IIf:

I:..-.:

. :..::a:,.

:.,1,.r'l:

'. i:.r: .ri.j:::t,t,

.,r,ir,,.r'll,l]lil::

t,,:lil rl.'. l..,

TTN' ' .'I 'li

.tt,

I

L-J

,"r., l.

''.t.1 'l11'

K,,i..i:t::t::llt]:lil'::,l:lri.,:

ri:li'lr:li:'i'.i,i::lai:il:i1

,r,.:,l::::i :i ::':lr:ll:li,;

fR1t,

1

..a.

'l,r::l

::,lr,la.:i'.ir.a::r,.:

r:]i:,r:,r:ll

w..g'r,",

l::"::1,:,''

i::,lra,l,'

.i:lirl::.',

D'att :Y:3fir:rt:l:it:t:,3?41i.:i:::i',.:T

r.,r ir..r,r.l.:' rr:..:i1.. ..: r, .1::i,,:1t,:,,11 :i. :r- rir'::l

i::::.:r:ll:1.:1il:ll1r'::i:ii ::i..:,:ial:.ri:i:':r'r::rr1.!i:

: : r.,, .,,:r irll.r!, i ri:i:.rrrirr t:rlnt rirurri:::::::r:.1:l

..rrl::,ji ti :::iu,:r.:t:ilt:::.::.i,tti i;i::tll:l:i:ii.

. r.:rl i.::.1'.':'rr.ili:itit'tt!:1.,.:li:,i:li:tlti:.1::ii

r" r .,irtta.:i,ui::t:,r:,,t,:ri:,.r,ijr,.:,,tra,ilrl:til:i::i:'til

.t,:r.t, -t:,it:ti.,,r,i:i:i:li:i:lal:i:ll;:lr:i::ii:r.:irla::l

:r:.:i::r::i:::.,.::!-.i,.:.r.:::i:rr,.:!:,itr,.:,i:ii::::.:11

'lryA, l- rl ,r$. l

fa_ l

r:ilii.r:f rr::::rir..tl:l.irr:i:r::i:ar l::.r.,iir:'l:r.:i, :r:,rr.:.

If::f .-

1tiilt

lf

ft

\ll

[.u*oCAPITOLUL 1

Lrzrrcr Noever, ranAr, uru gi fostul tiran al shotefilor,

fusese considerat mort pre! de mai bine de zece sezoane. iiorganizaserim o inmormAntare in cadrul primului sejur de

rlupi decesul siu, trimifAndu-i vechea armurl in spafiu, in-trucAt nu exista niciun trup.

$i totugi, fratele meu, Ryzek, intemnilat in cala acestei

rrrrve de transport, spusese: ,,Lazmet e inci in viafd."

Mama ii spusese ,,Laz", uneori. Nimeni altcineva in afarirlc Ylira Noavek n-ar fi indriznit. ,,Laz", ii spunea ea, ,,ince-tcirzi'l Iar el o asculta, atAta timp cAt ea nu i-o cerea prea des.

lil o respecta, cu toate ci nu mai respecta pe nimeni altci-

rreva, nici micar pe prietenii lui.FafI de ea igi arita o laturi mai blAndS, dar faga de toli

ccilalfl... eibine...Fratele meu - care igi incepuse viafa blAnd gi abia mai tdr-

ziu se indirjise, transformAndu-se intr-un om care isi torturapropria sori - invSlase de la Lazmet si scoati ochiul cuiva.

$i rnai invilase gi cum siJ pistreze, in conservant, astfel

lnent sd nu putrezeascd. inainte si fi inleles cu adevi.rat ce

t'onfineau borcanele din Sala Armelor, mi dusesem acolo si

Veronica Roth

mi uit la ele, agezate pe rafturi inalte deasupra capului meu,

scdnteind in lumina slab6. Irisuri verzi gi ciprui gi cenugii,

plutind nestingherite, ca nigte peqti unduindu-se la suprafala

unui acvariu in ciutare de mincare.

