ACADEMIA DE ŞTIINŢE A REPUBLICII MOLDOVAINSTITUTUL DE FILOLOGIE

Sectorul Istoria limbii, Dialectologie şi Onomastică

S t e l a S P î N U

TERMINOLOGIA VITIVINICOLĂ

ÎN GRAIURILE ROMÂNEŞTI

(Studiu etimologic şi lingvogeografic)

Chişinău 2008

811.135.1`282:[634.8+663.2]

C73

Volum publicat cu concursul financiar al Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al A.Ş.M. (Contract de finanţare nr.03/ind din”20” ianuarie 2009).

Descrierea Cip a Camerei Naționale a cărții

TERMINOLOGIA VITIVINICOLĂ ÎN GRAIURILE ROMÂNEŞTI

/aut. Stela Spînu; Acad. de Științe a Rep. Moldova, Institutul

de Filologie.-Ch., Magna-Princeps SRL, 2008-208p.-140ex.

ISBN 978-9975-4173-0-3

811.135.1`282:[634.8+663.2]

C73

C U P R I N S

PRELIMINARII.....................................................................................5

CAPITOLUL I. Aspecte teoretice privind cercetarea sistemelor terminologice în cadrul vocabularului dialectal şi literar

1.1. Studii, surse......................................................................................101.2. Cultivarea viţei de vie la români......................................................18

CAPITOLUL II. Terminologia plantei viţa de vie2.1.Termeni pentru fructul viţei de vie...................................................212.2. Termeni referitori la planta viţa de vie............................................31.CAPITOLUL III. Termeni referitori la culoarea şi calitatea

strugurilor şi a vinului3.1. Termeni pentru „(poamă) aguridă”..................................................603.2.Termeni referitori la calitatea şi culoarea vinului.............................67

CAPITOLUL IV. Termeni pentru inventarul viticol şi construcţii viticole

4.1. Termeni pentru inventarul viticol....................................................754.2. Terminologia vaselor de păstrat vinul............................................764.3. Recipiente pentru păstrarea şi servirea vinului.............................1084.4. Termeni referitori la construcţii viticole.......................................117.CAPITOLUL V. Stratificarea etimologică a vocabularului

vitivinicol5.1. Stratul lexical de cuvinte autohtone şi moştenite..........................1295.2. Împrumuturi.................................................................................1325.3. Creaţii cu mijloace proprii ale limbii române................................144

CONCLUZII.......................................................................................153

INDICE DE TERMENI.....................................................................161

BIBLIOGRAFIE................................................................................168

SURSE ŞI ABREVIERI BIBLIOGRAFICE ..................................174

ANEXĂ DE CĂRȚI ...........................................................................175

P r e l i m i n a r i i

Lucrările de dialectologie şi geografie lingvistică prezintă o complexă descriere a graiurilor populare. Lingvistul francez Charles Nodier afirma că orice om, care nu a explorat cu seriozitate graiurile limbii sale, nu o cunoaşte decît pe jumătate. După A. Meillet nu poate exista o istorie a limbii fără o dialectologie şi o geografie lingvistică bine constituită1.

Studierea strict lingvistică, structurală a diverselor idiomuri prezintă un interes deosebit în stadiul actual de dezvoltare a lingvisticii. Stabilirea elementelor unei limbi ca părţi ale unei structuri, analiza elementelor comune şi a celor diferenţiale din sistemul unei limbi se află în centrul preocupărilor actuale ale lingviştilor2.

Lexicul graiurilor populare atrage din ce în ce mai mult atenţia cercetătorilor. Cuvintele şi expresiile populare constituie mărturii cristalizate ale felului de trai, ale obiceiurilor, năzuinţelor, gîndurilor şi amintirilor multor generaţii3.

Graiurile şi dialectele teritoriale pun la dispoziţia cercetătorilor date extrem de preţioase şi de sugestive. Studierea variantelor regionale ale limbii permite să se ajungă la anumite concluzii teoretice privind unitatea şi varietatea limbii române, raportul dintre limba literară şi cea regională, polisemantismul şi expresivitatea vocabularului dialectal.

Actualmente dialectologia română dispune de un şir de lucrări importante privind cercetarea lingvogeografică a vocabularului dialectal, care poate fi investigat atît în ansamblu, cît şi în cadrul grupurilor tematice de cuvinte. Însemnătatea acestor studii rezidă în faptul că elementele lexicale se studiază în strînsă

1 Apud D. Macrea. Palatalizarea labialelor. // DR, IX,1936–1938, p. 92–160.2 B. Cazacu. Studii de dialectologie română. – Bucureşti, 1966, p. 21.3 V. Pavel. Biobibliografie. Ediţie îngrijită de Eugenia Pavel şi Tamara Răileanu. – Chişinău, 2005, p. 91.

legătură cu realia exprimată, în relaţiile lor cu alte elemente ale aceleiaşi sfere lexico-semantice4.

