1

Comuna Moșna

Comuna Moșna și

Stephan Ludwig Roth

Broșură pentru încurajarea activităților turistice, editată în cadrul proiectului Circuitul

Turistic “Pe urmele lui St. L. Roth” www.peurmeleluiroth.ro

Mediaș 2015

2

Toate drepturile asupra acestui material aparțin comunei Moșna.

Este interzisă retipărirea sau reproducerea fără acordul comunei Moșna.

Proiectul contribuie la promovarea și punerea în valoare a patrimoniului

material și imaterial al comunei prin valorificarea principiilor și

tehnicilor de analiză a ecomuzeului sibian.

P.N.D.R. 2007-2013 Program cofinanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României prin

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală - GAL Podișul Mediașului, Axa IV

LEADER Măsura 3.1.3. Încurajarea activităților turistice

Acest material promoțional se distribuie gratuit

Editura “Știință, Cultură și Artă” Mediaș

Tipărit la TIPO MEDIENSIS – 0770 388 640

www.tipomed.ro

3

Comuna Moșna Comuna Moșna, loc al confluenţelor culturale, conservă şi astăzi

pecetea de specific transilvan în vreme ce timpul continuă să-şi îndeplinească fireasca datorie de martor și mijlocitor al evenimentelor.

Veche localitate a pământului transilvan, Moşna este situată în partea centrală a ţării, la intersecţia paralelei de 4605’ latitudine nordică cu meridianul de 24025’ longitudine estică.

În cadrul judeţului Sibiu, a cărui parte integrantă este din 1968 – când în România a fost efectuată o nouă organizare administrativ-teritorială – Moşna se află în partea de nord a acestuia.

Poziţia geografică favorabilă de care dispune i-a permis scoaterea din izolarea la care au fost supuse atâtea aşezări ale ţării, și în acelaşi timp i-a influenţat și evoluţia de-a lungul timpului.

Povestea întemeierii În biserica din Moşna poate fi observată şi pasărea sculptată, ce aminteşte de legenda păsării care a ales locul întemeierii satului.

Se spune că în vremurile când saşii au ajuns în aceste locuri împădurite, se tot gândeau unde să aleagă loc potrivit pentru întemeierea unei noi localităţi. La un moment dat, ajunşi pe Hula Almei, cel mai ridicat deal din zonă, au văzut o pasăre nespus de frumoasă, aurie, aşa cum nu văzuseră niciodată. Parcă ar fi fost pasărea măiastră. Primul gând a fost că pasărea este un semn al cerurilor, care le va indica unde să-şi întemeieze casele. Aşa că urmăriră zborul ei, iară colo unde pasărea a coborât, au ridicat saşii biserica. Numele localităţii ar veni de la cuvântul Meshn, care pe săseşte înseamnă chiar pasăre. În cel mai vechi document care se referă la localităţile săseşti din zona Târnavelor, datat 1283, apare menţionat numele preotului Petrus din Moşna, şi de atunci, Moşna a ajuns o localitate prosperă, în competiţie cu Mediaş şi cu Biertan, pentru a deveni reşedinţă de scaun. Altarul bisericii nu este cel original, acesta fiind vândut într-o perioadă de restrişte, în 1720, bisericii din Cincu. Cel de acum datează din 1740, însă pictura centrală, al cărei mesaj este "Treziţi-vă şi vă rugaţi!" este recentă, din anii '70. Orga a fost proaspăt restaurată, în prezent funcţionând atât pe aer, cât şi pe energie electrică. Picturile de pe panourile balconului, cu frunze de viţă de vie şi fructe, sunt reprezentative pentru ocupaţia primă a saşilor de aici, viticultura şi

4

pomicultura. Tot aici apar însemnele breslelor vestite din localitate, cele care au adus bunăstarea localităţii.

Moşna founding story In the church in Moşna one can notice the sculpted bird that reminds us of the legend of the bird that chose the place the village is set in. The story tells that when Saxons reached this wooden area they were seeking for a fit place to set a new village. At one point, when on the hill Hula Almei, the highest hill in the area, they spotted an extremely beautiful golden bird like they had never seen before. Like a magic bird. The first thought that crossed their mind was that the bird was a sign from the above, to show them where to settle down. So they followed the bird and built the Saxon church on the spot the bird landed. The name of the place is supposed to origin from the word Meshn, that in Saxon means bird. The oldest document mentioning the Saxon villages in the area of Târnavelor, dated 1283, refers to the name of the priest Petrus of Moşna, and ever since then, Moşna has become a prosperous commune, competing with Mediaş and Biertan, for the title of Residency of the Seat. The church altar is not the original one, since it was sold in times of despair, in 1720, to the church in Cincu. The current altar dates back to 1740, but the central painting, that holds the message "Treziţi-vă şi vă rugaţi!" (Rise and pray!) is recent, from 1970. The organ pipe is newly reconditioned, and is currently working both by air as well as by electric power. The paintings on the balcony panels, showing vine leafs and fruits, are representative for the main occupation of the local Saxons, namely wine yards and orchards. The same paintings show the signs of the famous guilds in the area, the ones that brought wealth to the place.

Gründungsgeschichte In der Kirche aus Moșna (Meschen) kann auch der geschnitzte Holzvogel gesehen werden, der an die Legende des Vogels, der die Gründung des Dorfes wählte, erinnert. Es wird gesagt, dass in Zeiten, in denen die Sachsen in diese bewaldeten Orte kamen, daran dachten, einen passenden Ort für die Gründung einer neuen Siedlung zu wählen. Zu einer Zeit, als sie auf dem höchsten Hügel in der Umgebung ankamen, sahen sie einen wunderschönen goldenen Vogel, wie sie noch nie gesehen hatten. Es war wie ein Zaubervogel. Der erste Gedanke war, dass der Vogel ein Zeichen vom

5

Himmel sei, der anzeigt, wo sie ihre Häuser bauen sollen. So verfolgten sie ihren Flug, und dort, wo der Vogel sich niederließ, bauten die Sachsen ihre Kirche. Der Name der Ortschaft kommt von dem Wort Meshn, das sächsisch Vogel bedeutet. In der ältesten Urkunde, die sich auf die sächsischen Ortschaften in der Târnavelor-Gegend bezieht und von 1283 stammt, erscheint der Name des Priesters Petrus aus Moșna (Meschen) und seit dann wurde Moșna eine wohlhabende Ortschaft, im Wettstreit mit Mediaș (Mediasch) und Biertan (Birthälm), um die Vorherrschaft des Mediascher Stuhls. Der Altar ist kein Original, da der ursprüngliche in Zeiten der Not, im Jahr1720, an die Kirche aus Cincu verkauft wird. Der jetzige stammt von 1740, aber die zentrale Malerei, deren Botschaft "Wacht auf und betet!" ist, ist aktueller, aus den 70er Jahren. Die Orgel wurde frisch restauriert, zur Zeit funktioniert sie sowohl mit Luft, als auch mit elektrischem Strom. Die Gemälde an den Balkonplatten mit belaubten Reben und Obst sind repräsentativ für die Beschäftigung der Sachsen aus dieser Gegend, Wein- und Obstbau. Hier erscheinen auch die Abzeichen der berühmten lokalen Zünfte, die zum Wohlergehen der Ortschaft geführt haben.

L'histoire de la fondation Dans l'église de Moşna on peut observer aussi l'oiseau sculpté, qui rappelle la légende de l'oiseau qui a choisi le lieu de la fondation du village. On dit qu'à l'époque où les saxons sont arrivés à ces lieux boisés, ils cherchaient une place appropriée pour fonder une nouvelle localité. À un moment donné, lorsqu'ils sont arrivés sur la Colline de Alma, la plus haute colline de la région, ils ont vu un oiseau extraordinairement beau, doré, comme ils n'ont jamais vu. Comme si c'était « pasărea măiastră » (un oiseau symbolique de la mythologie roumaine). La première pensée était que l'oiseau était un signe provenant des cieux, qui les indiqueraient la place où ils devaient construire leurs maisons. Ainsi ils ont suivi son vol et là où l'oiseau est descendu les saxons ont édifié l'église. On dit que le nom de la localité provienne du mot Meshn, qui, en langue saxonne, signifie l'oiseau. Dans le plus ancien document qui se réfère aux localités saxonnes de la zone des Târnave daté en 1283, on a fait la mention du prêtre Petrus de Moşna, et à partir de ce moment-là, Moşna est devenu un localité prospère, en compétition avec la ville de Mediaş et avec Biertan, pour devenir le centre du département.

6

L'autel de l'église n'est pas l'autel original, le dernier a été vendu pendant une période de pauvreté, en 1720, à l'église de Cincu. Celui de présent date de 1740, mais la peinture centrale, dont le message est: "Réveillez-vous et soyez en prière!" est récente, des années '70. L'orgue a été récemment restaurée et au présent elle fonctionne avec l'air, mais aussi avec de l'énergie électrique. Les peintures sur les panneaux du balcon, avec des feuilles de vignes et des fruits, sont représentatives pour la plus importante et la première occupation des saxons de cette région, la viticulture et la pomiculture. C'est toujours ici qu'apparaissent les signes des artisanats fameux dans la localité, qui ont contribué au bien-être de la localité.

