, se pot discuta probleme de interes comun şi se pot împărtăşi sentimente. Cele două contacte de succes dezlănţuie o influenţă pozitivă asupra celorlalţi membrii ai familiei. Prin comunicare descoperim nu doar persoana cealaltă şi nevoile ei, ci şi pe noi înşine prin feed-back-ul pe care partenerul nostru ni-l oferă, dându-ne posibilitatea corectării trăsăturilor de caracter neformate.

transformă tot ceea ce se spune într-un atac la propria persoană. Atitudinile şi concepţiile pe care ţi le-ai făcut despre un om pot reprezenta o altă piedică în calea ascultării. Datorită părerilor noastre preconcepute, noi respingem persoana sau personalitatea lui fără a mai asculta ce are de spus. Ascultarea poate fi împiedicată de conflictele interioare. Ne este greu să ascultăm atunci când participarea noastră emoţională devine atât de intensă, încât nu mai putem păstra o distanţă sănătoasă. Dacă partenerul tău are anumite exigenţe faţă de tine, capacitatea ta de a asculta ce spune se poate diminua. Asemănător spiritului defensiv sunt întreruperile, care constituie un obstacol dăunător ascultării. Pentru că partenerul tău nu trece suficient de repede la esenţialul mesajului său, întrerupi sau anticipezi ce o să spună interlocutorul. Cei obişnuiţi să întrerupă nu-şi iau timp să asculte ce li se spune, ci îşi formulează propriul lor răspuns: "O, asta nu-i nimic! Să vezi ce-am păţit eu!" Atunci când eviţi contactul privirilor transmiţi celuilalt neîncredere, dezinteres şi lipsă de atenţie. Ascultarea filtrată sau ascultătorul selectiv, îşi alege mesajele potrivit atitudinii pe

Motivul de fond pentru care o căsătorie se desface este datorat lipsei comunicării, care duce la lipsa încrederii. Şi dacă încrederea a dispărut, dragostea nu mai are suport. Comunicarea nu cheamă pe un partener să se adapteze la natura vieţii celuilalt, ci creează o nouă natură, un nou vocabular şi o voinţă în care cele două voinţe iniţiale se topesc într-una. Cea mai înaltă comunicare între partenerii de căsnicie este aceea care este formată de comunicarea pe verticală, cu Dumnezeu, a celor doi, din care îşi trag întreaga forţă a dragostei, şi unde învaţă să se raporteze unul la celălalt aşa cum Dumnezeu se raportează la noi. Când fiecare dintre cei doi va ajunge binecuvântare unul pentru altul, relaţia se eternizează prin credinţă după modelul din Ioan17:3: "Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu!" ARE VREUN ROST? Nu se poate trăi şi fără comunicare? Întrebarea aceasta sună ca următoarea: "Nu se poate trăi fără să respiri?" Dacă o punem, o facem ca să subliniem importanţa ei. Nu există nici un timp când să nu comunicăm. Întrebarea este: cum

care o are. Dacă are o atitudine negativă, va ignora mesajele pozitive, sau le va prelua doar pe cele care îi fac bine, respingând pe cele supărătoare care ar duce la diferende. Ascultătorul insensibil este incapabil de a recepţiona simţămintele sau emoţiile din spatele cuvintelor. Supraîncărcarea minţii constituie un alt obstacol în ascultarea cu atenţie.

comunicăm? În primul rând, comunicarea identifică nevoia noastră de schimbare, deoarece într-o relaţie de parteneriat în căsnicie, fără o schimbare a celui care se căsătoreşte, nu e posibilă căsnicia.

Pag. 3

Nici un individ nu intră în căsătorie fără nevoia de schimbare. În al doilea rând, comunicarea hrăneşte relaţia şi o creează în acelaşi timp, fără de care viaţa nu e posibilă. În al treilea rând, prin comunicare ocazionăm dragostea profundă, care e oxigenul vieţii de cămin. În al patrulea rând, prin comunicare nu doar ne oferim celuilalt cu tot lăuntrul nostru, ci transmitem adevăruri de sus, care permanentizează relaţia şi o dezvoltă. Şi, nu în ultimul rând, printr-o comunicare profundă, noi Îl descoperim pe Dumnezeu în relaţia noastră, ceea ce face căsnicia puternică şi durabilă, arătând spre Cel care recreează

După un timp de separare (chiar dacă este vorba de numai câteva ore) întâmpinaţi-vă partenerul cu un zâmbet, o vorbă bună, o atingere, un sărut, un compliment, o glumă sau amintirea unui succes trecut. Stabiliţi o perioadă de tranziţie între timpul petrecut la serviciu (sau la altă activitate de răspundere) şi restul zilei. Perioada de tranziţie este necesară pentru "decompresiune", astfel încât presiunile, frustrările, oboseala, supărarea sau anxietatea să nu afecteze comunicarea conjugală. Unele cupluri petrec împreună câteva minute ascultând o muzică liniştitoare, sau relaxându-se împreună în fotoliu sau întinşi în pat pentru dezbrăcarea de oboseala zilei. Nu discutaţi despre subiecte importante care pot duce la

orice cămin în care este invitat: "Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti" (Ieremia cap. 33:3). SUGESTII, CORECŢII ŞI DIRECŢII PRINCIPIALE Să urmărim reţeta pentru primele patru şi ultimele patru minute din zi care dau nota ambianţei generale. Că sunt patru sau şapte, important este ca: Atunci când vă întâlniţi la sfârşitul zilei să vă acordaţi toată atenţia unul celuilalt, ascultându-vă cu inima, cu ochii, cu urechile, cu tot corpul. Nu începeţi discuţia cu lista de îndatoriri: "ai făcut ce ţi-am cerut?", altfel partenerul se va simţi ca un angajat. Atingeţi-vă, sărutaţi-vă, îmbrăţişaţi-vă, ţineţi-vă de mână. Prima rostire adresată partenerului să nu fie o plângere. Acordaţi-vă un timp de relaxare. Nu vă învăluiţi imediat partenerul cu treburi gospodăreşti. Nu vă repeziţi la telefon şi nu vă apucaţi imediat de ocupaţia favorită. Atenţia principală e îndreptată spre partenerul dumneavoastră de viaţă şi e mai important decât orice.

neînţelegeri când unul dintre parteneri este supărat, bolnav sau suferind. Stabiliţi un timp zilnic în care să abordaţi problemele importante ale familiei şi să rezolvaţi problemele care au apărut. În această "perioadă a hotărârilor" nu permiteţi să fiţi întrerupt şi nu faceţi altceva, cum ar fi servitul mesei, mersul cu maşina, urmărirea televizorului. Încercaţi să găsiţi o soluţie în timpul în care discutaţi problemele. Stabiliţi un timp când discutaţi despre lucruri ce nu stârnesc controverse, zilnic, dacă este posibil. Printre subiectele care pot fi abordate se numără: experienţele din timpul zilei sau din trecut; planuri şi hotărâri care nu produc dispute sau în care hotărârea este luată numai de un partener. Nu vă învinovăţiţi partenerul. Păstraţi-vă nemulţumirile pentru "perioada hotărârilor". Nu schimbaţi subiectul înainte ca amândoi să-şi fi spus părerea. Evitaţi să discutaţi despre lucruri care s-au întâmplat în trecut sau se pot întâmpla în viitor, dacă este vorba de subiecte controversate. Fiţi specifici în discuţii. Definiţi cu grijă cuvintele şi evitaţi generalizările sau exagerările.

Pregătiţi-vă mintal pentru întâlnirea cu partenerul. Gândiţi-vă la ceea ce îi veţi spune sau la ceea ce veţi face. Pregătiţi o surpriză în cel puţin o seară pe săptămână, făcând un lucru pe care-l faceţi mai rar. Încercaţi să arătaţi cât mai atrăgător pentru partener, un miros proaspăt, o aranjare rapidă a părului, o ţinută lejeră, dar atractivă. Un telefon înainte de a veni, prin care îi spuneţi că sosiţi în cel mai scurt timp şi o veste bună pe care i-o daţi partenerului aranjează ca cele patru minute de întâlnire să fie o sărbătoare. Un autor de sfaturi maritale, H. Norman Wright, a selectat douăzeci şi trei de principii de comunicare, care nu pot fi amendate de ineficienţă. Să le parcurgem în ideea că ele pot fi operante şi binefăcătoare conduitei de comunicare eficientă.

Confirmaţi spusele partenerului prin cuvintele voastre, de exemplu: "înţeleg", "îmi dau seama", "da", "desigur", etc. Încercaţi să fiţi consecvenţi în comunicarea verbală şi cea nonverbală pentru a transmite un mesaj clar. Nu faceţi complimente pe un ton indiferent. Păstraţi o mimică plăcută a feţei. Fiţi cât se poate de precişi în descrierea evenimentului sau obiectului de care vorbiţi. Nu uitaţi că vorbiţi din perspectiva voastră. Apreciaţi-l pe partener pentru lucrurile plăcute pe care vi le spune. Folosiţi cuvinte şi expresii despre care sunteţi sigur că îl vor convinge de aprecierea voastră. Discutaţi cu partenerul despre subiecte care ştiţi că îi fac plăcere. Dacă partenerul nu este dispus să discutaţi subiecte plăcute vouă, nu ezitaţi să-i aduceţi la cunoştinţă lucrurile despre care vă face plăcere să discutaţi.

Pag. 4

Nu exageraţi niciodată pentru a vă dovedi dreptatea. Nu citiţi gândurile partenerului şi nu faceţi presupuneri despre afirmaţiile lui.

- Fă să explodeze! o împinse el. - Să vezi ce-o să bubuie! zise ea, ghemuindu-se în el. Luciana mi-a zis că ea a văzut listele cu cei care vor fi trecuţi în şomaj.

Nu insistaţi asupra detaliilor sau a lucrurilor neimportante. Răspundeţi complet dar nu excesiv de lung, când vă vine rândul. Repetaţi ce a spus partenerul dacă credeţi că nu aţi înţeles bine afirmaţiile lui. Nu ocupaţi prea mult timp cu relatările ce privesc persoana dumneavoastră, ci lăsaţi loc pentru desfăşurarea informaţiilor şi trăirilor din zi a celuilalt partener. În special bărbaţii să-şi etaleze o gamă mai bogată de expresii nonverbale ca participarea afectivă să stimuleze comunicarea partenerului. Rugaţi-vă zilnic unul pentru celălalt în auzul partenerului şi arătaţi-i prin diferite ocazii cât de preţios este pentru voi. CÂND E SENIN - Bine ai venit dragule. Nu mă săruţi? Acum o jumătate de oră am venit şi eu de la serviciu. Nu-ţi vine să crezi, dar am făcut o groază de treburi. De-abia aştept să-ţi spun câte mi s-au mai întâmplat astăzi. Mi se pare că eşti obosit, nu-i aşa? - Da! O să mă întind puţin să împrăştii tensiunea din mine. Dar eu te ascult. Chiar mă relaxează câte o veste de la tine!

Unchiul ei, adică directorul tău, i-a arătat şi listele cu cei care vor rămâne şi cu cei care vor fi avansaţi şi care vor fi afişate mâine. - Vrei să spui că ea ştie soarta mea cu o zi înainte? se ridică el pe-o parte, privind-o cu ochii măriţi de curiozitate. Mi-a pierit toată oboseala! Vrei să spui că de mâine aş putea să fiu casnic? o întrebă el cu puţin tremur în voce. - Crezi că nu o să te iubesc la fel? Să nu-ţi faci griji, că un om ca tine găseşte serviciu oricând! Ştiu ce am la casa mea, şi chiar dacă n-ar fi aşa, voi munci ca o leoaică pentru casă, se entuziasmă ea. - Şi o să-ţi fac clătite toată ziua, o să spăl, o să calc, o să fac mâncare şi o să aspir zilnic, zise el resemnat. - Pardon, clătite mai bune ca ale mele n-o să faci în veci! Dacă nu crezi, du-te în bucătărie să le vezi şi să le guşti. - Pentru cultura mea generală, ştii pe care listă mă găsesc, ca să ştiu dacă mă specializez pe activităţi administrative? - Ce nu ştie nevasta ta? Dar ce-mi dai dacă-ţi spun? începu ea negocierile. - Depinde de listă! schiţă el un zâmbet strâmb. Tu ştii că eu sunt rezistent la chestii din astea.

- Pot să stau lângă tine? Dar nu mă strânge aşa tare, că uit ce vreau să spun, îl provoacă ea la o nouă îmbrăţişare. O ştii pe colega aia a mea, care a divorţat acum doi ani şi care m-a spus directorului că fac prozelitism când le spuneam copiilor mei la clasa la care sunt dirigintă despre evenimente din Biblie? - Îmi aduc aminte de ea. E rudă cu directorul meu. Dar ştiu că te-ai purtat frumos cu ea şi după aceea. Parcă o cheamă Luciana. - Exact, continuă ea, trecându-i capul lui sub mâna ei. Ei bine, mare minune! A venit şi şi-a cerut scuze că m-a pârât directorului şi a spus că o interesează şi pe ea o Biblie şi să-i arăt şi ei evenimentele profetice pe care le-am spus elevilor mei din prima carte din Noul Testament, Matei, capitolul 24. Cred că nu te superi că am invitat-o la noi fără să te întreb. - Bine ai făcut! Totdeauna ai ştiut cum să construieşti o relaţie! o încurajează el. Ea se îmbujoră de plăcere şi-l strânse mai tare lângă ea. - Ştii că a început să plângă când am invitat-o la mine ca să-i dau o Biblie? A spus că nimeni n-a invitat-o şi pe ea aşa cum am făcut eu. Şi m-a îmbrăţişat şi şi-a cerut din nou iertare că mi-a făcut cândva răul acela. Şi acum, bomba!

Spune-mi doar atât, e o veste bună sau rea? Nu trebuie să mă menajezi! Fără ocolişuri! Asta e deviza mea! încercă el un curaj de scenă. - Dacă zici că eşti pregătit, atunci află că vestea nu e bună! El se făcu feţe, feţe. - Deci de mâine, voi fi şomer! zise el pierit. - N-a spus nimeni asta, iubitule! Eşti pe lista de avansări. Eşti propus ca şef de secţie, spuse ea cu o tristeţe în glas. - Chiar aşa? Eşti o şmecheră! Asta numeşti tu o veste rea? Era să uit, că voi, femeile, sunteţi cu filetul pe invers. Trebuie să ieşim în oraş să sărbătorim evenimentul, sări el din pat. - Tocmai de-asta e o veste rea! S-ar putea să fie ultima ieşire împreună cu tine! Un şef de secţie va fi totdeauna ocupat şi va sta peste program de regulă. - Da, dar când o să ieşim împreună, că trebuie să ieşim, vei fi la braţ cu un şef de secţie şi toată lumea o să ştie asta! glumi el. - Pardon, vei fi la braţ cu o profesoară de română şi toată lumea va afla asta! spuse ea serios. Apoi, un râs de soprană şi unul de bas s-au împletit într-un duet

ce nimeni nu-l putea interpreta aşa de perfect.

Lecţia 3: Mai aproape decât respiraţia - Intimitatea în cămin

CÂND ESTE NOR "Mai sunt doar câteva zile până la procesul de divorţ intentat de soţia mea" - scria un om lovit în toată fiinţa lui unui consilier marital. Prin intermediul avocatului meu eu am amânat completarea actelor, însă acum şi timpul pe care l-am mai avut a luat sfârşit. Nu există nici o îndoială că sunt vinovat de aproape toate lucrurile cu privire la care dvs. îi avertizaţi pe cei căsătoriţi. Nici soţia mea şi nici eu nu am fost pe deplin conştienţi de obligaţiile noastre faţă de Dumnezeu şi unul faţă de celălalt, atunci când am făcut legământul căsătoriei. Pe măsură ce timpul a trecut, am ajuns să ne îndepărtăm unul de altul prin faptul că nu am împărtăşit unul cu celălalt ceea ce constituia lumea fiecăruia dintre noi. Soţia mea a pus condiţii asupra vieţii noastre sexuale. Trebuia ca eu să fac anumite lucruri, cum ar fi să spăl vasele, covoarele, perdelele etc. pentru a câştiga câteva momente intime. Îmi dau seama că nu am urmat cele mai multe din principiile pe care dvs. le daţi cu privire la dragoste. Problema nu era că nu o iubeam pe ea în inima mea, ci că eram

Dar şi mai uimitor este faptul că milioane de tineri care au trăit vraja iubirii care i-a chemat în cuplu, nu reuşesc să rămână îndrăgostiţi după căsătorie. Secretul este cuprins într-un cuvânt de o puternică rezonanţă maritală - INTIMITATE. Termenul intimitate vine din latinescul intimus, care înseamnă "cel mai adânc, cel mai profund". În Gen. 2:24 citim: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup." Sensul literal al cuvântului a se lipi în ebraică, este acela de "lipire cu clei". Soţul şi soţia sunt lipiţi unul de altul ca două bucăţi de hârtie. Încercând să desparţi cele două bucăţi de hârtie lipite le vei rupe pe amândouă. Dacă încerci să desparţi soţul şi soţia care sunt lipiţi, vor fi răniţi, amândoi, iar în cazul în care au copii, vor fi răniţi şi ei. O consecinţă a acestor stări de lipire este că soţul şi soţia sunt astfel şi mai apropiaţi unul de celălalt, mai apropiaţi decât orice sau oricine în lume. În sfera relaţiilor interumane, căsătoria reprezintă ceea ce monoteismul este pentru

orb faţă de nevoile ei şi eram egoist. Serviciul meu îmi cere destul de mult timp, ceea ce este destul de rău, însă eu nu mi-am deschis faţă de ea nici restul timpului meu, aşa cum ar fi trebuit s-o fac. Părinţii ei nu ne lăsau niciodată în pace, amestecându-se mereu în vieţile noastre. Mama ei voia mereu ca soţia mea să vină mereu pe la ea şi să meargă în diferite locuri cu ea. Aşa că eu nu mă simţeam în realitate prea necesar în viaţa ei. Am început să găsesc când veneam acasă doar o mâncare pe aragaz şi un bilet mâzgălit în grabă, care spunea că ea era plecată în cutare şi cutare loc cu mama. Şi ca să duc eşecul mai departe, nu am lat hotărârea de a îmbunătăţi situaţia noastră. În loc de aceasta, eu mi-am găsit căi de a mă distra şi, cu timpul, vieţile noastre au devenit două cărări diferite, iar căminul nostru doar un popas pentru dormit. Drumurile noastre separate au produs în mine o foame sexuală, şi încă o dată am falimentat. Am avut o aventură amoroasă, pentru a încerca să contracarez această frustrare. Ştiam că acest lucru este păcat şi conştiinţa mea m-a chinuit. Acum văd că eu am înlocuit răbdarea pe care ar fi trebuit s-o am cu egoismul, şi nu m-am gândit decât cum să mă satisfac pe mine însumi. Atunci când am ajuns în final la punctul de a propune să cerem

teologie. La acest nivel al legăturilor interumane există un singur act de credinţă care îl poate egala, şi acesta constă în hotărârea de a-ţi plasa întregul capital de încredere într-o unică fiinţă, de a crede cu atâta tărie încât să fii gata să-ţi cheltuieşti întreaga viaţă, mizând pe această decizie. Această experienţă se cheamă intimitate şi ea nu-şi va găsi niciodată liniştea unei împliniri de apogeu, pentru că nu există un plafon la care să ajungem, ci raţiunea apropierii nu este alta decât a fi dusă mereu spre profunzimi nelimitate. Intimitatea înseamnă a avea contact pe plan emoţional, fizic, mental şi spiritual. Putem defini intimitatea ca acea relaţie în care încrederea şi onestitatea sunt evidente, într-o atmosferă în care nici unul dintre cei doi nu se teme că gândurile, simţămintele sau preocupările îi vor fi criticate. Această specială relaţie se sprijină, în vederea exprimării ei pe patru factori: a) Cel mai cerut pilon în edificiul intimităţii este încrederea. În prezenţa ei, nici una dintre părţi nu se teme de acuzaţii, de coerciţie, de control sau de critică. Orice gând poate fi exprimat şi orice simţământ e descoperit, cu deplina asigurare că sunt acceptate fără nici un reproş. Onestitatea şi respectul stau la temelia încrederii. Unde lipseşte încrederea, suspiciunea

ajutor pentru căsnicia noastră, are deja târziu pentru soţia mea. Am încercat cu fervoare să obţin iertarea ei şi să ne împăcăm, însă răspunsul ei nu a fost decât ură... Fetiţa noastră de 4 ani se roagă de fiecare dată când sunt cu ea ca Dumnezeu să-i ajute pe mămica şi pe tăticu să fie împreună iar. În toţi aceşti ani nu m-a brăzdat o lacrimă şi nu m-a chemat nici o părere de rău pentru ceea ce am făcut. Acum, pastore, mă doare sufletul pentru ce am pierdut şi am învăţat să plâng. De ce n-am făcut-o mai devreme?" SĂ FACEM PREZENTĂRILE Este uimitor faptul că nu se întâmpină nici o dificultate ca doi tineri, un băiat şi o fată, să se îndrăgostească.

este prezentă. Duşmanii încrederii sunt duplicitatea şi minciuna. Încrederea are nevoie de timp ca să se construiască, iar dacă a fost deteriorată sau distrusă, va fi nevoie de mai mult timp. b) Al doilea factor ce contribuie la afirmarea intimităţii este deschiderea. Acesta presupune ca fiecare dintre cei doi să se simtă degajaţi, fără măşti, cu identitatea lor neprefăcută şi nemachiată. Lipsa de sinceritate mereu erodează, bate la uşa conştiinţei şi nu ne dă pace. Prietenia celor doi depinde de deschiderea şi sinceritatea lor în reciproca împărtăşire de gânduri şi simţăminte

Pag. 1

c) Al treilea factor este libertatea. Conştienţa că fiecare poate porni în direcţia în care doreşte, fără ca celălalt să controleze traiectoria alegerii sale, este o măsură a intimităţii. Independenţa este acordată fără acuzaţii şi fără suspiciune. Fiecare trebuie să aibă loc să-şi dezvolte propriile preferinţe, talente şi capacităţi, fără ca partenerul să-l constrângă să se alinieze gesturilor lui. d) Al patrulea factor este timpul. Ca încrederea,

Care este motivul? Acum ei folosesc atingerea numai ca un semnal pentru relaţia sexuală. Cuplurile trebuie să se dezveţe de obiceiul folosirii atingerii în mod exclusiv ca un semnal pentru relaţia sexuală. Aceasta îi va lipsi de căldura şi duioşia pe care fiecare căsnicie trebuie s-o aibă." Realizarea adevăratei intimităţi în căsnicie va diminua nevoia de semnale sexuale, pentru că între cei doi va exista o asemenea deschidere, încât va da un confort sporit chiar şi

acceptarea, sinceritatea şi deschiderea să prindă rădăcini, este nevoie de mult timp şi de multe probe. "Atunci când un cuplu petrece timp împreună, el începe să-şi scrie propria istorie." "Nimeni nu poate ajunge la intimitate fără să plătească un preţ. Uneori, preţul acesta poate să fie măsurat în termeni de suferinţă şi de durere. Dar privilegiul ajungerii la intimitate atârnă mai greu în balanţă decât suferinţa." Să privim intimitatea în cele patru planuri, deşi în realitate, ele se întrepătrund dinamic şi funcţionează organic în viaţa de cuplu: 1) Contactul pe plan fizic este expresia preţuirii, a satisfacţiei maritale şi, printr-o singură atingere, poţi da o asigurare afectivă de o asemenea intensitate, încât forţa de viaţă a partenerului tău creşte de zece ori în ziua aceea. În contul sufletului lui s-a depus, prin atingerea aceea expresivă, o sumă importantă de trăiri sufleteşti, încât poate cheltui în voie pentru oricât de multe evenimente din acea zi, fără să-şi piardă echilibrul sufletesc. Ne referim aici la mângâierile fizice nonsexuale dintre soţ şi soţie, ca dezmierdarea, cuibărirea, îmbrăţişarea, ţinerea de mâini şi dormitul strâns unul

domeniului sensibil al relaţiilor sexuale. A doua piedică este determinată de cel care intră în căsnicie cu convingerea că el nu este afectuos prin natura lui, că lui nu-i place să fie atins, că lucrul acesta nu-i în felul lui de a fi. În cele mai multe cazuri, acest lucru îşi are rădăcinile în felul în care a fost crescut. Oricare ar fi cauza, oricine poate învăţa să-şi exprime dragostea prin intermediul apropierii fizice. Oricine poate deveni afectuos. Chiar în câteva luni, cu motivaţie corectă şi cu încurajare. Noi avem resurse spirituale pentru a face orice schimbare care este necesară. Dar dacă se întâmplă ca între cei doi să se fi dezvoltat atitudini negative unul faţă de celălalt? Înseamnă că va fi un post prelungit de gesturi şi atingeri intime, până va trece supărarea? Categoric nu! Terapeuţii au descoperit că acţiunile schimbă atitudinile şi că apropierea fizică trebuie să înceapă imediat. Chiar şi atunci când cuplurile au trăit ani întregi de lupte şi ceartă, ele pot fi conduse să înveţe atingerea caldă şi intimă. Cântarea Cântărilor cap. 4:10: "Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale preţuiesc mai mult decât vinul, şi mirezmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele! Cântarea Cântărilor cap. 2:6 "Să-

lângă altul, nu ca o ocazie întâmplătoare, ci ca o parte integrantă a vieţii noastre cotidiene. "Atingerea este cel mai natural act din lume, iar nevoia noastră de atingere este mai fundamentală decât nevoia noastră de relaţii sexuale. Relaţia sexuală se include în categoria dorinţelor, căci oamenii necăsătoriţi pot trăi vieţi fericite, împlinite, şi fără ea. Însă atingerea plină de afecţiune din partea unei alte fiinţe umane, este nevoia care ar trebui să nu fie ignorată. La naştere, atingerea a fost prima noastră linie de comunicare. Dezmierdările şi dragostea transmisă prin ele erau necesare pentru dezvoltarea noastră emoţională şi chiar pentru sănătatea noastră fizică. Iar acum, când am ajuns adulţi, foarte puţin s-a schimbat. Noi, încă avem o nevoie adâncă de căldură, de siguranţă şi de intimitatea atingerii nonsexuale, fie că suntem conştienţi sau nu de această nevoie. Deseori noi apelăm la sex, când ceea ce dorim în realitate este mângâierea unei apropieri pline de dragoste." Contactul pe plan fizic este absolut esenţial pentru realizarea bucuriei intimităţii şi pentru aprinderea flăcării romantice între soţ şi soţie. Sunt şi piedici, iar ele pot deveni bariere afective serioase, dacă li se îngăduie

şi pună mâna stângă sub capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui!" 2) Contactul pe plan emoţional este revendicat ca principala sursă de apropiere intimă. Ca să existe intimitate, este nevoie ca fiecare partener să-i împărtăşească celuilalt viziunea sa afectivă. În mod evident, contactul pe plan emoţional este mult mai complicat decât contactul pe plan fizic. Un filosof spunea că "Un bărbat care poate să-şi înţeleagă propria soţie, poate să înţeleagă aproape orice!". Într-adevăr, Scriptura pare să indice faptul că femeile sunt mult mai delicate şi cu mult mai complicate decât bărbaţii pe plan emoţional. Intimitatea emoţională începe atunci când oamenii împărtăşesc în mod deliberat aceeaşi lume, împărtăşind timpul, interesele, sentimentele, gândurile, scopurile şi idealurile. Discuţia confidenţială despre probleme confidenţiale realizează intimitatea emoţională, aşa cum nimic altceva nu-o poate realiza. În 1 Petru cap. 4:8 citim că: "dragostea acoperă o sumedenie de păcate." Cu alte cuvinte, trebuie să treci cu vederea greşelile şi să nu critici niciodată.

să continue. "În primul rând, unele cupluri tinere care şi-au zidit o relaţie de dragoste intensă prin mângâieri în perioada din faţa căsătoriei, deseori renunţă la atingerea afectuoasă după ce se căsătoresc.

