Ştiinţa pierdută a lui ZalmoxissauSteaua Tetrahedronică, octagonul şi cultura carpato-danubiană

"Visul pe care îl visezi singur rămâne un vis, visul pe care îl visezi cu alţii devine realitate"- Scripturile antice Tibetane

Nu am scris niciodată şi nici nu intenţionez să mai scriu vreodată un articol propriu-zis de istorie deoarece nu sunt istoric şi consider că nu am competenţa necesară în acest sens. Pe de altă parte însă, şi straniu în acelaşi timp, datorită preocupării mele de o viaţă cu domeniul aşa-zisului "fenomen paranormal", s-ar putea să ştiu despre istorie mult mai multe lucruri decât ştiu sau ar putea să afle vreodată cei mai străluciţi şi competenţi istorici. O chestiune de percepţie până la urmă, cine o are... înţelege totdeauna mai mult, mai repede şi mai bine.

Vreau să vă arăt ceea ce nu ştiţi poate despre dvs., vreau să vă arăt cine sunteţi şi de unde veniţi, iar unde vă îndreptaţi... din păcate, nu vă pot spune nici eu şi nu vă poate spune nimeni, pentru că locul în care vreţi să ajungeţi depinde de fiecare şi nimeni nu are dreptul să spună cuiva ce să facă.Cu toate că din păcate, nimeni nu vă poate arăta viitorul, cred însă într-un destin bun al României şi într-un destin bun al celor 23 de milioane de oameni care în ciuda epocilor torţionare ale istoriei prin care au trecut trec sau vor mai trece, rămân aceiaşi oameni inteligenţi, creativi, spirituali, muncitori, cu simţul umorului, răbdători şi buni."O, Lo, ascultă şi învaţă, învaţă şi ascultă... pe Pământ nu este nimic mai grandios decât omul, iar în om nu este nimic mai grandios decât mintea" - Maşterii BMulte părţi din acest articol le-am scris sub îndrumarea directă a unor maşteri Tibetani care spun că "România va fi salvată de spiritualitatea ei".Maşterii Tibetani spun că toţi oamenii de pe planetă sunt legaţi de pământ prin nişte "fire" invizibile care fac conecţia între energia telurica a Pământului şi forţa vitală a corpului, cea care întreţine viaţă în organism. La rândul lor, aceste "fire" vin direct din centrul galaxiei şi ajung la Pământ filtrate şi focalizate de alte câteva stele şi de Soarele nostru care este tot o stea.De fapt, energia telurica a Pământului şi forţa vitala a corpului sunt una şi aceeaşi energie, cea pe care maşterii Tibetani o numesc "prana". Există o corespondenţă directă între energia telurică a locurilor în care se naşte şi trăieşte o populaţie şi nivelul ei de spiritualitate. În locurile în care această energie abundă, se dezvoltă de obicei mari civilizaţii creatoare care dau umanităţii mari religii şi mari filozofii, descoperiri ştiinţifice, opere de artă, ş.a.m.d. În aceste locuri indicele de inteligenţă, simţul artistic şi fenomenul ESP (clarviziune, clar-audienţă, telepatie, telekinezie, puterea de a vindeca bolile prin biocurenţi, etc.) sunt de obicei ridicate. Astfel, datorită acestei energii a planetei, oamenii pot comunica telepatic la distanţe

1

mari, şi multe alte lucruri care în realitatea convenţională par pure fantezii. Maşterii Tibetani spun că pământul României abundă în astfel de energie, mai ales în zonele muntoase.Problema este însă, că nu numai românii, ci toţi oamenii planetei s-au îndepărtat de natura pe care o abuzează cu iresponsabilitate, de legile şi sursele spirituale pe care nu le mai înţeleg. Ori natura se poate întoarce oricând cu furie împotriva oamenilor, iar aceştia nu vor fi capabili să primească ajutor de la sursele spirituale deoarece au încetat să mai comunice cu acestea, nu mai "aud" şi nu mai înţeleg limbajul lor. Maşterii Tibetani spun că întreaga civilizaţie actuală este "săracă" şi debalansată, deoarece se sprijină prea mult pe tehnologie şi ignoră partea spirituală. Dacă mâine s-ar întâmpla un cataclism, oamenii nu ar fi capabili să-l împiedice în ciuda realizărilor ştiinţifice şi tehnologice extraordinare care s-au făcut în ultimul timp. Aceasta, deoarece oricât de mult se străduieşte omul, nu poate depăşi anumite bariere şi nu poate căpăta acces la alte dimensiuni până când nu evoluează spiritual.Prins între colapsul tehnologic şi lipsa de comunicare spirituală, omul s-ar trezi dintr-odată dezorientat şi mai neajutorat decât un copil, întorcându-se în timp record la stadiul de barbarie şi semi-sălbăticie din care cu mare greutate s-a desprins acum câteva mii de ani. În general vorbind, cu cât omul are la îndemână mai puţină tehnologie, cu atât trebuie să se axeze mai mult pe partea spirituală pentru a putea compensa ceea ce îi lipseşte.Indiferent însă ce se întâmplă în viaţă omului de zi cu zi, în viaţă popoarelor de la decadă la decadă sau în viaţa întregii omeniri de la secol la secol, mai spun maşterii Tibetani, nu vor pieri niciodată cei care îşi păstrează cele două calităţi care îi conferă omului statutul de om şi în acelaşi timp, de fiinţă Divină - identitatea şi spiritualitatea. Orice s-ar întâmpla, omul nu trebuie să-şi piardă niciodată credinţa în Spiritul Creator, încrederea în el însuşi şi speranţa într-o zi mai bună care tot va veni odată şi odată, indiferent cât de mult trebuie să o aştepţi.

"ÎNVĂŢAŢI SĂ CONSTRUIŢI VIITORUL PRIVIND ÎN TRECUT" - Proverb chinezesc

Sunt mulţi istoricii care susţin că poporul român a apărut şi el, mai din greşeală, mai din întâmplare, pe câmpiile Carpato-Dunărene la o dată improbabilă, nu se ştie când - în orice caz mai la coadă, după ce toţi ceilalţi înălţaseră civilizaţii monumentale - sau care emit teorii injurioase conform cărora romanii (deşi caracterizaţi printr-o omogenitate etnică pe care şi-ar dori-o şi alte popoare) sunt rezultatul unei amestecaturi de triburi nomade şi rămăşite ale unor imperii în descompunere.V-aţi întrebat însă vreodată ce este istoria şi cine sunt cei care o scriu?... Se spune că diferenţa dintre Dumnezeu şi istorici este că primul nu poate schimba trecutul, pe când istoricii o fac cu uşurinţă, acesta fiind singurul motiv pentru care Dumnezeu le face o favoare tolerându-le existenţa.Istoria este, poate, una dintre cele mai arbitrare, cele mai iluzorii ştiinţe şi tocmai de aceea, orice încercare de reconstituire a istoriei oricărui popor constituie o mare responsabilitate pe care un om cu bun simt nu şi-o ia cu uşurinţă. Aşa-zisele dovezi arheologice nu rezistă mai mult decât câteva mii de ani. Oare cât de departe poate să meargă cineva cu demonstraţiile înapoi în timp, şi pe deasupra, să mai fie şi sigur că nu greşeşte?... Sunt ridicole tentativele unora şi altora care încearcă să acrediteze teorii sofisticate, conform cărora ei "au fost cei dintâi", ei "au creat marile culturi", ei "au făcut şi au câştigat toate războaiele" la care alţii erau prea mici şi neînsemnaţi ca să participe, şi în consecinţă, ei sunt cei care au toate drepturile şi mai ales, dreptul de a hotărî identitatea altora. Dacă cineva îşi arogă vreun drept, şi-l arogă în virtutea altor considerente, dar în nici un caz acest drept nu este dat de istorie.Celor care cred că ei "au fost cei dintâi", le amintesc totuşi că în 1959 o expediţie paleontologică chinezo-rusă condusa de dr. Chu Ming Chen, a descoperit în deşertul Gobi o piatră care s-a dovedit a avea vechimea de un milion de ani şi în care era imprimată talpa unui pantof perfect asemănător pantofilor pe care îi purtăm în ziua de astăzi. Aşa că... e cam greu de spus unde, cine şi care au fost primii.

2

Ce s-a întâmplat însă, înainte de acele câteva mii de ani, "istorisite" de arheologie sau teoria marilor culturi? Poate cineva să spună care a fost scenariul derulat pe Pământ acum 28 - 52 - 200.000 - 400.000 sau 1 milion de ani?... Poate să spună cineva cu exactitate cum a apărut omul pe Pământ ori dacă ciclopii sau uriaşii din miturile Biblice şi Universale au populat vreodată planeta în realitate?... Care a fost implicaţia civilizaţiilor extraterestre din galaxia Andromeda sau constelaţiile şi sistemele solare Lyra şi Vega, Hyades şi Aldebaran, Sirius, steaua Barnard, Arcturus cu Upsilon Bootes, Draco, Orion şi Alnilam, Zeta Reticula, Pleiade cu Alcyone şi Taygeta (M45) şi altele în evoluţia speciei umane?... Prin ce tehnică au fost înălţate piramidele din Egipt şi statuile colos din Insula Paştelui?... Dezlegarea enigmelor care abundă pe planeta Pământ, de la Poarta Soarelui din Tiahuanaco şi până în Sumer şi Himalaya - aceasta ar fi adevărata istorie a omului.Aşa cum este, însă, înţeleasă şi mai ales practicată în societatea super-materialistică în care trăim de vreo trei sute şi ceva de ani, istoria este cel mai adesea un mijloc de agresiune, ceva în genul "ieşi tu din casă şi serveşte-mă la masă... şi mai fă-mi şi pantofii". De fapt, nici nu e de mirare că pe o planetă care pe zi ce trece, oferă tot mai puţin confort locuitorilor săi (datorită exploziei demografice, împuţinării resurselor materiale şi mai ales, folosirii exclusive şi intensive a energiilor convenţionale - folosire care va da naştere în curând la dezechilibre ecologice şi climaterice catastrofale), aşa-zisele "istorii" sunt făcute şi contra-făcute în funcţie de interesele teritoriale, nevoia stringentă de hrană şi energie.Având în vedere aşadar, aceste faţete ale istoriei - definită de satiristul Ambrose Bierce că "o naraţiune (în cea mai mare parte falsă), de evenimente (cele mai multe neimportante), iniţiate de conducători (în marea majoritate escroci) şi duse la capăt de oameni de rând (în cea mai mare parte ignoranţi)", articolul de faţă nu îşi propune "să facă istorie", ci doar să expună unele puncte de vedere care fac o conecţie - zic eu, inedită - între marile culturi ale lumii şi cultura Carpato-Danubiană, şi care în consecinţă ridică interesante semne de întrebare.

CÂTEVA NOŢIUNI SUMARE DE GEOMETRIE SACRĂ PRELUATE DE LA ŞCOALA MISTERELOR EGIPTULUI ANTIC A FARAONULUI AKHUNATON ŞI TEORIA CÂMPURILOR UNIFICATE A LUI ALBERT EINSTEIN

Geometria sacră nu este sinonimă cu configurarea unor linii pe o suprafaţă plană, ci reprezintă structura morfogenetică care se află la baza realităţii şi a matematicii. Cei mai mulţi fizicieni şi matematicieni moderni consideră că numerele reprezintă limbajul realităţii, adevărul este însă că formele sunt cele care generează toate legile fizicii.Geometria sacră reflecta mişcarea Spiritului în vid, fiind un adevărat "ghid" al mişcărilor necesare pentru a ajunge de la un punct iniţial la lumea tridimensională. Dacă dintr-un punct oarecare (considerat punctul de plecare a Spiritului în vid), se începe mişcarea, singurele direcţii în care se poate deplasa Spiritul sunt în sus, în jos, înainte, înapoi, la stânga şi la dreapta. Cele şase direcţii pot fi conectate iniţial într-un pătrat, apoi într-o piramidă şi încă o piramidă, ceea ce dă naştere la un octahedron (un corp geometric cu 8 feţe triangulare, 6 colţuri şi 12 margini). Prin mişcarea de rotaţie a octahedronului ia naştere o sferă. Dacă sfera astfel formată începe să execute aceeaşi mişcare după cele 6 axe iniţiale (în sus, în jos, înainte, înapoi, la stânga şi la dreapta), în final iau naştere 6 sfere inter-conectate, plus o a 7-a sferă în mijloc. Prin mişcarea de rotaţie a celor 7 sfere încep să ia naştere obiectele tridimensionale.Urmează alte etape intermediare, foarte importante de altfel (formarea "florii vieţii", etc.), dar a căror descriere nu îşi găseşte locul în articolul de faţă. Cert este că în final rezultă cubul Metatron care încorporează cele 5 solide Platonice (numite astfel după Plato, deşi Pytagoras este cel care le-a descris cu 200 de ani înainte de Plato, numindu-le "solide perfecte" şi deşi în realitate, Pytagoras le-a preluat de la egipteni): cubul sau hexahedronul, tetrahedronul, octahedronul, dodecahedronul şi icosahedronul.

3

Cele 5 solide Platonice sunt baza lumii materiale. Nu există practic nimic în Universul material, care să încorporeze altceva decât cele 5 solide Platonice. Atomii sunt sfere constituite dintr-un centru în jurul căruia norul electronic se mişcă cu 9/10 din viteza luminii. În diferite cristale, atomii se aliniază în linie dreaptă, în triunghi, într-un tetrahedron, un octahedron, un icosahedron sau un dodecahedron.În 1973 cercetătorii fostului imperiu sovietic au publicat în "Komsomolskaya Pravda" rezultatul unui studiu conform căruia Pământul nu este o sferă cum ne-am imaginat, ci un imens cristal cu dimensiuni angulare care după milioane şi milioane de ani de mişcare şi eroziune, a căpătat de fapt forma unei mingii. În concordanşă cu cercetătorii sovietici, laturile angulare ale cristalului se află acum sub scoarşa terestră, forma cristalului fiind aceea a unui dodecahedron. Ulterior, alşi cercetători sovietici au elaborat o altă teorie conform căreia Pământul are o grilă energetică constituită dintr-un dodecahedron şi un icosahedron (douăsprezece pentagoane şi douăzeci de triunghiuri echilaterale). De fapt, teoria grilelor Pământului nu este de loc nouă. Se spune că în antichitate Socrate i-ar fi spus elevului său Simmias că "Pământul adevărat privit de sus arată ca o minge alcătuită din douăsprezece bucăşi de piele şesute între ele".Un studiu al sistemului rusesc a confirmat faptul că de-a lungul laturilor poligoanelor există regiuni cu activitate seismică şi vulcanică mare. Punctele corespunzătoare nodurilor grilei sunt centrele unor schimbări mari în presiunea atmosferică şi în consecinşă, uragane uriaşe se formează în aceste puncte. Curentele atmosferice şi oceanice urmează acelaşi şablon. În aceste puncte se găsesc adeseori zăcăminte bogate de minerale sau petrol. Vortexurile sunt totodată locul unor anomalii magnetice. Unul dintre ele "cade" în Estul Floridei, în aşa-numitul "triunghi al Bermudelor", cunoscut ca un loc de disparişie inexplicabilă a navelor şi avioanelor. La ora actuală, pe întregul glob, se cunosc douăsprezece astfel de arii ale anomaliilor magnetice.Evoluţia civilizaţiei umane este afectată de energia Pământului. Multe dintre civilizaţiile antice au înflorit în punctele de intersecţie a poligoanelor. În ziua de astăzi există nenumărate aplicaţii practice legate de curentele telurice şi potenţialul electric al atmosferei Pământului, pe care unul dintre marile genii ale secolului XX, sârbul Nikola Testla, le-a intuit de altfel foarte bine. Anumite staţii atomice moderne trebuie construite în locaţii geometrice pentru a funcţiona corespunzător, iar sistemele de comunicaţii ale submarinelor se folosesc de grilele energetice. Însăşi bomba atomică este un dispozitiv geometric care necesită poziţionare

4

geometrică pentru a fi detonată.

O SCURTĂ DIVAGAŢIEHARTA ROMÂNIEI ÎN DIMENSIUNEA ASTRALĂ

În paranteză fie spus, sistemul grilelor este confirmat nu numai de constatările practice, dar apare şi dacă te uiţi la harta Pământului în dimensiunea astrală cu "ochii minţii" - procedeu numit generic clarviziune. Nu ştiu ce spun calculele super-sofisticate sau tehnologia ultra-avansată, însă pe harta României privită în dimensiunea astrală apar patru mari puncte energetice. Trei apar deosebit de active (ca nişte tulumbe de fum gris, uşor albăstrui), unul în zona Munţii Lotrului - Munţii Retezatului, altul în zona Miercurea Ciuc şi altul la S-V de Constanta şi N-V de Mangalia. Ultimul pare a fi deosebit de important pentru echilibrul energetic al întregului teritoriu (un fel de nod de ghidaj al energiei telurice) şi legat de alte puncte din zona Mării Negre. Acest punct avantajează din punct de vedere energetic Mangalia. În dimensiunea astrală, Marea Neagră arată puţin adâncă în comparaţie cu alte mari (ceea ce pare a fi un inconvenient), iar fundul mării coboară în trepte abrupte. Este ca şi cum ai merge pe o câmpie însorită care coboară iniţial în două - trei trepte line şi apoi aluneci dintr-odată într-un abis întunecos presărat cu caverne pe fundul marii, dar şi pe pereţii laterali stâncoşi şi roşiatici. Cu excepţia petrolului despre care se ştie, probabil că în viitor vor mai fi descoperite alte două zăcăminte, dintre care cel plasat cel mai la S-E va fi exploatat, fiind cel mai mare şi cel mai bun sau în orice caz diferit de exploatările anterioare, apărând mai gras la pipăit. În sfârşit, al patrulea punct energetic, mai puţin activ, apare în zona Braşovului.Bucureşti-ul apare străbătut de la N-E la S-V de o linie în zig-zag asemenea cifrei 4 stilizată, care împarte oraşul în două zone, cea de N-V mai compactă, cu un pământ negru-roşiatic şi cleios, mai stabilă din punct de vedere tectonic, iar partea de S-E rarefiată, nisipoasă şi vulnerabilă, eventual puternic afectată în cazul unui seism serios. Instalaţiile de gaze par a fi un hazard, nu ţevile care se văd la suprafaţă, ci conductele îngropate în pământ şi care trec pe sub asfalt. Părţile liniare par a fi mai noi, din materiale mai bune, ceva nu e în regulă însă cu părţile de curbură şi mai ales cu joncţiunile care apar vechi şi ruginite, în pericol de a exploda şi a produce foc. Partea de S-E a oraşului apare legată energetic printr-o linie de zona Hârşova - Ţăndărei, iar din aceste puncte porneşte spre munţii Vrancei o altă linie care se întinde de-a lungul unei falii ce seamănă cu o prăjitură Doboş (alcătuită din straturi de pământ galben-argilos care alternează cu câteva straturi de rocă) şi de-a lungul căreia există în interiorul pământului o crevasă, o crăpătură mare care se întinde pe câţiva kilometri buni. Linia energetică care uneşte partea de S-E a Bucureşti-ului cu "falia Doboş" pare a fi sensibilă la energia eclipselor (mai exact a energiilor de după eclipsă), relaţia dintre cele două tipuri de energii fiind aceea dintre un pistol şi un trăgaci. Eclipsa din această vară mi se pare extrem de periculoasă şi în acelaşi timp începutul unui şir de eclipse care se vor întinde pe parcursul următorilor doi-trei ani şi care vor afecta în mod vizibil câmpul electro-magnetic al Pământului, intensificând activitatea seismică şi vulcanică, mai ales a vulcanilor din zonele calde. Astfel mulţi vulcani consideraţi inactivi vor începe să erupă şi alţii noi vor apare în locuri în care nu s-ar fi putut bănui existenta lor, toate acestea concomitent cu schimbări drastice în şabloanele climatice din jurul globului.Un prieten bun din România pe care sincer îl respect (aşa cum îi respect pe toţi cei care au un standard moral şi sunt devotaţi ţării lor, indiferent care este aceasta şi indiferent de naţionalitatea sau religia lor, cei cărora le datoram cu toţii atât de multe) şi cu care am vorbit la telefon acum câteva luni când i-am trimis spre publicare un interviu cu subiect militar apărut iniţial în ZUM, m-a întrebat "ce cred" despre o anumită situaţie. I-am răspuns că "nu cred nimic". Aceasta însemna că nu se va întâmpla nimic, după cum de fapt nici nu s-a întâmplat. Într-adevăr, vreau să vă spun că asupra României nu planează pericol de război. În plus, în pofida presiunilor extraordinare, a tot felul de stratageme şi trucuri care se folosesc şi a "cererilor" repetate care se fac "cu jalba-n băţ", România nu va fi dezmembrată sub nici o

5

formă, deşi pentru aceasta trebuie să plătească un preţ greu, cu care e obişnuită de altfel. În ciuda dificultăţilor economice care vor mai chinui oamenii încă un an şi jumătate - doi, România va ieşi din impas, în mare parte datorită unor resurse naturale (tot pământul, săracul...) care urmează încă să se descopere şi să fie exploatate. Singurul pericol real este acela al unei mişcări seismice de o violenţă nemaiîntâlnită. Nu vreau să sperii pe nimeni, mai ales că nu pot indica o dată anume. Singurul lucru pe care pot să vi-l spun este că în holograma timpului viitor apare un peisaj de toamnă, este ca şi când ar fi Septembrie, şi deşi mişcările seismice se produc în general seara sau noaptea, în imagine apare ca şi cum ar fi ora prânzului a unei zile calde, însorite.În dimensiunea astrală, pe harta Bucureşti-ului apar nori negri de fum care la ora actuală sunt concentraţi în special în partea de N-V, ca şi când în acea parte a oraşului ar exista cele mai mari dispute, neînţelegeri, certuri şi ură. Doar v-am explicat mai înainte că energia oamenilor are legătură directă cu energia telurică, precum şi cu grila energetică a Pământului care se află în atmosferă. Tot ceea ce gândesc oamenii şi felul în care vorbesc sau se manifestă se răsfrânge ulterior asupra energiei telurice şi a grilei atmosferice în acelaşi mod în care energia telurică, câmpul electro-magnetic al Pământului se răsfrânge în permanenţă asupra comportamentului uman. Ori de câte ori energia oamenilor devine mult prea negativă, dă naştere la fenomene de nedorit, cum ar fi schimbări catastrofale ale vremii, mişcări tectonice de anvergura, ş.a.m.d. Norii care planează asupra Bucureşti-ului sunt ura şi agresivitatea pe care oamenii o manifestă unii faţă de alţii, violenţa limbajului, crimele şi injusteţea care s-au perpetuat de-a lungul anilor, durerea celor asupriţi şi neputincioşi vis-a-vis de cruzimea şi egoismul celor puternici, ş.a.m.d. Vreau să vă spun că astfel de nori energetici (nori karmici) apar nu numai în acest punct al globului, ci şi în altele în care oamenii au purtat războaie sângeroase, unde au existat convulsii sociale masive însoţite de violenţă sau unde oamenii au suferit peste limita umană. Uneori aceşti nori planează asupra unor astfel de regiuni pentru ani şi ani de zile, de cele mai multe ori pentru zeci sau sute de ani, pentru ca în final să se manifeste în planul fizic sub forma calamităţilor naturale. Din acest punct de vedere proverbul românesc "nu-i mai rabdă pământul" este cât de se poate de adevărat şi înţelept. Nu vreau să mai spun nimic, însă există un continent (slavă Domnului, nu America) care a fost abuzat şi are "înmagazinate" de sute de ani astfel de stocuri de energie karmică şi care, zic eu, va experimenta probleme majore (până la dispariţie în apele oceanului) în primii câţiva zeci de ani ai secolului viitor din aceasta cauză. Nu ştiu ce planuri de jaf şi cotropire mai au oamenii pentru secolul care vine, dar să vedeţi ce planuri de anvergură are Dumnezeu cu oamenii de data aceasta! Tot ceea ce pot să vă spun este că prin fenomenul de procesiune a echinoxurilor, reorientare a stelei polare şi schimbare a câmpului electro-magnetic al Pământului, vor avea loc o "purificare" a planetei şi mai ales, a conştiinţei oamenilor. Tot ceea ce va trece "testul purificării" va continua să existe într-o altă dimensiune, iar pentru toţi ceilalţi acest fenomen Cosmic care "bate la uşă" va fi sfârşitul civilizaţiei lor.Sunt înspăimântători aceşti nori groşi şi întunecaţi, ca de vată, care se învârtesc deasupra Bucureşti-ului şi dinspre care se aud zgomote care seamănă cu mugetele unor animale rănite. Este ca şi cum cineva ar scrâşni în permanenţă din dinţi, iar din când în când din vortexurile energetice ale norilor se aude venind câte un urlet prelung care seamănă cu urletul unor lupi înfometaţi în nopţile de iarnă - este ca şi cum s-ar auzi un urlet de moarte. După cum am spus mai înainte, norii sunt staţionaţi de mulţi ani asupra părţii de N-V. Important este să nu treacă linia care din punct de vedere energetic desparte oraşul în două, de la N-E la S-V (sos. Afumaţi, Colentina, Calea Rahovei, sos. Alexandriei).Nu aş fi spus absolut nimic despre acest cutremur, dacă nu aş fi crezut că lucrurile pot fi oarecum schimbate, sau poate chiar oprite din evoluţia lor. Am învăţat de-a lungul anilor că nu are nici un rost să previi pe cineva dacă prin aceasta nu-i poţi schimba soarta. De multe ori, n-are rost să te previi nici chiar pe tine însăţi. Am prevenit atât de mulţi oameni şi până la urmă, aceştia au făcut ce au făcut şi tot acolo au ajuns, astfel

6

încât am ajuns şi eu la concluzia că orice clarviziune este de multe ori inutilă. Explicaţia este dată de legea karmei, cu alte cuvinte, chiar dacă ştii ceva cu precizie, nu poţi totdeauna să împiedici sau să influenţezi desfăşurarea evenimentelor pentru că nimănui nu îi este permis să intervină şi să schimbe karma pe care o au oamenii. În 1988 i-am spus unui prieten, un băiat extrem de capabil şi un om deosebit, că dacă nu este atent, va muri la 42 de ani. Deşi a trăit cu obsesia acestor cuvinte în cap, tot nu a fost atent şi a murit în Iulie 1996, cu 3 luni înainte să împlinească 43 de ani.Aşadar, v-am spus toate acestea despre harta astrală a Bucureşti-ului, nu ca o prezicere - deoarece ferească Dumnezeu să se împlinească asemenea preziceri şi sper să greşim noi, clairvoyanţii - ci în speranţa că oamenii vor deveni mai toleranţi unii faţă de alţii, iar clasa politică conducătoare mai responsabilă faţă de poporul pe care a fost aleasă să-l conducă, mai îndurătoare şi mai compasionată faţă de cei mulţi şi neputincioşi, în sfârşit în speranţa că oamenii îşi vor întoarce faţă spre Dumnezeu, astfel încât aceşti nori groşi de energie karmică se vor risipi şi nu se va ajunge la un climax catastrofal. Este o mare tristeţe că cei mai mulţi din clasa politică conducătoare a României (cu excepţia câtorva figuri publice şi a altor câţiva care stau în umbră - pentru care oamenii de condiţie de oriunde au respect chiar dacă nu se manifestă) sunt atât de egoişti, rapace şi lipsiţi de clemenţă faţă de oamenii care i-au ales... de altfel în mod foarte democratic, nu-i aşa?

Unde s-a mai pomenit ca într-o ţară Europeană şi într-un oraş considerat odată "micul Paris", femeile să-şi abandoneze ori să-şi vândă copiii fără să le pese unde ajung aceştia sau ce se întâmplă cu ei?... Pentru care motiv bătrânii - care de la Kominternul Anei Pauker până la democraţia originală a lui Zoe Petre, au fost generaţia măcelărită, prostită cu tot felul de sloganuri şi sacrificată fără milă - trebuie să rămână fără case şi să ajungă să cerşească pe străzi?...Cum este posibil ca oameni amărâţi să ajungă să-şi pună reclama la mica publicitate din ziare despre vânzarea unui rinichi, pentru a-şi putea plăti datoriile ori în speranţă că astfel vor putea asigura un trai mai omenos familiilor lor?... Oare nu vă daţi seama că s-a ajuns deja la anomalii sociale absolut inadmisibile? Cum veţi răspunde pentru toate acestea în fata istoriei?... Oameni buni, în ceasul al doisprezecelea, mai întoarceţi-vă faţa către Dumnezeu, căci veţi vedea ce n-aţi mai văzut de când sunteţi. Ferească Dumnezeu, dacă acest cutremur cataclismic va avea loc, va urca undeva către limitele maxime de intensitate şi va dura îngrozitor de mult. Multe clădiri, precum şi o biserică cu pereţii albi din centrul oraşului se vor scufunda pur şi simplu, iar alte biserici tot din centru vor exploda, prefăcându-se în milioane de cioburi de cărămidă roşie. Nu e niciodată prea târziu să-ti aduci aminte de Dumnezeu. Nu ştiu ce altceva ar mai trebui spus, poate doar încă odată, să se acorde atenţie conductelor subterane de gaze şi a tot ceea ce este inflamabil sau care ar putea exploda (mai ales în centru şi partea de S-E a oraşului), deoarece se văd focuri mari care ies din pământ şi care vor necesita două-trei zile şi eforturi disperate pentru a putea fi stinse.As putea să vă mai spun multe alte lucruri, dintre care unele "politice" ca să le spunem aşa, care "se văd" în holograma viitorului, însă nu o fac deoarece acesta nu este un articol politic în primul rând şi în al doilea rând, pentru că orice fel de preziceri politice sunt speculate şi mistificate de cei care speră că ei vor fi "aleşii Domnului" pentru scaunele prezidenţiale, regale şi de orice alt fel - nu are importanţă ce fel de scaune, numai scaune de domnie să fie.Acum zece ani, în Iunie 1989, Doris - o americancă din Florida, clairvoyantă de excepţie când vrea ea şi prietenă bună cu care am colaborat mulţi ani - a prezis cu lux de amănunte căderea lui Ceauşescu, oamenii şi soldaţii care urmau să fie scoşi în stradă şi să moară, şi toate evenimentele pe care astăzi le numim "revoluţie", indicând cu claritate luna Decembrie 1989. Deoarece ziarul meu nu exista la acea vreme, iar în România nu se puteau publica materiale cu subiecte "paranormale", am introdus-o pe Doris la "Universul" domnului Buhoiu pe care l-am îndemnat cu insistenţă să publice prezicerile lui Doris. Era terifiantă şi în acelaşi timp alarmantă viziunea lui Doris în care pe străzile Bucureşti-ului apăreau la sfârşitul anului '89,

7

oameni împuşcaţi plini de sânge căzând în genunchi în zăpadă, aeroportul înconjurat de soldaţi, ş.a.m.d. După câte mi-amintesc, "Universul" a publicat într-adevăr câteva articole.Ulterior, alte preziceri ale lui Doris au mai apărut în ZUM. O faţetă nostimă a întregii poveşti este că după ce previziunea lui Doris cu privire la Decembrie '89 s-a împlinit, aceasta a fost contactată de intermediari ai unor "persoane" foarte "sus-puse" care jinduiau la conducerea României şi voiau să afle ce le rezervă viitorul. Nu mai ştiu ce aiureli le-a spus Doris, însă "persoanele sus-puse" împreună cu intermediarii lor ar trebui să afle cu aceasta ocazie că Doris, deşi este o clairvoyantă de talie, din păcate nu prea ştie unde se află România pe harta lumii.În sfârşit, tot ceea ce pot să vă mai spun, este că următoarea schimbare politică va fi adusa de o coaliţie naţionalistă de centru (coaliţie care de fapt, şi din punct de vedere logic este singura formulă care mai poate schimba lucrurile în bine pentru România).Eclipsa din vara aceasta va modifica multe din istoria şi politica ţării. Iniţial, efectele vor fi negative, însă impactul ulterior va fi pozitiv, marcând o schimbare în bine a conştiinţei oamenilor, un fel de "trezire" dacă vreţi, astfel încât toată lumea va pune mână de la mână pentru redresarea situaţiei generale.Revenind la punctele energetice, logic este că trebuie să fie cu mult mai multe decât cele patru de care v-am vorbit înainte şi pe care le văd eu, luând în consideraţie numai zona Vrancei, de exemplu. De asemeni, în Transilvania trebuie să se afle astfel de puncte (pe care însă eu nu le discern), având în vedere că în zona Munţilor Apuseni apare o fâşie foarte luminoasă şi rarefiată care trebuie să fie echivalenţa unui zăcământ. Fâşia respectivă este constituită din două potcoave care se află la baza Munţilor Apuseni şi se suprapun în mare parte. Percepţia mea că în această zonă vor fi descoperite în viitor, nu mai mult de doi-trei ani, zăcăminte valoroase ale unui minereu depozitat supraetajat în două pungi aflate la adâncimi diferite. Nu ştiu despre ce minereu poate fi vorba (nu este aur, dar străluceşte puternic sub forma unor raze), însă această descoperire viitoare poate face o mare diferenţă pentru economia României. Cred însă că exploatarea lui va fi la început un motiv de discordie din cauza strategiei şi a mijloacelor de exploatare care se vor dovedi insuficiente sau neadecvate. De asemeni, exploatarea acestui minereu poate crea dezechilibre în curenţii telurici ai zonei, fiind într-un fel contraindicată, iar una dintre cele mai mari nebunii pe care o poate face omul este să se joace cu curenţii telurici.De asemeni, la Nord de Târgu-Jiu există o zonă vulcanică în formare, respectiv a început de mult timp să se acumuleze o energie care fierbe adânc, care "huruie" la 6 kilometri în interiorul Pământului şi care deocamdată este imperceptibilă, dar care se va manifesta în viitor sub forma unui vulcan tânăr care va erupe, periclitând două masive muntoase şi trei sate aflate în panta pe masivul din dreapta.Mai sunt multe alte lucruri care se văd pe harta României în dimensiunea astrală. De exemplu, undeva în pădurile de pe dealurile care înconjoară comuna Jariştea de pe lângă Focşani există o mică comoară care a fost îngropată de un mic domnitor, logofăt sau curtean cu un grad foarte înalt, care a fugit ca să-şi salveze viaţa şi a plănuit să se întoarcă într-o bună zi să-şi dezgroape comoara, dar nu a apucat să se mai întoarcă niciodată. Nu pot să-l localizez foarte bine în timp, cred că vorbim de cineva care a trăit în secolele XVII - XVIII, însă în orice caz în pământ se văd două lădiţe mai mari şi una mai mică, în care se găsesc vreo două perechi de paftale de aur uriaşe, podoabe femeieşti din pietre semipreţioase gen chihlimbar sau agate, monezi dintre care unele de aur cu o dimensiune neobişnuit de mare şi unele documente, câteva ceasloave legate în piele care conţin mai mult date administrative şi câteva suluri cu un scris pe care nu pot să-l înţeleg şi care într-adevăr au valoare istorică. Toate acestea vor fi descoperite într-o bună zi din greşeală de ţăranii localnici şi vor intra în patrimoniu. În Marea Neagră, după părerea mea există o zona de formă aproximativ circulara, unde apa este mică şi care apare "moartă", în care viaţa aproape că a încetat să mai existe datorită lipsei de respect a omului faţă de natură, iar alte două asemenea zone mai mici deocamdată, aflate mai la Sud şi la S-E, sunt în formare. Alte lucruri se văd pe fundul mării şi în pereţii laterali, milioane de

8

alte lucruri în scoarţa terestră (cum ar fi zăcăminte de gaze nedescoperite încă), însă descrierea tuturor acestor lucruri nu îşi găseşte locul în articolul de faţă şi de fapt în nici un fel de articol.

