1

anul LX * nr. 9 (731) * septembrie 2009

Adrian Popescu LECTURA, TEXT ªISUPRATEXT 3

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor dinRomânia ºi

Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Ion Taloº UN PRIETEN ALCULTURII ROMÂNE:ARTUR GREIVE 28

Alex Virastãu ISTORIA CONCEPTELORÎN VIZIUNEA LUI MATEI CÃLINESCU 21

Vasile Igna A ABANDONA ªI A PIERDE 36

Doru George Burlacu O CÃLÃTORIE ÎN REAL 32

cronic

a lite

rarã Doru Pop CUM S-A ÎNTÂLNIT SADICUL CU

MASOCHISTUL (ÎN ISTORIA RECENTÃ) 37

Mihaela Ursa EFECTUL MARA ÎNINTERIORUL ªI ÎN AFARA POEZIEI 39

Victor Cubleºan CALVARIUM ÎN ORAªULCALVARIEI 40

Titu Popescu MORALÃCRISTICÃ ªI IMAGINAÞIENARATIVÃ 46

Rita Marnoto ÎNTÂLNIREA MEA CUMARIAN PAPAHAGI 4

Ruxandra Cesereanu DADAISM, POSTUMANITATE,ªAH (Dialog cu Andrei Codrescu) 6

Nae Antonescu CARTEA CU SEMNE 10

Ioan Pop-CurºeuRECITINDU-L PEVASILE LOVINESCU 13

Suzana LunguCristina VidruþiuTABÃRA DE SCRIERECREATIVÃ O MIE ªI UNADE NOPÞI 19

Coriolan Horaþiu OpreanuHADRIAN DAICOVICIU 17

ªtefan Damian ÎNSEMNÃRI DESPRE IMAGINEASFINTEI FECIOARE ÎN LITERATURA ITALIEI 26

T. Tihan DIN NOU DE VORBÃCU ACADEMICIANULMARIUS SALA 48

Valentin ChiforO GENEROASÃ ARCÃ APRIETENIEI 43

Eugen Cucerzan REVANªADE LA CHARYBDA 54

Viorel Cacoveanu UNDE SUNT LIBRARIIDE ODINIOARÃ? 55

Aurel Rãu TABLOURI PARIZIENE 2009 24

Ioan Pop-CurºeuDESPRE FARMECUL CLUJULUI 31

Grigore Scarlat POEZII 31

Florin Mihãilescu MODERNITATEA PRO ªICONTRA 34

Stelian Mândruþ ISTORIE ªI FOTBAL 42

EUGEN COJOCARU

Adrian Þion TALK-SHOWCU RICHARD AL III-LEA 56

Horea Porumb MOISE 57

MIRCEA BRADU ªI EMERIC IENEI

2

Virgil MihaiuIMPROVIZAÞII LA PATRUMÂINI 62

Elena Maria ªorban UNFESTIVAL DE MUZICÃ 60

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Aureliu Rãzvan Ionescu

ISSN 0039 - 0852

Redacþia: Aurel Rãu, publicist comentator, membru fondator. Redactor ºef: Adrian Popescu.Secretar general de redacþie: Octavian Bour.

Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihan;redactor asociat: Virgil Mihaiu

Consiliul consultativ: Leon Baconsky, Caius Traian Dragomir, V. Fanache, Gheorghe Grigurcu,Camil Mureºanu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Nicolae ªarambei, Ion Vlad.

Revista se gãseºte de vânzare la chioºcurile „Rodipet“ din þarã, la chioºcul din faþa Muzeului Literaturiidin Bucureºti ºi la sediul redacþiei: 400091 Cluj, Str. Universitãþii nr.1, tel. (0264)594382

Pentru abonamente adresaþi-vã Redacþiei Publicaþi i lor pentru Strãinãtate, Piaþa PreseiLibere nr. 1, 013701 Bucureºti – România, C.P. 33-28, Tel. (021)3178839, Fax (021)3179149

Cont RO27TREZ 7015009XXX00029, precum ºi la oficiile poºtale din þarã.Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã

neapãrat cu opiniile exprimate de acestea.Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

E-mail: steauacj@gmail.com

Iulian Pena-PaiCARICATURI 64

3

EDITORIAL

Adrian Popescu

Lectura, text si supratext,

Dacã ne gândim la traducerile Bibliei în diverselimbi naþionale, la primele cronici, la cãrtutarii ºicopiºtii medievali, la primele universitãþi europene,unde lectura stã pe primul loc, alãturi de reflecþie,interpretare, explicare, vom constata nu numaimarele decalaj cultural, care ne separã de vestulcontinentului, dar ºi efortul arderii etapelor,reconectarea interbelicã la valorile lumii civilizate,refacerea în ultimele deceniii a unor conexiuniculturale marginalizate sau interzise de dictaturã.Atunci, înainte de 89, nu trãiam într-o o lume idealã,dimpotrivã, dar existau idealuri spirituale, civice,culturale, paralel cu cele oficiale. Erau chiar câþivaidoli literari, la nivelul naþiunii, Nichita Stãnescu, AnaBlandiana, ea mai ales dupã incendiara paginã din,,Amfiteatru’’, cititorii aveau repere valorice precisedinãuntrul sau din afara þãrii turcite, nume simbolic-insurgente, un sistem de reprezentãri destul decoerent, de corect, chiar dacã existau mult maimulte goluri de informare. Prin lecturile bine alese,de la Camus, Roland Barthes, Lévi-Strauss, poatechiar mai „liberalii“ Marcuse, Alhtusser, se forma ogeneraþie, prin anii 70, care redesco-perea gândireaoccidentalã. Literatura, de la romanul sud-american, masiv tradus, la noi, la marea poezie asecolului al XX-lea, Trakl sau Ezra Pound, Montale,sau Enzersberger, oferea tinerilor modele, nu deimitat, de admirat, de frecventat prin lecturileproaspete, care echivalau, uneori, cu necesaredescoperiri de sine, cu impulsuri spre o culturã alibertãþilor interioare, cu mizã mare, un proiectexistenþial pe termen lung. Romanele unoramericani ca Truman Capote, Steinbeck, Faulkner,Updike, sau valul romancierilor siberieni, ori onaraþiune parabolic-istoricã precum „Relataredespre regele David“ a lui Stefan Heim, toþi citiþi cufebrilitate, constituiau în aceea epocã, anii 60, 70,80, hrana noastrã culturalã. Trei decenii deacumulãri culturale, sã nu uitãm traducerile editurii,,Univers’’, colecþia iniþiatã de Romul Munteanu,unde citeam textele marilor critici francezi, italieni,spanioli etc.

Trei decenii nu doar de dictaturã anticulturalã,de relativã libertate a spiritului, imposibil de oprit,doar supravegheat, ameninþat de ideologiapartinicã. Paradoxala convieþuire a contrariilor, un

sistem când mai permisiv, când mai rigid, aveauca efect o continuã provocare la libertate...

Oricum, lectura era un act de formare, deautoformare, de maturizare, iar scrisulprofesionalizat o replicã la non-valoare, lapolitizare, astfel cã textul literar implica, subteran,un subtext, o atitudine de împotrivire, de pe poziþiiestetice, la limbajul primar al tezelor, directivelor,direcþiilor ideologice ale vremii. Credinþa în valorilenon-conjucturale, perene, exemplare, propunea defapt alte modele etice decât cele comuniste,pseudo-modele, surogate teziste, chipurirãstãlmãcite ale realului.

Eroul nespectaculos, la Camus, intelectualulonest, la Buzura, figura unui sfânt laic, sã spunemaºa, nu chiar sfânt integral, ca Francisc din Assisi,sunt rodul unor lecturi care-i ofereau cititoruluiepocii o alternativã, lectura devenea o mânãfraternã, întinsã omului aflat sub duritateavremurilor, un surâs de solidaritate, oferit insuluicitind în sãli friguroase de bibliotecã, sau acasã,cu paltonul pe umeri.

Reflecþiile de mai sus sunt începutul uneicomunicãri, þinute cu ocazia colocviului ºi recitaluluide poezie Rondul de noapte, de la Bistriþa, iulie,2009, evenimente culturale organizate de Bibliotecajudeþeanã, prin Olimpia Pop ºi Mircea Mãluþ,Asociaþia Bibliopolis, editura Eikon. Au fost prezenþila recital, printre alþi numeroºi autori, Gabriel Chifu,Ion Mureºan, Aurel Rãu, Lucian Vasiliu, GeorgeVulturescu, Dumitru Chioaru, Gelu Vlaºin, GavrilMoldovan, Nicolae Bosbiciu, Virgil Raþiu, AlexandruCristian Miloº, David Dorian, Veronica Ganea,Vasile George Dâncu. Iar în holul Bibliotecii judeþeneBistriþa un public numeros a putut admira colajeletextile ale Angelei Roman, ciclul Anotimpuri în culori,unde motivul cãpiþelor de fân, stilizate ingenios, dãunitate lucrãrilor.

Un act de culturã care face din provinciacreatoare ºi decomplexatã, cum e Bistriþa, oraºulmultor iniþiative salutare, o realitare de care trebuiesã se þinã cont.

ª

4

Era spre finele anului 1995. Înholul Accademiei delle Scienzedi Torino participanþi i laconferinþã se salutau ºischimbau impresii, înainte deînceperea lucrãrilor colocviuluiinternaþional Dynamique d’uneexpansion culturelle. Pétrarqueen Europe, XIVe au XXe siècle/11-15 decembrie 1995. Reu-niunea fusese organizatã încomun de cãtre Centre Nationalde la Recherche Scientifique del’Université de Savoie ºi Centred’Études Franco-Italiennes,instituþie interuniversitarã cecuprindea universitãþile dinTorino (Italia), Savoie (Franþa) ºiFribourg (Elveþia). Congresul seþinea la douã sedii, o primã partese derula în Torino ºi o a douaparte în Chambéry. Avea caobiectiv revizuirea conceptuluide petrarchism, determinatã deprogresele înregistrate în ultimiianii, în domeniile teoriei criticii,analizei literare ºi al filologiei. Aufost prezentate arii de cercetareîn curs de definit ivare ºiafirmare, precum ºi studii deordin disciplinar ºi interartistic,cu atenþie specialã asupramuzicii ºi artelor plastice.Acestora ºi omagiului adus luiFranco Simone, li se adãugaoportunitatea de realizare abilanþului critic al unei arii destudii care pe termen scurt ar fiurmat sã câºtige o importanþãprimordialã, în plan european ºiextra-european, cu ocaziaaniversãrii centenariul naºteriilui Francesco Petrarca, marcatîn 2004. În acest sens, au fostchemaþi sã-ºi aducã propriilecontribuþii reprezentanþi dindiverse ari i culturale aleEuropei.

În holul de la Accademia setrecea de la saluturi de curtoaziela adevãrate efuziuni de bucuriefaþã de o traducere a lui Petrarcaîn englezã pe cale de apariþie, a

unui umanist estonian care sealãturase branºei petrarchiºtilor,sau a unei noi interpretãriiconografice dupã o nouãimagine a Laurei. Atmosfera eraimpregnatã de nuanþa întunecatãa rafturilor, unde cãrþile se aliniaucu o rigoare absolutã, în ton cuînfloriturile stucaturilor.

În aceastã atmosferã s-auapropiat de mine doi ochi timiziºi surâzãtori, susurând: “Euvorbesc limba portughezã”.Astfel l-am cunoscut pe MarianPapahagi.

Când, în urmã cu câteva luni,excelentissimul ministru con-silier, director al Institutului

Cultural Român din Lisabona, dr.Virgil Mihaiu, a avut amabilitateade a mã invita sã particip laomagierea lui Papahagi, mi-amamintit imediat de acestã ima-gine. În zilele noastre, datoritãdezvoltãrii contactelor inter-universitare, avem oportunitateasã participãm la numeroasecongrese. Sutele de colocvii lacare am fost prezentã mi-auoferit ocazia de a cunoaºte mulþiconferenþiari, originari din diverseþãri. Însã persistã încã vie, deparcã abia ieri ar fi fost, în imaginimari ºi luminoase desenate înmemoria mea, bucuria aceluiromân care vorbea portughezã.

Sintonia ce ne unea acolo era,încã de la început, de naturãacademicã. Universitatea dinCoimbra, casã-mamã pentrumine, fusese frecventatã dePapahagi, într-una dintre

perioadele petrecute de el înPortugalia, în timpul cãreiaurmase Curso de Português paraEstrangeiros da Universidade deCoimbra/Cursul de LimbãPortughezã pentru Strãini alUniversitãþii din Coimbra.Portugheza lui era perfectã.Învãþa ºi vorbea limbi strãine cuo uºurinþã surprinzãtoare,trecând de la una la alta, asemenicãlãtorului ce nu se îndepãrteazãde cãrarea pe care mergeneobosit.

Studiase filologia romanicãla Roma, la Sapienza, ºi era,într-adevãr, un romanist cumpuþini existã. Domina marile limbiromanice, în stadiul lor actual,de la portughezã, ital ianã,francezã, catalanã, castilianã,la galicianã, alãturi de multealtele. Dar aceastã versatilitatecomunicativã cuprindea ocunoaºtere eruditã a originilorromanice ale limbilor, aleproceselor de intersectarestabilite între ele ºi a evoluþiei loristorice, de-a lungul secolelor.Aceastã familiaritate pe care oavea cu diacronia lor evolutivã îioferea aºadar o bazã sigurã înstãpânirea atâtor limbi strãine, lacare se adãuga o conºtiinþãcontrastivã a etimologiei ºi amodului de funcþionare din punctde vedere gramatical al fiecãreia.

Pentru filologul romanist, limbaºi literatura erau douã feþe aleaceleiaºi monede.

A învãþat portughezã în Italiaºi Portugalia, prin intermediulsuccesivelor deplasãri, unde seintersectau diverse cãi deacces. A învãþat aplecat asupramesei de lucru, cu gramatici ºidicþionare, dar ºi cu scriitori,critici ºi oameni de rând, în viaþade zi cu zi. A convieþuit inte-lectualmente cu unii dintre ceimai mari autori de poezieportughezã ai secolului XX,precum Alexandre O’Neill sauHerberto Hélder, ºi de asemeneacu critici portughezi ce au marcatorizontul epistemologic alultimelor decade: Luís LindleyCintra, Jacinto do Prado Coelhosau Jorge de Sena. Cu toþiaceºtia a menþinut contacteindividuale ºi epistolare.

Pe parcursul lucrãrilor

Întâlnirea mea cuMarian Papahagi

Rita Marnoto

5

congresului Dynamique d’uneexpansion culturelle. Pétrarqueen Europe, XIVe au XXe siècle,atenþia lui ºi convorbirile noastres-au îndreptat, în particular,asupra poeziei medievale gali-ciene. Pregãtea materia uneidiscipline de literaturã portughezãdedicatã acestei teme, ºi îºiexpunea cu entuziasm punctulde vedere referitor la diverseletipuri de cantiga, la tematica lor,la relaþia între temã ºi formã, etc.De fapt, dezvolta aceastãcercetare în paralel cu cele dejarealizate, în domeniul literaturiiitaliene, legate de perioadamedievalã. Cum bine se ºtie,Papahagi dedicase multe dintrestudiile sale lui S. Francescod’Assisi, Jacopone da Todi,Giacomo da Lentini, Guittoned’Arezzo, Guido Guinizzelli,Guido Cavalcanti, Dante (al cãruitraducãtor a fost), CeccoAngiolieri ºi altor autori.

Literatura medievalã galicianãîl fascina, era o arie cãreia doreasã-i dedice un studiu mai intens,în proiectele viitoare. Mai mult, îipermitea sã dea curs dubleiînclinaþii, proprie concepþiei salefilologice, printr-o declinarecomunã de investigaþii referitoarela limbã ºi literaturã. Darprogramul lui viza un planeuropean de amplã extindere,ce se desfãºura dinspre Ro-mânia spre Europa Occidentalã,explorând aspectele ºi inter-sectãrile întregii arii romanice,pe durata perioadei medievale.Din pãcate, a fost unul dintreproiectele pe care nu a avutoportunitatea de a le duce pânãla capãt.