În exerciţiul relaţiilor de cămin se poate vedea că mulţi oameni încearcă să-şi schimbe partenerii înspre bine, criticându-i, arătându-le defectele şi greşelile.

Pag. 2

Rezultatul este că acest lucru nu schimbă niciodată pe cineva în bine. El nu va face decât să pună kilometri întregi de distanţă emoţională între un soţ şi o soţie care s-ar putea ca în taină să tânjească după apropiere. Critica poate fi în realitate lovitura de moarte dată dragostei, intimităţii, şi tuturor lucrurilor bune pe care tu vrei să le construieşti în căsnicia ta. Deci, gândeşte-te înainte de a vorbi! Adu-ţi aminte de marea putere pe care o are un cuvânt de apreciere şi formează-ţi obiceiul consecvent de a zidi, în loc de a dărâma. Cineva spunea: "După ani întregi de zidire reciprocă, nici măcar nu mai suntem conştienţi de defectele personale ale celuilalt, deoarece suntem aşa de prinşi în plăcerea de a trăi în fiecare zi împreună!" Pentru formarea încrederii reciproce, mai este un element care poate fi stabilit ca o regulă: nu-ţi dezamăgi niciodată partenerul în lucruri care contează într-adevăr pentru el

O altă piedică serioasă în calea intimităţii emoţionale este televizorul. Ideea este ca în primul an de căsnicie cuplul să se abţină de la cumpărarea unui televizor. Televizorul jefuieşte zilnic nişte ore minunate care ar putea fi petrecute împreună, comunicând şi învăţând să se raporteze unul la celălalt. Nu puteţi da şi primi când ochii şi mintea sunt lipiţi de televizor. Intimitatea este cea care face să rămânem îndrăgostiţi; şi nu asta dorim? c) Intimitatea pe plan mintal. Cuplurile care învaţă să dezvolte acest tip de intimitate descoperă o plăcere reală în a stabili împreună ţelurile şi a le realiza împreună. În Romani cap. 12:2 citim: "Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită."Şi voia lui Dumnezeu este intimitatea în

sau pentru ea. Aplicarea acestei reguli va fi determinată de partenerul tău, nu de tine. Dacă partenerul tău din bucătărie are satisfacţia ca atunci când vii de la serviciu să rămâi cinci, zece minute, curăţând cu ea un cartof şi să trăncăniţi despre "mărunţişuri " importante, atunci n-ai cum s-o dezamăgeşti şi o faci să se dezbrace de toată oboseala adunată în rutina activităţilor casnice. Dar dacă uiţi, ceaiul de pelin deja îţi este făcut! În comunicarea ce adună părtăşie, dialogul care se iniţiază este un act al dragostei celei mai pure, numai atunci când îl are în centru pe celălalt. În dialog nu există persoane care câştigă sau care pierd, ci numai persoane care au de câştigat. A trăi într-un dialog permanent unul cu altul înseamnă a trăi de două ori. Bucuriile se dublează prin schimb, iar poverile sunt reduse la jumătate atunci când sunt împărtăşite. Evident, pentru a realiza intimitatea şi a stabili încrederea, orice conflict emoţional trebuie aplanat rapid: "Să nu apună soarele peste mânia voastră!", citim în Efeseni cap. 4:26. Dragostea adevărată acţionează ca o piedică în calea mâniei, iar când ai ajuns la un nivel de intimitate satisfăcător, mânia dispare rapid. Este o uşurare să ierţi şi să uiţi şi să te simţi din nou apropiat de celălalt. O cerere de iertare este o recunoaştere a

familie, dar pentru aceasta este nevoie de o gândire neatinsă de interese egoiste şi de nemulţumire continuă. O barieră împotriva intimităţii este autonomia în gândire. Autonomos, a-ţi fi singur normă, lege, sugerează considerarea acţiunilor vieţii după judecata proprie. Persoanele care socotesc că împărtăşirea gândurilor şi a frământărilor partenerilor lor ar duce la mai multe complicaţii, prin faptul că le-ar mărturisi, va tăinui ceea ce ar putea aduce bucurie celuilalt, sau sfat despovărător. Ei rezumă într-o propoziţie toată activitatea de la serviciu şi vorbesc în doi peri, socotind că orice alte explicaţii nu pot fi înţelese de partener aşa cum ar dori ei. Autonomia în gândire aduce înstrăinare în cămin, întrucât nu sunt planuri împărtăşite şi viziunea de echipă nu este legată de o viziune comună de viaţă. Un alt handicap în familie care minează apropierea intimă este exclusivitatea asupra justeţei oricărei hotărâri pe care un partener o pretinde. Doar el şi numai el are dreptate, iar celălalt este doar o anexă la mintea lui infailibilă. Violenţa verbală este cu atât mai frecventă, cu cât justificările pe care le aduce nu au acoperire. O aducere la zi a proiectelor de

faptului că relaţia este atât de importantă, încât vreţi s-o menţineţi într-o stare excelentă. Aduceţi-vă aminte de scrisoarea de la început. În ea putem descoperi câteva piedici în cale a intimităţii celor doi: În primul rând, socrii pot fi una dintre piedicile cele mai serioase în cale stabilirii intimităţii. În declaraţia biblică "şi va lăsa pe tatăl şi pe mama", Domnul a recunoscut această problemă şi a poruncit ca socrii să stea în afara căsniciei celor doi. Separarea de cele două grupuri de părinţi este o necesitate. Dacă nu poţi să fii independent de propria ta familie din punct de vedere emoţional, nu te căsători. Studiile recente indică faptul că "plecarea la mama acasă" atunci când apar conflictele, predomină în căsnicii şi astăzi. O altă piedică în calea intimităţii este cea a trăirii în lumi complet separate, până când pentru cei doi venirea acasă înseamnă doar un popas pentru dormit! Această stare de singurătate începe să apară atunci când cuplurile nu fac nici un efort de a construi o nouă viaţă împreună, urmărindu-şi fiecare propriile interese.

familie, prin discuţii căutate şi o descoperire de ambele părţi a pasajelor zilnice de activitate, fie ele cât de mărunte, îi sudează în acea apropiere de ţeluri comune, din care va profita dragostea. d) Intimitate spirituală. Închipuiţi-vă un triunghi. În colţul din stânga este soţul, iar în colţul din dreapta este soţia, iar în vârf este Dumnezeu. Triunghiul vieţii de familie implică prezenţa Creatorului legământului nu ca o opţiune, ci ca o necesitate. Cu cât cei doi se apropie de Dumnezeu urcând pe laturile din stânga şi din dreapta, cu atât sunt şi ei mai aproape unul de altul. "Să aveţi în voi (în soţ şi în soţie) gândul acesta care era în Hristos Isus.

Pag. 3

El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă de Dumnezeu, ci s-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat chip de rob..." (Filipeni cap. 2:5-7) Dimensiunea spirituală priveşte calitatea relaţiei celor doi cu Dumnezeu şi relaţia celor doi în prezenţa lui Dumnezeu. Competiţia şi dorinţa de a controla pe celălalt este amprenta separării. Nu există intimitate adevărată dacă spiritul Fiului lui Dumnezeu (s-a dezbrăcat de El Însuşi) nu-i animă pe cei doi, care aspiră la fericire. Dispoziţia de a accepta şi punctul de vedere al celuilalt, bucuria de a-i asigura partenerului condiţii de viaţă prin dăruirea ta fizică, afectivă şi cognitivă constituie împlinirea Legii lui Dumnezeu, care este dragoste. O atmosferă de rugăciune, o preocupare de a descoperi voia lui Dumnezeu în căminul tău prin studiul Cuvântului Său, şi o continuă confruntare a vieţii cu neprihănirea Lui, duc la o dezvoltare a caracterului de o asemenea consistenţă şi puritate, încât partenerul de viaţă care împărtăşeşte cu tine aceleaşi valori se va lipi de sufletul tău şi tu de al lui, încât nimeni nu va putea să vă despartă. O viaţă încărcată cu generozitate şi bunătate, cu credinţă şi

"Când soţul priveşte în ochii soţiei cu iubire, el poate şti fără nici o îndoială că aceşti ochi şi fiinţa de dincolo de ei, îi aparţin cum nimic nu-i aparţine pe pământ - nici casa, nici maşina, nici un alt lucru material, nici poliţa de asigurare, nici copiii, nici o altă fiinţă. Ea este a lui pentru toată viaţa; orice alt lucru pe care-l posedă îi poate fi luat mai uşor decât ea. ARE VREUN ROST? Ca şi conflictul, intimitatea cheamă pe cei doi reprezentanţi ai Edenului pierdut să găsească drumul spre grădina creaţiei lor, configurând un caracter pe care l-au pierdut prin independenţă. Prin dependenţa unul de altul pe calea iubirii, în cuplul de viaţă maritală, se vor confrunta două vieţi, două lumi, două limbaje, într-atât încât, prin harul creator de lume nouă, să se formeze o singură voinţă, care reflectă în unitate, voinţa lui Dumnezeu. Intimitatea dintre un bărbat şi o femeie transmite, în lucrarea ei frământată dar nobilă, prin simbol, acea intimitate între om şi Dumnezeu, pe calea recuperării lui totale, într-o viziune fără păcat. Apropierea intimă este atracţia în ciuda defectelor, care exprimă fericirea relaţiei în cel mai înalt grad de care sunt în stare cei doi, împingând într-una limitele superlativului intimităţii.

dispoziţia de a împlini nevoile semenilor, va întări un cămin creştin pentru o mărturisire puternică a ceea ce înseamnă o familie cu destin veşnic. CE DESCOPERIM? "Intimitatea este naşterea unei noi fiinţe din fuziunea bărbatului cu femeia." "Din punct de vedere social, legal, fizic, afectiv, în ultimă instanţă din toate perspectivele, nu există şi n-a existat o altă modalitate de a ajunge mai aproape de o fiinţă umană." "O asemenea extraordinară intimitate îşi are preţul ei şi acesta nu este nimic decât propriul tău eu." "Acceptarea unui partener stabil într-o relaţie intimă prin jurământ, se doreşte a fi, într-un sens mai adânc, o acceptare de sine." "Ceea ce se dovedeşte a fi dificil într-o căsnicie este de a trăi în permanenţă în lumina puternică a unei alte conştiinţe, sub privirea scrutătoare a unor ochi străini. Lucrul de care ne temem când ne angajăm într-un raport intim de viaţă este judecata, senzaţia că ne aflăm în prezenţa orbitoare a unui anchetator moral." "Să dai seama de faptele tale este chiar esenţa căsătoriei, ca şi a creştinismului şi, oricât am

Cei doi parteneri vin unul către altul în intimitate nu pentru a realiza dragostea, ci datorită ei, a cărei exprimare nu poate exista decât în unitatea de nedesfăcut. Intimitatea aduce roadele armoniei, iar rezultatele ei aduc slavă lui Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu este cunoscut şi chemat in vieţile atâtor cupluri care nu şi-au găsit rămânerea unul în altul. "Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei." SUGESTII, CORECŢII ŞI... DIRECŢII PRINCIPIALE Intimitatea are fluctuaţii şi se schimbă în decursul timpului. Chiar dacă apar disonanţe pe traseul iubirii, intimitatea nu este niciodată statică, ci se află într-o permanentă mişcare şi transformare. "În decursul timpului, fiecare cuplu ajunge la un moment dat în stadiul în care cei doi se îndepărtează unul de celălalt." Din pricina cerinţelor vieţii care ne aspiră ca un sorb în vârtejul complicat al rezolvărilor lor, rămâne prea puţin timp şi prea puţină energie pentru celălalt. "Simţămintele de frustrare, rănirea reciprocă şi mânia, îi separă pe cei doi. Fiecare dintre ei se întreabă dacă, nu cumva, căsătoria lor a fost o greşeală şi

căuta, nu există apropiere autentică, fără acest ingredient de cenzură morală." "Oamenii tânjesc după apropiere, dar se feresc cu oroare de dezvăluirea păcatului pe care această apropiere o provoacă inevitabil în ei, de demascarea motivaţiilor egoiste, de excesul de meschinărie, de noua şi monstruoasa imagine a sinelui care iese la suprafaţă din lupta sa jalnică pentru supremaţie." "Putem spune că trebuie să-l obţinem pe celălalt în frumuseţea apropierii intime cu preţul propriei noastre fiinţe, cu riscul dureroasei renunţări de sine, tot aşa cum Isus ne-a răscumpărat prin emoţionanta revelare a profunzimii iubirii lui Dumnezeu, sacrificându-Şi trupul pe Cruce."

dacă vor mai reuşi vreodată să se apropie unul de celălalt." Sfatul este să nu aruncaţi relaţia la gunoi doar pentru că simţiţi că intimitatea a scăzut. Când se întâmplă lucru acesta, el reprezintă doar un semnal pentru a vă rechema pe amândoi la apropiere unul de celălalt. Iată câteva direcţii ca provocare pentru înmulţirea lor: Timp pentru umor şi bună dispoziţie. Umorul contribuie la creşterea intimităţii, transmiţând partenerului asigurarea că orice supărare ce a venit în timpul zilei nu merită să fie capitalizată şi că este ceva mult mai important de invitat în viaţa lor: buna dispoziţie, delectarea împreună.

Pag. 4

În Proverbe cap. 17:22 găsim un remediu care alungă supărările noastre: "O inimă veselă este un leac bun." Umorul sănătos mai spune ceva: "Nu pot să te văd necăjit(ă) pentru că te preţuiesc, şi pentru că te preţuiesc şi eşti frumos (frumoasă) când râzi, atunci am să te fac să râzi!" Încercaţi o oră pentru o discuţie tare, în fiecare săptămână. "Timp de treizeci de minute soţia va

trupul i se va încovoia, iar nasul nu va mai putea inspira aer pentru pieptul ei. Ochii i se vor umple de negură şi picioarele vor pierde tăria de a mai păşi. "Singurul care poate să vă salveze fata sunt eu!" declară ciobanul. "Alegeţi: moartea mea, sau salvarea fetei!" Împăratul i-a dat treizeci de zile să-i vindece fata, şi bogăţii cât pentru o mie de vieţi, dacă o vindecă.

vorbi despre sine şi despre nevoile pe care le resimte în cadrul relaţiei. Nu se va acuza soţul pentru că nu reuşeşte să-i satisfacă aceste nevoi. Ea trebuie să se concentreze asupra propriilor nevoi, asupra temerilor şi asupra simţămintelor pe care le are cu privire la sine. Ea nu trebuie întreruptă în aceste treizeci de minute. Apoi este rândul lui sub aceleaşi condiţii. După cincisprezece minute se constată că se ajunge la un nivel de comunicare mai profund." Acolo unde intimitatea are nevoie de ajutor, Nathanael Brenden recomandă un maraton de douăsprezece ore, o dată pe an, undeva fără TV, cărţi, ziare, apeluri telefonice, favorizându-se conversaţia care să includă tot ceea ce are caracter personal. "Unele cupluri descoperă încă din primele clipe o apropiere de necrezut. În alte cupluri, cei doi se simt stângaci, şi nu ştiu cum să înceapă. Alţii se simt deranjaţi, sau chiar se supără dar, în mod invariabil, încep să vorbească. Poate că intră pe "uşă" şi o ceartă. Dar, după ce diferenţele de opinie au fost expuse, fiecare dintre ei simte pentru celălalt mai multă dragoste." Participarea împreună la nişte cursuri de artă, la un concert de muzică simfonică, o întâlnire o dată sau la două săptămâni pentru a lua prânzul în afara

După o lună de zile, fata împăratului este de nerecunoscut: sfioasă şi delicată, amabilă şi miloasă, păşeşte în faţa tatălui ei şi-l îmbrăţişează, spunându-i că i-a fost dor de el în toată această perioadă de timp. Uimirea este mare, pentru că felul ei de acum contrastează puternic cu cel de odinioară. Fata acceptă pe tânărul cioban în căsătorie, iar împăratul a scăpat pentru prima dată câteva lacrimi de bucurie, şi un râs fericit a răsunat în sala tronului, de s-a zguduit jilţul sub el. Reţeta pe care tânărul cioban a folosit-o în tratamentul lui, a scris-o şi a pus-o într-o casetă de aur în camera visteriei. Copiii lui au găsit-o şi au împrăştiat-o în toată împărăţia, vindecând toate căsniciile din regatul lui. Vreţi s-o cunoaşteţi? Are şi un titlu: Cum să vindeci pe fata împăratului şi pe oricine care suferă de aceeaşi afecţiune? "Chiar din prima zi i-am explicat tinerei domniţe că, dacă vrea să nu i se zbârcească faţa, va trebui zilnic să-i mângâi obrajii, să-i netezesc părul ca să nu-i cadă şi să spun urechilor ei cât de frumoasă este. Ca să alung zgomotul de război care urma să-i umple urechile, i-am cântat din fluier şi am învăţat-o să cânte cântece de dragoste, de speranţă şi de prietenie.

casei, spărgând monotonia săptămânii, o carte citită împreună, creează intimitatea, o dezvoltă şi îmbogăţeşte viaţa. CE PIERD ŞI CE CÂŞTIG? Prin prezenţa intimităţii se câştigă relaţia prin care trăim, sau se pierde prin absenţa ei. Cei care lucrează intimitatea căminului au un nivel al sănătăţii fizice şi sufleteşti de departe mai bun decât al celor care sunt în competiţie pentru cine are dreptate. Oricât de atractiv ar fi serviciul, oricât de buni prieteni te înconjoară şi oricâtă popularitate ai avea, drumul spre casă este cea mai puternică atracţie şi cea mai delicioasă chemare. Acolo, cineva care te iubeşte, te aşteaptă, cu ceva ce alţii nu au şi nu vor avea niciodată. Sensul vieţii celor care sunt prinşi în intimitatea căsniciei este clar formulat, iar existenţa cuplului va exprima nu doar satisfacerea reciprocă a nevoilor celor doi parteneri, ci scopul suprem care le aduce fericirea, va fi slujirea unul altuia în cămin şi în afară, necondiţionat. Şi, oricât de tumultuoasă şi zbuciumată poate fi viaţa, apropierea intimă a celor doi candidaţi la fericire lucrează pace şi bucurie. "Cele vechi s-au dus." CÂND ESTE SENIN

Pentru nasul ei frumos ca o vază subţire de alabastru, i-am dat în fiecare zi flori să le miroasă şi ochilor ei i-am descris farmecul petalelor şi am dus-o în grădina ei, să admire frumuseţea rondurilor de flori şi a copacilor falnici. I-am vorbit de animale mari şi mici, despre obiceiurile lor, şi am îmbrăcat-o în ţărancă şi am dus-o prin satele din apropiere. Am învăţat-o că, dacă vrea să nu i se usuce mâinile, va trebui să înveţe să dăruiască hrană, să ajute pe nevoiaşi în munca lor şi să le împartă haine şi pâine. La început, nu i-a plăcut ideea să dea ceva din bunurile împărăţiei, dar apoi a prins drag. Zilnic i-am spus că o iubesc, chiar dacă nu răspundea cu aceeaşi măsură. I-am explicat că dragostea mea e sinceră şi că trebuie s-o mărturisesc pentru ca să ştie că cineva dintre cei din preajma ei o iubeşte, ca sufletul ei să prindă sănătate. Pe zi ce trecea, devenea tot mai caldă şi mai bucuroasă să înveţe din tratamentul meu noi metode de vindecare. I-am spus poezii şi întâmplări de viaţă, i-am spus cum să se apropie de oameni şi cum să le arate prietenie; cum să le dăruiască un zâmbet în fiecare zi şi cum să-i aprecieze. Am învăţat-o cum să-şi spună simţămintele ei şi cum să se roage la Cel care a creat-o. Am învăţat-o cum să citească zilnic în Cartea înţelepciunii Lui, care schimbă inima.

Un împărat viteaz, dar ursuz şi aspru, a hotărât să-şi mărite fata, ca să-şi asigure moştenitori la tron. Fata era de o frumuseţe răpitoare, dar la caracter era asemenea tatălui ei. Petru ea, dragostea era o cursă pentru cei slabi, care nu se puteau conduce singuri, iar căsătoria un blestem. Dar porunca e poruncă, iar interesele împărăţiei erau mai importante decât sentimentele ei de singurătate şi respingere. După probe dure, nici un voinic n-a plăcut fetei, pentru a intra în familia împăratului. Curând, nici un pretendent n-a mai călcat pragul împărăţiei, să ceară mâna fetei împăratului. Doar un cioban plăcut şi vesel, cu un fluier la brâu în loc de sabie, s-a înfăţişat pentru a cere împăratului fata în căsătorie. Mânioasă şi indignată că nu s-a mai găsit nici un nobil să o curteze, ci doar un cioban, a poruncit să-i taie capul pentru îndrăzneala de a-şi depăşi condiţia socială, şi să o ceară în căsătorie. Înainte de execuţie, tânărul cioban face o mărturisire înspăimântătoare împăratului şi fetei lui. Ca un doctor priceput în ale suferinţelor omeneşti, el le descoperă că fata are un microb rar, care în curând îi va aduce o boală necruţătoare: îi va cădea părul şi dinţii, iar faţa i se va zbârci ca la o bătrână în faţa morţii; mâinile i se vor usca, şi buzele de asemenea, iar urechile ei vor prinde în ele doar zgomot de război;

Ca trupul ei să nu se încovoaie, în ultima săptămână am îmbrăţişat-o şi am ţinut-o aproape de mine un timp, cât să-şi alunge frigul din sufletul ei. În ultima zi, ca să nu i se usuce buzele, i le-am sărutat şi i-am spus că o iubesc şi doresc să fie mireasa mea. A devenit tandră, şi cuvinte frumoase erau pe buzele ei în discuţiile noastre zilnice. Fiinţa ei vibra ca o harfă la orice atingere delicată şi zâmbetul ei era cea mai frumoasă floare din grădina împăratului. Am terminat tratamentul şi am dus-o în faţa împăratului vindecată. Îmi asum întreaga responsabilitate pentru rezultatul metodelor mele şi oricine le va aplica va aduce sănătate deplină în fiinţa pe care o tratează. Sub semnătură privată, declar că nu sunt contraindicaţii." Profesor doctor pentru fiinţa pe care o iubesc. Şi ar fi trăit ani mulţi şi fericiţi, dacă nu ar fi fost din când în când câte o neînţelegere, sau câte o ceartă, privind lucrurile împărăţiei căsniciei lor. Dar, imediat intra în exerciţiu tratamentul care i-a unit, aşa că până la urmă a fost tare bine.

Lecţia 4: Secretul de a te îndrăgosti zilnic - Dragostea romantică

CÂND ESTE NOR - Ziceai că ai uitat buchetul de flori, pe care mi l-ai cumpărat, la magazinul de pâine? îl întâmpină soţia pe cel care tocmai a intrat cu o faţă de parcă era o foaie de ziar cu ultimele scumpiri la întreţinere şi alimente. - Florile nu potolesc foamea, doamnă. Ţi-am luat pâine, că ea e baza existenţei noastre. N-am auzit până acum că salata din flori este recomandată la masă. Eu sunt un om practic. Ţi-am adus şi cartofi. Să ştii că aluzia asta cu florile mă cam deranjează. A fost un timp şi pentru ele, dar acum sunt vremuri grele şi cui îi mai arde de romantisme parfumate? - Am uitat să-ţi spun "Bine ai venit!", zise soaţa, vădit afectată de răspunsul lui. De fapt, nici n-am avut la ce să-ţi răspund, căci n-am auzit să fi spus vreun cuvânt când ai intrat, îi reproşă ea mai direct. - N-am zis eu că formalismele astea vă ocupă pe voi, femeile, mai mult decât realitatea crudă a vieţii? Poftim: "Bună ziua!", dacă asta îţi face după-amiaza mai bună. - Se vede că nu ţi-e chiar aşa uşor să spui "sărut mâna!", cum făceai odată! mai puse ea puţină pucioasă pe plita încinsă a unor

- Hai, n-o lua în tragic! Parcă de mult n-ai mai făcut scene din astea! S-ar putea să fii şi tu puţin obosită, dar o sa-ţi treacă, nu-i aşa? încercă să sugereze el că o înţelege. - Să ştii că ai dreptate! Ce mi-a venit să te-ntreb de flori, de salut şi de îmbrăţişări? Astea sunt doar pentru îndrăgostiţi! Ori, noi nu mai suntem! Am trecut la o fază mai înaltă! Dragostea nu mai e ciorba noastră! O aprofundăm separat! Apropo de ciorbă! Dacă ţi-e foame, încălzeşte-ţi-o singur! Rămas singur în mijlocul sufrageriei, domnul cel sobru părea ca o oaste căreia i s-au trântit toate steagurile de luptă. Amară înfrângere! SĂ FACEM PREZENTĂRILE Aproape fiecare om îşi caută înăuntrul lui o relaţie palpitantă de dragoste care să implice unitate, o adâncă intimitate cu cealaltă persoană, bucurie, optimism, emoţie, încântare şi acea senzaţie euforică, aproape imposibil de exprimat, cunoscută sub expresia: "a fi îndrăgostit". Unii consideră că dragostea romantică este frişca de deasupra prăjiturii căsniciei, decorativă, dar inutilă. Alţii o confundă cu pasiunea trecătoare. A fi îndrăgostit înseamnă a avea

pretenţii, zise legitime. Parcă aş fi o angajată de la instituţia ta, aşa mă tratezi, aprinse ea fitilul. - Ia uită-te la ea, cum vrea să mă educe, de parcă ar trebui să merg la şcoala de corecţie! Doamnă, vino-ţi în fire! Sunt şi eu un om care am nevoie de respect! Nu uita că sunt frânt de oboseala şi nu-mi arde acum de lecţii de bună purtare! În loc să-mi spui o vorba bună şi să iei povara zilei de astăzi de pe mine, tu vii cu pretenţii de fată mare! Şi iar ai înşirat rufe călcate pe pat, de nu mai are omul unde să stea! Odată şi-odată am să le arunc peste balcon! zise el iritat. - Poţi să faci asta chiar acum! îl invită ea cu un calm camuflat. Doar sunt rufele tale, şi de dimineaţă calc la ele! Măcar aşa să se vadă că n-am stat degeaba şi merit cele două pâini şi cele trei kilograme de cartofi! Nici pretenţie de flori! Subiectul ăsta e pentru îndrăgostiţi, nu pentru noi! - Ei, acum nu te supăra şi tu. Nu vezi că viaţa e grea şi ne mai deranjăm şi noi? încercă el o linişte artificială. Scuză-mă, spuse el, electrocutat, pentru că, în trecere pe lângă ea, a atins-o uşor pe umăr. - De ce să te scuz? îl întrebă ea, crezând că a dat peste el sentimentul părerii de rău. - Păi, te-am atins din greşeală şi

o revelaţie, o descoperire, în care celălalt îţi apare într-o aură strălucitoare, iar sentimentul că cei doi s-au găsit unul pe altul dă naştere unui proaspăt simţământ al atingerii unei nevoi fundamentale ce îndulceşte viaţa. Cei care sunt îndrăgostiţi se simt plini de energie, au motivaţie pentru acţiune, sunt încrezători în biruinţă, pentru că ei ştiu că sunt iubiţi. "Scuzaţi-mi întrebarea! - veţi auzi o voce vis-a-vis de această descriere entuziastă a dragostei romantice - e posibilă si la cincizeci, şaizeci de ani?" Răspunsul este că, atunci când nimic nu merge aşa cum ar trebui între cei doi, soluţia este: "îndrăgostiţi-vă!" Şi la şaptezeci de ani! Dragostea romantică nu este o exclusivitate pentru vârstele tinere. Psihologii arată că acest tip de dragoste are un efect organizator şi constructiv asupra personalităţii noastre. Ea scoate la lumină tot ce este mai bun în noi, dându-ne voinţa de a ne dezvolta tot mai mult caracterul şi de a ajunge la o maturitate şi o responsabilitate mai mare. Daca nu eşti îndrăgostit de partenerul tău de căsnicie, tu pierzi ceva minunat, oricât de sinceră este dedicarea ta faţă de celălalt partener: bucuria plănuita de Dumnezeu, care aduce frumuseţe relaţiei tale.

n-am vrut, se justifică bărbatul, atacat în sobrietatea lui. - Eu credeam că te scuzi pentru altceva! Pentru atingere, ar trebui să-ţi mulţumesc, dar nu pot, pentru că nu e intenţionat! Iar dacă m-aş gândi la îmbrăţişare, chestia asta nu e de noi, deşi, sincer să-ţi spun, mie mi-ar prinde bine la sufletul meu nebăgat în seamă. - Bine, fie, dacă ţie îţi face plăcere, vino încoace să te îmbrăţişez! spuse el conciliant. - Mersi, eşti galant, dar eu nu vin la tine, ci tu trebuie să vii la mine. Aşa se poartă! Şi apoi, e bine să stai pe loc. Prefer să mă îmbrăţişeze singurătatea, dacă tu nu ai plăcere. Nu ajunge doar plăcerea mea.