Una din trăsăturile caracteristice ale lexicului dialectal, afirmă lingvistul V. Pavel5, o constituie bogăţia de termeni pentru diferite ramuri de activitate a oamenilor, căci în procesul de comunicare e necesar ca sistemelor de noţiuni să le corespundă anumite sisteme terminologice.

Studiul nostru are drept scop cercetarea etimologică şi lingvogeografică a terminologiei vitivinicole, care se distinge în cadrul vocabularului dialectal prin diversitate terminologică. Pentru realizarea acestui deziderat ne-am propus:

– a depista material faptic din diverse surse scrise (atlase lingvistice, glosare, texte dialectale), a culege şi înregistra material factologic suplimentar, a-l sistematiza şi a interpreta faptele de limbă colectate;

– a studia particularităţile tipice ale termenilor dialectali în raport cu vocabularul limbii literare şi comune, a urmări căile de evoluţie a terminologiei dialectale spre o terminologie literară;

– a examina procesele semaonomasiologice, particulare terminologiei dialectale vitivinicole, a fixa totalitatea procedeelor de formare şi funcţionare a termenilor.

Ţinem să menţionăm că tema vizată a fost abordată tangenţial de mai mulţi savanţi consacraţi ca B. P. Hasdeu6, S. Puşcariu7, A. Ionescu8, I. Russu9, A. Ciorănescu.

Un studiu mai amplu privind denumirile date soiurilor de struguri îi aparţine lingvistului român Ion Nuţă. Materialul care a stat la baza lucrărilor sale a fost colectat pe teren, extras din

4 V. Purice, Vl. Zagaevschi, I. Ciornîi. Curs de dialectologie română. – Chişinău, 1991, p. 85.5 V. Pavel. Terminologia agricolă moldovenească. Studiu de geografie lingvistică. – Chişinău, 1973, p. 27.6 B. P. Haşdeu. Etimologicum Magnum Romaniae. Dicţionarul limbii istorice şi poporane a românilor.T. I–III. – Bucureşti, 1887–1893.7 S. Puşcariu. Limba română, II. Rostirea. Ediţie îngrijită de M. Vulpe. Studiu introductiv de A. Avram. – Bucureşti, 1994.8 A. Ionescu. Din nou despre strugure // LR, 1981, nr. 4.9 I. I. Russu. Elemente autohtone în limba română. – Bucureşti, 1970.

dicţionarele limbii române, din glosare regionale, lucrări şi articole de lingvistică, etnografie şi beletristică, culegeri de folclor. Faptele de limbă depistate au fost discutate în cele două capitole ale tezei sale de doctorat Terminologia viticolă în limba română. Denumiri pentru soiuri de struguri. – Iaşi, 1978. În capitolul I au fost analizate creaţiile pe terenul limbii române, în capitolul II – împrumuturile vechi şi recente, precum şi derivatele formate de la acestea. Aceluiaşi autor îi aparţine Dicţionarul de termeni viticoli. Denumiri pentru soiuri de struguri. – Iaşi, 1989 şi o serie de studii care reflectă acelaşi subiect şi care au o importanţă vădită, în special, prin faptul că ne prezintă o serie de termeni viticoli, înregistraţi şi în graiurile moldoveneşti.

Semnalăm însă că autorul a cercetat, în fond, termenii înregistraţi doar pentru soiurile de struguri. Vocabulele viticole, specifice graiurilor din Republica Moldova şi graiurilor romanice de est de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, de asemenea nu au fost incluse în aceste lucrări. De aceea credem că ar fi binevenită o lucrare care ar prezenta particularităţile specifice terminologiei populare vitivinicole româneşti în general.