Acesta este felul în care văd eu harta României în planul astral şi v-am spus toate acestea numai pentru a înţelege că nu numai oamenii sunt vii - ci planeta este o fiinţă vie, în "venele" căreia curge viaţă care generează toate bogăţiile de care ne folosim şi cu care reuşim să supravieţuim în această dimensiune frustrantă a limitărilor. Este numai în dezavantajul oamenilor că au încetat să înţeleagă ideea de unitate a naturii şi a întregului Univers. Dacă o tratezi cu înţelegere şi respect, natura îţi va oferi ea singura tot ce ai nevoie că să supravieţuieşti. În caz contrar, este atât de uşor şi simplu pentru natură să se descotorosească de prezenţa incomodă a omului încât trebuie să fii de-a dreptul inconştient pentru a sfida pământul care te ţine şi te hrăneşte.Viaţa din "venele" Pământului este energia descrisă de modelul grilelor al cercetătorilor ruşi. Iar modelul grilelor rusesc nu este nimic altceva decât este energia "chi" descrisă de chinezi, "ki" descrisa de japonezi, "mana" în limba nativilor din Hawaii, "ka" descrisă de egiptenii antici şi "prana" descrisă de hinduşi. Aceeaşi energie "curge" în noi şi ne da viaţă, fiind energia vitală din meridianele corpului pe care medicina tradiţională chineză o "reglează" prin acupunctură şi care în planul astral apare strălucitoare, de un verde-fluorescent intens.Solidele perfecte descrise cu multe mii de ani în urmă de geometria sacră a faraonului Akhunaton sunt cheia înţelegerii nu numai a energiei telurice a Pământului, ci a multor secrete, printre care şi cheia înţelegerii câmpului magnetic al omului.Mitoza este procesul de diviziune celulară prin care ia naştere organismul uman. În cursul acesteia, zigotul (rezultat din contopirea ovulului cu spermatozoidul) se divide în 4 celule - care nu sunt altceva decât un tetrahedron înscris într-o sferă - apoi în 8 celule care constituie o stea tetrahedronică. Steaua tetrahedronică din această fază a mitozei va alcătui centrul geometric al viitorului organism, va rămâne situată la baza coloanei vertebrale în zona perineului, toate câmpurile şi grilele energetice ale organismului rămânând centrate pentru restul vieţii în jurul acestei stele. Omul are trei corpuri: fizic, mental şi emoţional. Câmpurile energetice din jurul corpului uman, sunt alcătuite din trei stele tetrahedronice corespunzătoare corpurilor fizic, al celui mental şi al celui emoţional.

9

O stea tetrahedronică este alcătuită din două tetrahedroane, respectiv două piramide cu feţe triunghiulare întrepătrunse (astfel încât steaua tetrahedronică seamănă cu steaua lui David, numai că este tridimensională şi are opt colţuri). Cele două tetrahedroane reprezintă energia masculină (tetrahedronul cu vârful în sus) şi energia feminină (cel cu vârful în jos) aflate în balanţă.Câmpul stelei tetrahedronice mentale este de natură electrică, masculină şi se roteşte spre stânga. Câmpul stelei tetrahedronice emoţionale este de natură magnetică, feminină şi se roteşte spre dreapta. Câmpul stelei tetrahedronice a corpului fizic nu se roteşte. Există un tub care străbate organismul şi care uneşte vârfurile celor trei stele tetrahedronale (ale corpurilor mental, emoţional şi fizic). Dacă învăţăm cum să circulăm energia ("prana" sau "ka") prin acest tub (interconectând corpul mental sau mintea, corpul emoţional sau inima şi corpul fizic) printr-o raţie geometrică specifică şi cu o anumită viteză, determinăm şi rotirea stelei tetrahedronice a corpului fizic. Astfel se ajunge la crearea unei "MerKaBa", adică la rotirea în direcţii opuse a câmpului electro-magnetic care încorporează atât corpul fizic, cât şi spiritul.În egipteana veche "Mer" defineşte câmpurile de energie care se rotesc, "Ka" înseamnă spirit şi "Ba", corp sau realitate, iar în limba ebraica Mercaba se traduce prin "trăsură" (adică vehicul luminos). Câmpurile de lumină ale unei MerKaBa, care se rotesc în direcţii opuse constituie un vehicul care poate călători oriunde în timp şi spaţiu. Dacă cineva ştie să-şi activeze MerKaBa, acesta poate călători instantaneu oriunde în Univers şi se poate transpune instantaneu oriunde în timp, metode - popularizate de altfel ca "ştiinţifico-fantastice" în filmele şi romanele de ficţiune - sub numele de "teleportare" şi "tunelul timpului".MerKaba este aşadar o metodă de propulsie anti-gravitaţională şi un vehicul de călătorie spaţiu-timp. Aceasta a fost iniţial descrisă la şcoala misterelor faraonului Akhunaton, apoi cunoscută de mentorii spirituali ai religiilor din toate timpurile, maşterii şi yoghinii din Himalaya, transmisă ca "un secret" din generaţie în generaţie în jurul lumii de-a lungul veacurilor şi mileniilor. Desenul lui Leonardo da Vinci arată de exemplu, că acesta avea cunoştinţă de conceptul MerKaBa. În lumea contemporană a fost "redescoperită" de către Einstein prin Teoria Câmpurilor Unificate publicată pentru prima oara în 1925-27.Având în vedere că depăşirea barierei spaţiu-timp implică nivele de vibraţie foarte înalte, chiar dacă cineva învaţă (prin practica yoghină) să-şi construiască MerKaBa, dacă nu are o dezvoltare spirituală corespunzătoare, nu va reuşi să controleze vibraţiile respective şi nu va

10

reuşi să rămână în dimensiunea în care călătoreşte.Câmpul electro-magnetic al omului are aşadar o imagine geometrică, a unei stele cu centrul în regiunea perineului la baza coloanei vertebrale care se întinde pe un diametru de 16,80 metri. Vârful tetrahedronului masculin se află totdeauna deasupra capului şi are lungimea unei mâini. Baza tetrahedronului masculin se află deasupra genunchilor dacă staţi în picioare, iar dacă vă aşezaţi, baza se mută în consecinţă, aproape de podea sau pământ. Dacă staţi întins pe pământ, jumătate din tetrahedronul masculin se află în pământ. Baza tetrahedronului feminin se află totdeauna în regiunea plexului solar, fie că staţi în picioare sau pe scaun. Dacă staţi în picioare, vârful tetrahedronului feminin intră (cât lungimea unei mâini) în pământ. Dacă staţi pe un scaun, vârful se muta în jos corespunzător. Dacă staţi întins pe pământ, mai mult de jumătate din tetrahedronul feminin intră în pământ.Această metodă de propulsie anti-gravitaţională şi vehicul spaţiu-timp a fost folosită de mentorii spirituali sau maşterii tuturor timpurilor. Ceea ce cunoaştem din religie sub numele de ascensiune sau "înălţarea la ceruri" este de fapt, o metodă de a "te muta" în mod conştient dintr-o lume dimensională într-alta, luându-ţi şi corpul fizic cu tine, folosind principiul MerKaBa. Ascensiunea este diferita de resurecţie sau "înviere" care înseamnă să mori şi să-ti refaci corpul de lumină ulterior în altă dimensiune.Isus din Nazareth, al cărui nume real era de fapt Immanuel, a fost un astfel de maşter, care a trăit mulţi ani în Tibet înainte de a apărea că propovăduitor al religiei creştine în Ierusalim. Nu se ştie prea mult despre viaţă secreta a lui Isus în Tibet (decât câteva date sumare despre trecerea lui pe lângă muntele Everest şi şederea lui la Lasha, locul în care palatul lui Dalai Lama a fost construit în secolul XVII), cert este însă că dacă astăzi el ar trăi pe Pământ, ar fi considerat un yoghin, un sadhu, un maşter sau mahavatar - manifestarea lui Dumnezeu pe Pământ. Exista în jur de 2000 de maşteri care prin fenomenul de ascensiune au ajuns în alte lumi dimensionale ale Pământului şi contribuie în mare măsură la menţinerea echilibrului planetar. Aceştia sunt imortali, pot manifesta oricând un corp fizic apărând din când în când în lumea materială şi trăind veşnic tineri câte două - trei sute de ani, după care dispar nu se ştie unde. Sunt un izvor de învăţături şi înţelepciune, precum şi al unor minuni greu de crezut sau conceput pentru nivelul actual de dezvoltare al minţii umane - trec prin pereţi, levitează, "calcă pe apă", stau nemişcaţi fără să consume absolut nimic câte 45 de zile, stau îngropaţi cu lunile sau cu anii după care revin la viaţă, materializează şi dematerializează obiecte, comunică telepatic cu toţi cei care pot să-i "audă" indiferent unde se află aceştia, răspund la întrebări şi explică, deschid dimensiuni astrale, reversează situaţii şi intervin în legea karmei, vindecă boli, binecuvântează pomi care încep să înflorească continuu în timpul iernii şi alte lucruri care îţi taie răsuflarea.

11

Stelele tetrahedronice, respectiv câmpurile electro-magnetice, există nu numai în jurul corpului uman, ci şi în jurul tuturor planetelor şi al Soarelui, dovedind încă odată, în acest fel, că planetele au viaţă şi sunt vii ca şi noi. Dacă se înscrie o stea tetrahedronică într-o sferă, cele două baze ale celor două tetrahedroane vor atinge sfera la 19,5 grade Nord şi Sud. Pata roşie a

lui Jupiter se află la 19,5 grade latitudine, marea pată întunecată a lui Neptun se află la 19,5 grade, se crede că şi Uranus are o pată întunecată tot la 19,5 grade latitudine Sudică, iar Saturn are două benzi ca doi nori la 19,5 grade latitudine Nordică şi Sudică. Pe Pământ

vulcanul Maunakea din Hawaii se află la 19,5 grade latitudine Nordică. Activitatea petelor Solare este cea mai intensă la 19,5 grade latitudine Nordică şi Sudică. Există aşadar, pe orice

planetă, o puternică concentrare a energiilor planetare la 19,5 grade latitudine Nordică şi Sudică. În jurul tuturor planetelor există trei stele tetrahedronice care se rotesc şi creează

câmpuri electro-magnetice.Având în vedere că steaua tetrahedronică reprezintă un factor cheie în înţelegerea câmpurilor

magnetice ale omului, planetelor şi Soarelui, în înţelegerea vieţii, creaţiei şi evoluţiei în Univers, nici nu e de mirare că steaua lui David (cunoscută în antichitate şi sub numele de

"sigiliul lui Solomon") a devenit un simbol atât de important şi de venerat. Steaua lui David cu 6 colţuri nu este altceva decât reprezentarea bidimensională a stelei tetrahedronice

tridimensionale cu 8 colţuri. Continuare aici: Ştiinţa pierdută a lui Zalmoxis (II)

OCTAGONUL ÎN JURUL LUMII

Aflat într-o vizită în India, în 1868, colonelului englez James Churchward i s-a permis accesul la anumite documente antice religioase secrete, o "bibliotecă" de tăbliţe de piatră scrise în limba Naacal, care dezvăluiau existenţa a unui vast continent în mijlocul Oceanului Pacific.

Documentele atestau că numele respectivului continent era Mu (ceea ce în traducere înseamnă "Pământul-mamă"), acesta găzduind o civilizaţie înfloritoare şi incredibil de avansată pentru o epocă istorică aflată cu zeci şi sute de mii de ani în urmă. Stiinţa locuitorilor continentului Mu

12

era cu mult mai avansată decât ceea ce cunoaştem noi astăzi, printre altele aceştia având abilitatea de a manipula gravitaţia.În concordanţă cu tăbliţele Naacal, omul a apărut pentru prima oară pe Pământ în continentul Mu, acum 200 de milioane de ani. În cele din urmă continentul Mu (rebotezat ulterior Lemuria de către naturalistul englez Philip Sclater deoarece acesta a considerat că speciile de lemurieni au evoluat iniţial acolo), s-a scufundat în urma unui cataclism provocat de emisii de gaze înmagazinate în caverne uriaşe aflate sub fundul oceanului. Din fostul continent Mu, au rămas până în ziua de astăzi numai Australia şi câteva insule, printre care Hawaii, Tonga şi Insula Paştelui. Este interesant de notat faptul că în limba nativă a locuitorilor din Hawaii se regăseşte şi astăzi numele de "Mu" atribuit legendarului continent din care insulele lor au făcut odată parte. În concordanţă cu cercetările colonelului Churchward, locuitorii continentului erau monoteişti, practicând cultul Soarelui, acesta fiind considerat ca o expresie fizică a Divinităţii (Divinitatea fiind Soarele spiritual care nu se poate vedea).Soarele era reprezentat printr-o stea cu opt colţuri (care se poate înscrie deci, într-un octagon), cu un cerc în mijloc. Tot după mărturia colonelului Churchward, însuşi blazonul regal al ţării Mu, avea drept simbol steaua cu opt colţuri şi o cruce în interiorul acesteia. Se pare că steaua cu opt colţuri, precursoarea octagonului, descoperită de colonelul James Churchward în arhivele religioase din India, este unul dintre cele mai vechi simboluri Solare din lume, vechimea acestui simbol atestată în documente, fiind de 35.000 de ani B.C.Este de necontestat faptul că cea mai grandioasă civilizaţie care s-a dezvoltat în emisfera Vestică şi una dintre cele mai măreţe care au evoluat vreodată pe Pământ, a fost cea mayană. Dovezile arheologice şi sursele istorice atestă că aşa-numiţii indieni Maya sunt o populaţie mongoloidă care a părăsit Asia în două valuri, cu 28.000 şi 12.000 de ani în urmă, a traversat strâmtoarea Bering şi continentul Nord American, stabilindu-se în final în America Centrală, pe teritoriul care astăzi este împărţit între Mexic, Honduras, Belize şi El Salvador. În parte aceleaşi surse şi în plus cele oculte, acreditează ideea că aceştia ar fi fost iniţial o populaţie refugiată din Atlantida, continentul scufundat cu 12.000 de ani în urmă în apele oceanului Atlantic. Cert este că mayanii au dezvoltat un sistem de scriere hieroglifică care nici măcar astăzi nu a putut fi descifrat în totalitate, sisteme matematice, astronomice şi astrologice complexe, precum şi un calendar atât de exact, încât acesta poate indica cu precizie orice zi dintr-o perioadă de 370.000 de ani.

De fapt, mayanii (ca şi urmasii acestora, aztecii, ca de altfel întreaga populaţie de amerindieni a Americii Centrale) foloseau două calendare diferite. Un calendar solar după care se orientau

13

cei care se ocupau cu agricultura, legile şi finanţele. Acesta era alcătuit din 18 luni de câte 20 de zile fiecare (însumând aşadar 360 de zile), plus 5 zile la sfârşitul anului, considerate de altfel nenorocoase. Anii bisecţi erau ignoraţi pentru un interval de 52 de ani, la sfârşitul căruia se adăugau 13 zile (recuperându-se astfel zilele ignorate), şi întregul ciclu se relua de la început. Cel de-al doilea calendar, numit "calendarul sacru", era cel după care se desfăşurau evenimentele religioase, festivalurile şi prezicerile, fiind alcătuit din 13 săptămâni a câte 20 de zile fiecare, cu un total deci, de 260 de zile. Atât calendarul civil, cât şi cel religios erau urmate în paralel, ajungându-se ca acestea să aibă aceeaşi poziţie unul faţă de altul la sfârşitul unui interval de 52 de ani.

În 1952 a fost descoperit la Palenque în Mexic, un mormânt (de fapt singurul de acest fel din întreaga Americă Centrală) a cărui construcţie este foarte asemănătoare cu cea a aşa-zisului mormânt al lui Keops aflat în Marea Piramidă de la Giza din Egipt. Se presupune că mormântul este al lui Pacal Votan, despre care legendele mayane povestesc că ar fi fost un iniţiat care a descins în peninsula Yucatan, aducând cu el fantastice cunoştinţe universale. Pe piatra care acoperă sarcofagul se află sculptată o scenă care îl înfăţişează pe eroul mayan în ceea ce pare a fi un vehicul spaţial, asemănător unei cabine de avion sau navete spaţiale din zilele noastre.

14

Între nenumăratele vestigii mayane s-a mai descoperit un basorelief format din trei cercuri concentrice. Cercul exterior este alcătuit din 20 de hieroglife mayane, iar următorul din 13, cele două reprezentând aşadar calendarul sacru mayan. În sfârşit, cel de-al treilea cerc este alcătuit din opt grupuri de câte trei linii, unele continue, altele discontinue, aranjate sub forma unui octagon. În mijlocul octagonului se găseşte un însemn (asemănător simbolului Yin - Yang chinezesc), simbol numit Hunab Ku şi care tradus înseamnă "Cel care conferă mişcare şi măsură". Hunab Ku este, în simbolistica mayană, centrul galactic, centrul Căii Lactee, de unde este emisă energia care parvine atât Soarelui (steaua centrală a sistemului nostru solar), cât şi Pământului. Termenul de "mişcare" (încorporat în numele simbolului) se referă la propagare, iar cel de "măsură", la ritm şi periodicitate - ştiut fiind faptul că diversele forme de energie se propagă în ritmuri diferite, fenomen care dă naştere la configuraţii energetice variate.În Muzeul Naţional de Antropologie din Mexico City se află expus un calendar solar aztec, un basorelief sculptat pe o piatră circulară cu un diametru de 3,7 metri şi cu greutatea de 25 tone, care a fost descoperit în zona oraşului respectiv în anul 1790. În partea centrală a calendarului se afla faţa zeului solar Tonatiuh, aceasta fiind înconjurată de 4 dreptunghiuri. În dreptunghiurile respective sunt reprezentate încarnările anterioare ale zeului Soare. În sistemul cosmogonic mayan era acreditată ideea că 4 lumi diferite ar fi existat înaintea celei prezente. Lumile anterioare, împreună cu încarnările zeului Soare, ar fi fost distruse de catastrofe în urma cărora specia umană aproape că a dispărut de pe faţa planetei.În primul dreptunghi (asociat cu punctul cardinal Vestic) este sculptat capul unui jaguar, deoarece prima lume a fost distrusă de 4 jaguari, jaguarul fiind o reprezentare - în concepţia mayana - a Zeului Creator Tezcatlipoca. Cel de-al doilea dreptunghi (asociat cu Nordul) îl înfăţişează pe Sarpele cu pene, "Zeul celor 4 Vânturi", deoarece a doua civilizaţie a planetei a fost distrusă de uragane cataclismice. Cel de-al treilea dreptunghi (asociat cu Estul) înfăţişează un dragon, "Zeul celor 4 fulgere şi trăsnete" care a distrus a treia civilizaţie umană. Si în sfârşit, al patrulea dreptunghi (asociat cu Sudul) înfăţişează o şopârlă, "Zeul celor 4 ape", deoarece ultima civilizaţie a fost distrusă de un potop cataclismic care a durat 52 de ani şi din

15

care au scăpat doar un bărbat şi o femeie, desigur cu scopul de a continua evoluţia speciei umane. Este interesantă această alegorie a cărei ultima parte aminteşte de legendarul potop al lui Noe descris în Vechiul Testament şi de tragedia locuitorilor continentului Atlantida scufundaţi în apele oceanului acum 12.000 de ani, ai căror urmaşi direcţi, mayanii se pare că au fost.Cel de-al cincilea Soare, reprezentat în mijlocul calendarului, este "Soarele celor 4 cutremure" şi prevesteşte sfârşitul civilizaţiei actuale în urma unor cutremure cataclismice, atât de puternice cum nu au mai fost vreodată pe această planetă, şi care vor veni de undeva din partea de Vest. Este foarte straniu şi un semn de rău augur, faptul că extrem de precisul calendar mayan care începe numărătoarea anilor prezentului ciclu cu data de 12 August 3113 B.C., se opreşte la data de 21 Decembrie 2012 A.D. Această perioadă însumează 5125 de ani, durata a 13 baktuni sau a unei aşa numite epoci creatoare.Probabil că există pe undeva o similitudine între mitul celui de-al cincilea Soare mayan şi Apocalipsa lui Ioan din Noul Testament care prevesteşte apariţia, la sfârşitul mileniului al doilea, a "unui cer nou şi unui pământ nou, pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era". Calendarul mayan prezintă 21 Decembrie 2012 ca data la care va avea loc colapsul tehnologic total şi sfârşitul actualei civilizaţii.

Mai sigur este însă faptul că există o similitudine între miturile cosmogonice şi antropologice mayane şi cele Tibetane. Astfel, în Doctrina Secretă Tibetană (păstrată cu mare grijă şi transmisă de mii şi mii de ani din generaţie în generaţie), se atestă existenţa, până la ora actuală, a 5 rase şi civilizaţii umane - primele 4 dispărute, fiecare la rândul ei, în urma unui cataclism devastator. Doctrina Tibetană se află în contradicţie totală cu teoria Darwinistă, conform căreia omul a evoluat din maimuţele antropoide.Ceea ce susţine aceasta este că omul a apărut pe Pământ în forma lui fizică, materială, cu mult mai multe milioane de ani în urma decât susţin teoriile ştiinţifice contemporane. Primele două rase umane au fost imateriale şi asexuate. Doar a treia rasă a căpătat corp material şi sex diferenţiat, aceasta rasă fiind cea a lemurienilor (locuitorii continentului Mu din Pacific), ai căror urmaşi sunt în ziua de astăzi indigenii aborigeni ai Australiei şi rasele de culoare răspândite pe întreaga suprafaţă a globului.Cea de-a patra rasă a fost cea a atlantizilor, urmaşii direcţi ai acestora fiind astăzi toate rasele mongoloide (respectiv aşa-zisele "piei roşii", amerindienii din cele două continente americane, eschimoşii, precum şi întreaga populaţie de culoare galbenă din Asia), de asemeni rasele semitice şi cele albe. Datorită erupţiilor vulcanice şi jocului plăcilor tectonice (cauzate de schimbări ale câmpului electro-magnetic al Pământului), continentul Atlantida a suferit de două ori, în ultimii 800.000 de ani, modificări ale formei şi reducerea dimensiunilor, devenind dintr-un continent de mărimea aproximativă a celor două Americi de astăzi, practic o insulă izolată în Oceanul Atlantic. Pentru ca în final, respectiv în anul 9564 B.C., să aibă loc ultimul cataclism în urma căruia acesta s-a scufundat, ducând cu el în adâncuri o populaţie numeroasă, învăţături ezoterice şi realizări tehnologice inimaginabile. Atlantizii au posedat aparate de zbor cu care au călătorit pe uscat, în apă, în aer şi în Cosmos, de asemenea au întrebuinţat sisteme de comunicaţii şi forme de energie care pentru civilizaţia noastră sunt (cel puţin aparent), încă necunoscute, cum ar fi neutralizarea gravitaţiei. Cu ajutorul acestei metode, a fost construită Marea Piramidă de la Gizeh din Egipt, de exemplu, ş.a.m.d.Piscurile muntoase ale fostului continent Atlantida au devenit ceea ce cunoaştem astăzi sub numele de insulele Azore din dreptul Portugaliei, iar insulele Bimini din apropierea Floridei sunt fostele piscuri muntoase ale insulei Poseidia care a aparţinut cândva continentului Atlantida. În sfârşit, a cincea rasă umană este cea a aryenilor sau caucazienilor, care a apărut tot în Atlantida, acum câteva sute de mii de ani şi s-a răspândit ulterior pe celelalte continente, dând naştere la ceea ce cunoaştem astăzi sub numele de popoarele Indo-Europene şi descendenţii acestora.Aceasta este pe scurt, foarte pe scurt, povestea zbuciumatei istorii şi a evoluţiei omului pe

16

Pământ - cel puţin în conformitate cu Doctrina Secretă Tibetană. O mare parte a învăţăturilor ezoterice Tibetane mulţi-milenare au fost confirmate - cu o limită oarecare de plus şi minus - de către cercetări ştiinţifice (care atestă, spre exemplu, cel puţin trei schimbări ale polilor magnetici ai Pământului în ultimii 900.000 de ani, cu repercusiuni dramatice asupra scoarţei terestre, climei şi biosferei), descoperiri arheologice şi subacvatice, distribuţia florei şi faunei, mărturii istorice, scrieri ale anticilor (cum ar fi cele ale lui Plato), sute şi mii de legende şi mituri ale popoarelor din jurul lumii, memoria colectivă a oamenilor, învăţăturile ezoterice ale Teosofiştilor, ocultiştilor, mărturiile clairvoyanţilor - printre care şi Edgar Cayce (numit şi "profetul care doarme"), cel mai mare clarvăzător al secolului XX, ş.a.m.d.Luând în consideraţie ordinea cronologică în care octagonul apare în cultura diferitelor popoare din jurul lumii, următoarea mare civilizaţie care l-a incorporat, a fost şi este cea chinezească. Dacă este să dăm crezare diferitelor surse care susţin că poporul chinez este, aşa cum a fost şi cel mayan, urmaşul direct al celui atlantid, apare pe undeva ca o concluzie de bun simţ că octagonul, împreună cu paternul energetic, cu sistemele astronomice, astrologice şi filozofice adiacente, nu reprezintă vreo "invenţie" recentă, ci este o moştenire preluată direct de la civilizaţia atlantidă.O veche legendă chinezească povesteşte că în urmă cu aproape 5000 de ani, la începuturile civilizaţiei chineze, Fu Hsi, primul dintre cei cinci împăraţi mitici ai Chinei, a văzut ieşind din apele Râului Galben o broască ţestoasă pe carapacea căreia se aflau semne ciudate, o colecţie de opt hieroglife dispuse într-un cerc în mijlocul căreia se afla o a noua hieroglifă.

Fiecare hieroglifă era alcătuită din trei linii, unele continue, altele discontinue. Cum în acele zile broasca ţestoasă era considerată un simbol sacru, împăratul Fu Hsi a luat în seamă mesajul, l-a descifrat şi astfel octagonul a apărut în cultura chineză. Cele nouă hieroglife au fost asociate, fiecare cu câte un număr, iar octagonul a fost numit "Ba Gua" sau "pătratul magic". Denumirea de "magic" i-a fost atribuită deoarece în orice direcţie se adunau cele nouă numere dispuse octagonal, suma finala era întotdeauna 15.Între toate sistemele religioase majore ale Chinei antice (Confucianismul preocupat cu societatea umană şi responsabilităţile membrilor ei, Buddhismul - religia salvării şi Taoismul preocupat cu armonia dintre om şi natură) filozofia octagonului şi-a găsit cel mai apropiat corespondent în filozofia Taoistă. Astfel, la sfârşitul dinastiei Chou, în secolul 3 B.C. a fost fondată şcoala Yin - Yang sau "şcoala principiilor opuse", care susţinea că armonia interioară poate fi obţinută numai după ce umanitatea a ajuns la un echilibru între ea însăşi şi forţele

17

naturale, legile Universale. Un alt important set de noţiuni asociate cu şcoala Yin - Yang, a fost cel al celor "5 faze de evoluţie", respectiv apa, focul, metalul, lemnul şi pământul. Rând pe rând, alte corespondenţe au fost găsite şi atribuite macro-Cosmosului şi micro-Cosmosului, respectiv puncte cardinale, direcţii spaţiale, anotimpurile anului, culori, animale, sisteme şi organe din corpul uman, cele cinci simţuri, ş.a.m.d.