Nu putem să fim cu toţii bogaţi şi deştepţi, dar cu toţii putem fi amabili şi curtenitori, cheia unei iubiri care poate fi învăţată. "Cuvintele sunt lucruri moarte si goale până când nu le umplem noi cu sens şi unicul mod de a le da viaţă este de a le rosti din toata inima. Chiar şi după aceea ni se cere să le rostim la nesfârşit, până când semnificaţia lor pătrunde în inimă, asemenea unei ploi îndelungi ce revitalizează rădăcinile uscate ale iubirii." Dragostea romantică, prin care este chemată îndrăgostirea în căsnicie, poate fi învăţată folosind facultatea gândirii imaginative, pe care Dumnezeu ne-a dat-o, iar în al doilea rând asigurând climatul emoţional potrivit pentru tovarăşul de viata.

Pag. 1

În cazul gândirii imaginative, eşti chemat să alegi de bună voie să te îndrăgosteşti de persoana cu care eşti căsătorit. Procesul de îndrăgostire începe în mintea ta odată cu libera alegere de a ceda sentimentelor irezistibile ale dragostei. (Deşi dragostea agape este diferită de cea romantică, ultima presupunând o reciprocitate dinamică, totuşi ea nu exclude dragostea romantică, ci îi subliniază importanţa).

Lucrurile mărunte, făcute în favoarea celuilalt, ajută ca depozitul afectiv să crească şi cei doi sa rămână îndrăgostiţi. Declaraţiile de dragoste făcute fără zgârcenie, o seară intimă pregătită, o glumă care aduce bucurie, o plimbare într-un cadru liniştit, fac din momentele petrecute împreună izvoare de viaţă proaspătă, care aduce ataşament şi bucurie în viaţa celor doi.

Atât soţul, cât si soţia, trebuie să-şi folosească imaginaţia pentru a se îndrăgosti unul de altul, pentru a-şi reînnoi dragostea romantică. Noi putem vizualiza oricând dorim situaţii emoţionante, pline de frumuseţe, cu partenerul nostru. Imaginaţia este poate cea mai puternică forţă naturală pe care o posedăm. Ea măreşte emoţiile în aceeaşi măsură în care ilustraţiile măresc impactul unei cărţi. Este ca şi cum am avea nişte ecrane de film în creierul nostru şi am poseda capacitatea de a proiecta filme pe ecran, de orice gen. Cum putem să facem lucrul acesta? "Alege un moment de trăiri romantice cu partenerul tău, din trecut, din prezent sau din viitorul pe care l-ai sperat. Pe măsură ce începi să te gândeşti la acele senzaţii, imaginaţia ta începe să lucreze cu imagini vizuale. Imaginaţia ta îţi hrăneşte gândurile, întărindu-le nemăsurat de mult; apoi gândurile tale îţi întăresc sentimentele." Gândindu-te la partenerul tău, concentrându-te asupra experienţelor şi plăcerilor trecutului şi apoi visând cu ochii deschişi, anticipând cu încântare viitorul, începi să zideşti dragostea romantică din partea ta de căsnicie. Mulţi oameni care nu încearcă să se îndrăgostească de partenerul lor încep să viseze la altcineva, într-o încercare de a-şi umple

Două lucruri pentru asigurarea unui stimul în vederea apariţiei dragostei romantice pot fi: atingerea fizică şi un bun contact vizual. Prin atingerea fizică nu mă refer la semnale sexuale, ci la acel gen de apropiere fizică din îmbrăţişări, mângâieri, atingeri gingaşe, ce făceau odinioară în tinereţe sa pună jar pe inimă. Psihologii au descoperit prin experimente controlate că aceia care sunt profund îndrăgostiţi unul de altul sunt angajaţi în mult mai mult contact vizual unul cu altul, decât în alte cupluri. Atunci când ochii tăi semnalează interesul romantic si trezirea emoţională, este probabil ca şi la partenerul tău să apară un răspuns, care va creşte uimitor de repede. Una din cele mai mari piedici în calea dragostei romantice este obiceiul de a cicăli. Allan Petersen analiza obiceiul de cicăleală astfel: "Cicăleala este în esenţa o armă a femeii, folosită împotriva bărbatului cu care este căsătorită. Iritaţia permanentă a cicălelii este destinată să aducă soţiei ceea ce vrea ea. Atunci când soţul ei cedează din exasperare, el se autodispreţuieşte pentru că o face, şi apoi pune piciorul în prag ceva mai mult, astfel ca, la rândul ei, data viitoare ea trebuie să-l cicălească şi mai mult decât înainte pentru a-şi împlini acelaşi scop. În realitate, ea îşi

golul emoţional. Chiar dacă acest lucru este în stadiul fanteziei, trebuie de grabă părăsit, iar gândurile trebuie să se concentreze asupra celui cu care te-ai căsătorit. Dragostea romantică se pierde când se practică ridiculizarea tăcută, concentrarea asupra defectelor celuilalt şi chiar imaginarea unor situaţii absurde şi ridicole proiectate asupra partenerului, până când tot respectul pentru el dispare! În locul criticării în gând a partenerului, trebuie să-şi facă prezenta aprecierea. Pentru a menţine respectul faţă de partenerul tău, să nu îngădui niciodată altei persoane să-l insulte sau s-o insulte în faţa ta. Una din zece porunci pentru soţii, data de o scriitoare, spune: "Să nu permiţi nimănui să-ţi spună că eşti nefericită; nici mamei tale, nici surorii tale, nici vecinei tale, căci Judecătorul nu va socoti nevinovată pe aceea care lasă ca altul să-l vorbească de rău pe soţul ei." Asigurarea climatului emoţional potrivit pentru creşterea dragostei se referă la stabilirea unui climat romantic. Se spune că adesea faptele preced sentimentul. Indiferent de atitudinea cu care începi procedurile, procesul fizic de a le duce la capăt va produce rezultate, pentru că sentimentele urmează faptelor. Logica nu

realizează scopul egoist cu preţul căsniciei ei, sacrificând ceva foarte preţios din relaţia lor. Soţia care are nevoie să obţină ceva prin cicăleală, îşi mărturiseşte direct prin aceasta eşecul ei ca soţie. Cicăleala este, în esenţă, expresia unei independente egoiste." O întreagă carte a Bibliei, Cântarea cântărilor, a fost închinată subiectului dragostei romantice din cadrul căsătoriei, dându-ne un model ideal, pe care să-l urmăm în propria noastră căsnicie. Cercetătorii au observat că o componentă importantă a dragostei romantice este dorinţa intensă de a contribui la fericirea celui iubit, oricât de mult "efort" ar cere realizarea ei. "A fi îndrăgostit - spunea un autor - este un gen de adorare în care cel îndrăgostit uită de sine însuşi." Într-un sens, aceste cuvinte pot fi aplicate dragostei emoţionale irezistibile pe care credinciosul o simte pentru Isus Hristos, Mântuitorul lui, o dragoste similară în multe privinţe cu sentimentele şi reacţiile unui soţ şi ale unei soţii care sunt îndrăgostiţi unul de celălalt. Un paralelism exact între creştinism şi dragostea romantică. CE DESCOPERIM ? Există în Biblie o carte - Cântarea cântărilor, care, nu numai că repune dragostea

poate schimba sentimentele, dar fapta poate.

romantică în economia relaţiei de familie, dar scoate chiar şi Biserica din prejudecăţile pe care şi le-a adunat de-a lungul timpului.

Pag. 2

Exact în locul în care ar fi trebuit ca viziunea despre familie, dragoste romantică şi sexualitate să cunoască descoperirea biblică a voinţei lui Dumnezeu, constatăm monstruoase deformări a ceea ce se dorea să fie o celebrare a vieţii în doi. Influentele greceşti au lovit cu putere de-a lungul timpului imaginea biblică a familiei, creând modele spiritualizate a ceea ce ar fi trebuit să fie o trăire fizică a dragostei din relaţia de cuplu. În primul rând, stoicii greci, dispreţuind emoţiile umane, au inaugurat obiceiul de a alegoriza pasiunile omeneşti în literatură, până când sentimentele umane au ajuns să fie doar nişte simboluri palide ale conceptelor spirituale. În al doilea rând, filosoful grec Platon răspândise învăţătura că nu poţi avea în acelaşi timp şi dragoste pământească şi dragoste spirituală; şi deci, că este mai bine să renunţi la cea pământească şi fizică, în speranţa dobândirii celor spirituale. Această concepţie a

ARE VREUN ROST? "La vârsta asta de dincolo de mijlocul vieţii, ce sens mai are dragostea romantică?" - zic unii care socotesc acest efort o înclinaţie inferioară, cu o origine egoistă, deoarece ea doreşte un răspuns. Fiecare faţetă a dragostei omeneşti dintre soţ si soţie strigă după un răspuns şi nu este nimic greşit în aceasta. Trebuie să recunoaştem faptul că, Creatorul nostru a fost Cel care ne-a înzestrat cu capacitatea emoţiilor intense şi pasionante necesare pentru a te îndrăgosti. Fericirea din relaţia celor doi îndrăgostiţi, la orice vârstă ar fi ei, prefigurează relaţia puternică de dragoste dintre ei şi Creatorul lor, o expresie a iubirii pe care cei doi o întorc Binefăcătorului căminului lor. Iubirea romantică dă capacităţi colosale de a surmonta obstacolele vieţii, iar caracterul angajat în conflictul vieţii capătă strălucire tocmai din cauza încercărilor vieţii, şi nu în ciuda lor. Îndrăgostirea este împlinirea

avut o influenţă puternică asupra învăţătorilor creştini. În al treilea rând, sectele gnostice au învăţat cuplurile căsătorite să renunţe în întregime la sexualitatea omenească din cadrul căsniciei, în favoarea unei "căsătorii" mistice cu Spiritul. În mod evident, Cântarea cântărilor contrazice aceste concepţii şi ea nu putea fi tolerată de oamenii bisericii care le adoptaseră, decât dacă învăţăturile ei ar fi "spiritualizate" atât de mult, încât căsătoria descrisă în cartea Bibliei să ajungă doar un simbol al căsătoriei mistice cu Dumnezeu si atât. Astfel, nu mai este surprinzător că, de-a lungul Evului Mediu, Biserica a privit celibatul ca pe cea mai mare dintre virtuţi, iar adepţii lui au continuat încercările de a transforma Cântarea cântărilor cu celebrarea ei plină de bucurie a dragostei conjugale sacre, în altceva - într-o alegorie spiritualizată, eliberată de "întinăciunea carnală" a dragostei omeneşti din cadrul căsniciei. Frumuseţea sfântă a dragostei conjugale a fost redescoperită de creştinii din secolul al şaisprezecelea, când puritanii şi alţi reformatori au declarat în mod unanim că instinctul sexual a fost creat de Dumnezeu, declarând că în Cântarea

Legii, întrucât ea presupune aprecierea celuilalt, şi nu judecarea lui; înseamnă descoperirea celor mai nobile trăsături şi nu critică; înseamnă găsirea celui mai bun ambient romantic pentru dezvoltarea sentimentelor celuilalt în vederea unei relaţii de nedesfăcut - cel mai urmărit deziderat al Cerului. Dragostea romantică creează intimitate şi cele două voinţe sunt puse într-un creuzet, unde la temperatura sentimentelor fierbinţi, modelează o singură voinţă – acea identificare a vieţii unuia cu a celuilalt, într-o empatie în care cei doi se pierd unul în celălalt. Dragostea romantică cimentează exclusivitatea unei singure relaţii, investind toată puterea din sentimente şi emoţii, în vederea unei dăruiri ce se consumă doar într-o singură direcţie: spre celălalt, aşa cum Isus a făcut-o, pentru a ne fi un veritabil model. SUGESTII, CORECŢII SI... ORIENTĂRI PRINCIPIALE Bărbatul care va învăţa că pentru femeie contează gesturile mărunte şi că cele mari sunt punctate la fel ca cele mici, va fi ferit de o sumedenie de necazuri. Pentru a se simţi iubite, femeile au nevoie de numeroase dovezi de afecţiune. Una sau două dovezi, oricât de importante, nu le vor putea satisface. Ele au

cântărilor descoperim o sursă de învăţătură cu privire la dragostea conjugală desăvârşită. Din nefericire, jena victoriană din secolul al nouăsprezecelea cu privire la relaţiile sexuale a păstrat interpretările alegorice la modă ale Cântarea cântărilor. De exemplu, într-o controversă cu privire la această carte a Bibliei, atunci când dr. J. Pye Smith a demonstrat că metoda alegorică este "contrară tuturor legilor limbii şi ale raţiunii, şi în detrimentul religiei adevărate", dr. James Bennett i-a răspuns că trebuie să facă o interpretare alegorică, deoarece "limbajul Cântarea cântărilor în sensul ei literar este contrar naturii bunei-cuviinţe a femeilor!" În concepţia ebraică nu există o delimitare reală între dragostea faţă de Dumnezeu, dragostea faţă de semenul nostru şi dragostea senzuală faţă de soţ şi soţie, termenul pentru dragoste în cele trei situaţii fiind acelaşi: "ahavah". Dragostea între soţ şi soţie este privită ca un imperativ divin, ca o împlinire a voii lui Dumnezeu. Cântarea cântărilor îl învaţă pe acela care caută adevărurile ei că dragostea romantică, senzuală, este darul si creaţia lui Dumnezeu pentru căsătorie - că El cinsteşte si binecuvântează dragostea romantică adevărata dintre soţ si soţie, această iubire putând fi dezvoltată în căsnicie spre slava lui Dumnezeu.

nevoie de semnale (atenţii) constante de la partener, prin care traduc astfel mesajul bărbatului: sunt importantă pentru el, mă preţuieşte, deci mă iubeşte! Aşa cum bărbaţii trebuie sa facă mici gesturi faţă de femei, ele trebuie să fie pe fază în aprecierea acestor gesturi. Bărbatul are nevoie de aceste aprecieri şi încurajări pentru a continua să dea. Bărbaţii încetează să dea când simt că efortul lor este considerat ca de la sine înţeles. Printr-un zâmbet şi printr-o mulţumire, femeia îi confirmă că a obţinut un punct preţios în ochii ei. Când bărbatul simte că nu-i apreciat, încetează să mai acorde sprijin.

Pag. 3

Femeia trebuie să înţeleagă şi să accepte tendinţa instinctivă a bărbatului de a-şi concentra energia asupra unui lucru important şi de a banaliza importanţa gesturilor mărunte. Înţelegând acest fapt, în loc să se supere că primeşte mai puţin, va colabora cu el pentru rezolvarea problemei. Când bărbaţii dau mai puţin, ei nu fac asta pentru că nu-şi iubesc soţiile, ci pentru că au impresia că şi-au făcut datoria prin realizarea unui gest mare. În schimb, femeile dau cât se poate de mult, şi observă că au primit mai puţin abia când sunt epuizate. Ele oferă cu generozitate, şi presupun că bărbaţii vor face la fel. Femeile nu ţin scorul, ca bărbaţii. Cât timp femeia continuă să dea de bunăvoie, cu zâmbetul pe faţă, bărbatul presupune că scorul este egal. El nu realizează că femeia are capacitatea ciudată de a da cu bucurie, până ce scorul este cu mult în favoarea lui. O caracteristică a bărbatului este că el se mândreşte că se descurcă singur. Nu cere ajutorul decât atunci când realmente are nevoie. Dimpotrivă, femeile nu aşteaptă să-şi ofere sprijinul. Când iubesc pe cineva, dau tot ce sunt în stare. Nu aşteaptă să li se ceară şi, cu cât iubesc mai mult,

Să defrişăm câteva salve de atenţii si gesturi oferite femeii care provoacă sentimente si ambianţă iubirii romantice, care îi fac pe cei doi să rămână îndrăgostiţi. Oferă-i flori atât la ocazii, cât şi ca surpriză. Când vii acasă, primele patru minute să fie dedicate îmbrăţişării ei şi cuvintelor de bucurie ocazionate de reîntâlnire. Întreab-o cum a fost la serviciu, sau acasă, ce a mai făcut, iar dacă a avut probleme, nu te repezi să i le rezolvi, ci doar ascult-o cu atenţie, participând la ele. Dacă este obosită sau ocupată, oferă-te să pregăteşti masa. Stabiliţi cu ceva timp înainte o ieşire în oraş, întrebând-o unde ar vrea să meargă. Dăruieşte-i câte un compliment pentru cum arată, cu orice ocazie. Dă-i dreptate când este indispusă. Anunţ-o când vii târziu, printr-un telefon. Când îţi vorbeşte, lasă ziarul sau TV-ul şi acordă-i toată atenţia

cu atât dau mai mult. Dacă bărbatul nu oferă sprijinul, femeia înţelege greşit că el nu o iubeşte. Ea nu înţelege că el aşteaptă ca el să fie solicitat. Femeia continuă să răspundă afirmativ solicitărilor bărbatului, chiar şi atunci când scorul este inegal. Dacă poate să-şi ajute bărbatul, ea o face. Noţiunea de a menţine egalitatea le este străină. Dacă femeia simte că dă mai mult decât primeşte, se va supăra după un timp. Femeile nu-şi dau seama că bărbaţii dau puncte de penalizare când simt că nu sunt iubiţi şi sprijiniţi si, ca urmare, ei încetează să mai ofere. Punctele de penalizare sunt toxice pentru relaţie. El este în stare să-i retragă toate punctele ce i le-a acordat pentru prestaţia ei afectivă şi practică, şi chiar să o lase în minus, încetând să mai dea. Dacă va simţi afecţiunea şi susţinerea ei, el va restitui toate punctele şi va renunţa la puncte de penalizare. Iertarea este soluţia, în loc de sancţionare. O femeie i-a scris soţului, fără să-l condamne, de sentimentele şi frustrările ei în legătură cu felul cum era tratată de soţul ei foarte ocupat cu alţii, şi mai puţin cu ea: "Dragă Nelu, îţi scriu această scrisoare pentru a-ţi împărtăşi

printr-un contact vizual şi sufletesc garantat. Daca ea spală vasele de obicei, oferă-i-te din când în când s-o ajuţi, mai ales când a fost împovărată cu multe evenimente din zi. Sun-o de la serviciu pentru o scurtă comunicare, prin care îi spui o veste deosebită, sau întreab-o cum se simte şi spune-i un "te iubesc" din inimă. Aspiră, fă patul, spală gresia şi covoarele, du gunoiul. Când pleci în delegaţie sau ieşi din localitate, dă-i un telefon pentru a-i spune că ai ajuns cu bine şi numărul de telefon unde poate suna. Fii mereu cu igiena la punct, bărbierit şi parfumat. Un mic masaj pe spate sau la picioare o va revigora mai mult prin gest şi atenţie, decât prin actul fizic. Mângâi-o zilnic şi fii afectuos, fără a transmite semnale sexuale. Fii răbdător când îţi împărtăşeşte ceva. Manifestă-ţi afecţiunea în public şi ţine-o de mână sau de umeri, arătându-le celorlalţi ce comoară deţii. Creează ocazii ca să fiţi amândoi eleganţi.

sentimentele mele. Nu vreau să-ţi spun ce ai de făcut; vreau doar să-mi înţelegi sentimentele. Sunt supărată că stai atât de mult timp la lucru. Sunt supărată că, venind acasă, nu-ţi mai rămâne timp pentru mine. Vreau să petrec mai mult timp cu tine. Mă doare să ştiu că-ţi pasă mai mult de clienţii tăi decât de mine. Îmi pare rău că eşti atât de obosit. Îţi simt lipsa. Mă tem că nu vrei să ne petrecem timpul împreună. Mă tem să nu însemn încă o povară pentru tine. Mă tem să nu par că te cicălesc. Mă tem că sentimentele mele pentru tine nu sunt aşa de importante. Îmi pare rău dacă aceste sentimente te deranjează. Ştiu că faci tot ce poţi. Apreciez că te străduieşti. Te iubesc, Rodica." După primirea acestei scrisori, bărbatul a realizat eşecul lui şi a început să facă mici treburi pentru ea, luându-şi timp mai mult de la serviciu, în contul casei. Treptat, Nelu nu a mai fost atât de doritor să urmărească realizările marilor succese, ci a început să mai încetinească ritmul trepidant, rezultând chiar o situaţie profesională mai bună, cu mai mult succes, fără eforturi aşa mari şi o relaţie de familie minunată.

Acordă-i mai multă atenţie decât celor din jur. Fă-o să se simtă mai importantă decât copiii, sau surorile, sau fraţii tăi. Fă-i mici cadouri, din ceea ce îi place. Cunoaşte-i măsurile şi fă-i atenţii cu articole de îmbrăcăminte. Faceţi mici excursii romantice. Poartă o fotografie de-a ei în portofel si schimb-o din când în când. Oferă-te să repari ceva prin casă.

Pag. 4

Deschide-i uşa si preia sacoşele din mâna ei. Fă-i complimente pentru felul în care a pregătit masa. Ţine-i haina ca să se îmbrace şi deschide-i portiera la maşină. Spune-i "te rog" atunci când îi ceri ceva. Dacă nu se simte bine, fă-i un ceai şi întreab-o din când în când cum se simte, în timp ce o mângâi şi o îmbrăţişezi. Pregătiţi-vă să dormiţi împreună, mergând în acelaşi timp la culcare. Mulţumeşte-i pentru tot ce face pentru tine. Râzi la glumele ei şi foloseşte-ţi umorul pentru buna ei dispoziţie. Sărut-o la plecare şi la venire şi însoţeşte gestul cu un salut. Nu răspunde la telefon în momentele intime, sau când ea îţi împărtăşeşte sentimente delicate. Cumpără-i dulcele ei preferat. Oferă-te să mergi la cumpărături, dacă ea este cea care le face de obicei. Fii mândru de ea, vorbind de calităţile ei acolo unde eşti singur cu alte persoane.

Poate că reţeta ce urmează înseamnă ceva pentru tine: "Iei o ceaşcă de iubire, doua ceşti de loialitate, trei de iertare, patru litri de credinţă şi o oală mare de râs. Iei dragostea şi loialitatea şi le mesteci bine cu credinţa, apoi bagi mixerul şi mai adaugi tandreţe, bunătate şi înţelegere. Plus prietenie şi speranţa, totul stropit cu părţi zdravene de râs. Se pune să se coacă la soare şi se împachetează în multe şi dese îmbrăţişări. Se oferă zilnic în porţii generoase. Pofta bună, la o dragoste romantică!" CÂND ESTE SOARE Cheia se răsuci în broască şi, ca un vehicul supraîncărcat cu sacoşe, îşi făcu apariţia stăpânul casei, care avea în custodia iubirii lui doi copii plini de viaţă şi o soţie plăcută, pe care zilnic o curta cu cuvinte şi gesturi tandre. A doua zi se împlineau zece ani de la căsătoria lor şi, în consiliul de familie, s-a hotărât o mare sărbătoare, alături de câţiva invitaţi apropiaţi lor. Uşa bucătăriei s-a deschis şi zâmbetul strălucitor al doamnei, preocupată de fericirea zilei de mâine, s-a stins tot aşa de repede cum s-a şi înfiripat. - Ce-i cu tine? Îţi este rău? Ce este cu faţa asta aşa de palidă? - îl întrebă ea.

Dă-i o zi liberă, pregătind în locul ei toate evenimentele ce-i reveneau ca sarcină zilnică. Strecoară-i câte un bileţel în cărţile pe care le citeşte cu declaraţia ta de dragoste. Fă-i câte o farsă care să o destindă. De ziua ei încearcă să nu foloseşti aceleaşi urări, ci creează mereu ceva nou şi proaspăt. Şi câte altele pentru că merită şi sunteţi îndrăgostit, iar dispoziţia iubirii este continuu creatoare. CE PIERD ŞI CE CÂŞTIG Rutina şi monotonia, instalate prin lipsa cadrului iubirii romantice, duce la insatisfacţie maritală, iar resentimentele exprimate sau reprimate îmbolnăvesc relaţia de cuplu, angajând o înstrăinare funebră. Când dragostea romantică este exclusă, bucuria vieţii lipseşte şi ea, iar implicarea în socialul vieţii (în viaţa vecinilor, a bisericii, a colegilor de muncă) este lipsită de prietenie şi de influenţa creştină. Când îndrăgostirea eşuează din cauza egoismului şi a controlului, viaţa nu are sens şi încrederea este minată de înstrăinarea celor doi. Respectul de sine este scăzut când iubirea romantică lipseşte,

Puse jos sacoşele cu provizii şi, privind-o misterios, îi spuse scurt: Trebuie să vorbim imediat! Lasă tot şi vino în sufragerie! Îngrijorarea o cuprinse ca un val de frig, care te surprinde, îngheţându-te. Tatăl copiilor deschise uşa şi spuse serios celor doi bulgări de viaţă, care se prăpădeau pe o temă dată, că e bine să nu facă nici o gălăgie, pentru că are de vorbit cu mama lor nişte lucruri foarte importante. Copiii, care nu l-au văzut niciodată aşa de marcat pe părintele lor, au instalat urgent linişte, dar şi curiozitate. - Trage jaluzelele, să nu ne vadă nimeni! - spuse soţul doamnei lui. Ea se conformă mecanic şi, îngrozită, se aşeză pe canapea în faţă lui. Îşi scoase şorţul şi îl fixă crispată. - Du-te şi închide radioul, căci nu vreau să aud nici un zgomot. - Soţia alergă să-i împlinească porunca soţului, pe care nu l-a ştiut vreodată aşa de copleşit de vreo problemă, oricât de stranie ar fi fost ea. - Te rog, nu mă fierbe fără apă şi spune-mi ce s-a întâmplat! - a insistat ea.

tocmai pentru că lipsesc gesturile care semnalează preţuirea reciprocă. Cine nu se preţuieşte, nici nu preţuieşte pe celalalt. Dar acolo unde dragostea romantică găseşte noi expresii de afirmare, cei doi nu se mai satură unul de altul şi sunt într-o continuă căutare de a-l pune în evidentă pe celălalt, pierzându-se pe sine. În această atmosferă Dumnezeu este văzut în toată dăruirea Sa, iar credinţa celor doi este puternic ancorată în dragostea lui Dumnezeu. Nu sunt critici şi cicăleli, nu există competiţie si căutarea dreptăţii proprii, nu sunt jigniri şi ton ridicat de disciplinare sau intimidare, nu sunt resentimente şi teamă, nu sunt conflicte de putere şi nu se ascund unul de celălalt în trăiri private şi morale, nu există bugete separate şi închinări false, nu există lipsa de responsabilitate şi roluri neprecizate.