La congresul Dynamiqued’une expansion culturelle.Pétrarque en Europe, XIVe auXXe siècle, Marian Papahagi aprezentat o conferinþã înfrancezã, intitulatã Pétrarquedans l’espace culturel roumain.A realizat o panoramã amplã, înlinii generoase, asupra prezenþeilui Petrarca de-a lungul secolelorîn literatura românã. DarPapahagi a formulat aceastãprezentare dintr-o perspectivãeuropeanã, accentuând dina-mismul intersectãrilor întrediverse literaturi. Se înscria în

aceastã lecturã erudiþia filologuluicare ºtie cã limbile ºi literaturilenu trãiesc izolate una de alta, cise ilumineazã reciproc prinpropriile lor valenþe.

În diversele sesiuni de lucru,Marian Papahagi a susþinutideea, pe care eventual ar fi dorits-o dezvolte pe viitor, a unuistudiu al Petrarchismului la niveleuropean, organizat pe ariigeografico-culturale. Acesteaurmau sã fie: Italia; Estul Europei,(dinspre Marea Adriaticã,incluzând România, Germania,etc.); Nordul Europei; zonaOccidentalã, cu Franþa ºiPeninsula Ibericã. Ar fi fost, într-adevãr, un plan de studii extins.

Acest plan nu s-a concreti-zat, iar volumul cuprinzânddocumentele conferinþelor dincadrul congresului (Dynamiqued’une expansion culturelle.Pétrarque en Europe, XIVe au

XXe siècle, ed. Pierre Blanc,Paris, Honoré Champion, 2001)poartã în sine un golpremonitoriu, cel al conferinþei luiPapahagi, al cãrei text nu a fostpublicat.

Papahagi ºtia cã, în spatelecuvintelor din diverse limbi,existã mereu un proiect deintervenþie culturalã, spaþiudirecþionat dinspre loquens cãtreagens. Cuvintele prin care mis-a prezentat, în îndepãrtatuldecembrie 1995, traduc cuprisosinþã proiectul de viaþã alacelui român care vorbeaportugheza.

Rita Marnoto este direc-toarea Institutului de StudiiItalienistice al Universitãþii dinCoimbra / Portugalia

Traducere din limba portughezãde Roxana Rîpeanu

6

Dadaism,postumanitate,

sah,Dialog cu Andrei Codrescu

Ruxandra Cesereanu: DragãAndrei, cartea ta cu succes lapublic ºi cu þintã mobilã, ThePosthuman Dada Guide(Princeton University Press,2009), precizeazã de la început

ce pofteºte de la cititor: sã-lînveþe ce înseamnã manieraDada de a trãi postuman. Ceînseamnã “postuman” în ac-cepþia ta? Suntem în epoca luipost (postcomunism, postmo-dernism) – aºa încât întreb cufalsã naivitate de ce ghidul tãuDada este obligatoriu postumanºi nu doar uman?

Andrei Codrescu: Ghidul esteobligatoriu postuman fiindcã seadreseazã nouã, postumanilor,dar ne ghideazã cãtre umanitate,deci e ghid postuman pentrugãsirea umanitãþii noastre pe careo pierdem extrem de rapid înmãsura în care ne abandonammaºinilor. Bãnuiesc cã proporþiaîn care ne pierdem umanitatea

este egalã cu pierdereapãmântului, apei ºi atmosferei:energia care ne automatizeazãeste suptã din sânul mameipãmânt. Ghidul meu Dadaprezintã o modalitate de

negociere cu forma omului (e-omului) viitor. Poþi sã te exami-nezi ca sã vezi cât de postumaneºti: numãrã de câte fire eºtiagãþat (telefonul mobil, com-puterul, radioul, televiziunea,electricitatea, maºina – despãlat, de condus –, ceasul,shoppingul, serviciul fãcut pentrusupravieþuire, blocul, strada,oraºul, entitatea naþionalã) ºiextrage timpul pe care þi-l iauaceste fire din timpul total pentruvisare, creaþie spontanã, ºimiºcãri fãrã program. Ce rãmânee uman.

R.C.: Cine ar putea (ca artistºi om) sã-ºi mai asume pe deplincaracteristicile Dada astãzi(bufonerie, travesti, absurd, ludic

extrem, maximum de dezaxareconþinutisticã, încãlcarea tabu-urilor)? Vreau sã spun – pe toatedeodatã…

A.C.: Tinerii. Tinereþea esteperioada de îndrãznealã ºinebunie în care un maximumde curaj se poate pune înserviciul unei campani i dedezgolire a procesului careapare inevitabil. Nu-i vorbanumai de energie, care spuneaWil l iam Blake “ is eternaldelight,” dar ºi de faptul cãtineri i vorbesc l imba noilormedii virtuale ºi electronice. E-limba e noua Latinã: tinerii potcompune o rezistenþã umanãîn limba roboticã. În aceastãl imbã, absurdul , ludicul ,travestiul apar “naturale,” aºacã pentru ei greutatea o sã fieîn creaþia unei coerenþe genialecare asumã toate jocurile ºisalveazã umanul pr in im-previzibilitate.

R.C.: Defineºti postumanitateaîn funcþie de adaptarea electronicãa fãpturii umane în vremurilenoastre, dar crezi, oare, cã estede ajuns acest lucru? Nu ar finecesarã ºi o definiþie mãcar simili-metafizicã?

A.C.: Ai atins un punctnevralgic. Pe de o parte eu (ºidadaiºtii cu care conspir) refuzmetafizica gata preparatã areligiilor, filozofiilor ºi utopiilor;aceste preparate sunt otrãvitede istorie. Pe de altã parte,creaþia din adâncul umanitãþiinoastre a unei noi definiþii aumanului nerobotizat face partedintr-o miºcare evoluþionarãcare tinde la un nivel mai treazal umanitãþii. In extremis poþizice cã acest efort ºi rezultatulobþinut e un soi de “trans-cendenþã,” dar ceea ce rezultãnu seamãnã cu transcendentulformalizat de ritualuri pre-existente, deºi cred cã trebuiesã ne servim generos din ma-gia culturilor, din folclor, dinpoveºti, din arta sacrã. Neadãpãm din formele umplute deemoþie, din fântânile de lacrimiºi din covoarele persane în plinzbor.

7

R.C.: La un moment dat spui:“Îi mulþumesc lui Dumnezeupentru Dada, motorul formelorgoale”, întrucât consideri cã Dadaeste o “stare de graþie”. De ce?

A.C.: Dada îºi trage energiadin refuzul a tot ce are defini-þie. În acest sens, parte dinact ivi tatea art istului e sãdescarce sau sã goleascãtocmai conþinuturile formelorsus-menþionate: sã sece fân-tânile de lacrimi, sã repro-grameze direcþia covoruluizburãtor; aceastã activitate degolire, de vãrsare a conþinutuluieste o distrugere a sensurilormemoriei oficializate; lacrimileau fost ºi devin ape de izvor,covorul care odinioarã seducea cãtre Mecca, acu’ seduce la Cluj. Acþiunea aceastaseamãnã cu operaþ ia co-mercialã a industriei de re-clame, care schimbã conþinu-tul cunoscut sã serveascãvânzãri i unui produs (deexemplu, felul în care un cântecde mare ecou sufletesc, un imnrevoluþ ionar al ani lor 60 etransformat într-o osanalã adu-sã unui aspirator de praf), daraceasta asemãnare e su-perficialã: operaþia de goliredada e o lecuire violentã darterapeuticã a unor traumecolect ive. Formele “goale”generate de arta dada suntdeschise ºi gata sã fie umplutecu conþinuturile mai voioase,mai generoase, mai inimoase,ale fãpturilor care vin. Creaþiacontinuã de forme care nu potfi prinse (ca argintul viu) dã unsens intoxicant grupului sauindividului care lucreazã la ea– o “stare de graþie.”

R.C.: Ritualic, defineºtipostumanitatea. Una dintredefiniþii sunã astfel: “esteumanitatea care a pus naturaîntre paranteze”. Dar, dupã cumºtim cu toþii, parantezele potfi mai largi sau mai strâmte,rotunde sau drepte. De ce naturanu ar putea fi la o adicã scrisãcu cernealã invizibilã ºi nuneapãrat pusã între paranteze?

A.C.: Foarte bine pusã

întrebarea aici. Parentezele suntstrict ecologice: civi l izaþiaindustrialã a reuºit sã se impunãpânã în punctul în carepretindem cã omul e coroanacreaþiei (aroganþã încurajatãde monoteism); înarmaþi cuaceastã groaznicã atitudine amdisciplinat (aproape) totalmediul, am domesticit ºi distrusanimalele, ºi ne pregãtim deimortalitate fizicã. Din cauzaputeri i noastre trebuie sãregãsim drumul spre naturape care am îngrãdit-o întreparantezele omnipotenþei uma-ne, pentru cã facem parte din eaºi dacã o distrugem e vorba de

suicid chiar dincolo de prostie.Eu cred (în mod nedadaist) cãnatura o sã ne pedepseascãînainte ca noi sã avem posibili-tatea de a ne deparanteza, darsper (din optimism natural ºicaritate) cã poate mai avem timpsã ne depãºim pãcatele viadada în perioada de tranziþiepostumanã.

R.C.: Vezi în Tristan Tzara ºiLenin (jucând ºah împreunã laZürich) – doi “tãtici”, doidumnezei care au produs clovnulmodern ºi neo-omul (omul noucomunist). Care dintre cei doi acâºtigat? De ce plasezipostumanitatea neapãrat întreTzara ºi Lenin? De ce nu întreSamuel Beckett ºi Mao Tze Dun

sau între suprarealism ºi khmeriiroºii… sau între diavolii hâtri ailui Mihail Bulgakov (conduºi deWoland) ºi Stalin?

A.C.: Dupã 1989 e clar cã acâºtigat Tzara. Dadaismulînfloreºte ºi comunismul e mort.Altfel spus, arta e-n ascendenþãºi pe statuile comuniste creºteiarba. Toate avangardele mo-derne se trag din dada ºi din anul1916, an crucial pentru revoluþiileartistice ºi ideologice. Primulrãzboi mondial, Cabaret Voltaireîn Zürich, ºi revoluþia bolºevicã înRusia se desfãºoarã simultan într-o istorie condensatã unic. În plus,

Tzara ºi Lenin sunt prezenþi înexil la Zürich în acelaºi timp,frecventeazã aceeaºi cafenea,se cunosc ºi, mai mult ca posibil,au jucat ºah împreunã. (Aºamãrturiseºte Hans Richter, deexemplu.) La Zürich, în perioada1915-1917, sunt prezenþi ºiJames Joyce, Carl Gustav Jung,Albert Einstein, Hugo Ball, EmmyHennings, Francis Picabia, fraþiiJanco, ºi, alãturi de Lenin, Radekºi Zinoviev. Între cei pe care-imenþionezi tu distanþele rãmânnumai metaforice ºi sunt pe scarãmai micã.

R.C.: Cartea ta se doreºte a fiºi o laudã a boemei? Care maieste valabilitatea boemei astãzi(mã gândesc la generaþiile extrem

8

pragmatice care dominã lumeaactualã)? Nu cumva este untermen ºi o stare doar umanã,care nu are nimic de-a face cupostumanitatea?

A.C.: Boema e opereta opereide artã; înruditã ºi foarte plãcutã(pânã-þi distrugi ficatul), darnecesarã numai în sensul cãatrage tineri într-un oraº ºiîntr-un cartier. Boema esteistoria cartierelor cu chirii ieftineºi multe cafenele. Laud comu-nitatea creatã de boemã ºiextazul poetic obþinut princantitatea de idei în miºcare cuajutorul, desigur, al intoxicantelor.Boema ºi-a asumat multe însuºiritipice artiºtilor (de obicei dupã ces-a destrãmat): noutate, cãutarea necunoscutului, delir, stãriexcepþionale de spirit, nomadismºi spontaneitate. Ghidul meuDada chestioneazã dacã eposibilã o boemã internauticã, ociber-comunitate carestimuleazã aceastã formãspecificã (ºi productivã) deumanitate; e o întrebare ºi opropunere în contextul noupostuman.

R.C.: The Posthuman DadaGuide ar putea fi înþeleasã nudoar ca o istorie liberã ºiconcentratã a dadaismului, ci ºica o antropologie a acestuia. Dece ai simþit nevoia uneirecapitulãri cu tendinþã? Teconsideri a fi un dadaistpostuman? Sau eºti un dadaistdin ºi prin instinct?

A.C.: Am avut douã idei: 1.dadaismul existã în toatã culturacontemporanã ºi este parte viedin toate artele moderne, ºi 2.dada este singura miºcareartisticã ce mai intereseazãtineri i în secolul 21, de laactivitãþile teatrale de la CabaretVoltaire pânã la post-punkeri. Oprivire grãbitã asupra geografieispiritului modern ºi postmoderndezvãluie imediat prezenþa viea miºcãrii dada – e inima, sãzicem, care bate fãrã întrerupereîn fiecare rebeliune artisticã deun secol încoace. Am vrut sãpun ºi douã întrebari: 1. de cenu rugineºte dada? ºi 2. care-i

rolul dada în postumanitate?Rãspunsul parþial e cã dada nurugineºte pentru cã nu poate ficapturatã ºi pusã-n muzeu,evitã (ºi refuzã) definiþiile, ºi nuare stil definitoriu. (E uºor demuzeumumificat suprarealis-mul care are un singur “look”; emai greu cu dada care are multechipuri). Cu toate astea, dada afost ignoratã de universitari ºide istorici iar eu am vrut sãînþeleg de ce; nu-i mare mister:vitalitatea nu place colecþio-narilor ºi analiºtilor, fiindcã eipreferã chesti i moarte. Eunu-s dadaist decât în NewOrleans; în California suntrealist-magic; în Baton Rougesunt realist. În toate ipostazelesunt magellanist: în dada amdescoperit un teritoriu vast,evident, larg rãspândit ºinecunoscut. Este ca ºi cum aidescoperi aerul: cine a des-coperit aerul?

R.C.: Mi s-a pãrut hipnotizantfaptul cã gãseºti rãdãcina“nimicului” în cultura europeanãîn felul în care Ulise (Odiseu) senumeºte pe sine, pentru a-l pã-cãli pe ciclopul Polifem, – Eusunt Nimeni (cu sensul: numelemeu este Nimeni). De aici ai fãcutlegãtura peste secole cu marileautodefiniþii ale poeþilor moderni,cea mai faimoasã fiind aceea alui Rimbaud : Eu este un altul.Cum þi-a venit ideea?

A.C.: Rãspunsul lui Ulise e labaza civilizaþiei noastre: ciclopuleste natura care întreabãnumele intrusului; Uliserãspunde – numele meu esteNimeni – pentru cã semi-umanulnu are voie sã cunoascã numelecelui care-l distruge; asasinulnaturii animale rãmâne fãrãnume ºi animalul rãmâne fãrãapãrare, fãrã vreun mijloc deidentificare a duºmanului. De laUlise la Rimbaud civilizaþia seîntoarce ca un ºarpe Ouroborosºi ajunge la ruºine, greaþã ºi unsimþãmânt de vinovãþie (pentrusuccesul de asasin al lui Uliseºi al descendenþilor sãi umani);Rimbaud zice “Eu e un altul”,rãspuns prin care inca-paciteazã acel “eu” implicat în

rãspunsul lui Ulise; pentruRimbaud nu numai “eu” nuexistã, dar acel “eu” cu care seputea raspunde este un altul;Rimbaud îl nimiceºte pe Ulise.La ce întrebare rãspundeRimbaud? La întrebarea naturiiucise: “Eºti tu nimeni?” Uma-nismul se deruleazã între Ulise,asasinul semi-umanului, pânã laRimbaud, nimicitorul umanului.Dupã rãspunsul lui Rimbaudîncepe era postumanã.

R.C.: Eºti admiratorul uneipoete de excepþie, necunos-cutã în România, pe care mi-ailãudat-o adesea ca fiind egala luiEliot ºi Pound: Mina Loy. EraMina Loy o dadaistã autenticã?

A.C.: Mina Loy a fost iubita luiMarinetti pe care, mai târziu, l-asatirizat sãlbatic (împreunã cumiºcarea futuristã) ºi o poetãcare a reuºit sã creeze o limbãsuplã plinã de ironie, autoironie,implicaþii sociale ºi politice, ºisens cosmic. A fost ºi artistã ºipatron de galerie de artã ºicolecþionarã de gunoi la NewYork (gunoi reciclat în artã) ºiprietenã a lui Duchamp ºipartenerã sexualã a cupluluiDuchamp. Marea ei iubire a fostdeclaratul dadaist Arthur Cravan(nepotul lui Oscar Wilde). A fostdadaistã Mina Loy? A fost JulesVerne pe lunã? “Autentic” e uncuvânt interzis, cred, de BiroulCentral Dada (BCD).