Comuna Moșna - sat Moșna

Localitatea este atestată documentar în 1280, amintită drept comună liberă în Ţara Vinului, cu numele de Musyna. Alte denumiri: villa Musna, Muzsna, Meschen. Vatra veche a satului păstrează caracteristicile coloniştilor germanici din punct de vedere urbanistic şi arhitectonic. Moșna, un târg în scaunul săsesc Mediaș, locuit de sași și români, având o parohie și o biserică evanghelică aparținând de Capitlul din Mediaș, o parohie și o biserică greco-unită și una greco-neunită, de ultima aparținând filialele din Nemșa și Alma Vii, afiliate la parohia catolică din Mediaș, este situată în bazinul hidrografic al râului Mureș și al afluentului său Târnava Mare. Teritoriul său este împărțit în trei părți de hotar, dintre care una rămâne în odihnă în fiecare an. Moșna, în dezvoltarea sa, a devenit una dintre comunele cele mai înstărite de pe Valea Târnavelor, mai ales după ce în sec. XIV-XV, două sate învecinate, Furkeschdorf și Weissdorf au fost părăsite și Moșna, împreună cu Mediaș și respectiv, Alma și Metiș și-au împărțit teritoriul acestora. Cum Moșna are un teritoriu cu dealuri abrupte, cu pante pronunțate, cu o climă blândă, potrivită culturii viței de vie, sigur că această ramură agricolă a fost, peste secole, o sursă de venit foarte importantă pentru gospodarii moșneni. Toate casele se construiau cu pivnițe la subsol, de regulă sub toată casa. Prin anii '30 din secolul trecut au apărut primele teascuri metalice, care apoi, încetul cu încetul, au înlocuit cele din lemn, astăzi căutate ca obiecte de muzeu.

7

The place has been documentarily attested in 1280, when it was mentioned as an independent commune in Ţara Vinului (Wine land), under the name of Musyna. Other names of the place: villa Musna, Muzsna, Meschen.

The old village toft still keeps the characteristics of the German colonists from an architectural and village planning point of view.

Moşna, a borough belonging to the German Seat of Mediaș, inhabited by Saxons and Wallachs, with an Evangelical congregation and church belonging to the Capitulum of Mediaș, a Unite (Greek-Catholic) congregation and church and a Greek-Orthodox congregation and church, the latter with subsidiaries in Nemșa and Alma Vii, affiliated to the Catholic congregation of Mediaș, is placed in the hydrographic basin of Mureș river and of its affluent Târnava Mare. The territory is divided in three circumscriptions of which one remains unused every year.

In time Moșna developed to be one of the wealthiest communes in the area, Valea Târnavelor, especially after two neighboring villages, Furkeschdorf și Weissdorf, have been abandoned in the 14th – 15th century, and Moşna shared the territory with Mediaș, Alma and Metiș. Since Moșna is placed in a steep hill area, with a mild climate proper for wine yards, this agricultural occupation became over the centuries an important income source for the toftmen of Moşna. All houses were built with underground cellars, usually the size of the house itself. In the 1930 the first metallic grape crushers appeared and gradually replaced the wooden grape crushers that are today highly sought as museum items. Die Ortschaft wurde 1280 zum ersten Mal urkundlich erwähnt, sie wurde eine freie Gemeinde im Weinland, namens Musyna genannt. Andere Bezeichnungen sind villa Musna, Muzsna, Meschen. Das alte Gebiet des Dorfes pflegt die Eigenschaften der deutschen Siedler aus städtebaulichem und architektonischem Gesichtpunkt. Moșna, eine Messe im sächsischen Stuhl Mediaș, die von Deutschen und Walachen bewohnt wird, mit einer Gemeinde und einer evangelischen Kirche, die zu dem Mediascher Kapitol gehört, einer Gemeinde und einer griechisch-vereinten Kirche und einer griechisch-orthodeoxen Kirche- zur letzten gehören die Tochtergesellschaften von Nemșa und Alma Vii, die zur katholischen Gemeinde aus Mediaș gehören- befindet sich im Becken des Flusses Mureș und seines Nebenflusses Târnava Mare. Sein Gebiet ist in drei Teile eingeteilt, von denen in jedem Jahr einer unbebaut ist.

8

Moșna hat sich entwickelt und wurde zu einer der reichsten Gemeinden im Kokeltal, vor allem nachdem im XIV.-XV. Jahrhundert, zwei benachbarte Dörfer, Furkeschdorf und Weissdorf verlassen wurden und Moșna mit Mediaș bzw. Alma und Metiș sich ihr Territorium aufgeteilt haben. Wie Moșna eine Fläche mit steilen Hügeln, ausgeprägten Hängen, mit mildem fãr den Weinbau geeignetem Klima ist, war sicher dieser Wirtschaftszweig eine sehr wichtige Einnahmequelle für die Meschner Bewohner. Alle Häuser beherbergten im Untergeschoss einen Keller, gewöhnlich unter dem ganzen Haus. In den 30er Jahren des letzten Jahrhunderts erschienen die ersten Metallpressen, die diejenigen aus Holz ersetzten, die heute als Museumsobjekte sehr gesucht sind. La localité est attestée pour la première fois en 1280, mentionnée comme commune libre dans le Pays du Vin, ayant le nom Musyna. D'autres noms: villa Musna, Muzsna, Meschen. L'ancien foyer du village garde les caractéristiques des colons germaniques de la perspective urbanistique et architectonique. Moșna, un bourg de la région saxonne de Mediaș, habité par des saxons et des valaques, ayant une paroisse et une église évangélique appartenant au Capitule de Mediaș, une paroisse et une église uniate et une église non-uniate, les filiales de Nemșa et Alma Vii appartenant à la dernière, affiliées à la paroisse catholique de Mediaș, est situé dans le basin hydrographique de la rivière Mureș et de son affluent Târnava Mare. Son territoire est divisé en trois parties de par la frontière, dont l'une reste en repos chaque année. Moșna, dans son évolution, est devenue l'une des plus riches communes de la Vallée des Târnave, en spécial comme, pendant les 14ème – 15ème siècles, deux villages avoisinants, Furkeschdorf et Weissdorf ont été quitté et Moșna, avec Mediaș et respectivement, Alma et Metiș ont reçu le territoire de ces villages. Lorsque Moșna a un territoire avec des collines abruptes, avec des pantes prononcées, avec un climat doux, approprié pour la culture de la vigne, bien sûr cette branche agricole a été, le long des siècles, une très importante source de revenu pour les propriétaires de Moşna. Toutes les maisons étaient construites avec des celliers au sous-sol, d'habitude sous l'entière maison. Vers les années '30 du siècle passé, les premiers pressoirs en métal sont apparus, lesquels, peu à peu, ont remplacé les pressoirs en bois, qui sont appréciés au présent comme pièces de musée.

9

10

11

Comuna Moșna – sat Nemșa

Localitatea Nemşa (în dialectul săsesc Nimesch, Nimeš, în germană Niemesch, Nimesch, Nimisch, Nimschdorf, în maghiară Nemes, Szásznemes) este atestată documentar din 1359. Primii locuitori au fost saşii, în proporţie de 90%. La o margine a satului, pe o străduţă alăturată erau şi câteva case de români. Ponderea mare a pământului o deţineau saşii. Erau buni gospodari şi se îndeletniceau cu creşterea animalelor (vaci, bivoli, oi), cu albinăritul. Pentru că aveau pământ mult, bun şi foarte roditor, aveau nevoie de cineva care să-i ajute să lucreze pământul şi astfel au apărut la Nemşa câteva familii de rromi. Cu timpul saşii au plecat, rromii s-au înmulţit şi au luat locul saşilor. Biserica evanghelică fortificată din Nemşa, cea iniţială, a fost construită la începutul anilor 1400. Clopotniţa datează din 1869, an în care se demolează zidul de apărare, în locul lui construindu-se un zid mic, mai simplu. Până în anul 1739 a fost biserică tip hală. Altarul triptic, realizat în secolul XVI, se află, în prezent, la biserica Sf. Margareta, din Mediaş. Turnul - clopotniţă adăposteşte un clopot turnat în secolul XV. Orga a fost realizată în 1883 de sibianul Wilhelm Hörbiger. De-a lungul timpului au locuit şi au trecut pe la Nemşa multe personalităţi, dintre toate însă răzbate figura lui Şt. L. Roth, mare cărturar sas, care a crezut până la moarte în înţelegerea tuturor naţionalităţilor din Transilvania, la luminarea permanentă a saşilor şi instruirea românilor. Astfel, în jurul anului 1790 a fost construită aici o casă parohială, în care Şt. L. Roth şi-a scris cele mai importante lucrări ale sale. The place Nemşa (in Saxon dialect Nimesch, Nimeš, In German Niemesch, Nimesch, Nimisch, Nimschdorf, in Hungarian Nemes, Szásznemes) has been documentarily attested in 1359. The Saxons were the first inhabitants here, by a share of 90%. There were only a few houses of Romanians at the periphery of the village, on a side alley. Most of the land plots were the property of Saxons. They were hard working men; they were farmers (raised cattle, buffalos and sheep) and bee keepers. Since they had lucrative and fruitful land they needed help to work the land so they brought a few Roma families in Nemşa as helpers. In time the Saxons left the village, the Romas bred and replaced the Saxons. The fortified Evangelical church of Nemşa, the initial one, has been built in the beginning of 1400. The tower bell dates back to 1869, and in the same year the defense wall has been demolished and a simpler and shorter

12

wall was built instead. Up until 1739 the church was a hall type church. The triptych altar, built in the 16th century is now in St. Margret Church in Mediaş. The bell tower hosts a casted bell from the 15th century. The organ pipe was made in 1883 by Wilhelm Hörbiger from Sibiu.