- Mai ai ceva pe aragaz sau la cuptor? Dacă ai, stinge totul! - spuse el, amplificând misterul. Şi trage telefonul din priză, să nu ne mai bruieze cineva! - strigă în urma ei. Copiii au crăpat uşa uşor, trăgând cu urechea. Ochii ei erau pregătiţi să rostogolească lacrimi ce de mult n-au mai vizitat faţa radioasă si mulţumită, luminată de fericitul ei soţ. - S-a întâmplat ceva cu părinţii noştri? - anticipă ea, nerăbdătoare. - Nu! E ceva mult mai important şi de altă natură! - ridică el tensiunea. - Se pare că trebuie să anulăm toate pregătirile de mâine! - spuse soţia, îngrozită de ceea ce urma să audă. - Eşti pregătită să-ţi spun în seara asta, sau vrei să te menajez si să-ţi spun mâine? - zise el, ridicând la culme momentul.

Pag. 5

- Nu mai rezist până mâine! Te implor, spune-mi acum, sau fac atac de cord. - Bine, draga mea! Trebuie să-ţi spun, căci nu mai pot să ţin în

- Chiar şi inima mea? Îţi dai seama prin ce tensiune m-ai trecut? În clipa următoare, toate pernele de ornament din sufragerie au

mine. Ochii ei se măriră de curiozitate. De abia mai respira de emoţie. La camera copiilor, nici un zgomot. Ceva mai încolo, uşa a scârţâit scurt, semn că cei mici erau cu radarele în funcţie. - Ei bine, iată vestea pe care vreau s-o auzi: te iubesc, spuse el rar şi apăsat, împrăştiind misterul, în timp ce pe faţa lui şi-a readus obişnuitele licăriri jucăuşe. - Cum? - se descarcă ea. M-ai pus să-mi opresc producţia din bucătărie, să scot telefonul, să trag jaluzelele şi să sting radioul ca să-mi spui tu declaraţia ta de dragoste? - Da, şi nu-mi pare rău! - zise el candid, fericit de isprava lui. În faţa cuvântului "te iubesc", orice activitate trebuie să înceteze! - spuse el patetic.

zburat spre "inamic". Copiii au scos un strigăt de victorie, năvălind peste el, siguri de o nouă hârjoneală. - Măcelăriţi-l, legaţi-l şi să stea zece ani fără apă şi mâncare! - le spuse ea celor mici, participând alături de ei la "pedepsirea" aducătorului de veşti "misterioase". Scena a fost teribilă, dar şi declaraţia de dragoste a soţului ei a fost inedită şi, cu toate că a costat ceva tensiune, i-a plăcut în final. Acolo, pe covorul din sufragerie, dragostea le lumina feţele ca un joc de artificii. Pentru că ştiau cum s-o împartă.

Lecţia 5: Hiroshima familiei - Divorţul

CÂND ESTE NOR Deschise uşa apartamentului cu teamă. Cunoştea scenariul. Ea, cu o privire de viscol siberian, va apărea din bucătărie şi-l va întreba, îngheţându-l: "Ai venit în vizită? În sfârşit, ţi-ai adus aminte că ai şi casă. Probabil că ţi-e şi foame. Nu-i aşa că eşti ostenit de atâtea treburi, pe care le-ai făcut pentru scumpa ta soţie şi pentru preţuita ta casă?"

SĂ FACEM PREZENTĂRILE Divorţul este un cuvânt inventat de iad şi propus cuplurilor care consideră că trăiesc o nefericire interminabilă. Psihiatrul creştin Paul D. Meier spune că există doar trei opţiuni pentru orice persoană implicată într-o căsnicie nefericită: Să obţină divorţul - cea mai mare

După o asemenea primire "triumfală" îi pierea orice senzaţie de foame, gura i se încleşta în muţenie, şi ciocolata din buzunarul drept, pe care i-o luase ca o promisiune pentru schimbarea gustului din relaţia lor, iarăşi nu era oferită. Ritualul era cunoscut: intra în dormitor, deschidea valiza de pe şifonier şi o arunca peste atâtea "promisiuni" ratate. Totuşi, în ziua aceea, scena întâmpinării lui nu s-a mai repetat. Din bucătărie nu a mai ieşit nimeni. În schimb, din dormitor se auzeau zgomote nervoase de uşi de şifonier trântite, care mai şi scârţâiau jalnic. Prinse curaj şi deschise uşa. - Ce faci? - o întrebă el, minunându-se de cutezanţa de a deschide discuţia. - Ce vezi! îl contră ea, înghesuind haine şi alte lucruri în cele două valize de carton. Plec, stimate domn. N-are rost să ne chinuim şi să ne îmbolnăvim unul pe altul. Mai ales tu pe mine. Văd prea bine că te incomodez. Tu ai programul tău, de care nu dai socoteală nimănui. Vii mut, pleci mut. Răspunzi în doi peri când te întreb ceva, trânteşti două pâini pe masă şi crezi că ţi-ai făcut datoria. La bucătărie robinetul curge întruna, cuptorul de la aragaz

laşitate, şi alegerea cea mai lipsită de maturitate. Să-şi păstreze căsnicia, fără a se strădui să o îmbunătăţească - o altă decizie lipsită de maturitate, deşi nu la fel de iresponsabilă ca divorţul. Să se confrunte în mod matur cu problemele personale şi să aleagă să-şi zidească o căsnicie plină de afecţiune, pe baza celei existente - singura alegere într-adevăr matură pe care ar putea s-o facă. Din cauza înmulţirii despărţirilor în căsnicie, divorţul a devenit o consecinţă a căsătoriei. Rata divorţurilor a crescut cu peste 700% în ultimii cincizeci de ani. Realitatea este că multe cupluri îşi plănuiesc cu mai multă grijă nunta, decât căsnicia. Divorţul este mai dureros decât moartea, pentru că nu se termină niciodată. Dar care este părerea lui Dumnezeu faţă de divorţ? "Căci eu urăsc despărţirea în căsătorie", zice Domnul. "Luaţi seama dar în mintea voastră şi nici unul să nu fie necredincios nevestei din tinereţea lui!" (Maleahi cap. 3:16, 15). Nicicând nu a fost mai bine subliniat faptul că credinţa în Dumnezeu se verifică cel mai bine în credincioşie faţă de partenerul de viaţă. În capul listei motivelor de divorţ este:

arde într-o parte, iar contorul de lumină merge chiar şi atunci când nu arde nici un bec. Uiţi să plăteşti întreţinerea şi telefonul şi habar n-ai unde este piaţa. Nu te interesează nimic în casa asta. Eşti ca la hotel, băiete! Iar eu, menajera ta! Ei bine, hotelul a dat faliment! Pe mine nu m-ai plătit de mult, nici măcar cu un "sărut mâna pentru masă". Am şi eu sentimente, prea distinse domn, şi tot aştept o coajă de suflet de la tine, dar în zadar! Măcar un strop de înţelegere din partea ta să fi avut! Dar ţi-ai găsit? De aceea plec! Sunt sigură că o să te bucuri. Îţi redau libertatea! El, lovit ca de un trăsnet, se lăsă uşor pe marginea patului, fixând valiza care refuza să se închidă. - Fie-ţi milă şi ajută-mă să o închid. O să fie ultima amintire a gestului tău generos pentru soţia ta. - Ascultă-mă puţin, o imploră el, şi poate că o să înţelegi! - E prea târziu, stimate soţ! Am obosit tot aşteptând! Singurul lucru pe care-l mai aştept de la tine este să-mi închizi valizele. De acum încolo, fiecare cu drumul lui!

a) Adulterul. Un psihoterapeut a estimat că în întreaga Americă 48% din bărbaţii însuraţi au la un moment dat o aventură extraconjugală, crescând mai mult pentru cei care au un venit mai mare pe an. Dr. Carter subliniază că aprox. 33% dintre femeile căsătorite au o aventură extraconjugală, vârstele cele mai vulnerabile fiind între 35-39 ani. El apreciază patru motive principale ale aventurilor extraconjugale. În mod ciudat, principalul motiv este o mânie nesoluţionată. Cel de-al doilea motiv îl reprezintă nevoile personale excesive; cel de-al treilea, revenirea la o libertate mai mare, iar cel de-al patrulea îl reprezintă preocuparea pentru viaţa sexuală. Cum îţi poţi da seama că te paşte o "aventură extraconjugală"?

atunci când petreci mai mult timp cu colegii, decât cu partenerul;

când împărtăşeşti prea multe "secrete" prietenilor şi colegilor;

când iei prânzuri lungi cu aceeaşi persoană de sex opus;

când te complaci în flirturi şi fantezii cu persoane de sex opus;

când îţi fug ochii mult prea des la bărbaţii frumoşi sau la femeile frumoase;

când cauţi la televizor emisiuni picante şi senzuale, sau când citeşti cărţi uşoare de dragoste,

dezvoltând o imagine erotică ilicită;

atunci când te consideri prea tare pe moralitatea ta, socotind că tu nu poţi fi o victimă a adulterului.

Pag. 1

"Când crezi că stai bine pe picioare, ia seama să nu cazi" - spune Biblia. b) Al doilea motiv care duce la divorţ ar fi absenţa. Viaţa trepidantă a societăţii noastre ne-a aruncat într-o dependenţă frenetică de muncă, concentrându-ne atenţia asupra carierei (în special bărbaţii), iar femeile, care au şi roluri de mamă, s-au aruncat sub povara unei cariere, dar şi sub răspunderea căsniciei, având grijă de copii în acelaşi timp. După o perioadă de timp, amândoi sunt atât de preocupaţi de munca lor, încât stau tot mai puţin împreună. Se instalează un sentiment de izolare şi indiferenţă. Treptat, ei nu mai comunică, şi în cele din urmă are loc o ruptură emoţională. Atunci când se gândeşte că în mod nefericit "căsnicia afectează împlinirea personală", se dezvoltă o filozofie de viaţă în care partenerul de cuplu îşi recunoaşte nevoia de a fi pe

Căsniciile nesalvate, se datorează în mare parte concepţiei dezvoltate de partenerul nevinovat, că cel vinovat nu se va schimba niciodată şi că nimic şi nimeni nu-l va putea convinge să ia direcţia bună. Din punct de vedere biblic, adulterul este singurul motiv de divorţ, care permite recăsătorirea pentru cei care au încheiat legământul la altar. Dacă vrei să fii liber să iubeşti, să trăieşti şi să creşti spiritual, pregăteşte-te să şi ierţi, deoarece Dumnezeu poate ierta acea persoană. Abuzul fizic, care pune în primejdie integritatea fizică a partenerului în mod repetat, poate duce la legalitatea de a da divorţ, sau la separarea pentru protecţia vieţii în faţa celuilalt. ARE VREUN ROST? Atunci când se recurge la divorţ, există o lipsă de sens al vieţii. Contradicţia ireconciliabilă decurge din hotărârea sub jurământ de a menţine căsătoria şi la bine şi la rău şi uşurinţa cu

primul loc. În loc ca absenţa să reprezinte problema propriu-zisă, ea devine soluţia. Când nu mai există atractivitate între cei doi, ei încearcă să caute motivele de nefericire şi să scoată în evidenţă defectele celuilalt. c) Al treilea "a" din seria motivelor de divorţ este abuzul, fie fizic, fie verbal, fie chimic (droguri, alcool). Bărbaţii agresiv fizic nu sunt nişte monştri, ci ei dobândesc acest comportament. Ei au fost bătuţi în copilărie, sau au fost martori în propria familie la asemenea abuzuri, deci agresivitatea li se pare firească. Când agresorul ştie că va trebui să răspundă în faţa legii pentru comportamentul său, reuşeşte să se stăpânească mai bine. Un cămin în care se strecoară violenţa este un infern. Pentru a identifica "semnalele de alarmă" ale agresiunii, trebuie să fim atenţi la descărcarea emoţională şi necontrolată a furiei, la "aruncatul" vorbelor înainte de gândirea lor, la trântitul uşilor, la dorinţa de a lovi ceva în momentele de dezorientare şi furie. Eşecul comunicării, lipsa obiectivelor comune, banii, conflictele în legătură cu copiii, amplifică motivele de divorţ şi, nu de puţine ori, motive copilăreşti, la baza cărora se află egoismul şi mândria aruncă în

care la tribunal anulezi promisiunea pe care Dumnezeu o prinde în legământ. * Divorţul presupune o pierdere a raţiunii sănătoase şi nu ţine cont de capacitatea dată de Dumnezeu de a rezolva conflictele, în vederea armonizării celor doi parteneri de viaţă. * Abandonarea luptei pentru apropierea celor doi în relaţia sănătoasă de căsnicie înseamnă hrănirea egoismului şi a mândriei, punând orgoliul deasupra refacerii iubirii celor doi. * Nu doar că divorţul nu are sens, dar distruge în cel care refuză refacerea căsătoriei puterea morală de a păstra şi dezvolta relaţii viitoare de calitate. SUGESTII, CORECŢII ŞI DIRECŢII PRINCIPIALE * Cei care vor să-şi salveze căsnicia de divorţ, vor aprecia următoarele sfaturi directe, ca o ocazie de a reflecta la hotărârea de a iniţia procesul de vindecare a căsniciei în derivă: * Nu va putea avea loc nici o creştere în relaţia ta de cuplu, dacă ai îndoieli cu privire la devotamentul tău faţă de căsnicia ta. * Atunci când partenerul tău nu îţi arată dragoste, încrede-te în

aer o relaţie chemată să nu se frângă niciodată. CE DESCOPERIM? Atunci când cuplurile fug de problemele lor divorţând şi recăsătorindu-se, vor exista patru oameni nefericiţi în loc de doi. Numeroase studii de psihiatrie au arătat că, atunci când cuplurile cu relaţii nevrotice divorţează, oricât de bune ar fi intenţiile lor, prin recăsătorire ei vor ajunge aproape întotdeauna în exact acelaşi tip de relaţie nevrotică pe care au avut-o înainte. Contrar concepţiilor lumii, o persoană singură poate salva o căsnicie. Majoritatea căsniciilor deformate sunt aduse la o vitalitate nouă, în esenţă prin preocuparea unei singure părţi. Divorţul va fi cel mai greu suportat de copii, în special pentru cei cuprinşi între şapte şi treisprezece ani.

Dumnezeu, ca El să-ţi împlinească nevoile tale emoţionale. El nu te va dezamăgi. * Dăruieşte-i partenerului tău cinstea, dragostea şi respectul, chiar dacă acţiunile lui nu le merită. Manifestă faţă de el o acceptare caldă, oricare ar fi împrejurările. Cu cât situaţia ta este mai lipsită de speranţă, cu atât este mai profitabil ca purtarea ta plină de dragoste să fie acceptată drept veritabilă şi salvatoare. * Nu încerca să schimbi viaţa partenerului tău! Iubeşte-l numai! * Trăieşte fiecare zi concentrându-te asupra prezentului, iertând trecutul greşit al celui de lângă tine şi manifestând încredere în viitorul schimbat în bine de către Dumnezeu în dreptul celui pe care-l iubeşti.

Pag. 2

* Nu păstra resentimente faţă de nimeni implicat în situaţia nefericită prin care treci. Nu-ţi întoarce niciodată copiii împotriva tovarăşului tău de viaţă! Iartă! * Nu cere familiei sau prietenilor

* Tu devii atrăgător iubind şi nu făcând eforturi ca să-ţi atragi iubirea. * Nu te lăsa condus de furtuna sentimentelor tale, ci orientează-te principial după Cuvântul Bibliei.

să fie împotriva partenerului tău care ţi-a greşit! * Nu discuta cu alţii problemele intime ale căsniciei voastre! Nu alimenta bârfele! * Alege-ţi cu înţelepciune consilierul biblic! Nu discuta niciodată problemele tale cu un prieten de sex opus! * Petrece cât mai mult timp posibil studiind Cuvântul lui Dumnezeu! * Concentrează-te asupra ta însuţi, îndreptând greşelile pe care le-ai făcut şi cerându-I lui Dumnezeu să-ţi arate cum trebuie să te schimbi, în loc să te concentrezi asupra eşecurilor partenerului tău. * Nu te separa de partenerul tău. Îndeamnă-l să rămână în cămin, orice s-ar întâmpla. * Nu-i da celuilalt acordul pentru divorţ. Fă tot ce stă în puterea ta pentru a-l amâna sau a-l împiedica. * Petrece un timp cu oameni care te vor încuraja în creşterea spirituală. * Nu încerca să găseşti o compensare exagerată în copiii tăi. Ei au nevoie de dragoste şi de stabilitatea ta în timpul în care celălalt partener este plecat, însă ei au nevoie şi de disciplină. * Nu încerca să te aperi pe tine

* Nădăjduieşte totul, crede totul, suferă totul! CE PIERD ŞI CE CÂŞTIG * Divorţul înseamnă întreruperea cunoaşterii în vederea relaţiei veşnice. Dumnezeu nu ne cheamă în legături improvizate şi scurte, ci veşnice. * Atunci când virezi la stânga, lăsându-ţi partenerul de viaţă abandonat, îţi părăseşti credinţa în Dumnezeul care are toată puterea de a reface relaţia. * Când hotărăşti divorţul, îţi amenajezi un viitor după inima ta, fără speranţa unei iubiri garantate de Creatorul legământului. * Atunci când pleci de lângă partenerul tău, tu desfiinţezi biserica din casa ta, "pentru că acolo unde sunt doi sau trei sunt şi Eu în mijlocul vostru", a spus Mântuitorul. * Păstrând o relaţie exclusivă cu partenerul tău, tu Îl reprezinţi pe Dumnezeu în relaţia cu omul, ca simbol nealterat. * Când te hotărăşti să refaci relaţia, eliminând divorţul ca opţiune, tu îndrepţi atenţia spre Cuvântul lui Dumnezeu şi spre puterea Lui transformatoare. * Atunci când iniţiezi divorţul, îl

însuţi de vorbe rele, bârfă şi critică. Domnul se va lupta pentru tine şi tu îţi vei păstra pacea interioară. * Atunci când faci orice lucru pentru a eşua căsnicia voastră, tu mergi împotriva voinţei lui Dumnezeu. * Nu te aştepta ca partenerul tău să se schimbe peste noapte, atunci când el va veni acasă. * Perioada cea mai grea va fi atunci când veţi fi împăcaţi şi tu vei avea tendinţa de a aluneca iarăşi în vechile obiceiuri. Nu o face! * Pregăteşte-te să fii respins, ştiind că tu deţii o măsură suficientă de har, prin relaţia apropiată cu Dumnezeu. * În cazul infidelităţii partenerului tău nu cere amănunte despre acea relaţie ilicită, pentru că îţi va fi mai greu să te echilibrezi emoţional.

consideri vinovat pe Dumnezeu pentru eşecul tău şi nu este drept. * Atunci când încercaţi amărăciunea divorţului, deturnaţi misiunea pe care Dumnezeu v-a dat-o de a modela prin Cuvânt inimile celor trişti şi de a-i atrage la El prin modelul vieţii voastre. * Când faci eforturi să strângi câţiva martori la divorţul tău, nu faci decât să vinzi instanţa ta sensibilă - conştiinţa - pe o instanţă firească, care va călăuzi doar spre ruină sufletească şi spirituală; Mântuitorul spune că ceea ce-i faci celui de lângă tine, Lui îi faci. "Merit eu un astfel de tratament, după câtă dragoste ţi-am cântărit pe dealul Căpăţânii?" - vei auzi glasul în urma demersurilor tale de a te separa. Oricum, riscurile sunt prea mari să crezi că divorţul este soluţia la criza ta.

Pag. 3

- Nu mai stau o clipă în casa asta! Mersi că mi-ai închis valizele. E un semn că trebuie să plec, spuse soţia, în vocea căreia se vedea o undă de nesiguranţă în hotărârea ei.. - Ascultă-mă doar câteva minute şi, apoi, dacă nu vrei să mai stai, nu te pot forţa, îşi plânse el

În faţa lui, femeia cu privirea tristă îşi uda faţa cu lacrimi. Nu mai avea puterea să le şteargă. - Şi am mai făcut o greşeală, continuă el. În fiecare zi ţi-am cumpărat o ciocolată şi mi-am zis că, dacă mă vei întâmpina cu un zâmbet, să ţi-o dăruiesc. Dar tu erai obosită şi necăjită că

cuvintele. - Ce-ai putea să-mi mai spui? De ce n-ai făcut-o până acum? Hai, spune repede, că sunt hotărâtă să nu mă joc, se răsti ea, în timp ce se aşeză pe marginea patului, de cealaltă parte a valizelor. - Uite, spuse el frângându-şi mâinile, eu am greşit de prea multe ori. Ştiu că te-am rănit cu felul meu de a fi, şi pe deasupra nici n-am avut curajul să-ţi spun ce mă nemulţumeşte. Nu te merit. Dacă vei pleca, să-ţi rămână în minte cuvintele mele: eu te iubesc, deşi nu am ştiut să-ţi arăt iubirea mea. Am îngropat-o uneori în mânie, în teamă, în ruşine, dar acum, uite, o scot la suprafaţă. Măcar acum, deşi mi se pare destul de târziu. Da, mă cunoşti prea bine, eu întotdeauna vin târziu. Am aşa o dorinţă să mai pornim o dată drumul iubirii noastre! Dacă îmi vei spune că mă ierţi pentru felul în care te-am condamnat la singurătate, pentru tăcerile mele dureroase, pentru uitarea mea cu privire la aşteptările tale, atunci povara mea se face la jumătate. Nu aş mai concepe o viaţă ca până acum. Mi-a şoptit o voce de sus că trebuie să-ţi spun cuvintele astea şi tot am amânat. Ce rău îmi pare că nu le-am spus mai înainte!

totdeauna veneam târziu şi numai de zâmbet nu-ţi ardea, iar eu am amânat mereu darul pentru tine. Se ridică şi, de pe şifonier, coborî un geamantan şi îl deschise. Era plin cu pachete de ciocolată de diferite culori şi mărimi. - Cum, ai făcut tu asta pentru mine? spuse ea ridicându-se. Îşi dezbrăcă pardesiul, veni lângă el şi-l îmbrăţişă. - Atâta timp am avut lângă mine un trandafir şi nu l-am văzut din cauza spinilor. Se depărtă puţin de el şi-i oferi un zâmbet printre lacrimi. - E cel mai frumos dar din lume pe care l-am putut avea vreodată; apoi, arătându-i valiza cu acel dulce risipit în atâtea forme, îi spuse: Sunt ale tale. Toate. - Dar trebuie să coste o groază de bani, spuse ea încântată. - Nimic mai mult decât un zâmbet. A doua zi, lângă tomberonul de gunoi erau aruncate două valize goale.

Lecţia 6: Stingeţi focul! - Conflictul din cămin

CÂND ESTE NOR "În ţara iubirii a izbucnit războiul. Cum se face că în vieţile noastre sunt atâtea conflicte, deşi cu toţii, bărbaţi şi femei, căutăm fericirea? Cum se face că suntem în război tocmai cu cei pe care-i iubim mai mult? Războiul izbucneşte când două ţări îşi dispută suveranitatea asupra aceluiaşi teritoriu, când frontierele dintre două state independente au fost imprecis definite, sau când, cu timpul, s-au şters. Acolo unde graniţele au fost trasate bine şi sunt respectate, nu există nici neclaritate, nici conflict." "De unde vin luptele şi certurile între noi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?" spune un scriitor al Bibliei (Iacov cap. 4:1). "Dar dacă pofta şi plăcerea mea este ca partenerul meu de căsnicie să fie mai prezent în gospodărie şi mai comunicativ, care e vina mea că din asta iese un conflict atunci când i le cer?", se aude o voce plină de nedumerire. Cineva spunea că "singurul mod de a câştiga un război este să-l previi". "Frumos spus, dar deja este pornit! Lucrul acesta am să-l spun şi eu altuia după ce voi stinge focul. Aşa că, ajutaţi-mă!" - va spune cineva prins într-un conflict teribil. Deoarece fiecare fiinţă este unică

O altă sursă de conflict poate fi interpretarea diferită a nevoilor emoţionale. Fiecare concepe şi demonstrează dragostea în mod diferit. Noi aşteptăm din partea celuilalt dragoste, apreciere şi respect. Dar dragostea nu este ceva tangibil şi de aceea este greu de vizualizat. Unii, care sunt vizuali, vor să vadă dragostea, auditivii vor s-o audă (de mult nu mi-ai mai spus "te iubesc"); kinestezicii trebuie să simtă dragostea în acţiune. Dacă partenerii de căsătorie ar fi în stare să-şi înţeleagă unul altuia nevoia de a vedea, de a auzi sau de a simţi demonstraţii de iubire, de apreciere şi respect, este foarte probabil că să fie evitate certurile. O altă ocazie de ceartă poate izvorî din faptul că mesajul primit nu coincide cu mesajul transmis, adică ce-am înţeles eu nu seamănă cu intenţia celui care a emis mesajul. Cel care a primit mesajul se comportă ca şi când ar fi înţeles însemnătatea mesajului şi acţionează conform acestei presupuneri, fără să verifice dacă a înţeles bine. - Vino repede, dar cât de repede poţi - îi strigă soţia din bucătărie. "Iar mă cheamă să mă tachineze cu vreo chestie gospodărească neterminată. Asta e, nu poate fi altceva!" - gândeşte soţul,

şi contribuie cu lucruri diferite la viaţa de cuplu, vor apărea conflicte. Şi este bine să existe conflicte. Adevărata problemă este cum reacţionăm în faţa conflictelor şi cum le rezolvăm. SĂ FACEM PREZENTĂRILE Ce este un conflict? Găsim următoarele definiţii: neînţelegere, contradicţie, dezacord, ceartă, antagonism. "Suntem căsătoriţi de cincisprezece ani şi totuşi nu este săptămână să nu ne certăm. Iritarea şi cearta au devenit hrana noastră zilnică şi, deşi este atât de amară, o înghiţim fără s-o mestecăm. La voi cum e, că eu m-am săturat?" - îşi strigă durerea o doamnă profesoară de la catedra de Etică din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Sociale. Care sunt motivele care descoperă conflictul? Atunci când partenerii au păreri diferite cu privire la sistemul de valori, acesta poate fi o sursă de conflict, indiferent cât de mult se iubesc unul pe celălalt. Cu toţii avem valori care sunt importante pentru noi şi le ierarhizăm pe diferite grade de importanţă. Astfel, dacă unul dintre parteneri apreciază spiritul de economie, iar celuilalt îi place să cheltuiască, dacă unuia îi plac saloanele de artă, florile şi muzeele, iar celălalt

trăgându-şi picioarele spre presupusa dojană. - Iar eşti pusă pe harţă. Azi vreau linişte şi nu mai vreau să fiu moralizat. Este ziua mea liberă, aşa că lasă-mă în pace! - strigă el în uşa deschisă a bucătăriei. - Ce-i cu tine, bărbate? Ai vreun scurtcircuit la minte? Te-am chemat doar să-mi omori un gândac ce-a ieşit din dulap. Nimic mai mult! O metodă obişnuită de abordare a conflictelor este ignorarea lor. Cei care consideră că nu trebuie să le dea atenţie, că trebuie să le uite, să le ascundă sau să le trateze cu indiferenţă, cred că e o metodă creştină. Dar îngroparea conflictelor nu duce decât la acumularea resentimentelor, care are ca efect deteriorarea relaţiei maritale. Când deosebirile sunt ascunse, ele sunt îngropate de vii şi ulterior vor învia. O altă metodă de abordare a conflictelor este exprimarea fără rezerve a sentimentelor. Căminul celor care aplică aceste metode se aseamănă cu teatrul unor operaţiuni de război. Orice fel de arme sunt permise: cuvinte jignitoare, gunoaiele trecutului aduse la suprafaţă, strigăte de ameninţare, dispreţ exprimat. Rezultatul este o intensă

preferă evenimentele sportive, dacă unul apreciază supunerea, iar celălalt egalitatea şi independenţa, atunci vor apărea sigur probleme majore. Chiar dacă amândoi sunt de acord cu valorile de mai sus, totuşi nu sunt de acord în ce priveşte gradul lor de importanţă sau cu momentul în care ele trebuie să se manifeste. În astfel de cupluri cei doi se vor certa, se vor iubi şi se vor ruga împreună, dar apoi se vor certa din nou, fără ca măcar să ştie de ce se ceară, sau măcar să abordeze vreodată importantul "de ce"..

frustrare. Fiecare joacă rolul unui avocat abil, hotărât să obţină nu numai declararea celuilalt drept vinovat, ci şi condamnarea şi executarea sentinţei.