R.C.: Aminteai la un momentdat în cartea ta despre oEnciclopedie a Dezinformãrii (detipul Antigona a fost mama luiHamlet). Cum vezi o astfel deEnciclopedie în spaþiul culturalpost(post)modern actual?

A.C.: Absolut tot ce credemcã ºtim trebuie “dezinformat.”Întreaga noastrã cunoaºterea lumi i t rebuie ruptã înbucãþe le d iscrete la n ive lsubatomic ºi reorientatã înconþinut ºi formã. Situri cawww.disinforma-tica.com ºiwww.RTMark.com sunt înce-puturile unei vaste distorsiuniprin imaginaþie a idei lor ºifaptelor reçues. Ghidul Dada

9

recomandã un numãr de situriºi situaþii cu ajutorul cãroraart iºt i i pot naviga prin erapostumanã.

R.C.: Este captivantã ideeaunui spirit Dada reciclat, aºa cumafirmi cã ar funcþiona acestaastãzi, fãrã, însã, ca acest lucrusã mai fie conºtientizat. Cum îþiimaginezi cã ar trãi ºi reacþionaTristan Tzara în vremurilenoastre, în mileniul trei, dacã arfi posibil acest lucru? Care ar fidiscursul ºi fraza lui cheie?

A.C.: Tristan Tzara a avut undestin ciudat: poet evreu-românnãscut la Moineºti, a fost iniþiatoral avangardei româneºti timpuriicu Ion Vinea ºi Marcel Iancu,fondatori ai revistei Simbolul; laZürich în 1916 a fondat miºcareadada cu care e asociat în istoriaartei; la Paris a scris ºi publicat ooperã poeticã extraordinarã ºi adevenit (recunoscut dupãpublicarea fiecãrei cãrþi) unul dincei mai mari poeþi francezi (celmai mare, cred, din epoca

interbelicã); în timpul rãzboiului aluptat în rezistenþa francezãcomunistã împotriva hitleriºtilor;dupã rãzboi a scris poezie ºi aparticipat în mod minor labirocraþia partidului comunistfrancez; tot dupã rãzboi a vizitatRomânia ca invitat al comuniºtilorromâni, ºi de atunci a fost ºtersde pe lista literaturii române dinmotive ideologice (adãugateantisemitismului antebelic). Criti-cii ºi cititorii români au ratat dinaceste cauze cunoaºterea opereiuneia din gloriile literaturii sale; eprea târziu pentru critici, dar exactla timp pentru tinerii artiºti. Tzaraar fi fost intrigat ºi excitat decariera miºcãrii dada, dar n-amnici o idee cum ar fi reacþionat lainternet: probabil ca noi. Nimic dince a propus dada în 1916 nu s-aînvechit: dimpotrivã.

R.C.: Ghidul tãu postuman ºiDada face un mare serviciuculturii române: le reaminteºteamericanilor cât de extravagant,inteligent, avangardist ºifermecãtor era Bucureºtiul

interbelic (ºi nu numai). Care afost pânã acum reacþia cititoruluiamerican faþã-n faþã cu prestaþiaromâneascã de odinioarã,captivantã tocmai prin ºi pentrusincretismul ei?

A.C.: Amuzant e comen-tariul unui prieten pictor, mareamator al operelor dada, caremi-a zis – “e un pic naþionalistãistoria ta”; prin aceasta voia sãspunã cã perioada româneascãe detaliatã în comparaþie cu alteepisoade (mai dragi lui) dinviaþa lungã a miºcãrii. Darexact în asta stã noutatea cãrþiipentru cercetãtorii americani:mater ia l inedi t cules º icomentat de Paul Cernãtescuºi Andrei Oiºteanu, preluat demine, material care demon-streazã vitalitatea, inteligenþaºi farmecul de care vorbeºti,dar ºi faptul cã fenomenul dadaare rãdãcini puternice încultura românã.

20-21 iulie 2009, Cluj-Arkansas

10

Când am început sã scriu romanul am înþelescã iubirea e o tainã ce se mãrturiseºte între cei doi,al treilea fiind inutil – prezenþa triunghiuluistinghereºte. Filozoful Marin s-a strãduit dinrãsputeri sã-mi explice localizarea iubirii într-unpunct oarecare al corpului omenesc, ºi cu totajutorul primit din partea lui Ilie, istoricul, obosealalui a devenit zadarnicã. Iubirea nu e un obiect, e ostare de sentiment idealã, în afara unui suportmaterial, la fel ca valoarea esteticã, îºi ajunge sieºiºi nici nu ar fi bine sã se gãseascã acel izvorfermecat al dragostei din pricinã cã ar tãbãrî acoloneaveniþii ºi i-ar alunga tot farmecul ce nu poate fidescris.

Cora cea nãrãvaºã m-a acuzat cã dau numede la mine femeilor pe care le-am cunoscut ºi iubit,adicã le rebotez, ca ºi cum aº avea acest drept.Adevãrul e cã nu poþi iubi o femeie fãrã sã-i schimbinumele, identitatea. Apariþia unei femei în viaþa unuibãrbat coincide cu starea ineditã, ce produce omutaþie antologicã în atmosfera sufleteascã. Ofemeie care face zi de varã din februarie îngheþatºi care împrãºtie cãldurã emoþionalã pe oînsemnatã porþiune din viaþa în jurul ei are toateºansele sã-ºi menþinã oricând bãrbatul lângã ea.Nu-l va pierde niciodatã.

Aºa credea ºi Milena, pe care am cunoscut-ola o cumpãnã de veac, într-un cimitir umbros,primãvãratic, pe o ploaie mãruntã ºi deasã, într-unorizont ce mocnea de semne. Cãutam mormântulunui poet despre care trebuia sã scriu. Nu l-amputut identifica, era prea greu între atâtea morminteînghesuite unul în altul: am întâlnit-o, în schimb, peea, cãreia i-am zis Milena ºi numele i-a plãcut ºi arãmas de atunci aºa, parcã s-a nãscut cu el ºiamândoi am simþit cã ne cunoaºtem dintodeauna.

La un an de la trecerea în eternitate a istoricului ºi criticului literar Nae Antonescu (1921 – 2008), fiica sadin Italia, Monica, descoperã în casa pãrinteascã un caiet pe care scrie: Cartea cu semne, un fragment de romanuitat, se pare nu numai de timp, dar ºi de Nae Antonescu. Cred cã dateazã de la sfârºitul anilor 1970. Rareori mi-avorbit Nae Antonescu de momentele când muzele îi dãdeau târcoale în arhaicul sãu Terebeºti. ªtiam cã, pe cândera elev la ªcoala normalã de la Oradea, trimisese versuri la „Jurnalul literar”. George Cãlinescu i-a rãspuns la„Poºta redacþiei” într-un mod care nu-l încuraja. Nu ºtiu sã fi mai scris versuri.

Fragmentul de roman a rãmas într-un caiet care astãzi poartã ºi el semnele trecerii vremii. Autorul ca ºipersonajele sale crede cã „sugestia semnelor este mai puternicã decât trãinicia dragostei”. Douã personajefeminine ne atrag atenþia: Milena ºi Cora. A treia „metodistã” urmând sã poarte un nume. Nu se ºtie ce numedorea domnul Nae Antonescu sã-i dea. ªtim cã de acolo înainte romanul avea sã „rãbufneascã”, cã cele trei femeierau menite sã poarte toatã încurcãtura sufleteascã a autorului.

Nu l-a continuat, romanul a rãmas în acel caiet, pentru cã imediat dupã 1990, Nae Antonescu a editatgazeta „Ardealul”, apreciatã de Corneliu Coposu. Pe urmã, dupã moartea seniorului, Nae Antonescu ºi mulþi alþii,printre care mã numãr ºi eu, am fost dezamãgiþi cã un partid istoric se pierdea, s-a pierdut în mocirlapoliticianismului de azi.

Se cunoaºte prea bine activitatea, cãrþile scrise de Nae Antonescu menite a pune în valoare marilereviste, ori mai modeste, care au marcat literatura noastrã de mai bine de douã secole. Nae Antonescu a iubitliteratura românã ca nimeni altul, încât se îndoia cã literatura putea fi „predatã” la cursuri. Nu poþi „preda”, spuneael, altora, ceea ce tu iubeºti cu adevãrat. Sigur, trebuie sã luãm aceastã afirmaþie ca pe o mãrturisire de credinþãa autorului.

Grigore Scarlat

,,,,,

Pe cealaltã care încã n-are nume am zãrit-oîn timpul când foarte nervoasã, întinsã ca pe arcuri,se pregãtea sã ia cuvântul la o întâlnire metodicã.Ardea toatã din cap pânã în picioare, ca o vioarãaprinsã, cum ar zice Lucian Blaga ºi nu s-a lãsatpânã nu ºi-a spus întreg cântecul, apoi vocea is-a stins uºor, s-a liniºtit aºteptându-ºi parcãnumele. M-am consultat cu istoricul ºi am ajuns lapãrerea cã-i bine sã mai zãbovim puþin, din pricinãcã nu-i gãseam un nume dupã înfãþiºarea sa ºi arfi bine sã mai facã ºi dânsa puþinã ucenicie pentrucã aºa a fost de când e lumea ºi de ce am stricatocmai noi socotelile veacului. Într-adevãr, bunãsocotealã de istoric ºi deocamdatã cea de a treiaa rãmas fãrã nume iar Il ie s-a grãbit s-oîntâlneascã pe Cora, la biroul ei din centrul oraºului.

- Zãu, dragã prietene mi-a zis cã-i þâcnit de-abinelea, pentru cã ea de când se ºtie a citit romanede dragoste, cu început interesant ºi atractiv, careîºi urmeazã povestea ce-þi stoarce lacrimi ºiîntodeauna un sfârºit frumos. Mã gândeam atuncisã-l întreb pe Marin, oricum el ºtie mai multe ºipoate mã lãmureºte.

Nu-i bine sã-l câºtigi pe filozof, pentru cã ceide seama lui vorbesc multe ºi cam aºa: când doidiscutã ºi ascultã, al treilea, acesta, nu pricepenimic. De ce nu o întrebi pe Milena? Doar sunteþitoatã ziua împreunã ºi parcã v-am vãzut acumcâteva zile.

Sã ºtiþi cã nici asta nu-i pe cãrãrile cele drepte.Mi-a adus trei romane, din care primul începe cusfârºitul, al doilea isprãvea cu începutul iar altreilea era un fel de ghiveci, pe care nu-l putemînghiþi. ªi ea zicea cã eu nu-s deºteaptã, cã acolosunt secvenþe cinematografice, rãsturnãri desituaþii, proiecþii interioare ºi alte asemenea

CARTEA CU SEMNENae Antonescu

11

complicaþii încât m-am zãpãcit de-a binelea. Milenapretindea cã vrea sã mã ajute sã mã orienteze înlabirinturile romanului, în realitate, îmi întindea ocursã fãrã ieºire.

- ªi eraþi numai voi douã atunci?- Dar cu cine ai fi vrut sã fiu? Pe sprintena

aceea de „ metodistã” stãpânul nostru nu vreanicidecum s-o instituþionalizeze încã, îi tot amânãmajoratul onomastic, nu ºtiu de ce o þine tot pe postde suplinitoare, altfel cum am fi noi trei ºi undesuntem mai multe treaba e alta. Dar ºi tu porþi ovinã pentru cã l-ai împiedicat s-o numeascã ºi peea, la fel cum ne-a blagoslovit pe noi. Abia acumîmi dau seama cã ºi tu, prietenul meu, eºti camîntr-o ureche, tot de ai lui, de vreme ce scrii ºitipãreºti povestiri cu subiectul în parantezã.

Rãmase atunci Ilie nãucit, nu-ºi putea imaginade unde sã ºtie zãluda asta de povestirile lui, pentrucã prea puþini le cunoºteau iar ei nu i le-a cititniciodatã, ºi pe minut s-a gândit sã scape de eamai cu seamã cã a vãzut-o cum se înfurie, era roºieca racul ºi gata sã arunce o cãlimarã în capul plinde date ºi informaþii al sãu, exact aºa cumazvârlise(zice o legendã) Luther dupã dracul de arãmas ºi astãzi pata de cernealã pentru cã nu l-animerit pe reformator. Dar a avut noroc istericul. Înclipa aceea intrase o secretarã ce-i invita la oºedinþã în salonul albastru al cofetãriei „Minerva”,în scopul de-a pune ordine în stufãriºul personajelordin romanul lor ºi sã discute despre apariþiasemnelor. Mai erau ºi alþi invitaþi, le-a spus secretara,dar cel care s-a bucurat mai mult a fost istoriculIlie, din pricini pe care numai el le ºtia.

La cofetãrie, Milena spunea cã are mai multãîncredere în sugestia semnelor decât în trãiniciadragostei. Probabil cã uitase cã ºi iubirea ar puteafi tot un semn, ce tãinuieºte un gând, o intenþie ces-ar vrea realizatã. Cora, mai isteaþã acum,mãrturisea, cã ea vede ºi aude semne. Mãtrecuserã fiorii ºi fãrã sã-mi dau bine seama mãgândeam dacã nu cumva le voi fi zãrit ºi euvreodatã. ªtiam din ºcoalã cã doar Camil Petrescuse lãuda cã vãzuse idei.

Ispitindu-mã ºi seara ºi dimineaþa acestegânduri ciudate, am început sã parcurg înfriguratpaginile mitologiei greco-latine ºi altele mai vechi,observând cã lumea e doldora de semne transmisedin vremuri arhaice, e adevarat, amestecate laolaltãcu alte tradiþii. ªi chiar marile mituri ale umanitaþiipot fi asimilate unei colectivitaþi de semne.

Amicul meu, istoricul Ilie, mi-a comunicatdeunãzi cã acum aproape douã decenii s-a þinutun Congres al semnelor, undeva în afarapãmântului, aceasta pentru ca discuþiile sã fieobiective ºi hotãrârile sã nu fie influenþate de factoriexterni. ªi s-au împãrþit pe secþii : semne de hotar,de carte, de punctuaþie, matematice, con-venþionale ºi altele mai puþin importante. Dupãînverºunate discuþii, o secþie cu cei mai mulþimembri a hotãrât ca sã invadeze în filozofie, pentrucã sperau ca astfel semnele sã devinãprevestitoare. Adicã, de ce n-ar fi lumea un mare

semn de întrebare, ziceau ei? Dar cum filozofiisunt iubitori de înþelepciune dar nu au întodeaunasensibilitate metafizicã au renunþat repede laserviciile lor interesante, chiar sub semnãturã, nuînainte de a le oferi sugestia sã se adresezeterenului mai fertil al lingvisticii. ªi astfel s-a rupt oparte de semne din coapsa unei responsabile desecþie ºi s-au pornit pe întemeierea semioticii,nãscând tot felul de realitãþi ascunse, manifestãriexterne ale unor presupuse fenomene, pe carenumai cei iniþiaþi le-ar putea pricepe.ªi astfel auchinuit ºi limba ºi gândirea, pânã ce acestea n-auavut încotro ºi s-au supus.ªi le era bine acestorsemne, trãiau ca în sânul lui Avraam, cum rostescalte feluri de semne ºi când omului îi e prea binealeargã dupã nãluci ziua-n amiaza-mare. Cândstãteau mai bine în iatacul lor, la o sindrofie, deziua uneia dintre ele, numai ce se produce odizidenþã: au pãrãsit domiciliul stabil ºi produc onouã invazie, de astã datã ocupând ºicompartimentul criticii literare.κi ziceu ele:”Oare opera literarã n-ar putea fi un semn trimisde scriitor cititorului?” Frumos spus ºi cu aprinsãsensibilitate, numai cã semnele nãbãdãioasen-au rãbdare ºi au tot însemnat creaþia literarã,cu tot felul de indicatoare (decupaj, lexicul,literaritate, intertextualitate) de n-a mai rãmasaproape nimic din povestire ºi nici o urmã deemoþie, nici o suflare din creaþia artisticã ºi biataoperã de artã nu ºtia nici ea, nici zãmislitorul ei cehram poartã.ªi dintr-un capriciu în altul s-au aflatºi de aceia care au crezut în noul miraj, adicã într-însele, ºi au uitat cã adevãrul este în noi înºine, ºide acolo nu-l poate alunga nici o cohortã desemne.