Many personalities have passed through and lived in Nemşa in time, but Şt. L. Roth stands above all of them; a great Saxon scholar that believed to his grave in the harmonious agreement of all nationalities in Transylvania, in the permanent enlightenment of the Saxons and in the permanent schooling of the Romanians. As a result, a church house was built in 1790 in Nemşa, where Şt. L. Roth wrote most of his works. Der Dorf Nemșa (sächsisch Nimesch, Nimes, Deutsch Niemesch, Nimesch, Nimisch, Nimschdorf, ungarisch Nemes, Szásznemes) wurde 1359 zum ersten Mal urkundlich erwähnt. Die ersten Bewohner waren die Sachsen, 90%. An einem Ende des Dorfes, auf einer Seitenstraße waren auch einige rumänische Häuser. Der Großteil des Bodens war unter den Sachsen verteilt. Sie waren gute Landwirten und züchteten Vieh (Kühe, Büffel, Schafe) und Bienen. Weil sie vielen guten und fruchtbaren Boden hatten, brauchten sie Hilfe bei der Bearbeitung des Bodens, so dass nach Nemsa einige Roma-Familien kamen. Im Laufe der Zeit verließen die Sachsen die Ortschaft, die Roma vermehrten sich und ersetzten die Sachsen. Die ursprüngliche Kirchenburg aus Nemșa (Nimesch) wurde Anfang des Jahres 1400 gebaut. Der Glockenturm stammt aus dem Jahr 1869, Jahr in dem die Wehrmauer abgerissen wird, an ihrer Stelle wird eine kleine, einfachere Mauer gebaut. Bis 1739 war es eine Hallenkirche. Der Flügelaltar, der im sechzehnten Jahrhundert gebaut wurde, ist zur Zeit in der Margarethenkirche aus Mediaș. Der Glockenturm beherbergt eine Glocke, die im fünfzehnten Jahrhundert gegossen wurde. Die Orgel wurde 1883 vom Hermannstädter Wilhelm Hörbiger gebaut. Im Laufe der Zeit lebten und kamen viele Persönlichkeiten nach Nemșa, von allen ist aber St. L. Roth die wichtigste, die bis zum Tod an das Zusammenleben aller Nationalitäten in Siebenbürgen, an die permanente Beleuchtung der Sachsen und Ausbildung der Rumänen glaubte. So wurde um 1790 hier ein Pfarrhaus gebaut, wo L. Roth seine wichtigsten Werke schrieb. La localité Nemşa (dans le dialecte saxonne Nimesch, Nimeš, en allemand Niemesch, Nimesch, Nimisch, Nimschdorf, en hongrois Nemes, Szásznemes) est attestée pour la première fois en 1359. Les premiers habitants ont été les Saxons, en proportion de 90%. À un bord du village, sur

13

une ruelle adjacente, il y avait aussi quelques maisons de roumains. Le grand poids de la terre était détenu par les saxons. Ils étaient de bons propriétaires et ils s'occupaient avec l'élevage des animaux (des vaches, des buffles, des moutons), avec l'élevage des abeilles. Comme ils avaient beaucoup de terre qui était bon et très fertile, ils avaient besoin de personnes qui les aident cultiver la terre et ainsi quelques familles Roms sont apparus à Nemşa. Par la suite, les saxons sont partis, les Roms se sont multipliés et ils ont remplacé les saxons. L'église évangélique fortifiée de Nemşa, l'église initiale, a été construite au but des années 1400. Le campanile date depuis 1869, quand le mur de défense est démoli, un petit mur, plus simple est construit à sa place. Jusqu'à 1739 c'était une église – halle. L'autel triptyque, réalisé dans le 16ème siècle, se trouve, au présent, à l'église Sf. Margareta, de Mediaş. Le campanile abrite un clocher fondu dans le 15ème siècle. L'orgue a été réalisé en 1883 par Wilhelm Hörbiger de Sibiu. Avec le temps, beaucoup de personnalités ont habité et ont passé par la localité Nemşa, dont on remarque la figure de Şt. L. Roth, un grand érudit saxon, qui avait de la confiance absolue dans l'amitié de toutes les nationalités de Transylvanie, dans l'éclairement permanente des saxons et dans l'instruction des roumains. Ainsi, vers 1790 une maison curiale a été construite ici, où Şt. L. Roth a écrit ses plus importants ouvrages.

Comuna Moșna – sat Alma Vii

Alma Vii, mai demult Alma între Vii, Alma săsească (în germană

Almen, în maghiară Szászalmád, Almád, Szászalmás, Német-Almás, Almás) este o localitate în judeţul Sibiu, România. Prima menţiune documentară datează din 1289 în actul „Herritus de Alma sacerdotes“ şi din ea aflăm că localitatea depindea de Capitulul de Mediaş, pentru ca un alt document, de această dată din 1356, să o amintească drept comună liberă a Scaunului de Mediaş. S-a aflat în această situaţie până în 1872, când a fost inclusă în judeţul Târnava Mare. Între 1951-1968 Alma Vii a ţinut de Regiunea Braşov, raionul Mediaş. Din 1968 face parte din judeţul Sibiu. Dealul pe care este amplasată biserica este uşor de apărat în părţile de sud şi de vest, unde pantele sunt abrupte. Zidul are la bază o grosime de 1,5 metri, fiind construit din pietre nefasonate şi bolovani de râu, subţiindu-se apoi în partea superioară, unde s-a folosit cărămidă.

14

Alma Vii este situată în partea superioară a râului Calva (Kaltbach), la marginea zonei viticole a Mediaşului, pe drumul ce leagă oraşul Mediaş de Agnita. Este posibil să fi existat aici o exploatare viticolă intensă. Datorită industriei chimice din Copşa Mică viticultura a suferit puternic, azi nu mai este practicată. Biserica săsească, se află pe panta unui deal care domină comuna şi datează de la începutul secolului al XIV-lea, dar fortificaţia din jurul ei a fost ridicată aproape două secole mai târziu. Orga bisericii, construită în 1840, este amplasată în capătul de vest al sălii, prilej cu care a fost ridicată şi o mică anexă care îi găzduieşte foalele. În 1966 s-a întreprins o masivă restaurare, care a redat cetăţii aspectul iniţial. Alma Vii, formerly known as Alma între Vii, Alma săsească (German Almen, Hungarian Szászalmád, Almád, Szászalmás, Német-Almás, Almás) is a place in Sibiu County, Romania. The first documented mention of Alma Vii goes back to 1289 in the document Herritus de Alma sacerdotes, according to which the place was dependent on the Capitulum of Mediaș, whereas a different document dated 1356 mentioned the place as an independent commune of the Seat of Mediaș. This changed in 1872 when the commune was included in the county Târnava Mare. Between 1951 and 1968 Alma Vii was part of Brașov Region. In 1968 it became part of Sibiu County. The hill the church is built on is easy to defend on the Southern and Western sides due to the steep slopes. The wall has a 1.5 m thick base, is made of rubble masonry and river stones, and it gets thinner to the top where it is made of brick. Alma Vii is placed on the superior part of Calva (Kaltbach) river, at the edge of the vineyard area of Mediaş, on the road that connects Mediaş and Agnita. There may have been extremely lucrative vineyards in the area, but due to the chemical industrialization of Copşa Mică the vineyards were hugely impacted and are no longer productive. The Saxon church is on the slope of a hill, watching over the commune, and lasts since the 14th century. The organ pipe of the church, constructed in 1840, is placed on the Western side of the room, with an extension that hosts its swell. In 1966 there was massive rehabilitation that brought the church back to its original state.

15

Alma Vii (Almen), früher Alma zwischen den Weinbergen, sächsisch Almen (deutsch Almen, ungarisch Szászalmád, Almad, Szászalmás, Német-Almas, Almas) ist eine Ortschaft im Kreis Sibiu (Hermannstadt), Rumänien. Die Name wurde im Jahr 1289 in der Urkunde "Herritus de Alma sacerdotes" zum ersten Mal erwähnt und daraus erfahren wir, dass die Ortschaft zum Mediascher Kapitel gehörte, während ein anderes Dokument aus dem Jahr 1356, es als freie Gemeinde des Mediascher Stuhls erwähnt. Die Ortschaft hatte dieses Statut bis 1872, als sie in den Kreis Târnava Mare (Große Kokel) eingeschlossen wurde. Zwischen 1951-1968 gehörte Alma Vii zur Region Brasov (Kronstadt), Kreis Medias. Seit 1968 gehört es zum Kreis Sibiu (Hermannstadt). Der Hügel, auf dem sich die Kirche befindet, kann in dem südlichen und westlichen Teil, wo die Hänge steil sind, leicht verteidigt werden. Die Mauer hat am Sockel eine Dicke von 1,5 Meter, ist aus ungeformten Steinen und Flusssteinen gebaut, verdünnt sich dann auf der oberen Seite, wo Mauerstein verwendet wurde. Alma Vii liegt im oberen Teil des Flusses Calva (Kaltbach) am Rande des Weinanbaugebiets von Medias, auf der Straße zwischen Medias und Agnita (Agnetheln). Es ist möglich, dass hier eine intensive Weinausbeutung gewesen ist. Aufgrund der wachsenden Chemieindustrie von Copsa Mica, hat der Weinbau viel zu leiden gehabt und wird heute nicht mehr betrieben. Die sächsische Kirche, liegt auf einem Hügel, der die Gemeinde beherrscht und stammt vom Anfang des XIV. Jahrhunderts, aber die Festung um sie wurde fast zwei Jahrhunderte später gebaut. Die Orgel der Kirche wurde 1840 gebaut, befindet sich am westlichen Ende der Halle; mit dieser Gelegenheit wurde auch ein kleines Nebengebäude erbaut, das den Balg beherbergt. Im Jahr 1966 wurde eine massive Wiederherstellung unternommen, die der Burg das ursprüngliche Erscheinungsbild gab. Alma Vii, anciennement Alma între Vii, Alma săsească (en allemand Almen, en hongrois Szászalmád, Almád, Szászalmás, Német-Almás, Almás) est une localite dans le département de Sibiu, Roumanie. La première mention documentaire date depuis 1289 dans le document „Herritus de Alma sacerdotes“ et c'est ici qui nous avons appris que la localité dépendait du Capitule de Mediaş, et d'autre part un autre document, qui datait de 1356, le mentionnait en tant que commune libre de la Chaire de Mediaş. Elle s'est trouvée dans cette situation jusqu'à 1872, lors qu'elle a été inclue dans le département Târnava Mare. Entre 1951-1968 Alma

16

Vii est appartenu de la Région de Braşov, le secteur de Mediaş. Depuis 1968 elle fait partie du département de Sibiu. La colline sur laquelle l'église est située est facile a défendre des parts de sud et d'ouest, où les montées sont abruptes. Le mur a une base d'une largeur de 1,5 mètres, étant construit avec des pierres non façonnées et des galets de rivière, il est démaigri dans la partie supérieure, où l'on a utilisé des briques. Alma Vii est située dans la partie supérieure de la rivière Calva (Kaltbach), au bord de la zone viticole de Mediaş, sur le chemin qui lie la ville de Mediaş de la ville d'Agnita. Il est possible d'avoir existé ici une exploitation viticole intense. À cause de l'industrie chimique de Copşa Mică, la viticulture a beaucoup souffert, et au présent on en le pratique plus. L'église saxonne se trouve sur la pente d'une colline qui domine la commune et date depuis le but du 14ème siècle et la fortification autour de la colline a été édifiée presque deux siècles plus tard. L'orgue de l'église, construite en 1840, est placée au bout de l'ouest de la halle, c'est pourquoi on a édifié aussi une petite annexe qui héberge son soufflet. En 1966 on a démarré une grande restauration, qui a rendu l'aspect initial à la cité.