Tatil meu nu scosese niciodati cu mdinile lui ceva din ci-

neva. Nici nu poruncise cuiva s-o faci. iqi folosise harul-flux

pentru a le controla trupurile, pentru a-i forfa s-o faci ei

inqigi.

Moartea nu e singura pedeapsi pe care i-o poli oferi unui

om. ii mai poli oferi gi cogmaruri.

Mai tArziu, cdnd Akos Kereseth a pornit in ciutarea mea,

m-a gisit pe puntea de navigare a micii nave de transport

care ne purta departe de planeta mea natali, unde oamenii

mei, shotefii, erau in prag de rizboi cu Thuvhe, naliunea incare se niscuse Akos. Eu mi aflam pe scaunul cipitanului,

rotindu-mi dintr-o parte in alta pentru a m6liniqti. Voiam

si-i povestesc ce-mi spusese Ryzelg ci tatil meu - dactr era

tatil meu, daci gi Ryzek era fratele meu - triia. Ryzek pireasigur ci eu gi el nu impir{eam acelagi singe, ci eu nu eram cu

adevirat o Noavek. De asta, spusese el, nu putusem si des-

chid incuietoarea geneticl ce ii proteja camerele, de asta nu

putusem s5-l asasinez prima dati cAnd incercasem.

Dar nu qtiam cum si incep. Cu moartea tatilui meu? Cu

trupul care nu fusese niciodati gisit? Cu senzalia sdciitoare

ci eu gi Ryzek aveam trisituri mult prea diferite pentru a fiputut fi weodati inrudili?

Nici Akos nu pirea prea dornic si vorbeascS. A intins pe

jos, intre scaunul cipitanului gi perete, o pdturi pe care o gI-sise pe undeva prin navi, gi ne-am agezat pe ea, unul lAngi ce-

l6lalt, privind spre nimicnicie. Umbrele-flux - abilitatea mea

CUMPANA DESTINELOR 13

vic Ai dureroasl - se incolSceau in jurul bralelor mele ca o

slirnri neagri, trimilAnd o durere profundi pAnd in vArfurile

tlcgetelor.

Nu mi-era teami de pustietate. Mi ficea si mi simt mici.Vlcdnici de-abia de o primi bigare in seami, darimite de

o rr doua. $i exista un soi de alinare in asta, cici adesea miIcmeam ci eram in stare si fac prea multe rele. Cel pulin,rl.rci eram mici gi imi vedeam de ale mele, nu mai puteam

l)rovoca striciciuni. Nu-mi doream decAt lucruri pe care le

l)uteam obEine la o intindere de bral.

Degetul aritdtor al lui Akos s-a agilat de cel mic al meu.

thnbrele au dispirut de indati ce harul siu l-a contracarat

Pc al meu.

Da, ceea ce se afla la o intindere de braf era categoric su-

licient pentru mine.

- Ai vrea... si zici ceva in thuvhesit5? m-a intrebat el.

Am intors capul spre el. inci privea pe geam, un mic zAm-

hct arcuindu-i buzele. Avea pistrui pe nas qi pe o pleoap6,

irproape de gene. Am goviit cu mAna de-abia ridicati de pe

pr\turi, dorindu-mi siJ atingr dar, in acelagi timp, dorindu-mi

;i si rimdn o clipi in acea dorinfi. Apoi, cu buricul degetului,

.rnr urmat linia sprAncenei lui de-a lungul fefei.

- Nu sunt un papagal, iam spus. Nu ciripesc la comandS.

- Asta e o rugiminte, nu o comand[. Una umil6, a spus

cl. Poate doar si-mi rostesti numele?

Am ris.

- Numele tiu e in mare parte shotet, ili amintegti?

- Adevirat. S-a intins cu gura spre mAna mea, clenEi-

rrirrd din dinfi. S-a ales cu un hohot de rAs din partea mea.( lrre a fost cel mai dificil lucru de spus, cdnd ai inceput sIinvcfi? m-a intrebat.