Toatã aceatã discuþie s-a purtat mai cu seamãîntre autor ºi istoric , ca o prefaþã la ceea ce vaurma. Cofetãria „Minerva” stã mândrã în piaþa dincentrul oraºului vechi. Este vestitã pentru cele patrusaloane cu culori, cu mobilã stil ºi feþe inteligente,întodeauna prezente la datorie. Am ales pentrudiscuþie salonul albastru din pricinã cã este maiscump ºi mai puþin populat ºi cã pe vremuri îlfrecventam împreunã cu Milena. Am observatatunci cã-i plãcea localul, se vedea pe faþa ei oliniºte calmã, un sentiment neoprit de fericire.Eradistratã ºi nu se arãta, simþeam însã coloana deluminã azurie ce se împrãºtia peste chipul ei, uºornedumerit, de teamã cã totul s-ar fi putut isprãviînainte de vreme.

Istoricul venise cu ideea cã înainte de a faceordine în pretenþiile personajelor ar fi bine sãdiscutãm despre formele pe care le îmbrãþiºeazaviaþa unei femei. Erau acum de faþã toate trei,-Milena cuminte ºi tãcutã, Cora aºteptând mereu sãintre în rol ºi ”metodista” gata sã se rãzboiascã, fiecu autorul, fie cu naratorul, dupã cum ar fi cazul.ªicum istoricul cunoaºte toate marile iubiri aleumanitãþii a cerut permisiunea ca sã ne explice el,ceea ce fiecare dintre noi ar fi dorit sa spunã, chiarºi Marin filozoful. L-am acceptat pe Ilie ºi repedeºi-a început expozeul. Viaþa unei femei se compune

12

din câteva stãri obiºnuite: se scoalã din somn, treceîn faþa oglinzii, e mamã, merge la piaþã, uneori lateatru, cele cu pielea finã ºi la concerte, îngrijeºtegrãdina de zarzavaturi ºi alte lucruri pe care lesãvârºesc toate femeile din lume.

Cele trei fiice ale Evei nu s-au dedat, de laînceput, de acord cu aceastã sumarã explicaþie,doreau altceva, presimþeau cã în activitatea lorîncepuserã ºi alte îndeletniciri, care nu se prea vãdcu ochii liberi. Ilie ºtia aceasta ºi a înþeles cã enecesar sã intre în domeniul fascinant al ipotezelor.ªi la sugestia Milenei continuã, aducând lasuprafaþã jocul încâlcit al pesonajelor, care arãta

femeia visând în iatacul ei ºi la altfel de viaþã: ºi-ardori un bãrbat frumos, sã rãmânã veºnic tânãrã,dacã s-ar putea sã aibã copii deºtepþi ºi ascultãtori,poate o maºinã de ultimul tip, cele mai sãrace doaruna de uscat pãrul. Repede “metodista” a observatcã istoricul a introdus unele elemente romantice înaceastã a doua viaþã a femeii, care aratã cuadevãrat, chiar dacã nu se vede.

Dar Cora era toatã un pachet de nervi ºi nuavea cum sã se dezlãnþuiascã. Era deja târziu ºicofetãria trebuia sã se închidã, bãuse mai multecafele ºi chiar a rãsturnat o ceaºcã, fumaseenorm ºi nu-l scãpa din ochi pe istoric. Ea maiºtia ºi o altã formã de viaþã a unei femei, cea pe

care majoritatea o tãinuiesc ºi despre me-canismele acesteia va veni timpul sã ne între-þinem altãdatã.

Între timp se ºtie: “ªi-apoi eu nu am nici mãcarnume”, scria cu multã amãrãciune “metodista” lasfârºitul unei scrisori adresate autorului. Se vede cãeste puþin geloasã pe statutul existenþial al celorlaltepersonaje cu drepturi acordate în ierarhia romanului,în urma unei îndelungate frecvenþe în stufãriºulevenimentelor epice. Probabil Cora nu i-a spus ,destãnuit cã fãcuse nãzbâtii repetate în faþagarsonierei naratorului pânã ce a obþinut dreptul dea fi acceptatã în spaþiul beletristic ºi chiar l-a amenþiatpe istoric, într-o searã pe când se întorcea de laOperã, din pricinã cã ea se aºtepta la o intervenþieîn favoarea ei. Aceasta e Cora, temperamentvulcanic, imprevizibil, numitã de filozof, -“Cel maifrumos lemn de construcþie din Carpaþi!”. Ea e înstare sã joace nebunã, noaptea în bãtaia razelorvicelene de lunã, sã danseze pe morminte, numaica sã-ºi vadã împlinite capriciile ei nesãþioase.

Cea fãrã de nume are poate dreptul sã-ºipiardã rãbdarea pentru cã intrarea ei în pânza epicãîntârzie. Într-o discuþie dintre istoric ºi filozof s-astabilit altceva cu privire la dificultãþile de nume aleacestui personaj. Autorul le-a spus celor doi cãneajunsurile sunt de ordin lumesc. În primul rând,este atât de fragedã încât cea mai uºoarã atingerear strivi-o în palmã. Merge aproape aerian,nevãzutã, o pierzi în mulþime ca pe o nãlucã, rãmâneîn urma ei doar o adiere de ºoapte sau mirosul unuiparfum arhaic, care te învãluie ºi te cucereºte, apoite îmbatã de emoþie ºi te proiecteazã în lumeavisului. Are întotdeauna o tulburare neobiºnuitã înfaþa misterului naturii ºi nu se ºtie precis dacã aeveasau numai o pãrere, o apariþie ciudatã, strecuratãîn calea noastrã, venitã din cine ºtie ce neguriancestrale. Ar putea fi ºi numai o undã sonorã cevibreazã în melancolii neauzite încã, uneori am avutimpresia cã aude lumea cântând în ea. Lirismulprivirii îi împrumutã un chip de mascã, de felul acelorîngeri chinuiþi , despre care poporul are tendinþa sãcreadã cã te atrag în moarte. Cine ºtie dacã nusimte cã are o micã vinã cã trãieºte, prinde doarbucuria clipei, fãrã sã se poatã statornici. Culoareapãrului îi estompeazã farmecul vorbirii, privirea îiascunde ironia iar mersul parcã intoneazã arpegiielegiace ºi câte trãsãturi nu i s-ar putea atribui, ceeace a speriat-o pe Cora, atunci când a auzit pe cinevaspunând cã ar putea fi a opta minune a lumii (noroccã istoricul mereu informat i-a amintit la timp cãexistã numai ºapte).

Cu toþii am intrat la obsesii cã niciodatã n-osã reuºim s-o botezãm, sã-i dãm un nume caresã-i placã ºi ei . Dar, oricum, zarurile au fostaruncate ºi “metodista” îºi va dobândi numele cese cuvine. Atât Milena cât ºi Cora au fostavertizate de aceastã hotãrâre cerându-le sã aibãpuþinã rãbdare pentru cã vor fi invitate ºi ele laospãþ.

(Fragment de roman)

13

A întreprinde, astãzi, o analizãla rece a operei lui VasileLovinescu, „mag” fascinant ºiinclasabil, ale cãrui scrieri risi-pite mi se par extrem desemnificative pentru circum-scrierea personalitãþii apartea ezoterismului românesc, în-seamnã a evita pe de o partediscursul demistificator, ultra-raþionalist, al celor care nu credîn forþe ºi energii mai presus deputerile omului, iar pe de altãparte discursul adulator, ultrana-þionalist, practicat de intelectualifãrã simþ critic, incapabili sã cear-nã izbânzile unei hermeneuticisclipitoare de fantazãrile lipsitede temei. Gândirea lui VasileLovinescu, în acelaºi timptradiþionalistã ºi revoluþionarã,aplicatã alchimiei, magiei, istorieisacre, mitologiei, simbologiei,literaturii, dã rezultate fertile ºideconcertante, perfect argu-mentate ºi în cel mai înalt gradfanteziste, de la caz la caz. Aliajuldintre revoluþie ºi tradiþionalism îngândirea lui Vasile Lovinescu – decare mã voi ocupa ºi mai jos – reiesecu claritate dintr-o formulã folositãîntr-o epistolã din 24.09.1972: „Ceeace scriu e neconformist ºi inactual laun grad care e o sfidare faþã delumea modernã.” (Scrisoricrepusculare, p. 25).

În cele de mai sus vorbeam descrieri „risipite” deloc întâmplãtor,deoarece editarea manuscriselorºi a textelor tipãrite ale lui VasileLovinescu lasã (încã) de dorit.Explicaþia mi se pare a veni – înprimul rând – din dorinþa de a punecât mai repede dupã Revoluþia din’89 la dispoziþia publiculuiromânesc o cantitate cât mai maredin scrierile acestui personajmisterios pe nedrept marginalizat(deºi el însuºi a subliniat deseorinecesitatea ocultãrii revelaþiilor),ceea ce a nu a fost de naturã sãconducã la o rigoare filologicãprea mare. În al doilea rând, cãrþile

Recitindu-l peVasile Lovinescu (I)

Ioan Pop-Curºeu

lui Vasile Lovinescu s-au împãrþitîntre diverse edituri, a cãrorpoliticã n-a fost convergentã (ºi,în România, nicio autoritaten-avea dreptul sã le impunã vreoconvergenþã!), iar ediþiile au fostîngrijite de grupuri diferite despecialiºti. La Editura InstitutuluiEuropean, Iaºi, în colecþia „Eseuride ieri ºi de azi”, tipãrirea scrierilorlovinesciene a fost îngrijitãaproape exclusiv de AlexandrinaLovinescu ºi Petru Bejan:Monarhul ascuns (permanenþã ºiocultare), 1992; Mitul sfâºiat(mesaje strãvechi), 1993;Incantaþia sângelui, ed. a II-a,1999. La Editura (cu vocaþieesotericã) Rosmarin, volumele luiVasile Lovinescu au apãrut subîngrijirea discipolilor maestrului, acelor care au fãcut parte din grupuliniþiatic numit uneori „fraternitatealui Hyperion” (începând cu 1958):Steaua fãrã nume, 1994, volumeditat de Roxana Cristian, FlorinMihãescu ºi Dan Stanca; Scrisoricrespusculare, 1995, volum îngrijitdoar de R. C. ºi F. M. (cuprindescrisori expediate de V. Lovinescuîntre 1961 ºi 1984). Excepþie dela acest partaj face un Jurnalalchimic, tipãrit la InstitutulEuropean sub îngrijirea RoxaneiCristian ºi a lui Florin Mihãescu în1999, sau o carte foarte prostrealizatã, Interpretarea ezotericãa unor basme ºi legende populareromâneºti (Cartea româneascã,1993). În toate aceste cãrþi,imprimate cu mare vitezã, nu s-afãcut o separare clarã (ºinecesarã) între studiile suficientde închegate ca sã fie tipãrite fãrãprobleme ºi simplele note delecturã sau ideile aruncate pehârtie în fuga creionului, destinatesã fie reluate în construcþii maiample. S-au tipãrit astfel, de maimulte ori, aceleaºi texte, ba subformã de scrisori, ba sub formã demici eseuri independente, chiarcând au fost folosite cuvânt cu

cuvânt de Vasile Lovinescu înmarile sale texte. Este drept cãînsãºi gândirea autorului –centratã în jurul unor obsesiireluate ºi rumegate în permanenþã– a favorizat o astfel de editareezitantã a textelor. Din cãrþile încauzã lipsesc instrumenteparatextuale (indici de nume,glosare, note explicative –acestea sunt foarte sãrace)indispensabile pentru lecturacorectã a unor texte în careerudiþia – chiar fantasmaticã –este omniprezentã ºi în care semizeazã pe scriitura dublã,aluzivã, meta-textualã. Volumul descrisori nu cuprinde nici mãcar unindice de nume, care sã permitãidentificarea corespondeþilor:putem, astfel, citi scrisori foartefrumoase, despre care ºtim doarcã sunt adresate unui „Dragãprietene” (ºi asta ne-o spune VasileLovinescu, nu editorii sãi!)... Înmasa de scrieri ale lui VasileLovinescu, care mai circulã încãpe piaþa româneascã a cãrþii, sunttotuºi o serie de texte închegate,coerente, care pot sã intre caatare într-o ediþie ºtiinþificãcompletã. Într-o primã categories-ar situa antumele sau textele custatut de antume, care reflectã –în forma publicatã – voinþa fermãa autorului (Al patrulea hagialâc.Exegezã nocturnã a „Crailor deCurtea-Veche”, Bucureºti, Cartearomâneascã, 1981; Creangã ºicreanga de aur, Bucureºti, Cartearomâneascã, 1989). Dintrepostume, opera cea mai unitarãrãmâne aºa-numitul Jurnalalchimic, care cuprinde notedatate între octombrie 1966-ianuarie 1967: unitatea lucrãriieste de ordin temporal, dar provineºi din materia însãºi pe care otrateazã autorul. Cu mici precauþii,aºteptând o ediþie ºtiinþificãdefinitivã, operele lui VasileLovinescu sunt totuºi utilizabile înforma în care le putem consultaacum.

Cel care-ºi definea scrisul ca„neconformist” (adicã avangardistîntr-o oarecare mãsurã) ºi„inactual” (abstras din timp,insensibil la curentele modernitãþii)fãcea parte – strict biologicvorbind – din generaþia ’27, a luiEliade, Noica, Cioran, Marc-Mihail

14

Avramescu, Mihai Vâlsan, MihailSebastian, persoane cu care s-aîncruciºat adesea în Bucureºtiulinterbelic, ba chiar a avut relaþiimai consistente (care ar meritaun studiu aprofundat). Dincolo derelaþiile pe care un bun istoric alculturii le poate circumscrie,autorul nostru a fost un izolat, unsinguratic, un cavalier seul algeneraþiei sale (manifestându-setotuºi, cu numeroase articole ºitraduceri, în aceleaºi organe depresã ca ºi ceilalþi lupi tineri: Viaþaliterarã, Viaþa româneascã,Credinþa, Familia, Azi, Vremea).Deºi majoritatea temelor suntcomune tuturor scriitorilor ºiintelectualilor generaþiei (cãutareaunei spiritualitãþi intense,specificul naþional, trãirismul),Vasile Lovinescu a vânat mereuoriginalitatea ºi nu ºi-a dorit nimicaltceva decât sã se distanþezenet de contemporanii sãi... Iatã cespune despre Cioran, de pildã:„La Biblioteca Academiei amcerut douã volume de Cioran,ºtiind totuºi perfect cã e oprãpastie între gândirea lui ºi amea.” (Jurnal alchimic, p. 265,30.12.1966). În ciuda acesteiprãpãstii, îi apropie pe cei doi oatracþie pentru tematica lacrimilor,pornind de la care îºi scriu poatecele mai frumoase, maitulburãtoare ºi emoþionantepagini, într-un stil extrem deasemãnãtor (Cioran, Lacrimi ºisfinþi, 1937, Vasile Lovinescu,Sunt lacrimae rerum, in Steauafãrã nume). Simplã coincidenþã?Probabil!