Stephan Ludwig Roth Stephan Ludwig Roth s-a născut la 24 noiembrie 1796, în familia pastorului luteran medieşean Gottlieb Roth. A urmat studiile liceale la Sibiu şi cele superioare, de teologie, la Tübingen. Suplimentar a urmat cursuri de fizică, chimie, matematică, psihologie şi pedagogie. La 4 iulie 1820 a obţinut titlul de doctor al universităţii din Tübingen, susţinând teza, revoluţionară pentru vremea aceea, “Esenţa statutului”. Timp de doi ani, din 1818 până în 1820, fost colaborator al marelui pedagog Johann Heinrich Pestalozzi, la Şcoala specială de la Yverdon, unde şi-a însuşit ideile maestrului, dar şi moderna teză a „egalităţii limbilor şi naţionalităţilor”. Stephan Ludwig Roth va reveni, în 1821, în Transilvania ca profesor la gimnaziul din Mediaş (şcoală care astăzi îi poartă numele); în 1828 va deveni prorector, iar în anul 1831 – rector al aceluiaşi gimnaziu. Înspre sfârşitul anului 1834 se va lovi de obtuzitatea oficialităţilor locale: principiile sale ferme nu vor fi pe placul potentaţilor acelor timpuri şi va fi exclus din învăţământ. Din acel moment nu-i mai rămâne decât împlinirea misiunii eclesiastice, ca predicator la Biserica Evanghelică din Mediaş, mai apoi ca preot în Nemşa (din 1837) şi

17

Moşna (din 1847), dar şi lupta pentru impunerea idealului convieţuirii paşnice între neamurile transilvănene. „Ţăranul în haină de savant”, sintagma prin care îl denumeau concetăţenii săi, ne-a lăsat câteva lucrări, de un real interes pentru istorici până în ziua de astăzi, cea mai importantă fiind Geschichte von Siebenbürgen (Istoria Transilvaniei) (1846), rămasă în manuscris. În ianuarie 1849, lui Roth i-a murit soţia şi s-a întors la Moşna, având promisiune de amnistie de la generalul revoluţionar Józef Bem. A fost arestat în 21 aprilie 1849, fiind condamnat la moarte prin împuşcare – sentință executată în 11 Mai 1849 la Cluj. Este înmormântat la Mediaş, unde există un monument, o casă memorială şi un bust în faţa liceului ce-i poartă numele.

Stephan Ludwig Roth was born in November the 24th, 1796, in the family of the Lutheran Pastor Gottlieb Roth from Mediaş.

He attended the high school in Sibiu and the Teology College in Tübingen. Furthermore, he attended physics, chemistry, mathematics, psychology and pedagogy classes. In July 4th, 1820 he was granted the title of Ph.D. of the University of Tübingen, after he presented a thesis with a revolutionary theme for those days, “Esenţa statutului” (The Essence of Statute).

For two years, from 1818 to 1820, he cooperated with the great educationist Johann Heinrich Pestalozzi, at the Special School of Yverdon, where he mastered the ideas of the great educationist, but also the modern thesis of equality of languages and of nationalities.

Stephan Ludwig Roth came back in Transylvania in 1821 as teacher at the middle school of Mediaş (currently carrying the scholars' name); in 1828 he became a vice-chancellor, and in 1831 – chancellor of same middle school. Towards the end of 1834 he faced the obtuse ideas of the local officials: his firm convictions were frowned upon by the powerful players of his time so he was excluded from the educational system. From that point on all he had left was his ecclesiastic calling, as Preacher in the Evangelical Church of Mediaş, and later on as priest in Nemşa (from 1837) and Moşna (from 1847), and the fight for his idealistic conviction that all Transylvanian people could live in harmony. Known by his fellow countrymen as „the peasant dressed as a scholar”, he left behind some extremely interesting works from a historical standpoint, of which the most important is Greschichte von Siebenbürgen (The History of Transylvania) (1846), remained as a manuscript.

In January 1849, Mr. Roth's wife passed away so he came back to Moşna holding on to a promise of amnesty from the revolutionary general

18

Józef Bem. But in April 21st 1849 he was taken in custody and sentenced to death by shooting. The death sentence was carried out on May 11th, 1849, at Cluj.

He is buried in Mediaş where he has a monument, a memorial house and a statue in front of the school that bears his name. Stephan Ludwig Roth wurde am 24. November 1796 in der Familie des Mediascher Lutherischen Pfarrers Roth Gottlieb geboren. Er besuchte das Gymnasium in Sibiu (Hermannstadt) und die Theologische Universität in Tübingen. Zusätzlich besuchte er Vorlesungen über Physik, Chemie, Mathematik, Psychologie und Pädagogik. Am 4. Juli 1820 erhielt er den Doktortitel der Universität Tübingen, nachdem er seine für die damalige Zeit revolutionäre Doktorarbeit "Das Wesen des Staates" verteidigte. Für zwei Jahre, von 1818 bis 1820 arbeitete er mit dem großen Pädagogen Johann Heinrich Pestalozzi bei der Sonderschule Yverdon, wo er sich die Ideen des Meisters und die moderne These der "Gleichberechtigung der Sprachen und Nationalitäten" aneignete. 1821 kehrt Stephan Ludwig Roth nach Siebenbürgen als Lehrer des Gymnasiums aus Medias (Schule, die heute seinen Namen trägt) zurück; 1828 wird er Prorektor und 1828 Rektor des gleichen Gymnasiums. Gegen Ende des Jahres 1834 kämpft er gegen die Stumpfheit der lokalen Beamten: seine festen Prinzipien sind nicht dem Geschmack der Potentaten der Zeit angepasst, so dass er aus dem Lehramt ausgeschlossen wird. Seitdem bleibt ihm nur die Erfüllung des kirchlichen Einsatzes als Prediger an der Evangelischen Kirche Mediaș, dann als Priester in Nemșa (1837) und Moșna (1847), aber auch der Kampf für das Ideal des friedlichen Zusammenlebens zwischen den Völkern Siebenbürgens übrig. "Der Bauer im Gelehrtenmantel“ wie ihn seine Landsleute nennen, hat uns einige Werke von großem Interesse für die Historiker überlassen, das wichtigste ist Geschichte von Siebenbürgen (1846), das als Manuskript erhalten blieb. Im Januar 1849 starb Roths Frau und er kehrte nach Moșna (Meschen) zurück, da er ein Amnestieversprechen vom revolutionären General, Josef Bem, hatte. Er wurde im 21. April 1849 festgenommen und zum Tode durch Erschießen verurteilt - am 11. Mai 1849 in Cluj (Klausenburg) vollstrecktes Urteil. Er wurde in Medias begraben, wo es ein Denkmal, einGedenkhaus und eine Büste vor der Schule, die seinen Namen trägt, gibt. Stephan Ludwig Roth este né le 24 novembre 1796, dans la famille du pasteur luthérien de Mediaş, Gottlieb Roth.

19

Il a suivi les études du lycée à Sibiu et les études supérieures, de théologie, à Tübingen. Supplémentaire, il a suivi les cours de physique, chimie, mathématique, psychologie et pédagogie. Le 4 juillet 1820 il a obtenu le titre de docteur de l'université de Tübingen, en soutenant la thèse, qui a été révolutionnaire à cette époque-là, “L'essence du statut”. Pendant deux ans, de 1818 jusqu'à 1820, ancien collaborateur du grand pédagogue Johann Heinrich Pestalozzi, à l'École Spéciale de Yverdon, où il s'est approprié les idées du maître, mais aussi la thèse moderne de „l'égalité des langues et des nationalités”. En 1821 Stephan Ludwig Roth reviendra à Transylvanie en tant que professeur au gymnase de Mediaş (une école qui porte son nom aujourd'hui); en 1828 il deviendra prorecteur, et en 1831 – recteur du même gymnase. Vers la fin de l'année 1834 il se bute contre l'insensibilité des officialités locales: ses principes fermes ne seront pas agréés par les autocrates de ces temps-là il sera exclu de l'enseignement. À partir de ce moment-là il ne lui reste que l'accomplissement de la mission ecclésiastique, en tant que prédicateur à l'Église Evangélique de Mediaş, et ensuite en tant que prêtre à Nemşa (à partir de 1837) et à Moşna (à partir de 1847), mais aussi la lutte pour l'imposition de l'idéal de la cohabitation pacifique des nations de Transylvanie. „Le paysan en vêtements de savant”, le syntagme que ses concitoyens utilisaient pour le nommer, nous a laissé quelques ouvrages, qui sont d'un réel intérêt pour les historiens jusqu'au présent, dont le plus important est Geschichte von Siebenbürgen (l'Histoire de la Transylvanie) (1846), qui est resté en manuscrit. En janvier 1849, l'épouse de Roth est décédée et il est revenu à Moşna, ayant la promesse d'amnistie du général révolutionnaire Józef Bem. Il a été arrêté le 21 avril 1849, étant condamné la mort par fusillade - la sentence executée le 11 mai 1849 à Cluj. Il est enterré à Mediaş, où il ya un monument, une maison-mémorial et un buste devant le lycée qui porte son nom.