Veronica Roth

- Numele ora$elor voastre, ce chestii greu de pronun-

!at! am rispuns in timp ce el mi-a dat drumul la o mAnI pen-

tru a o prinde pe cealalti, findndu-mi de degetul mic si de cel

mare cu toate buricele degetelor.

Aplasat un sirut in mijlocul palmei mele, unde pielea era

b5tetoriti de la mdnuirea pumnalelor-flux. Erabizar ci ceva

atit de simplu, oferit unei pirfi inisprite din mine, mI putea

umple atAt de desivArgit, aducdnd la viafi fiecare nerv.

Am oftat, consimfind.

- Bine, am si le rostesc. Hessa, Shissa, Osoc. A existat

un cancelar care spunea ci Hessa e inima Thuvheului. Nu-mele ei de familie era Kereseth.

- Singurul cancelar Kereseth din istoria thuvhesifilor, aspus Akos, ducdndu-mi palma pe obrazul lui.

M-amsprijinitintr-un cotpentru amd apleca spre el, pirulmeu alunecdnd pentru a incadra ambele noastre fefe, lung in-tr-o parte, degi acum aveam piele-argintie pe cealalti parte.

- Micar atdta gtiu gi eu, a adiugat.

- O vreme indelungati, nu au existat decAt doul familiipredestinate pe Thuvhe, am spus eu, gi totugi, dAnd la o parteacea excepfie, conducerea a aparlinut intotdeauna celor dinfamilia Benesit, cind destinele nici micar nu numiserS uncancelar. Asta nu {i se pare ciudat?

- Poate ci noi nu suntem buni de conduc[tori.

- Poate ci destinul te favorizeazS,, am spus eu. Poate citronurile sunt de fapt blesteme.

- Destinul nu mi favorizeaz1.,m-a contrazis el pe un tonbldnd, atAt de blAnd, incAt aproape cd nu mi-am dat seama la

ce se referea.

Destinul Iui - al treilea ndscut al familiei Kereseth va muriin serviciul familiei Noavek - era si-gi trideze ciminul pentru

CUMPANA DESTINELOR 15

lirmilia mea, intru servirea noastri, gi si moar6. Cum putea ci-

ncva sivadi asta ca fiind altceva decit o lovituri a destinului?

Clatin din cap.

- $su2g, nu mi gAndeam...

- Cyt^, a spus el, dupi care a ticut, incruntAndu-se la

nrine. Tocmai mi-ai cerut scuze?

- $tiu cuvintele ! am protestat eu, intorcindu-i incrunti-tura. Nu sunt complet lipsiti de maniere.

El a rAs.

- Eu gtiu cuvintul essanderan pentru ttgluLrroi" l asta nu

tnseamni ci pronun{ia mea e corecti.

- Bine, imi retrag scuzele. L-am pocnit peste nas, Puter-rric, qi cAnd a dat inapoi, inctrrdzind, am sPus: Care-i cuvAn-

I rrl essanderan pentru rrgunoi"?Mi l-a spus. A sunat ca un cuvAnt reflectat intr-o oglindi,

nrstit o datl inainte gi o dati inapoi.

- fi-am gisit punctul slab, a spus el. Trebuie doar sd te

lachinez cu tot felul de cunogtinfe Pe care tu nu le-ai doban-

rlit, gi ili distrag atenlia imediat.

M-am gAnditla asta.

- Binuiesc ci aivoie si gtii unul dtnpanctele mele slabe...

linind cont cI ai foarte multe de e4ploatat.

A ridicat din sprAncene a intrebare gi l-am atacat cu de-

gt tcle, impungAndu-l in latura stAngi chiar sub cot, in latura

rlrr:rpti chiar deasupra goldului, in tendonul din spatele pi-

t'iorului drept. invilasem aceste locuri moi cdnd ne antre-

n.un - locuri pe care el nu gi le proteja suficient de bine sau

t'.rrc il fdceau si dea inapoi mai tare decit de obicei cdnd

lovcam -, d"r acum l-am necijit cu mai multe delicatefe

rlcctt credeam cI sunt in stare, flcendul si ridi in loc si se

strilnbe de durere.