Pag. 1

Acest soi de conflicte izbucneşte deseori din neînţelegerea diferenţelor dintre bărbat şi femeie. Conflictele nerezolvate nu scad din intensitate, dimpotrivă, tensiunile se acumulează. Diferenţele de opinii duc la ceartă, iar modalitatea în care ei încearcă să-şi rezolve conflictul se cheamă confruntare. Disputa aprinsă este numită altercaţie, iar rezultatul este dezbinarea celor doi. Mânia intensă duce la luptă şi se obţine respingere. Confruntarea ostilităţilor aduce declaraţie de război şi rezultatul

Conflictul este un fenomen normal şi de aceea este inevitabil. Perspectivele diferite duc la opinii şi preferinţe diferite, iar rezultatul este conflictul. Dwight Small spune: "Cele mai multe conflicte dintre soţi sunt verbale. Conflictul verbal în sine nu este dăunător. Efectul lui negativ se datorează lipsei de maturizare a celor doi care se află în conflict. Ciocnirile verbale produc rezultate, dintre care unele sunt sănătoase şi folositoare. Conflictul deschide sau închide uşa comunicării. Fiind o realitate inevitabilă în căsnicie, el poate fi folosit spre binele partenerilor, făcând parte

este separarea. SĂ CONSEMNĂM CELE CINCI METODE DE ABORDARE A CONFLICTELOR Prima abordare este retragerea. Dacă socoteşti că nu îl poţi controla, nu te vei angaja să rezolvi conflictul. Ca autoprotecţie, părăseşti locul conflictului sau manifeşti tăcere, ignorând cuvintele celuilalt pentru a nu le lăsa să pătrundă în minte. O altă alternativă este victoria, când crezi că trebuie să-ţi protejezi interesele sau când imaginea ta este ameninţată, recurgi la contraatac. Aceasta înseamnă atacarea slăbiciunilor şi vulnerabilităţilor şi profitarea de aceste minusuri pentru a-l obliga pe celălalt să renunţe. Resentimentele păstrate se scot la timpul potrivit pentru a tranşa un conflict de partea ta. A treia abordare a conflictului este cedarea. Socotind că este costisitoare şi riscantă confruntarea, cedăm în faţa partenerului: "Bine, fie cum zici tu!". Cedarea permanentă duce la formarea unei atitudini de martir şi, în cele din urmă, partenerul începe să se simtă vinovat. Cedând, laşi impresia că tu deţii controlul şi te porţi

din procesul creşterii. Nu subestimaţi niciodată potenţialul pozitiv al conflictelor! În căsnicia creştină, conflictul este un mijloc folosit de Dumnezeu pentru a ne învăţa umilinţa, deoarece duce la mărturisirea greşelilor, la iertare şi la împăcare." Conflictul este semnul că un partener are o nevoie neîmplinită, sau se simte lipsit de valoare. Conflictele sunt deseori doar simptome. Cauza multor conflicte este neîmplinirea unor nevoi. În loc să ne ocupăm de simptome, este mai bine să privim dincolo de ele, să descoperim ce nevoie încearcă partenerul să-şi împlinească şi să ne străduim să o împlinim. Multe conflicte nu sunt abordate deschis pentru că majoritatea oamenilor nu au învăţat cum să rezolve conflictele. Evitarea conflictelor de mică importanţă va crea predispoziţia pentru a le eluda şi pe cele majore. Bernanrd Wiese spune: "Neînţelegerile sunt inevitabile în viaţa cuplului şi a familiei. Uneori soţii intră în competiţie unul cu celălalt, în loc să-şi înţeleagă rolul de a-l ajuta şi a-l completa pe partener. În loc să aleagă izolarea şi înstrăinarea care apar atât de frecvent în

"creştineşte"... Nu uităm că, atunci când înăbuşim şi reprimăm mânia, o acumulăm. O altă metodă de abordare a conflictului este compromisul, care învaţă că, dacă cedezi puţin, câştigi puţin. Nu vrei să câştigi tu toate conflictele, dar nici partenerul tău să nu le câştige. "Metoda târguielii" presupune a face concesii reciproce. A cincea metodă este rezolvarea conflictului. Ca urmare a confruntării deschise şi directe, dar creştine, cuplul este de acord să rezolve problema, chiar dacă unele idei şi dorinţe iniţiale s-au schimbat. Ambii parteneri sunt satisfăcuţi de soluţia la care s-a ajuns, iar rezultatul este schimbarea situaţiei, atitudinii sau comportamentului care le convin amândurora. CE DESCOPERIM? Într-un conflict în care partenerii sunt furioşi, nu se atacă problema, ci persoana.

căsnicie, cuplurile trebuie să depăşească tendinţele de a se retrage în singurătate, de a evita suferinţele personale, de a se răzbuna şi de a se învinovăţi unul pe altul. Pentru acest lucru trebuie ca deosebirile dintre ei să fie discutate deschis şi comunicarea să fie bună. Accesele de mânie sunt imprevizibile, dar lucrul cel mai important este modul în care abordăm exprimarea mâniei." Conflictul este o ocazie de a dezvolta relaţia. El este ca şi dinamita. Poate fi util, dacă este folosit corespunzător, dar poate fi distructiv, dacă este folosit într-un moment nepotrivit şi într-un mod neadecvat. Conflictul este, de asemenea, o cale de stimulare a resurselor şi forţelor individuale. Aplanarea conflictului contribuie la dezvoltarea individuală a soţilor. Dr. Small spunea: "Neînţelegerile apar şi ele trebuie rezolvate într-un mod sau altul. De asemenea, este necesar să nu uităm că neînţelegerea este un lucru, iar comportamentul urât este cu totul altceva." Conflictele nerezolvate sunt o piedică în calea rezolvării relaţiei şi a satisfacţiei celor doi soţi.

Pag. 2

Când conflictele nu sunt rezolvate, se ridică ziduri între parteneri. Omul are tendinţa de a deveni defensiv pentru a nu mai suferi. Această atitudine accentuează şi mai mult tensiunea din relaţie. ARE VREUN ROST? Suntem tentaţi să spunem că în mod sigur conflictul nu are nici un sens, decât distrugător. Nimic mai fals! Să exprimăm grafic:

Pornim de la ideea că neînţelegerile şi conflictul nu au conotaţie negativă, dimpotrivă, generează schimbări care duc la progresul relaţiei. Observăm mai întâi diferenţe între soţ (pătrat) şi soţie (cerc). Unul este mai colţuros, dar oferă stabilitate, iar celălalt simbol este mai delicat, cu arcuire atrăgătoare, dar care o ia la vale dacă este

Conflictele arată spre natura noastră perfectibilă şi spre nevoia de unitate care rezultă din modul pozitiv de abordare a lor. Conflictele arată că, în condiţii de păcat, viaţa are sens în lupta contrariilor, care aduc armonie în cuplu. "În lume veţi avea multe necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea" - spune Isus. Conflictul care nu este lăsat să degenereze în ceartă nu pune stăpânire pe cei doi, legându-i în resentimente, ci partenerii de viaţă maritală stăpânesc conflictul rezolvându-l şi supunându-l în interesul lor. Prin lucrarea pe care conflictul o face, aduce în inima celor doi umilinţă pentru că renunţarea la sine este cheia rezolvării oricărei tensiuni. Dumnezeu ne-a făcut gestionari ai conflictului dintre păcat şi neprihănire, iar rezolvarea lui ne este lăsată nouă prin alegerea puterii care să nimicească în noi nelegiuirea, iar această putere este Cuvântul lui Dumnezeu. SUGESTII, CORECŢII ŞI

vreo pantă. Apar neînţelegerile - "De ce nu te rostogoleşti şi tu aşa frumos cum fac eu?" - zice sfera cubului cu feţe pătrate. "Pentru că nu pot! Aşa sunt făcut eu, să mă aşez bine unde sunt pus şi să dau mai multă siguranţă" - se făli el. "Tu, dacă o iei înainte, s-ar putea să dai de o vale şi să te rostogoleşti în mlaştină" - spuse înţelept cubul. "Dar eu sunt soţia ta şi trebuie să mergem amândoi în acelaşi pas rostogolit ca al meu" - îi aduse bila aminte de responsabilitatea căsniciei. "Dar de ce nu te-ai lua după pasul meu de zar, care se opreşte la timp?" - o contră cubul, şi conflictul s-a dezlănţuit, totuşi fără să se ajungă încă la ceartă. "Am o idee!" - zise bila senină. "Eu îţi dau din rotunjimea mea, iar tu îmi dai din pătrăţoşenia ta, dar în aşa fel încât să nu fim separaţi. Ce zici?" "Hai s-o facem!" - acceptă cubul. Şi a ieşit o casă cu acoperiş rotund şi cu o rostogolire mai ponderată. Un lucru era sigur: în cub nu mai ploua pentru că exista acoperiş semisferic, iar bila nu mai era în pericol să se piardă în mulţime pentru că, fuzionând cu cubul, avea o bază stabilă. CE ÎNVĂŢĂM DIN SIMBOLURILE DIAGRAMEI? Ceva ce merită reţinut: cei doi parteneri din căsnicie îşi unesc voinţele pentru a forma una singură, cu totul nouă, păstrând ceva din particularităţile de dinainte, dar fuzionând în dragoste printr-o dăruire cu sacrificiu, iar ceea ce este sacrificat nu este decât eul lor.

... DIRECŢII PRINCIPIALE Odată ce am ales din cele cinci metode de abordare a conflictului să rezolvăm conflictul şi nu compromisul din obişnuinţă sau victoria sau retragerea sau cedarea, mergem după o conduită pe care parţial o găsim şi la comunicare, întrucât cele două sunt strâns legate între ele. În primul rând: Vorbeşte direct cu persoana cealaltă. Nu presupune că partenerul ştie ce gândeşti şi ce simţi. Fii onest în afirmaţiile tale. Nu te lăsa prins în capcana ghicirii gândurilor şi motivelor celorlalţi. Pune întrebările sub forma unor afirmaţii. "Este adevărat că ai tendinţa de a veni târziu acasă din cauza posibilelor mele reproşuri legate de treburile din casă?" şi nu: "De ce nu vii şi tu odată mai devreme, să mai fac şi eu cu tine un capăt de treabă?" Accentuează dorinţele şi schimbările pozitive pe care le urmăreşti, nu defectele sau greşelile pe care speri să le eviţi. "Mi-ar plăcea să mă îmbrăţişezi mai des", în loc

Conflictele care nu duc la lupta pentru excludere reciprocă, ci sunt rezolvate, îi cheamă pe cei doi la îmbogăţirea naturii lor cu aspecte afective şi raţionale, pe care nu le aveau dezvoltate mai înainte.

de: "Nu ştiu când o să scap de insensibilitatea asta a ta!" Împărtăşeşte-ţi dorinţa sub forma unei preferinţe, nu a unei necesităţi, dacă este necesar să vorbeşti despre dorinţele tale. "Prefer să-ţi vorbesc atunci când te uiţi la mine" şi nu: "Atunci când eu îţi vorbesc tu să te uiţi în ochii mei, că altfel o să ai de-a face cu mine!". Abordează-l pe partener cu dragoste, chiar dacă simţi că nu te iubeşte. Dacă îţi arăţi dragostea prin fapte, partenerul tău s-ar putea să-ţi răspundă la fel, iar dacă nu, nu te descuraja: dragostea pe care o arăţi va împlini unele din nevoile tale şi este o dovadă a dragostei lui Hristos. Foloseşte în propoziţie persoana întâi, nu persoana a doua, cea de pe urmă aducând acuzaţie. "Eu simt că te-ai răcit în ultimul timp faţă de mine" şi nu: "tu niciodată nu răspunzi la nevoile mele afective." Alege un timp potrivit pentru rezolvarea conflictului. "Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui şi ce bună este o vorbă spusă la

vreme potrivită!" (Proverbe cap. 15:23)

Pag. 3

Defineşte problema. Cum defineşti tu problema şi cum o defineşte partenerul tău? Uneori este mai bine să nu mai vorbiţi despre problemă, ci fiecare să scrie modul în care o percepe şi cum crede că se poate rezolva. Să luăm problema timpului afectat copiilor de către părinţi. Ea petrece mult timp cu copii, iar el foarte puţin sau deloc - aceasta este problema. A discuta la nesfârşit proporţiile timpului afectat creează frustrări şi altercaţii. "Cum vezi tu din perspectiva ta această problemă? Te gândeşti la o rezolvare?" - îl cercetează ea. "Cred că mă risipesc prea mult în treburile serviciului, în dauna copiilor. Ştiu ce am să fac. Voi pleca mai devreme de la serviciu şi sper să-ţi fiu partener mai activ pentru copii. Contează pe mine!" Defineşte aspectele problemei în care vă înţelegeţi şi aspectele în care există neînţelegeri. Discutaţi mai întâi lucrurile cu care sunteţi de acord şi apoi întrebaţi partenerul cu ce nu este de acord. Ajungem acum la partea mai delicată. Puţine

CÂND ESTE SENIN Era prima zi după luna de miere şi prima zi de lucru a tânărului proaspăt căsătorit. Ea a rămas acasă şi a făcut prima ei mâncare pentru iubitul ei. Trei feluri, o prăjitură şi o budincă. - Oau! - se uimi Lucian când intră în bucătărie. E mai mult decât mi-am închipuit! Ce varietate şi ce mirosuri! Eşti o gustoasă! - o răsfăţă el. - Apropo de gustoasă, nu vrei să guşti ciorba? - îl îmbie ea. - Cu viteza luminii! - se execută el. Cum o făcea mama! - o lăudă Lucian. Şi drobul, e o minunăţie! Ce să mai zic de ciulama! Nu merit atâtea bunătăţi! Totuşi, parcă ceva lipseşte! - spuse el fără să realizeze ce ar putea să însemne observaţia lui. - Ce lipseşte? - se interesă soaţa lui, întunecându-se la faţă. - E ceva ce nu-mi dau seama. E nemaipomenită, dar parcă lipseşte ceva ce nu lipsea la mama. - Şi nu-ţi aduci aminte? - îl interogă soţia căzută de-a binelea în dezamăgire.

conflicte sunt provocate doar de una din părţi; de obicei ambii parteneri contribuie la apariţia problemei: Identifică întâi contribuţia ta la apariţia conflictului. Dacă îţi asumi responsabilitatea pentru ivirea conflictului, partenerul tău va vedea dorinţa ta de a coopera la găsirea unei soluţii şi va fi mai dispus să discute problema. Pasul următor este să îi faci cunoscut partenerului lucrurile pe care eşti dispus să le faci pentru rezolvarea conflictului şi apoi să îi ceri părerea. Rugăciunea este chemată chiar de la început să se facă auzită de cei doi, făcându-i conştienţi de o putere pe care o au la dispoziţie prin iertare, dar şi de o Persoană divină care îi înţelege şi care este dispusă să stăruiască cu toată iubirea Sa la aprinderea iubirii celor doi. CE PIERD ŞI CE CÂŞTIG? Atunci când nu există voinţă pentru rezolvarea conflictului, relaţia are de suferit, iar mânia acumulată va putea exploda nefericire, resentiment şi singurătate. Nu doar că egoismul creşte, dar este în discuţie pierderea credinţei celui care favorizează răzvrătirea faţă de partener şi implicit faţă de Autorul legământului.

- Uite, nu-mi pot aduce aminte! E ceva ce dă şic mâncării. Leuştean şi morcov ai pus? - Am pus! - se răsti ea. - Ţelină şi ceapă şi mărar ai pus? - o întrebă el, nepricepând tensiunea ei. - Am pus! - îi zise ea scurt. - Să-i dau telefon mamei s-o întreb, ca să nu mai stau în tensiunea asta! - continuă el inocent. - Nu-i nevoie! - îi spuse ea rece. Toată mâncarea e făcută după reţeta mamei tale. Umbra ei este aici, în toate cele trei feluri de mâncare. Şi aş vrea să ştii că tensiunea mea este de zece ori mai mare ca a ta. Am priceput, stimate domn! Mâncarea mea nu are gust, iar eu nu am nici un haz. În schimb, mâncarea mamei tale are tot ce-i trebuie, chiar dacă pune în ea exact ce am pus şi eu. Nu am decât o singură explicaţie. Oricât m-aş strădui, niciodată mâncarea pe care ţi-o voi face nu va avea gust ca la mămicuţa ta, acasă. Dar am şi rezolvarea! Şi, până să priceapă el, tânăra lui doamnă aruncă ciorba în chiuvetă, şi cele două feluri scăzute la coş. - De ce-ai făcut asta? - întrebă el răvăşit.

Respectul de sine este în derivă şi incapacitatea de a se iubi pe sine duce la neputinţa de a-l iubi pe partenerul de viaţă. Priviţi totuşi la câştigul care vine din conflictele rezolvate! Bucuria relaţiei va însori inimile celor doi, iar paşii făcuţi spre armonizarea vieţilor lor îi vor împinge spre noi explorări ale altor conflicte ce vor avea şanse mari de a fi rezolvate. Siguranţa vieţii capătă o expresie bine conturată, iar capacitatea celor doi de influenţă sănătoasă va creşte şi va atinge cercul lor de influenţă spre vindecarea multor boli de familie din anturajul pe care şi l-au făcut. Iar dragostea este proporţională cu numărul de conflicte rezolvate.

- Pentru că mâncarea mea nu are şic, domnule! - i-o reteză ea şi-l lăsă ca o culme de rufe atârnând pe jos. "Ce-am putut să fac?", se certă tânărul domn, care nu mai simţea nici urmă de miere în gură, după luna petrecută cu iubita lui. Parcă ieri i-a spus că el prevede, în mod profetic, că prima lor ceartă va avea loc după o sută cincizeci de ani şi va fi cu privire la cine să aibă întâietate la plimbat nepoţii în parc. A venit mai repede decât a prevăzut.

Pag. 4

"Cine m-a pus să caut eu gustul de acasă, de la mama? Pur şi simplu i-am frânt toată bucuria ei pe care a strâns-o în toate felurile de mâncare pe care mi le-a făcut doar pentru mine. Îmi vine să-mi smulg părul din cap de ciudă. Degeaba, că mintea rămâne aceeaşi, şi doar cu ea am făcut gafa asta cu care i-am schilodit sufletul ei curat." Deodată, a încremenit. O luă puşcă spre dormitorul în care domniţa lui rănită plângea de se prăpădea.

- Ai spus: "iute" chiar adineauri. - Nu înţeleg! - insistă doamna lui. - Scumpa mea, ceea ce lipsea mâncării mele este puţină boia de ardei iute. Asta dă şic, pentru mine. - Păi, de unde să ştiu eu că tu vrei chili? - îşi reveni tânăra lui soţie. - Nici mama nu vroia să ştie. Dar eu îi spuneam aşa: mi-ai pus mâncarea în farfurie, de-acum este a mea! Ce fac eu mai

- Iubito, mi-am adus aminte ce mai lipsea mâncării tale! - spuse el victorios. - Spune-i mamei tale şi nu mie, că nu mă mai interesează capitolul ăsta! - spuse ea printre sughiţuri. - Crede-mă, merită să ştii! Dar mai întâi, iartă-mă! Eu sunt de vină! Numai eu, pentru că nu am ştiut cum să pun problema. Mă ierţi? - ceru el îndurare. - Degeaba te iert, că eu tot nepricepută rămân - spuse ea mai îmbunată. - Dacă mă ierţi, îţi spun şi, după ce vei afla, vei avea o satisfacţie fantastică! - o ademeni el. - Bine, te iert! - zise ea neîncrezătoare. - Ţine-te bine! - o echilibră el, pus pe şotii. Domniţa mea, ingredientul care lipsea nu din mâncarea ta, ci din a mea, este... cum de nu mi-a dat prin cap mai repede? - o lungi el. - Hai, spune iute, că nu mai pot să rabd - se rugă ea. - Exact ce ai spus tu acum, asta lipsea! - Ce am spus eu? - se nedumeri ea.

departe, mă priveşte! Şi presăram puţină boia pe orice mâncare, chiar dacă mama protesta. - Dar nici eu nu sunt de acord cu boiaua! - îşi intră ea în normal. - N-am spus eu că semănaţi? Ai făcut mâncarea exact aşa cum o făcea mama, însă gustul, contestat, ce-i drept, îl dădeam eu, fără să impun şi altora preferinţa mea. Doar eu sunt de vină pentru ce s-a întâmplat. - Şi eu am partea mea de vină, că prea m-am ambalat. Mă ierţi? - Nu, nu! Tu eşti curată! Eu am fost iute, înainte ca să-mi dau seama de boia. Chiar acolo, lângă coşul de gunoi unde mâncarea cea bună "ca la mama acasă" era răsturnată, cei doi s-au sărutat şi s-au îmbrăţişat, şoptindu-şi reciproc vina şi iertarea. Şi după toate astea, zglobia lui soţie se înfipse iar în oale. - Ce faci? - întrebă el speriat. - De la capăt! - îi răspunse ea voioasă.

Lecţia 5: Stafia neascultării - Mic tratat de părintologie

CÂND ESTE NOR - Ia să văd! - spuse el supărat.

Îmi căutam cercul în praf. Întunericul serii arunca ultimele raze de lumină în sacul lui, pregătindu-se să-l strângă bine la gură, cu o sfoară de linişte. - Dacă mai întârzii mult pe aici, s-ar putea să te împiedici de vreo stafie, îmi zise Mitică, să mă sperie. - Mai bine vezi să nu-ţi tai tu nasul în minciunile tale, i-am spus, puţin răvăşit de vorba lui. În sfârşit mi-am găsit cercul! Dădusem colţul spre unchiul Mircea şi mă îndreptam spre casă, când, să vezi spaimă! O faţă mare, luminată, cu o gură mare, care rânjea la mine, un nas rotund şi anormal, nişte ochi holbaţi de foc, m-au întâmpinat după colţ, scoţându-mi inima din piept. Şi, ca şi când nu era de ajuns, o voce groasă mi-a tăiat respiraţia: "Vino să te pupe maica stafie!" Gura mi s-a încleştat, ochii mi s-au mărit ca cepele, iar gura mi s-a uscat pe loc! Doar picioarele au căpătat deodată un motor de cea mai rapidă maşină şi au început să sfârâie pe şosea, de ridicau praful ca în urma unui camion. N-am găsit poarta. Am sărit gardul şi m-am prăbuşit peste florile din faţa casei, trezindu-le supărate din somnul lor parfumat. Inima alerga în mine ca la o finală de concurs. Parcă şi

Interesant, zise tata, coropişniţa asta are două picioare, concluzionă el, uitându-se la urmele proaspete de lângă bostan. A luat un băţ, a măsurat urma şi m-a asigurat că până seara găseşte coropişniţa. - Nu scapă unul nemăsurat! Şi prin vecini mă duc, şi în grajd! Apoi, o să măsor şi tălpile voastre, dar nu cred că aţi putea fi în stare, că doar mi-aţi promis, nu-i aşa? - Şi apoi, tată, coropişniţa nu are două picioare! Are mai multe, ştiu eu! - Asta e o coropişniţă mai aparte! E singura care are două picioare, şi vai de ele, că până seara o prind sigur! Să-mi rupă mie bunătate de bostan! Mi-am dat seama că n-am să scap. După ce m-am frământat mai bine de o oră, m-am dus spăşit la tata şi am căzut în mărturisire. - Tată, coropişniţa care a tăiat bostanul cel mare... sunt eu! - Cum aşa! Nu ţi-am spus eu să nu-l rupi? De ce-ai făcut-o? Nu sunt eu tatăl tău, care ţi-am spus asta? De ce n-ai ascultat? - Iartă-mă că n-o să mai fac! - Te iert, dar de ce l-ai rupt? – insistă tata.

muşuroaiele de furnici se năruiau sub bătăile ei. Deci, există stafii! Avea dreptate Mitică! Deodată, nişte râsete deşănţate s-au iscat la colţul unde mi-am pierdut eu cercul, şi parcă le şi cunoşteam. - Ce e cu gălăgia asta la gura voastră? - se răsti al lui Baghencea. Nu poate omul să-şi pună capul pe pernă din cauza voastră. - L-am speriat pe ăla micu' a lui nea Mărin! - se auzi o voce cunoscută. Era vocea lui Mitică. - Cum l-aţi speriat? - întrebă curios omul. - Păi, am scobit un bostan cu cuţitul, i-am făcut o faţă de sperietoare, şi i-am pus lumânări aprinse în el. Pe urmă i l-am băgat în faţă lui ăsta micu' de era să leşine de frică. Poate că i-o pieri cheful să ne mai poreclească. Să fi văzut cum îi sfârâiau călcâiele pe şosea! Şi dă-i râs şi dă-i veselie! "Deci tu erai, Miticuţă, cu gaşca ta! Bine! Ţi-o fac eu!", mi-am zis, şi m-am sculat deja cu planul făcut. Ce, nu aveam şi eu bostani? Am să scobesc o faţă şi mai fioroasă, de o să-i piară cheful lui Mitică să mă mai sperie.

Şi a trebuit să spun, că aşa sunt părinţii. Să ştie ei totul. - Acum, că m-ai iertat, îmi dai mie bostanul? – l-am iscodit eu pe tata. - Ia-l, că şi aşa nu e bun de nimic. Dar ai grijă, să nu se mai întâmple, că altfel o încurci rău! De bucurie, l-am luat în braţe şi ţuşti, pe uşă cu el! Când să ies pe uşa deschisă spre curte, nenorocire! M-am împiedicat şi am căzut cu tot cu dovleac. Praf s-a făcut! De ciudă, am plâns. Nu mai puteam să-l sperii pe Mitică. Şi atât de mult ardea în mine focul să-l îngrozesc pe Mitică, ca să-mi plătesc datoria! De-acum, adio! Rămâne nepedepsit! Şi totuşi, nu trebuie să scape! Aşa că m-am hotărât să rup al doilea bostan. Fie ce-o fi! * Care credeţi că este cea mai importantă meserie de pe pământ? N-o să vă vină să credeţi: meseria de ... părinte! Deşi suntem de acord cu această afirmaţie, totuşi puţini sunt instruiţi pentru ea. Dragostea cu care-i înconjurăm pe copii nu reuşeşte întotdeauna să le corecteze comportamentul. Avem impresia că ştim din naştere cum se cresc copiii, iar în şcoală nu învăţăm să îi educăm. Nu-i aşa că v-aţi simţit epuizaţi în atâtea ocazii când, încercând să obţineţi ascultarea lor, aţi

Dimineaţa m-am trezit chitit să rup cel mai mare bostan, ca să-l sperii pe Mitică. Mi-am adus aminte că tata ne-a spus, nu doar odată, să nu cumva să rupem vreunul, că încă nu sunt copţi. Dar eu nu puteam să-l las pe datorie pe Mitică, aşa că l-am tăiat cu cuţitul, şi apoi l-am chemat pe tata să vadă minunea. - Tată, coropişniţele au tăiat dovleacul cel mai mare! Dacă le prind, le rup picioarele! - i-am zis indignat, sperând că n-o să vrea să vadă tărăşenia.

căpătat tocmai reversul? Şi câte lacrimi, şi câte pedepse n-aţi administrat! Tot mai mulţi părinţi întreabă ce seturi de tehnici trebuie să aplice ca să-i facă pe copii să asculte. Dacă obiectivul principal este doar acesta, vom constata că părinţii nu au alt rol decât să fie nişte pompieri care sting focul atâtor răzvrătiri. Dar dacă misiunea lor se îndreaptă spre a-i încuraja să se autodisciplineze, atunci formarea pentru viaţă nu numai că este garantată, dar devine un factor modelator în orice relaţie în care intră, şi asta înseamnă viaţa adevărată.