Simbolul Yin - Yang care a fost încorporat în centrul octagonului, arăta ca o alta variantă a simbolului Hunab Ku, cel care reprezenta centrul galactic în sistemul astronomic mayan. De-a dreptul ciudată aceasta coincidenţă între două simboluri aparţinând unor culturi aflate la mari distanţe în timp şi spaţiu, nu-i aşa?...Cele 8 grupuri a câte 3 linii descoperite de Fu Hsi pe carapacea broaştei ţestoase au devenit ulterior baza uneia dintre cele mai vechi şi grandioase cărţi clasice de înţelepciune Orientală, I Ching sau "Cartea schimbărilor". Concepută acum 5000 de ani de acelaşi împărat legendar, I Ching a fost şi este considerată de către filozofi, politicieni, yogini, ocultişti, matematicieni şi oameni de ştiinţă, o înmănunchere a principiilor Universale fundamentale. Ceea ce Fu Hsi a făcut, este practic un set de permutaţii matematice binare din care au rezultat 64 de combinaţii, la care ulterior alţi învăţaţi - printre care unul dintre fondatorii dinastiei Chou şi Confucius - au adăugat versuri, comentarii şi interpretări. I Ching este folosit şi ca oracol, pentru previziunea viitorului şi aflarea răspunsurilor la diferite întrebări.În anul 1953 a fost descoperit codul genetic, secvenţa bazelor de nitrogen din acidul dezoxiribonucleic (DNA). Secvenţa respectivă conferă instrucţiunile pentru sinteza proteinelor prin determinarea secvenţei amino-acizilor care compun proteinele. În DNA sunt 4 feluri de baze de nitrogen: adenina, guanina, citozina şi timina. Fiecare amino-acid este reprezentat de o serie de trei baze care constituie un codon şi există nici mai mult, nici mai puţin decât 64 de combinaţii posibile de codoni. Codul genetic este universal. În toate formele de viaţă care au fost studiate până acum, de la bacterii până la om, aceiaşi codoni determină aceiaşi amino-acizi.

18

Ceea ce constituie, însă, surpriza surprizelor este corelaţia care există între codul genetic şi I Ching. Cele 64 de combinaţii elaborate de legendarul împărat chinez acum 5000 de ani sunt identice cu cele 64 de combinaţii de codoni care dictează toate formele de viaţă pe Pământ! În mod similar, în calendarul sacru mayan (care reprezintă şi acesta o permutare a celor 13 numere cu cele 20 de simboluri sacre, din care rezultă 260 de combinaţii), matrixul, unitatea centrală este constituită din 64 de combinaţii şi identică atât cu I Ching-ul, cât şi cu codul genetic. Luând în consideraţie atât calendarul mayan, cât şi octagonul chinezesc cu simbolul Yin - Yang (care ambele încorporează simbolul centrului galactic şi codul genetic planetar), nu putem decât să ajungem la concluzia că atât mayanii, cât şi vechii chinezi cunoşteau faptul că adevărata sursă a vieţii este centrul Căii Lactee aflat la 25.000 de ani lumină de Pământ. Din centrul Căii Lactee sunt transmise prin intermediul Soarelui care acţionează ca punct focal, toate informaţiile care dictează unda vieţii pe Pământ.Octagonul, I Ching-ul şi filozofia Taoistă au generat un sistem de Astrologie - Numerologie, numit Feng Shui (termen care în traducere înseamnă "vânt" şi "apă"). Astfel, pe baza octagonului, a "pătratului magic" s-a dezvoltat un sistem astrologic - numerologic pe care personal, îl găsesc de o mare fineţe şi o acurateţe incredibilă, calităţi pe care sistemele Vestic şi Hindus nu le au. Diferenţa de acurateţe se explică prin faptul că Astrologia Vestică de exemplu, măsoară numai influenţa corpurilor celeste asupra vieţii pe Pământ, pe când sistemul Feng Shui ia în consideraţie şi energiile globului terestru.Pe scurt, acesta este principiul sistemului Feng Shui: energia chi generată în centrul galactic (reprezentată prin simbolul Yin - Yang aflat în mijlocul octagonului) ajunge la Soare şi Pământ după ce este "filtrată" de 9 stele: cele 7 stele care alcătuiesc constelaţia Carul Mare, steaua Polaris şi steaua Vega. Cele 9 stele sunt reprezentate, 8 din ele de câte un grup de trei linii dispuse pe laturile octagonului şi una în mijloc.Vă veţi întreba desigur, de ce tocmai aceste stele din puzderia milioanelor care alcătuiesc Calea Lactee. Răspunsul este destul de simplu şi are la bază o explicaţie Astronomică - Astrologică. Respectiv în fiecare an, în momentul echinoxului de primăvară Pământul nu se

19

regăseşte niciodată în aceeaşi poziţie în care a fost în anul precedent deoarece există o "întârziere" de 50 de secunde pe an. Aceste 50 de secunde fac în 72 de ani un grad, iar în 2160 de ani 30 de grade, ceea ce reprezintă un semn zodiacal. Rezultă astfel că Pământul parcurge cele 12 semne zodiacale în 25.920 de ani (2160 x 12), interval cunoscut sub numele de Marele An, Anul Sideral sau Anul Cosmic. Cele 12 semne zodiacale sau 12 luni (a câte 2160 de ani fiecare) sunt cunoscute sub numele de Marile Luni, intervalele de 72 de ani sunt cunoscute sub numele de Marile Zile, iar fenomenul în sine este cunoscut sub numele de procesiunea echinoxurilor.

În ultimii 2000 de ani Pământul a parcurs semnul zodiacal al Peştilor, iar acum ne apropiem de intrarea în semnul Vărsătorului. De fiecare dată când Pământul traversează un nou semn zodiacal, axa sa se îndreaptă spre o altă stea polară sau constelaţie care îndeplineşte rolul stelei polare. Astfel, în ultimii 2000 de ani, steaua polară a fost Polaris din constelaţia Carul Mic (sau Ursa Minor), iar când vom parcurge epoca Vărsătorului axa Pământului se va îndrepta spre constelaţiile Andromeda şi Perseus. Cu 4000 de ani în urmă, pe când Pământul se află în Berbec, axa sa se îndrepta spre constelaţia Carul Mare, iar în urmă cu 12.000 de ani, tocmai în timpul scufundării continentului Atlantida sau al Biblicului potop al lui Noe, axa Pământului se îndrepta spre steaua Vega din constelaţia Lyra.

20

Se spune că Astrologia Feng Shui a început să se dezvolte cu nu mai mult de 5000 de ani în urmă, lucru numai pe jumătate adevărat. Da, a fost "reluată" acum 5000 de ani, fapt dovedit de prezenţa între cele 9 stele, a constelaţiei Carul Mare care servea drept stea polară la acea vreme. Pe de altă parte însă, prezenţa stelei Vega care fost steaua polară acum 12.000 de ani, trădează originea şi vechimea acestui sistem astrologic. Astrologia Feng Shui, ca şi octagonul de altfel, sunt mult mai vechi de câteva mii de ani, sunt o minunată zestre lăsată civilizaţiei actuale de către grandioasa civilizaţie atlantidă care a dispărut aproape fără urme şi odihneşte acum pe fundul oceanului Atlantic.

În urmă cu ceva mai mult de patru ani, am primit spre publicare un articol al unui domn care tocmai se întorsese din România şi susţinea că a făcut o descoperire mai mult decât interesantă. Articolul se intitula "Miraculoasa descoperire arheologică de la Şinca Veche, judeţul Braşov" şi a fost publicat în numărul din Octombrie 1994 al ZUM-ului. Domnul respectiv, Gheorghe Moldovan domiciliat în Parispanny, New Jersey, povestea că în ziua de Crăciun a anului 1993 a participat la slujba într-o mănăstire de la Şinca Veche. Cu această ocazie, domnia sa a descoperit o firidă în spatele altarului în care se aflau sculptate cu mare măiestrie steaua lui David, în interiorul acesteia simbolul Yin - Yang şi alături bustul lui Zalmoxis. În sfârşit, cupola lăcaşului care ulterior fusese transformat în mănăstire, avea de fapt forma unei piramide cu vârful tăiat. Domnul Moldovan făcea în articolul respectiv un apel la cititorii ziarului, cerând sprijinul acestora pentru salvarea templului - mănăstire de la Şinca Veche (care se află în stare de degradare) şi în acelaşi timp, făcea diferite supoziţii pe baza celor două simboluri care erau, chiar după spusele dânsului, "străvechi, aparţinând a două civilizaţii diferite".Ca să fiu sinceră, acum patru ani când am văzut cele două simboluri de la Şinca Veche, am rămas mai mult decât surprinsă şi de atunci m-am gândit mult la istoria antică a românilor. Răspunzând supoziţiilor domnului Moldovan, aş putea spune că aceste două simboluri aparţin astăzi unor civilizaţii diferite. În trecutul îndepărtat însă, ele au aparţinut unei singure civilizaţii, civilizaţia atlantidă.Ignatius Donnelli, considerat astăzi o autoritate clasică în subiectului Atlantidei, a scris în 1882 o carte interesantă şi foarte documentată, "Atlantis - lumea antedeluviană" în care face câteva dizertaţii asupra fenomenului de migrare din continentul Atlantida. Pe scurt (spune acesta pe baza a nenumărate argumente lingvistice, religioase, mitologice, dovezi de civilizaţie, etc.) în Atlantis s-au dezvoltat trei rase: turaniene (care-i includ pe chinezi, japonezi, mongoli, tătari, finlandezi), semitice şi aryene. Cele trei rase s-au răspândit prima oară atât în Asia, cât şi în Europa, cu mult înainte de scufundarea Atlantidei în scopul colonizării continentelor respective. Un al doilea val de migrare, de data aceasta forţat de evenimente, a avut loc în urma cataclismului final, când oamenii au încercat să se salveze de la moarte prin refugiul pe cele mai apropiate coaste continentale sau bucăţi de uscat.Aşa se explica, de exemplu, progresul pe care unele civilizaţii antice l-au făcut într-un mod ultrarapid. Spre exemplu, istoria chinezilor susţine că în decursul a numai câteva sute de ani, în timpul celor cinci împăraţi mitici, au fost inventate alfabetul şi scrisul, agricultura, zootehnia, ştiinţele medicale, matematica, astronomia, astrologia, armele, vehiculele de transport pe uscat şi corăbiile, busola, ceasul şi instrumentele muzicale, greutăţile şi cântarul, şcolile, căsătoria monogamă, ş.a.m.d. Ori este imposibil ca toate aceste minuni ale civilizaţiei să fie "inventate" şi implementate în decursul vieţii a cinci oameni. Este clar că ele au fost aduse de undeva. De fapt, mai spune Donnelli, înşişi chinezii, în legendele lor timpurii, spuneau că originea lor este legată de o civilizaţie care a fost distrusă de potop şi că ei au sosit în China, venind din Nord-Estul continentului Asiatic. Rasele turaniene sunt "fiul cel mare al lui Noe" din Vechiul Testament.În concordanţă cu Donnelli (ca şi cu alţi autori, de altfel), toată lumea antică a fost formată iniţial din colonii ale atlantizilor şi mai târziu, din refugiaţii Atlantidei. Deşi majoritatea autorilor şi istoricilor susţin că piramida lui Keops a fost construită cu câteva mii de ani în

21

urmă, realitatea este că atât aceasta, cât şi Sfinxul au fost construite cu mai mult de 12.000 în urmă, înaintea cataclismului care a scufundat Atlantisul. Sfinxul este cea mai veche construcţie din lume, baza lui indicând clar că acesta a suferit o eroziune masivă provocată de inundaţii.În mod similar, Donnelli argumentează în mod foarte plauzibil că toţi Zeii Greciei antice erau de fapt, regi, regine şi conducători ai ţării colonizatoare. Mitologia greaca vorbeşte despre o rasă "asemănătoare cu cea a Zeilor care locuieşte în Olympus, marea insulă din mijlocul Oceanului Atlantic" şi povesteşte despre viaţă, legăturile de rudenie, geloziile şi certurile acestora. În realitate, moralul corupt al Zeilor din Olymp nu este nimic altceva decât corupţia clasei politice conducătoare a Atlantisului.În fiecare an se cheltuiesc tone de hârtie pe care fiecare încearcă să demonstreze că Zeul X nu era "al ălora", ci "al nostru" şi "de-aia am fost noi 'naintea lor", că noi "am inventat ce era de inventat" şi tot aşa. În realitate însă, există un singur patrimoniu Universal, fiecare civilizaţie preluând de la cele anterioare prototipurile clasice şi adăugând eventual acestui patrimoniu elemente proprii. Zeus, de exemplu, a fost unul dintre ultimii regi ai Atlantisului care se pare că a fost îngropat în Creta şi ulterior zeificat. Demeter sau Ceres a fost fiica unui alt rege Atlantean, Cronos, care "a prescris" felul în care trebuie arat pământul şi semănat orzul, un fel de ingineră agronomă, dacă vreţi. A fost ulterior zeificată. Dionysos, ne spun grecii, era nepotul lui Poseidon, alt rege Atlantid, şi a fost trimis să colonizeze India, unde i-a învăţat pe localnici cum să cultive viţa de vie. Viticultura s-a extins peste tot şi atât de mult le-a plăcut oamenilor vinul, încât şi Dyonisus a fost zeificat şi convertit ulterior la romani în Zeul destrăbălat Bacchus. Cât despre tehnologia şi invenţiile care au permis un decalaj atât de mare între civilizaţia Atlantida şi vecinii ei rămaşi în stare de semi-sălbăticie... multe dintre acestea au fost aduse şi preluate de către oameni de la civilizaţii extraterestre care au vizitat planeta în trecut.În ceea ce-i priveşte pe aryeni, Donnelli (ca şi alţi autori precum respectatul Max Muller, Lenormant şi Chevallier, Winchell, etc.) arată că aceştia au fost o rasă dezvoltată în a doua jumătate a istoriei de 800.000 - 1 milion de ani a atlantizilor, fiind reprezentaţi în Biblie de fiul cel mai mic al lui Noe. Ocupaţia lor principală în Atlantis era agricultura, aceştia fiind prin excelenţă fermieri şi plugari. Numele lor se trage chiar de la ocupaţia pe care o aveau, adică de la plugărit. Ceea ce personal m-a frapat, a fost faptul că în româneşte verbul a plugări se traduce prin "a ara". Ori, ne spune Donnelli, numele rasei aryene s-a tras de la "a ara".Fiind fermieri prin excelenţă, aryenii au fost trimişi să colonizeze Europa şi Asia. Primul grup a populat Europa, din el desprinzându-se mai târziu popoarele Indo-Europene. Există o legendă foarte veche în rândul popoarelor Nord-Europene care spune că "aryenii au fost forţaţi odată să trăiască într-o ţară în care Soarele verii strălucea numai două luni pe an". Al doilea grup a traversat, ceva mai târziu, Europa şi a populat Persia şi India. Însuşi marele Zeu al hinduşilor, Varuna, nu este nimeni altcineva decât Zeul grecilor Ouranos care de fapt era, unul dintre regii atlantizi şi fondatori ai dinastiei regale din Atlantis.În cadrul grupului colonizator din Europa, Donnelli şi ceilalţi autori îi citează pe traci. Aruncând o privire sumară asupra celor spuse mai sus, este de presupus că şi Zeul Zalmoxis al geto-dacilor a fost şi el, întocmai ca alţi Zei antici, tot un colonizator Atlantid.Este absolut normal ca o populaţie indigenă aflată în stare de semi-sălbăticie să creadă că un Zeu a aterizat pe pământul lor, mai ales dacă acesta a sosit într-un vehicul spaţial ca cel al lui Pacal Votan descoperit la Palenque în Mexic. Nenumărate legende şi texte antice vorbesc despre maşinile zburătoare ale civilizaţiilor apuse. Astfel, la Lasha în Tibet, s-au descoperit nu cu mult timp în urmă documente sanscrite ţinute ascunse de-a lungul veacurilor şi mileniilor, care conţin indicaţii referitoare la construirea unor nave spaţiale inter-stelare! Manuscrisele mai tratează alte două mari subiecte şi secrete importante în acelaşi timp: "antima" sau "cum să devii invizibil" şi "garima" sau "cum să devii greu ca un munte de plumb". În concordanţă cu aceste documente, navetele spaţiale numite în sanscrită "astra" puteau efectua zboruri inter-planetare având la bord echipaje de oameni. Este descris totodată planul unei călătorii pe

22

Lună, deşi nu se specifica în final dacă această călătorie a fost făcută sau nu. Un alt epic indian însă, Ramayana, conferă amănunte asupra unei călătorii pe Lună care a fost făcută cu ajutorul maşinilor zburătoare, numite "vimanas". Mai mult decât atât, în Ramayana se povesteşte despre o luptă care a avut loc pe Lună între vimanas şi maşinile zburătoare ale atlantizilor, numite "asvin". Vimanas aveau forma circulară, asemenea farfuriilor zburătoare şi foloseau drept combustibil "un lichid alb-gălbui" (despre care se crede că ar fi fost un produs asemănător benzinei) şi unii compuşi ai mercurului. Ca forţă de propulsie foloseau forţa anti-gravitaţională, acestea ridicându-se vertical de la sol, fiind capabile să staţioneze în aer şi zburând în sus, în jos, în faţă şi înapoi, în lateral, în orice unghi şi direcţie dorea pilotul. Ceea ce apare însă şi mai curios, este faptul că un grup de cercetători ruşi au descoperit nu de mult în peşterile din Turkestan şi desertul Gobi "instrumente din vremuri imemoriale folosite în vehicule pentru navigaţia Cosmică". "Instrumentele" sunt semi-sfere de sticlă sau porţelan care se termină într-un con şi mai păstrează încă picaturi de mercur!De fapt, Ramayana este istoria imperiului Rama care a înflorit cu 15 - 20.000 de ani în urmă în partea de Nord a Indiei şi pe teritoriul Pakistanului de astăzi. Din relatările epicului indian reiese că ramanii zburau cu vimanas în întreaga Asie, probabil în Atlantida, în America de Sud şi Insula Paştelui. La Mohenjodaro, un oraş care a aparţinut imperiului Rama şi a fost descoperit în urma săpăturilor arheologice de pe teritoriul Pakistanului, s-au găsit scrieri care au rămas până în ziua de astăzi nedescifrate şi care sunt similare celor găsite în Insula Paştelui, numite Rongo-Rongo, rămase şi acestea tot nedescifrate. Continuare aici: Ştiinţa pierdută a lui Zalmoxis (III)

Epicul indian mai povesteşte de asemeni, despre războaie îngrozitoare care au avut loc între ramani şi atlantizi. Cei din urmă, ne spune Ramayana, posedau aparate de zbor mult mai sofisticate ca ale ramanilor (numite "vailixi" în limba atlantidă) în forma de ţigară şi care funcţionau atât pe post de submarin, cât şi de avion şi navetă spaţială.

Cu aceste maşini atlantizii au încercat să subjuge lumea, ajungând la confruntări cu populaţiile din alte teritorii sau propriile lor colonii.

Un alt text indian, Mahabharata, vorbeşte despre acelaşi război dintre ramani şi atlantizi, descriind arme teribile care "făceau ca păsările să se albească", "puteau ucide pruncul în pântecele mamei" sau arde oamenii încât aceştia deveneau de nerecunoscut căzându-le unghiile şi părul, iar "pentru a scăpa din acest foc, soldaţii trebuiau să se arunce în apă şi să-şi spele echipamentele". Foarte interesantă este descrierea unei alte arme a atlantizilor care făcea ca oalele să se spargă fără o cauză aparentă!!În sfârşit, Mahabharata mai vorbeşte despre o explozie atomică şi efectul acesteia asupra populaţiei. Într-adevăr, în urma săpăturilor arheologice s-au găsit în ruinele oraşului

23

Mohenjodaro schelete umane al căror indice de radioactivitate este unul dintre cele mai mari descoperite vreodată pe Pământ, ajungând la paritate numai cu cel al scheletelor de la Hiroshima şi Nagasaki. Alte oraşe antice ale căror ziduri atestă urma unor explozii atomice, s-au găsit pe teritoriile de astăzi ale Indiei, Irlandei şi Scoţiei, Franţei şi Turciei.

Există o altă carte publicată în 1886 de către Frederick S. Oliver, intitulată "Un locuitor pe două planete" şi pe care autorul susţine că ar fi conceput-o cu ajutorul unei metode numită "scris automatic". Cu alte cuvinte, autorul nu a făcut altceva decât să transcrie automat informaţiile pe care le-ar fi primit telepatic din a patra dimensiune, de la o entitate spirituală numită Phylos Tibetanul care ar fi trăit în Atlantis cu multe mii de ani în urmă. Considerată de unii pură ficţiune, cartea lui Oliver demonstrează totuşi calităţile clairvoyante excepţionale ale celui care a scris-o şi conferă o descriere bogată şi foarte interesantă a vieţii din Atlantida. Printre altele, Phylos Tibetanul povesteşte şi el, prin intermediul clairvoyantului Frederick S. Oliver, despre fantasticele maşini vailixi ale atlantizilor care erau capabile de imersie, mişunând pe fundul oceanelor, şi în acelaşi timp zburau în aer cu viteza gândului.Întocmai ca Donnelli, entitatea spirituală Phylos Tibetanul mai povesteşte despre coloniile Atlantisului din America de Nord şi de Sud, din Africa şi din "rămăşitele continentului scufundat Lemuria din care Australia reprezintă astăzi doar o treime". Colonia atlantidă din continentul Asiatic (care a dat naştere ulterior imperiului Rama) este numită de către acesta în limba atlantidă - Suernis, numele capitalei Suernisului este Ganje (probabil că de la acest nume atlantid se trage numele râului Gange din India zilelor noastre), iar numele Egiptului apare a fi fost Necropan. Despre Necropan spune că a fost "cea mai civilizată naţie" contemporană atlantizilor şi "neaflată sub tutela Poseidiei", cu alte cuvinte Egiptul rămăsese o ţară independentă. În ceea ce priveşte continentul European, Phylos Tibetanul spune că "Atlantis a clădit largi colonii în Europa de Est pe vremea când Europa de Vest nici nu exista".Există destule argumente care vin în sprijinul conecţiei Atlantis - Zalmoxis - geto-daci. În faza de descompunere a imperiului, atlantizii practicau intens sacrificiile umane, obicei sângeros şi crud preluat şi de către mayani şi azteci. După câte ştim, geto-dacii aveau acelaşi obicei şi aceeaşi credinţă, sacrificând pe cei mai buni dintre ei pentru a îmbuna Zeii.O altă asemănare pe care am găsit-o ar fi cea între calendarul mayan şi cel dacic. Cu câţiva ani în urmă, deoarece dr. Napoleon Săvescu părea interesat de istoria veche a românilor, i-am dat câteva îndrumări de ordin ezoteric şi l-am îndemnat să se apuce de scris, întărindu-i şi eu convingerea că "noi nu suntem urmaşii Romei". Ulterior, domnia sa şi-a continuat o evoluţie proprie, dovedindu-se un scriitor pasionat şi foarte harnic. În momentul de faţă, dr. Săvescu a înfiinţat societatea "DACIA REVIVAL" ("RENAŞTEREA DACIEI"), o iniţiativă foarte frumoasă şi lăudabilă. Consider că pentru sinceritatea lui şi eforturile pe care le depune, domnului Săvescu trebuie să i se acorde respectul de rigoare.În urma vizitei pe care a făcut-o în România şi la Sarmizegetusa astă-vară, dr. Săvescu a adus cu sine descrierea unui loc numit "calendarul dacic". Din configuraţia pe care mi-a arătat-o, respectiv trei cercuri concentrice cu o potcoavă în mijloc, am tras concluzia că acest loc era unul de observare astronomică, întocmai cum au avut şi alte civilizaţii antice.La Stonehenge, în Anglia există un fost templu Druid care este de fapt un observator astronomic sofisticat, un fel de "computer Neolitic" dacă vreţi, înălţat de asemeni într-un punct de intersecţie a curenţilor telurici. Acesta a fost construit cu 3500 de ani în urma pe acelaşi principiu ca cel de la Sarmizegetusa, pentru a prezice eclipsele, pentru calcule astronomice, etc. Aşadar, până aici, nimic deosebit. Ceea ce însă ridică semne de întrebare este similitudinea între calendarul dacic şi cel mayan. Din ceea ce mi-a povestit dr. Săvescu

24

rezultă că dacii aveau întocmai ca mayanii două calendare, iar sistemul de calculare a timpului pare să fi fost foarte asemănător celui mayan. Din păcate însă, nu am suficiente elemente pe care să le pun împreună pentru a alcătui baza unui studiu al calendarului dacic şi pornind de la acesta, un studiu al similitudinii celor două calendare.Am ajuns să găsesc un alt punct comun între cultura dacică şi cea mayană, tot datorită dr. Săvescu care spunea într-unul din articolele sale că Zalmoxis avea o soră geamană, Artemis. Ori în mitologia mayană, figura centrală a Divinităţii era Quetzalcoatl care avea şi el un frate geamăn, Tezcatlipoca. Povestea celor doi gemeni din religia mayană este lungă şi legată de planeta Venus.Şi în sfârşit, un ultim cuvânt. Charles Berlitz, un autor respectat preocupat de subiectul Atlantisului şi care a scris multe lucrări pe aceasta temă, a publicat într-una din cărţile sale, "Atlantis, al optulea continent", o hartă modernă a planşeului oceanului Atlantic, pe care o comentează în felul următor: "...insulele oceanice ca Azore, Madeira şi Canare sunt conectate de platouri mari scufundate... ca şi cum ar fi fost munţii Atlantisului, al optulea continent". Ceea ce m-a surprins însă extraordinar a fost că pe harta prezentată de Berlitz, undeva între Tenerife, Canare şi strâmtoarea Gibraltar, mai jos de linia care uneşte Madeira cu oraşul Casablanca din Algeria, există tot un fost masiv muntos dar care la ora actuală se află acoperit de apă, şi al cărui nume este DACIA !!

Întrebarea este, de unde şi până unde numele acesta?... Să fi fost oare acesta un masiv muntos al continentului Atlantida, din zona căruia colonizatorii atlantizi care au sosit în zona Carpato-Danubiană cu mai mult de 12.000 de ani în urmă, să fi provenit?... Să fi fost oare adevărata origine a dacilor un masiv muntos aflat undeva în apropierea coastei de Vest a Africii, lângă insulele Canare?... Iată câteva întrebări foarte interesante al căror răspuns ar trebui căutat. Oricum, Gaia... mari şi nepătrunse sunt misterele tale.

25

"Niciodată să nu spuneţi aceste cuvinte "Nu ştiu, aşadar este fals". Cineva trebuie să studieze ca să ştie, să ştie ca să înţeleagă, să înţeleagă ca să judece" - Apothegm din Narada

Contrar ideilor propagate de materialismul ştiinţific al ultimelor câteva sute de ani şi dogmelor religioase imuabile din ultimii două mii de ani, Pământul a fost locuit de diverse civilizaţii umane anterioare incredibil de avansate. Omul a apărut pentru prima oară pe Pământ acum 500 de milioane de ani, iar civilizaţiile înălţate de acesta au dispărut rând pe rând datorită cataclismelor succesive cauzate în primul rând de schimbări ale câmpului electro-magnetic al planetei, cât şi de regres spiritual urmat de utilizarea iresponsabilă a formelor de energie de care aceste civilizaţii au dispus la un moment dat. Teoria Darwinistă este un fals, omul nu a evoluat din maimuţele antropoide, ci maimuţele antropoide sunt rude degenerate ale omului. Este un adevăr incontestabil că omul are origine Divină, după cum întregul Univers are origine Divină. În acelaşi timp, Pământul a fost de nenumărate ori vizitat şi locuit de civilizaţii extraterestre atât din galaxia noastră, cât şi din alte galaxii care au intervenit adeseori în evoluţia genetică şi spirituală a speciei umane.Pe planeta Marte, în trei zone (Cydonia spre polul de Nord, platoul Elysium şi "oraşul Inca" spre polul de Sud) există şi acum construcţii piramidale variate (o piramidă cu cinci feţe, câteva cu patru şi cu trei feţe), precum şi "Faţa", o construcţie cu lungimea de o milă şi înălţimea de o jumătate de milă care seamănă perfect cu Sfinxul egiptean. Acestea au fost lăsate mărturie de civilizaţii extraterestre care au vizitat planeta Marte în mai multe rânduri. Una dintre aceste civilizaţii a sosit dintr-un sistem solar devenit nelocuibil şi a folosit planeta Marte ca bază, după care a descins pe Pământ, aducând cu sine o tehnologie extraordinar de avansată. Piramidele din Egiptul antic, America Centrală şi de Sud, zigurat-urile din fosta Mesopotamie şi piramidele din fosta Atlantidă, toate îşi au originea în zonele Cydonia şi Elysium ale planetei Marte. Atât piramidele de pe Marte, cât şi cele de pe Pământ au fost folosite pentru crearea de MerKaBa sintetice, respectiv pentru călătorii interstelare. Acesta este unul din secretele piramidelor. De aici, obsesia vechilor egipteni din perioada de decădere a Egiptului antic cu credinţa în călătorii celeste post-mortem pentru care trebuiau să se îmbălsămeze şi să fie înmormântaţi în piramide. Multe dintre tehnologiile civilizaţiilor antice au fost preluate de la civilizaţiile extraterestre. De multe ori însă, acestea s-au întors împotriva omului, căci orice fel de tehnologie, oricât de sofisticată, dacă nu este acompaniată de o dezvoltare spirituală adecvată, devine un mijloc sigur de distrugere. Evoluţia are un singur sens, cel al progresului. Nu există evadare din lumea materială numai prin mijloace materiale. Dacă se apelează numai la tehnologie şi se ignoră partea spirituală, lumea materială devine un fel de închisoare oribilă din care, culmea, nu ai unde să fugi. Acesta este singurul adevăr. Natura şi Universul sunt organizate pe principiul holografic dimensional. La ora actuală ne aflăm în dimensiunea a treia şi ne pregătim să trecem (prin intermediul fenomenului de procesiune a echinoxurilor) în dimensiunea a patra. Din punct de vedere al conştiinţei ne aflăm în dimensiunea a doua şi ne pregătim să trecem în dimensiunea a treia. În schema de evoluţie a Pământului există numai cinci nivele, numai cinci dimensiuni ale conştiinţei în care omul îşi desfăşoară existenţa.Nu există "rase superioare" şi "rase inferioare", există numai lăcomie, narcisism şi dorinţa de a domina. Evoluţia este legea Universală: proştii şi păcătoşii de ieri sunt deştepţii şi sfinţii de mâine, barbaria de ieri este mitocănia de azi şi eleganţa de mâine - toţi, absolut toţi trecem prin aceleaşi faze ale schemei de evoluţie, cu greşelile inerente, perioadele de stagnare şi regres temporare.Fundamentul actualei civilizaţii este preluat de la civilizaţia atlantidă. Pe acesta, fiecare popor şi naţie şi-au brodat un patern propriu, în funcţie de nivelul de dezvoltare materială şi spirituală proprie, în funcţie de culoarea locală. În mod similar, există un patrimoniu Universal la care au contribuit mai mult sau mai puţin fiecare popor şi naţie care s-au succedat pe Pământ, şi care în consecinţă, aparţine speciei umane ca atare. Din nou, patrimoniul

26

Universal capătă culori locale în funcţie de latitudine şi longitudine.Deşi nu sunt istoric, în urma interpretării celor două simboluri descoperite de către domnul Gheorghe Moldovan pe pereţii templului dacic de la Şinca Veche, care au ajuns să fie publicate în ZUM acum patru ani dintr-o întâmplare, pot să vă spun că populaţia Carpato-Danubiană a avut cunoştinţe extraordinar de avansate pe care nu avea de unde să le ia din altă parte decât de la civilizaţia atlantidă care a colonizat Sud-Estul Europei cu mai mult de 12.000 de ani în urmă, pe vremea când Europa de Vest nici nu exista. Acestea nu sunt speculaţii mistice, nici exagerări născute dintr-o vanitate ridicolă ori dorinţa de a demonstra cu orice preţ că vezi Doamne, "noi am fost acolo", pentru că în fond şi la urma urmei nu contează cine şi unde este primul. Până la urmă contează ce eşti capabil să faci astăzi şi ce eşti capabil să demonstrezi lumii întregi. Acestea sunt însă, concluziile logice care rezultă din semnificaţia celor două simboluri.Steaua tetrahedronică cu simbolul Yin - Yang în interiorul ei indică faptul că populaţia Carpato-Danubiană cunoştea conceptul de MerKaBa. Principiul MerKaBa stă la baza fenomenului de materializare, dematerializare, a depăşirii barierei timp-spaţiu şi a călătoriilor interstelare sau intergalactice.Cu alte cuvinte, omul poate transforma energia sa internă (energia mentală şi emoţională de care dispune), în energie de tipul Yin. Energia Yin accelerează particulele, moleculele şi atomii din care este alcătuit corpul uman, până când viteza acestora devine superioară vitezei luminii, aşadar o viteză tahionică. În acest moment, întregul corp fizic devine invizibil, de fapt un semnal informaţional sub forma unei unde. Astfel omul respectiv poate apare şi dispare instantaneu, poate trece bariere solide - cum ar fi un perete sau un munte, de exemplu - fără să le modifice câtuşi de puţin structura, poate călători în orice punct al Universului, oriunde în trecut sau în viitor. În acest fel este învinsă legea gravitaţiei, curba spaţiu-timp, de fapt dimensiunea a treia cu toate legile ei fizice. În momentul în care omul doreşte să devină din nou vizibil, să-şi înceteze drumul prin obstacolele materiale ori călătoria în spaţiu - timp, nu are decât să înceapă să transforme energia Yin în energie de tip Yang, să decelereze viteza tahionică până sub viteza luminii şi să-şi reconstituie corpul. Aceasta este MerKaBa internă, sinonimă cu "laghima", forţa centrifugală folosită de yoghinii indieni de care aceştia se folosesc pentru a levita. Pe principiul MerKaBa au fost construite vimanas-urile ramanilor şi vailixi-urile atlantizilor cu care aceştia au reuşit să călătorească în Cosmos.Deci este foarte clar cam ce fel de cunoştinţe aveau cei care au desenat cele două simboluri pe pereţii templului dacic...În plus, simbolul Yin - Yang ne mai spune ceva. După cum am văzut, acesta reprezintă centrul Căii Lactee care transmite spre Pământ informaţia codului genetic care determină toate formele de viaţă pe Pământ. Alte culturi grandioase (cum ar fi cea mayană şi chineză) au păstrat simbolul Yin - Yang încorporat în centrul octagonului, figura geometrică care are una dintre laturi "ocupată" de steaua Vega. Deoarece Vega a fost steaua spre care se îndrepta polul magnetic al Pământului acum 12.000 de ani, când a avut loc scufundarea continentului Atlantida şi în plus, datorită faptului că Vega a jucat un rol benefic aparte în evoluţia speciei umane pe planeta Pământ, este logică concluzia că civilizaţia Carpato-Danubiană trebuie să fi avut cunoştinţe înalte despre această stea.Aş fi extraordinar de curioasă să aflu dacă în mitologia sau mistica dacilor, oriunde pe monumentele lăsate de aceştia, apare vreo denumire, un semn, un simbol, în sfârşit, orice fel de referire la această stea frumoasa din constelaţia Lyra, de asemeni dacă există vreo referire la grupul Pleiadelor. Aceste elemente în plus nu ar face decât să completeze teoria mea, conform căreia populaţia Carpato-Danubiană a fost o ramură descinsă direct din civilizaţia atlantidă, venită din Atlantis în Europa de Sud-Est cu mai bine de 12.000 de ani în urmă, cu scopul de a coloniza şi civiliza această parte a lumii.