1,6 Veronica Roth

M-a tras deasupra lui, finAndu-mi de golduri. $i-a strecu-rat cAteva degete pe sub betelia pantalonilor mei, gi a fost unsoi de agonie cu care nu eram familiarizatq un soi care numi deranja deloc. M-am proptit cu mdinile pe pituri, de-oparte gi de alta a capului siu, gi m-am lisat in jos incet pentrua-l siruta.

Ne sirutaseri.m doar de cAteva ori, iar eu nu mi mai si-rutasem cu nimeni in afari de el, aga cd fiecare moment era

in continuare o explorare. De data asta am gisit marginea&nlilor lui, depirtAndu-se, gi vArful unei limbi; am gisit alu-necarea unui genunchi intre ai mei qi greutatea unei mAinila ceafa mea, indemnAndu-m5 mai aproape, mai mult, mairapid. Nu respiram, nu voiam si pierd wemea cu asta, aga

ci nu dupi mult timp am sfirgit prin a gifAi peste gatd lui,ficAndu-l si rAdi.

- Am s-o iau cape un semnbun, a spus el.

- Keresetll nu fi arogant!

Nu mi puteam abjine si nu zimbesc. Lazmet - gi ori-care ar fi fost intrebirile pe care le aveam legate de originilemele - nu mi se mai pirea atAt de aproape acum. Aici eram insiguranfa, plutind intr-o navi in mijlocul pustietifii, impre-uni cuAkos Kereseth.

Iar apoi: un lipit, de.undeva din addncul navei. Semina lavoce cu sora luiAkos, Cisi.

tIll

fltn

it\

\ll

\il

li

[.tttCAPITOLUL 2

li'nu cuu E sA-TI PRIvE$Tr familia murind. La urma urmei,

cu sunt Cisi Kereseth.

L-am privit pe tata murind pe podeaua camerei noastre

tlc zi. I-am privit pe Eijeh gi pe Akos tirA{i de acolo de cdtre

soldaf ii shotef i. Am privit-o pe mama decolordndu-se precum

rnaterialele la soare. Nu existi multe lucruri pe care si nu le in-

lcleg despre pierdere. Pur gi simplu nu o pot exprima ata cum

o fhc aljii. Harul-flux al meu mi line bine prinsi in mrejele lui.

Aga ci sunt un pic geloasi pe felul in care Isae Benesit,

crncelarul predestinat al Thuvheului gi prietena mea, iqi in-

glduie si jeleasci. Se istovegte de atAtea emofii gi apoi ador-

rrrim, umirla umir, in cambuza navei de exil shotete.

Cind mi trezesc, am dureri de spate din pricini ci am

rlormit rezemati de perete atAta timp. Mi ridic qi mi inclin

spre stinga, spre dreapta, in timp ce o studiez.

Isae nu arati bine, ceea ce binuiesc ci are noimi, de

vrcrne ce sora ei geamini, Ori, a murit ieri, intr-o areni de-a

shote$lor, cu to(ii scandAnd dupd sAngele ei.

Nici nu o simt bine, textura din jurul ei fiind toati fi-broasi, a$a cum iti simfi dinfii cind nu i-ai periat. Ochii ei

Veronica Roth

scruteaze inciperea, dansAnd pe fafa gi trupul meu, gi nu in-tr-un fel care ar face pe cineva si se imbujoreze. incerc si olinigtesc cu harul-flux al meu, trimilAnd o senzatie delicata,ca gi cAnd ai desflqura o legituri de fire de mdtase. Nu preapare s-o ajute.

Harul-flux al meu e un lucru tare ciudat. Nu pot si gtiucum se simte ea, nu chiar, dar pot si simt, ca ,si cum ar fi o tex-turi in aer. $i nici nu pot controla cum se simte, dar pot facesugestii. Uneori e nevoie de cdteva incerciri sau de un nou felde a mi gAndi la asta. Aga c5, in loc de mitase, care n-a avutniciun efect, incerc cu api, gea, vilurind.