Pag. 1

În Proverbe cap. 22:6 Solomon spune sub inspiraţie: "Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni nu se va abate de la ea." Ceea ce se urmăreşte este mai mult decât schimbarea comportamentului, este dobândirea unui stil de viaţă orientat după principii biblice, care pun în lumină un caracter strălucit. Şi, credeţi-mă, nu-i uşor! VĂ RECUNOAŞTEŢI? Am o oglindă în care numai părinţii au voie să se uite. E atât de specială că, atunci când un tată sau mamă priveşte în ea, apare, ca pe un ecran, un text cu

Astfel de copii aveau conştiinţa valorii de sine şi erau mai puţin implicaţi în comportamente antisociale. Un control excesiv, neînsoţit de dragoste suficientă, reprezintă un stil de educaţie care alimentează cele mai înalte rate de neascultare. În toate clasamentele, stilul de educaţie cu tendinţe autoritare, care manifestă dragoste şi sprijin într-o măsură importantă a fost cel mai eficient. Ideea că un copil răsfăţat este un copil iubit prea mult nu se susţine. Nu prea multă dragoste răsfaţă un copil, ci prea puţină disciplină. Copiii cresc frumos dacă primesc dragoste care le poartă de grijă, care îi respectă, îi acceptă, îi iartă şi le acordă încredere. Disciplina

o caracterizare, spunând ce fel de părinte este şi ce stil de educaţie aplică. Nu sunteţi curioşi să ştiţi ce imagine aveţi în faţa copiilor? Iată un părinte curajos care se uită în oglinda mea. Nu, nu deformează deloc imaginea! Să vedem ce scrie în oglindă alături de imaginea lui: părinte autoritar. Copiii sunt supuşi şi ascultători, politicoşi şi atenţi la felul cum arată în faţa altora. Iubire şi restricţie se îmbină în maniera lui de educaţie. Uneori când restricţia este mai mare, iau decizii în locul copiilor lor, poate chiar prea multe. Un alt părinte curajos vine în dreptul oglinzii. Ce calificativ are? Văd bine? Aaa, este un părinte îngăduitor. Aşa scrie. Copiii lui sunt independenţi, creativi, cu iniţiative reuşite, buni la şcoală şi cu perspective profesionale care se vor concretiza în mare parte. Lipsa de sprijin din partea acestui părinte îl fac pe copil, în ciuda dragostei arătate, să-şi creeze uneori o independenţă riscantă, unde nu toate alegerile lui sunt sănătoase. Să vedem ce scrie în oglindă, în dreptul celui de-al treilea părinte care se priveşte în ea. Nu mă înşel. Scrie: părinte dictator. Copiii lui sunt excesiv de ascultători, dependenţi în orice de părinte şi incapabili să ia decizii care îi privesc pe ei înşişi. Sunt timizi şi nu puţini dintre ei au probleme de sănătate mintală.

eficientă depinde de capacitatea părintelui de a realiza un echilibru între dragoste şi autoritate, de a fi blând şi hotărât. CINCI CALITĂŢI ŞI... O DISCIPLINĂ FERICITĂ Disciplina nu se negociază: să o folosesc, să nu o folosesc. Principiile vieţii intră în viaţa cuiva şi aşează un caracter numai prin disciplină, iar disciplina nu se odihneşte niciodată. Calităţile unui părinte care ştie să disciplineze îl face, în primul rând deschis şi prietenos. Onestitatea este primul pas pe calea deschiderii şi prieteniei. Un părinte cinstit în faţa copiilor îşi recunoaşte greşelile, lipsa de cunoştinţe şi e dispus să primească remarcile lui, criticile care vin de la propriul lui copil. Atunci când copiii recunosc corectitudinea părintelui şi dispoziţia lui de a-i asculta fără să-i critice şi să-i ironizeze, se va crea o relaţie care va motiva dorinţa copilului de a asculta. Copiii manifestă repulsie faţă de părinţii care nu recunosc că au greşit sau care nu-şi pot schimba concepţiile, dar care pretind perfecţiunea de la ei. În al doilea rând, un părinte de calitate menţine o temperatură emoţională echilibrată. Când părinţii sunt prea reci sau prea fierbinţi din punct de vedere emoţional, nu e prea plăcut să te

Pe faţa acestor copii se vede o teamă de a nu greşi, sau de a nu displace părinţilor, fapt pentru care crizele emoţionale îi aruncă în furtuni de disperare uneori. Un alt părinte se priveşte în oglindă şi nu-i vine să creadă ce scrie despre el. Da, scrie: părinte neglijent. Oglinda mea nu greşeşte. Copiii acestui părinte sunt neascultători şi extrem de agresivi, mergând, uneori, până la delicvenţă. Fără norme, fără dragoste, ei îşi fac singuri criterii schimbătoare de comportament. Din observaţii atente s-a constatat că acei părinţi care aveau un nivel înalt în ceea ce priveşte dragostea şi sprijinul, cei cu tendinţe autoritare, aveau cele mai mari şanse de a avea copii bine educaţi.

afli în preajma lor. În extrema rece ei sunt respingători sau indiferenţi, iar în extrema fierbinte sunt impulsivi şi sunt cuprinşi de accese de mânie. Mânia nu este o metodă prin care să obţii ascultarea. Disciplinarea prin mânie distruge relaţia şi nu poate corecta deficienţa copilului. Cel mult copilul poate da impresia că a eliminat handicapul, dar în realitate el l-a reprimat de teamă. Cuvintele rostite la mânie şi acţiunile agresive sunt două dintre comportamentele cel mai uşor de urmat. Dacă se întâmplă să spui cuvinte pripite şi necontrolate, sau să-ţi urmezi impulsurile de moment, să-ţi loveşti copilul, sau să-l bruschezi, cere-ţi iertare pe loc. Copiii uită imediat şi rareori poartă pică dacă acest lucru nu se întâmplă des. Un asemenea comportament nerezolvat la părinţi, lasă amprente emoţionale frustrante în copii, imprimând în viaţa lor un tipar al mâniei, pe care îl vor reproduce în căminul lor când vor fi mari.

Pag. 2

Prin recunoaşterea mâniei şi prin soluţionarea ei, părintele poate găsi drumul unei atitudini emoţionale controlate, care nu va tensiona legătura cu copiii, ci va aborda o disciplină bazată pe dragoste, nu pe impuls.

CONSILIER DE SERVICIU "Sunt disperată. După ce că serviciul mă ocupă atât de mult, când vin acasă găsesc o dezordine cruntă în camera lui. Oare copiii nu trebuiesc învăţaţi

În al treilea rând, un părinte trebuie să fie consecvent. Dacă el comunică aşteptarea lui copilului şi nu verifică dacă s-a îndeplinit regula, neîntărind cerinţa, copilul nu va învăţa să ducă la îndeplinire însărcinarea dată. Inconsecvenţa părintelui duce la un rezultat de jumătăţi de măsură. Astfel că ei vor fi încurajaţi să lovească orice restricţie care nu le convine. Consecvenţa cu care urmăreşte împlinirea unei cerinţe legitime date copilului, îi va forma capacitatea de autodisciplinare, impunându-şi singur şi alte restricţii, care îi vor aduce succes în rezolvarea situaţiilor de viaţă. O a patra calitate pe care un părinte trebuie s-o aibă este aceea de a menţine un front comun. Dat fiind faptul că în educarea copilului sunt mai mulţi implicaţi, copilul poate fi frustrat din cauza mesajelor contradictorii. Este important ca adulţii care răspund de un copil să ajungă la un consens în ceea ce priveşte cerinţele şi sprijinul unul faţă de celălalt în luarea deciziilor. Dacă părinţii, sau persoanele cu rol în educaţie sunt în conflict în legătură cu strategiile de disciplinare, copilul va beneficia din plin de această oportunitate şi va ţine când cu un adult când cu celălalt, pentru a-şi atinge propriul lui scop. Concepţiile diferite ale părinţilor faţă de felul cum se creşte un copil, trebuiesc

să facă curăţenie? Câteodată, l-am bătut să intre în programul meu, dar parcă e din ce în ce mai refractar. Ce să fac? Învăţaţi-mă cum să-l determin să fie ordonat! Răspuns: Copiii privesc dezordinea ca pe o formă de libertate. Ei consideră camera lor ca un spaţiu propriu. În momentul în care le spuneţi ce să facă, cum să-l aranjeze, atunci simt că nu mai este cu adevărat al lor. Trebuie să mai menţionăm că extrem de puţini copii sunt ordonaţi din fire. Totuşi a vă certa pe tema asta poate fi mai grav decât dezordinea însăşi. Câteva sugestii vă vor da orientare, dar şi stimulente pentru o strategie proprie. Dacă în camera copilului găsiţi dezordine spuneţi-i că nu aveţi de gând să intraţi acolo. El ştie ce înseamnă asta: adio poveştilor spuse la culcare, adio sărutul de "noapte bună!", adio joacă împreună. Poate fi eficient când evitaţi să fiţi dictatori, pentru că le spuneţi ce faceţi dumneavoastră nu ce trebuie să facă el. Oricum, puterea exemplului trebuie să vorbească tot timpul. Camera dumneavoastră trebuie să arate exemplar. Dacă dezordinea îl copleşeşte, întrebaţi-l dacă are nevoie de ajutor. Când îl ajutaţi, evitaţi clişeele care vin nechemate pe buzele părintelui: "Cum poţi trăi

rezolvate când nu este copilul de faţă. Atunci când el este de faţă, părinţii trebuie să menţină un front comun. Un dezechilibru în realizarea consensului educaţiei poate surveni din felul diferit al celor doi părinţi de a se raporta la copiii lor. Dacă unul este aspru şi autoritar, celălalt are tendinţa să compenseze cu îngăduinţă excesivă şi să fie deosebit de grijuliu. Copiii au nevoie de autoritate şi dragoste din partea fiecărui părinte. În al cincilea rând lăsaţi Cuvântul lui Dumnezeu să vă călăuzească acţiunile. Stilul de educaţie trebuie să reflecte principiile biblice. Autoritatea Cuvântului dă direcţii de viaţă şi educaţie într-o asemenea măsură cum nu poate să o facă nici o carte, sistem filosofic sau pedagogic, care se ocupă cu acelaşi obiectiv. Puterea transformatoare vine din faptul că fiecare Cuvânt al Bibliei poartă în el o împuternicire, exprimând în mod clar autoritatea divină în sfatul oferit.

în halul ăsta?", "E ca după cutremur pe-aici". În schimb, aruncaţi o remarcă pozitivă când vedeţi că lucrează lângă dumneavoastră la curăţenie. Trebuie să aveţi grijă să existe în cameră rafturi încăpătoare, coşuri de hârtii şi cutii de depozitare a jucăriilor. Organizaţi camera cu utilităţi speciale pentru copilul dumneavoastră. Să aibă cuverturi simple pe care să le arunce uşor peste aşternut. Nu-i complicaţi camera cu lucruri de ornament. Totul trebuie să fie uşor de pus la loc şi practic. Unii părinţi nu-şi lasă copilul să-şi primească prietenii la el în cameră dacă e dezordine. E o greşeală. În general, copilul ţine cont de părerea celor de-o seamă cu el şi când un prieten de-al lui îi spune că în camera lui e ca o cocină, mesajul are de zece ori mai multă forţă decât cea mai ... supărată intervenţie părintească. De altfel, dezordinea din cameră va atrage consecinţe negative, pe care trebuie să le suporte (nu-şi găseşte unele lucruri în timp ce se pregăteşte să meargă la şcoală). Amintindu-i continuu copilului să facă ordine în cameră, îl privaţi de responsabilitate. În consiliul de familie puneţi-l să hotărască el cum să facă pentru a restabili ordinea, iar dacă întârzie sau amână, clarificaţi-i prin consecinţe logice, ce poate să se întâmple: jucăriile nepuse la loc

vor fi puse într-o cutie

Pag. 3

în debara şi închise până veţi obţine cooperarea copilului de a le aşeza la locul lor. Nu-l lăsaţi să meargă cu bicicleta până nu învaţă să fie responsabil şi să o aşeze în magazie, altfel i se poate fura lăsând-o afară. Pe firul acesta gândiţi şi acţionaţi. "Am crezut că asta e o soluţie ca să nu mai facă prostii prin casă. Aşa că i-am deschis televizorul, ori de câte ori vroiam să fiu în siguranţă. Nu ştiam că poate fi aşa de periculos. Acum nu mai pot să-l dezlipesc din faţa cutiei. Singurul lucru bun este că atunci când se uită la TV face linişte. Cu ce preţ? Are coşmaruri noaptea şi este mai nervos şi are pretenţii absurde. Mai mult de jumătate din jucăriile lui sunt numai arme. Nu vrea să stea la rugăciune şi ne răspunde urât. Cum să-l dezvăţ de "doica" asta atât de perfidă care mi-a atras copilul în cursă?"> Răspuns: Televizorul este de două ori mai seducător pentru copii decât pentru adulţi. În sufletul lor se varsă atât de multă murdărie, că se va găsi cu greu un "detergent" care să le cureţe mintea şi inima de mizeria morală care îl distruge zilnic. În multe case, televizorul şi nu

Programaţi diferite activităţi de familie interesante fără televizor. Copiii preferă de o sută de ori să joace un joc cu părinţii, în loc să se uite la un desen animat, în care o pisică şi un şoarece îşi dau reciproc pumni. Ceea ce trebuie oferit este timpul dumneavoastră ca părinţi. Este cheia de a dezobişnui copilul de televizor. Umpleţi casa cu cărţi bune şi jocuri de inteligenţă şi recreare. Încurajaţi-i să-şi invite prietenii acasă şi lăsaţi-i pe ei să facă pe gazdele. Un flagel pe care-l împrăştie televizorul este sexul şi violenţa. Suprimaţi canalele cu astfel de programe. Uitaţi-vă cu copiii la TV şi discutaţi cu ei scenele punându-le întrebări de testare a calităţii emisiunii, încheind cu întrebarea: "chiar crezi că trebuie să te uiţi la aşa ceva?" Ceea ce dă discernământ în alegere este cititul Bibliei, care rafinează capacitatea de discriminare a copilului, creând o aversiune faţă de ceea ce este corupt şi chiar faţă de ceea ce pare bun. Părintele care stimulează cititul cărţilor bune, va avea satisfacţia de a creşte un copil, care nu va fi influenţabil, stăpân pe decizii sănătoase de viaţă, fără labilitate şi puternic ancorat în valorile spirituale şi

familia a devenit centrul interesului. Creativitatea şi cititul sunt pe ultimele locuri. Interesul pentru şcoală scade, iar inteligenţa lor e vândută pe desene animate sau pe reclame care îi atrag la nebunie. Televizorul hipnotizează şi după primele zece minute nu mai eşti stăpân peste imagine, ci imaginea te stăpâneşte. Va trebui să aveţi multă creativitate ca să puteţi concura cu vraja aruncată în ochi de TV. Veţi constata că şi programele de ştiri sunt nocive pentru copil întrucât sunt adesea pline de violenţă. Şi poate că aţi aflat că nu puţina nervozitate şi iritare a copilului vine din nevinovatele desene animate care au aceeaşi violenţă ca în filmele pentru adulţi, doar cu singura diferenţă că sunt prezentate la modul caraghios, anesteziind simţurile. Copilul creşte cu o prăbuşire a sensibilităţii în faţa durerii celorlalţi. Cineva spunea că dezastrele produse de TV sunt mai mari decât toate calamităţile adunate de la început până astăzi, arătând spre miliardele de oameni infestaţi moral, care experimentează conflictele şi agresivitatea strânsă din prietenia cu ecranul. Urmăriţi ce preferinţe are copilul. O cenzură drastică şi impusă brutal, fără explicaţii va obţine o mai intensă dorinţă de vizionare. Nu lăsaţi TV deschis toată ziua, mai ales dacă nu se uită nimeni. Uitatul la televizor trebuie să fie într-un moment special. Răsfoiţi

morale. S-a crezut mult timp că a nu ne hrăni cu carne înseamnă să devenim debil fizic şi să ne privăm de proteina care stă la temelia vieţii noastre nutriţioniste. Când s-a dovedit că hrana vegetariană este cea mai adecvată, şi că pentru ea am fost creaţi, a fost o uimire pentru civilizaţia bazată pe carne. Vă vine să credeţi că un copil, cu cele mai mari şanse de a se dezvolta armonios la minte şi suflet, nu are nevoie de televizor? "Eu n-am crescut aşa. Îmi respectam părinţii şi nu-i contraziceam, cum face ăsta micu’. Mereu se pune invers cu noi, de parcă nu mai are un pic de respect pentru părinţi. Acum câteva zile zicea că vrea să-şi pună un cercel în ureche, că aşa fac şi prietenii lui. Să fi văzut ce furios era că nu-l lăsam să facă ce vrea el. Cum să-l oprim să nu ne mai contrazică în orice situaţie? Răspuns: V-aţi dat seama că aici este o luptă pentru putere. Scopul lui este de a câştiga şi de a arăta că vă pot depăşi. Uneori îi este de-ajuns doar să-şi vadă părintele pierzându-şi stăpânirea de sine, în timp ce el rămâne calm. Cine credeţi că a câştigat disputa? Chiar dacă credeţi că sunteţi mai priceput decât el, nu puteţi câştiga, pentru că este jocul lui. Depinde ce replică aveţi pentru a-i demonta jocul. Iar replica nu presupune umilirea lui. Poate fi chiar o recunoaştere că ideea lui este interesantă. Fiţi

programul TV cu copiii şi însemnaţi acele emisiuni pe care hotărâţi să le vedeţi cu toţii, cum sunt emisiuni de cunoaştere geografică, istorie, viaţa animalelor etc. Calea ce mai bună pentru a combate violenţa este să le asiguraţi copiilor un cămin unde domneşte dragostea şi nu există abuzuri verbale şi fizice.

flexibili şi expuneţi-vă cu fermitate punctul de vedere, dar nu cu rigiditate.

Pag. 4

Vorbiţi mai puţin şi ascultaţi mai mult. E nevoie de doi pentru o dispută, iar dacă dumneavoastră nu vă expuneţi jocului lui, copilul nu are nici o satisfacţie să intre în contradictoriu. Analizaţi-vă căsnicia. E posibil ca felul dumneavoastră de a vă rezolva problemele să fie pe calea disputelor. Să nu vă simţiţi mândri de abilitatea lui de a polemiza, încurajându-l în secret. El va simţi că este flatat pentru asta şi va marşa mai tare pe contradictoriu. Folosiţi consiliile de familie ca să anulaţi sau să amendaţi regulile. Aceşti copii care contrazic mereu sunt de altfel inteligenţi şi activi, născuţi să fie lideri. Caută mereu soluţii ca să-şi dezvolte viaţa. Dacă sunt îndrumaţi să renunţe la felul negativist şi fără argumente şi când cred că au suport să-şi expună punctul de vedere fără să nesocotească părerea părintelui, atunci aţi câştigat odată cu el. Totul

"Nu, nu-ţi dau voie! Eşti la masă, iar tu nici măcar nu ţi-ai terminat mâncarea din farfurie." Metoda DA vine astfel: "Mamă, îmi dai voie să mă joc cu bicicleta?" "Da, după ce îţi termini mâncarea din farfurie!" Copiii au nevoie de atenţie pozitivă. Criticile, plângerile, comentariile negative legate de ei, îi descurajează şi îi duc adesea la accentuarea comportamentului negativ. Dar încurajările, optimismul şi impulsurile pozitive sunt pentru copii ceea ce sunt substanţele fertilizante pentru plante." Să vă recomand metoda 10 la 1. Adică faceţi zece afirmaţii pozitive pentru fiecare instrucţiune negativă. Una din metodele educative care

depinde de înţelepciunea dragostei părinteşti care nu reprimă atitudinea copilului, ci o orientează în expresia pozitivă a argumentării sănătoase. O PLOAIE DE STELE Simţământul unui copil cu privire la propria persoană este o reflectare a ceea ce crede că gândesc ceilalţi despre el. Încrederea şi încurajarea părintelui îi vor spune că el este apreciat. Copiii nu pot trăi fără dragoste. Dumnezeu spune în Psalmul 23 că paharul nostru este plin de dă peste el. Aşa ar trebui să fie şi paharele copiilor noştri. Fără atenţia şi preocuparea părinţilor, copiii nu se simt iubiţi. Paharele lor de dragoste sunt goale şi ei încearcă să le umple cu atenţie. Ei caută aprobare, fac pe grozavii, se dau în spectacol. Majoritatea copiilor neiubiţi descoperă că au parte de mai multă atenţie din partea părinţilor lor, doar atunci când sunt răi. A fi certat şi bătut e mai bine decât să fii ignorat. Vreţi să umpleţi cupele de dragoste ale copiilor voştri? Faceţi trei lucruri: Acceptaţi-vă copilul aşa cum este, şi lăsaţi-l să vadă că este întotdeauna dorit şi binevenit. Ascultaţi-l cu atenţie şi înţelegeţi-i comportamentul şi cauza care îl generează. Privind dincolo de comportament, la

învaţă mai bine decât o dogmă, este a lăsa copilul să suporte consecinţele acţiunii lui. Consecinţele naturale se declanşează automat. Dacă copilul nu a încuiat bicicleta, e posibil să n-o mai găsească. Unele consecinţe sunt dureroase (copilul umblă cu chibriturile) În cazurile de indisciplină, la care nu există consecinţe naturale sau în care consecinţa naturală este prea dură, trebuie să-ţi înveţi copilul ce trebuie să nu facă, folosind o pedeapsă logică aplicată de părinte. "Dacă nu vrei să te joci cu prietenii tăi, fără să ţipi, atunci va trebui să te joci singur în casă." Frumuseţea folosirii consecinţelor naturale şi a celor logice este că niciodată copiii nu vor spune: "Nu e drept!" O metodă de disciplinare eficientă (time-out) spune că este bine să lăudaţi situaţiile pozitive (pentru că atunci când este răsplătit, comportamentul respectiv va apărea mai des) şi să ignoraţi intenţionat aspectele negative (nedorind să răsplătiţi un comportament negativ). Această metodă trebuie să înceapă chiar de la naştere. Este uimitor ce rezultate miraculoase se pot obţine folosind terapia de şoc. Asta înseamnă să iei prin surprindere pe copil. Atunci când se aşteaptă să ia bătaie, luaţi-vă copilul pe genunchi şi strângeţi-l în braţe.

ceea ce l-a determinat, putem continua să iubim copiii necondiţionat şi să lucrăm la cauza care-l determină să aibă o manifestare nedorită. Petreceţi timp cu fiecare copil, alintându-l, mângâindu-l şi îmbrăţişând odorul când este momentul. "Ascultarea de bună voie este posibilă când atmosfera este caldă, pozitivă şi când copiii sunt hrăniţi cu aprecieri şi răsplătiţi pentru comportamentul pozitiv. Învaţă să spui DA în loc de NU. Metoda DA de creştere a copilului face minuni şi elimină tensiunile inutile. "Mamă, îmi dai voie să mă joc cu bicicleta?"

Atunci când se aşteaptă să fiţi nervoşi, zâmbiţi şi iertaţi-l cu bună ştiinţă. Terapia de şoc merge cu măsură. În cele mai multe ocazii, copiii au nevoie de restricţii sau alte forme de disciplinare severe. Dar, când şi când, o surpriză uriaşă bună, face minuni. Folosind o dragoste inteligentă, pe care Dumnezeu o poate da părinţilor, copiii pot păşi în viaţă cu un depozit afectiv şi cognitiv bogat, pregătiţi cu un caracter format în cel mai curat decor al relaţiei de cămin; formaţi pentru viaţă, ca la rândul lor să formeze. Aşa că m-am pregătit să rup un alt bostan.

Pag. 5

Fratele meu m-a văzut şi m-a spus, ca să scape de o pedeapsă pe care o merita în ziua aceea. - Tată, ştii coropişniţa de ieri? - Da! Ce-i cu ea? - A mai rupt un bostan, zise el cu satisfacţie. L-am văzut eu! - Nu se poate! Mi-a promis! Nu cred! – a zis tata, nedumerit de ce aude. - Vino să-ţi arăt, dacă nu crezi!

- Ba nu, tu eşti tatăl meu! O ştie oricine! - am strigat eu. - Nu, nu, eu nu sunt tatăl tău! Lasă-mă să plec! M-am prins de marginea valizei ca să n-o închidă, dar tata mi-a desfăcut mâinile, a închis valiza şi a dat să plece. Atunci, i-am căzut în genunchi şi i-am înconjurat picioarele cu mâinile mele mici. Dacă pleca, atunci toată bucuria mea pleca cu el. Sursa existenţei mele era

Şi într-adevăr, aceeaşi tăietură, aceleaşi urme, acelaşi stil. M-a găsit şi m-a chemat în casă. - Ce ţi-am spus eu ieri, şi ce mi-ai promis tu? Nu am fost eu destul de clar în ce ţi-am cerut? Pregăteşte-te să te pedepsesc. M-am băgat într-un colţ ca să mai parez din ceea ce urma să vină peste mine. Deodată, îl văd pe tata că scoate o valiză de sub pat, o deschide şi începe să arunce haine în ea. Am început să plâng. -Tată, nu mă alunga de-acasă! Nu vreau să plec! Tata parcă nici nu mă auzea. După ce mi-am şters ochii, am văzut că hainele aruncate nu erau ale mele. - Ce faci, tată? - Plec! Eu nu sunt tatăl tău. Dacă aş fi fost, tu m-ai fi ascultat, m-ai fi respectat şi mi-ai fi dat cinstea de tată. Dar se vede că eu am fost doar musafir în casa asta.

tata. El îmi aducea jucării şi dulciuri. Când venea de la oraş îi ieşeam înainte şi îl îmbrăţişam fericit. El îmi spunea povestiri seara şi se juca cu mine. Cum să plece şi să mă lase? - Tu eşti tatăl meu! Te rog, nu pleca! Îţi promit că n-o să mai fac niciodată! Iartă-mă, tată! Se pare că asta aştepta tata. M-a ridicat, m-a strâns la pieptul lui şi mi-a spus: - Dacă este adevărat ceea ce ai spus, atunci eu sunt tatăl tău. Şi nu mai plec. Bucuria mea atingea stelele, ziua în amiaza mare. M-am repezit afară. Căutam duşmanul care era să mă despartă de tata. Era dovleacul. L-am ridicat şi am dat cu el de pământ. Nu s-a spart. L-am mai ridicat o dată şi l-am trântit. De data aceasta ... iar nu s-a spart. Ce duşman încăpăţânat! - Mă laşi pe mine? - auzii o voce în spatele meu. Era tata. L-a luat şi l-a trântit cu putere. S-a făcut praf! Greu se mai sparge stafia neascultării!