Stephan Ludwig Roth - citate

„Domnii din Dieta de la Cluj voiesc să vadă născută o limbă de cancelarie şi acum se bucură că copilul a fost adus pe lume. A declara o limbă drept limbă oficială a ţării nu e nevoie. Căci noi avem deja o limbă a ţării. Nu este limba germană, dar nici cea maghiară, ci este limba valahă (română). Oricât ne-am suci şi ne-am învârti noi, naţiunile reprezentate în Dietă, nu putem schimba nimic. Aceasta este realitatea. (...) Această realitate nu poate fi contestată. De

20

îndată ce se întâlnesc doi cetăţeni de naţionalităţi diferite şi niciunul nu cunoaşte limba celuilalt, de îndată limba valahă le slujeşte de tălmaci. Când faci o călătorie, când te duci la iarmaroc, limba valahă o cunoaşte oricine. Înainte de a face încercarea dacă cineva ştie limba germană sau celălalt cea maghiară, conversaţia începe în valahă. Cu valahul oricum nu poţi altfel sta de vorbă, căci de obicei el nu vorbeşte decât în graiul lui. E explicabil: ca să înveţi limba maghiară sau cea germană, ai nevoie de cursuri şcolare; limba valahă o înveţi singur, pe stradă, în contactul zilnic cu oamenii. Uşurinţa învăţatului ei nu stă numai în marele număr de cuvinte latineşti, pe care acest popor (...) le-a adoptat odată cu contopirea sau cu coloniştii romani şi care nouă, transilvanilor, ne sunt precunoscute, datorită educaţiei noastre în spirit latin de până acum, ci şi prin faptul că viaţa însăşi ne pune zilnic în contact cu acest popor numeros.“(1842) "Acest sentiment puternic de a trăi şi de a muri pentru naţionalitatea lor l-au exteriorizat şi l-au consfinţit cu numele de ROMÂN; şi unde este puterea care să le poată lua această naţionalitate, unde se află dreptul care ar putea să le-o conteste ?" (1848 ) „The gentlemen in the Diet of Cluj wish to see a new language emerged in the chancelleries and now they are glad their offspring has seen the light of day. There's no need to declare a language as an official language. We already have a national language. It is not German, nor Hungarian, it is Wallachian (Romanian). Regardless how much we, the nations in the Diet, try and fuss about it, we cannot change a thing. This is the reality. (...) It is an undisputable reality. As soon as two people of different nationality meet, and none of them speaks the other one's language, Wallachian serves as their interpreter. Whenever one makes a journey, or goes to the fair, Wallachian is the language spoken by everyone. Prior to testing whether the other one speaks German or Hungarian, Wallachian breaks the ice. Either way, there is no other language to use with a Wallach, since Wallachs speak their own language. And it figures, since one needs school classes to learn German or Hungarian; whereas Wallachian is self taught, on the street, in the daily human contact. The ease of learning Wallachian resides not only in the great number of Latin words that this people (...) adopted when they mixed with the Roman colonists and that comes natural for us, Transylvanian people, partly due to our Latin education so far, but also due to the fact that life itself keeps testing us on daily basis by our contact with this numerous people.“(1842)

21

"This deep feeling of living and dying for their nationality has brought out and has sanctioned these people as ROMANIANS; and where does the power to take this nationality away reside? What right do you have to argue this nationality?" (1848) "Die Herren von der Versammlung aus Cluj (Klausenburg) wollen eine Kanzleisprache hören und nun freuen sie sich, dass das Kind geboren wurde. Es ist nicht notwendig, dass eine Sprache als Amtssprache gilt. Eine Sprache als Amtssprache zu erklären ist nicht erforderlich. Denn wir haben bereits eine Sprache des Landes. Kein deutsch, aber auch kein ungarisch, sondern die walachische (rumänisch) Sprache. Egal, wie wir es drehen und wenden,wir, die Nationen, die in der Versammlung vertreten sind, wir können nichts ändern. Das ist die Realität. (...) Diese Realität kann nicht bestritten werden. Sobald sich zwei Menschen verschiedener Nationalitäten treffen und keiner die Sprache des Anderen kennt, dient ihnen das Walachische als Gemeinsamkeit. Wenn man einen Ausflug macht, auf die Messe geht, kennt jeder das Walachische. Bevor man einen Versuch macht, ob jemand deutsch oder ungarisch kann, beginnt das Gespräch walachisch. Mit einem Walachen kann man sowieso nicht reden, weil er in der Regel in seinem Dialekt spricht. Es ist verständlich: um die ungarische Sprache oder deutsch zu lernen, braucht man eine Ausbildung dafür, walachisch lernt man alleine, auf der Straße, in den täglischen Gesprächen mit den Leuten. Die Einfachheit der Sprache liegt nicht nur in der großen Anzahl von lateinischen Wörtern, die dieses Volk (...) mit der Verschmelzung oder den römischen Kolonisten angenommen hat, und die uns, Siebenbürgern, aufgrund unserer Ausbildung im lateinischen Geist bekannt sind, aber auch durch die Tatsache, dass das Leben selbst uns in täglichen Kontakt mit diesen zahlreichen Menschen bringt.“ (1842) Dieses starke Gefühl von Leben und Sterben für die Nationalität hat ihn zum RUMÄNEN gemacht und wo die Macht besteht, diese Nationalität zu nehmen, wo ist das Recht, das ihnen widersprechen könnte? " (1848) „Les messieurs de l'État de Cluj désirent voir la naissance d'une langue de chancellerie et maintenant ils sont heureux que le bébé a été mis à jour. Il n'est pas nécessaire de déclarer une langue comme la langue officielle du pays. Car nous avons déjà une langue du pays. Ce n'est pas la langue allemande, ce n'est par la langue hongroise, mais c'est la langue valaque (roumain). Nous pouvons nous tourner et nous retourner autant que nous voulons, mais nous, les nations représentées dans l'État, nous ne pouvons rien changer. C'est la réalité. (...) Cette réalité ne peut pas être contestée. Dès que

22

deux citoyens de nationalités différentes se rencontrent et aucun d'eux ne connaît la langue de l'autre, c'est la langue valaque qui lui sert lors de la négociation. Lors qu'on fait un voyage, qu'on va au marché, tout le monde connaît la langue valaque. Avant de faire la tentative si l'on parle l'allemand ou l'autre l'hongrois, la conversation commence en valaque. On ne peut converser avec le valaque qu'en valaque, car d'habitude il ne parle que sa langue maternelle. C'est complètement explicable: pour apprendre la langue hongroise ou la langue allemande, on a besoin des cours solaires ; mais la langue valaque est apprise indépendamment, dans les rues, par le contact quotidien avec les gens. La facilité de l'apprendre n'est pas assuré seulement par le grand nombre de mots latins que ce peuple (...) a adoptés au même temps que la fusion avec les colons romans et qui sont pré-connus par nous, les habitants de Transylvanie, à cause de notre éducation en esprit latin que nous avons eue jusqu'au maintenant, mais aussi par le fait que la vie même nous met chaque jour en contact avec ce peuple nombreux.“(1842) "Ce sentiment fort de vivre et de mourir pour leur nationalité l'ont extériorisé et l'ont consacré avec le nom de ROUMAIN ; et quel est le pouvoir qui puisse leur soustraire cette nationalité, où se trouve le droit qui puisse la contester?" (1848)

Atracţiile turistice principale ale comunei Moșna sunt bisericile

evanghelice fortificate din cele 3 localități, Moșna, Nemșa și Alma Vii, precum și Circuitul Ecomuzeului Moșna.

Circuitul Ecomuzeului Moșna 1. Casa tradiţională săsească Este vechea grădiniţă comunală (datată în anul 1887) situată în centrul localităţii şi care a devenit un interesant Centru de informaţii turistice şi, în acelaşi timp, un spaţiu virtual de informare. 2. Moara comunală Au existat mai multe mori, iar în 1906 s-a dat în folosinţă prima moară cu motor pe benzină, situată în vatra satului. În 1945 se construieşte moara de ciocane ce funcţionează şi azi dar în condiţii neperformante. Moara actuală este de tip tradiţional, acţionată electric, cu pietre de moară (achiziţionate din Franţa). Moara aparţine primăriei comunei Moşna şi este administată de d-nul Mihai Suciu.

23

3. Gospodării cu şura în faţă Paralel cu strada principală se află o stradă inedită cu un front de gospodării care are o structură arhitecturală atipică în sensul că anexele nu sunt în spatele casei, ci sunt amplasate în faţă. Din cauza conformaţiei solului şi a apei freatice s-a preferat construirea casei la bazele colinei şi amplasarea şurii spre stradă. La numărul 215 se poate vizita o astfel de casă atipică datată din 1895 şi care a fost locuită de un preot. Actualul proprietar Romulus Popa practică apicultura şi produce trei tipuri de miere: salcâm, tei şi polifloră. 4. Casa parohială evanghelică Alături de biserică, Casa parohială reprezintă o minunată creaţie de arhitectură cu program de inspiraţie baroc cu un plan evoluat cu decoraţiuni (din păcate multe dispărute) şi mobilier fix sau mobil, de epocă. Pivniţa trebuie, de asemenea, vizitată. În faţa clădirii se află un bust al marelui iluminist S. L. Roth, care a fost preot la Moşna intre 1847-1849.