Degeaba. E prea agitatn. tlneori, cAnd sentimentele uneipersoane sunt prea intense, e dificil pentru mine si creez unimpact.

- Cisi, pot si am incredere in tine?E un cuvint ciudat in thuvhesitd,, pot. E pot qi trebuie gi e

absolut necesar, toate amestecate laolalta, gi nu pofi si-i dibuiadevirata semnificalie decAt din context. Asta duce uneorila nein{elegeri, motivpentru care extrathuvhesilii ne descriulimba ca fiind,ralunecoasi". Asta, plus faptul ci extrathuvhe-sifii sunt leneqi.

Aga ci atunci cdnd Isae Benesit mi intreabi in limba meamaterni daci poate avea incredere in mine, nu qtiu exact la ce

se referi. insa, in orice caz, nu existi decAt un rispuns.

- Desigur.

- Vorbesc serios, Cisi, spune ea, pe acel ton gravpe careil folosegte cdnd e serioasi.

imi place vocea aia, imi place felul in care imi zumziie incaP.

- Trebuie si fac ceva, gi vreau si vii cu mine, dar mi temci nu vei...

CUMPANA DESTINELOR 19

- Isae, i-o tai eu. Sunt alituri de tine, cu orice ai nevoie.

() ating pe umir delicat. Bine?

Ea incuviinleazb din cap.

Mil conduce afare din cambuzi qi incerc si nu calc Pe weun

cufit de bucitirie. Dupi ce ea s-a inchis aici, a scos toate ser-

tarele gi a stricat toate lucrurile pe care a putut pune mAna.

Itodeaua e acoperiti cu fAgii de materiale gi bucnfi de sticliqi plastic cripat 9i bandaje derulate' Binuiesc ci n-o pot

trtvinui.Harul-flux al meu mI impiedici sd infbptuiesc sau sI spun

lucruri care ;tiu ci ii fac pe oameni si se simti incomod. Ceea

t't tnseamni ci, dtpi ce tata a murit, nu puteam si plang

rlrrci nu eram singuri. Mamei mele n-am putut si-i spun Prea

rrrulte pref de cAteva luni. Aga c5' dacdag fi fost in stare si dis-

t rrrg o bucitdrie, calsae, probabil c-ag fi fhcut-o.

O urmez pe Isae afari, in ticere. Trecem pe ldngi trupul

Iui Ori. E acoperiti cu un ceargaf, aga ci se vid doar formele

ruurerilor ei, protuberan{a nasului gi a birbiei. Doar o urmi a

r'clci care a fost. Isae se opregte acolo gi ofteaz6. O simt 9i mai

rrr.infricati acum decAt inainte, ca nigte fire de nisip pe pielea

rrrca. $tiu ci n-o pot alina, dar sunt prea ingrijorati pentru ea

r.'ir si nu incerc.

Trimit spice diafane de ndgari gi lemn de esenli tare, lus-

truit. Trimit ulei cald gi olel arcuit. Nimic nu funcfioneazi.

Mri frec de ea, frustrati. De ce nu pot s6'facnimic ca s-o ajut?

Mi gAndesc, pre! de o ticiituri, si cer ajutor. Akos qi Cyra

se irfli chiar acolo, pe puntea de navigare. Mama e undeva

1rc dedesubt. Pane gi prietena Cyrei, renegata Teka, e acolo,

tolilniti pe o banchetl, cu o claie de p6r alb-blond risfirat

irr spatele ei. Dar nu il pot striga pe niciunul din ei. Pe de-o

pirrte, pentru ci pur gi simplu nu pot - nu pot s6le produc cu

Veronica Roth

buni gtiinti suferin!5, gragie harului-blestem al meu -, iarpede alt6 parte, instinctul imi spune ci e mai bine dac6 pot sicd;tig increderea lui Isae.