ÎN LOC DE CONCLUZIE

27

Dacă mulţi dintre români ar citi cam ceea ce se scrie despre ei şi istoria lor, ar rămâne cu gurile căscate sau ar cădea de-a dreptul trăsniţi. Se spune însă că singurul motiv pentru care oamenii răi reuşesc să-şi ducă planurile la îndeplinire, este faptul că oamenii buni nu fac niciodată nimic ca să-i împiedice.Cu siguranţă că trebuie să existe în România oameni inteligenţi, pregătiţi, cu acces la arhive, documente şi informaţii care nu sunt la îndemâna oricui, cu alte cuvinte istorici şi minţi rafinate care ar putea să scrie câteva lucrări ca un intelectual, nu ca un patruped scăpat de la grădina zoologică - lucrări de valoare care să fie publicate şi în afară, bine argumentate, fără trivialităţi sau excese sentimentale, lucrări care să inspire respect şi să poată rezista oricăror controverse ulterioare. Nu am înţeles niciodată de ce nimeni nu face lucrul acesta, nu am înţeles niciodată de ce există atâta nepăsare şi delăsare din partea celor care au competenţă, în timp ce mercenarii coalizează cu oponenţii ideologici, contribuind la un fenomen de erodare înceată dar foarte sigură.Pe de altă parte, este o ironie a soartei că oamenii care au cele mai bune intenţii se lasă şi cel mai uşor cuprinşi de tendinţe extremiste şi exaltare, fiind aidoma unor copii mari şi gălăgioşi. Ori "pentru ţărişoara noastră scumpă" nu e un argument. Dacă la toate acestea se mai adaugă şi o doză de vanitate personală (care de obicei este mare), rezultatul e un produs vulnerabil, care nu poate aduce mari servicii interesului naţional. Şi astfel, cu mare dezolare... "cade" mai rău decât Troia, şi ultima variantă, în care cu singurii oameni cu care s-ar mai fi putut face ceva, până la urmă nu se mai face nimic. Este o mare tristeţe că în ciuda oricăror eforturi, nu poate fi găsit cineva care să stea în două picioare şi conform zicalei americane, să "walk like a man". Şi uite aşa, ce bine era în Kalahari... De fapt, pe acest vid se şi mizează, nu-i aşa? Doar ştiţi proverbul, când pisica nu-i acasă...Vorbind de istorie, trebuie spus că în contextul acesteia mult mai rea şi mai dăunătoare decât crima este complicitatea. Dacă nu ar exista complicitate, crima nu ar putea avea loc. De fapt, cea mai mare racilă a istoriei nu sunt criminalii, ci complicii. Astfel, după ce că există atâtea categorii care devin complice prin indiferenţă şi tăcere (cei care ştiu cum stau lucrurile dar nu îşi bat capul să schimbe situaţia şi nu protestează niciodată indiferent dacă alţii le transformă capul într-o groapă de gunoi şi dejecţii), prin oportunism (cei care se folosesc de fondurile care eventual se mai alocă în România numai pentru a câştiga un capital politic efemer şi a-şi consolida poziţia personală pentru a putea fura cât mai mult, ei şi toate neamurile lor, inclusiv pisica), mai există şi categoria celor care devin complice prin servitudine. Este vorba de lacheii care pentru o aşchie de ciolan 'zvârlită pe sub masă "mai închid şi ei ochii niţeluş" şi acceptă, de pe poziţiile pe care le au, să contribuie la publicarea în afară a unor adevărate gunoaie, a unor insulte la adresa României şi a poporului român, la adresa noastră, a tuturor - aruncând astfel, cu multă laşitate, o mână de paie la rugul pe care şi aşa sunt perpeliţi şi apăsaţi de necazuri 23 de milioane de oameni.Totuşi, există o întrebare care se pune lacheilor şi lacheilor lacheilor care îşi petrec toată viaţă cu crema de ghete şi cârpă de lustruit în mână, şi care îşi schimbă ideologiile adoptate de formă în funcţie de cum bate vântul, jucând rând pe rând rolul marilor stalinişti, marilor comunişti, marilor revoluţionari, marilor democraţi şi reformişti: până la urmă şi până la urmă, dacă tot contribuie la asemenea murdării, de ce se mai încurcă cu cifre mari ("prima menţiune a românilor apare în 1160 când valahii..."), când mai uşor de ţinut minte sunt cifrele mici? N-o fi oare mai bine să scriem cu toţii că românii a apărut şi ei acum vreo 200 de ani şi că tăbliţele de la Tartaria e nişte plastografii pe care le-o fi scris ăia care era cu propaganda?...Iar istoricilor bine intenţionaţi care scriu pentru că "aşa au apucat" şi că "aşa s-a scris şi mai 'nainte", cu toată consideraţia ce le-o acord, nu pot decât să le spun că istoria nu e dogmă bisericească - "crede şi nu cerceta", ci istoria e ştiinţă - "cercetează şi demonstrează".

28

După ce v-am povestit ceea ce înseamnă, de unde vine şi ce demonstrează inscripţia de la Şinca Veche (practic, este simbolul unei navete spaţiale), gândiţi-vă numai cam ce fel de minte, ce fel de abilităţi şi ce cunoştinţe aveau cei care au desenat MerKaBa şi Yin - Yang / Hunab Ku (octagonul şi steaua Vega) pe pereţii templului dacic de lângă Braşov... Înainte de a scrie orice, aduceţi-vă aminte cine sunteţi şi de unde veniţi.Experienţa a confirmat faptul că de multe ori adevărul îl găseşti cu totul din întâmplare, acolo unde te aştepţi mai puţin (parcă Fleming se aştepta să descopere penicilina într-o grămadă de mucegai...) şi că adesea ceea ce pare o elucubraţie aberantă este de fapt până la urmă, purul şi singurul adevăr.

"Sunt mai multe lucruri în cer şi pe pământ, Horatio, decât ai visat tu vreodată în filozofia ta" Hamlet, William Shakespeare

Intenţionez ca într-o bună zi să public o lucrare pe piaţa americană în care să dezbat contribuţia Carpato-Danubienilor şi a poporului român la patrimoniul culturii Universale. Dacă există persoane în România care au interesul să colaboreze şi să furnizeze informaţii din istoria românilor, le invit cu toată curtoazia să mă contacteze, să-mi scrie şi să-mi trimită materiale. Mă interesează în special calendarul dacic, monumentele, alfabetul, inscripţiile, simbolurile şi monedele dacice, tradiţiile religioase şi culturale, legende şi mituri, obiceiuri vestimentare şi culinare, etc. As fi curioasă să ştiu dacă există construcţii piramidale sau orice fel de obiecte piramidale lăsate de populaţia Carpato-Danubiană. Vreau să vă spun că există o ştiinţă aparte care studiază relaţia dintre unde şi materie, numită cimatică. Există un dispozitiv alcătuit dintr-un disc de metal acoperit cu un strat fin de nisip, numit tonoscop şi care transformă sunetul în imagine. Dacă cineva rosteşte "OM" de exemplu, imaginea redată de tonoscop este aceea a unui cerc cu multiple piramide în interiorul lui. Imaginea este aceeaşi cu centrul unei Mantra hinduse antice numita "Sri Yantra Mantra". Această Mantra era şi este folosită pentru a medita şi se spune că prin meditaţie poate fi vizualizat Soarele central, nevăzut altfel, în jurul căruia sistemul nostru solar călătoreşte în decursul Marelui An Cosmic care are durata de 25.920 de ani pământeni. Cu siguranţă că populaţia Carpato-Danubiană trebuie să fi avut cunoştinţe despre proprietăţile deosebite ale formelor piramidale şi alte lucruri legate de acestea.Mă mai interesează sistemele de Astronomie - Astrologie, divinaţie şi geomancie ale dacilor. Cu siguranţă că aceştia trebuie să fi ştiut să "citească" curenţii telurici şi în funcţie de energia telurică, să descopere zăcăminte, să fie capabili să prezică anumite evenimente şi eventual, să le altereze desfăşurarea - ştiinţă extrem de interesantă practicată de mii de ani în China şi răspândită apoi în întregul Orient, cunoscută sub numele de Feng Shui.O să vi se pară curios, însă aş dori să mai ştiu dacă există pe undeva referiri la înălţimea Zeului Zalmoxis, a altor Zei sau a populaţiei care a ocupat teritoriul respectiv cu mii de ani în urmă. Supoziţia mea este că aceştia trebuie să fi fost mult mai înalţi decât suntem noi astăzi,

29

de cel puţin trei metri, as zice. Aş fi curioasă să ştiu dacă numele Pelegon vă spune ceva.Aş vrea să mai ştiu de asemeni, care sunt cuvintele de origine dacă. Eu am găsit de exemplu că "rai", adică cer, provine din limba atlantidă în care însemna "prinţ". Acest termen a fost preluat de egipteni şi atribuit prinţului Soare Ra. Am mai găsit conecţii între cuvinte ale limbii române şi limba Naacal. De exemplu, în Naacal numele fostului continent Mu însemna de fapt "pământul-mamă", ori în anumite regiuni ale României (Oltenia de exemplu), la mama se spune mu-ma. Nu că aceste conecţii ar însemna mare lucru şi nici nu pot constitui un argument care să stea în picioare. Cum însă când ai de-a face cu trecutul, nu se ştie niciodată unde ajungi când începi să tragi de un fir...Apropo de trasul firului din ghemul istoriei, v-aţi fi putut închipui de exemplu, că Greuceanu din poveştile lui Ispirescu, cel care "creştea într-un an cât alţii în zece", este acelaşi cu uriaşii despre care se povesteşte în Biblie, titanii din mitologia greacă şi care de fapt nu sunt altceva decât o altă rasă umană de natură extraterestră cu o altă garnitură cromozomială, înălţimea de zece metri, un alt nivel de conştiinţă şi altfel de capabilităţi mentale - mentionată în scrierile antice de către Plato, Arisophanes, descrisă în Popol Vuh şi Cartea Dzyan din Tibet - care a populat planeta cu milioane de ani în urmă?...Este complicat să vă explic acum pentru că această explicaţie nu face subiectul articolului de faţă, însă există un mod de a cerceta trecutul sau istoria numit reconstituire holografică a evenimentelor ori în conformitate cu terminologia Sanscrită, accesarea Recordului Akashic ("înscris" în centura Van Allen din jurul globului terestru). Pentru a accesa Recordul Akashic sau Memoria Universală trebuie să depăşeşti cele trei iluzii care definesc dimensiunea în care evoluăm la ora actuală: spaţiul, timpul şi noţiunea de "eu".Dacă nu v-aţi născut clairvoyant, puteţi ajunge să cercetaţi aceste dimensiuni practicând yoga. În cazul în care există persoane care cred că acesta ar fi un subiect interesant, îmi pot scrie şi eventual, pot alcătui ulterior în limita timpului disponibil, o rubrică în care să explic tehnica prin care oricine poate să ajungă prin exerciţiu şi cu puţin noroc, să exploreze cu destulă acurateţe alte dimensiuni decât cele tridimensionale. Cei care ajung să stăpânească astfel de tehnici, dezvoltă aşa-numita "vedere la distanţă" care îi ajută "să vadă" oriunde în spaţiu şi în timp (trecut, viitor), în corpul uman, etc. Numai noi în îngustimea minţii noastre educată în acest sens, credem că acestea sunt fenomene "paranormale" sau că cei care "au har" sunt "aleşii Domnului".De fapt şi de drept, în toate acestea nu este nimic paranormal, iar "aleşii Domnului" nu suntem numai unul sau altul, ci suntem toţi oamenii care trăim pe Pământ, indiferent ce credem şi în ce credem. Există o explicaţie ştiinţifică şi o bază anatomico-fiziologică dacă vreţi, care suportă toate aceste fenomene. Este vorba de câmpul electro-magnetic al omului şi de circularea acelei energii, prana, de care v-am vorbit mai înainte, între coccis - perineu (zona corespunzătoare la bărbaţi cu zona prostatei şi la femei cu zona Grafenberg) şi glanda pineală sau "al treilea ochi" din creier - fenomen pe care hinduşii şi yoghinii îl numesc "trezirea lui kundalini".Prin intermediul accesării Recordului Akashic pot fi aflate lucruri care nu există în nici un fel de arhive, iar culmea este că foarte multe lucruri contrazic total ceea ce se găseşte scris în documente, arhive sau ceea ce ştim din cărţile de istorie. Recordul Akashic este un domeniu cu totul şi cu totul fascinant deoarece oferă răspunsuri la întrebări rămase fără răspuns, dezleagă mistere a căror dezlegare nu poate fi altfel găsită şi verifica o serie de fenomene. De exemplu, dacă vrei să studiezi gravitaţia, faci un milion de ecuaţii şi crezi că ai înţeles fenomenul. Nu vei înţelege însă ce înseamnă cu adevărat gravitaţia până când nu îţi cade un măr în cap.Pe de altă parte însă, deoarece este duplicatul a tot ceea ce s-a întâmplat vreodată pe Pământ, Recordul Akashic este adesea o poveste urâtă şi tristă, cu multe crime şi amărăciune, în care cineva complotează totdeauna împotriva altcuiva.Şi apropo de comploturi şi conspiraţii, ar fi interesant să auziţi ce are de spus un om care a avut de-a face, să spunem, cu istoria României. Dacă te duci de la Sinaia spre Braşov, pe

30

partea stângă a şoselei se face un drum pe care aproape că nici nu-l observi din cauza hăţişului şi care urcă fără prea multe ocolişuri, aproape abrupt pe un munte acoperit de păduri. Sus, în mijlocul unei păduri există o poiană însorită şi în partea stângă a poienii, cu spatele spre pădure, este o casă care priveşte spre Est - Sud-Est. Totul pare destul de izolat. În această hologramă a trecutului, a apărut un om, care mi-a "spus" că acesta era locul unde îi plăcea cel mai mult să se ducă iarna. Într-adevăr peisajul era de iarnă, cu multa zăpadă, atât de însorit şi frumos că nu-ţi mai venea să pleci de acolo. Lângă el a apărut o femeie, mai înaltă ca mine, lată în şolduri şi cu picioare groase, cu părul nevopsit şi ondulat până aproape de umeri, o femeie care părea destul de simplă, dar foarte liniştită. Omul mi-a spus că femeia era ardeleancă şi că este singura pe care a iubit-o vreodată şi singura care i-a dat linişte. Mi-a mai spus că a lăsat în urma o fată la care se gândeşte adesea, apoi a început "să vorbească" şi "a vorbit" timp de patru ore şi jumătate, explicând o mulţime de lucruri care aparent sunt şi vor rămâne pentru totdeauna de neînţeles. Din ce a povestit omul acela, a reieşit cât de adevărat e proverbul românesc "unde dai şi unde crapă", adică ce vrea să facă un om în viaţă lui şi ce iese. Ah, ce durere, ce durere să ajungi să înţelegi ce e de neînţeles... astfel încât ajungi uneori să te gândeşti că e mai bine să nu mai înţelegi niciodată nimic.Într-o astfel de reconstituire holografică a istoriei sau accesare a Recordului Akashic, un mare voievod român care a domnit acum vreo 500 de ani, "a povestit" că mai toţi domnitorii Ţărilor Româneşti cunoşteau o "metodă de luptă" moştenită de la daci şi care în interpretarea mea, seamănă cu un gen de practică shamana. Domnitorul respectiv "a povestit" că înainte de luptă (este vorba de bătăliile care erau planificate a avea loc în păduri din motive strategico-militare), erau trimise femei cu oale cu apă în pădure pentru a executa un fel de ritual, invocând spiritele naturii şi cerându-le ajutorul în scopul derutării şi înfrângerii inamicului. O astfel de metodă prin care omul fraterniza cu natura, a mai spus marele domnitor, a fost folosită înaintea unor lupte pe care el însuşi le-a dat pe viaţă şi pe moarte în pădurile care înconjurau Vasluiul ca o potcoavă şi care erau în vremea aceea mult mai mari şi mai întinse decât sunt acum. Metoda respectivă s-a pierdut şi nu se mai ştie nimic despre ea în ziua de astăzi, dar există încă păduri în România care au rămas de sute de ani sub influenţa acestor practici de tip shaman şi în care au loc fenomene ciudate, din nou... aparent de neînţeles.Aşadar, prin coroborarea extraordinar de interesantelor informaţii pe care eu personal le-am obţinut sau le pot obţine oricând din Recordul Akashic (şi care dezleagă multe din misterele trecutului, explicând ceea ce astăzi pare de neînţeles) cu cele istorice locale şi cele din istoria şi cultura altor popoare, se poate creiona oricând un profil cultural al locuitorilor zonei Carpato-Dunărene şi al poporului român care au o tradiţie mulţi-milenară şi nu sunt pripăşiţi prin România din greşeală - aşa cum încearcă să sugereze sau să le atribuie o altă identitate unii şi alţii.Cu mulţumiri speciale grup Amon şi omni-potenţilor maşteri B. pentru cel puţin unsprezece ani îndelungaţi de trudă, migală, dragoste, protecţie, nenumărate revelaţii şi nepreţuite daruri - C.N.S.

31

Tentativa pe care o întreprindem, pentru a descifra unele sensuri profunde ale spiritualităţii în antichitatea atât de puţin cunoscută a locuitorilor acestor ţinuturi, se dovedeşte deopotrivă pasionantă, dar şi generatoare de riscuri; ne referim mai cu seamă la ispita, care i-a încercat pe mulţi, de a luneca pe o pantă patriotardă. Încercând să evităm această greşeală, punctul nostru de plecare, îl va reprezenta opera a doi autori români, ce constituie o referinţă în materie.

Este neîndoios că atât Mircea Eliade, cât şi mai puţin celebrul Vasile Lovinescu, au fost nişte autentici cărturari. În pofida acestui fapt, nici unul din ei nu a avut o cunoaştere iluminată, deoarece nu au fost capabili să ajungă la esenţă, în pofida unor intuiţii surprinzătoare, dar rămase fără finalitate, ori conducând la piste false.Desigur, între cei doi autori există deosebiri marcante. Este suficient să observăm rigoarea lui Eliade, îmbinată cu prudenţa caracteristică omului de ştiinţă, atunci când avansează ipoteze, şi să o comparăm cu înclinaţia vădită către speculaţie a lui Lovinescu, antrenat adeseori, în focul pasionatelor sale căutări, pe terenul primejdios al unor aserţiuni insuficient fundamentate. În ceea ce-l priveşte pe acesta din urmă nu putem fi de acord cu exegeţii care îl considerau un iniţiat ("Cuvânt înainte" la Vasile Lovinescu, Dacia hiperboreană, Cartea Românească, Bucureşti 1993, p.9). Şi aceasta cu atât mai mult cu cât, din nefericire, împrejurările l-au plasat pe Lovinescu în sfera de influenţă a unui fals maestru, ale cărui preocupări theosofice şi-au pus amprenta nefastă pe opera discipolului român, ce a vădit deopotrivă înclinaţii către ocultism şi alchimie. Consecinţa a fost alterarea capacităţii acestuia de a discerne între Adevăr şi falsa cunoaştere. Cele arătate pot explica îndeajuns de ce Eliade a ajuns o celebritate mondială, pe când visătorul Lovinescu a rămas apreciat doar de o clientelă îngustă de intelectuali, pe care i-au apropiat afinităţi comune.

* * *

CADRUL GEOGRAFIC ŞI ISTORICÎn anii 1936-1937, o revistă pariziană avea să publice, sub pseudonimul Geticus, studiul La Dacie hyperboreene. Destinul ciudat al lucrării va face ca ea să fie republicată (în Italia şi apoi în Franţa) după o jumătate de veac, iar în ţara de origine, de data asta sub adevăratul nume al autorului, abia în 1993 (V.L., op.cit.).Lovinescu a avansat aici ipoteza a ceea ce numea "marea migraţie hiperboreană", înţelegând prin aceasta "o coborâre din indistincţia polară primordială în multiplele manifestări secundare ale ciclului".S-a considerat că, în decursul mileniilor, s-a produs o deplasare a spiritualităţii avansate, de la nord către sud, de-a lungul unei verticale coborând din zona polară, trecând prin Grecia, pentru a culmina în Egipt, concomitent cu o dezvoltare pe orizontală, ce urmărea paralela nordică de 450 (deci mediana dintre pol şi ecuator), având în extrema vestică pe celţi, iar la răsărit China şi Japonia. Cercetări arheologice efectuate în anul 1992 în apropierea oraşului Aomori din arhipelagul japonez, au scos la iveală morminte, resturile unor coloane de 20 m înălţime şi numeroase obiecte de ceramică Jomon, având o vechime de 5500 de ani. Este dovada existenţei în Japonia a unei străvechi şi dezvoltate civilizaţii, ce nu era cu nimic mai prejos decât cea pelasgică sau cea sumeriană (România liberă, 4 martie 1995, p.7). Cât despre meridianul de 450 al dezvoltării spiritualităţii, acesta corespunde, după cum se va vedea mai jos, uneia din principalele direcţii de răspândire a limbilor indo-europene. Teritoriul României, ocupat în vechime de geto-daci, s-ar fi aflat, deci, la răscrucea acestor două axe ale spiritualităţii. Nu se poate nega faptul că acest teritoriu prezintă o serie de caractere specifice, care îl singularizează de rest. Forma sa, aproximativ rotundă, este în mod natural delimitată (aşa cum în vechime era delimitată incinta sacră de spaţiul profan), prin cursurile Dunării la

32

sud, al Tisei la vest şi al Nistrului la est. Simbolismul celor trei fluvii poate sugera analogia cu cele trei canale principale ale structurii subtile energetice: Ida, Sushumna şi Pingala, asupra cărora vom reveni. Ele sunt desemnate în sanskrită prin cuvântul "nadi" ce înseamnă "râu" şi corespund celor trei fluvii sacre din India: Gange, Saraswati şi Yamuna. Inelul acvatic (exterior) format de fluviile Daciei, sugerează că în mijlocul lor se află o insulă. De altfel, România e considerată a face parte - în geografia subtilă admisă de Sahaja Yoga - din "vidul" planetar, în sanskrită Bhava Sagara sau Oceanul Iluziilor.Si din punct de vedere al reliefului, ceea ce constituia odinioară centrul spiritual şi administrativ al Daciei, adică platoul transilvan, se ridică din intinsul câmpiei, asemenea unei insule, străjuite de cel de-al doilea inel (interior) al munţilor Carpaţi şi al Apusenilor. Urmărind paralela 450 remarcăm că este singura proeminenţă ce domină imensa câmpie care se întinde de la Alpi până la hotarul apusean al Chinei. În acest cadru, creuzetul adăpostit in inima Carpaţilor reprezintă singurul ţinut definit de natură în mod geografic unitar.Evoluţia istorică avea să confirme acest caracter special al teritoriului, căci el va rămâne o "insulă a latinităţii", dovedind, de fapt, menţinerea vechilor tradiţii (lingvistice, limba română fiind 70% latină, concomitent cu păstrarea caracterelor rasiale dacice, dar şi a spiritualităţii, după cum vom vedea). Popoarele migratoare nu au reuşit să altereze continuitatea acestei tradiţii, deşi au slavizat popoarele de la sud şi sud-vest de Dunăre precum şi pe cele din partea răsăriteană şi i-au hunizat pe cei din nord.De pe poziţii pur speculative, Roxana Cristian şi Florin Mihăescu susţin că pe aceste meleaguri se proiectează constelaţia Dragonului, care corespunde lanţului carpatic, cu capul în platoul Boemiei, corpul (inima) în Carpaţii noştri şi coada în Balcani, iar Polul ceresc (centrul cercului de precesie) de pe spira principală a corpului Dragonului este proiectat în platoul Transilvaniei unde se află centrul spiritual (op.cit., p.11).Vastul teritoriu de pe ambele maluri ale Dunării cuprins între Carpaţii Slovaciei şi nordul Greciei, de la bazinul Tisei la Nistru, gurile Bugului şi Marea Neagră, era locuit în antichitate de marele popor indo-european al tracilor, ce cuprindea peste o sută de formaţii tribale şi gentilice şi despre care Herodot afirmase că sunt cel mai numeros popor după indieni. Dintre acestea, triburile daco-getice erau cele mai mari şi cele mai puternice şi se singularizau prin omogenitatea limbii şi cultura lor mult mai avansată; numele de geţi era folosit cu precădere de greci, în timp ce romanii le spuneau acestora daci. De altfel, Strabon a arătat că ei formau acelaşi popor, "vorbind aceeaşi limbă"; (Geografia VII, 3.13). Pliniu susţinea că dacii şi tracii sunt acelaşi neam.

După cum amintea Vasile Lovinescu, nenumărate surse antice i-au desemnat pe geto-daci ca fiind un popor hiperborean (op. cit., p.18-20). Le prezentăm în ordine cronologică. Eruditul poet grec Pindar (c.518-c.438) afirmase că Apollo, după zidirea Troiei, s-a reîntors în patria sa de pe Istru (Dunăre), la hiperboreeni: "x nthon epeigen...es Istron elaLnon" (Olymp VIII, 47).În secolul al treilea, înainte de era creştină, Apollonius din Rhodos arătase că hiperboreenii sunt pelasgi locuind în nordul Traciei (Argonautica II, 5.675).Vergilius Maro (70-19), vestitul autor al Eneidei scria despre Orfeu: "Singuratec, cutreiera gheţurile hiperboreene şi Tanais (Donul) acoperit de gheţuri, şi câmpiile niciodată fără zăpadă, în jurul munţilor Riphei (Carpaţi), până ce femeile trace, mâniate de dispreţul său îl sfâşiară": "Solus hyperboreas glacies, Tanaimque nivalem/ Arvaque Riphaei nunquam viduata pruinis/ Lustrabat, raptam etc." (Georgica IV, 5.517).În cunoscutul său stil elegiac, poetul Ovidiu (43 î.e.c. - 18 e.c.) îşi deplângea exilul sub axul boreal, la stânga Mării Negre: "Vita procul patria, peragenda sub axe boreo/ Qua maris Euxini, terra sinistra jacet" (Tristia IV, 41-42) şi îi scria prietenului său Macro la Roma că îi vorbea în gând de sub axul boreal în ţara geţilor: "gelido...sub axe, inque getas" (Pontice II, 19. 40-45). La începuturile erei creştine, marele geograf şi istoric Strabon (c.63/58 î.e.c.- 21/25 e.c.) consemna: "Primii care au descris diferitele părţi ale lumii spun că hiperboreenii locuiau deasupra Pontului Euxin (Marea Neagră) şi a Istrului" (Geografia XI,6.2).

33

Intr-o frumoasă epigramă, Martial (40-104) îi scria lui Marcellin: "soldat Marcellin, tu pleci acum ca să iei pe umerii tăi cerul hiperborean şi astrele Polului getic": "Miles, hyperboreos modo, Marcelline, triones/ Et getici tuleris sidera pigra poli" (Epigrame IX, 45). În epistole, el numeşte triumful lui Domiţian asupra dacilor: "hyperboreus triumphus" (Epistulae VIII, 78), comentând: "De trei ori a trecut prin coarnele perfide ale Istrului sarmatic; de trei ori şi-a scăldat calul în zăpada geţilor; mereu modest, el a refuzat triumful pe care-l merita şi n-a adus cu sine decât renumele de a fi învins lumea hiperboreenilor" (Epistulae VIII, 50).Geograful Ptolemeu, activ între 127 şi 141 sau 151, amintea în Geografia (III, 10) de fortăreaţa dacică Piribori-dava de pe Hierasus (Siret), numele indicând, după opinia lui Lovinescu, o cetate (dava) hiperboreană.Clement din Alexandria (mort în jurul anului 215) îi atribuia lui Zalmoxis epitetul de hiperborean (Stromateis IV, 213).Macrobiu (activ c.400) amintea de "regiunile udate de Don şi Dunăre...pe care antichitatea le numea hiperboreene": "Regiones quas praeterfuluunt Tanais et Ister, omnesque super Scythiae locum quorum indigenas vetustas hyperboreos vocavit" (comentariul la Somnium Scipionis II, 7). După cum vom avea ocazia să constatăm, Lovinescu nu ezită să se lanseze în speculaţii, pentru a putea concluziona: "pare bine stabilit că Dacia a fost sediul Centrului Suprem într-o vreme foarte îndepărtată" (p.30).În ceea ce ne priveşte, credem că sunt posibile alte argumente, care să susţină o aserţiune mai puţin ambiţioasă şi anume, că geto-dacii au avut personalităţi care atinseseră un elevat nivel de cunoaştere spirituală. Este tema pe care ne propunem să o dezvoltăm în viitorul articol al serialului nostru.