Relaþiile personale, intelec-tuale ºi ideologice ale lui VasileLovinescu cu Mircea Eliade suntextrem de complexe. Cei doi s-au cunoscut ºi s-au frecventatîn Bucureºtiul interbelic,existând chiar dupã aceea„tentative de reluare alegãturilor”, cum subliniazãªtefan Gorovei în prefaþa laMonarhul ascuns, presupunândcã Eliade i-a trimis lui VasileLovinescu cartea despreªamanism ºi tehnicile arhaiceale extazului, care însã nu i-aparvenit niciodatã fãlticenea-nului. Claudio Mutti, în PeneleArhanghelului. Intelectuali iromâni ºi Garda de Fier (1997),

presupune chiar cã Eliade ºiLovinescu s-ar fi apropiat ºi pebaza unei simpatii împãrtãºitepentru legionarism. Dacã pentruMircea Eliade lucrurile sunt clare,deºi unii cercetãtori le-auprezentat cu prea multeexagerãri ºi prea multã patimãpartizanã (Alexandra Laignel-Lavastine), în cazul lui VasileLovinescu lipsesc elementeleconcrete care sã trimitã clar la oadeziune legionarã. Mutti citeazãdoar un studiu despre IcoanaArhanghelului Mihail (redactatînainte de 1940), unde Sfântuleste figurat ca „pãzitorul deDumnezeu al þãrii”, deasupra uneipeºteri în care doarme un rege,identificat cu unul din avatarurile„monarhului ascuns”, anumeªtefan cel Mare (figurã importantãpentru legionari), care se întoarceperiodic sã-ºi ajute ºi sã-ºipurifice poporul în momentele decumpãnã (vezi studiul respectivîn Incantaþia sângelui, pp. 13-31).Varianta dezvoltatã a acestui text,topitã în Mitul monarhului ascuns(permanenþã ºi ocultare) (vol.omonim, pp. 17-48), aratã cãVasile Lovinescu era preocupatde fapt de o problematicã multmai vastã decât simplaeschatologie naþional(ist)ã. Alteargumente citate de Mutti înfavoarea unui eventual le-gionarism al lui Lovinescu suntlegãturile pe care atât el cât ºiEliade le-au întreþinut cu JuliusEvola, autorul Metafizicii sexului,sau adeziunea la Garda de Fiera lui Horia, controversatuldramaturg, fratele ocultistului.Argumentele sunt, s-o recu-noaºtem, subþiri, chiar dacã Muttiare fãrã îndoialã puþinã dreptatecând afirmã cã la VasileLovinescu „temele discutateuneori nu sînt strãine de culturaºi tematicile legionare” (dar, fãrãîndoialã, asemenea teme legatede spiritualitatea naþionalã, dintrecare unele vor reapãrea în celece urmeazã, pluteau în aerulvremii).

ªi cum s-ar concilia oareadeziunea lui Lovinescu la oorganizaþie violentã, criminalã ºiantisemitã, cu fidelitatea lui faþãde învãþãtura lui René Guénon,cu „convertirea” la Islam, sau cu

elogiul permanent al kabbalei ºial misticii ebraice, ba mai multdecât atât cu subliniereapermanentã a ponderii majore aelementelor evreieºti înezoterismul românesc (mai alescel din Moldova, unde integrareavalorilor tradiþiei iudaice „a fostposibilã ºi providenþialã [...],probabil unindu-se cu o tradiþiegreacã”, cf. Ciubãr Vodã, inMonarhul ascuns)? Cel mai fideldiscipol al lui Guénon în culturaromânã – deºi Mihai Vâlsan a fostºi el un apropiat al Maestrului dela Cairo – rãmâne fãrã îndoialãVasile Lovinescu: în ºedinþelegrupului de iniþiaþi prezidat de else citeau ºi se comentau scrierileguénoniste (L’Erreur spirite –Eroarea spiritistã, 1923;L’Ésotérisme de Dante –Ezoterismul lui Dante, 1925; LeRoi du monde – Regele lumii,1927; Le Symbolisme de la croix– Simbolismul crucii, 1931); multeargumentaþii lovinesciene sebazeazã pe ideile francezului,citat ca o autoritate incontestabilãîn probleme de spiritualitate; toatãviaþa ºi-a dorit sã realizeze unstudiu despre „metafizicagestului”, pe care Guénon nuizbutise sã-l întreprindã, etc.Corespondenþa între Guénon ºiLovinescu a fost intensã între1934-1940 ºi subzistã din ea zecide scrisori (disponibile ºi peInternet). În cel puþin trei dintreepistolele trimise corespon-dentului sãu român, Guénonabordeazã problema Gãrzii deFier. În prima, expediatã de laCairo în 28 august 1936, pare sãrãspundã cu scepticism unorelogii aduse de Lovinesculegionarismului, subliniind cã nuare încredere în anumite„revelaþii” ºi „misiuni”, ºi cã nici omiºcare „exterioarã” din Europanu poate sã se întemeieze cuadevãrat pe „principii tradiþonale”.Ceea ce-l sfãtuieºte Guénon petânãrul român sã facã e sã steaîn afara acestor „activitãþi”, carenu pot fi decât „periculoase”. Maimult decât atât, „restaurareashivaitã” de care probabil îivorbise Lovinescu în legãturã cuGarda nu trebuie sã comporte înmod obligatoriu „o folosireexterioarã a violenþei”. În a doua

15

scrisoare, din 13 aprilie 1937,Guénon vorbeºte despre forþeleîntunecate ºi despre influenþapsihicã puternicã a miºcãrilor detip naþional-social, ceea cedovedeºte cã Lovinescucontinuase sã-l þinã la curent –pe un ton relativ elogios – cuacþiunile dreptei româneºti.Poziþia criticã a lui Guénon semanifestã ºi într-o scrisoare din4 martie 1938, când situaþianeclarã din România e atribuitãunor personaje „stranii” de teapalui Codreanu. Toate aceste detaliiistorico-politice au o legãturã ºicu Mircea Eliade, despre careGuénon îi cere detalii luiLovinescu într-o misivã din 14iulie 1937.

O atentã citire în oglindã aoperelor lui Vasile Lovinescu ºiMircea Eliade ar pune în evidenþãînrudiri mai profunde decât celeconjuncturale semnalate înpasajele de mai sus. Cei doi parsã fi pornit de la aceleaºipremise, din care au tras totuºiconcluzii diferite. Preocupãrile lorintelectuale în ferventa lume aBucureºtiului interbelic erauasemãnãtoare: mitul, religia,iniþierea, folclorul românesc,istoria naþionalã în momentele eide început (descãlecãrile ºiîntemeierile), misticismul ºimagismul compozit frecvente înepocã etc. Eliade nu înceteazãsã abordeze toate acestedomenii – mai ales dupã plecareaîn Occident – într-o perspectivãraþionalistã ºi pozitivistã,epuizând bibliografia ºiinterpretãrile anterioare propuseasupra lor, în vreme ceperspectiva lui Vasile Lovinescua rãmas toatã viaþa una maidegrabã nebulos-vizionarã,acesta încercând sã extragãmiezul viu din toate domeniileasupra cãrora îºi aplica curio-zitatea intelectualã ºi trãireamisticã.

Aceeaºi teorie a mitului îiuneºte pe cei doi eseiºti, numaicã Vasile Lovinescu sestrãduieºte mai constant sã seimpregneze de viaþa miturilor,legãtura lui cu mitologicul pãrânda fi una de-a dreptul visceralã (ºiformularea urmãtoare mi se pare– paradoxal! – destul de

eliadescã): „Ca sã fiu sincer,aproape indiferent la oricetragedie umanã, orice mit autenticmã cutremurã ºi-mi prinde toateglandele.” (Quo modo caecidistide caelo, Lucifer?, in Steaua fãrãnume, p. 64). În contrast, laEliade lucrurile rãmân la nivelulunei „nostalgii” dupã o lumepãtrunsã de sacru, undesemnificaþiile simbolice alefenomenelor sã se articulezeîntr-un sistem semiotic fãrãcusur. Iatã ce spune VasileLovinescu despre mit (ºi cred cãformularea n-ar fi fost respinsãnici de Eliade): „Þesutã în mituri,crescutã în ele ca unghia dincarne, societatea arhaicã leactualiza periodic prin ritual,pentru cã, în acest fel, suspendatimpul.” (Mitul monarhului ascuns,în Monarhul ascuns, p. 18).Diferenþa faþã de prietenul sãu dintinereþe o resimte ºi o exprimãfoarte puternic Lovinescu încadrul unui eseu cu caracterteoretic (tot) despre mit: „Eraupromisiuni în Mircea Eliade careîndreptãþeau sã-i cerem sã fieincomparabil mai mult decât unmare cãrturar. Nu gãsimprezenþa realã a Asparsei-Yogaîn nicio carte, capitol, paragraf,profesie de credinþã din operamarelui mitograf. Nous enrestons sur notre faim. Nu putemexorciza o impresie de ºovãialã,de timiditate faþã de altitudini.Parfumurile cele mai rare seevaporã dintre filele cãrþii.Rãmânem ca Faust, numai cuvãlul Elenei în mâini. Fiinþa eirealã s-a infuzat evanescent încrepuscul. Fãrã sã vrei îþiaminteºti de o datinã, care spunecã atunci când o comoarã egãsitã de unul cãruia nu-i estepredestinatã, diamantele seprefac în cãrbuni.” (Mit ºi uimire,in Mitul sfâºiat, p. 45. Teoriileeliadeºti asupra mitului le criticãVasile Lovinescu ºi înInterpretarea ezotericã a unorbasme ºi balade româneºti, pp.7-8).

La fel cum s-a distanþat decongenerii sãi, Vasile Lovinescua încercat sã se distanþezesimbolic ºi de membrii familiei.Într-adevãr, se poate presupunecã apartenenþa la prestigioasa

dinastie culturalã a Lovineºtilor –din punct de vedere psihologic –nu era lucrul cel mai comod cuputinþã, deoarece impunea nouluivenit în culturã sã fie la înãlþime,dar nu ca Eugen, nici ca AntonHolban, ba – mai târziu – nici caMonica sau Horia Lovinescu...Presiunea modelului familial l-aajutat fãrã îndoialã sã-ºigãseascã drumul spiritual,precipitând niºte atitudini care înfond erau foarte naturale.Raporturile sale cu unchiulEugen sunt grãitoare în acestsens; despre ele vorbeºte VasileLovinescu într-o scrisoarenedatatã cãtre Roxana Cristian,aparþinând însã anilor 1978-79.Sunt mãrturisite acolo fascinaþiape care o exercita „odaia luiEugen” din casa familialã de laFãlticeni, unde el ºi Anton –Holban – erau admiºi doar cucondiþia sã fie „cuminþi”. VasileLovinescu îºi aduce aminte desolicitudinea cu care îi tratacelebrul critic pe copii, sau de„pasionatul interes pentru slovascrisã” ºi de „totala curtoazieliterarã” cu care îl lãsa sã-ºiciteascã studiile în cenaclulSburãtorul, deºi acestea erau cutotul strãine de „ideologia” liberalãa unchiului. Deºi EugenLovinescu este evocat cunostalgie, ruptura dintre cei doieste subliniatã nu doar o datã înscrisoarea din care citez: „Mãvãd întins pe una din canapelelecamerii, cu basmele lui Ispirescuîn mânã pe când profesorul lucrala traducerea lui din Tacit, scriindºi conpulsând un fiºier. Mit ºirealitate. [...] Ispirescu ºi Tacit...ªi acum cred cã partea cea maibunã o alesesem eu.” (Scrisoricrepusculare, pp. 103-104).

Cât despre Horia, relaþiiledintre ei au fost cordiale, deºifraþii nu se vedeau des – locuind,totuºi, ambii în Bucureºti. Frateluimai mic îi este chiar cerutãpãrerea asupra Jurnalui alchimic,însã dã un rãspuns caredemonstreazã cã nu poate sãtreacã de la profan înspre sacruºi cã sensul iniþiatic al lecturiiunor meditaþii alchimice îirãmânea interzis: „Lungãconversaþie cu Horia asearãasupra acestui jurnal. El susþine

16

cã valoarea lui ar creºte dacã arpleca de la concretul psihic ºifizic, dacã observaþiile, oricât detranscendente ºi universale ar fi,ar avea ca punct de plecare oþâºniturã spontanã din categoriarelativitãþii. Eu susþin cã la cinevacare e pe calea unei realizãriiniþiatice, chiar înainte de a ajungela þãrm, tendinþa ºi intenþiaascensionalã a Intelectuluievertuat ºi dinamizat de disciplinaspiritualã transformã elementelesecundare ale fiinþei omeneºti [...].”(Jurnal alchimic, 30.12.1966, p.263). Aceasta e una din rareleconfesiuni din jurnalul autorului,persoana întâi fiind pe de-a-ntregulcopleºitã de reflecþiile generaledespre arta hermeticã, despremituri, legende, artã etc. Totuºi, dincând în când þâºnesc mãrturisiriîndurerate despre ratarea de sine,

de pildã, care face parte dintretemele obsesive ale generaþiei ’27(o regãsim ºi la Mircea Eliade înscrierile de tinereþe, mai ales înRomanul adolescentului miop):„O viaþã întreagã am fugit de mineînsumi. Dar e prea simplu spus.Am fugit de complexele mele deinferioritate, de spectacolul ratãriimele. Asta e adevãrat, dar nu ecomplet adevãrat. În fond, fug deocazia de a mã gãsi faþã în faþãcu adevãratul meu eu, cu Sinea.Asimt Sinea, m-am angajat pe ocale care duce la Ea, ºi mi-eteamã de ea pentru cã însumeazãun asemenea vid, o asemeneadespuiere ºi singurãtate, încât celmai calificat se dã înapoi, cuprinsde spaimã.” (Jurnal alchimic, p.266). Aceeaºi stare de melancolienãscutã din sentimentul inutilitãþii,al inadecvãrii ºi al ratãrii este

mãrturisitã ºi într-o scrisoare din7.03.1981: „Cred cã fac omelancolie, din fericire curezistenþe care sunt un fel decolac de salvare. Este o senzaþiede vid, în sensul sinistru alcuvântului, un fel de à quoi bon?care mã bântue.” (Scrisoricrepusculare, op. cit., p. 150).

„Spectacolul ratãrii”, fuga desine însuºi, complexele deinferioritate? Ce anume le poatemotiva în biografia exterioarã a luiVasile Lovinescu? În aparenþã,nimic, nici studiile de drept ºimeseria de jurist practicatã pânãprin 1947 (acestea pentru acontinua solida tradiþie burghezãa familiei), nici cãsãtoria cuSteliana Pãunescu (care-i va fibeneficã, deºi soþia nu va faceparte din cercurile de meditaþietranscendentalã), nici relativnumeroasele prietenii întreþinutecu oameni dintre cei mai diverºi(pãrintele Ilie Cleopa, mitropolitulAntonie Plãmãdealã, scriitori ºipoeþi, artiºti). Poate doarcãutarea intensã a iniþierii ºiadevãrului, care l-a purtat laAthos în cãutarea unei realizãriisihaste (1935), sau în Franþa ºiElveþia, unde a obþinut primireaîntr-un grup mistic alawit (1936),ºi greutatea de a pãstra nestinsãflacãra cunoaºterii superioareîntr-o lume total opacã laadevãrurile spirituale? Poateteama de a se gãsi faþã în faþã cuenergiile negative ale fiinþei sale,cu principiul incontrolabil al rãului(deºi în Jurnalul alchimic susþinecã pânã ºi instinctele noastrerele trebuie puse în slujba luiDumnezeu)? Teama de vid? Darvidul e nucleul experienþeimistice: majoritatea misticilormedievali, fie cã este vorba debauli ºi krishnaiþi în hinduism, desufiºtii islamici, sau de misticiicreºtini rhenani (mai ales MeisterEckhart), fac experienþa Divinitãþiica vid, ca vid de substanþã, caneant de patimi ºi pasiuni, caneant al calitãþilor obiectuale, astaca sã nu mai vorbim de taoism,tradiþie religioasã bazatã integralpe o meditaþie asupra vidului...Însã despre strategiile de evitarea gândului obsesiv al ratãrii, va fivorba în a doua parte aprezentului eseu.

17

Dupã 25 de ani

HadrianDaicoviciu

Se împlinesc 25 de ani de ladispariþia incredibilã ºi profundnedreaptã a unui om care meritasã prindã vremurile noastre. Sau,mai bine zis, vremurile noastre arfi avut nevoie de el. Nu pot sã numã gândesc câte lucruri ar fi fostastãzi altfel în lumea arheologieiromâneºti, ce traiectorie diferitãar fi putut avea mulþi dintre noidacã Hadrian Daicoviciu ar fi trãit.Moartea sa le-a deschis unoraunele drumuri, altora le-a închisanumite cãi. Pe de altã parte,nu-mi vine sã cred cã a trecut unsfert de secol de la fatidicul 1984,anul care mi s-a pãrut atunci cãdepãºise în rãu imaginaþia luiGeorge Orwell, a cãrui cartereuºisem sã o citesc în 1983,adusã clandestin de prieteni dinstrãinãtate. Îmi amintesc foarteintens ºi acum senzaþia de sfârºitde lume, de prãbuºire a oricãreisperanþe pe care am avut-o înacea zi de toamnã în careîntorcându-mã de la CâmpiaTurzii, unde fãceam naveta zilnic,am aflat de la pãrinþii mei cãDomnul Hadrian murisefulgerãtor.