Isae ne conduce dedesubt, unde existi doui inciperi de

depozitare qi un spllitor. Mama se afli in spilitor, imi dauseama dupi sunetul apei reciclate. intr-una din camerele dedepozitare - cea cu geam, am avut grijn de asta - se afli celi-lalt frate al meu, Eijeh. M-a durut sufletul sI-l revid la atdtaweme dupi ripirea lui, gi foarte mic prin comparalie cu stdl-pul acela alb de Ryzek Noavek, care se afle lingi el. Ai credeci atunci cAnd imbitrdnesc, oamenii devin mai puternici,mai robugti. Nu gi Eijeh.

Cealalti incipere de depozitare - cea cu toate produselede curilat - il gizduieqte pe Ryzek Noavek. Doar gAndul ci else afl6 atAt de aproape, birbatul care a poruncit ca fralii si-mifie luali gi tatil omordt, mi face si tremur. Isae se opregteintre cele doui qi gi atunci imi dau seama ci. ea are de gAndsi intre in una din acele inciperi. Si nu vreau si intre la Eijeh.

$tiu c6, teoretic, el e cel care a omorAt-o pe Ori. Adici, el

linea cufitul care a infbptuit crima. Dar imi cunosc fratele.El n-ar putea omori pe nimeni, mai ales nu pe cea mai buniprieteni a lui din copilirie. Trebuie si existe o alti explicafiepentru ceea ce s-a intAmplat. Trebuie si fie vina lui Ryzek.

- Isae, spun eu. Ce...igi duce trei degete la guri, spunAndu-mi si tac.

Se afla chiar acolq intre cele doui inciperi. HotirAnd ceva,

se pare, judecAnd dupi zumziitul vag din jurul ei. Scoate o cheiedin buzunar - probabil c-a furat-o de la Teka, atunci cAnd s-a

dus si se asigure cine indreptam spre SediulAdunirii -,si o vAriin incuietoarea de la celula lui Ryzek. Mn intind spre mAna ei.

- E periculos, ii spun.

CUMPANA DESTINELOR 21,

- Mn descurc, imi rispunde ea. Iar apoi, imblAnzindu-se

in jurul ochilor: N-am si-i permit si-!i faci riu, ifi promit!

ii dau drumul. Existi o parte din mine care igi doreqte cu

irrdoare si-l vada, sil intAlneasci in sfdrgit pe monstrul acela.

Ea deschide u;a, iar el se afl5 cu spatele sprijinit de pere-

tele din capitul opus, cu mAnecile suflecate gi cu picioarele

depirtate. Degetele de la picioare sunt lungi 9i slabg iar glez-

nele inguste. Clipesc spre ele. Oare dictatorii sadici ar trebui

si aibi picioare care arati vulnerabil?

Daci Isae e vreun pic intimidati, nu o arati. Sti cu mii-nile strinse in fafn gi cu capul foarte sus.

- MAi si fie! ziceRyzek, trecindu-gi limba peste dinfi.

Aseminarea dintre gemeni nu inceteazi si mi uimeasci'

Semeni leit cu Orieve Benesit. Exceptdnd acele cicatrice, fi-

regte. Cdt de vechi sunt?

- Au doui sezoane, spune Isae, bi1oasi.

Vorbegte ct eLVorbe;fe cu Ryzek Noavek, dugmanul meu

cle moarte, rlpitorul surorii ei, care poartl un gir lung de uci-

cleri tatuate pe bra!.

- Atunci, inseamni ci tot se vor estompa, zice el. Ce

picat! Au creat o formi foarte frumoasI.

- Da, sunt o adevirati operi de arti, rispunde ea.Artis-

tui era o trichini shoteti care tocmai terminase de scormonit

printr-un maldir de gunoi.

Mi uit lung la ea. N-am mai auzit-o niciodati pini acum

spunAnd ceva atAt de uricios despre shoteli. Nu-i sti in caracter.

,,TrichinI" e ceea ce oamenii le spun shotefilor cdnd cauti

cea mai urete insult6. Trichinele sunt niqte chestii cenuqii, qer-

puitoare, care triiesc inlauntrul vietililor gi se hrinesc cu ele'

l)arazi$, care n-au putut fi eradicali de c6tre medicina othyriani.

- Aha!