Biserica evanghelică fortificată de la Moșna

Ansamblul din Moşna este situat în centrul de greutate al aşezării, probabil pe un monticul din mijlocul unei foste zone mlăştinoase, şi este format din mai multe componente: biserica, turnul clopotniţă la vest, ˝vechea primărie˝ - clădirea situată între biserică şi turnul de vest, utilizată ca depozit de slănină şi sistemul defensiv format din incintă de ziduri prevăzută cu drum de strajă, alte trei turnuri, zwinger, resturile unei capele romanice şi diferite anexe. Biserica (1485) este opera mesterului Andreas Lapicida din Sibiu, un sculptor faimos din regiune, și aparține goticului târziu. Intervenţii ulterioare asupra ei s-au făcut în 1575, 1791 (tribune adăugate), cât şi în 1658, 1698, 1701, 1718, 1763, 1824. În secolul XX a fost renovat interiorul. Biserica actuală a fost edificată pe amplasamentul unei bazilici romanice de secol al XIV-lea, anterioară anului oficial ca datare, 1485, bazilică din care au fost menţinute şi înglobate în clădirea actuală portalul de vest şi partea inferioară a zidurilor perimetrale Corul impunător prezintă o absidă poligonală în trei laturi, fiind acoperită de o boltă cilindrică cu penetraţii. Nervurile de teracotă ale bolţii corului şi absidei se termină în două chei de boltă ce înfăţişează un licorn şi pe Maria cu Pruncul, ultima fiind datată din 1525. Amvonul, ca şi ancadramentul de piatră al uşii, datat în 1501 şi realizat de acelaşi pietrar este unul dintre exemplele perfecte de sculptură gotică târzie din Transilvania. Tabernacolul, înalt de peste 11m, se află lângă uşa sacristiei. Monograma meşterului pietrar

24

poate fi descifrată pe strana tripartită din piatră, datând din 1500 şi terminată pe peretele sudic al corului, cu trei arce în acoladă. Biserica a suferit renovări, reparaţii şi construcţii în anii 1575, 1630, 1658, 1698, 1701, 1718, 1763, 1791, 1824, 1919, 1998, 2000.

The Evangelical Fortified Church of Mosna

The site in Moşna is placed in the center of the village, probably in a former marsh area, and is formed of a few components: the church, the tower bell on the Western side, the old village hall – the building between the church and the Western tower that is used as a lard deposit, and the defense system made of surrounding walls provided with a sentinel passage, three more towers, zwinger, the remains of a Roman chapel and various extensions. The church (1485) is the masterpiece of Andreas Lapicida of Sibiu, a famous sculptor in the area, and belongs to late Gothic. Later works have been made in 1575, 1791 (added stands), and in 1658, 1698, 1701, 1718, 1763, and 1824. In the 20th century the inside of the church was reconditioned. The current church has been erected in the place of a Roman basilica from the 14th century, prior to its official documentary attestation of 1485, a basilica from which the Western gate and the lower part of the marginal walls were kept and built-in the church. The imposing loft is a three arm polygonal apsis covered by a cylindrical arch. The baked clay grooves of the loft arch and of the apsis end in two key stones with the representation of a unicorn and Mary and baby Jesus, the last one dated in 1525. The rood loft, as well as the door stone frame, dated in 1501 and made by the same mason, is one of the perfect examples of late Gothic sculptures in Transylvania. The tabernacle, over 11 m high, is placed near the sacristy door. The monogram of the mason may be decoded on the tripartite stone stall dated in 1500 that ends on the Southern wall of the loft, with three accolade arches. The church went through reconditioning, repair works, and construction works in the years 1575, 1630, 1658, 1698, 1701, 1718, 1763, 1791, 1824, 1919, 1998, and 2000.

Die Kirchenburg von Moșna Das architektonische Ensemble von Moșna (Meschen) befindet sich im Zentrum der Siedlung, wahrscheinlich auf dem Hügel eines ehemaligen sumpfigen Gebietes, und besteht aus mehreren Komponenten: die Kirche, der

25

Glockenturm im Westen, das Alte Rathaus - das Gebäude zwischen der Kirche und dem westlichen Turm, der als Ablagerungsraum für Speck verwendet wird, und das Verteidigungssystem, das aus Wänden mit Wachstraße, drei anderen Türmen, Zwinger, den Resten einer romanischen Kapelle und verschiedenen Anlagen besteht. Die Kirche (1485) ist das Werk von Andreas Lapicida aus Sibiu (Hermannstadt), einem berühmten Bildhauer der Region, und gehört zu der Spätgotik. Nachfolgende Eingriffe an ihr wurden sowohl 1575 und 1791 (hinzugefügte Tribünen), als auch in den Jahren 1658, 1698, 1701, 1718, 1763, 1824 durchgeführt. Im zwanzigsten Jahrhundert wurde das Innere renoviert. Die heutige Kirche wurde auf dem Gelände einer römischen Basilika vom XIV Jahrhundert gebaut, die vor dem offiziellen Jahr der ersten urkundlichen Erwähnung, 1485, gebaut wurde, Basilika von der das Westportal und die Unterseite der Außenmauern erhalten geblieben sind und zum heutigen Gebäude gehören. Der imposante Chor präsentiert eine dreiseitige polygonale Apsis und wird von einem Tonnengewölbe mit Durchdringungen bedeckt. Die Terrakotta- Rippen der Kuppel und Apsis enden in zwei Schlusssteinen, die ein Einhorn und Maria mit Jesus darstellen, die letzte stammt von 1525. Sowohl die Kanzel als auch die Steinmetzarbeiten an der Tür stammen vom Jahre 1501 und wurden vom gleichen Steinmetzen durchgeführt, es ist eine der perfekten spätgotischen Skulpturen in Siebenbürgen. Die Tabernakel ist 11 m hoch und befindet sich neben der Sakristeitür. Das Monogramm des Maurermeisters kann auf dem Steinrednerpult, das aus dem Jahr 1500 stammt, und an der Südwand des Chores beendet wurde, entziffert werden. Die Kirche unterzog sich in den Jahren 1575, 1630, 1658, 1698, 1701, 1718, 1763, 1791, 1824, 1919, 1998, 2000 Renovierungen, Reparatur- und Bauarbeiten.

L'église évangélique fortifiée de Mosna L'ensemble de Moşna est situé au centre de gravité de l'établissement, probablement sur un monticule du centre d'une ancienne zone marécageux, et il est formé de plusieurs composantes : l'église, le campanile à l'ouest, ˝l'ancienne mairie˝ - le bâtiment situé entre l'église et la tour de l'ouest, utilisé comme dépôt de lard et le système défensif formé de l'enceinte de murs prévu par un sentier de veille, encore trois tours, zwinger, les restes d'une chapelle romane et des diverses annexes.

26

27

L'église (1485) est l'œuvre du maître Andreas Lapicida de Sibiu, un sculpteur reconnu dans la région, et appartient au gothique tardif. Les interventions ultérieures ont été faites sur l'église en1575, 1791 (tribunes ajoutées), mais aussi en 1658, 1698, 1701, 1718, 1763, 1824. Au 20ème siècle, l'intérieur en a été renové. L'église actuelle a été édifiée sur l'emplacement d'une basilique romane du 14ème siècle, avant l'année officielle de l'attestation, 1485, et de cette basilique on a maintenu et inclus dans le bâtiment actuel le portal de l'ouest et la partie inférieure des murs périmétriques. L'espace du chœur imposant présente une abside polygonale en trois flancs, étant couverte par une voûte cylindrique avec des pénétrations. Les nervures de terre cuite de la voûte du chœur et de l'abside finit en deux clés de voûte qui représente un licorne et Marie avec l'Enfant, la dernière étant datée en 1525. L'ambon, de même que l'encadrement en pierre de la porte, daté en 1501 et réalisé par le même maçon est l'un des exemples parfaits de sculpture gotique tardive de Transylvanie. Le tabernacle, d'une hauteur qui dépasse 11m, se trouve à côté de la porte de la sacristie. Le monogramme du maître peut être déchiffré sur la stalle tripartite en pierre, datée en 1500 et finie sur le mur de sud du chœur, avec trois cintres en accolade. L'église a subi des rénovations, des réparations et des constructions dans les années 1575, 1630, 1658, 1698, 1701, 1718, 1763, 1791, 1824, 1919, 1998, 2000.

Biserica evanghelică din Nemşa Numele localităţii provine din maghiară („nemeş“) şi înseamnă „nobil“. Saşii s-au stabilit în acest loc de timpuriu, primind aprobare de la localităţile învecinate Richiş şi Moşna. Biserica fortificată (începutul anilor 1400) a fost iniţial o biserică tip hală, dar pentru faptul că nava ameninţa cu dărâmare, a fost demolată şi reconstruită. Clopotniţa a fost construită în anul 1869, dar zidul de apărare a fost demolat şi construit un zid mai simplu şi mai scund. Altarul triptic a fost realizat în secolul XVI, iar turnul clopotniţă adăposteşte un clopot turnat în secolul XV. Orga a fost realizată în anul 1883 de către sibianul Wilhelm Hörbiger. Biserica evanghelică din Nemşa figurează sub nr. 2751 în lista monumentelor istorice. În anul 1733 s-a dărâmat nava bisericii dărăpănată şi a fost reconstruită. În 1798, nava a primit bolta ei actuală. S-au întrebuinţat pentru

28

sprijinire pilaştri, ornamentate cu volute. Ultimele lucrări de restaurare la biserică s-au executat în anul 1954. În jurul anului 1500 s-a înconjurat biserica cu un simplu zid de incintă cu două turnuri, dintre care s-a păstrat un turn puternic . În 1752 zidul cetăţii a fost reparat. Turnul clopotniţă s-a ridicat în anul 1869, la o distanţă de câţiva metri de biserică. Altarul în stilul renaşterii este un scrin fără aripi; a fost terminat în anul 1520. Predela s-a pierdut. Partea superioară este încoronată de un tablou pictat în ulei al unui maestru necunoscut. Înfăţişează botezul lui Hristos. Cele trei figuri din lemn ale altarului, Isus, Moise şi Pavel au dispărut, iar în jurul anului 1850 s-au înlocuit prin figuri pictate în mod banal pe lemn. Peste drum de biserică se înalţă pe un piedestal bustul lui Stephan Ludwig Roth (1796 – 1849), preot în Nemşa şi Moşna, gânditor umanist, profesor şi revoluţionar paşoptist din Transilvania

Nemşa Evangelical Church The name of the place is of Hungarian origin (nemeş) and means noble. The Saxons settled early in this place with the approval of the neighboring places Richiş and Moşna. The fortified church (from early 1400) was initially a hall type church, but due to the fact that the aisle could fall at any time it was demolished and rebuilt.