* * *

Unora dintre cititori li se va părea exagerată tentativa de a apropia tradiţia perpetuată la locuitorii acestor ţinuturi, de cele existente pe alte meleaguri, între care îndepărtata Indie. Pentru a le risipi orice rezerve, vom face apel la concluzia marelui istoric al religiilor care a fost Mircea Eliade: "Exegeza materialelor româneşti şi sud-est europene înlesneşte analiza tradiţiilor religioase populare din India, Asia Centrală, Extremul Orient şi Mesoamerica, şi este, la rândul ei, validată de rezultatele obţinute în aceste arii culturale exotice" (De la Zalmoxis la Genghis-Han, Ed.ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1980, p.16 - prefaţă la traducerea românească, Chicago University, 25 noiembrie 1978).Tot în sensul unei mai bune înţelegeri ale ipotezelor pe care urmează a le avansa, prezentăm, în încheierea acestui prim articolă, o scurtă incursiune în domeniul lingvisticii.Studiile de specialitate au stabilit existenţa, acum opt mii de ani, a unei protolimbi din care a luat naştere familia limbilor indo-europene, vorbite azi de mai bine de jumătate din populaţia globului. În procesul de expansiune către apus, s-a stabilit că una din direcţiile de migraţie a ocolit pe la nord Marea Caspică şi a traversat actualul teritoriu al României, în timp ce alte trei, venind din Asia Mică, străbăteau zona dorică (Thomas Gamkrelidze, V,Ivanov, Pour la science nr.151, mai 1990, p.88-95).În acest context, nu trebuie să ne surprindă prea mult că în ţara noastră pot fi întâlnite numeroase cuvinte similare (uneori până la identitate) cu cele din limba sanskrită. Vom menţiona aici numai unele toponime din cele mai cunoscute, precizând frecvenţa lor. În paranteză a fost indicat cuvântul sanskrit şi semnificaţia sa.Agnita (Agni = foc); 2 Bala (Bala = copil); nu mai puţin de 22 Buda din care 3 au fost înglobate sau contopite, cu derivatele: Budele, 3 Budeni, 14 Budeşti (Buddha = cel iluminat); 6 Crasna, 2 Criş, 3 Crişan, 5 Crişeni, fără a mai vorbi de cele 3 râuri Criş (Krishna = cel negru); Deva (Deva = zeitate); Ganaş (Ganas = armată de zeităţi inferioare slujindu-l pe Shiva); Gurueni (Guru = maestru); Linga (Linga = organul masculin, simbolul lui Shiva); Măhal (Mahal = palat; Maha = mare); 3 Maia (Maya = iluzie); Manu (Manu = părintele omenirii); Manga, Mangalia (Mangala = auspicios; este totodată numele unei planete şi, de

34

asemenea, un alt nume al lui Kartikeya); Moacşa (Moksha = eliberare din ciclul reîncarnărilor); Nadis, Nadişa, Nadişu (Nadis = râuri; canale energetice ale corpului subtil); Parva (Parva = carte; Parvati = munteancă); Pria (Priya = plăcut, bun, drag); 3 Purani (Purana = vechi); 2 Racşa (Raksha = spirit malefic; demon); Rada (nu apare ca toponim, dar este un onomastic răspândit), Radila (Radha, dim.Radhika - consoarta lui Krishna); Ragu (Ragu = unul din numele lui Rama); Răhău (Rahu = cauza eclipselor); 2 Rama, Ramna, Rams, Ramsca, Ramscani (Rama = regele din Ayodhya, eroul epopeei Ramayana) - Lovinescu (p.41-42), furat de entuziasm adaugă aici Râmnic, Rima, Rigmani, Roman, Romlia, Rum, Armeneasca, Armenis, Ormeni care au, evident, alte origini; ba chiar susţine că "Roma, Romania, România sunt vechi nume pelasge" şi nu provin de la Roma (fără comentarii). Dar să reluăm firul: Sadău, Sadu (? Sada-Shiva = Dumnezeu cel Atotputernic); Salva (Salwa = ţară în vestul Indiei - Rajahstan; este şi numele unui rege); 2 Sita, Sitani (Sita = soţia lui Rama); Sandra (Chandra = Luna); Siviţa (?dim. de la Shiva = zeitatea supremă) Roşiori de Vede, 3 Vedea (Veda = divina cunoaştere, ca scripturi sfinte); Vedanta (Vedanta = şcoală de filosofie derivată din Vede); Vrata (Vrata = penitenţă). Iar lista e departe de a fi completă...

O SPIRITUALITATE EVOLUATĂ, UNANIM RECUNOSCUTĂAntichitatea avea cuvinte de apreciere la adresa geto-dacilor. Scriind despre geţi, Herodot, supranumit "părintele Istoriei", arăta: "ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci" (Istorii IV, 93). Într-un decret dat de cetatea grecească Dionysopolis, Burebista era numit "cel dintâi şi cel mai mare dintre regii Traciei". Dar, după cum vom putea constata din cele ce urmează, elogiile se refereau şi la spiritualitatea lor avansată.

Mircea Eliade arată: "Grecii recunoscuseră destul de devreme originalitatea şi forţa religiozităţii trace. Diverse tradiţii localizau în Tracia sau în Frigia originea mişcării dionysiace şi o mare parte a mitologiei despre Orfeu (Istoria credinţelor religioase, Ed. Şiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1986, vol.II, p.168).Marija Gimbutas, cunoscut etnograf şi istoric contemporan, consemnează: "România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.e.n...A devenit, de asemenea, evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană...A fost o perioadă de reală armonie, în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii... Trebuie ca de acum încolo să recunoaştem importanţa spiritualităţii Vechii Europe ca o parte a istoriei noastre" (Civilizaţie şi cultură, Ed.Meridiane, Bucureşti 1989).

ZALMOXISMircea Eliade constatase cu amărăciune: "Creaţiile religioase ale tracilor şi geto-dacilor par să fi împărtăşit deopotrivă un destin nefericit... Cu excepţia câtorva informaţii preţioase, comunicate de Herodot a propos de scenariul mitico-ritual al lui Zalmoxis, informaţiile privind religiile tracă şi traco-getă sunt puţin numeroase şi aproximative". Marele istoric dezvăluie unul din motive: "Ca şi celţii, sacerdoţii şi asceţii traci şi geto-daci nu se încredinţau scrierii" (Istoria..., p.168).Astfel, după mărturia lui Caius Iulius Caesar (contemporan cu Burebista şi Deceneu), aceştia "nu permiteau consemnarea în scris a învăţăturii lor, deşi în celelalte treburi, de ordin public şi privat, se folosesc, în general, de alfabetul grecesc" (apud O.Drâmba, Istoria culturii şi civilizaţiei, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1984, vol.I, p.807). O altă explicaţie o constituie pierderea stranie a presupusei cărţi a împăratului Traian despre războaiele dacice şi a cărţii lui Criton, medicul acestuia, ca şi dispariţia altor surse preţioase.Vom vedea că informaţiile ce ne-au parvenit erau nu numai sărace, dar şi confuze, uneori de-a dreptul contradictorii.În ce-l priveşte pe Zalmoxis (Herodot, Platon, Diodor din Sicilia, Apuleius, Iordanes,

35

Porphirios, etc.) ori Zamolxis (Strabon, Lukian din Samosata, Diogenes Laertios, Herodian, Suidas, Origenes), el a fost considerat de diferiţi autori: personaj istoric îndeplinind rolul de filosof (Iordanes), sacerdot (Strabon), legislator (Diodor), reformator religios, cultural şi politic (Herodot, Diodor, Iordanes, Origenes), medic (Platon) sau erou civilizator (Herodot, Strabon), poate mesianic, profet (Strabon), rege (Platon, Iordanes), semizeu ori daimon (Herodot), zeu suprem sau chiar unic.După informaţiile primite de Herodot de la grecii din Hellespont şi Marea Neagră, "acest Zalmoxis, fiind om (ca toţi oamenii), ar fi trăit în robie la Samos, ca sclav al lui Pythagoras", lucru de care marele istoric se îndoia: "Socot că acest Zalmoxis a trăit cu multă vreme mai înaintea lui Pythagoras. Fie că Zalmoxis n-a fost decât un om, fie c-o fi fost într-adevăr vreun zeu de prin părţile Geţiei, îl las cu bine" (Istorii IV, 95-96; trad.Adelina Piatkovski şi Felicia Vanţ-Ştef). Istoricul arată că geţii "numesc aceeaşi fiinţă divină (daimon) Gebeleizis" (IV, 94).Eliade respinge identificarea celor două zeităţi ( Istoria..., p.172), iar Kernbach presupune o contopire a lor, într-un lent proces de sincretism (Dicţionar de mitologie generală, Ed.Albatros, Bucureşti 1995, p.387). Mnaseas din Patara, elev al lui Eratosthene, îl considera identic lui Kronos, iar Diodor îl plasa alături de mari reformatori religioşi ca Zarathustra şi Moise (apud Drâmba, p.801). Eliade face precizarea: "Kronos era stăpân în Insulele Fericiţilor unde sunt admişi numai oamenii pioşi" (De la Zalmoxis..., p.58). Kronos fusese identificat de romani cu bătrânul Saturn, considerându-se că în timpul vârstei de aur (aurea aetas), sub domnia păcii şi a fericirii obşteşti, acesta va trăi la suprafaţa pământului. Saturnus Rex era Pater Deorum, Tatăl zeilor.De la Homer (Iliada XIII, 301 sq.) la Vergiliu (Eneida III, 357), tradiţia considera Tracia ca fiind patria lui Ares, zeul războiului (Marte la romani), ce ar putea reprezenta astfel, principala zeitate. Eliade emite ipoteza că la origine, Ares fusese un zeu al cerului, devenit zeu al furtunii şi al războiului, sugerând implicit posibila identificare cu Zalmoxis (Istoria..., p.169; De la Zalmoxis..., p.64-65). După Hadrian Dacicoviciu "se presupune că însuşi numele Ares ar fi de origine traco-dacică" (apud Drâmba, p.802). Herodot (Istorii V, 7) arătase că alături de Ares, tracii îi adorau pe Artemis şi Dionysos, acesta din urmă fiind fiul divin al zeului Cerului şi al zeiţei Pământului (vezi mai jos "Cultul Marii Zeiţe"). Dionysos era pus în relaţie directă cu Zalmoxis (Eliade, Istoria..., p.175). "A.B.Cook conchide că Zalmoxis era apelativul trac al lui Zeus nou-născut" (apud De la Zalmoxis..., p.59, nota 70).În epoca următoare cuceririi romane, pantheonului autohton i s-au adăugat, pe lângă divinităţi romane, şi unele răsăritene. Kernbach (p.391) a arătat că "abundenţa de zei orientali absorbiţi a răspuns, fără îndoială, unei nevoi de religie a misterelor, ceea ce sistemul religios roman nu putea oferi; religia zalmoxiană oferise această ispită, aşa cum intelectualii din Roma imperială se interesau îndeaproape de cultul zeiţei hellenice Demeter şi, implicit, de Misterele Eleusine" (v.mai jos).O serie de autori susţin ipoteza unui monoteism daco-get (Vasile Pârvan, Jean Coman, R.Pettazzoni, E.Rohde) în baza afirmaţiei lui Herodot: "ei nu cred că există vreun alt zeu decât al lor" (Istorii IV, 94; trad. Legrand). În altă variantă de traducere (Adelina Piatkovski şi Felicia Vanţ-Ştef): "ei nu recunosc vreun alt zeu decât al lor".În fine, Strabon arătase că "zeul suprem dacic este fără nume, fără calificare" (apud V.Lovinescu, Dacia..., p.35). Monoteismul, asociat acestei concepţii, furnizează dovada unui nivel spiritual deosebit de elevat (exemplul lui Yahweh în Vechiului Testament). Lovinescu vedea în asta reflectarea unei Tradiţii Primordiale, făcând analogia cu Brahma Nirguna; el considera că Zalmoxis nu era decât numele reprezentantului acestui Zeu nemărginit (ibid., p.36).Din dialogul ce a avut loc între Socrate şi un medic trac al lui Zalmoxis (Platon, Charmides, 157 d-e; v. mai jos), s-a apreciat că întâlnirea celor doi ar fi avut loc la Potideia (colonie corintiană din Tracia) între anii 432-429, deci în perioada războiului peloponeziac. Alte repere situează cultul lui Zalmoxis în intervalul 514-339. Numele zeului începe a fi citat în sec.al V-

36

lea. În altă ipoteză (Stelian Stoica), rădăcinile cultului acestuia ar data din sec.IX-VII (apud Kernbach, p.686-687).

CULTUL MARII ZEIŢE (MAMA DIVINĂ)Cultul pentru Marea Zeiţă sau Mama Divină era nelipsit din religia popoarelor antice şi daco-geţii nu făceau excepţie. Prin aşa-numita interpretatio graeca, sursele ce menţionează zeităţile feminine le-au atribuit numele similare greceşti. Eliade le indică pe cele importante, în primul rând pe "Artemis...zeitate chtoniană analogă zeiţelor trace Bendis sau Kotyto (Kotys)" (Herodot, IV, 33).Putem identifica, de asemenea, o treime sacră alcătuită din zeul cerului (furtunii), Terra Mater (Mama Pământ) şi fiul lor, Dyonisos (cu numele trac de Sabos ori Sabazios) (Istoria..., p.169). A.Bodor (Dacia, N.S. VII, 1963, p.211-239) presupune cultul cuplului Liber-Libera a fi de origine dacică (De la Zalmoxis..., p.80, nota 134).Bendis, ocrotitoarea femeilor, personifica Luna şi corespundea nu numai lui Demeter, dar şi Dianei romane (Diana sancta, potentissima). A.Fol şi I.Marazov arată că Bendis era "cea mai răspândită personificare tracă a Mamei Zeilor". Imaginea ei apare în mai multe reprezentări plastice (O.Drâmba, p.803). În schimb, după Paul Mac Kendrick, "dacii nu şi-au conceput antropomorf zeiţele" (Pietrele dacilor vorbesc, Bucureşti 1978, p.152). Cu toate acestea, corespondenţa purtată de regii daci cu împăraţii romani atestă că dacii iubeau în general simbolurile (apud Kernbach, p.389).În perioada daco-romană, li se adaugă Minerva, Iuno, Ceres, Proserpina, Libera, Kybele, Isis, chiar şi varianta locală a Dianei Mellifica, acestea fiind manifestări ale Zeiţei, ale Mamei Divine (Kernbach, p.390-391).Legenda lui Hermip (transmisă de Diogenes Laertios VIII, 41, Tertullian, De anima 28 şi scoliastul Electrei, v.62), despre Pythagoras, al cărui nume este indisolubil legat de al lui Zalmoxis, l-a făcut pe Eliade să evoce o raţionalizare a Marii Mame. La Metapont, oraş în care se credea că a murit Pythagoras, casa sa a fost transformată într-un sanctuar al Demetrei (De la Zalmoxis, p.41-42).Diodor din Sicilia consemnase: "Zalmoxis pretindea că şi lui îi dăduse legile Hestia" (Biblioteca istorica I, XCIV.2). Rezultă de aici că Zalmoxis ar fi fost doar legiuitorul aflat în relaţie cu divinitatea protectoare feminină (Kernbach, p.685), punând în evidenţă preeminenţa Zeiţei.Suidas a menţionat că numele de Zamolxis aparţinea unei zeiţe !!! (apud Kernbach, p.685). Mircea Eliade arăta că "după Suidas, Hera ar fi varianta greacă a lui Zalmoxis" (De la Zalmoxis..., p.57; subl.ns.). Deşi faptul poate părea surprinzător, nu trebuie să pierdem din vedere că mulţi exegeţi considerau numele Zamolxis provenit de la cel al unei zeiţe: Mama Pământ, reprezentată fie de Semele ("zeiţa Pământului", mama lui Dionysos), fie de zeiţa chtoniană tracă de prim rang Zemelo, derivând de la cuvântul slav "zemle" - "pământ". Eliade, referindu-se la părerea lui I.I. Russu (Anuarul Institutului de Studii Clasice, V, Cluj, 1947, p.93), consemna: "Pentru savantul tracolog, valoarea semantică a temei zamol- este "pământ" şi "puterea pământului"" (De la Zalmoxis..., p.60). Ori, este bine cunoscut nu numai că Pământul este Zeitatea feminină prin excelenţă, dar la fel este şi Puterea (Shakti, în sanskrită), după cum se observă şi din exemplul Diana sancta potentissima, menţionată mai sus). De altfel, chiar funcţiile lui Zalmoxis îndreptăţeau interpretarea amintită: "izvorul vieţii, zeul vegetaţiei, al reînvierii naturii, atributele lui erau legate de creşterea vitelor şi de rodul ogoarelor" (O.Drâmba, p.803). Iar Russu (loc cit.) nu ezită să-l asocieze "sânului matern în care se reîntorc oamenii" (apud De la Zalmoxis..., p.60). După cum a arătat Eliade, cultul Zeiţei "a supravieţuit după romanizarea Daciei şi numele de Diana se găseşte în vocabula românească zâna. Diana Sancta din Sarmizegetusa a devenit Sânziana (=San(cta) Diana), figură centrală a folclorului românesc" (ibid., p.79).Lovinescu semnalează un caz analog: "Există, de asemenea, şi o divinitate colectivă dacică, numită Dacia felix asimilată cu Gaia. Această asimilare a divinităţii colective locale cu marele

37

Principiu feminin era cu totul obişnuită în antichitate. În legendele româneşti, Dacia e numită Dochia, Deciana, Baba Gaia" (Dacia..., p.34).

DECENEUDekaineos (gr.) sau Decaeneus (lat.) uneori ortografiat Dicineus, a fost cel mai celebru sacerdot daco-get, zeificat ulterior, care a trăit în vremea lui Burebista.Burebista l-a asociat la domnie, acordându-i "o putere aproape regală" (Iordanes, Getica XI, 67). După moartea celui dintâi, Deceneu succede ca rege. Prin urmare, marele preot era fie asociat al puterii regale, fie un posibil succesor al regelui, fie "rege şi preot" în acelaşi timp, cum se intitula unul din predecesorii lui Decebal (O.Drâmba, p.792-793). Eliade se referă la marele preot Comosicus (De la Zalmoxis..., p.57).Deceneu a îndeplinit rolul unui erou civilizator. După Strabon, el dobândise cunoştinţe în Egipt (Geografia VII, 3.11), lucru confirmat şi de Iordanes care susţinea că el i-a iniţiat pe geto-daci nu numai în filosofie, etică, logică, dar şi în fizică şi astronomie (Getica XI, 69-70). Platon elogiase, la rândul său, cunoştinţele filosofice, astronomice şi medicale ale lui Zalmoxis şi ale sacerdoţilor daci."După Iordanes (XI, 67-68) Dicineus devine colaboratorul regelui Boruista când Sylla domnea peste romani, adică în jurul anului 80 î.e.n. şi această indicaţie pare corectă" (De la Zalmoxis..., p.76). Eliade apreciază că "învăţătura enciclopedică a lui Deceneu" indică "înflorirea culturală a dacilor în urma unificării realizate de Burebista şi apogeul ei în timpul domniei lui Decebal" (p.77)."Pe bărbaţii cei mai de seamă şi mai înţelepţi pe care i-a învăţat teologia, i-a sfătuit să cinstească anumite divinităţi şi sanctuare" (Getica XI, 71). În centrul religios de la Sarmizegetusa şi împrejurimi, la Grădiştea Muncelului, s-au găsit până acum resturile a zece sanctuare (O.Drâmba, p.806).Dar, cum vom vedea, Deceneu a fost, mai presus de orice, un autentic iniţiat.

O INIŢIERE AUTENTICĂIstoricii, şi mai ales arheologii admit ca "incontestabil că religia geto-dacilor ajunsese la un nivel de spiritualizare mai înalt decât toate celelalte religii înrudite ale popoarelor învecinate" (Radu Florescu, în comentariile de editor al Geticii, p.539).Anticii remarcaseră asemănarea dintre cultul iniţiatic existent la daco-geţi şi cultele Misteriilor greceşti: cele de la Eleusis, cele dionisiace, etc. "Privită sub raportul practicilor de cult, religia daco-geţilor era o religie iniţiatică şi misterică" (O.Drâmba, p.802). În consemnările lui Herodot, Mircea Eliade "ghiceşte caracterul misteric al cultului" (Istoria..., p.174), explicând acest fapt prin aceea că "discreţia sa ŕ propos de Mistere este bine cunoscută"(loc.cit.).Contrar părerii că Zalmoxis fusese iniţiat de pitagoreici, situaţia se prezenta invers, căci grecul Hermippus Callimachius arăta textual că Pythagoras era "thrakôn dôxas mimoumenos" ("discipol al înţelepciunii trace"), cu atât mai mult cu cât Herodot admisese anterioritatea lui Zalmoxis faţă de marele matematician şi filosof (Dacia..., p. 36).După cum scria Herodot, geţii "se cred nemuritori" (Istorii IV, 83). Eliade arată însă că "verbul "áthanatizein" (cf.V, 4) nu înseamnă a se crede nemuritor", ci "a se face nemuritor". Această "imortalizare" se dobândeşte prin intermediul unei iniţieri" (Istoria..., p.174). Mai departe se menţionează că dintre elementele cele mai caracteristice ale cultului ""imortalizarea" sufletului şi învăţătura privind existenţa beatifică...îl apropie pe Zalmoxis de Mistere" şi că "în acest sens, poate fi comparat cu Dionysos al misterelor dionysiace" (ibid., p.175 şi nota 90)."Această post-existenţă fericită nu era deloc generală, ci se obţinea prin intermediul unei iniţieri...Hellanikos, care era mai vârstnic decât Herodot, dar care urmează povestirea sa, descriind ritul lui Zalmoxis îl numeşte pe bună dreptate "teletai" subliniindu-i caracterul iniţiatic" (De la Zalmoxis ..., p.47). "În Charmides, dialog scris probabil cu vreo

38

treizeci de ani după Herodot, Socrate vorbeşte de un medic trac pe care-l întâlnise, "unul din acei doctori ai regelui trac Zalmoxis despre care se zice că stăpânesc meşteşugul de a te face nemuritor" (136 d)" (ibid., p.46). Pe bună dreptate sublinia Eliade că, la fel cu iniţiaţii Misterelor eleusine sau orficii, pentru geţi,"numai "sufletul", principiul spiritual, îl întâlneşte pe Zalmoxis" (ibid., p.49).Pornind de la analogia cu Kronos-Saturn unii exegeţi au interpretat numele lui Zalmoxis prin Zeul-Moş (N.Densusianu, R.Vulcănescu, apud Kernbach, p.685; Dacia..., p.36). După opinia noastră, sufixul este analog cu sanskritul Moksha, având semnificaţia de nemurire prin eliberarea din ciclul nesfârşit al reîncarnărilor. Zalmoxis este deci Zeul Mokshei, zeul care conferă nemurirea."Hippolit (Philosophumena II, 25) comunică o legendă conform căreia Zalmoxis ar fi propagat o doctrină pythagoreică printre celţi... Anumiţi autori moderni au apropiat druidismul de confreriile trace şi geto-dace. Mai ales importanţa marelui preot, credinţa în nemurire şi ştiinţa sacră, de tip iniţiatic, ale druizilor evocă paralelisme cu dacii. De altfel trebuie luate în considerare anumite influenţe celtice, pentru că celţii au locuit câtva timp în regiunile occidentale ale Daciei" (De la Zamolxis..., p.75-76).În cele ce urmează vom arăta că la geto-daci se regăseau elemente certe dovedind o iniţiere autentică cum ar fi asceza şi experienţa extatică. Cât despre simbolismul energiei spirituale Kundalini, care atestă neîndoielnic atingerea unui nivel elevat al spiritualităţii, el va fi prezentat într-un capitol aparte."Strabon (Geografia VII, 3.3) reproduce, după Posidonius, că misienii se abţineau să mănânce carne, mulţumindu-se cu miere, lapte, brânză, şi că din această cauză ei se numesc "cei ce se tem de Zeu" (theosebeis)...Strabon adaugă că, la traci, există solitari mistici cunoscuţi sub numele de ktistai care trăiesc fără femei, se consacră zeilor şi vieţuiesc "eliberaţi de orice teamă"" (loc. cit.) (apud Eliade, Istoria..., p.171 şi nota 79; vezi şi De la Zalmoxis..., p.56-57,74). Strabon mai arată că în vremea lui Deceneu "practica pitagoreică de a se abţine de la carne a rămas la ei ca o poruncă dată de Zalmoxis". "La daci, după o informaţie a lui Flavius Josephus (Antichităţi iudaice XVIII, 2), aceşti asceţi şi contemplativi se numeau pleistoi, cuvânt pe care Scaliger l-a propus să fie citit polistai" (De la Zalmoxis..., p.71,74).Circumambulaţia în jurul locurilor sacre sau dansul circular se întâlnesc în multe manifestări spirituale. Sunetele puternice erau folosite pentru a alunga demonii. După cum preciza Eliade, cultul lui Sabos (Sabazios), echivalentul trac al lui Dionysos, includea, pe fondul unor "zgomote de lovire în cazane de bronz, chimvale, fluiere", dansul circular, aprig, însoţit de strigăte de bucurie (Istoria..., p.169-170)."Ca toţi tracii, geţii cunoşteau şi ei extazul" arată Mircea Eliade (De la Zalmoxis..., p.56). "Experienţele extatice întăreau convingerea că sufletul nu e numai autonom, ci şi susceptibil de o unio mystica cu divinitatea...Credinţele arhaice, într-o supravieţuire vagă şi aproximativă a sufletului, au fost treptat modificate, ducând, în cele din urmă, la ideea de metempsihoză, sau la diverse concepţii despre nemurirea sufletului. Probabil că experienţele extatice care au croit drum unor astfel de concepţii nu erau întotdeauna de tip "dionysiac", adică orgiastic. Extazul putea fi provocat şi ... prin rugăciune" (Istoria..., p.170-171). După Eliade, experienţa extatică era corelată, la triburile trace, cu "credinţa în nemurire şi certitudinea beatitudinii sufletului decorporalizat". În cadrul manifestărilor extatice el menţiona "oracolul lui "Dionysos"; templul se afla pe un munte înalt şi profetesa prezicea viitorul în "extaz", ca şi Pythia de la Delfi" (loc cit.). Strabon (Geografia VII, 67) îl citează pe Zalmoxis alături de Amphiaraos, Trophonius, Orfeu şi Musaios, care erau renumiţi prin experienţele lor extatice. Iar Pythagoras, cu care era comparat Zalmoxis, fusese pus în legătură cu Aristeas, Abaris, Epimenide, Phormion, Empedocle. "Legendele lui Pythagoras fac aluzie la raporturile sale cu zeii şi spiritele". Aristeas, eroul unei călătorii (menţionate anterior) în ţara hiperboreilor, la nordul Mării Negre, trecuse de la moarte la înviere.

39

Epimenide "postise şi deprinsese extazele prelungite", devenind "stăpân al unei "înţelepciuni entuziaste", adică al unei anumite tehnici extatice". Phormion "a fost vindecat de o rană în urma unei călătorii extatice într-o regiune ciudată, aparţinând unei "geografii mitice""; ca şi "Leonymos ajunge în "Insula Albă" - mai târziu localizată în Marea Neagră" (apud M.Eliade, De la Zalmoxis..., p.49-50, 52-54). Semnificaţia "Insulei Albe" (Leuke) identificată cu Insula Şerpilor din dreptul gurilor Dunării, va face obiectul unei analize ulterioare. Polyaenus (Stratagemata VII, 22) îl menţionează pe Kosingas, rege al triburilor trace Kebrenoi şi Sykaiboai, care era în acelaşi timp mare preot al Herei (v.mai sus "Cultul Marii Zeiţe"). Când supuşii săi deveneau recalcitranţi, Kosingas îi ameninţa că se urcă la cer pe o scară de lemn, pentru a se plânge de purtarea lor. Simbolismul scării este atestat şi în alte religii ale Orientului Apropiat antic şi ale Mediteranei (M.Eliade, Le chamanisme, p.378 sq.). Eliade adaugă: "Ceea ce este sigur, e că în episodul foarte raţionalizat de Polyaenus, se descifrează un vechi rit trac de ascensiune extatică la Cer" (De la Zalmoxis..., p.57). Toate cele arătate l-au făcut pe marele istoric al religiilor să conchidă: "Este ceva adevărat în clişeele atât de populare în Grecia după Herodot, care-l plasau pe Zalmoxis alături de Pythagoras, Orfeu, Musaios şi mai târziu de Zoroastru, de "înţelepţii egipteni" sau de druizi. Toate aceste personaje erau cunoscute ca având experienţe extatice şi capabile să reveleze mistere privind sufletul omenesc şi supravieţuirea lui" (ibid., p.58).Eliade a combătut - cu argumente asupra cărora nu are rost să insistăm - teoria că Zalmoxis ar fi fost un zeu al morţii, precizând: "Zeii şi zeiţele morţii domnesc peste o mulţime de morţi, în timp ce divinităţile Misterelor admit pe lângă ele numai iniţiaţi. Pe deasupra este vorba de două geografii escatologice diferite: tărâmurile strălucitoare care îi aşteaptă pe iniţiaţii în Mistere nu se confundă cu Infernurile subterane în care se adună morţii" (op.cit., p.61).Nu putem încheia acest capitol fără a menţiona împrejurarea ce-l desemnează pe Deceneu a fi fost unul din marii iniţiaţi ai antichităţii."Boirebistas...şi l-a luat ca ajutor pe Dekaineos, un bărbat vrăjitor, care umblase multă vreme prin Egipt, învăţând acolo multe semne profetice, datorită cărora susţinea că tălmăceşte voinţa zeilor. Ba încă, de la un timp, era socotit şi zeu, aşa cum am arătat când am vorbit despre Zamolxis. Ca o dovadă de ascultarea ce i-o dădeau, este şi faptul că ei s-au lăsat înduplecaţi să-şi stârpească viile şi să trăiască fără vin" (Strabon, Geografia VII, 3.11).Deşi savanţii i-au ignorat profunda semnificaţie, faptul în sine este extraordinar şi credem că importanţa sa nu poate fi îndeajuns apreciată. Căci interdicţia dată de Deceneu echivalează cu o revoluţie în concepţia religioasă, dovedind că marele preot era un adevărat iluminat, o autentică personalitate, care atinsese un nivel spiritual excepţional. Gândirea lui Lovinescu se dovedeşte încă odată falsă şi sterilă (Interpretarea..., p.134, nota de subsol şi p.135). Mai întâi, viţei de vie îi atribuie, în mod eronat, trăsături pozitive: "Viţa de vie reprezintă în acest context o expresie materializată a originii şi a caracterului de veşnicie a vieţii spiritului uman, cu atât mai mult că unul din simbolurile energiilor "esenţă" este vinul" (!). Apoi, îşi pune retoric "întrebarea ce semnificaţie a avut smulgerea viţei de vie de Burebista şi Deceneu?", rămasă fără răspuns.Să ne reamintim că în Biblie, opreliştea de a consuma vin era o poruncă divină. Astfel, Dumnezeu le-a cerut preoţilor (Aaron şi fiii săi), sub ameninţarea pedepsei cu moartea: "Tu şi fiii tăi împreună cu tine, să nu beţi vin, nici băutură ameţitoare" (Levitic 10.9). "Nici un preot nu va bea vin" (Ezechiel 44.21). Cei care i se consacrau, "făcând juruinţa de nazireat, ca să se închine Domnului, să se ferească de vin şi de băutură ameţitoare", ba chiar şi de must, struguri proaspeţi ori uscaţi (Numeri 6.2-3; vezi şi Amos 2.12). Îngerul Domnului i-a spus mamei care-l purta în pântece pe

40

Samson, destinat nazireatului (închinării): "să nu bei nici vin, nici băutură tare" (Judecători 13.4, 14). Tema se regăseşte în Proverbe 23.29-31; Isaia 5.11, 22; 28.7; Osea 4.11. În Noul Testament arhanghelul Gavril îi vesteşte lui Zaharia că Ioan "nu va bea vin, nici băutură ameţitoare (sicheră)") (Luca 1.15; vezi şi 7.33).Incompatibilitatea consumului de băuturi cu spiritualitatea nu fusese denunţată doar de Dumnezeul biblic. Krishna interzisese locuitorilor din Dwaraka să bea vin. Încălcând porunca, foarte mulţi şi-au găsit aici moartea, între care şi fiul său, Pradyumna. În Grecia antică, negativitatea bacchantelor s-a manifestat împotriva divinităţii, atunci când l-au sfârtecat pe Orfeu, aruncându-i capul tăiat în Hebros.Comparând cu cele poruncite de Yahweh numai slujitorilor săi, cât de extraordinar ne apare acum faptul că Deceneu a impus interdicţia de a bea vin unui popor întreg ! Şi asta, după ce, timp de secole, consumul de vin constituise un obicei general!