Pentru a efectua un asemenea studiu iniţial am colectat material faptic. O parte a acestuia a fost excerptată din atlase generale (care ne prezintă o imagine de ansamblu asupra tuturor graiurilor româneşti) şi din atlase regionale (care oferă date mult mai exacte în legătură cu aria de răspîndire a unor fapte de limbă). În special au fost examinate Atlasul lingvistic moldovenesc (ALM). II/1: Lexicul. Obiectele de uz casnic (hărţile 521–721) de Victor Comarniţchi. – Chişinău, 1972; ALM II/2. Lexicul. Corpul omenesc. Familia (hărţile 722–833) de Vasile Melnic; Lexicul: Agricultura (hărţile 834–1035) de Vasile Pavel. – Chişinău, 1973; Atlasul lingvistic român pe regiuni. Basarabia, nordul Bucovinei, Transnistria. Vol. II de Vasile Pavel. – Chişinău, 1993 (ALRR. Bas.); Atlasul lingvistic român. Serie nouă. Vol. I–VII (material cules de Emil Petrovici). – Bucureşti, 1956–1972 (ALRsn); Atlasul lingvistic român pe regiuni. Muntenia şi Dobrogea. Vol. III de T. Teaha, M. Conţiu, I. Ionică, P. Lăzărescu, B. Marinescu, V. Rusu, N. Saramandu, M. Vulpe. – Bucureşti, 2001 (ALRR. Munt., Dobr.); Noul atlas lingvistic român pe regiuni. Oltenia, vol. IV de T. Teaha, I. Ionică, V. Rusu. – Bucureşti, 1980; Noul atlas lingvistic român pe

regiuni. Banat. vol. II de E Beltechi, I. Faiciuc, N. Mocanu. – Bucureşti, 1997; Atlasul lingvistic român pe regiuni. Maramureş. Vol. II de P. Neiescu, I. Rusu, I. Stan. – Bucureşti, 1971, care înserează hărţi referitoare la terminologia vitivinicolă şi care ne-au stat la dispoziţie.

Au fost consultate, bineînţeles, şi celelalte volume din seria Noului Atlas lingvistic român pe regiuni (NALR.), precum şi materialele nepublicate din ALM; Texte dialectale şi Glosar Dobrogea de P. Lăzărescu, V. Neagoe, R. Pană, N. Saramandu. – Bucureşti, 1987 (TD); Glosar dialectal. Muntenia de M. Marin, I. Mărgărit. – Bucureşti, 1999; Texte dialectale, vol. I, partea II culese de V. Melnic, V. Stati, R. Udler, vol. III, partea I publicat de V. Corcimari (TD).

În vederea colectării materialului suplimentar a fost efectuată o anchetă pe teren prin organizarea cercetărilor dialectale cu studenţii anilor II–III ai Universităţii de Stat din Tiraspol (cu sediul la Chişinău).

Autoarea prezentei lucrări a efectuat, de asemenea, o anchetă în şase localităţi din raionul Soroca (satele Rubleniţa, Cosăuţi, Zastînca, Bădiceni, Schineni, Dărcăuţi) pentru înregistrarea materialului faptic suplimentar.

O constantă însemnată a orientării ştiinţifice a activităţii dialectologilor români o reprezintă monografia dialectală. Studiile monografice, semnate de dialectologii din România şi Republica Moldova, au la bază materialul lingvistic cules pentru ALR, ALM şi atlasele lingvistice româneşti pe regiuni, precum şi cel obţinut de către autori direct pe teren. Din lucrările, pe care le consemnăm în continuare, de asemenea am excerptat unele date care abordează tangenţial tema cercetată: V. Pavel. Terminologia agricolă moldovenească. – Chişinău, 1973; V. Corcimari. Молдавская пастушеская терминология. – Chişinău, 1989; R. Scorojitu. Terminologia medicală populară în Oltenia. – Bucureşti, 1996; G. Pop. Terminologia minieră. – Cluj, 1996; M. Flaişer. Terminologia medicală în limba română. – Iaşi, 2001; I. Vintilă-Rădulescu. Terminologia şi problemele ei actuale. – Bucureşti, 1999 etc.

Un şir de nume, date soiurilor de struguri şi varietăţilor de vin, analizate în capitolul V, au fost înregistrate la expoziţia

„Patrimoniul vitivinicol al Republicii Moldova”, desfăşurată în incinta Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei (25 august–31 decembrie 2006).

Faptele de limbă depistate şi cele colectate au fost interpretate în cadrul prezentei monografii atît în plan sincronic, cît şi diacronic, urmărind astfel dinamica vocabularului viticol.

Metodele de investigaţie, aplicate la studierea terminologiilor dialectale, trebuie să se conformeze complexităţii fenomenului studiat. Primatul revine metodelor specifice ale cercetării lingvistice, cum ar fi metoda geografiei lingvistice, metoda comparativ-istorică, metoda descriptivă. Acestora li se raliază analiza, sinteza, inducţia, deducţia, metoda analizei textologice şi contextuale, precum şi analiza componentelor imediate. Procedeele aplicate la studierea terminologiei viticole sunt analiza lingvosemantică, clasificarea unităţilor terminologice şi sistematizarea acestora.

Lucrarea este alcătuită din introducere, cinci capitole, încheiere, bibliografie, indice de termeni. Problemele studiate vor servi, sperăm, un imbold pentru investigaţiile lor ulterioare.