Pentru mine ºi alþii ca minesistemul comunist pãrea etern.Tatãl meu, ca fost ofiþer în armataregalã, expulzat odatã cu„democratizarea” acesteia, carerefuzase toatã viaþa cu obstinaþiesã devinã membru de partid,m-a educat într-un spiritanticomunist direct. În familiamea nu existau discuþii politice pecare copiii nu aveau voie sã leasculte ºi nimeni nu-ºi controlavorbele de teama sã nu aud eu.ªi totuºi, ca ºi clujean necãsãtoritcare fãcea naveta la CâmpiaTurzii ºi aveam ºanse minime dea lucra în oraºul unde mãnãscusem ºi unde locuiam, mãgândeam în aceastã vreme la oocazie de a intra în partid. Erasingura soluþie de a îndeplini

condiþiile necesare atuncidosarului de înscriere la doctorat,aspiraþia supremã a generaþieinoastre ce pãrea condamnatã laînfãptuirea societãþii socialistemultilateral dezvoltate. În aniiaceia apãruse o lege represivãce obliga intelectualii care fãceaunaveta sã-ºi schimbe domiciliul(adicã buletinul) în localitateaunde aveau locul de muncã (calede întoarcere nu mai era, Clujulfiind pe atunci oraº închis), iar încaz de refuz urma sã li sedesfacã ºi contractul de muncã.În final ea nu s-a aplicat deoarecei-a cuprins ºi pe activiºtii departid, care au reacþionat înlumea lor ºi au reuºit sã facãlegea uitatã. Cum eu nu puteambãnui acest final, fiind stresat ºilipsit de soluþii, m-am dus într-ozi la Domnul Hadrian sã-i cersfatul, singurul om de la careaºteptam un sprijin. Am discutatdeschis ºi lejer în biroul sãu dela intrarea în muzeu (actualabibliotecã a muzeului) la un paharde þuicã. M-a întrebat aspru dacãeu vreau sã mã mut în CâmpiaTurzii, sau nu. I-am rãspuns cãnu. Mi-a replicat sec: „Atuncirefuzã ºi dã-i dracului, sã vedemce-þi vor face”. Tot atunci îmiamintesc cã mi-a spus, privindameninþãtor spre portretul luiCeauºescu din biroul sãu dedirector al muzeului: „Crezi cãmie-mi place de ãsta ? Îl dau josacuma, dacã vrei ! Îl þin pe peretedoar pentru voi, sã pot sã vã ajut”.Am plecat acasã cu un optimismdebordant, de parcã rezolvasemproblema. Hadrian Daicoviciu,profesorul meu ºi ºeful ºantieruluiUlpia Traiana Sarmizegetusaunde-mi petreceam verile, aveaaceastã imensã disponibilitatesufleteascã, ºtia sã întreþinãsperanþa, chiar atunci când eapractic nu exista.

Incredibil pentru acei ani de

austeritate ºi izolare, HadrianDaicoviciu reuºise, pentru noi ceicare gravitam în jurul sãu, dareram profesori de liceu prin dife-rite ºcoli, sã încheie înþelegeri cuo serie de universitãþi din Angliapentru a face schimb de studenþi.Din România „studenþii” careurmau sã plece eram noi,absolvenþi cu doi-trei ani în urmã.Este greu de explicat sentimentulpe care l-am avut eu, un amãrâtde profesor navetist, când în1982 am primit o scrisoare deinvitaþie din partea ProfesoareiRosemarie Cramp de laUniversitatea Durham pentru aparticipa o lunã la cercetãrile salearheologice din Scoþia. Cumcineva avusese grijã cascrisoarea sã se rãtãceascã ºisã ajungã pe cãi ocolite la mine,prea târziu pentru a putea da cursinvitaþiei, am încercat totuºi sãobþin paºaportul. Un ofiþer desecuritate la care am fost chematm-a sfãtuit sã vizitez întâiRomânia ºi apoi sã aspir la ocãlãtorie în Anglia. În anulurmãtor, plãnuind din nouplecarea în Þara Galilor împreunãcu prietenul ºi colegul Al.Diaconescu, dându-ne seama cãnu avem de fapt ºanse reale dea reuºi sã plecãm (amândoi fiindnecãsãtoriþi), am apelat din noula sprijinul Domnului Hadrian.Cum noi doream sã plecãm cumaºina prietenului englez MikeDawson aflat în cadrul acestuischimb la Sarmizegetusa ºi elavea o datã fixã când îi expiraviza ºi trebuia sã pãrãseascãRomânia, situaþia pãrea ºi maicomplicatã. Mai era circa osãptãmânã ºi noi nu aveam nicio informaþie despre cererilenoastre de paºaport. Atunci aintervenit providenþial HadrianDaicoviciu. O zi întreagã, de pela 9 dimineaþa, pânã seara pe la7 am stat toþi trei acasã la SanduDiaconescu, savurând o raritatea epocii, o sticlã de cognac„Metaxa” ºi discutând arheologie,iar din orã în orã (fãrã exagerare),Domnul Hadrian telefonageneralului Ioana, comandantulsecuritãþii Cluj, discutând maimult cu secretara, ºeful ei fiind,chipurile, plecat sau ocupat. Eraîntr-o joi seara la ora 19,30 când

18

i s-a transmis cã putem veni dupãpaºapoarte pe strada Traian la ointrare dosnicã. Între timp DomnulHadrian s-a dus la ora închideriila Agenþia CFR sã ne obþinã, curelaþii, bilete la Bucureºti pentruacea searã. A doua zi, vineri,trebuia sã obþinem viza MariiBritanii ºi vizele de tranzit aleR. F. Germania ºi Franþei între 9ºi 12 cât erau deschise amba-sadele, colegul englez urmând sãplece luni. Cineva care ºtia toateaceste lucruri calculase cã aºaceva este imposibil de realizat ºideci vom aduce, probabil, înapoipaºapoartele nefolosite. ªi totuºi,cu inconºtienþã, tupeu ºi noroc amreuºit, iar luni am ºi plecat ! Dupão lunã, când ne-am întors ºi abiaaºteptam sã dãm ochii cu DomnulHadrian, noi care, fiind convinºi cãel prezentase garanþii la securitatepentru noi, veneam mândri sã-iarãtãm cã s-a putut baza peonoarea noastrã, cã nu i-am fãcutgreutãþi rãmânând în Anglia cumobiºnuiau cei mai mulþi carescãpau din România, ne-a privit cumirare ºi ne-a întrebat cu un tondistrat ºi uºor dezamãgit: „V-aþiîntors ?”, “Mari fraieri”, “De aia v-am trimis eu?” dupã care a zâmbitbinevoitor ºi subiectul a fost închispentru totdeauna, fãrã sã ºtimvreodatã dacã ne-a tachinat, saua vorbit serios.

Deºi nu lucram în cercetareunde visam, primiserãm osupradozã de optimism, reuºi-serãm ceea ce puþinã lumereuºea atunci, trecuserãm prinAustria, Germania Occidentalã,Belgia ºi Anglia, vãzuserãm marimuzee, vizitaserãm mari ºantierearheologice în lucru, ne minuna-serãm descifrând metodologia ºitehnicile sãpãturii arheologicecare se practicau în Europa. Neîntorceam acasã cu sentimentulcã deveniserãm niºte iniþiaþidornici sã împãrtãºim ºi altorasecretele dobândite. ªi tocmaicând ne gândeam la perspective,omul care se afla în centrulacestor vise a dispãrut brusc.ªocul a fost profund. Cei din jurulsãu deveniserãm aproape misticiîn acele zile. Ne-am întâlnit maimulte seri în apartamentul luiDorin Alicu, omul cel mai apropiatde Hadrian Daicoviciu, împreunã

cu Sandu Diaconescu, SorinCociº ºi Adela Paki (dispãrutã ºiea prea devreme), beam „cafèVal d’Isère”, pasând de la unul laaltul cu gesturi rituale recipientulelveþian special, rotund, de lemnde cireº roºcat ºi sorbind cafea-ua aromatizatã ºi alcoolizatãfierbinte ascultam “Bolero” deRavel de zeci de ori, piesamuzicalã favoritã a DomnuluiHadrian ºi juram sã menþinemunitatea echipei sale. Din pã-cate, armonia a durat preapuþin ºi astãzi cei mai mulþi dinacel grup nu mai lucreazã laSarmizegetusa.

Pe parcursul acestor 25 de animulte s-au schimbat. Dintre ideileºi convingerile ºtiinþifice ale luiHadrian Daicoviciu unele nu maipot fi astãzi susþinute. Cercetareaepocii romane în special a fãcutmari progrese în acest interval detimp. Rãmâne însã în memoriacelor care l-au cunoscut ºi aulucrat cu el, sistematic, sauocazional, un om care a fascinat

prin farmecul personal ºiinteligenþa sclipitoare, pentru careviaþa (nu foarte fericitã), atâta câti-a fost destinatã, a fost trãitã laintensitate maximã. Pentru mineºi alþii din generaþia mea, DomnulHadrian a înglobat speranþa,optimismul, curajul într-o lumestrâmbã ºi bolnavã care neameninþa fiinþa. Pentru cei carenu eram croiþi sã trãim în exil,ºansa de a fi în preajma unuiasemenea caracter ne-a asiguratsupravieþuirea moralã. Aº spune,fãrã sã exagerez, cã întâlnirea cuacest om ne-a format, nu doarprofesional (deºi cursurile saleerau modele de elocvenþã ºilogicã, fiind greu sã nu-i daidreptate chiar atunci când eraevident cã nu avea), dar ne-asãdit ºi puterea de a continua, dea nu renunþa la un ideal. Idealulfiecãruia dintre noi, conºtientizatsau nu, era sã ajungem caHadrian Daicoviciu.

Coriolan Horaþiu Opreanu

19

În perioada 5-17 iulie, sub îndru-marea Ruxandrei Cesereanu, s-adesfãºurat la Portul Cultural Cetate,cu sprijinul poetului Mircea Dinescuºi al Mariei Dinescu, tabãra descriere creativã O mie ºi una denopþi. Unul dintre cele mai recenteproiecte ale Centrului de Cercetarea Imaginarului Phantasma, din Cluj,workshopul a avut ca punct deplecare poveºtile ªeherezadei,propunându-ºi sã dezvolte per-sonaje ºi istorisiri abandonate întextul original. Provocarea a con-stat pe de o parte în a însuºi ritualulºi constantele stilistice ale poves-taºilor de odinioarã, iar pe de altaîn a concura virtuozitatea ºi fan-tezia acestora, pãstrând bineîn-þeles decorul ºi cutumele lumiiarabe. Procesul de adaptare, carea durat mai mult de un an a re-prezentat pentru mulþi o provocareatât din punctul de vedere allimbajului cât ºi din cel al limitã-rilor creative.

Poveºtile scrise de fiecare aualternat cu poveºtile scrise la maimulte mâini sau colective ºifiecare dintre acestea a fostsupusã unei analize riguroasefinalizatã cu discuþiile ºicorecturile de rigoare. Numãrulparticipanþilor a variat peparcursul atelierului însã cei cares-au regãsit la finalul expe-rimentului, în numãr de 12, aureuºit sã treacã peste dificultãþiletehnice ºi observaþiile inerentepentru a ajunge la o coeziune atâta scriiturii cât ºi a grupului.Printre aceºtia, ca povestitoriîncercaþi, s-au aflat, cum se ºtie,Ruxandra Cesereanu ºi BogdanPapacostea, cel din urmãredactor-ºef al revistei Tomis.

Ambianþa în care s-a produsultimul ciclu de istorisiri a fost

fermecãtoarea moºie dunãreanãPort Cetate, situatã la graniþacu Bulgaria ºi cunoscutã în-deobºte pentru generoasagãzduire oferitã anual diverselorworkshopuri. Înger Parc, alter-nativa turisticã dinescianã, cuale sale sculpturi ºi reperenostalgice, a reprezentat pentrupovestaºii ad-hoc ceea ce portulBassrei va fi însemnat pentru ceidin vechime. Mansarda cona-cului, pontonul, sania acumlipsitã de cai ori treptele spreDunãre au fost locurile preferate

pentru încropirea raþiei zilnice depoveºti, care, astfel inspirates-au dovedit a fi printre cele maiizbutite ale atelierului.

Pentru a pãtrunde ºi maiadânc în atmosfera celor O mieºi una de nopþi, ºi mai cu seamãîn cea culinarã, povestaºii aufost haiduceºte ospãtaþi: limba cucastraveþi ºi mãsline care a sporitlimbuþenia fireascã a mult-cârtitorilor, ori somnul uriaº (de60 kg) la proþap, servit pe

furtunã, întovãrãºit de muzicalãutãreascã, sau spuma deviºine ce ducea cu gândul laºerbeturile ºi zumaricalelecofetarilor din sukul arãbesc deodinioarã ºi, sã nu uitãm,sultanele-plãcinte care ºi-aucroit cale pânã în poveºtiledegustãtor i lor. Pãcãl i þ i demeºteºugitele vorbe ale po-vestaºei-dintâi (R.C.) sã aºteptefriptura din ºarpe de Dunãre,aspiranþii deprinºi cu traiul bun autrebuit sã se mulþumeascã cualternativa mai puþin exoticã a

slãninuþei afumate ºi fierte în vin.Carafe dintr-acesta, fie elchihlimbariu ori roºu aprins, le-au fost oferite musafirilordeopotrivã cu reprezentaþiilefanfarei olteneºti.

O nouã pãcãlealã (se vede cãpe unde se adunã þesãtorii decuvinte, nu lipsesc nici poznele)a fost omleta din ou de struþ. ªica sã nu rãmânã doar cu farsa,ucenicii au cerut sã vadã cu ochiilor cei ºase struþi care, suferinzi

Tabara de scrierecreativa

O mie si una de nopti

Port Cultural Cetate, iulie 2009

Suzana Lungu / Cristina Vidruþiu

, ,

)) )))

)) )))

20

de cãldurã, s-au arãtat în cel maibun caz indiferenþi la flashurilevizitatorilor. O altã excursie a fostcea la Calafat, de astã datã înnumãr restrâns (restul fiindpesemne la curent cu averti-zarea de caniculã), unde s-aucãutat ºi s-au putut vedeacartierul boieresc ori portul.Bulgaria s-a dovedit deopotrivãaproape ºi departe, cãci râvnitavizitã a Vidinului nu s-a putut facedin motive organizatorice (iar deînotat nu s-au încumetat nici ceimai doritori).

Povestaºii au avut la rândul loroaspeþi, deoarece în scurt timpau apãrut ºi câþiva jurnaliºtiinteresaþi de experimentul literarde pe malul Dunãrii. ªi astfels-au trezit cã le sunt înregistrate,ca sunete de fundal, pe lângãinterviurile cuvenite, chiar esca-padele la dude, scãldatul înDunãre, cântãrile la chitarã ºi, dece nu, clickul expressorului. Cutoate cã ar fi râvnit mai degrabãla anonimatul istorisitorilor dinDamasc, cei noi nu au avut ceface ºi au trebuit sã strângãtelegenic din ochi pe când luminacamerei de filmat se opreaasupra lor.

Sesiunile de lecturã ºidiscuþiile surprinse de obiectivau expus câteva dintrerezultatele orelor petrecutescriind, activitate care a ocupato bunã parte a zilelor petrecute

la Cetate. Dupã repartizareasubiectelor, dimineaþa era maiîntotdeauna alocatã scrisului,dupã-amiaza urmând a fianalizate poveºtile rezultate.Imaginaþia participanþilor ticluiaiar ºi iar noi pãþanii pentrunegustorii, sultanii, cadânele,cãmilele, piticii ºi efriþii a cãrorsoartã le fusese încredinþatã.Câteva dintre cele mai reuºitepoveºti au fost citite în ultimasearã chiar gazdelor. Acesteadeopotrivã cu altele de seama lorvor fi pesemne publicate pe viitorîntr-o carte.

Cât despre întoarcerea acasã

a istorisitorilor, ºi aceasta a fostde poveste, cãci pe lângã cã abiaprinserã trenul din Bucureºti,acesta se opri îndatã fiind trassemnalul de alarmã, pentru ca laBraºov sã ia foc ºi locomotiva.Cu toate aceste mãrunte nea-junsuri nu ai fi putut ghici urmãde nemulþumire pe feþeleîmpricinaþilor, cãci amintirile, maicu seamã culinare, îi þinurãocupaþi într-atât încât uitarã deîntârzierea de douã ore a carpeteizburãtoare autohtone ce seîntorcea din tãrâmurile închipuiteale celor O mie ºi una de nopþicãtre Cluj.