SUPRAVIEŢUIREA TRADIŢIEI SPIRITUALEUnii istorici au afirmat că reforma lui Deceneu ar fi însemnat modificarea sau chiar dispariţia cultului pentru Zalmoxis. Eliade oferă o altă ipoteză: "Toate aspectele religiei lui Zalmoxis - escatologie, iniţiere, pythagoreism, ascetism, erudiţie de tip misteric (astrologie, terapeutică, theurgie etc.) - încurajau apropierea de creştinism1). Cea mai bună şi cea mai simplă explicaţie a dispariţiei lui Zalmoxis şi a cultului său ar trebui căutată în creştinarea precoce a Daciei (dinainte de anul 270 e.n.).

Din nefericire cunoaştem destul de puţin fazele cele mai vechi ale creştinismului în Dacia; nu ştim, în consecinţă, dacă anumite aspecte ale religiei lui Zalmoxis au supravieţuit sub o formă nouă, în perioada primelor secole creştine. Dar ar fi zadarnic să căutăm eventualele urme ale lui Zalmoxis în folclorul românesc" (ibid., p.80-81; subl.ns.).Ultima frază a lui Eliade poate părea surprinzătoare; el arată în continuare: "Destinul lui Zalmoxis este desigur paradoxal. Dispărut la daco-romani, a supravieţuit departe de patria sa, în tradiţiile goţilor şi, prin urmare, în erudiţia istoriografică, foarte mitologizată, a Occidentului. El a supravieţuit tocmai pentru că simboliza într-un anumit fel geniul geto-dacilor" (loc cit.;subl.ns.).Credem că există suficiente mărturii ale supravieţuirii autohtone a tradiţiei spirituale - de o mare profunzime - a strămoşilor noştri. Am văzut că Eliade citase cazul menţinerii zeiţei Diana sub forma Sânzienei. În alt loc el arăta: "Paradoxul Daciei, şi în general al întregii Peninsule Balcanice, este că ea constituie în acelaşi timp o "răspântie", în care se întretaie influenţe diverse, şi o zonă conservatoare, cum o dovedesc elementele de cultură arhaică, care au supravieţuit aici până la începutul secolului XlX" (De la Zalmoxis..., p.162; subl.ns.).Fără a fi de acord cu multe din interpretările, uneori exagerate, ale lui Vasile Lovinescu, nu e lipsit de interes să procedăm la audiatur et altera pars. În opinia acestuia, Dacia "a fost centrul suprem al unei tradiţii mult mai puternice şi mai pure decât tradiţia celtică. Ocupaţia romană a durat numai de la 110 la 275 după Christos, în total 165 ani. Şi mai puţin de o treime din Dacia a fost ocupată: Transilvania şi Oltenia actuală. În tot restul ţării, dacismul a subzistat fără să fie tulburat... De altfel, creştinismul nici n-a avut timpul să se implanteze. Numai către sec. VIII şi IX câţiva misionari au îndrăznit să pătrundă dincolo de frontiere şi în câmpii. Apoi, ortodoxia n-a avut niciodată gustul prozelitismului. Centrele spirituale ale dacilor se găseau în masivele centrale ale munţilor, cei mai sălbatici şi cei mai de nepătruns din Europa...O imensă pădure a acoperit Dacia şi viaţa pastorală s-a generalizat din nou, mai ales în munţii centrali inaccesibili...În jur, barbarii goţi, ostrogoţi, vandali, gepizi, slavi, cumani, pecenegi, unguri, mongoli au făcut vid...Tradiţia dacică a continuat să subziste netulburată, în afara timpului, în afara istoriei care se făcea în jurul ei. Astfel, când în sec. XIII şi XIV au fost întemeiate principatele Moldovei, Valahiei şi Transilvaniei, a căror reunire avea să formeze România modernă, Dacia era neatinsă de istorie... Când în 1829, tratatul de la Adrianopole a permis comerţul exterior în Tările române, nouă zecimi din teritoriu era acoperit de păduri.

41

Aşadar, întemeierea celor trei principate româneşti semnifică o readaptare a tradiţiei dacice. La creştinism ? That is the question...Se va vedea de ce credem că se poate răspunde: nu.Am văzut că creştinismul n-a pătruns decât foarte târziu în Dacia. Toată spiritualitatea creştină românească provine din afară, din Bizanţ, de la Muntele Athos, din Bulgaria. Liturghia s-a oficiat totdeauna într-o limbă străină, în slavonă mai întâi, apoi în greacă. Numai către secolul XIX limba română a înlocuit limba greacă şi n-a fost ceva tradiţional". Se zice că Lovinescu şi-a fi schimbat mai apoi părerea (Dacia..., p.51-53). Lăsăm cititorul să aprecieze singur valoarea argumentelor de mai sus.

PRINCIPIUL UNIVERSAL AL EVOLUŢIEIÎn cele ce urmează, vom căuta să arătăm că arhetipurile manifestării principiului evolutiv universal au fost păstrate şi la noi, în conştiinţa spirituală a poporului, sub forma tradiţiei folclorice, dovedind perenitatea conceptelor moştenite de la iniţiaţii geto-daci.Încercând să suplinească sărăcia informaţiilor provenite din sursele antice, V.Lovinescu a adoptat ipoteza potrivit căreia memoria colectivă a poporului a păstrat străvechile tradiţii ale spiritualităţii strămoşilor sub forma creaţiilor populare (reflectate de multe ori şi în cele culte, am adăuga noi). El subscrie concepţiei că "interesul tradiţiilor aşa-zis populare constă, mai ales, în faptul că ele nu sunt populare ca origine şi...că dacă e vorba, cum este aproape întotdeauna cazul, de elemente tradiţionale, în adevăratul înţeles al acestui cuvânt, oricât de deformate, împuţinate sau fragmentate ar putea fi uneori, şi de lucruri având o valoare simbolică reală, toate acestea, departe de a fi de origine populară, nu sunt nici măcar de origine umană. Ceea ce poate fi popular, este numai faptul supravieţuirii, când aceste elemente aparţin unor forme tradiţionale dispărute. Poporul păstrează astfel, fără să le înţeleagă, resturi ale unor tradiţii străvechi...; el împlineşte prin aceasta funcţiunea unui fel de memorie colectivă" (Dacia..., p.21-22).Kernbach arăta (p.389-390): "Mitologia daco-getică trebuie căutată în relictele celor mai vechi genuri folclorice româneşti (colinda şi cântecul bătrânesc) şi în ritualurile populare sau în unele superstiţii cu urme mitologice". Pe de altă parte el considera falsă afirmaţia lui Octavian Buhoiu (Folclorul de iarnă, ziorile şi poezia păstorească, Bucureşti 1979, p.7): "Din documentele etno-folclorice de care dispunem, romanizarea daco-geţilor, în afară de deprinderea noii limbi, nu pare să fi adus schimbări remarcabile de comportament şi în cultura magico-religioasă a populaţiei".Întrucât tema ce face obiectul capitolului de faţă a fost dezvoltată în paginile revistei YOGA SPONTANĂ, în cadrul serialului intitulat "CICLURILE COSMICE", ne vom mulţumi aici doar să amintim că arhetipul principiului universal al evoluţiei fusese consemnat de tradiţia spirituală străveche a hinduismului, sub forma celor zece Avataruri (încarnări divine) ale lui Vishnu: peştele Matsya, ţestoasa Kurma, mistreţul Varaha, omul-leu Narasinha, piticul Vamana, Parashurama, Rama, Krishna, Maha-Vishnu (Iisus), Kalki (a doua venire a lui Iisus).

Peştele Matsya

Fiind vorba de un simbol, care nu aparţine exclusiv primului Avatar fiind adoptat, între alţii, şi de creştini, considerăm că analizarea acestuia, în contextul studiului nostru, nu poate avea relevanţă. Dar, aşa cum vom vedea mai încolo, peştele, ca simbol al sacrului nu lipseşte din tradiţia păstrată de folclor.

Ţestoasa Kurma

Arheologii au scos la iveală numeroase monede dacice, dintre care, importante pentru tema pe care o abordăm sunt cele ce poartă în centru caduceul lui Mercur (v.mai departe alegoria şarpelui) plasat pe carapacea unei ţestoase, totul înconjurat de inscripţia cu litere greceşti SARMIS BASIL (regele Sarmis). Moneda e reprodusă de Lovinescu la p.45 (Dacia..., fig.1).

42

El semnalează (tot fără a sesiza apropierea de acest Avatar), existenţa altor monede având "o formă concavă, ceea ce poate reprezenta carapacea broaştei ţestoase" (ibid., p.46).

Mistreţul Varaha

Lovinescu aminteşte că "există, de asemenea, alte monede care...au un mistreţ, cu o săgeată în gură, simbol strict primordial" (Dacia..., p.45). Săgeata, ca şi lancea ori şarpele, nu sunt decât alegorii ale energiei subtile Kundalini (v.acolo), întrucât toate Avatarurile lui Vishnu (peşte, ţestoasă, mistreţ. etc.) ca suporturi ale evoluţiei spirituale, sunt indisolubil legate de trezirea acestei energii. Ulterior, Lovinescu dezvoltă tema mistreţului, arătând că acesta e simbolul lui Varaha (ibid., p.74 sq.), dar apoi divaghează spre temele favorite ale falsului său "maestru", devenind prolix şi complet confuz. Vom exemplifica dând aici doar trei mostre de falsă cunoaştere (altele mai încolo): "culoarea verde este aceea a lui Ganesha" (p.77); "Împăratul Verde, Ganesha-Ianus" (p.79). Apropierea lui Ganesha (copilul cu cap de elefant) eventual şi a fratelui său Skanda (Kartikeya) de Ianus (bărbosul cu două feţe; v.fig.3, p.45) este complet eronată. Pe de altă parte, culoarea ce-i corespunde lui Ganesha este roşul ! În fine (p.89, nota 1), atribuie cuvântului "hamsa" (=lebădă), sensul de "bhava" (=iluzie; Bhava Sagara = Oceanul Iluziilor)!

Piticul Vamana

Deşi falsa cunoaştere imprimată de "maeştri" i-a interzis accesul la adevăr, lui Lovinescu nu-i sunt necunoscute surse folclorice demne de interes. Le vom prezenta, însoţite de comentariile noastre. Versurile ce urmează (Dacia..., p.38), aduc în discuţie trăsăturile definitorii ale unui alt trimis al divinităţii: Vamana, supranumit "Cel care a măsurat Universul din trei paşi" (Trivikrama):"Dumnezeu că m-a trimis/ Pământul să i-l măsor/ Pământul cu umbletul/ Şi ceriul cu cugetul".Legenda spune că regele Bali, care domnea peste cele trei lumi, s-a învoit să-i cedeze piticului Vamana (formă sub care se ascundea Vishnu) tot ce acesta va putea măsura din trei paşi. Cu primii doi paşi acesta a luat în posesie Cerul şi Pământul, lăsându-i regelui numai tărâmul Infernului, Patala, ca preţuire a virtuţilor sale.

Parashurama

După cum vom vedea, acest Avatar care se traduce prin "Rama cu securea", nu e altul decât Zeus, divinitatea supremă a vechilor păstori greci, ce locuia pe muntele sfânt Olimp. El apare menţionat în următoarea colindă (Dacia..., p.28):"Pe Muntele Mare/ Mândră turmă de oi paşte,/ Dar la turmă cine umblă?/ Umblă, umblă Sfântul Soare.../ Cu fluieru-nverigat/ Cu toporu-ncolţurat".Toporul (securea) dezvăluie identitatea lui Parashurama.Într-un context complet diferit, Lovinescu consemnează: "Zalmoxis e numit, de asemenea, "Zeul cu dublă secure". El este deci în strânsă legătură cu manifestarea lui Parashu-Rama" (ibid., p.38, nota 7). Faptul că zeul suprem al geto-dacilor nu era altul decât Zeus nou-născut (v.cap. Zalmoxis), conduce la concluzia identităţii lui Parashurama cu Zeus. Quod erat demonstrandum. Lovinescu îl mai menţionează odată pe Parashurama pe care îl consideră analog nu cu Zeus, ci cu Perseu (!), încercând să găsească paralele cu Paradisul, Harap-Alb, şarpele, de unde, "prin analogie inversă" (?!) ajunge la Shiva (p.87-88), pe care îl vede personificat ca Păsărilă-Lăţi-Lungilă: "Distrugător...el este faţa care resoarbe ciclurile" (p.92). Fără comentarii.

Rama

43

Am văzut cât de departe a putut ajunge Lovinescu susţinând originea pelasgică a cuvintelor Roma, Romania, România, respingând orice tangenţă a lor cu Roma latină (Dacia..., p.41). În schimb, el a sesizat (p.42) multe toponime care ar putea proveni de la numele celui de-al şaselea Avatar, Rama, ca şi faptul că "Ptolemeu numeşte una din cetăţile Daciei Rami-dava", dar, mai ales, că "în mitologia română se vorbeşte de un Ram-Împărat" (p.41-42). Tot el aminteşte că "se vorbeşte în legendele româneşti de o populaţie misterioasă...Rohmanii, Rahmanii, Rucmanii..." (p.40), sugerând conexiunea cu numele lui Rama. În eroul basmului Harap-Alb, Lovinescu nu ezită să confunde două Avataruri diferite: Rama şi Mistreţul (Varaha), descriind "victoria definitivă a "Mistreţului Alb", a lui Rama, asupra Ursului", după care conchide: "Aşa ia sfârşit "Gesta" lui Shri-Shwata-Varaha, a Divinului Ram" (p.98).Şi pentru a spori confuzia privitoare la Rama-Varaha-Harap Alb, adaugă: "Avatara Harap-Alb are o realizare "shivaită"" (p.99), deşi Rama şi Varaha sunt Avatarurile lui Vishnu !

Krishna

Să ne întoarcem la colindul menţionat anterior (Dacia..., p.28):"Pe Muntele Mare/ Mândră turmă de oi paşte,/ Dar la turmă cine umblă?/ Umblă, umblă Sfântul Soare.../ Cu fluieru-nverigat..."Printr-un sincretism, deloc neobişnuit, exemplificat de Zalmoxis-Gebeleizis, versurile trimit la Krishna, manifestare a Fiinţei Supreme (cf. Bhagavad-Gita IV.6: "Sunt nenăscut, etern din fire, Stăpânul divin"). Deşi de familie nobilă, acest Avatar a copilărit printre păstori (de unde referirea la turma de animale), fermecându-i cu minunatul său fluier; mai târziu şi-a recăpătat rangul princiar. Viaţa sa este un lung şir de întâmplări miraculoase - în general lupte duse împotriva forţelor Răului sub forma unor animale fabuloase ori personaje malefice - asemenea celor puse pe seama eroilor basmelor noastre (Făt-Frumos, Harap-Alb, etc.) Colindul urmează astfel:"Sus pe Munte Mare/ Ia Ler Doamne Ler ! E-o turmă mândră de oi./ Dar la turmă cine umblă ? Este Domnul Dumnezeu/ Cu părul de aur Cu Soarele pe piept,/ Cu Luna pe frunte Sprijinit pe-o lance/ Cu-un fluier înverigat".Luna, Soarele şi lancea, respectiv aurul, simbolizează cele trei canale subtile, temă asupra căreia vom reveni ulterior (v. cap. "Structura corpului energetic. Trezirea lui Kundalini"). Suntem înclinaţi să apropiem numele celui de-al optulea Avatar tradus prin "negru", de unele coordonate istorico-geografice autohtone. Exemplele nu lipsesc, atât în antichitate, cât şi în Evul Mediu. Ni le furnizează Lovinescu, dar într-un context fără legătură cu Krishna: "Dacii, ca popor hiperborean, coborau din Pelasgos - născut din "Pământul Negru". Marea dacică este "Neagră", Valahii au fost denumiţi de toate popoarele "Valahi Negri", iar ţara "Valahia Neagră", Kara, Ulaghi, Kara-Iflak, de către turci; Kara-Ulak de sârbi şi bulgari. Funcţiunea tradiţională supremă la valahi este "Negru-Vodă"" (Dacia..., p.60).Potrivit lui Dimitrie Onciul (Originea Principatelor române, p.32): "Tradiţia atribuie lui "Negru-Vodă" toate faptele şi chiar monumentele...Este personificarea poetică a originilor, nu este numele unui personaj real...Este personificarea întemeierii Statului...Este un nume mistic" (Dacia..., p.60).Krishna (în sanskrită: Negrul) era domnitorul din Dwaraka, fiind numit Domnul Krishna (în traducere românească Negru-Vodă).În continuare, Lovinescu se referă la "stemele Principatelor. Pe acelea ale Valahiei se văd trei capete de Negri; acelea ale Moldovei sunt şi mai remarcabile: două chei încrucişate, având fiecare, la extremitatea superioară, două capete de Negri". După cum arată în altă parte autorul, "cele două chei sunt reprezentate suprapuse, în cruce, aşa cum se văd în armele Papei şi uneori iau înfăţişarea de "swastika clavigeră"" (V.Lovinescu, Interpretarea ezoterică a unor basme şi balade populare româneşti, Cartea Românească, Bucureşti 1993, p.65).Acest semn sacru străvechi apare la simbolicul Negru-Vodă: "S-au găsit la Curtea de Argeş, morminte voievodale, printre care şi unul al unui Radu Negru... Giulgiul era acoperit de

44

swastici" (Dacia..., p.61). De altminteri, swastika figurează şi pe unele monede dacice, cu inscripţia ARMIS BASIL (ibid., p.45)."Swastika în România ar cere ea singură un studiu special. Nu credem să existe o ţară în care să fi fost folosită atâta, în mod tradiţional, bineînţeles. Se găseşte peste tot: în cimitire, în biserici, pe broderii naţionale, pe pergamente voievodale" (p.48,49, fig.5,6). Autorul ignoră situaţia Indiei, unde swastika este mult mai răspândită, ca simbol al Fiului Divin şi al chakrei Muladhara.Vehiculul tradiţional al lui Krishna este vulturul Garuda, pe care îl regăsim în basmele româneşti, unde eroi echivalenţi lui (v. mai sus: Făt-Frumos, etc.) folosesc drept vehicul o pajură, o ghionoaie etc. De altminteri, pajura apare în multe povestiri, ca element benefic; tot astfel şi în stema ţării.

Fiul lui Dumnezeu

În mitologia autohtonă, al nouălea Avatar ce corespunde lui Iisus (Maha-Vishnu, Marele Vishnu) va apare sub forma Fiului lui Dumnezeu. Lovinescu pare a nu fi străin de acest adevăr, căci aminteşte undeva de "al nouălea Avatara, cu tatăl lui adoptiv, Marele Dulgher al Universului, cu Maica Precista" (Interpretarea ..., p.135). "Apollo e uneori numit "Bunul Dumnezeu Fiul". Este acelaşi cu Bonus Deus Puer, sau Bonus puer phosphorus, epitete ale lui Apollo în nenumăratele inscripţii consacrate acestui zeu şi găsite în Dacia, mai ales în oraşul Apullum (Alba Iulia), capitală a provinciei cu acelaşi nume (Dacia Apulensis), numită aşa după zeu" (Dacia..., p.28). "La unele triburi pelasge din Cappadocia, Saturn era adorat ca Zeus Dakie; Pliniu îl numeşte Dokius filius Coeli" (ibid., p.34). Am văzut, chiar din exemplele folclorice menţionate, că Apollo va apare ulterior sub numele de Sfântul Soare. Cazurile sunt frecvente.

Kalki

Kalki este cavalerul apocaliptic, Iisus venit pentru a doua oară. Acest simbol al călăreţului a fost răspândit atât la daci, cât şi la urmaşii lor. Kernbach menţionează zeităţile cunoscute sub numele de Cavalerul Trac, Cavalerii Danubieni (p.390). Iar Eliade arată că după Herodot, "câteva secole mai târziu monumentele zise ale "eroilor cavaleri" se înmulţesc în Balcani; or, Eroul-Cavaler este identificat cu Apollo" (Istoria..., p.171). Dar, aşa cum am arătat anterior, Apollo este Fiul Divin care, de astă dată, în ipostaza de cavaler, reprezintă Judecătorul anunţat de Apocalipsă. Monedele dacice cu legenda ASIO, sau cele cu legenda IANUM ARM, menţionate de Lovinescu, poartă emblema fie a unui cal, călăreţul fiind indicat de caduceu, fie a unui călăreţ. El apropie acest simbol al lui Kalki de "prima Shakti" (adică de manifestarea lui Adi Shakti, în traducere: Shakti Primordială), în timp ce "caduceul este Shakti polarizată" (manifestarea lui Adi Shakti sub forma lui Kundalini; v.acolo) (Dacia..., p.46-47, fig.4).Întrucât Lovinescu ne va mai oferi astfel de surprize, este cazul să arătăm că meritul revine unora din sursele consultate, căci a citit mult, de-a valma, bune şi - mai ales - rele, lipsindu-i discernământul. Iar din noianul de informaţii nu puteau lipsi, desigur, unele elemente corecte. Lovinescu amintea de Calul năzdrăvan care "este adevăratul erou, cheia de boltă a poveştilor populare...fără el, Făt-Frumos n-ar putea reuşi"; simbol "avataric, deoarece calul este unul din simbolurile lui Vishnu" (ibid., p.67).Nu vom încheia acest capitol consacrat Marilor Încarnări divine, fără a menţiona presentimentul lui Vasile Lovinescu în legătură cu posibila prezenţă, chiar în epoca actuală, a unei asemenea Mari Încarnări aflate pe acest Pământ: "Lipsa unui mandatar uman [al lui Dumnezeu] este de neconceput. Cititorul poate nici nu bănuieşte implicaţiile ce se pot deduce din cele spuse mai sus" (Interpretarea..., p.41; subl.ns.).

Notă: 1) Într-o perspectivă diferită, Silviu Sanie arată: "cultele orientale au netezit drumul

45

creştinismului, au facilitat înţelegerea dogmelor sale" (Cultele orientale în Dacia Romană, Bucureşti 1981, I, p.21) - apud Kernbach, p.391.

CORPUL ENERGETIC. TREZIREA LUI KUNDALINIÎn lumea antică, preoţii-terapeuţi ai geto-dacilor se bucurau de un renume deosebit. "Dio, una din sursele lui Iordanes, afirma că geţii erau aproape tot atât de civilizaţi şi "savanţi" ca grecii" (De la Zalmoxis..., p.77).

Vom vedea că aceşti iniţiaţi abordau o medicină integralistă (holistică) asemenea yoghinilor, motiv care ne determină să avansăm ipoteza că nu le era străină nici structura energetică a corpului subtil, atât de familiară tuturor variantelor de Yoga.Socrate vorbeşte cu admiraţie despre medicii "regelui trac Zalmoxis", a căror doctrină şi practică erau superioare celor ale medicilor greci (Platon, Charmides, 156 d).Eliade arată că "reputaţia medicilor geto-daci era reală şi că ea s-a menţinut timp de secole. Dar Platon comunică câteva detalii de mare valoare: importanţa acordată "sufletului" de către Zalmoxis care este în acelaşi timp zeu, rege şi terapeut; relaţia funcţională între sănătatea conservată printr-o "metodă totală", în care sufletul joacă rolul decisiv, şi obţinerea nemuririi... Pe scurt, Zalmoxis este zeul-terapeut care se preocupă înainte de toate de sufletul uman şi de destinul său. Intr-adevăr, exista o anumită tradiţie despre Zalmoxis iatros (cf.Tomaschek, Die alten Thraker II, I, pp.64 sq.), şi, cum remarcă Pârvan (Getica, p.145), nu este o întâmplare dacă Dioscoride, doctor grec din sec. I e.n., s-a străduit să adune şi să înregistreze un mare număr de nume daco-gete de plante medicinale (cf.Tomaschek, op.cit., pp.22 sq.)" (De la Zalmoxis... , p.69).Dar să-i dăm mai bine cuvântul lui Socrate, pentru a ne furniza o mostră din învăţătura lui Zalmoxis: "După cum nu se cuvine să încercăm a vindeca ochii fără să fi vindecat capul, nici să tămăduim capul fără să ţinem seamă de trup, cu atât mai mult nu trebuie să încercăm a vindeca trupul fără a căuta să tămăduim sufletul; cauza pentru care cele mai multe boli nu se supun artei medicilor Helladei este că ei nesocotesc întregul pe care ar trebui să-l îngrijească, iar dacă acestui întreg nu-i merge bine, nu poate să-i meargă bine nici părţii" (Platon, Charmides, 157 d-e).În cele ce urmează vom căuta să aducem argumente în sprijinul ipotezei că strămoşii noştri posedau cunoştinţe despre elementele structurale ale corpului energetic: canale (nadi) şi centre (chakre). Pentru amănunte privind corpul energetic, trimitem cititorii la serialul pe această temă publicat în revista YOGA SPONTANA.Vasile Lovinescu avansase ipoteza unei analogii între geografia hiperboreană şi cea a Deltei Dunării. El susţinuse existenţa unei similitudini între Marea Neagră şi Ocean (Strabon o numea "nou ocean", Geografia I, 2.10), Istrul fiind "keras okeanoio" - golful oceanului (Apollonius din Rhodos, Argonautica IV, 182), iar braţul central al deltei numindu-se Boreostromion. Insulei Albe, unde se afla templul lui Apollo amintit de Hecateu din Abdera (citat de Diodor din Sicilia, II, 47), el i-a găsit corespondentul în Insula Şerpilor, numită în vechime Leuke (Alba) unde s-ar afla ruinele unui templu apollonian, şi care era înconjurată de denumiri geografice asemănătoare: Olbiopolis, insula Apollonia, Cetatea Albă lângă Nistru, Bolgrad (oraşul alb). Insula hiperboreană Thule era în marea Cronium, căreia el i-a stabilit o corespondenţă cu Marea Neagră saturniană. Tot Hecateu afirmase că din Insula Albă a hiperboreenilor se vedea Luna. Pornind de la aceasta, Lovinescu a arătat că Insula Şerpilor e în faţa oraşului Sulina (numit încă de localnici Selina, şi consemnat astfel în De administratione imperii de Constantin Porphirogenetul şi în Periplul Catalan din 1375). În numele lagunei Letea el o vedea pe Leto (in dialect pelasg Lete), mama lui Apollo (şi a Selenei), cea născută "în faţa ţinutului celţilor, în părţile oceanului [unde] este o insulă numită Leuky" (Hecateu). În Tulcea (dar şi în Tuzla) susţinea că se regăseşte numele insulei Thule. La rândul lor, R.Cristian şi F.Mihăescu vor vedea în Marea Neagră corespondenta Mării Baltice (deoarece ambele sunt mări interioare) şi în Crimeea (Chersones tauric) corespondenta

46

Danemarcei (Chersones cimbric) (Dacia..., p.23-25).Credem că aceste speculaţii nu fac decât să ne îndepărteze de la Adevăr.Vom remarca, mai întâi, că mari civilizaţii din vechime au fost legate de zona deltelor unor fluvii cum sunt Nilul, Gangele etc.Delta Dunării este formată din trei braţe (canale), asemenea celor trei canale energetice din corpul subtil uman (reflectare a structurii Fiinţei Cosmice, Virata): Ida, Sushumna şi Pingala. Canalul Ida este canalul lunar, al energiei feminine, deci ar putea fi pus în relaţie cu Luna sau Selena (Sulina), în timp ce Pingala, canalul solar, va corespunde fratelui acesteia, Apollo (zeul Soarelui). Simbolul sacru al şarpelui (insula cu acelaşi nume) indică energia serpentiformă Kundalini, încolăcită în ea însăşi de trei ori şi jumătate (ca şi şarpele-zeu Glikon găsit nu departe de Deltă, la Tomis-Constanţa, cu tot atâtea încolăciri şi al cărui păr de femeie o sugerează pe Kundalini). Sediul lui Kundalini este osul sacru, în care, în stare inactivă, aceasta se află încapsulată şi complet izolată de rest, asemenea unei insule.Atribuit altui braţ, numele sfântului Gheorghe este indisolubil legat de două simboluri revelatoare. Primul este şarpele (dragonul, balaurul), deci Kundalini. În al doilea, lancea, nu este greu să ghicim canalul Sushumna (coloana vertebrală) care se înalţă drept (ca o lance) între şerpuitoarele canale laterale ale sistemului nervos simpatic. Tema va fi dezvoltată mai jos, în cadrul alegoriei şarpelui.

Trezirea lui Kundalini este însoţită de instaurarea beatitudinii. Or, alte denumiri date Insulei Şerpilor erau Helixea (Felicia), care are această semnificaţie, şi "nesos makaron" (Insula Preafericiţilor). Este vorba, desigur, de cei care aveau activată energia Kundalini.Deşi citează elemente ale unor cunoscute basme, Lovinescu nu poate sesiza adânca lor semnificaţie. Vom încerca să suplinim această lacună în cele ce urmează.

În serialul despre "Ciclurile cosmice" a fost analizată semnificaţia celor trei metale: aramă, argint şi aur, ce revin obsesiv în basmele noastre, arătând că ele pot fi puse în legătură şi cu energia celor trei canale. Astfel, arama (cel mai dur metal din cele trei) corespunde canalului drept, masculin, Pingala; argintul, moale, indică Ida nadi, canalul lunar, feminin; iar aurul, cel mai nobil dintre ele, trimite la Sushumna, canalul perfecţiunii, al echilibrului desăvârşit. El este Calea Regală a lui Kundalini, ce duce în Împărăţia Cerurilor (Sahasrara). Nu întâmplător, rezultatul final al diferitelor transformări (atingerea stării de Yoga) este aurul (realizarea supremă, a Sinelui): palatele se prefac într-un măr de aur, părul devine de aur etc. Mărul de aur e aruncat în capul alesului (Sahasrara). În basmul Fata Împăratului Roşu, Făt-Frumos va sări cu calul său (Kalki, zeitatea Sahasrarei, al cărui vehicul e calul) şi va lua coroana de aur pusă în vârful unei suliţe (Sushumna, coloana vertebrală). Fidel unor surse autentice, Lovinescu vede în cal energia Kundalini, în turnul ce avea în vârf fata de împărat (aici Adi Shakti, zeitatea pereche a Sahasrarei) - simbolul coloanei vertebrale şi în coroana de aur - Sahasrara. El atenţionează asupra primejdiei trezirii violente (termenul corect ar fi "trezirea neautorizată") a energiei Kundalini (Dacia..., p.71).Basmele pun în evidenţă caracterul secret al acestor cunoştinţe iniţiatice: coliba este urâtă pe dinafară (corpul fizic) şi de aur pe dinăuntru (corpul subtil activat de Kundalini); părul de aur este disimulat sub o băşică etc.Calea către Dumnezeu presupune o luptă (interioară, în mod evident). Eroul (Sinele nostru) trebuie să învingă multe dificultăţi (prin asceză, tapasia, în Yoga clasică). El se va lupta cu forţele răului: zmei, animale monstruoase, personaje malefice (aşa cum în marile epopei hinduse lupta era purtată împotriva demonilor). Lovinescu remarcă: "Bătălia simbolizează acel haos indispensabil şi prealabil coborârii Razei cereşti care-l va organiza dându-i vibraţia iniţială necesară" (Dacia..., p.70). Intr-adevăr, Kundalini se manifestă ca energie vibratorie. În metodele tradiţionale, trezirea ei este răsplata luptei interioare a yoghinului. Efectul său asupra sistemului energetic interior este trecerea de la o stare de dezechilibru (haos) la echilibrul perfect organizat, în armonie cu divinitatea.