Ce este DRAGOSTEA? Este absolut natural sa iti doresti sa fii iubit/iubita de cineva si in schimb sa iubesti. Daca esti in liceu sau la facultate s-ar putea sa fii chiar acum indragostit/indragostita de cineva sau sa visezi la aceasta. Exista insa multe conceptii gresite despre dragoste. Multi oameni confunda pasiunea cu dragostea adevarata. Altii cred ca dragostea la prima vedere este posibila. Altii nu cunosc inca diferenta dintre pofta si dragoste sau dintre atractia sexuala si dragoste. Ce este pasiunea si cum te poate afecta ea pe tine? Ce este atractia sexuala? Ce este dragostea adevarata? Vom discuta despre aceste lucruri in continuare Ce este pasiunea? Pasiunea este starea de a fi atras irezistibil de cineva. Dictionarul o numeste: „a fi orb de dragoste”. Cel implicat intr-o pasiune romantica nu se poate gandi de obicei, la nimic altceva sau la altcineva decat la persoana de care el sau ea este indragostit. Pasiunea este o experienta emotionala, insa ea nu dureaza mult pentru ca nu este dragoste adevarata. Unul dintre semnele pasiunii este faptul ca ai tendinta sa idolatrizezi persoana de care esti indragostit. Tot ceea ce face persoana respectiva ti se pare nemaipomenit. Nu vezi nici o greseala, nici o fisura. Cand esti implicat intr-o pasiune romantica ai tendinta sa devii dezorganizat si sa iti neglijezi datoriile. Cele mai multe pasiuni sentimentale nu dureaza. Ceea ce ramane in schimb este fructul amar al greselilor comise in acea perioada. Ce este pofta? Pofta, in cazul de fata este dorinta puternica a cuiva de a-si satisface dorinta sexuala. Deseori pofta este numita „dragoste”, dar dragostea si pofta sunt lucruri complet diferite. Pofta este egoista. – accentul este pus pe a obtine ceva. Pofta cere o satisfactie imediata. Pofta spune: "vreau pentru propria mea placere, vreau indiferent de consecinte, si veau acum”. Dragostea este altruista. Accentul e pus pe a da. Dragostea doreste tot ce este mai bun pentru celalalt. Dragostea este dispusa sa astepte. Adevarata dragoste va astepta timpul si circumstantele cele mai potrivite. Biblia da exemple atat in privinta poftei cat si a dragostei. Ammon unul dintre fii lui David credea ca este indragostit la nebunie de Tamar, sora sa vitrega. A dorit-o atat de mult incat era literalmente bolnav. Unul din prietenii sai i-a sugerat un plan prin care sa ajunga singur cu Tamar. Ammon si-a indeplinit acest plan si a facut-o pe Tamar sa aiba relatii intime cu el. Ce s-a intamplat mai departe? Lui nu i-a mai pasat de ea, chiar a urat-o. „Dragostea” lui Ammon nu era nicidecum dragoste. Era pur si simplu pofta. Pe de alta parte Biblia ne povesteste despre dragostea lui Iacov pentru Rahela. Iacov a trebuit sa lucreze 7 ani pentru tatal Rahelei ca sa o ia de nevasta. Iacov a fost dispus sa astepte si se lucreze pentru Rahela deoarece dragostea lui era una adevarata. Biblia spune ca cei 7 ani i s-au parut 7 zile pentru ca el o iubea.

Ce este atractia sexuala? Atractia sexuala este atractie fizica intre un baiat si o fata. Noi suntem construiti cu impuls sexual care ne creeaza un interes fata de sexul opus. Nu este nimic rau si pacatos in aceasta. Dumnezeu ne-a creat in acest fel. Pacatul apare cand incercam sa satisfacem acest impuls intr-un mod gresit. A fi atras sexual de catre cineva Nu inseamna ca esti indragostit de acea persoana. Un baiat vede o fata foarte frumoasa si exclama: „Aoleu!” O fata vede un renumit artist si inima i se opreste in loc. Este aceasta dragoste? Regina frumusetii din complexul studentesc se casatoreste cu fostul capitan al formatiei de fotbal si toate lumea exclama: „Ce cuplu formidabil!”. Dar dupa putina vreme casatoria se destrama. De ce? Pentru ca intre ei nu a fost o dragoste adevarata. Intre ei a fost doar o atractie sexuala si cateva lucruri comune. Curand s-au plictisit unul de altul. In cadrul casatoriei atractia sexuala are un loc bine definit, foarte important, dar casatoria nu poate fi cladita numai pe aceasta. Ce este adevarata dragoste? Dragostea adevarata are multe calitati. Ea contine si elementul magic al atractiei fizice, dar este mult mai mult decat atat. Dragostea isi are radacinile in prietenie. In dragoste, tu iubesti tot ce este acea persoana. Te bucuri sa fii impreuna cu ea si sa impartasesti o serie de lucruri cu ea. Dragostea adevarata este altruista. Ea se sacrifica pentru persoana iubita. Nu abandoneaza si nu fuge atunci cand apar necazuri, probleme. Dragostea adevarata te determina sa dai tot ce este mai bun in tine, pentru ca doresti ca cel pe care-l iubesti sa fie mandru de tine. Daca esti doar pasionat de cineva, poti eventual sa visezi toata ziua si sa te plimbi de colo colo, fara ocupatie, dar daca esti cu adevarat indragostit, te pui pe treaba, faci planuri, te pregatesti pentru viitor. Dragostea adevarata nu este numai un sentiment placut de care esti coplesit dintr-o data. Cere timp pentru a creste si a se dezvolta. Unele din melodiile de mare popularitate din lumea muzicala creeaza impresia gresita ca a te indragosti de cineva la prima intalnire inseamna o dragoste reala. Nu poti sa te indragostesti de cineva dintr-o data – tu cresti in acea dragoste daca este reala. Este imposibil sa cunosti pe cineva cu adevarat la prima intalnire; tot astfel, este imposibil sa te indragostesti de cineva la prima intalnire. S-ar putea sa iti „pierzi capul” la prima vedere, insa nu poti avea o dragoste veritabila pentru cineva pe care nu-l cunosti. Dragoste veritabila Dumnezeu te iubeste cu o iubire suprema si doreste tot ce e mai bun pentru tine. El vrea sa experimentezi o dragoste adevarata de valoare, nu o aventura sexuala ieftina. Daca e voia Lui sa te casatoresti, El a pregatit cea mai potrivita persoana pentru tine. Dumnezeu vrea sa ai un partener care sa te iubeasca si sa iti fie devotat pentru toata viata. Dorinta Lui e ca familia voastra sa fie un colt de rai.

EXISTA TREI FELURI DE DRAGOSTE Alexandru credea ca este indragostit de trei fete in acelasi timp! Elena era membra in biserica la care mergea el si se intalneau deseori la serviciile divine. La fata aceasta puteai remarca ceva cu totul deosebit. Era devotata lui Dumnezeu si altruista. Se gandea intotdeauna numai la altii. Alaturi de ea, Alexandru se simtea indemnat sa faca multe lucruri pentru altii. Apoi mai era Suzi. Ea era vecina cu Alexandru si crescusera impreuna. Era atat de placut sa fii impreuna cu ea. El putea discuta orice cu ea. Pe deasupra ea il intelegea cu adevarat. Cand avea nevoie de un sfat sau dorea sa discute asupra unei probleme, Alexandru mergea direc la Suzi. Dragostea lui pentru Suzi era aceea a unui prieten. A treia fata din viata lui Alexandru era Laura. Fata asta te dadea gata la prima vedere! Avea nu numai o fata frumoasa, dar intreaga ei faptura era fermecatoare. Alexandru era mandru cand o conducea pe Laura. Cand erau numai ei doi insa, Alexandru nu putea sa discute cu Laura lucruri mai serioase. Atractia ei era mai ales fizica. Cele trei „iubiri” ale lui Alexandru ilustreaza faptul ca exista trei feluri diferite de dragoste. Cei mai multi tineri viseaza sa se casatoreasca intr-o zi si desigur ei vor o casatorie fericita si plina de succes. Insa o astfel de casatorie nu se obtine asa de usor. De fapt, astazi, una din doua casatorii sfarseste prin divort. Se poate deduce de aici ca jumatate din acesti tineri, care credeau ca erau indragostiti au ajuns in curand dezamagiti, plini de amaraciune, nefericiti si gata sa renunte la casatoria lor. Este oare casatoria doar un simplu joc de noroc, in care cei mai multi pierd sfarsind prin a se ura unul pe altul? Nu, nu este asa. Exista anumite lucruri care fac ca o casatorie sa fie fericita. Intr-o casatorie fericita exista trei feluri de dragoste. Ne va ajuta mult sa privim aceste trei feluri de dragoste ca trei parti ale unei piramide. Baza piramidei o constituie un tip special de dragoste numit „agape”. Partea de mijloc este dragostea prieteneasca, iar la varf este dragostea fizica, sau sexuala.

1. DRAGOSTEA AGAPE „Agape” este un cuvant din limba greaca, folosit pentru a descrie un fel special de dragoste. Motivul pentru care folosim acest cuvant grec este ca nu exista nici un cuvant in limba romana care sa corespunda acestui fel de dragoste. Dragostea „agape” este acea dragoste care da si sacrifica pentru binele altuia. Dragostea agape are doua caracteristici importante: Este complet altruista – urmareste tot ce este mai bine pentru cel pe care-l iubeste. Este o dragoste adevarata – continua sa iubeasca indiferent de imprejurari.

Capitolul 13 din 1 Corinteni este supranumit „capitolul dragostei”, pentru ca se arata felul cum actioneaza dragostea. Iata cum se manifesta o astfel de dragoste: Dragostea este indelung rabdatoare. Dragostea este plina de bunatate Dragostea nu se lauda Dragostea nu cauta folosul sau Dragostea nu se manie Dragostea nu se gandeste la rau Dragostea nu se bucura de nelegiuire. Dragostea se bucura de adevar Dragostea rabda totul, crede totul, sufera totul, iarta totul. Dragostea nu va pieri niciodata. Dragostea agape este o alegere bine definita a vointei. Cand alegi sa iubesti in mod altruist o persoana si actionezi fata de ea in spiritul dragostei, vei descoperi cu timpul ca incepi sa ai si sentimente de dragoste fata de ea. Dumnezeu ne-a asigurat un loc minunat in care sa invatam dragostea agape. Acest loc este in casa noastra. Tu poti incepe sa arati dragoste altruista fata de ceilalti membrii ai familiei tale. Adu-ti aminte ca nu trebuie sa astepti pana vei simti dragoste fata de ei. Acesta este un excelent antrenament pentru casatorie. Daca fata sau baiatul sunt egoisti astazi, in familia din care fac parte, vor fi la fel si in casatorie. Una din cele mai mari greseli comise de tineri este graba lor de a se casatori pentru a nu mai trai acasa, in familie. Insa pana nu inveti sa traiesti acasa, acceptand si iubind pe ceilalti membri ai familiei tale, nu esti pregatit sa te casatoresti. O casatorie fericita nu este casatoria dintre doua persoane „perfecte” care s-au intalnit intamplator, casatoria fericita este aceea care se realizeaza intre doua persoane imperfecte (nedesavarsite), dar care se iubesc cu devotament si renuntare la sine. Dragostea agape nu este oarba, ea vede greselile celuilalt, dar le acopera cu dragoste. Cand iubesti pe cineva cu adevarat nu incerci sa-i schimbi felul de a fi. Il iubesti si-l accepti asa cum este. Dragostea agape nu este numai pentru casatorie. Ar trebui sa dezvoltam aceasta dragoste cu toti oamenii. Fiecare om este extrem de pretios inaintea lui Dumnezeu. Dragostea Lui include pe toti oamenii si a noastra trebuie sa fie la fel. Dumnezeu ne-a dat un exemplu perfect de dragoste agape. El a dat pe Fiul Sau ca sa moara pe cruce pentru pacatosi ca tine si ca mine. Biblia spune: „Dar Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, „pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5,8).

2. DRAGOSTEA PRIETENEASCA Aceasta este afectiunea si dragostea calda pe care o avem fata de prieteni, oameni cu care ne place sa ne bucuram si sa fim impreuna. Crestinii trebuie sa dezvolte o relatie de dragoste agape fata de toti oamenii. Insa nu putem fi prieteni apropiati ai tuturor oamenilor. Pentru o casatorie fericita, tu ai nevoie de dragoste prieteneasca pentru partenerul tau, astfel incat sa va placa sa fiti impreuna, discutand si impartasind diferite lucruri.

3. DRAGOSTEA FIZICA SAU SEXUALA

Aceasta este o dragoste speciala, cea mai intima, dintre un sot si o sotie. Piramida ilustreaza cum zona afectiunilor noastre se reduce numai la o persoana atunci cand ajunge la dragostea sexuala. La inceput Dumnezeu a creat un singur om si o singura femeie. Acestia erau devotati unul altuia pentru tot timpul vietii. In acest fel a conceput Dumnezeu casatoria si dragostea sexuala: un barbat si o femeie devotati unul altuia pentru toata viata. Dumnezeu a creat sexul atat ca un mod de procreere cat si ca o sursa de placere. Prin relatia sexuala, sotul si sotia, iti exprima in cel mai inalt grad dragostea lor unul fata de celalalt. Aceasta este una dintre cele mai mari binecuvantari si privilegii ale casatoriei. In vederea protejarii acestei binecuvantari a dragostei sexuale, Dumnezeu a dat porunca: „Sa nu comiteti adulter”. Oricat de minunata ar fi dragostea ea nu poate constitui fundamentul unei casatorii reusite. Multe perechi incearca sa-si construiasca relatia lor de casatorie pe fundamentul dragostei fizice sau sexuale. Casatoria poate dura un timp, insa va esua in fata furtunilor care vor veni. Acesti oameni descopera prea tarziu ca nu poti construi o casatorie reusita avand la baza dragostea sexuala. Pentru a avea o casnicie fericita ai nevoie de toate cele trei tipuri de dragoste. Cu toate acestea este foarte important ca cele trei feluri de dragoste sa apara in ordinea corecta. In primul rand pentru o casatorie fericita si reusita trebuie sa ai o dragoste agape. Dragostea altruista, care daruieste tot ce este mai bun pentru celalalt. Apoi, ai nevoie de dragoste prieteneasca – dragostea care face ca unui sot si unei sotii sa le placa sa fie impreuna. In sfarsit, intr-o casatorie fericita exista satisfacatoarea dragoste sexuala. Am considerat cele trei feluri de dragoste ca trei parti ale unei piramide. Insa o piramida nu poate fi construita pe nisipuri miscatoare. Ea are nevoie de o fundatie solida. Fundatia solida a piramidei noastre este dragostea lui Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu in noi, face ca totul sa mearga bine. Ea ne face capabili sa iubim pe ceilalti asa cum trebuie sa iubim. Avem nevoie de dragoste. Fiecare persoana are nevoie de a fi iubita de cineva care este important pentru ea. Biblia spune: „Pazeste-ti inima mai mult decat orice”. Asta inseamna: Mai presus de orice pazeste-ti sentimentele. Nu trebuie sa fii orbit de dragoste, nu trebuie sa fii atat de stapanit de o pasiune incat sa faci nebunii. Dragostea adevarata nu este oarba! Nu trebuie sa te indragostesti la prima vedere. Poti sa alegi sa nu iubesti pe cineva care nu este potrivit sau potrivita pentru tine. Nu te grabi, timpul este cel mai bun prieten al tau in determinarea existentei unei dragoste agape reale, intre tine si cealalta persoana. Învaţă să te placi pe tine însuţi

Nu crezi că e timpul să te împrieteneşti cu tine însuţi? Nu-ţi provoacă viaţa şi aşa destule dureri de cap ca să te mai loveşti şi tu cu capul de zidul inferiorităţii? Dacă porţi în suflet o grea povară a umilinţelor, eşecurilor, stingherelii şi respingerilor pe care le-ai trăit în trecut, este timpul să te eliberezi de ea chiar acum. Nu trebuie să cari această povară toată viaţa! Nimeni nu are soluţii uşor de aplicat la profundele probleme ale simţământului de inferioritate, dar există un ajutor constructiv. Cu toţii ne simţim puţin inferiori şi nesiguri câteodată. Însăşi cunoaşterea acestei realităţi ar trebui să te ajute în multe dintre frământările tale. Ai o mulţime de tovarăşi de suferinţă. Chiar şi eu am, uneori, serioase simţăminte de inferioritate, dar şi eu, ca şi ceilalţi am învăţat să le ascund cu multă grijă. Şi acum ce vom face în continuare? Haideţi să vedem câteva căi prin care ne putem îmbunătăţii imaginea de sine. Fă-ţi un inventar al calităţilor şi al defectelor. Ia o foaie de hârtie şi trasează cu creionul o linie, prin mijlocul ei. Scrie în dreptul coloanei din stânga „Defecte”, iar în dreptul celei din dreapta „Calităţi”. În coloana din stânga trece toate lucrurile care nu îţi plac la tine. Ia-ţi timp şi asigură-te că nu ai uitat nimic. Când ai încheiat fă un semn în dreptul lucrului care te deranjează cel mai tare la propria persoană. Apoi, parcurge lista din nou. De data asta notează-ţi ce poţi face ca să schimbi lucrurile pe care le-ai bifat. În a doua coloană, trece acele puncte tari, calităţi, talente şi capacităţi pe care le admiră ceilalţi la tine. S-ar putea să-ţi fie greu. Se pare că este mai uşor să-ţi enumeri defectele decât calităţile, dar ia-ţi timp pentru aceasta. Ai vreun talent deosebit? Ce hobby-uri ai? Scrie ce gândeşti despre tine însuţi, având în vedere următoarele direcţii: însuşiri fizice, trăsături puternice de caracter, trăsături de personalitate, realizări, talente, domenii în care eşti priceput, abilităţi, atribute pe care le poţi oferi ca soţ/soţie, atribute pe care le ai de oferit ca tată/mamă, înclinaţii în ceea ce priveşte o anumită profesie (tehnice, intelectuale), talent artistic sau muzical (pictură, artă decorativă, să cânţi din gură, să cânţi la un instrument) sau în ceea ce priveşte sportul şi diferitele hobby-uri (schiatul, croşetatul, fotbalul). Este posibil să nu reuşeşti să realizezi acest proiect dintr-o singură încercare, dar, descoperind potenţialul pe care îl ai de oferit, îţi vei dezvolta simţământul valorii personale şi vei avea mai multă încredere în tine. Eşti o persoană de valoare, un om cu un potenţial nelimitat, un individ unic, cum nu mai există nicăieri un altul. Remodelează-ţi tiparele de gândire. Un cercetător a realizat un experiment cu trei grupuri de studenţi, cărora li s-a cerut să execute aruncări cu mingea la coşul de baschet. Unul dintre grupuri s-a antrenat zilnic, timp de douăzeci de zile. Cel de-al doilea grup nu s-a antrenat deloc. Cel de-al treilea grup nu a aruncat deloc cu mingea la coş, dar a petrecut câte douăzeci de minute în fiecare zi imaginându-şi că execută aruncări la coş. Dacă în imaginaţia lor ratau vreo aruncare sau nu o executau corect, îşi ajutau, tot în imaginaţie, tehnica, încercând să execute de fiecare dată tot mai bine.

Cercetătorul a testat cele trei grupuri atât în prima, cât şi în ultima zi din cele douăzeci ale experimentului. Primul grup, cel care se antrenase în fiecare zi, şi-a îmbunătăţit performanţele cu 24%. Grupul care nu s-a antrenat deloc nu a realizat nici un progres. Cel de-al treilea grup, care s-a antrenat doar în imaginaţie, şi-a îmbunătăţit performanţa cu 23%! Remodelându—ţi tiparele de gândire şi imaginându-ţi că vei reuşi, aplici o metodă eficientă, care dă rezultate. Bătălia cea mai importantă este aceea de a ajunge să-ţi controlezi propriile gânduri. Vei fi încă tentat să gândeşti că nu valorezi prea mult şi, înainte chiar de a-ţi da seama, în mod inconştient, te vei simţi lipsit de valoare. De aceea, programează-ţi în avans ocaziile ca să gândeşti pozitiv despre tine însuţi. Nu te da bătut! Eu le sugerez celor care doresc să-şi reprogrameze gândirea să poarte cu ei nişte cartonaşe pe care au scris diferite texte biblice sau pasaje inspirate. Vă puteţi păstra aceste cartonaşe în Biblie sau în portofel, la întrerupătorul de la lumina sau în alte locuri vizibile. Iată câteva pasaje biblice care vă vor ajuta să meditaţi la valoarea pe care a aşezat-o Dumnezeu în voi: Romani 8, 31-39 Psalmi 56,9 (ultima parte) Psalmi 100,3 Psalmi 139,14 Isaia 40,11.28-31; Isaia 41, 10 Isaia 43,1.2. Dacă îţi reorientezi viaţa în direcţia cea bună, sentimentele o vor urma. Învaţă să compensezi. Înlocuind cu altceva o caracteristică pe care nu ţi-o poţi schimba înseamnă că ai compensat. Dacă ai probleme cu genunchiul şi ştii că nu vei fi niciodată bun la sport, poţi compensa aceasta dezvoltându-şi interesul într-o altă direcţie – fotografii, pictură în ulei sau decoraţiuni interioare. Poate că eşti supraponderal, dar aceasta nu înseamnă că eşti o persoană inferioară. Oamenii sunt de diferite forme şi dimensiuni. Dumnezeu nu a creat la început o singură fiinţă omenească, pentru ca apoi să ne spună că trebuie să arătăm toţi la fel. Fii cinstit cu tine însuţi. Nu-ţi exagera defectele doar pentru simplul fapt că alţii le amintesc mereu. În loc de aceasta, concentrează-ţi atenţia asupra unei alte însuşiri: ai ochi frumoşi, păr ondulat natural sau altceva. Atunci când compensezi, asigură-te că îţi cunoşti limitele. Nu risca orice de dragul de a birui un handicap. Dacă vei fi cinstit cu tine însuţi în ceea ce priveşte propriile limite, nu te va mai deranja când ceilalţi ţi le vor aminti. Tu eşti deja conştient de ele, aşa că ei nu te vor mai putea răni, din moment ce ţi le poţi compensa. Astfel, vei fi eliberat de povara de aţi confecţiona tot felul de măşti, în spatele cărora să te ascunzi pentru a te proteja. Vei avea libertatea să dezvolţi o prietenie autentică.

Vei fi liber să dăruieşti, să iubeşti, să accepţi, să respecţi şi să împărăşeşti cu ceilalţi opiniile tale. Propriile limite nu-ţi pot ruina viaţa decât în măsura în care te laşi învins de ele. Dezvoltă-ţi calităţi prin care să te remarci. Adoptă un fel de a fi care să te facă să fii deschis pentru experienţe noi şi dezvoltă-ţi acele calităţi interioare, care să-ţi încurajeze simţământul de autoapreciere. Îmbogăţeşte-ţi cunoştinţele şi perfecţionează-ţi abilităţile în domeniile pe care ştii că te vor ajuta să pui cât mai bine în valoare calităţile pe care le posezi. Alege oricare din talentele pe care le-ai trecut pe listă şi începe să ţi le dezvolţi. Bineînţeles că va trebui să exersezi, pentru că nimeni nu poate să înveţe ceva fără muncă, fără exerciţiu. Iar pentru aceasta va trebui să investeşti timp. Dacă eşti timid şi vrei să înveţi să poţi sta de vorbă cu oamenii fără să-ţi mai fie teamă, atunci înscrie-te într-un club care te va obliga să faci tocmai acest lucru. Dacă ai o figură ştearsă şi banală, învaţă tot ceea ce poţi cu privire la ţinută, bune maniere, îmbrăcăminte şi conversaţie. Cei mai fermecători oameni din lume nu sunt neapărat şi frumoşi. Dacă trebuie să porţi ochelari cu lentile groase sau nu poţi face parte din echipa de gimnastică, dar te pricepi să scrii povestioare, atunci urmează nişte cursuri care să te ajute să-ţi dezvolţi acest talent. Încearcă să practici ceva nou, vei câştiga încredere în tine însuţi! Treptat vei ieşi din spatele măştilor pe care le-ai folosit atâta vreme şi vei deveni o persoană mult mai deschisă şi mai spontană. Oferă-ţi timp pentru schimbare. Te poţi elibera de teamă şi de obsesia nereuşitei doar înlocuindu-le cu încredere, aşa că ai răbdare cu tine până când vei scăpa de vechile atitudini! Nu te compara niciodată cu alţii. Principala şi chiar singura cauză a unei imagini de sine negative este compararea cu altcineva. Noi avem tendinţa de a ne judeca şi măsura nu după propriul nostru standard, ci după standardul altcuiva. Dacă vom proceda astfel, vom ieşi întotdeauna pe locul doi. Consecinţa unui astfel de mod de gândire este aceea că vom începe să ne considerăm lipsiţi de valoare, crezând că nu merităm fericirea sau succesul şi că ar fi nepotrivit să ne manifestăm calităţile sau talentele. Nu trebuie să arăţi sau să te comporţi ca altcineva. Nu eşti în competiţie cu nici o altă persoană de pe pământ. Adevărul este că nu eşti nici inferior, nici superior - eşti pur şi simplu tu, egal cu toţi ceilalţi. Şi acest TU eşti unic, aşa că încetează să te mai compari cu alţii.

Dăruieşte şi altora o parte din tine. Propriile noastre nevoi şi probleme par mult mai puţin ameninţătoare atunci când ajutăm pe altcineva să-şi depăşească momentele dificile. Atunci când te vei implica activ în căutarea unei soluţii pentru problemele altcuiva, nu vei mai avea timp să te vaiţi şi să îţi plângi de milă. Pentru fiecare dintre voi, care vă simţiţi respinşi de ceilalţi, neiubiţi şi lipsiţi de valoare, există cineva care se află într-o situaţie cu mult mai rea. Pregăteşte ceva de mâncare pentru un prieten, fă o surpriză unei persoane în vârstă, oferindu-i un dar, vizitează pe cineva bolnav, înscrie-te ca lucrător voluntar pentru cineva care are nevoie de ajutor, sau ia-ţi timp să asculţi pe cineva care are o problemă. Lumea este plină de oameni singuri şi descurajaţi, care au nevoie de prezenţa şi empatia ta. Făcând astfel, simţământul proprie nedesăvârşiri nu-ţi va Mia apărea atât de important. Cel Mia bun medicament împotriva autocompătimirii este să dăruieşti altora o parte din tine. Roagă-L pe Dumnezeu să scoată ceva bun din viaţa ta. Roagă-L pe Dumnezeu să te ierte pentru atitudinile tale din trecut – resentimente pentru felul în care arăţi, pentru lipsa de talent într-un anumit domeniu, pentru vârsta părinţilor tăi sau pentru orice altceva. Cere-I lui Dumnezeu să te ierte pentru orice nemulţumire pe care ai manifestat-o faţă de creaţiunea Sa – faţă de tine. Când ai trecut de hopul acesta, mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru că te-a creat aşa cum eşti. Acesta nu va fi un pas prea uşor. A mulţumi este un act de voinţă. A fi mulţumitor, recunoscător, în inima ta, este un simţământ, o emoţie. Tu îţi poţi disciplina simţămintele de recunoştinţă şi poţi mulţumi chiar dacă nu simţi astfel. Orientează-ţi voinţa în direcţia cea bună, şi cu timpul, emoţiile te vor urma. Când ştii că Dumnezeu te iubeşte şi te acceptă aşa cum eşti, nu-ţi mai faci probleme că trebuie mai întâi să te schimbi, pentru ca de abia apoi Dumnezeu să te poată iubi. Nu trebuie să te prefaci. Nu trebuie să devii un fanatic religios şi nici măcar să faci pe evlaviosul. El te vrea aşa cum eşti. Singurele lucruri care nu-I plac lui Dumnezeu la tine sunt acelea care îţi fac rău, care te distrug.. El vrea să te ajute să părăseşti toate atitudinile şi obiceiurile distructive din viaţa ta. Dacă Îl crezi pe Dumnezeu pe cuvânt, fiind convins că eşti iubit şi preţuit, atunci ai o bază solidă de la care să porneşti. Viaţa ta are o temelie fermă. Atunci vei putea să pui la lucru, în relaţiile cu ceilalţi aceeaşi dragoste şi acelaşi respect pe care le nutreşti faţă de tine însuţi. Nu uita, nu vei putea experimenta niciodată dragostea adevărată în relaţia cu altcineva, până când nu vei rezolva mai întâi toate problemele de autoacceptare. Aceasta nu înseamnă că nu mai pot fi făcute îmbunătăţiri. Va fi întotdeauna loc suficient pentru creştere. Nu trebuie să te consideri desăvârşit ci doar acceptabil atât pentru Dumnezeu cât şi pentru ceilalţi.