21

Istoria conceptelor înviziunea lui

Matei CalinescuAlex Virastãu

)) )))

Îmi propun în cele ce urmeazãsã prezint câteva teme alestudiilor lui Matei Cãlinescu.Volumele la care mã voi referisunt alese în funcþie de preferinþesubiective ºi mã va interesa maidegrabã metodologia, fãrã aavea pretenþia de a urmãri toatedemonstraþiile. ªtim foarte binecã modernitatea literarã ºi istoriaconceptualã au reprezentatobiectul ºi metoda privilegiate alecercetãrii lui Matei Cãlinescu, darpreocuparea pentru modernitateaculturalã a fost însoþitã de odiscuþie substanþialã a celuilalttermen antonimic: categoriaesteticã a clasicismului.

Ce este un clasic?

Clasicismul european, studiudin 1971, se propunea ca o istorieconceptualã. Istoria categoriilorestetice ºi culturale a fost una dinconstatele literaturii comparateîn viziunea lui Matei Cãlinescu.Scopul este acela de a gãsi„esenþa” categoriei esteticestudiate prin sondarea originilorconceptului ºi observareaevoluþiei sale. Delimitarea arieisemantice a termenului urmeazãtrei direcþii: „axa evaluativã”, „axatemporalã” ºi „axa clasificatorie”,în intenþia de a surprindevalenþele conceptului sub aspectestetic, diacronic ºi morfologic.

Pentru romani, classicus aveamai întâi un sens social: desemnamembrii clasei sociale privilegiate.Textual, termenul calssicus, atât cusensul propriu cât ºi în sensul„deviant”, ce va face carierã, aparela Aullus Gellius în Nopþi atice(secolul II). Clasici sunt ºi poeþii orioratorii din vechime, cei care aurezistat probei timpului, dar, mai im-portant, scriptor classicus se

defineste prin opoziþia cu scriptorproletarius; termenul rãmânedeci profund marcat social.Semnificativ este contextulapariþiei cuvântului în limbilevernaculare în secolele XVI-XVII,prin Melanchton (1519) sauThomas Sébillet (1548). La ambiiare sensul de „canonic”, iar ideeade clasic-autor care a rezistatprobei timpului devine sensuldominant. Faptul cã termenulapare la Sébillet în Art poétiquefrançois este din nou ilustrativ. Însecolul XVI asistãm la o proliferarede arte poetice, dovadã cãliteratura, fie ºi în sensul mai largde bonnes lettres, devenea unsubiect de reflecþie esteticã, unsubiect ce îºi cãuta domeniul. Maimult, dupã cum sugereazã ºi titlulpe care l-a ales Sébillet, clasicisunt ºi unii autori francezi me-dievali sau renascentiºti: clasiciidevin un corpus „naþional”, dacãtermenul nu este impropriu pentruaceastã vreme.

Urmãtoarele douã secolemarcate de schimbãri religioaseºi instituþionale pot fi conceputeca secole de crizã. MateiCãlinescu vorbea de o „crizã aconºtiinþei” ale cãrei „compen-saþii estetice” ar fi barocul.

Clasicismul european propuneo reconstrucþie a tranziþiei de lagustul baroc la rococo ºi cla-sicismul francez. Barocul literarfrancez s-a canalizat în maremãsurã în cultura salonardã desecol XVII. Tipul ideal al culturiisalonarde este l’honnête homme.Matei Cãlinescu insista asupracaracterului extra-literar alfenomenului preþiozitãþii fran-ceze. De altfel, precum seîntâmpla cu etica ºi codificãrilestilului curtenesc din Evul Mediuºi Renaºterea timpurie, o limitã

între literaturã ºi joc de societateeste dificil de trasat. Schemeleideale la care se raporteazãMatei Cãlinescu îi permit sã nureducã literatura la contextulsocial, o atitudine teoreticãîndrãzneaþã în 1972 în contextulideologiei comuniste.

La capãtul analizei sale,Matei Cãlinescu conchidea:„esenþa clasicismului se aflãconcentratã în postulatulraþionalitãþii actului artistic”.Desigur, „raþional” se poatespune într-o mulþime de sensuri:sã ne gândim la utilizãrile unuiMax Weber care totuºi nu a gãsit„esenþa” capitalismului ci unidealtip, un construct mental.Creativitatea combinatoricã detip manierist nu este mai puþinraþionalã ca act artistic. Totuºi,credinþa în caracterul „natural”,ordonat ºi raþional al convenþiilorliterar-culturale pare a definiatitudinea clasicistã în toate„clasicismele” europene.

O limitã a istoriei conceptualemateicãlinesciene se poateîntrezãri aici: este vorba deoscilaþia între gãsirea unei„esenþe” a unui fenomen culturalºi conºtiinþa faptului cã estevorba de reconstrucþii ideale.

Poeticã modernã

Conceptul modern de poezie(1972) porneºte de la paradoxulcã poezia (liricã) este în maremãsurã o preocupare relativrecentã. Conceptual, numele ºicategoria de „liric” devin opreocupare sistematicã aesteticii ca disciplinã autonomã,în secolul al XVIII-lea. ÎnAntichitate sau Evul Mediu,idealul poeziei nu era unul liric.

22

În mãsura în care putem vorbi deun lirism la trubaduri de exemplu,trebuie sã þinem cont cã lirismulavea încã un sens propriu: depiesã muzicalã, cel puþin pânã însecolul al XIV-lea, dovadã cãpoezia nu avea un limbaj propriu.Poezia clasicã poate fi definitã camimeticã ºi tranzitivã, o poeziece foloseºte un limbaj „care înformele lui cele mai înalte (formece se întâlnesc în genurilesuperioare) se deosebeºte delimbajul comun din aproape toatepunctele de vedere, cu o singurãexcepþie de seamã: ambele suntguvernate de legile aceleiaºilogici”. Logica internã a poezieidevine preocuparea constantã amoderniºtilor, mai mult decât apoeziei baroce sau manieriste, încare nu putem vorbi de o cãutarea specificitãþii limbajului poetic.Antimimetismul manierist þine deopþiuni metafizice strãinelirismului modernist.

Sub aspectul principiilorpoetice, divorþul faþã de poeticatradiþionalã þine de depreciereaidealului mimetic. Prin Cercetareafilosoficã asupra originii ideilornoastre de sublim ºi de frumosdin 1757, Ed. Burke reuºeºte sãimpunã o viziune „simpateticã”,non-mimeticã, asupra concepþieimoderne despre poezie.Romantismul unor Novalis sauLeopardi va reabilita imaginaþiaca facultate nobilã a spiritului,adesea pe un fond cvasi-mistical cãutãrii principiului unificator alartelor: „principiul muzical” ca„expresie a sufletului” la Novalis.Un alt teoretician romantic,Coleridge va fundamenta teoreticfacultatea superioarã a spiritu-lui, imaginaþia, distingând înBiographia Literaria, o imagina-þie primarã (ce participã la sinte-za transcendentalã ºi formareaorizontului obiectual), oimaginaþie secundarã (cepãstrezã din puterea creativã aprimeia) ºi fantezia, ca un modal memoriei, o imaginaþiem e c a n i c - r e p r o d u c t i v ã .Imaginaþia secundarã estevehiculul creaþiei artistice,apanajul geniului care topeºtematerialele existente ºi lereaºeazã într-o sintezã „esem-plasticã”.

Totuºi, „începuturile poezieipure” se gãsesc în eseurile lui E.A. Poe: „Filozofia compoziþiei” ºi„Principiul poetic”. ªi la acestaîntâlnim asocierea poeziei cumuzica, reveriile unificãriiacestor arte pentru elevareasufletului (distins de „inimã” cuidealul sãu, pasiunea, ºi intelectcu idealul sãu, adevãrul). Aºadãuga cã nu este totuºi încãvorba de o muzicalitate internã,specific liricã. De altfel, E.A. Poea primit critica acidã, poatenemeritatã, a lui R. W. Emersoncare l-a numit the jingle-man.Deºi Matei Cãlinescu insistã peconcepþia poeticã a lui E. A. Poe,cred cã R. Wellek (în History ofModern Criticism) are dreptatecând observã cã în Philosophyof Composition, cel puþin, „reþeta”lui E. A. Poe are mai degrabãvaloare programaticã decât„documentarã” ºi este menitã sãºocheze atitudinea obiºnuitã,romanticã, cu privire la inspiraþiapoeticã, nu sã ofere „dezvãluiri”din „culisele” creaþiei.

Tendinþa de poeþilor de ateoretiza actul poetic îºi gãseºteîn E. A. Poe unul din precursori.Eseurile sale au avut o influenþãenormã asupra modernismuluiliric: „Logica procesului de creaþiee raþionalã în toate punctele eide pornire, deºi finalitatea eieste de a prilejui o experienþãmetaraþionalã, o trãire purspiritualã”, afirmaþie ce aminteºtede concepþia modernã a artistuluica homo faber la Hugo Friedrich.

Baudelaire, marele cititor al luiPoe, va proslãvi artificialul,urbanul, anorganicul, modernul întoate formele lui, spre deosebirede concepþia romanticã, organic-naturalã asupra frumosului, cutoate cã programul „co-respondenþelor”, al analogieiuniversale este de certã pro-venienþã romanticã. Frumosul numai este the sole province ofpoetry, precum pentru E. A. Poe,ci deja Victor Hugo aducea înavanscenã categoria esteticã aurâtului. Dacã la Mallarmépuritatea limbajului poetic estedefinibilã prin opoziþie cu lim-bajul prozaic, la Rimbaud ºiLautréamont limbajul poeticintegreazã antipoeticul, de unde

„originile poeticii antipoeticului”.Sub aspect semantic, literalita-tea versurilor este contrapusãdistincþiei poeticii clasice întreun sens propriu ºi unul figurat –tropul ca înveliº ornamentalal conþinutului moral, util.Simptomatic este rãspunsul luiRimbaud la întrebarea ce a vrutsã spunã în „Un anotimp îninfern”: J’ai voulu dire ce que j’aidit, littéralement et dans tous lessens. Este o literalitate aintranzitivitãþii ºi, paradoxal, apolisemiei dupã cum afirmadiscipolul lui Tudor Vianu.

Matei Cãlinescu nu neglijaintenþia auctorialã în serviciuldemonstraþiei sale. Tentaþiaistoriei teleologice a literaturiimoderne, literatura ca subiectce se împlineºte pe sine, me-tanaraþiune modernistã prinexcelenþã, detectabilã la un HugoFriedrich bunãoarã, este evitatãºi demonstraþia este sedu-cãtoare. Modernismul nu esteliniar, progresiv, o respingeretotalã a tradiþiei ºi cãutareapuritãþii l imbajului poetic, ocãutare care ar eºua în avan-gardã. Astfel, la un T.S. Eliot,tradiþia este un termen-cheie, iarlimbajul poetic este prin ex-celenþã „impur”, valorificândprozaicul. Aici are originea ºiminimalismul unui poet caWilliam Carlos Williams. Înimagismul lui Ezra Pound saumodernismul lui T.S. Eliot putemobserva influenþa whitmanianã,chiar dacã adesea estepolemicã, mai ales respingerearetorismului, un „pãcat” de carenu au scãpat romanticii. Poate cão istorie literarã a modernitãþii dinperspectiva atitudinii faþã deretoricã ar merita sã fie scrisã.

Avangardele se nasc din solulmodernist al cãutãrii unei puritãþiimposibile, opunând maximei„artei pentru artã”, „non-artapentru non-artã” (Tristan Tzara),sau cel puþin aseasta estenaraþiunea-cliºeu. Se poatestabili convenþional naºtereaavangardei în preajma PrimuluiRãzboi mondial, cu primulmanifest futurist al lui Marinettidin 1909. Matei Cãlinescuîncercase o tipologizare con-secventã a avangardelor din

23

perspectiva concepþiei asupralimbajului. Astfel ar exista douãtendinþe redevabile futurismuluiºi, respectiv, suprarealismului. Înprima tendinþã, limbajul estemereu pus în slujba revoluþieiconþinutistice (nu formale), iar îna doua tendinþã, în slujba ima-ginaþiei creatoare. De aceea,între suprarealism ºi romantismse pot stabili paralele sur-prinzãtoare: „Lãsând la o partenumeroase nuanþe, de oînsemnãtate, la urma urmelor,secundarã, am putea spune cãsuprarealismul nu e altcevadecât o radicalizare de tipavangardist a unora dintreaspectele romantismului (ºi numai puþin ale simbolismului, înmãsura în care acesta descindeel însuºi din romantism). Poeziaconceputã nu ca un mod decunoaºtere, ci ca singurul modde cunoaºtere; nu ca un mod dea reflecta sau reprezenta lumea,ci de a o recrea ºi chiar de a otransforma (sã ne amintim deNovalis care insista asupranecesitãþii de „a romantizalumea”); nu ca o mãrturie astraturilor evidente ale spiri-tului, ci a substraturilor ºisubstructurilor lui profunde; nuca un produs al conºtiinþei(prizonierã tiparelor impuse deraþiune), ci al inconºtientului – iatãcâteva elocvente paralelismeîntre romantism ºi suprarealism”.

Meditaþia aupra deveniriiavangardelor ºi a dialecticii eieste mai veche la MateiCãlinescu ºi este suficient sãmenþionãm antologia Eseuridespre literatura modernã(Editura Eminescu, Bucureºti,1970) cu eseul O încercare dedefinire a noþiunii de „avangardã”în literaturã, dar ºi Evoluþiaavangardei literare în România.„Esenþa avangardei”, diferã decea a modernismului tocmai princaracterul secundar pe care-lacordã noului ca atare,„modernolatria” nefiind decât unnume de luptã ataºat spiritululuide negaþie specific avangardist:„Aº face observaþia paranteticã,pornind de la citatul transcris, cãavangarda e în genere foartepuþin interesatã de chestiunileformale (deºi cei mai mulþi dintre

cei care s-au ocupat de eaconsiderã cã acesta este unaspect esenþial) ºi cã, în schimb,tendinþa centralã care animã într-un fel sau altul toate curenteledin cuprinsul ei, este unaconþinutisticã (cum era dealtminteri firesc, cãci negaþia e oproblemã de conþinut, ºi nu deformã)”.

Modernitatea culturalã

Cinci feþe ale modernitãþii.Modernism, avangardã, deca-denþã, kitsch, postmodernismcontinua proiectul mateicãli-nescian de cartografiere amodernitãþii dintr-o perspectivãmai largã. Cartea se inspirã ºimodificã trihotomia sociologuluiamerican Daniel Bell întremodernitatea politicã, cea tehno-economicã ºi modernitateaculturalã, reducând-o la opoziþiaîntre modernitatea burghezã,progresistã ºi raþionalistã ºimodernitatea esteticã ce sedefinea reactiv la primul tip demodernitate în ciuda originiicomune, individualismul: „(...)modernitatea esteticã îºidezvãluie câteva din motiveleprofundei sale « vocaþii a crizei »ºi a alienãrii faþã de cealaltãmodernitate, cea burghezã, carecu toatã obiectivitatea ºiraþionalitatea ei, a pierdut dupãdeclinul religiei orice justificaremetafizicã sau moralã riguroasã”.

Cu istoria conceptului de„modern”, Matei Cãlinescu seapropie de consideraþiile dinClasicismul european despre„cearta dintre antici ºi moderni”ca una dintre cele maisemnificative instanþe de erodarea autoritãþii tradiþionale în istoriaconceptului de modern. Spredeosebire de Conceptul modernde poezie, în Cinci feþe alemodernitãþii, modernismul ºimodernul nu sunt analizaþi numaidin pespectiva poeticilor, ci înrelaþie cu fenomene extra-estetice, prilejuind interpretãri maidegrabã filosofice: „Pãrerea meapersonalã este aceea cãmodernitatea în general, ºimodernitatea literarã în special,sunt faþete ale unei conºtiinþe atimpului care nu a rãmas aceeaºi

de-a lungul istoriei ºi cã teoria luiBaudelaire asupra modernitãþiinu poate fi extinsã în aºa fel încâtsã cuprindã întreaga literaturã,pur ºi simplu pentru cãmodernitatea este o invenþierelativ recentã, care are preapuþin de spus despre acele tipuride experienþã esteticã indiferentefaþã de timp”.