47

Când se referă la strădaniile sau la metamorfozele eroului (simbolizând evoluţia sa spirituală către realizarea Sinelui, concomitent cu o transformare profundă), cifrele 3 şi 7 dezvăluie activarea etapizată a celor trei canale, respectiv a celor şapte centre energetice clasice (sau nouă, la un nivel superior al cunoaşterii - v. mai jos).Merele de aur sunt vegheate trei nopţi, eroul va lupta cu zmeii trei zile şi trei nopţi, va repeta unele încercări de trei ori, va înfrânge trei zmei, va trece trei poduri, va străbate trei păduri, sau va traversa o apă, un munte şi o pădure. Metamorfozele presupun schimbarea a trei costume (de aramă, argint, aur), se produc după ce se plesneşte din bici de trei ori, după ce făptura înghite trei guri de jăratic, se scutură de trei ori, se dă de trei ori peste cap etc. Relatând transformarea calului (!), Lovinescu arată că astfel "eroul ia în mod virtual în posesiune cele trei lumi... Eroul a descoperit adevăratul Agent, el a eliberat pe Shakti, captiva unei materii vulgare şi de dispreţuit. Lovită la cap, formidabila putere a Şarpelui se trezeşte şi zboară până la Nori, până la Lună, până la Soare... Fiecare lovitură de frâu sau învârtire de Cheie deschide Poarta strâmtă a uneia din cele trei lumi" (Dacia..., p.80).În opinia noastră, eliberarea celor trei prinţese simbolizează admirabil eliberarea (activarea) puterilor celor trei canale - Maha-Lakshmi, Maha-Saraswati, Maha-Kali, corespunzând celor trei guna, respectiv Sattva, Rajo şi Tamo.Lovinescu vedea în cele trei fete ale Împăratului Verde din basmul Harap-Alb, trei shakti (puteri), "trei aspecte ale "Regelui Lumii"", cele trei Iele din tradiţia română, Margalina, Rosalina, Savatina, sau Sânziene. Obsedat de Ianus, în dezacord cu Eliade, el o asimilează pe Sânziana cu Sfânta Ioana, aspect feminin al lui Ianus, ca Iana (?) (Dacia..., p.76).Canalele laterale au semnificaţii antagonice. Astfel:- canalul stâng (feminin) Ida reprezintă Luna, recele, trecutul, noaptea, întunericul, pasivitatea (inerţia), umiditatea, moliciunea, semnul minus, simbolul Yin etc.;- canalul drept (masculin) Pingala e caracterizat de Soare, căldură, viitor, zi, lumină, acţiune, uscăciune, duritate, semnul plus, simbolul Yang etc.În memoria basmelor le regăsim sub forma contrariilor: "ţara în care împărăţea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pământului; şi crăiia istuilalt la altă margine" (latura dreaptă şi cea stângă a corpului subtil). Împăratul Verde, corespunde canalului Ida: verdele e o culoare rece, împăratul avea trei fete. Craiul Roşu trimite la canalul Pingala: roşul e o culoare caldă, craiul avea trei feciori. Dar Lovinescu vede aici simboluri alchimice: plumb, mercur, sulf... (Dacia..., p.78).<>br În reprezentările artistice, Adam şi Eva se ţin de-a dreapta şi de-a stânga Arborelui Vieţii, simbolizând astfel canalele laterale Pingala (masculin) şi Ida (feminin).Contrariile apar şi în numele eroului Harap-Alb (negru şi alb). E curios cum Lovinescu nu a sesizat semnificaţia, de vreme ce consimte că "Harap-Alb este Negru-Alb, Yin-Yang" (ibid., p.73); "Harap-Alb este numele românesc al Yin-Yang, echilibrare perfectă de antinomii" (Interpretarea..., p.26). În pofida acestui fapt, el se lansează în speculaţii care-l conduc la concluzii false, potrivit cărora eroul basmului ar fi când Mistreţul Alb (Omul Universal al erei Mistreţului, p.74-76), când Ganesha-Ianus (p.79), când Suveran Pontif şi Rege al Lumii (p.83), când Perseu (p.86) ori Parashurama (p.87) sau chiar Rama (p.98).Alte numere (totdeauna pare) ar putea sugera ramificaţiile plexurilor ce corespund chakrelor - numărul lor de petale: patru piloni ce sprijină Pământul (Muladhara), şase sau douăsprezece aripi ale calului năzdrăvan (Swadisthan, respectiv Anahath), vârsta de şaisprezece ani când eroul porneşte să caute Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţă fără de Moarte (Vishuddhi), doi peşti ce sprijină Pământul (Agya, nivelul superior de manifestare al Fiului Divin Ganesha-Pământul, adică Iisus, simbolizat de Peşte). Cât despre Sahasrara al cărei nume înseamnă "lotusul cu o mie de petale", numărul său simbolizează transcendenţa.Dintre animalele benefice care îl sprijină pe erou, unele sunt cunoscute ca vehicule ale zeităţilor ce guvernează centrele energetice: câinele (Adi Dattatreya-Vidul), leul (Durga-Anahath), pajura (Krishna-Vishuddhi), calul (Kalki-Sahasrara) etc.Deosebit de semnificativ ni se pare faptul că eroul îi va imobiliza pe Murgilă, Miazănoapte şi Zorilă, adică va suspenda Timpul. Metafora, care îi scapă lui Lovinescu, este trezirea lui

48

Kundalini, pe canalul central, al prezentului, ceea ce îi permite yoghinului să trăiască exclusiv în prezent, de fapt, să fie Kalatit (dincolo de Timp), să supună Timpul.Lovinescu redă textul unor colinde (Dacia..., p.26-30) din care reproducem:"La Mânăstirea cu nouă altare/ Mi-ard nouă lumânare... Şi din Pădure mareS-a tăiat un Copac mare/ Şi s-a făcut o Mânăstire Albă MareCu nouă altare/ Şi nouă Tronuri de AurCu slove de Aur./ În Altarul MareE Sânta Maria Mare./ În Altarul MicE Sânta Maria Mică./ În Altarul din MijlocMaica Domnului şedea..."Ne exprimăm surprinderea că scriitorul, care nu era străin de hinduism şi yoga, nu a putut remarca aici simbolismul evident: Copacul este Arborele Vieţii (sistemul energetic subtil). Cele trei Marii sunt energiile celor trei canale, reprezentate de entităţi feminine: Maha-Saraswati, Maha-Lakshmi şi Maha-Kali (v. mai sus). Mânăstirea Albă Mare este Sahasrara (lotusul alb cu o mie de petale); cele nouă Altare (nouă lumânări, nouă Tronuri de Aur) sunt chakrele (în mod obişnuit considerate în număr de şapte; doar marii iniţiaţi au cunoştinţă şi de cele două superioare: Bindu şi Artabindu, ce transcend limitele corpului uman), tot atâtea etape energetice ale evoluţiei lui Kundalini. În povestirea Harap-Alb, pentru a ajunge la curtea împăratului (Sahasrara), eroul şi Spânul trec nouă mări, nouă ţări şi nouă ape mari. Lovinescu ignoră sensul atât de evident afirmând: "acestea ni se par a corespunde la cele 9 constelaţii circumpolare" (Dacia..., p.83, nota 11).

Lovinescu trimite la o descriere luată din Edda: "Cunosc nouă lumi, nouă domenii acoperite de arborele lumii, acest arbore cu înţelepciune întemeiat care se împlântă în sânul pământului" (Interpretarea..., p.104-105).Cele şapte chakre sunt indicate în Povestea găinuşii de aur pe care Dumnezeu o transformă, dimpreună cu puii într-un roi de stele: Cloşca cu Pui, Pleiadele (7 stele). Lovinescu recunoaşte în aceste simboluri cosmice, manifestarea unor entităţi divine: "Legătura lui cu divinitatea se putea face prin intermediari cosmici ("cloşca cu pui") prin care putea primi putere în rezolvarea tuturor problemelor" (ibid.102-103,105). Cele şapte chakre pot fi regăsite şi în basmul despre eroul care taie balaurul cel uriaş în şapte bucăţi (v. alegoria şarpelui).Faptul că fiecare chakra este guvernată de un aspect al divinităţii, rezultă din următoarele versuri (Dacia..., p.27-28): "...Nouă preoţi preuţescNouă diaconi citesc/ În locaş Dumnezeiesc".Şi mai departe:"În Dalba Mânăstire Mare/ Aho Ler Doamne Ler!Mânăstirea cu Nouă Altare/ Şi cu Jeţuri aurite. Da în Jeţuri cine şade?/ E Ilion, Lângă el e Maica Precista/ Lângă Maica PrecistaŞade Bătrânul Crăciun/ Lângă Bătrânul CrăciunŞade Ion Sânt Ion... /Şi Siva Vasilea".Avem de-a face, evident, cu numele aspectelor divine care guvernează chakrele (Altare, Jilţuri, toate cu majusculă); între ele apare... Siva!!! Vasilea (Basileus) indică supremaţia lui Shiva. Lovinescu nu observă nimic din acestea. El va atribui numelor populare de sfinţi, corespondenţe arbitrare: Sfânta Maică - Latona; Sf. Maria Mare - Gaia; Sf. Maria Mică - Diana, Luna; Ion-Sânt-Ion este Ianus, iar Crăciun - Saturn, pe când Siva este "Ops Consiva, divinitate a recoltelor"!!! Zeitate minoră, ce nu are nimic dintr-un Basileu al zeilor.Există numeroase alte dovezi că strămoşii noştri admiteau stăpânirea zeităţilor (încarnărilor, aspectelor divine) asupra chakrelor. Analizând basmul Lostriţa (Interpretarea..., p.77,80), Lovinescu consemna: "Nici un om nu se poate mântui prin propriile-i sforţări şi necesită

49

sprijinul şi intervenţia unui Soter (mântuitor, intermediar) coborât din ceruri" exemplificând prin "Maria Lipan (Maria soţia Peştelui), nume soteriologic prin excelenţă, ceea ce înseamnă că Mântuitorul apare şi în ipostaze feminine. În dogma creştină Maria este "corăscumpărătoarea" genului uman".În altă parte (Dacia..., p.38-39) el furnizează elemente referitoare la relaţia aspectelor divine cu chakrele, dar înţelesul real îi scapă, propunând piste false."Sus la cheia raiului/ Bună ceată mi-e adunatăTot de sfinţi de aceia sfinţi/ Şi-mi citeau, prooroceau,Şi-mi citeau de Dumnezeu/ Şi pe Dumnezeu nu-l ştiu...Jos la cheia raiului/ În stâlp de piatră mi-e-ncheiat.D-unde sfinţii c-auzea,/ Ei săltară şi zburară,Sus mai sus se ridicară,/ Cu norii s-amestecară.Jos mai jos că se lăsa/ Pe stâlp de piatră cădea;Când acolo c-ajungea/ Cărţi pe braţe că-şi lua,Şi citea, proorocea,/ De trei zile şi trei nopţi.Stâlp de piatră în patru crapă/ Iată Dumnezeu că scapă".Şi mai departe: "Jos la ţară duce-m-oi/ Chei în mână prinde-voiMânăstiri deschide-voi/ Slujbe sânte face-voi".Trecerea lui Kundalini prin chakre este în mod tradiţional comparată cu deschiderea (descuierea) unor porţi. Am văzut că, în creştinism, Sahasrara are semnificaţia de Împărăţie a Cerurilor (Rai). Cheia ajungerii în Rai se află în Kundalini, amplasată (în starea iniţială, adormită) "jos": la baza coloanei vertebrale (în osul sacru); dar după ridicarea lui Kundalini în Sahasrara, cheia Raiului ajunge "sus". Ceata de sfinţi reprezintă aspectele divine ale chakrelor, care sunt integrate, toate, în Sahasrara. Ele reflectă calităţile divine, pe care iniţiatul trebuie să le descopere, trecând de la ignoranţă la cunoaşterea divină: "Şi-mi citeau de Dumnezeu/ Şi pe Dumnezeu nu-l ştiu". Este o condiţie indispensabilă, ce caracterizează "aleşii, cărora pasiunea de cunoaştere le-a prins toţi ganglionii, iar şarpele le-a muşcat din leagăn călcâiul", minunată metaforă cu care Lovinescu îşi încheie volumul Interpretarea esoterică a unor basme şi balade populare româneşti (p.202). Ganglionii reprezintă, desigur, plexurile nervoase corespunzătoare chakrelor sistemului subtil (v. serialul Corpul nostru energetic).Stâlpul de piatră este, evident, canalul Sushumna din coloana vertebrală. Kundalini e încuiată la baza acestuia:"Jos la cheia raiului/ În stâlp piatră mi-e-ncheiat".Saltul, zborul sfinţilor semnifică ascensiunea. Mai întâi însă e necesar ca aceste entităţi ce guvernează chakrele să o elibereze pe Kundalini, iar aceasta presupune în prealabil cunoaşterea divină (al cărei sediu e tot jos, în chakra Swadisthan stângă):"Jos mai jos că se lăsa/ Pe stâlp de piatră cădea;Când acolo c-ajungea/ Cărţi pe braţe că-şi lua,Şi citea, proorocea".După dobândirea cunoaşterii, chakra cu patru petale a Muladharei de la baza coloanei se deschide, eliberând energia dumnezeiască a lui Kundalini (de fapt Duhul Sfânt, care îi ilumina pe prooroci, de unde şi desele referiri la proorocire): "De trei zile şi trei nopţi, Stâlp de piatră în patru crapă/ Iată Dumnezeu că scapă".În fine, "jos la ţară duce-m-oi" se referă la elementul Pământ care e asociat Muladharei, cea mai de jos chakra. În serialul publicat în revista YOGA SPONTANA s-a arătat că al nouălea Avatar, Iisus Christos, stăpâneşte Agya chakra, situată în centrul frunţii ("al treilea ochi" cum i se spune în India). În basmele cosmologice româneşti se poate citi (apud Dacia..., p.49): "Sfântul Soare este Faţa lui Christos, Ochiul lui Dumnezeu". În acest sens, amintim şi una din încercările la care Spânul îl supune pe Făt-Frumos, trimiţându-l să aducă nestemata strălucitoare ca soarele

50

din fruntea cerbului, ce era lepădată la şapte ani odată (aluzie la cele şapte chakre, la cele şapte etape pe care le parcurge Kundalini).Agya chakra este un pasaj extrem de dificil. Aici se intersectează cele trei canale. Ea e situată între baloanele ego-ului şi superego-ului. E poarta, trecătoarea cea îngustă ce duce la Împărăţia Cerurilor, despre care vorbea Iisus, stăpânul Agyei, care se desemna prin această metaforă cu semnficaţie precisă. Ea e amintită adeseori în tezaurul folcloric al memoriei colective. Harap-Alb e trimis să aducă Apă Vie şi Apă Moartă de unde se bat munţii în capete. Cele două feluri de apă reprezintă contrariile, energia ce curge prin canalele laterale: canalul stâng, al inerţiei (Apa Moartă) şi canalul drept, al acţiunii (Apa Vie). În încercarea sa eroul e ajutat de o pasăre, simbolul Duhului Sfânt, adică al lui Kundalini. Munţii ce se bat în capete sunt extremităţile superioare, proeminente, ale canalelor laterale: ego şi superego (v. mai jos, Lostriţa).Lovinescu vorbeşte în altă parte de "ultima incintă a Raiului,... unde se găseşte Poarta Strâmtă"; "porţile strâmte, punţile de trecere, păzite de cei ce au realizat o iniţiere regală"; "centrul ocupat de contemplativii puri, desăvârşiţii unei iniţieri"; "păzitorii sunt entităţi mitice" (Interpretarea..., p.18). Dar nu poate face conexiunile necesare.Tot în basmele cosmologice (apud Dacia..., p.49) se arată: "Pământul e Sfânta Maică. Pământul este o insulă de argint cu osie de aur. Focul este Împărat, Apa este Împărăteasă. Pământul e înconjurat de ape. Deasupra sunt Ape, dedesubt sunt Ape". În această descriere sintetică se regăsesc cele trei chakre inferioare. Muladhara ocupă extremitatea inferioară (Pământul). Chakrele superioare ei sunt numite Împărat şi Împărăteasă: imediat deasupra este Swadisthan chakra simbolizată de Foc (Împăratul); mai sus se află Nabhi chakra, ce reprezintă Apa (Împărăteasa). Insula este Muladhara sacrum în care e încapsulată Kundalini (ca pe o insulă). Canalul stâng, Ida nadi (argintul) porneşte din Muladhara. Osia de aur e canalul central Sushumna, a cărui bază e Muladhara (Pământul).În sanskrită, Mula = suport, Adhara = rădăcină. În fapt, e rădăcina întregului sistem subtil, adică a Copacului Vieţii. Semnul Muladharei e swastika, numită Steaua Polară: "swastika... indică de asemenea pe cât de precis posibil, situarea "polară" a acestui Centru" (Dacia..., p.46); "Swastika clavigeră... pecete a Polului (Interpretarea..., p.65). "Steaua Polară este... Stejarul Câmpului" (Dacia..., p.49). În acest centru, pe care îl consideră a fi (în basmul Harap-Alb) Grădina Ursului (Grădina Polară), Lovinescu vede locuind aspectul feminin, "aspectul de Shakti"" (ibid., p.84). Într-adevăr, după cum am văzut, în Muladhara sacrum rezidă Kundalini, reflectare la nivel uman a lui Adi Shakti, Zeiţa Primordială.

Nabhi chakra se află în centrul zonei abdominale a Vidului, Oceanul Iluziilor, Nabhi şi Vidul au culoarea verde. Nabhi e guvernat de Vishnu şi de Shakti a sa, Lakshmi. Vishnu pluteşte pe Oceanul primordial, susţinut de şarpele uriaş Shesha. Din frazele confuze ale lui Lovinescu (Dacia..., p.84), am putea deduce, cu bunăvoinţă, că în Ostrovul Verde îşi au reşedinţa Vishnu şi Shakti a sa.

În Dacia hiperboreană (p.92), Lovinescu constată relaţia ce există între personajele fabuloase (ce-l vor ajuta pe Harap-Alb să-şi atingă ţelul) şi elemente: Flămânzilă (Pământ), Gerilă (Foc), Setilă (Apă), Păsări-Lăţi-Lungilă (Aer). Să-l ajutăm să întregească enumerarea cu atributul lipsă al lui Ochilă (Lumina). Vedem în aceasta, parcurgerea de către Kundalini a chakrelor corespunzătoare acestor atribute-elemente: Muladhara, Swadisthan, Nabhi, Anahath,... Agya..., respectiv învingerea dificultăţilor pe care acestea le pot ridica în calea energiei subtile. Ultima încercare: fata de împărat se preface în pasăre (arhetip spiritual, aici Kundalini) şi se ridică în înaltul Cerului (Sahasrara). Prinderea acesteia reprezintă cucerirea ţelului suprem, deci unio mystica între manifestarea masculină (Atman) şi cea feminină (Kundalini). Acestea sunt, la rândul lor, reflectarea principiilor cosmice primordiale: Tatăl (Sada-Shiva) şi Mama Divină (Adi Shakti).

51

Simbolismul nunţii cosmice este admirabil descris în balada populară a Mioriţei. Aici, moartea reprezintă starea de Samadhi, unirea cu Absolutul. Eliade arată că "numeroşi autori români au recunoscut... această nostalgie a reintegrării cosmice", apreciind că "într-adevăr, balada reprezintă, pentru cultura românească, în acelaşi timp o problemă de folclor şi de istorie a spiritualităţii populare şi un capitol central în istoria ideilor". El respinge "interpretări fanteziste, ca de exemplu cea a lui Th.D. Speranţia, care vede în Mioriţa "un mit sau o legendă rituală" "de origine egipteană", făcând parte "din cultul cabirilor""(De la Zalmoxis..., p.227-228). "Diaconu vedea în baladă... "un rest de poezie... înfăţişând împreunarea sufletului ciobănesc cu imensitatea cosmică", un strat poetic anterior adaptării sufletului daco-roman la valorile creştine" (ibid., p.231). Lucian Blaga "descifra în baladă semnificaţii mai profunde, care nu erau sesizabile decât de la un anumit nivel speculativ". Concluzia lui Eliade e că "balada Mioriţa este ea însăşi rezultatul unui proces creator... care, la o anumită epocă, a efectuat transmutaţia unui comportament ritual primar într-o capodoperă poetică, încărcată de semnificaţii noi şi purtătoarea unui mesaj mai bogat şi mai "elevat"" (ibid., p.233).

Citatele ce urmează provin din varianta dată de Vasile Alecsandri. De la bun început suntem preveniţi că ne aflăm"Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai".Spre deosebire de cei ce au văzut aici doar o metaforă poetică, Eliade observă că "intri în cu totul altă lume" care "nu are nimic de-a face cu riturile funerare... În Mioriţa universul întreg este transfigurat. Suntem introduşi într-un cosmos liturgic, în care se săvârşesc Mistere. Lumea se revelează "sacră"... concepte specific creştine nu sunt atestate în Mioriţa" (p.246). Citim mai încolo:"Să le spui curat/ Că m-am însuratC-o mândră crăiasă/ A lumii mireasă...Soarele şi luna/ Mi-au ţinut cununa...Preoţi munţii mari,/ Păsări lăutariPăsărele mii/ Şi stele făclii!"Crăiasa este energia feminină Kundalini; a Lumii Mireasă e Adi Shakti, simbolul Fecioarei Divine (Gauri), corespondent cosmic al lui Kundalini. Soarele şi luna reprezintă canalele laterale, iar cununa e Sahasrara. Preoţii-munţi sunt simbolurile geografiei sacre, de fapt, aspectele divine masculine ce guvernează chakrele, în timp ce păsările reprezintă puterile lor feminine (Shakti). Stelele sunt corespondenţele cosmice ale chakrelor, iar făclia e simbolul energiei spirituale atotpătrunzătoare (Paramchaitanya).Eliade (ibid., p.247 şi nota 49) arată: "Ca o nuntă au fost interpretate de misticii şi teologii creştini agonia şi moartea lui Christos. Este suficient să amintim un text de Sfântul Augustin în care Christos "ca un nou mire... vine în patul nupţial al crucii, şi urcând în el săvârşeşte nunta" (cf. Sf.Augustin, Sermo suppositus, 120, S (In Natali Domini, IV)". Este, deci, o transcendere a eroului baladei către nemurire, o învingere a morţii, dobândirea prin Yoga a stării de unire permanentă cu Dumnezeu. Aceasta îi permite, arată Eliade, "să triumfe asupra propriului destin" (ibid., p.248).Lovinescu semnalează o serie de fragmente ale cunoaşterii cosmologice conţinute în legendarul românesc, dar nu e în stare să le interpreteze corect (Dacia..., p.49-50). Explicaţiile noastre sunt încadrate de acolade { }:"Focul {Kundalini} vine de la Dumnezeu {ca reflectare a Sfântului Duh}. Dumnezeu stă în el; el e Dumnezeu. Pământul {Muladhara, v. mai sus} se sprijină pe patru piloni {cele patru petale ale Muladharei} şi o osie {coloana vertebrală; canalul central, Sushumna}. Osia se reazemă pe un Balaur care se încolăceşte în jurul ei {Kundalini încolăcită în jurul său, în osul sacru de la baza coloanei vertebrale}. Pământul e vegheat la cele patru colţuri de patru Serafimi {cele patru calităţi sacre ale zeităţii ce guvernează Muladhara: puritate, inocenţă, înţelepciune, bucurie}. În centru e un Munte pe care stă Dumnezeu {muntele sacru, sediul lui Kundalini, cunoscut în geografia sacră}. În centru este o fântână {Kundalini ca "apă vie";

52

v.mai jos}. Cerul {Sahasrara, Împărăţia Cerurilor} este susţinut de şapte piloni {cele şapte chakre} păziţi de şapte îngeri {cele şapte zeităţi ale chakrelor}. Cei şapte îngeri veghează asupra lungimii, lăţimii, adâncimii, înălţimii şi centrului Cerului {calităţile chakrelor se regăsesc integrate în Sahasrara/Cerul}. Pământul este înconjurat de Apa Sâmbetei {osul sacru, conţine apa vie a lui Kundalini}. Apa Sâmbetei este matca tuturor apelor {aici este originea celor trei canale, ca nişte râuri}. Acolo e Cetatea lui Dumnezeu {osul sacru} şi Mărul roşu {roşul e culoarea lui Ganesha, stăpânul Muladharei}. Apele lumii ies din Mărul roşu, se răspândesc în lume şi se întorc la Mărul roşu {Kundalini se ridică pe canalul central şi coboară pe cele laterale}. Mărul roşu este Osia Pământului. El se găseşte acolo unde e Buricul Pământului".În legătură cu aceste ultime propoziţii, Lovinescu citează dintr-o "colecţie de ghicitori":- Unde este Buricul Pământului?- În mine însumi; sau:- Acolo unde sunt eu.Pe Buricul Pământului e un Munte Sfânt. Pe Munte e o Mânăstire de maici {Kundalini e reflectarea Mamei Divine care e Sfântul Duh}. Dumnezeu trimite prin ele mesaje în Lume {activarea lui Kundalini, înseamnă conectarea cu Dumnezeu; toţi profeţii aveau energia Kundalini/Duhul Sfânt activ în ei, de aceea puteau primi mesajele lui Dumnezeu}. Acolo se găsesc Sfânta Miercuri, Sfânta Vineri, Sfânta Duminică" {fiecărei zile a săptămânii îi corespunde o chakra şi o divinitate: marţi pentru Muladhara, miercuri pentru Swadisthan etc., luni pentru Sahasrara}. Lovinescu recunoaşte în aceste sfinte "aspecte feminine de arhangheli planetari" (Dacia..., p.67). După opinia noastră ele sunt "puterile" feminine (shakti) ale celor şapte chakre (chakrele având, desigur, şi corespondente planetare).

Am văzut că energia Kundalini este manifestarea la nivel uman a Puterii Divine Primordiale (Adi Shakti), care este Mama Sfântă. Ea se pogoară asupra fătului, la vârsta de două-trei luni. Trezirea ei e numită de indieni: "a doua naştere", termen folosit şi de Iisus în convorbirea cu Nicodim (Ioan 3.3,5)."Coborât-a coborât/ Maica Sfântă pe pământ.I-a venit vremea să nască/ Şi umbla din casă-n casă".La o lectură simplistă vom vedea în aceasta simpla relatare a istoriei biblice despre naşterea lui Iisus, precum şi recunoaşterea Fecioarei Maria ca Avatar (încarnare divină pogorâtă pe pământ). Dar "casele" pot reprezenta chakrele, pe care le parcurge Mama Sfântă Kundalini, hărăzind a doua naştere.Lostriţa, descântec de facere uşoară cules de prof. Vasile Popa de la liceul "Nicu Gane" din Fălticeni (apud Interpretarea ..., p.79-83) este în întregime o alegorie a trezirii energiei Kundalini:"A fost odată/ O lostriţă de aurChicată/ În apă sărată,În apă bâhlită,/ De mâluri mâlită.Apă întunecată,/ De stânci încongiurată".Lostriţa de aur aflată în apa sărată e simbolul lui Kundalini (feminină ca şi lostriţa). Sarea reprezintă elementul Pământ (de mâluri mâlită), deci Muladhara sacrum ce conţine iniţial energia în stare latentă. Apa întunecată, de stânci înconjurată e osul sacru în care e închisă Kundalini."Lostriţa se chinuia,/ Tot în sus sărea,Rău se fărâma,/ Şi nici că puteaDin baltă să iasă/ La apă aleasă,Din iaz să s-arunce/ La apă mai dulce".Energia Kundalini doreşte să se ridice pe Sushumna (tot în sus sărea), să iasă din osul sacru (din baltă să iasă). Balta, iazul, pot avea aici şi o altă semnificaţie: canalul central este întrerupt pe porţiunea abdominală (Vidul, Bhava Sagara adică Oceanul iluziilor; v. mai jos

53

"apele ce mint"). Într-adevăr, parasimpaticul prezintă o discontinuitate între nervul vag şi plexul solar. Tendinţa sa e să ajungă în Împărăţia Cerurilor (Sahasrara) - "apă aleasă". Performanţa nu e posibilă decât cu ajutorul Mamei Divine (Adi Shakti) care îi va permite accesul la cele trei canale (trei tei) ale Copacului Vieţii, deschizând chakrele (frunza-nfrunzită şi floarea-nflorită):"Dar norocul ei/ Că pe sub trei teiCu frunza-nfrunzită,/ Cu floarea-nflorităPrecista trecea,/ Mări c-o vedea,Şi se-nduioşa/ Şi aşa grăia:- Lostriţă, lostriţă,/ Dragă copchiliţă,Nu te chinui/ Nu te necăji,Gura n-o căsca,/ Sufletul nu-ţi da,Că eu oi vrăji,/ Stâncile-oi urni,Şi tu îi scăpa,/ Şi te-i bucura.Cei ce practică Yoga Spontană (Sahaja Yoga) ştiu că, în zilele noastre, activarea lui Kundalini se poate obţine - graţie lui Shri Mataji Nirmala Devi - în răstimpul a câteva minute, fără asceză, fără chinuitoarele posturi (Asana) şi fără exerciţii de respiraţie (Pranayama): "nu te chinui, nu te necăji, gura n-o căsca, sufletul nu-ţi da". Câtă deosebire faţă de Yoga clasică!Referindu-se la trezirea lui Kundalini prin metoda clasică, Lovinescu consemna pe bună dreptate, despre trezirea lui Kundalini: "Operaţia izbândită (este cea mai grea "performanţă" din lume) aduce decondiţionarea, perfecţiunea, starea de zeu, în creştinism de înger" (Interpretarea..., p.189).Eliberarea energiei Kundalini aduce cu sine starea de bucurie, de beatitudine ce caracterizează extazul sfinţilor: "şi tu îi scăpa, şi te-i bucura".Măicuţa se frânge,/ Stâncile le-atinge;Stâncile surate,/ Stâncile curate,Se uită mirate/ Şi se dau deoparte.Lostriţa că trece/ Către apă rece".Mama (Maica, în slavonă; Mataji, în sanskrită) Preacurată (Precista, în slavonă; Nirmala în sanskrită) va urni stâncile."Aceste două stânci "surate" sunt fără îndoială cele două stănci sau munţi, care se bat cap în cap în basme, în momentul lor de încleştare, pe care o "desface" Maica Domnului, sau stâncile Symplegade, care opresc la Dardanele trecerea navei Argo spre Colchida, unde se află Lâna de Aur. E puterea Cheilor întrebuinţată în toată strălucirea ei de către Mama cerească" (Interpretarea..., p.81). Recunoaştem, cu uşurinţă, pe Kundalini (nava Argo) şi Sahasrara (Lâna de Aur; v. mai sus simbolismul aurului).Stâncile sunt ego-ul şi superego-ul. Ele devin "curate" numai după ce au fost atinse de Mama Divină. În urma acestei purificări aplicate chakrei Agya, ego-ul şi superego-ul se dau deoparte lăsând să treacă "lostriţa", deci Kundalini, reflectare în fiinţa umană a Mamei Sfinte, dar şi simbol al lui Iisus, născut de aceasta (peştele e simbolul christic al mântuirii), ambele manifestări divine fiind stăpâne asupra chakrei Agya."Stâncile curate,/ Se uită mirate/ Şi se dau deoparte.Lostriţa că trece/ Către apă rece,Lostriţa se duce/ Către apă dulce".Lostriţa trece către "apa rece" - evident, briza răcoroasă sau apa vie (v. alegoriile respective), deci Kundalini a trecut de Agya şi a ajunsă în Sahasrara, unde se manifestă în acest fel. "Ape reci de munte - substitut în lumea noastră a apelor cereşti" (ibid., p.81). Puterea Cheilor (aici şi cu sensul de "trecătoare printre munţi", deci Agya) încrucişate (canalele laterale se încrucişează în Agya, la nivelul chiasmei optică, intersecţia nervilor optici), formează swastika clavigeră, simbol al Fiului Divin.