Când vei ajunge în punctul acesta, te va cuprinde un minunat simţământ de pace şi de uşurare. Nu numai că Dumnezeu te acceptă aşa cum eşti şi te socoteşte ca având valoare în ochii Lui, dar EL este gata să lucreze adevărate miracole în tine şi să-ţi transforme cele mai teribile eşecuri în biruinţe.

"Dumnezeu cauta intre oameni o reflexie cat de slaba a propriului Sau chip; in cel mai bun caz, nu gaseste decat oglinda sfaramata in mii de cioburi a acestuira. Si totusi, Dumnezeu nu poate - sau nu vrea - sa renunte."

"Dumnezeu ii iubeste pe oameni in virtutea naturii Sale, nicidecum a faptelor omenesti."

"Cine nu iarta, naruie puntea peste care el insusi va fi nevoit sa treaca" (George Herbert)

"Prin iertarea celuilalt, sunt incredintat ca Dumnezeu este un judecator mai intelept decat mine. Prin iertare, renunt la dreptul meu de justitiar, lasandu-L pe Dumnezeu sa decida ce este sau nu este corect."

"Iertarea nu lamureste tot ceea ce tine de vinovatie si dreptate - ba chiar le pune vadit intre paranteze - insa da unei relatii o noua sansa."

"Prima si, de cele mai multe ori, singura persoana vindecata datorita iertarii este cea care iarta" (Lewis Smedes).

"Iertarea, dupa cum ma invatase experienta lagarului, nu reprezenta doar un soi de sentimentalism religios; reprezenta o lege tot atat de fundamentala a spiritului uman, pe cat este legea gravitatiei" (Laurens van der Post).

Ce trebuie sa stie fiecare tanar despre intalniri Unul din cele mai emotionante lucruri despre adolescenta este acela ca, baietii incep sa se uite cu alti ochi la fete !Dorinta de a te asocia cu o persoana de sex opus este tot atat de fireasca, ca rasaritul soarelui dimineata. De aici a aparut si subiectul intalnirilor. Ce este o intalnire? Intalnirea este un timp dinainte stabilit, petrecut in compania unei persoane de sex opus. Fiecare doreste sa aiba pe cineva cu care sa vorbeasca – cineva cu care sa-si poarta impartasii bucuriile si necazurile. Exista mai multe feluri de intalniri. Intalnirea de grup este cea la care participa cateva cupluri. O intalnire simpla este, atunci cand iesi cu o singura persoana. Primele intalniri sunt de obicei cele in grup. Picnicuri, activitati in cadrul scolii, intalniri in aer liber, sunt ideale pentru primele intalniri. Te simti in largul tau si nu trebuie sa intretii tu insuti conversatia. Urmarea naturala a intalnirilor in grup e intalnirea cu alt cuplu. Cea simpla poate veni mai tarziu. Primele intalniri ale unei fete tinere nu ar trebuie sa fie cea simpla.

Beneficiile intalnirilor Intalnirile nu sunt numai placute dar au si niste beneficii :

a. Te ajuta sa inveti sa devii sociabil. La inceput va fi incomod sa fii cu o fata sau cu un baiat dar intalnirile te vor ajuta sa te simti confortabil si in largul tau impreuna cu cei de sex opus.

b. Te ajuta sa-ti dezvolti personalitatea Inveti cum sa te comporti in diferite situatii, cum sa cresti si sa te maturizezi in relatiile cu ceilalti.

c. Te ajuta in alegerea unui partener de viata. Cei mai multi dintre tineri si-ar dori sa se casatoreasca intr-o zi. Intalnirea este una din caile prin care poti intalni un posibil partener de viata si te ajuta foarte mult sa decizi in alegerea lui. Riscul intalnirilor Exista si un anumit risc in acest domeniu al intalnirilor. Pericolul consta in a face ceva care iti va afecta serios sansele pentru un viitor fericit si o casatorie reusita. Este usor pentru tineri sa gandeasca: “Am toata viata inainte. Alegerile pe care le fac acum nu vor schimba nimic.” Ei bine, ele conteaza! Modul in care tratezi intalnirile si lucrurile pe care le faci acum, vor influenta mai tarziu, calitatea vietii si a casatoriei tale. Cu cine te intalnesti Cand te intalnesti cu cineva tu aprobi, intr-un sens, acea persoana. O tanara ar trebui, sa stie cate ceva despre un baiat – reputatia si trecutul lui – inainte de iesi impreuna cu el. Fiecare tanara trebuie sa invete ca este mai bine sa stea acasa decat sa se intalneasca cu persoana nepotrivita. Acest adevar e valabil si pentru baieti. Se intampla uneori ca unei fete sa i se solicite acea “intalnire oarba” de catre un prieten. O “intalnire oarba” este intalnirea cu cineva cu care nu te-ai mai intalnit pana atunci. O intalnire oarba poate aduce impreauna doua persoane minunate, insa ea te poate pune si in situatia nedorita de a te intalni cu o persoana nepotrivita. Ar trebui sa te intalnesti cu cineva care gandeste si crede intr-un mod asemenator cu al tau. Exista pericole reale in a avea intalniri cu cineva a carui credinta religioasa este mult diferita de a ta. “Cum sa solicit cuiva o intalnire?” Cei mai multi dintre tineri ar vrea sa aiba intalniri cu persoane diferite in acelasi timp. Problema e cum sa soliciti o intalnire. Baietii incearca sa descopere cum sa invite fetele la o intalnire iar fetele incearca sa gaseasca o solutie, pentru a-i determina pe acestia sa le ceara o intalnire. Baieti, prima mutare va apartine! Se obisnuieste ca baietii sa faca invitatia. Ea trebuie facuta cu catva timp inainte si nu in ultimul moment. Cand vorbiti la telefon nu o lasati sa ghiceasca cine sunteti. Invitatia voastra trebuie sa fie politicoasa si specifica.

Nu-i spuneti fetei “Ce faci sambata seara?” Ea are dreptul sa stie ceea ce doriti, inainte de a va da un raspuns. Nu uitati sa specificati evenimentul la care va ganditi sa o invitati. De asemenea, ar trebui sa o informati asupra orei si locului, pentru ca ea sa le poata spune parintilor ei. Daca o fata refuza invitatia, acceptati acest refuz cu amabilitate. Spuneti-i doar: “Poate vom iesi altadata” sau ceva asemanator. Nu aveti dreptul sa insistati, ca fata sa va explice motivul pentru care va refuza. “Cum sa acept o intalnire?” Raspunsul fetei trebuie sa fie politicos si amabil. Daca accepta, ea trebuie sa spuna baiatului ca apreciaza invitatia si accepta intalnirea cu el. Daca nu poate, ea va spune simplu: “Imi pare rau, nu pot merge. Apreciez insa invitatia ta”. Daca ea are un motiv serios, care o opreste sa mearga si vrea sa-l comunice si baiatului, totul e in ordine. Insa ea nu ar trebui sa minta. Fetelor, voi nu aveti obligatia sa raspundeti afirmativ oricarui baiat care va invita la o intalnire. Daca nu doriti sa va intalniti cu acea persoana, spuneti-ii acest lucru. Raspundeti simplu. « Multumesc pentru invitatie, dar nu doresc sa am o intalnire ». Cand acceptati o intalnire, respectati-va cuvantul. Nu anulati o intalnire niciodata, pentru « ceva mai bun », care intervine pe parcurs. Parintii vostri trebuie sa cunoasca locul si scopul intalnirii, precum si ora probabila cand va veti intoarce acasa. "Dar, daca nu am intalniri ?" Nu toti tinerii au intalniri. De fapt, jumatate din elevii de liceu nu au intalniri. Trebuie sa stii ca nu e sfarsitul lumii daca tu apartii celei de a doua jumatati. Straduieste-te sa fii bun, sa fii cinstiti si interesat de problemele celor din jurul tau. Daca nu esti o „inteligenta”, munceste. Nu intotdeauna cei mai talentati inving – ci cei ce se lupta si nu renunta niciodata. Incearca sa excelezi in ceva. Invata sa canti la un intrument sau invata o meserie care sa-ti dea incredere in tine insuti. Vorbeste cat mai amabil si zambeste. Nu trebuie neaparat sa arati frumos, ca sa fii frumos. Tinerii au un mod minunat de a atrage atentia asupra acestui lucru. Ei spun ca o anumita persoana este „frumoasa”. Persoana respectiva poate sau nu sa aiba o fata frumoasa, insa iti face placere sa fii cu ea. Are calitati interioare care o fac frumoasa. Lucreaza la dezvoltarea personalitatii si deprinderilor tale. Sileste-te sa devii persoana care ar trebui sa fii cu adevarat. Daca este voia lui Dumnezeu ca tu sa te casatoresti, persoana respectiva va aparea intr-o zi si te va descoperi. Merita sa astepti pentru aceasta. "Ce sa fac la o intalnire?" Unul din principalele motive pentru ca sa te intalnesti cu o persoana este sa ajungi sa o cunosti. Exista posibilitatea ca intr-o zi, sa te casatoresti cu acea persoana. Cu siguranta ca vei dori sa cunosti cine este cu adevarat, inainte de a te angaja, sa-ti petreci tot restul vietii alaturi de ea. A petrece mult timp impreuna cu cineva nu inseamna ca vei ajunge sa cunosti intr-adevar acea persoana. Poate fi placut, i nsa nu va ajuta sa va cunoasteti unul pe altul. Exista persoane care au fost prieteni timp de cativa ani, intalnindu-se de 3 sau 4 ori pe saptamana. S-au casatorit si au descoperit ca nu se cunoscusera niciodata cu adevarat.

Pentru a evista aceasta greseala, incearca sa cunosti o persoana inainte de a te implica serios in relatie cu ea. Nu vei ajunge sa cunosti pe cineva doar vizionand impreuna filme sau programe TV. Fiti creativi si gasiti-va alte ocupatii, cum ar fi: spalatul si lustruitul masinii, puteti sa invatati sa faceti prajituri impreuna, invatati impreuna niste jocuri, implicati-va in proiecte de voluntariat, ajutati pe cei de langa voi, etc. Discutati in modul cel mai serios despre prioritatile voastre. Nu vei ajunge sa cunosti o persoana din discutii de genul: „Te iubesc! „Si eu, la fel.” „Ai niste ochi frumosi.” „Si mie imi plac ochii tai.” In timpul unei intalniri incearca sa nu vorbesti despre tine insuti, decat daca ti se cere lucrul acesta. Pe de alta parte, e bine ca intotdeauna sa-ti intrebi parterenul (a) ce lucruri il sau o pasioneaza. CE CER BAIETII In urma unui sondaj s-a constatat ca baietii au mentionat cel mai adesea urmatoarele 10 lucruri ce ar trebui sa caracterizeze o buna partenera de intalniri:

1. Comunicative 2. Atractive 3. Care stiu sa se comporte 4. Ingrijite 5. Fara multe pretentii 6. Prompte 7. Cu un caracter bun 8. Prietenoase, sociabile 9. Sa aiba simtul umorului 10. Mature in comportament si atitudini.

Toate aceste caracteristici pot fi dezvoltate. Abilitatea de a conversa poate fi imbunatatita; atractivitatea poate fi dezvoltata de oricare fata. O comportare demna poate fi invatata; la fel comportamentul ingrijit, promptitudinea, caracterul, prietenia si simtul umorului. Atunci cand ai o intalnire, da-i de inteles prietenului tau ca te intereseaza persoana lui. Priveste-l in ochi atunci cand ii vorbesti. Asculta cu atentie atunci cand vorbeste el. Discuta si despre lucrurile care il intereseaza. Evista sa vorbesti despre intalnirile tale anterioare si fereste-te de barfa. Relaxeaza-te si fii tu insuti. CE CER FETELE In urma aceluiasi sondaj, fetele au mentionat cel mai adesea zece lucruri pe care le cauta la un partener:

Iata-le in ordinea preferintelor: 1. Politicosi 2. Comunicativi 3. Plini de umor (in sensul bun al cuvantului) 4. Prompti si punctuali cand e vorba de o intalnire 5. Sinceri 6. Plini de consideratie 7. De caracter 8. Amabili 9. Demni de incredere 10. In stare sa aleaga cu intelepciune locul si ambianta unei seri petrecute impreuna.

Baieti, uitati-va bine la aceasta lista. Nu exista in ea nici o referire la bogatie sau la frumusete. Aceste caracteristici care sunt importante in ochii fetelor, pot fi dezvoltate. Fetele au mentionat de asemenea si cateva lucruri care nu ar dori sa le vada la baieti: - cei care cauta cu insistenta mangaierile si alintarile - cei mandri si increzuti - cei ce fac invitatii la o intalnire in ultimul moment - cei care nu dau de inteles fetelor la ce fel de intalniri trebuie sa se astepte

Unde sa mergem? Ce sa facem? IN esenta exista doua feluri de intalniri: 1. Cea de tip spectator, pe parcursul careia doar stati si urmariti un spectatol (privind sau discutand) 2. Intalniri care implica participare, in cadrul carora sunteti in mod active implicate in recreerea care va este pusa la dispozitie sau pe care v-o creati singuri. Intalnirile de tip spectator, include filme, piese de teatru, concerte, evenimente sportive, vizionarea unui program TV, ascultarea unor Cd-uri cu muzica. Acest gen de intalniri sunt foarte populare si amuzante. De obicei, toti sunt doritori sa participe la o distractie ca spectatori. Aceasta alegere este frecventa in organizarea primei intalniri, deoarece reduce stresul si tensiunea pe care le implica sustinerea unei conversatii. Pe de alta parte, insa, evenimentele la care participate ca spectatori sunt costisitoare, iar daca urmariti pe altcineva interpretand, va mai ramane doar putin timp pentru conversatie. Prin aceasta, unul dintre principalele scopuri ale intalnirii este anulat, si anume acela de a ajunge sa va cunoasteti mai bine unul pe celalalt. In plus, oricum stam si privim prea mult la ceea ce fac altii. Postura de “spectator” contribuie foarte putin sau aproape deloc la cultivarea simtamintelor de valoare personala; ea cere foarte putina creativitate si va face sa va plictisiti unul de celalalt mult mai repede decat ati face-o in timpul altor genuri de activitate. Intalnirile care implica participare active pot include, un joc de tennis, o plimbare cu canoea, vizitarea unui muzeu, a unor galerii de arta sau a gradinii zoologice, un plan de a pregati impreuna o masa, etc. Acest gen de intalniri conduc rareori la plictiseala. Ele va ofera ocazia de a va pune in valoare priceperea si talentele si va dau mai putine ocazii pentru dezmierdat. In plus o astfel de intalnire va va consolida simtamantul valorii personale, pentru ca va va dezvolta talentele si priceperea si va oferi ocazia sa va cunoasteti mai bine, si sunt mai putin costisitoare. Intalnirile care implica participare, cer o investitie din ambele parti. Multi tineri sunt lenesi si lipsiti de creativitate . Ei prefera sa aleaga intotdeauna calea cea mai usoara, stand si urmarind un program, decat sa planuiasca o activitate. Nu ati prefera un picnic sau o excursie la munte, in loc sa stati acasa si sa va uitati la televizor?

Cu siguranta ca unii oameni considera ca nu sunt buni la bowling, canoe sau navigat. Eu au tendinta de a se feri sa intre in competitie cu cineva care stie sa vasleasca sau sa navigheze. Din moment ce activitatile care cer participare ofera mai multe avantaje, decat cele de tip „spectator”, ar trebui ca ele sa fie prioritare in planurile voastre. Iata cateva idei: - Luati lectii de tenis - Jucati ping-pong - Cititi o carte impreuna - Mergeti la patinaj pe gheata sau pe role - Uitati-va impreuna la albumele de fotografii ale familiilor voastre - Incercati sa realizati impreauna un lucru care cere maiestrie - Faceti o prajitura de casa - Vizitati un alt oras - Mergeti la un picnic - Mergeti sa faceti fotografii - Spalati masina impreuna si bucurati-va de o bataie cu apa - Reparati impreuna o piesa de mobilier - Faceti o drumetie la munte - Faceti un tur complet al orasului - Plimbati-va cu bicicletele - Vizitati un muzeu, o gradina zoologica, o gradina botanica - Iesiti cu parintii la o plimbare - Vizitati un sanatoriu sau mergeti acasa la o persoana singura. INtalnirile de genul acesta, cer participare efectiva, nu numai ca sunt amuzante dar stimulteaza si creativitatea. Sunt educative si dezvolta tendinta de a fi de folos si celorlalti, sunt mai relaxante si mai putin egoiste. SAPTE CAPCANE CARE POT FI EVITATE Majoritatea tinerilor petrec timp considerabil visand la ziua cand se vor casatori si la a avea un camin fericit. Dar drumul care duce la o casatorie fericita este plin de capcane. 1. TRAIESTE MOMENTUL Aceasta filozofie este intalnita pretutindeni. Suntem asaltati de ideea: „Traieste numai o data, asa ca gusta toata placerea”. Odinioara se spunea: „Mananca, bea si fii fericit caci maine vei muri.” Ceea ce este gresit in aceasta zicala este ca de obicei nu murim maine, ci traim toata viata suportand consecintele greselilor noastre. Viata inseamna mai mult decat distractie CUM SA EVITI ACEASTA CURSA: Recunoaste seriozitatea vietii. Ceea ce faci acum va afecta viata in prezent si in viitor.

2. TRAIESTE CA SA TE SIMTI BINE Sloganul „daca te simti bine, fa-o!” exprima o alta filozofie care s-a infiltrat in societatea noastra. Intreaga scena a drogurilor se bazeaza pe ideea. „Simte-te bine acum, nu conteaza ce se va intampla mai tarziu”. Unii oameni cred ca tot ceea ce ii face sa se simta bine este bun. Este chiar un cantec care spune: „Nu poate fi gresit cand te face sa te simti bine”. Nu fi asa naiv si sa crezi asa ceva. Doar pentru ca ceva te face sa te simti bine, nu inseamna ca este bun. S-ar putea sa te simti bine furand o masina, dar nu inseamna ca facand lucrul acesta ai facut un lucru bun. S-ar putea sa te simti bine mancand fara nici o limita, dar organismul tau va suferi. CUM SA EVITI ACEASTA CURSA Nu lasa ca sentimentele tale sa-ti controleze actiunile. 3. IMORALITATE SEXUALA Este usor pentru tineri sa cada in capcana pacatului sexual. Dar nimeni nu poate viola legile morale ale lui Dumnezeu, fara ca mai devreme sau mai tarziu sa plateasca un pret teribil. Un singur act de imoralitate poate avea urmari tragice. Copii nedoriti, boli incurabile, constiinte vinovate, etc. CUM POTI EVITA ACEASTA CURSA: Pastreaza-te curat. Ceea ce iti ofera imoralitatea nu merita pretul care il vei plati. Nu uita, dragostea adevarata asteapta! 4. CASATORIA LA O VARSTA FRAGEDA Cei ce se casatoresc la o varsta frageda, au probleme. Posibilitatea ca aceste casatorii sa se termine cu divort, este de doua ori mai mare, decat in cazul cuplurilor care s-au casatorit de la 20 de ani in sus. Sunt cel putin doua dezavantaje in cazul casatoriilor adolescente. In primul rand cand iti vei alege partenerul, s-ar putea sa faci o alegere gresita. In al doilea rand, majoritatea adolescentilor nu sunt destul de maturi ca sa poata conduce o casnicie. Pentru ca o casnicie sa mearga bine este nevoie de renuntare, de daruire si de maturitate. CUM POATE FI EVITATA ACEASTA CAPCANA: Nu fa pasul acesta oricum. Gandeste-te si pregateste-te inainte. Nu trata cu usurinta casatoria. 5. CASATORESTE-TE PENTRU A SCAPA DE PROBLEMELE SINGURATATII Fetele trebuie sa renunte la ideea ca scopul suprem al vietii este casatoria. Teama de a pierde ultima sansa pentru fericirea de a se casatori le face pe fete sa nu mai gandeasca bine si sa se arunce intr-o casatorie dezastruoasa. S-ar putea sa vada cateva semnale de alarma, dar se gandeste „S-ar putea sa nu fie cea mai reusita casatorie din lume, dar ce poate fi mai rau decat sa fii singur”.

O casatorie nereusita este mult mai rea decat o viata traita singur. Sunt multe femei care ar putea sa-ti spuna ca o casatorie nereusita (nefericita) este printre cele mai mizerabile experiente care cineva le poate avea pe pamant. Este plina de ura, respingere, resentimente si sentimente ranite. Si adesea copiii sunt victime nevinovate unor astfel de casatorii. CUM SE POATE EVITA ACEASTA CURSA? Invata sa fii fericit si satisfacut cat timp esti singur, necasatorit si nu te vei simti presat sa te arunci intr-o casatorie pe care o vei regreta. 6. TE CASATORESTI GANDINDU-TE CA VEI SCHIMBA PERSOANA CU CARE TE CASATORESTI A te casatori cu cineva gandindu-te ca-l vei schimba, este ca si cum ai sari din avion fara parasuta. Sansele unei aterizari fara probleme, sunt la fel in ambele cazuri. Desi riscul este mare, multe fete sunt inca dornice sa-si riste fericirea viitoare casatorindu-se cu un baiat cu speranta ca il vor schimba. O fata se poate lupta cu sine gandindu-se: „Stiu ca Mihai bea prea mult dar cred ca se va schimba dupa ce ne vom casatori.” O astfel de gandire este suta la suta gresita. Nu poti schimba caracterul unei persoane casatorindu-te cu ea. Daca se vor ivi probleme inainte de casatorie, in mod sigur se vor inrautatii dupa casatorie. CUM POATE FI EVITATA ACEASTA CAPCANA Nu te astepta sa schimbi caracterul unei persoane dupa casatorie. Ceea ce vezi in acea persoana in prezent este ceea ce vei vedea si mai tarziu. 7. CONVIETUIREA IMPREUNA (CONCUBINAJ) A trai impreuna fara ceremonialul de casatorie a devenit ceva popular. Insa este un exemplu de egoism. Ideea falsa ca o casatorie paote prospera cel mai bine cand este bazata pe un „vino si pleaca cand iti place” este experimentata si intr-un cantec foarte popular. In acest cantec, barbatul spune ca nu semnatura de pe certificatul de casatorie l-a determinat sa mai treaca pe la casa iubitei sale. A fost gandul ca putea sa vina si sa plece cand voia. Aceasta l-a facut sa aiba mereu in minte un gand frumos despre ea. O casnicie si un camin fericit se bazeaza pe o baza neegoista si pe un legamant intre sot si sotie. CUM SA EVITI ACEASTA CAPCANA Nu accepta un joc de-a casnicia ieftin si imoral. Cum sa experimentezi dragostea lui Dumnezeu? Una dintre cele mai adanci nevoi a fiecarui individ este nevoia de a fi iubit. Sentimentul ca esti singur poate fi pustiitor. O adolescenta scria : „In cursul anului trecut, trei dintre prietenii mei au incercat sa se sinucida. Problemele vietii au fost prea grele pentru ei. Aceasta lume i-a mistuit pana cand singurul mijloc de scapare a ajuns sa fie moartea. Singuratatea este universala. Te roade inauntrul tau. Ea iti da un sentiment de goliciune, o teama de moarte, o foame chinuitoare dupa dorinta de a fi inteles si iubit. Singuratatea este o boala. Pentru unii ea doare atat de tare, incat fac orice sa fuga de ea. Poti avea multi prieteni apropiati si totusi sa te simti singur.

Indiferent ceea ce faci, unde te duci sau de ceea ce incerci sa fii, singuratatea iti mistuie inima. Oamenii care se simt singuri au nevoie de dragoste: o dragoste calda… numai dragostea poate ucide singuratatea.” Oricare ar fi situatia ta, exista o dragoste care te satisface din plin. Este o dragoste pe care oricine o poate experimenta. Ce dragoste este aceasta? Dragostea lui Dumnezeu si a Fiului Sau, Isus Hristos. Aceeasi fata care scria despre singuratate, a gasit remediul pentru singuratatea ei, in Dumnezeu si in dragostea Lui. Ea scria: „Dumnezeu este dragoste. Isus ne-a aratat dragostea lui Dumnezeu.” El a parasit gloria Cerului pentru a se umili ca faptura umana – ca Dumnezeu umbland printre oameni sa le arate dragostea Lui. A fost supus pe tot drumul spre cruce, dar in a treia zi, dragostea a rupt legaturile mortii cu puterea invierii… Roaga-L pe Isus sa intre in viata ta si sa te umple de prezenta Lui, aducand dragoste, pace, indurare. El va indeparta singuratatea ta. CEA MAI MAREATA ISTORISIRE DE DRAGOSTE A OMENIRII Cea mai mareata istorisire de dragoste a omenirii se gaseste in Biblie. Este o istorisire adevarata si te priveste pe tine si pe mine. Este povestea iubirii lui Dumnezeu pentru noi. Aceasta istorisire de dragoste incepe cu crearea omului. Dintre toate fapturile vii pe care Dumnezeu le-a creat, omul are pozitia cea mai inalta, pentru ca a fost creat „dupa chipul si asemenarea lui Dumnezeu”. Dumnezeu a dat omului capacitatea de a alege. El poate alege sa-L iubeasca si sa-L asculte pe Dumnezeu, sau sa nesocoteasca pe Dumnezeu si sa mearga pe un drum propriu. Omul a ales sa se razvrateasca impotriva lui Dumnezeu si sa-si vada de propriul sau drum. Aceasta este adevarat, nu numai pentru Adam si Eva, ci si pentru fiecare dintre noi. Astfel suntem despartiti de Dumnezeu si nu experimentam dragostea Lui. Dumnezeu ne iubeste si ne cauta. De aceea El a trimis pe Fiul Sau in lume. Desi El era Fiul lui Dumnezeu, Isus a ales sa-si dea viata pentru noi. Nimeni nu i-a luat viata lui Isus. El a ales sa si-o dea. Isus a spus: „Imi dau viata, ca iarasi s-o iau. Nimeni nu mi-o ia cu sila, ci o dau eu de la Mine”. Moartea pe care a suferit-o Isus Hristos a fost o moarte cruda si rusinoasa. A fost rastignit pe cruce, biciuit. Spatele lui a sangerat, oamenii si-au batut joc de El. L-au scuipat si I-au pus pe cap o coroana de spini. A fost silit sa duca o cruce grea spre locul crucificarii Sale. Isus a fost rastignit pe locul numit Golgota. Mainile si picioarele Lui au fost batute in cuie, pe cruce. El murea pentru pacatele noastre.

DE CE A TREBUIT SA MOARA ISUS HRISTOS? Multi oameni nu inteleg de ce Isus a trebuie sa moara pe cruce, rastignit. Ei spun: „De ce nu putea Dumnezeu sa ne ierte? De ce a trebuie sa moara Isus?” Motivul pentru care Dumnezeu nu putea „sa ne ierte atat de simplu” este ca Dumnezeu este Judecatorul drept al intregului Univers, iar noi am incalcat legile Sale. El a spus: „Sufletul care pacatuieste, acela va muri”. Dumnezeu ne iubeste si vrea sa ne ierte dar El nu poate fi nedrept. Dumnezeu face intotdeauna ce este drept. Biblia spune: „Domnul este drept in toate caile sale”. Tocmai pentru ca El este drept, nu poate trece cu vederea pacatele noastre sau sa spuna ca nu stie nimic despre ele. Cum a gasit Dumnezeu salvare pentru noi, pastrandu-Si in acelasi timp dreptatea? Isus a luat asupra Lui pedeapsa noastre si a platit pretul pacatelor noastre.