The bell tower was built in 1869, but the defense wall has been demolished and a simpler and shorter wall was built instead.

The triptych altar was made in the 16th century, and the tower bell hosts a bell dated back to the 15th century. The organ pipe was made in 1883 by Wilhelm Hörbiger of Sibiu. Nemşa evangelical church is listed under no. 2751 on the list of historical monuments.

In 1733 the aisle of the church fell down and was rebuilt. In 1798 the aisle received its current arches. Vitruvian scroll columns were used for support. The latest restoration works were executed in 1954.

Around 1500 the church was enclosed by a simple wall with two towers of which the solid one still lasts to today. The wall of the citadel was repaired in 1752.

The tower bell was built in 1869, at a distance of just a few meters from the church.

29

The renaissance type altar is a chest with no aisles; it was finished in

1520. The predella was lost. The top part is surrounded by an oil painting made by an unknown painter and showing the baptism of Christ.

The three wooden figures of the altar - Jesus, Moses and Paul - are gone, and around 1850 they were replaced by ordinary figures painted on wood.

Across the church there is a pedestal with the statue of Stephan Ludwig Roth (1796 – 1849), a priest of Nemşa and Moşna, a humanist thinker, teacher and revolution fighter in the Revolution of 1848 that took place in Transylvania.

Die Evangelische Kirche aus Nemșa (Nimesch) Der Name der Ortschaft kommt aus dem Ungarischen ("nemes") und bedeutet "edel". Die Sachsen siedelten an diesem Ort schon früh an, nachdem sie die Genehmigung aus den benachbarten Ortschaften Moșna (Meschen) und Richiº (Reichesdorf) erhielten. Die Wehrkirche (Anfang 1400) war ursprünglich eine Hallenkirche, aber da das Schiff drohte einzureißen, wurde es abgerissen und neu aufgebaut. Der Glockenturm wurde im Jahr 1869 erbaut, aber die Wehrmauer wurde abgerissen und man baute eine einfachere und niedrigere Mauer. Der typische Altar wurde im sechzehnten Jahrhundert aufgebaut und der Glockenturm beherbergt eine Glocke, die im fünfzehnten Jahrhundert gegossen wurde. Die Orgel wurde 1883 vom Hermannstädter Wilhelm Hörbiger gebaut. Die Evangelische Kirche aus Nemșa (Nimesch) ist unter Nummer 2751 in der Liste der historischen Denkmäler eingetragen. 1733 brach das verfallene Kirchenschiff ein und wurde wieder aufgebaut. 1798 erhielt das Schiff sein aktuelles Gewölbe. Zur Unterstützung verwendete man Pilaster, Spiralornamente. Die letzten Restaurierungsarbeiten wurden an der Kirche im Jahr 1954 durchgeführt. Um 1500 wurde die Kirche mit einer einfachen Umfassungsmauer mit zwei Türmen umgeben, von denen ein starker Turm erhalten blieb. Im Jahre 1752 wurde die Burgmauer repariert. Der Glockenturm wurde im Jahre 1869 in einer Entfernung von nur wenig Metern von der Kirche errichtet. Der flügellose Renaissance-Altar wurde im Jahre 1520 beendet. Die Unterseite ist verloren gegangen. Die Oberseite wird von einem Ölgemälde, das von einem unbekannten Maler stammt, gekrönt. Es stellt die Taufe Jesus Christi dar.

30

Die drei Holzfiguren des Altars, Jesus, Moses und Paulus sind verschwunden, und um 1850 wurden sie mit Figuren die banalerweise auf Holz gemalt sind, ersetzt. Gegenüber der Kirche steht auf einem Sockel die Statue von Stephan Ludwig Roth (1796 - 1849), Pfarrer in Moșna und Nemșa, humanistischer Denker, Lehrer und Revolutionär der Bewegung von 1948 aus Siebenbürgen.

L'église évangélique de Nemşa Le nom de la localité provident de l'hongrois („nemeş“) et il signifie „noble“. Les saxons se sont y établi hâtivement, car ils ont obtenu l'approbation des localités avoisinantes Richiş et Moşna. L'église fortifiée (au but des années 1400) a été initialement une église – halle, mais à cause du fait que la nef était en train de démolition, elle a été démolie et reconstruite. le clocher a été construit dans l'année1869, mais le mur de défense a été démoli et un mur plus simple et plus bas a été construit à sa place. L'autel triptyque a été réalisé dans le 16ème siècle, et le campanile abrite un clocher fondu dans le 15ème siècle. L'orgue a été réalisé en 1883 par Wilhelm Hörbiger de Sibiu. L'église évangélique de Nemşa est enregistrée au no. 2751 dans la liste des monuments historiques. En 1733 la nef délabrée de l'église a été démolie et reconstruite. En 1798, al nef a reçu sa calotte actuelle. On a utilisé des pilastres pour le support, décorés avec des volutes. Les derniers ouvrages de restauration à l'église ont été exécutés pendant l'année 1954. Vers 1500 l'église a été entourée par un mur simple d'enceinte avec deux tours, dont une tour forte est restée. En 1752 le mur de la cité a été réparé. Le campanile a été édifié en 1869, à une distance de quelques mètres de l'église. L'autel dans le style de la Renaissance représente une commode sans ailes; il a été fini en 1520. La prédelle est perdue. La partie supérieure est couronnée par un tableau peint en huile par un maître inconnu. Il représente le baptême de Jésus. Les trois figures en bois de l'autel, Jésus, Moïse et Pavel sont disparus, et vers 1850 ils ont été remplacés par des figures peintes de manière banale sur le bois. Vis-à-vis de l'église s'élève sur un piédestal le buste de Stephan Ludwig Roth (1796 – 1849), qui a été prêtre à Nemşa et à Moşna, penseur humaniste, professeur et révolutionnaire quarante-huitard de Transylvanie.

31

32

Biserica evanghelică Alma Vii Pe un deal ce se înalţă deasupra satului Alma, atestat documentar în anul 1289, se află o biserică din anul 1502, înconjurată de o adevărată cetate construită la începutul secolului al XVI-lea. În biserica gotică sunt vizibile fragmente de pictură originală, cu urme de restaurări din 1718. La începutul secolului XVI, biserica de tip biserică-sală de mici dimensiuni a fost fortificată prin supraînălţarea corului cu două etaje de apărare accesibile printr-o scară mobilă, ultimul susţinut pe console de piatră profilate ce deschid între ele guri de smoală. În secolul al XIX-lea au fost înlocuite bolţile gotice în navă, cu o boltă barocă, iar în cor cu un tavan plat. Clopotul mijlociu poartă o inscripţie datată în secolul al XV-lea “O Gott peroth Maria hilf uns aus Not, das ich heit peginn das ist ein guet”. Incinta fortificată de plan poligonal este susţinută de patru turnuri plasate în cele patru puncte cardinale. Turnul de est este turn de poartă cu cinci etaje, fiind încă vizibil şanţul de culisare a hersei. În turnul de vest a funcţionat până în 1914 o cisternă alimentată printr-o aducţiune de apă de pe dealul învecinat. Clopotul mijlociu, are o inscripţie, datată în secolul XV, orga este din 1791. Biserica este întărită cu mulţi contraforturi şi un zid poligonal cu 4 turnuri plasate în cele patru puncte cardinale. Turnul estic este turnul de poartă, iar în turnul vestic a funcţionat până în anul 1914 o cisternă alimentată printr-o aducţiune de apă de pe dealul învecinat. Zidul are breşe pentru tragere şi guri pentru aruncarea smoalei. Orga bisericii, construită în 1840, este amplasată în capătul de vest al sălii, prilej cu care a fost ridicată şi o mică anexă care îi găzduieşte foalele. În 1966 a fost intreprinsă o amplă acţiune de restaurare.

Alma Vii Evangelical Church On a hill watching over the village of Alma, documentary attested in 1289, there is a church dated back to 1502, surrounded by a citadel that was built in the beginning of the 16th century. In the gothic church one can see fragments of original paintings with signs of rehabilitation from 1718. At the beginning of the 16th century, the small church shaped as a hall has been fortified by heightening of the loft by two defense levels, accessible by a ladder, and the last level was supported by profiled stone back legs with spilling hatches for pitch.

33

The gothic vaults of the aisle have been replaced in the 19th century with a baroque vault, and in the loft they were replaced by a flat ceiling. The middle bell bears an inscription dated back to the 15th century: O Gott peroth Maria hilf uns aus Not, das ich heit peginn das ist ein guet. The fortified polygonal hall is supported by four towers placed in the four cardinal points. The Eastern tower is a five level tower gate that still shows the sliding chamfer of the metallic grid. The Western tower has hosted until 1914 a tank wagon fueled by a water supply pipe from the neighboring hill. The middle bell has an inscription dated back to the 15th century, the organ pipe dates back to 1791. The church is fortified by many counterforts and a polygonal wall with four towers placed in the four cardinal points. The Eastern tower is the tower gate, and the Western tower has hosted until 1914 a tank wagon fueled by a water supply pipe from the neighboring hill. The wall has defense openings for firing and spilling hatches for pitch. The church organ pipe, constructed in 1840, is placed on the Western part of the hall, and on same year a small extension was built to host the swell of the organ pipe. In 1966 there was massive rehabilitation of the church.