Descântecul urmează astfel:

54

"Dar cum a scăpat/ De lacul sărat,Cu ape ce mint/ Lostriţa de-argint,Şi Maria noastră/ Să scape, să nască,Pruncul să s-arate/ Pe maluri curate,Viu şi sănătos/ Ca de la Hristos".Pruncul este Atman (Sinele, Spiritul uman), iar malurile curate semnifică Sahasrara, Împărăţia Cerurilor, limanul întregii lucrări, destinaţia ultimă a lostriţei-Kundalini. Aici e vorba de :"a doua naştere" (Ioan 3.3,5) alt nume dat Realizării Sinelui (activarea lui Kundalini, atingerea stării de Yoga).Finalul, reafirmă necesitatea lucrării divine a Mamei Universale, ca soluţie supremă (leac):"Descântecul de la mine,/ Leacul de la Maica Precista".Spicuim din concluziile lui Lovinescu la acest "descântec": "Terminologia e de cea mai înaltă calitate iniţiatică... ne arată transcendenţa ezoterismului în care se integrează descântecul... Descântecul trece de la universal la individual şi de la general la particular... Ceea ce arată că se cunoaşte de către deţinătorii tradiţiei, aşa-zise populare, analogia dintre macrocosm şi microcosm" (ibid., p.82).Lovinescu (Dacia..., p.55) descifrează în legenda meşterului Manole, miracolul trezirii lui Kundalini. Soţia lui Manole, Florica, reprezintă aici pe Shakti, zidită în fundaţia edificiului - Muladhara sacrum, nodul vital. Ea trebuie să permită afirmarea celor şapte centre, pe care Lovinescu le identifică prin cei şase meşteri plus Manole, ca Sahasrara. Scările simbolizează coloana vertebrală (inclusiv ascensiunea lui Kundalini, am adăuga noi). Aripile pe care şi le făuresc sunt o aluzie la suflul resimţit ca manifestare a lui Kundalini. Fântâna în care se transformă conţine, desigur, Apa Vie (v. mai jos).REPREZENTĂRI ALEGORICEÎn tradiţia multor popoare, corpul energetic subtil este considerat a fi Arborele Vieţii, pe când energia subtilă Kundalini este reprezentată alegoric de un şarpe, e asemănată cu un foc, sau e numită apa vie, iar manifestarea sa este perceputa ca un suflu de origine divină (Duhul lui Dumnezeu în Vechiul Testament; Sfântul Duh în Noul Testament; Ruh în Coran; Paramchaitanya, în scrierile sfinte indiene, Pneuma, în limba greacă, Spiritus în latină etc.).ARBORELE VIEŢIIPomul, axul vertical, axis mundi, sunt tot atâtea metafore pentru sistemul energetic subtil al lui Kundalini. La fel crucea (simbol al copacului) cu trei dimensiuni (trei canale): are şase vârfuri plus centrul, deci şapte chakre.Tema Arborelui Vieţii nu-i este străină lui Lovinescu (Interpretarea..., p.67,105): "Obiectul central, cu deamănuntul studiat în basmul românesc, este Pomul Vieţii... Este Arborele Unităţii." De unde concluzia: "Ambianţa românească precreştină era de natură Primordială"."Cei trei copaci ai Paradisului, Pomul Vieţii, de o parte şi de alta cu Arborele Cunoaşterii Binelui şi Răului bifurcat, sau cei trei curenţi subtili principali leagă lumea noastră de lumea cerească" (loc. cit.).Iată cum ni se dezvăluie simbolismul corpului subtil în Povestea viei: De trei ori câte nouă ani a umblat Dumitru în căutarea Arborelui Lumii. "Când a dat să intre în ogradă s-a izbit de Pomul Lumii. Nu se vedea dar îl simţea... A sărit în sus. Cum a sărit, parcă într-o clipă i s-au deschis ochii, alţii decât cei pe care îi avea. A văzut Pomul Lumii... întors cu vârful în jos, cu rădăcinile în aer... Şi a început să plângă de bucurie". Lovinescu comentează: "Aşadar putem străbate toate zările, aqrabu min chabliward, cum spune Coranul, "mai aproape decât vena jugulară"... Este semnificativă indicaţia că Axul Lumii trebuie căutat în mărăcinişul nostru, în părţile cele mai părăsite, mai încâlcite din fiinţa noastră, mai părăginite, cum le arată casa şi ograda lui Dumitru. Fiind ascuns, nu devine vizibil decât atunci când îl pipăi pentru prima oară, când "luminile s-au deplasat" în tine, cum spun cabaliştii, şi-l vezi cu vârful în jos şi cu rădăcinile în Tărie, aşa cum se oglindeşte în lumea noastră" (Interpretarea..., p.120-121). Conştient de rostul existenţei umane, autorul explică în alt loc (p.95-96): "Tatăl ceresc... l-a făcut pe om, a cărui misiune este să elibereze scânteia olimpică din centrul său... Iniţierea în

55

Mistere avea aceasta ca principală ţintă... Operaţia este numită în Kabala "Makifim", deplasare a luminilor, ceea ce era inferior se transmută în superior... Omul autonom devine un arbore inversat, cu rădăcinile în cer".Cele de mai sus concordă perfect cu conceptele yoghine:  ¤ corpul subtil, energetic, este reprezentat în Yoga asemenea unui arbore răsturnat, cu coroana în pământ şi cu rădăcinile în aer;  ¤ canalul evoluţiei spirituale, Sushumna, corespunde sistemului nervos parasimpatic sau autonom;  ¤ cei de trei ori câte nouă ani de căutări semnifică activarea succesivă a celor trei canale şi a celor nouă chakre;   ¤ sistemul subtil este invizibil: nu poate fi evidenţiat anatomic (deşi ne folosim de repere anatomice pentru a poziţiona aproximativ centrele energetice şi canalele); în schimb, manifestarea energiei subtile se simte (v. alegoria suflului divin);   ¤ saltul, care determină deschiderea ochilor, reprezintă trecerea la o nouă stare (Yoga) prin ascensiunea energiei Kundalini, şi presupune dobândirea unei noi conştiinţe (conştiinţa vibratorie), dar şi schimbarea opticii asupra lumii, modificarea priorităţilor;   ¤ deschiderea altor ochi decât cei pe care îi avea, este totodată o aluzie la activarea chakrei Agya ("al treilea ochi", v. mai sus).

Bucuria imensă resimţită este o consecinţă cunoscută a dobândirii stării de Yoga.

ALEGORIA ŞARPELUIO formulă arabă spunea: "kâna el-insana hayyatan fi-l qidam", adică "omul a fost altădată şarpe" (apud Interpretarea ..., p.150).Despre simbolul şarpelui, Ernst Junger (Approches, drogues et ivresses, p.322) făcea următoarele reflecţii: "Când şarpele se înfăşoară şi de desfăşoară în faţa ochilor noştri, este mai mult decât o întâlnire episodică. Zarathustra iubea şarpele; îl considera ca cel mai înţelept dintre animale. Nu se poate să se fi gândit la şarpele lumii empirice, animalul pe care-l cunosc şi-l descriu anatomiştii şi biologii. A trebuit să presimtă o altă inteligenţă şi o altă fiinţă decât aceea ce apare în natură. În şarpe trăiesc, de fapt, viclenia şi înţelepciunea mamei Natură, dar nu mai viguros decât în orice altă creatură. Aceasta nu explică spaima şi veneraţia pe care le suscită în orient şi în occident, rangul care-l ridică deasupra capetelor zeilor şi regilor şi-i repartizează un loc la picioarele crucii... Ce lucrează aici este un principiu diferit şi mai puternic, care până în timpul nostru a prezervat şi conservat puterea sa imediată de surpriză... Nu este puterea originară, ci o putere adusă prin evoluţie... În acest, sens şarpele este un stâlp-frontieră" (apud Intrepretarea..., p.143-144). Pasionat de alchimie, Lovinescu (ibid., p.146) compară şarpele cu "mercurul radical, reprezentat printr-un triplu şarpe" (de fapt, cele trei canale).Mai sus am avut ocazia să vorbim de relaţia dintre Kundalini, Insula Şerpilor, şarpele-zeiţă Glikon. Revenim cu alte exemple din istoria antică a acestor locuri.Caduceul lui Hermes ce apare pe monedele dacice cu legenda ARMIS sau SARMIS BASIL, simbolizează perfect sistemul subtil: o tijă verticală (Sushumna, coloana vertebrală), în jurul câreia sunt înfăşuraţi doi şerpi (canalele laterale, Ida şi Pingala), întretăindu-se în puncte nodale (chakrele, ce au proiecţii pe toate cele trei canale). "Armis şi Sarmis par să fie identice cu Hermes. Valerius Flaccus, unul din preoţii însărcinaţi cu păstrarea cărţilor sibiline, vorbeşte în Argonauticele sale de un rege scit Armes, adorat ca zeu, care devenise celebru prin iscusinţa sa de a fura cirezile de boi şi turmele de oi ale, vecinilor săi... anecdotă similară cu mitul lui Hermes, furând boii lui Phoebus. Capitala Daciei era Sarmisegetuza" (Dacia..., p.46). Credem că aici se află cheia enigmei ce-l preocupa pe Eliade (Istoria..., p.171): "Cât despre "Hermes", care, după Herodot, era cinstit exclusiv de către "regi", adică de aristocraţia militară, el este greu de identificat". Pista unei divinităţi solare, cercetată de savantul român "nu lămureşte deloc teologia "regală" menţionată de Herodot". Iată însă că monedele amintite mai sus pun în evidenţă relaţia dintre casta sacerdotală regală (Sarabos tereos) şi Hermes-Sarmis: SARMIS BASIL (regele).

56

Dansatoarele trace se remarcau prin aceea că "în mâini ţineau şerpi consacraţi lui Sabazios, pumnale sau tirsuri" (Istoria..., p.170). Tirsul, toiag pe care erau încolăciţi curpeni de viţă de vie, simbol al lui Dionysos-Sabazios, reprezintă o altă alegorie a lui Kundalini, înrudită cu şarpele şi caduceul.Este bine cunoscut faptul că stindardul dacilor reprezenta un lup cu corp de dragon (Vasile Pârvan, Getica, p.519 sq.). Preluarea stindardului prevăzut cu draco în armatele romane ale Imperiului de Jos se datora, foarte probabil, unei influenţe a dacilor sau parţilor (De la Zalmoxis..., p.29).Folosirea şarpelui-dragon pe stindardul dacilor ar putea dovedi că, la origini, erau un popor de iniţiaţi în secretele energiei Kundalini simbolizată de acesta. Cităm în acest sens pe Eliade (De la Zalmoxis..., p.144, nota 24): "Merkelbach arată că animalul figurând pe stindarde trebuie să fie pus în relaţie cu miturile de origine ale anumitor popoare din antichitate. Altfel zis, urmând stindardul, armata reactualizează evenimentul mitic al întemeierii naţiunii."În reprezentările artistice, şarpele edenic apare încolăcit în jurul trunchiului Arborelui Vieţii.Mitologia creştină ni-l prezintă pe Sfântul Gheorghe, călare pe un cal de foc, înfigând lancea şi ţintuindu-l de pământ pe Dragon. Lovinescu comentează: "Sfântul Gheorghe şi Balaurul, antagonişti în ochii celor ce privesc din afară... sunt în realitate complementari pe verticală" (Interpretarea..., p.87). Şi aici este evidentă identitatea balaurului (dragonului), animal fabulos, cu Kundalini. Calul de foc (focul fiind altă alegorie a lui Kundalini, v. acolo) e simbolul lui Kalki, stăpânul Sahasrarei (fontanela craniană), locul pe unde energia divină pătrunde în foetusul uman (v. mai sus). Lancea desemnează năpustirea lui Kundalini prin coloana vertebrală (lancea) şi fixarea acesteia în sacrumul Muladharei (balaurul e ţintuit astfel de Pământ, elementul Muladharei). De altfel, Lovinescu, vorbind de sădirea seminţei ca "imitaţie a fulguraţiei primordiale a Soarelui spiritual creator de lumi" , îl aminteşte pe Sf. Gheorghe călare pe cal. Corespondenţele cu cele arătate de noi nu lipsesc. Gheorghios (gr.) semnifică "lucrător al pământului". "Apollo omorând pe Python, fiul mâlului, prin sădirea unui pom determină un ax vertical pe întinderea Gaiei, făcând să răsară la suprafaţă un punct pe un plan de existenţă, care printr-o amplificare vibratorie va face să treacă o latenţă de la potenţă la act" (ibid., p.87). Or, ştim că energia Kundalini e de natură vibratorie. Amplificarea ce transformă latenţa în potenţă, duce la Realizarea Sinelui, la trezirea conştiinţei vibratorii.Privitor la simbolica şarpelui, Lovinescu (Interpretarea..., p.142-170) analizează balada populară Mistricean, pe marginea căreia face următoarele comentarii (observaţiile noastre, între acolade { }): "Şarpele e fiinţa principală din balada românească pe care o studiem". Comparându-l cu "Axis Mundi, verticala care străbate şi uneşte toate lumile prin centrul lor"; arată că este calea necesară prin care Dumnezeu se coboară în lumea noastră {pogorârea lui Kundalini în făt}... Tot pe acelaşi drum se înalţă la ceruri {ascensiunea lui Kundalini prin Sushumna}. Dar această coborâre este sacrificială {nu coborârea, ci ascensiunea, căci în Yoga clasică ea presupune asceza}, punctul de impact al verticalei cu orizontala... cavernă de metamorfoze {osul sacru}, pentru că în el Divinul se condiţionează fără limitări {Kundalini}". Alte interpretări ale autorului fiind eronate, le vom trece cu vederea.Balada debutează prin cuvintele:"Departe, vere, departe,/ Nici departe, nici aproape.În buricul pământului,/ În mormântul Domnului,La casele Leului,/ La curţile zmeului"În cele de mai sus, Lovinescu vede "Buricul Pământului... Omphalos, la care ajungi, spun sufiţii, la fi-l bari wa la fi-l babri, nici pe uscat, nici pe apă, ci pe cărarea subţire, ca un fir de păianjen, care şerpuieşte între ele". Credem că este o aluzie la o cunoaştere esoterică, în fapt, cunoaşterea despre Kundalini, aflată în osul sacru din noi, deasupra Muladharei (Pământ) şi dedesubtul Nabhi (Apa), pe cărarea îngustă a Sushumnei, nici departe, căci este chiar în noi, nici aproape, fiind inaccesibilă omului de rând. Amintim că sufismul reprezintă un curent esoteric islamic. "Mormântul Domnului"; este aici crucea, cu un simbolism dublu: Arborele Vieţii, dar şi Agya chakra, etapă penultimă în ascensiunea lui Kundalini către destinaţia finală

57

Sahasrara. Casele Leului şi curţile zmeului sunt, desigur, denumirile altor chakre: să ne reamintim că leul e vehicului zeiţei Durga, ce stăpâneşte, în concepţia yoghină, chakra Anahath; cât despre zmeu, ca entitate autohtonă, e greu de precizat la ce se referă.Mai încolo apar unele versuri cu semnificaţie aparent bizară:br> "Pui de şarpe sugă-mi-te,/ De sub talpa casei noastre"indicând, după părerea noastră, prezenţa lui Kundalini în stare latentă (pui de şarpe) într-o poziţie bazală: Muladhara "suportul rădăcinii" (v. mai sus).Partea din baladă ce urmează e caracterizată de Lovinescu astfel: "Operaţia este yoghină şi strâns legată de tehnicile deşteptării lui Kundalini":"Şarpele dac-auzea/ El era ca undreaua,/ Cu Mistricean că creştea.Săvai, Mistricean de un an/ Şi şarpele de un an!Săvai, Mistricean de doi ani/ Şi şarpele tot de doi ani!Săvai, Mistricean de trei ani/ Şi şarpele tot de trei ani!Şi crescură până la zece/ Şi de zece nu mai trece!""Pentru că e numărul indefinităţii matematice", comentează Lovinescu. Surprinzător, căci în alt loc (p.159) el remarcase: "de altminteri zece este reductibil la şapte în arborele sefirotic". Intr-adevăr, aici este vorba de o "creştere", adică de ridicarea şarpelui Kundalini, treptat, prin cele şapte chakre. După cum am arătat mai sus, anii reprezintă parcurgerea succesivă a traseului subtil."Şarpele-n coadă de lungea,/ Şi-n căpăţână se măreaIar trupul, măre se făcea,/ Aproape cât butea!Zău, mi te apuca groaza!/ Loc sub talpă nu-mi avea!De la zece ani pleca,/ De sub talpă eşeaCasa trei zile urla!/ El, măre, unde-mi mergea?În buricul pământului,/ La mijlocul câmpului,Pe cel drum cam părăsit,/ Cu negară acoperit/ Cu troscot verde învelitÎn buricul pământului/ În inima câmpului.El aici se-ncolăcea/ Pe Mistricean aştepta...C-al lui era dăruit/ De când era copil mic".Odată ieşit de sub talpă (sacrumul Muladharei) şarpele Kundalini răscoleşte cele trei canale, de fapt întregul sistem (casa trei zile urla), dar destinaţia finală este Sahasrara, numită aici "inima câmpului" (într-adevăr, chakra inimii se proiectează exact în centrul Sahasrarei). Aici, Mistricean (Sinele, sau Atman) e aşteptat de şarpe (Kundalini) având loc o unio mystica a celor două entităţi (atingerea stării de unire = Yoga, în sanskrită). Balada dezvăluie faptul că realizarea Sinelui (Yoga, trezirea lui Kundalini şi unirea cu Sinele) constituie predestinarea oricărei fiinţe umane, de la naştere (al lui era dăruit de când era copil mic). Drumul cel părăsit, năpădit de buruieni, este Sushumna care străbate chakrele impure ale fiinţei umane nerealizate (v. mai sus Povestea viei)."Şarpele se-ncolăcea/ După Mistricean să lua/ Şapte hotare-l gonea"reprezintă, de asemenea, descrierea parcurgerii de către Kundalini a celor şapte chakre.Balada descrie cum şarpele"Pe Mistricean îmbuca/ De la tălpi că mi-l lua""adică de jos în sus, în sensul în care parcurge Kundalini deşteptată organismul uman" observă, pe bună dreptate, Lovinescu.

Parcurgerea de către şarpele Kundalini a celor şapte chakre e redată metaforic şi în mitul şarpelui uriaş care păzea "porţile de fier" ale Dunării. Porţile sunt, desigur, chakrele, iar Dunărea e fluviul sfânt al energiei Kundalini şi, totodată axa acesteia, Sushumna Nadi (în sanskrită "nadi" este râu, fluviu). Şarpele va fi tăiat în şapte bucăţi, câte una în altă localitate (metaforă a parcurgerii etapizate a celor şapte centre subtile). Lovinescu face apropierea de trezirea lui Kundalini pe care (nu ştim de ce) o consideră malefică. Totodată realizează existenţa geografiei sacre legate de prezenţa chakrelor şi canalelor planetare, posibil a fi

58

activate prin intervenţia directă a Marilor Incarnări: "Pământul e un organism spiritual, subtil şi corporal. El are linii de forţă, noduri de putere care trebuiau dezlegate, canalizate, sublimate, resorbite (şi nu distruse desigur), operaţiuni supreme între toate rezervate Zeilor sau reprezentanţilor lor" (Dacia..., p.44). "Aceste localizări terestre, deşi inaccesibile, nu sunt decât nişte oglindiri în lumea noastră ale unor prototipuri cereşti" (Interpretarea..., p.110). Ceea ce este în deplină concordanţă cu concepţia hinduistă care admite că Virata, Fiinţa Cosmică se reflectă la nivelul microcosmic (Pământ, fiinţă umană). De altfel, Lovinescu amintea în aceeaşi lucrare (p.15) de "inima Lumii" şi de "corpul Adamului Cosmic", fiind de acord cu ipoteza că "era în adevăr în antichitate, ceea ce s-ar putea numi o geografie sacră, sacerdotală... Timeu al lui Platon pare să conţină, sub o formă voalată, unele aluzii la ştiinţa despre care este vorba" (ibid., p.201).

ALEGORIA FOCULUIÎn Povestea viei, am văzut că lotusul Sahasrarei e asemănat cu Ulciorul bucuriei care stătea "în mijlocul nestematelor... şi din el se răspândeau în toate părţile raze" (Intrepretarea..., p.123). Petalele lotusului din acest centru sunt, într-adevăr, reprezentate ca nişte raze de toate culorile, pornind din Brahmarandra. Descrierea sugerează "focurile" nestematelor.Lovinescu (ibid., p.128-130) trimite la o serie de detalii semnificative din cartea lui D.A. Vasiliu (Focul Viu, Studii de folclor, Bucureşti, Ed.Casa Şcoalelor 1943) pe care îl consideră amintirea Rugului Arzător văzut de Moise pe Muntele Horeb. La fel, menţionează răspunsuri date unor culegători de folclor: "Focul e faţa lui Dumnezeu" (Vasiliu, p.109); "Focul ţine cerul" (Elena Niculiţă-Voronca, Datinile şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine mitologică, vol. I, part. IV-V, p.120), apreciind ca "afirmaţie care întrece în splendoare pe celelalte": "Văzduhul pe care coboară pasărea e foc". Dincolo de splendoarea pe care o remarcă autorul, noi vedem aici identificarea cunoscută (a două simboluri ale lui Kundalini: Duhul Sfânt ca pasăre şi focul) pe care o regăsim la descrierea pogorârii Duhului Sfânt ca limbi de foc asupra apostolilor şi a Fecioarei Maria, în ziua de Rusalii.Multe din reprezentările artistice ale unor zeităţi din vechime, le arată purtând coarne, ca simbol al puterii. Arătăm că este vorba de puterea conferită de energia Kundalini. Astfel, pe un sigiliu descoperit la Mohenjo-daro, datând din mileniul al treilea, se observă un personaj aşezat în clasica postură yoghină a lotusului; din cap ies trei fascicule de raze: cel central vertical, cele laterale curbate ca nişte coarne. Numeroase zeităţi din Mesopotamia poartă "coarne". La fel e prezentat Moise în nemuritoarea sculptură a lui Michelangelo. Este, de fapt, reprezentarea emanaţiei unor raze luminoase (manifestări cunoscute ale energiei Kundalini - v. serialul despre Yoga şi creştinism). Confirmarea acestei identităţi o aflăm într-o colindă (Monica Brătulescu, La luncile soarelui, antologie a colindelor laice, Ed. pentru literatură, Bucureşti 1964; apud Interpretarea..., p.182, nota 11) unde putem întâlni versurile:"Manule, ManuleNu mă săgeta/ Nici nu m-alunga/ Că eu ţi-oi luaCele două coarne/ Cele două raze".

ALEGORIA APEI VIILocul sacru unde locuia Zalmoxis, era muntele (sau peştera) "socotit sfânt şi aşa îl şi numesc. Numele lui este Kogainon, la fel ca al râului care curge pe lângă el" (Strabon, Geografia VII, 3.5).Deşi există mai multe ipoteze asupra localizării muntelui Kogaion (I.I. Russu, loc. cit.) se pare că majoritatea înclină să-l identifice cu vârful Omu.Lovinescu a observat şi el analogia între numele muntelui (vârfului) şi cel al silabei sacre OM a hiduismului, făcând legătura şi cu Omólois, numele sub care Saturn era

59

adorat de Thessalieni. "Chiar pe vârful Omului (la 2550 m), este un omphalos uriaş de zece metri înălţime şi douăzeci lăţime. Este Geticus Polus, numit de popor "Osia Lumii" şi "Buricul Pământului". În plus, Muntele Om este traversat de o grotă imensă care e una din cele mai mari din lume, în sensul că nu i s-a dat încă de capăt. A fost explorată pe vreo douăzeci de kilometri şi atât" (Dacia..., p.35).Lovinescu semnalează, în legendele româneşti, o populaţie misterioasă (Blajini, Rohmani, Rahmani, Rucmani): "Sunt Blajini, sunt Sfinţi. Locuiesc la capătul Lumii, aproape de Apa Sâmbetei; toţi sunt sihaştri; toţi sunt preoţi; ţara lor se numeşte Măcărele (macáron nesoi, Insulele Preafericiţilor). Porţile Raiului sunt aproape... la Rohmani se găseşte Apa Vie şi Apa Moartă. Poporul sărbătoreşte şi astăzi "Paştele Blajinilor" (Dacia..., p.40). Numele de Rohmani/Rahmani (Lovinescu îl consideră provenit de la Rama!) trimite la casta preoţească a Brahmanilor ("toţi sunt preoţi"). De altminteri, se ştie că sihaştrii (isihaştii) practicau Yoga (v. serialul "Yoga şi creştinism", din revista YOGA SPONTANA) Raiul este Sahasrara; porţile sale alcătuiesc Agya chakra (v.mai sus). La capătul opus (capătul Lumii) se află Muladhara. Apa Sâmbetei este Kundalini. După cum am văzut mai sus, Apa Vie şi Apa Moartă, reprezintă canalele laterale. Aceşti iniţiaţi dobândiseră, prin Yoga, beatitudinea, erau preafericiţi.Legenda relatează despre un moldovean care i-a slujit unui Rohman timp de şapte ani (necesari deschiderii celor şapte chakre), în schimbul dezvăluirii secretului Apei de Foc (v. mai sus alegoria Focului).Lovinescu face următoarea remarcă (Interpretarea..., p.67): "Complementarismul şi strânsa solidaritate dintre Arborele Vieţii şi Apa Vieţii constituie una din temele cele mai răspândite în simbologia universală... Influenţele cereşti se coboară de-a lungul Polului, al Axului vertical... pentru a se transforma, a se distribui la rădăcina copacului" (Mula adhara). În Cartea Facerii din Biblie, din Arborele Vieţii din centrul Raiului izvorăsc fluviile (în sanskrită "nadi", canalele).În Povestea viei (Interpretarea..., p.122-123) se descriu etapele realizării Sinelui, iluminarea treptată a canalelor şi chakrelor: "După unsprezece crengi verzi, frunzele au început să fie de aramă strălucitoare... continuă să urce. De data asta frunzele erau de argint... Ajunsese la crengile de aur. Trecu de ele şi se află dintr-odată la crengi cu nestemate. În mijlocul nestematelor, stătea Ulciorul Bucuriei... şi din el se răspândeau în toate părţile raze...Văzu curgând în acelaşi timp Izvorul Bucuriei". Preasfântul îi spuse că el ar fi putut să fie "omul care să fi adus pe pământ Ulciorul Bucuriei şi Izvorul Vieţii, ca să fie dat oamenilor. Altcineva va face lucrul acesta". Alegoria este evidentă: crengile cu nestemate sunt etapa ultimă, Sahasrara. În centrul ei se află Brahmarandra (Ulciorul Bucuriei), deschiderea prin care se revarsă Kundalini, apa vie, care conferă bucuria, beatitudinea (Ananda, în sanskrită).După ce sunt depăşite primele unsprezece crengi (verzi, deci obişnuite), are loc o transcendere, căci încep să ni se dezvăluie elementele structurii subtile: frunzele de aramă, de argint, de aur şi de nestemate, culminând cu Ulciorul Bucuriei, în care noi vedem o trimitere clară la Potirul sfânt al Graalului din ciclul arthurian al legendelor Mesei Rotunde. Cele unsprezece crengi pot fi o referire la etapa actuală a ciclului, era Peştilor, cea de-a unsprezecea (a douăsprezecea şi ultima, fiind era Vărsătorului simbolizată de Ulcior).Lovinescu face o interesantă legătură între numele eroului din basm şi cel al Sfântului Dumitru "izvorâtorul de mir", deci cel ce revarsă "apa vie" a lui Kundalini (noi l-am numi Vărsător, simbol al erei celei noi, deci al lui Kalki).Sahaja Yoghinii ştiu din proprie experienţă că după ce a primit Realizarea Sinelui, cel iniţiat poate la rândul său ajuta la emanciparea altora, trezindu-le energia Kundalini, aşa cum se descrie în Povestea găinuşii de aur (ibid., p.106--107). Gheorghe "reuşise să realizeze în el însuşi o purificare şi o armonizare superioară stării lui

60

anterioare". El trece "de la starea contemplativă la aceea de legătură directă cu dumnezeirea". Faptul că Dumnezeu îi dăduse dezlegare să dea sămânţă din pom (al Vieţii, deci să răspândească ştiinţa secretă), la oameni atât buni cât şi răi "ca să se întindă în toată lumea", reprezenta "o adevărată investire a lui Gheorghe cu calitatea de "guru", adică de ajutor pentru purificarea altor spirite încarnate în oameni... După ce şi-a lucrat pământul, adică şi-a purificat spiritul (căci acesta este sensul ezoteric de "lucrător al pământului" - Gheorghios, în greceşte), i s-a dat sarcina de "semănător" cu toate implicaţiile sale... Sămânţa din care să crească" arborele.

ALEGORIA SUFLULUI DIVINDin cele mai vechi timpuri, se ştia că trezirea energiei Kundalini se manifestă sub forma unui suflu. Pentru creştini este clasic exemplul zilei de Rusalii când Duhul Sfânt s-a manifestat ca un vânt puternic (Faptele Apostolilor 2.2). Atât Vechiul cât şi Noul Testament conţin numeroase referiri la acest suflu. De altfel, "duh" înseamnă "suflare" fiind un cuvânt de provenienţă slavonă (spiritus, în latină; pneuma, în greacă). Cei care practică Sahaja Yoga (Yoga Spontană) resimt o briză (adiere) răcoroasă ieşind din fontanelă şi din centrul palmelor. Referitor la această formă sub care este percepută energia spirituală, Strabon consemna: "În scurt timp, Deceneu însuşi a fost socotit pătruns de suflul divin, la fel cum am spus când am vorbit despre Zalmoxis" (Geografia VII 3.11; trad. Adelina Piatkovski şi Felicia Vanţ-Ştef). În balada Mioriţa, eroul cere să i se pună la cap trei fluiere, din trei materiale diferite, care simbolizează suflul (vântul) ce animă cele trei canale (care se intersectează în cap, la nivelul chakrei Agya):"Iar la cap să-mi puiFluieraş de fag,/ Mult zice cu drag;Fluieraş de os,/ Mult zice duios;Fluieraş de soc/ Mult zice cu foc!Vântul când a bate,/ Prin ele-a răzbate".

Putem considera că fagul şi socul reprezintă canalele laterale: pe cel stâng, latura emotivă (cel ce zice cu drag) şi pe cel drept, solar, al acţiunii (cel ce zice cu foc). Fluierul de os este, evident, coloana vertebrală, osoasă, al cărei gol interior conţine măduva.

61