Evangelische Kirche Alma Vii (Almen) Auf einem Hügel, oberhalb des Dorfes Alma, das 1289 zum ersten Mal urkundlich erwähnt wurde, befindet sich eine Kirche vom Jahr 1502, die von einer regelrechten Festung, die zu Beginn des sechzehnten Jahrhunderts gebaut wurde, umgeben ist. In der gotischen Kirche gibt es sichtbare Fragmente der ursprünglichen Malereien, mit Restaurierungsspuren vom Jahr 1718. Anfang des sechzehnten Jahrhunderts wurde die kleine Saalkirche durch das Anheben des Chors mit zwei Stockwerken befestigt, die über eine mobile Leiter zugänglich sind, das letzte ist auf geformeten Steinkonsolen unterstützt, die dazwischen Öffnungen aus Rastermaß bilden. Im neunzehnten Jahrhundert wurden die gotischen Bögen im Schiff mit einem barocken Gewölbe ersetzt und im Chor mit einer flachen Decke . Die mittlere Glocke trägt eine Inschrift, die vom fünfzehnten Jahrhunderts stammt: "O Gott peroth Maria hilf uns aus Not, das ich heit peginn das ist ein guet". Das befestigte Gehäuse wird von vier polygonalen Türmen, die an den vier Himmelsrichtungen platziert sind, unterstützt. Der östliche Turm ist ein Torturm mit fünf Stockwerken, die Gleitnut des Metallgitters ist noch sichtbar.

34

Im Westturm verwendete man bis 1914 eine Zisterne, die mit einem Wasserzulauf von dem benachbarten Hügel eingespeist wurde. Die mittlere Glocke enthält eine Inschrift vom fünfzehnten Jahrhundert, die Orgel stammt vom Jahr 1791. Die Kirche wird von vielen Strebepfeilern und einer polygonalen Wand mit vier Türmen, die nach den vier Himmelsrichtungen angeordnet sind, verstärkt. Der östliche Turm ist der Torturm und im Westturm war bis 1914 eine Zisterne, die mit einem Wasserzulauf von dem benachbarten Hügel eingespeist wurde. Die Mauer hat Lücken zum Schießen und für das Werfen von Pech. Die Kirchenorgel wurde 1840 gebaut, sie befindet sich am westlichen Ende der Halle; mit dieser Gelegenheit wurde auch die Orgel und ein kleines Nebengebäude, das den Balg beherbergt, errichtet. Im Jahr 1966 wurde eine umfassende Restaurierungsaktion unternommen.

L'église évangélique de Alma Vii Sur une colline qui s'érige au dessus du village Alma, attesté pour la première fois en 1289, il se trouve une église depuis 1502, entourée par une véritable forteresse construite au but du 16ème siècle. Dans l'église gothique il y a des visibles fragments de peinture originale, avec des restes de restaurations depuis 1718. Au but du 16ème siècle, l'église de type église – halle de petites dimensions a été fortifiée par la surélévation du chœur par deux étages de défense accessibles par un escalier mobil, le dernier soutenu par des consoles en pierre profilées qui ouvrent des bouches de brai entre eux. Pendant le 19ème siècle, les voûtes gothiques de la nef ont été remplacées par une voûte baroque et dans le chœur par un plafond plat. La cloche moyenne porte une inscription datée depuis le 15ème siècle : “O Gott peroth Maria hilf uns aus Not, das ich heit peginn das ist ein guet”. L'enceinte fortifiée de plan polygonal est soutenue par quatre tours placés dans les quatre points cardinaux. La tour de l'est est une tour de porte avec cinq étages, dont la cannelure de coulissement de la herse est encore visible. Dans la tous de l'ouest, une citerne est fonctionnée jusqu'à 1914 qui a été alimentée par une adduction d'eau de la colline avoisinante. La cloche moyenne a une inscription datée depuis le 15ème siècle, l'orgue est depuis 1791. L'église est renforcée avec beaucoup de contreforts et un mur polygonal avec 4 tours placées dans les quatre points cardinaux. La tour de l'est est la tour de porte et dans la tour de l'ouest, une citerne est

35

fonctionnée jusqu'à 1914 qui a été alimentée par une adduction d'eau de la colline avoisinante. Le mur a des brèches pour tirage et des ouvertures pour jeter le brai. L'orgue de l'église, construite en 1840, est placée au bout de l'ouest de la halle, c'est pourquoi on a édifié aussi une petite annexe qui héberge son soufflet. En 1966 une vaste action de restauration a été démarrée.

Un alt motiv bun pentru a vizita Moșna este Festivalul Verzei, a cărui primă ediţie a avut loc în 7 octombrie 2007. Ideea evenimentului a pornit de la faptul că varza este una din legumele care au adus faima de-a lungul timpului acestei localităţi. Totodată, potrivit declaraţiei primarul Eugen Roba, în viitorul apropiat comuna pe care o reprezintă va găzdui şi un festival al vinului, datorită producţiei bogate de struguri existentă în această zonă.

Din 2007 și până în 2015, an de an, Festivalul Verzei a prins o mare amploare.

Programele manifestărilor organizate cu prilejul tuturor edițiilor Festivalului Verzei au cuprins recitaluri ale cântăreţilor îndrăgiți de muzică populară ai județului Sibiu, dar și a numeroase simpozioane cu teme agricole. Fapt demn de remarcat este prezența într-un număr din ce în ce mai mare al cumpărătorilor de varză și turiștilor din toată țara.

Nu putem încheia această scurtă prezentare a comunei fără a urca ”La

slănină, în turn”. Pentru a înțelege mai bine atmosfera de acolo reproducem în totalitate un articol apărut recent în Gazeta de Moșna, Anul III, Numărul 6, Octombrie 2015.

„Nu aveau nevoie de frigidere, combine sau camere frigorifice. Vorbim de saşii de odinioară care au descoperit între zidurile bisericilor - cetăţi cele mai bune locuri de păstrare a slăninii. Şi aşa au ajuns să păstreze slănina în turnuri de apărare şi aşa au ajuns turnurile să poarte denumirea de Turnul Slăninilor.

Un turn de apărare numit Turnul Slăninilor. Pentru cine nu cunoaşte câte ceva despre bisericile fortificate din Transilvania şi nici despre civilizaţia de odinioară a saşilor, existenţa unui turn de apărare, turn al slăninilor poate părea o ciudăţenie. Dar nu e deloc aşa, iar astfel de turnuri au existat şi există încă. E adevărat însă că nu-şi mai îndeplinesc rolul de Turn al Slăninilor.

Turnuri ale Slăninilor existau odinioară în mai toate bisericile fortificate ridicate de etnicii saşi. Erau de fapt turnuri de apărare obişnuite, prevăzute cu guri de tragere; însă în ele localnicii îşi depozitau slănina. De cum

36

slănina era gata pregătită, afumată, sărată, ș.a.m.d. tablele groase, albe de slănină luau drumul cetăţii. De ce? Pentru că aici erau asigurate cele mai bune condiţii de păstrare: zidurile groase asigurau temperaturi scăzute, chiar şi în zilele toride de vară, iar gurile de tragere asigurau ventilaţia. Aşa se face că saşii au transformat turnul de apărare într-o adevărată cameră frigorifică, unde slănina stătea până la Crăciunul următor fără să se râncezească.

Imensul spaţiu frigorific era administrat după reguli bine stabilite şi respectate de toţi membrii comunităţii. Fiecare familie avea un cui sau un colţişor unde îşi putea atârna tablele de slănină. Pe șoric, fiecare făcea un semn sau îşi punea iniţialele ca nu cumva să greşească tabla de slănină.

De furt nu putea fi vorba, din două motive, în primul rând toţi saşii mergeau în acelaşi timp să-şi facă noi provizii. În multe sate, oamenii pot să meargă să ia din slănină; în alte locuri ziua cu pricina era miercurea sau duminica. Apoi, cel care avea în grijă cetatea, trecea în catastif fiecare bucată de slănină tăiată. În al treilea rând fiecare om îşi aplica „ştampila” după ce tăia, adică făcea un semn cu boia sau cu cuţitul şi, în consecinţă, era imposibil ca orice jinduire la slănina vecinului să nu fie rapid observată”.

În anul 2002 directorul Muzeului Mediaş domnul Weber Peter a sugerat că ar fi interesant de încercat ca turistul român sau străin, după vizitarea bisericii fortificate din Moşna, să fie invitat în Turnul Slăninilor unde s-ar putea organiza pentru doritori o degustare cu slănină sau produse tradiţionale.

Administratorul cetăţii de azi doamna Rempler Marianne a mers chiar mai departe adăpostind table de slănină în turn iar foarte mulţi dintre cei care vizitează şi solicită acest produs turistic sunt din ce în ce mai mulţumiţi. Aşadar slănina, pita de casă, ceapa roşie, brânza, vinul şi, de ce nu, rachiul local sunt produse foarte bune de vândut tuturor turiştilor iubitori de turism cultural.”

Dragă cititorule, te rog să poposești și tu și să-ți îngădui întâlnirea cu timpul și cu locuri pe care nu ai cum să le cunoști deplin în absența întâlnirii reale. Primul pas l-ai făcut deja, prin interesul pe care ți-l manifești răsfoind această broșură. Îți mulțumim… Cu deplină considerație și prețuire, Consiliul Local Moșna