Abordarea avangardei literareeste mai amãnunþitã în aceastãoperã de sintezã, pusã în relaþiecu avangarda politicã mai ales asecolului XIX, când fie avangardaartisticã este pusã în slujba celeipolitice, ca la utopiºtii moderni,fie avangarda artisticã îºi spo-reºte potenþialul revoluþionarindependent de politicã. La unRimbaud, cele douã avangardese unesc. Postmodernismul, caavangardã instituþionalizatã înprima ediþie a cãrþii sau curentaparte în a doua ediþie, survinepe fondul unui relativism istoricce rãstoarnã logica aceluicapitalism incipient studiat deMax Weber. Dacã pentruprotestanþi, gratificarea trebuiaamânatã, „împlinirea sinelui”postmodernã este adeseasinonimã cu plãcerea nemijlocitãoferitã de kitsch. Sinonimia nueste perfectã, iar niºte scriitori caSamuel Beckett sau Th.Pynchon, calificaþi dreptpostmoderni, nu sunt mai puþinsofisticaþi decât moderniºtii„clasici” ca Proust ori J. Joyce.

Matei Cãlinescu acceptã ideeasfârºitului marilor ideologii (de laDaniel Bell), a crizei valorilor, darintegreazã acest scenariu înevoluþia formei mentale moderne.Concepþia lui Matei Cãlinescueste destul de convingãtoare,deºi aº înclina sã cred alãturi deun John Gray cã marile naraþiunisau ideologii nu au murit, holismenaþionaliste ºi religioase suntfoarte prezente azi, doar cã suntsecundate de o „proliferare” amicro-ideologiilor.

Istorie literarã

Studiile lui Matei Cãlinescu nupot fi integrate unei ºcoli anume,unui –ism teoretic, în afarã poatede „ºcoala” de literaturã

(continuare în pag. 33)

24

Rond de zi

1. Bancã la Jeu de Paume

În faþã, vuiet, Place de la Concorde.Cum pe-un vapor aº sta. Statui þin sfat.Înaltul Obelisc, Fântâni, la bord.ªi soarele, un cap ghilotinat.

2. Jardin des Tuileries

O fatã, pe o bancã. Zvelteþe. Sã spui: cupãCu tinereþe. Pe când tu treci spre lac, þi-observãSurâsul, scris; ºi pe-al ei, în suflet þi-l surupã –Ca peste-un zid, albastrã, o, de glicinã, jerbã.

3. Bazinul din grãdina Tuileries

Laºi Jeu de Paume. Bazinul octogonal. Nu-l scapi:Parc-o oglindã pentru-o reginã. Iei un loc,Fãr-sã clipeºti. Pe apã, raþe; în apã, crapiªi umbra ta, statuie întoarsã. Cât noroc!

4. Spre l’Orangerie

Dar nuferii, pictaþi de Monet, Les Nymphéas(La pas cu Sena, în lung de cheiuri, poþi pluti,Suflet al meu, bateau-moche!), ce ieri, la Giverny,În stampe japoneze doar, i-am privit vreun ceas...

5. În l’Orangerie (I)

Ci, nemuriþi! Prin treizeci de ani, trecuþi din moarteLa viaþã. Opt, grãdinile, împrejur, din cer.Stau între-albastruri, ocruri, captiv; exult, disper.ªi-un cor de îngeri spre-un alt tãrâm stând sã ne poarte...

6. În l’Orangerie (II)

Ci „nemuriþi”, la Orangerie. Parcã zburândGrãdinile, de apã, de aer, 8, în cer.Sunt între-albastruri, roºuri, captiv. Exult, disper.În anii-optzeci... ªi toate, ºi încã, pe pãmânt!

TABLOURI PARIZIENETABLOURI PARIZIENETABLOURI PARIZIENETABLOURI PARIZIENETABLOURI PARIZIENE 2009 2009 2009 2009 20097. Statuia

Iar când sã pleci, cu-amurgul – Dar, Doamne- amurgul, ce-i? –Sãrutul lui Rodin, încheind un rând de tei!Cei doi, goi, verzi, strânºi. Brusc, o metisã un pas face.Din bronz, sau în spre tine. Un blitz. ªi multã pace.

8. Poduri

ªi „Sous le pont...”! Numeri, la pas, vreo zece...„Faut-il qu’il m’en souvienne...”, acest refren!„Vienne la nuit sonne l’heure”, „coule la Seine”.Pont, Mirabeau. ªi ziua, care trece...

Douã momente

La Défense 1

Aici, la Arcul Mare ajuns, sã urc sub arc,De unde norii-n cer în spre Etoile se sparg.Elipse, unghiuri, cuburi, patrulatere, sfere...În „les espaces limpides”? Vre al unei alte ere?

La Défense 2

Dar beat de-atâta cer, s-o iau oblu, fãrã preget,Cezar în for, în togã de trepte, drept spre Deget,Spre stânga! Îl fixez cu privirea, pânã jos.Iau în primire? Cad vast pe mãri, un albatros?

La Défense 3

A-ntâia! Stau uimit tot privind, cum de la mânãS-ar fi desprins, ºi-n piatrã e fala sã rãmânã,A cui îi spune morþii: –Vom mai vedea! îmi zicPãtruns. ªi îi eºti lumii, o clipã, un... buric.

Atelier Brâncuºi 1

N-au vrut sã-l ia ai tãi, de fapt alþii – cui, ce-i pasã?L-au preluat, ai preajmei. Îl scriu ca noi. Îl þin,

Aurel Rãu

25

ªi îl aratã lumii. Din toate, cred în crin,Florile lumii”! Cum, în Paris, din nou acasã!

Atelier Brâncuºi 2

Locul ºi l-a schimbat de trei ori pânã acum.Îi vãd de fiecare datã smerita zestre,ªi temerara: în fãrã limite un drum –Coloana Infinitã ºi zece-n zbor Mãiestre...

Atelier Brâncuºi 3

Dar altfel, iatã, chip de-a te mai juca un pic;Ori de-a învinge-opreliºti: Sãrutul. Tors de fatã.Cocoºul. Cupã. Foca. Leda. Poartã sculptatã.Peºtele. Vrãjitoarea. Muza... Nu dau nimic!

Alte tablouri

1. Les deux rives

Leg strãzi de strãzi, cu noduri de Poduri ºi Palate,Biserici ºi Muzee, Teatre ºi Grãdini –Pagini de stânga, pagini de dreapta, ilustrate.ªi-o cafenea! Marly? La Palette? Vom bea lumini.

2. Catedrala Notre-Dame

Pe insulã cu-aceastã supra-ncãrcatã navã.Merge spre vest. Dar suie, de fapt, prin tot, la cer.

Fecioara, care-adoarme. Crist, pururi numai slavã.ªi diavolul, de piatrã. ªi Charlemagne, de fier.

3. Buchiniºtii

Cu Ion Pillat, pe cheiuri, ºi eu, ca un ecou.Caut poeþi mai vechi simboliºti, nãrav mai nou.Deschid, închid. O lume, în lungile cutii...„Rue-Gît-le-Coeur”; „Rue de la Huchette”. Sã tot revii!

4. Hotel pe Rue de l’École de Medicine

Aci am stat, era-n mai, ºi-atuncea, într-un an...Într-un salon, la geam, aºteptând, Emil Cioran.Pentru-o scrisoare. Cadrul, acelaºi, cunoscut.Intru, iau loc. Din stradã, acum. Mi s-a pãrut?

5. În holul hotelulului Saint-Pierre (variantã)

Deodatã-n cale-mi iese Cioran, ca din eter.Ca dintr-un gros, de el, tom, de la Joseph Gibert.Îi aduceam, ºtia, noutãþi, din... Rãºinari.Intru. Iau loc. Te vezi cum din lift apari, dispari...

6. Inscripþie pe Fântâna Saint Michel

Cu toþi poeþii Franþei, aci-nfloresc ºi sânger,Pe dale-n faþa Senei – vai, cei mai mulþi d’antan!Cu cine-am întâlnire, l-aºtept la sfântul Înger -Care-i în aripi, ºi îl învinge pe Satan.

26

)) )))

Imaginea SfinteiFecioare în literatura

Italiei

Însemnari despre

ªtefan Damian

Imaginea Sfintei Fecioare,dimensiunile multiple care i-aufost acordate cu generozitate dindiferitele puncte din care a fostabordatã personalitatea femininãcea mai importantã a religieicreºtine, raporturile ei cu îngeriivestitori, cu Dumnezeu Tatãl ºicu Fiul sãu au stârnit interesulnu doar al teologilor sau alcercetãtorilor fenomenuluireligios în general, ci ºi al multorpoeþi ºi prozatori de pe întregglobul ºi din toate timpurile. Niciitalienii nu s-au dovedit maiprejos. Dimpotrivã, ei au fostprintre primii care au fãcut sãpãtrundã în literaturã acestargument, în cadrul simbiozeicredinþã / rostire prin care ºi-aumanifestat religiozitatea, în-cercând sã gãseascã modalitãþinoi de a defini fiinþa acesteia,dimensiunea maternã ºispiritualã, ºi ritmuri care sãsusþinã aceste elemente de-finitorii ale personalitãþii cutotul excepþionale a SfinteiFecioare.

De-a lungul timpului, încã dela primii zori ai literaturiipeninsulare, care se contureazãdeja în jurul anului 1000,numeroºi au fost autorii care i-audedicat Madonnei opere de realãsensibilitate ºi de profundãmeditaþie. Fie cã au aparþinutunor ordine religioase acceptate,fie cã s-au arãtat atraºi de oanumitã doctrinã “rãzvrãtitã”împotriva unei societãþi ecle-ziastice considerate opresive,autorii italieni, în conºtiinþa lor, s-au dovedit a fi atraºi ºi marcaþi,deopotrivã, de profundele în-trebãri privind legãturile umaneºi nepãmântene, precum ºi

dimensiunile acordate Mariei, fiecã aceasta era cea de Fecioarãcare acceptã Verbul ca pe otainã, de Mamã care suferãalãturi de Fiul batjocorit dupã cefusese acceptat ca Învãþãtor almulþimilor, de Îndureratã caredisperã la rãdãcina crucii desupliciu ºi acceptã cu resemnareºi cu încredere mesajul pe carei-l exprimã Fiul ei când îiîncredinþeazã, prin Ioan, pe toþicei care au crezut în El ºi care,astfel, prin puterea credinþei, îidevin Fii.

Aceste ipostaze ºi altele se potregãsi, adunate într-o frumoasãediþie scoasã la începutul verii lui2009 de editura Libreria EditriceVaticana, în volumul intitulatsugestiv Maria nella letteraturad’Italia, ºi care i se datoreazã uneicunoscute autoare de studiidedicate cu precãdere literaturiifeminine italiene, Neria DeGiovanni. De altminteri, multiplaactivitate literarã a Neriei DeGiovanni a depãºit frontierelepropriei sale þãri, ea fiind prezentã,cu studii ºi volume proprii, prefeþeºi traduceri în numeroase þãri dinEuropa ºi în Statele Unite.

Ceea ce surprinde plãcut încãde la început în acest volum estenu doar numãrul mare al autorilorcare i-au consacrat opere literareSfintei Fecioare ci, mai ales,continuitatea în timp a simboluluipe care ea îl reprezintã. Astfel,primele texte sunt din secoleleînceputurilor literaturii în limbacare ulterior va fi cea a lui Dante:este vorba de aºa numitele“laude” (“cântãri”) ale lui SanFrancesco d’Assisi (Saluto allaVergine), cea a anonimuluibolognez (dei Servi della Vergine),

a unui anonim veronez, a luiGarzo (presupusul bunic al luiFrancesco Petrarca), ale luiJacopone da Todi (Stabat Materºi mult mai celebra Donna delParadiso, antologatã adesea înalte volume) ºi cea a lui Guittoned’Arezzo, în care figura Marieieste surprinsã în ipostaza careva face ºcoalã, cea de Mamãîndureratã care îºi adorã Fiul ºi îldeplânge pentru injustiþiilesuferite.

Iatã, spre exemplificare, textulîn prozã intitulat Salutul adresatSfintei Fecioare aparþinând luiFrancesco d’Assisi (1181-1226),fondatorul Ordinului Franciscan,în care Maria este salutatã înipostazele sale de reginã acerurilor dar ºi în dimensiunilesale pãmânteºti ºi cu care sedeschide antologia Neriei DeGiovanni: “Te salut, o, Doamnãsfântã, reginã preasfântã / Mamãa Celui de Sus, Maria, Fecioarãîntru veºnicie / aleasã depreasfântul Pãrinte ºi de El, /împreunã cu preasfânt iubitul SãuFiu / ºi cu Spiritul SfântMângâietor fiind sfinþitã. / Tu, încare au fost ºi sunt toateîmplinirile de mulþumire ºi bine. /Te salut, palat al lui. / Te salut, cortal lui. / Te salut, casã a lui. / Tesalut, vestmânt al lui. / Te salut,slujitoare a lui. / Te salut, mamã alui. / ªi pe voi vã salut, pe voi,sfinte virtuþi care prin îndurareaSpiritului Sfânt aþi pãtruns îninimile credincioºilor, spre a leface, din lipsite de credinþã, luiDumnezeu credincioase.”

În Trecento (secolul al XIV-lea)se reflectã o altã ipostazã aMariei: cea glorificatã de îngeri ºide sfinþi, aºadar când va fi

27

învrednicitã a avea o dimensiunecelestã ºi va triumfa pe tronul lacare a fost predestinatã sãajungã. ªi aceastã nouãdimensiune ºi ipostazã ne esteilustratã remarcabil de operelecelor “trei coloane” ale literaturiiitaliene Dante, Petrarca,Boccaccio, dar ºi a mai puþincunoscuþilor de cãtre marelepublic Sennuccio del Bene, Faziodegli Uberti, GiannozzoSacchetti, Simone Serdini ºi alþiicare, încã nedetaºându-secomplet de poemele în versuri ºi,ulterior în prozã, ale antecesorilor,îi înalþã Madonnei alte “laude” încare se pãstreazã datelefundamentale cu care neobiºnuise linia poeziei în-ceputurilor. Dovedind o ca-pacitate remarcabilã de a seînrãdãcina în conºtiinþa literarã,motivul se va dezvolta ºi încelebrul Quattrocento (sec. XV)cînd poezia “laudelor” seîmpleteºte cu cea a altor elogii,din care se desprinde un portretideal al femeii-Dumnezeu (cum ospune Girolamo Savonarola înQuesta celeste e gloriosaDonna), care devine Unicasperanza în poemul omonim al luiGiovanni Pontano).

Nici Renaºterea nu va fi maiprejos: dimpotrivã, aceasta esteperioada când poemele devinmai conceptuale ºi abstracte prinînsuºirea deplinã a filosofieiplatonice, iar personalitateaMariei este “apropiatã euluipoetic, biografiei ºi stãriisufleteºti a scriitorului”, dupãcum spune Neria De Giovanni înstudiul introductiv. CardinalulPietro Bembo o afirmase explicitîn sonetul Già donna, or dea, nelcui verginal chiostro ºi exaltãrolul matern, împlinit prinacceptarea Celui cãruia i secuvine salvarea omenirii dinpãcatele strãmoºilor. În acestsecol XVI se fac auzite, alãturide vocile distincte ale luiTorquato Tasso ºi Luigi Tansilloºi glasurile a douã dintre poetelecare s-au înscris în corulaproape exclusiv masculin dinsecolele anterioare. Este vorbadespre Veronica Gambara ºiVittoria Colonna care exaltã“puritatea” reginei celeste care le

conduce spre liman, oferindu-lesiguranþa unui drum drept. Eaeste consideratã calea spresalvare prin credinþã, prinpãstrarea tradiþiei acesteia ºi prinneacceptarea Reformei care seprofilase deja la orizontul tot mairestrâns al Occidentului.

Calitãþile Fecioarei nu vor fiexaltate mai puþin în urmãtoareledouã secole, când prin panaunui Gabriello Chiabrera,Giovanbattista Marino, PaoloSegneri, ori a lui Alfonso Mariade’ Liguori (A Maria nostrasperanza, Lodi di MariaSantissima, Della bellezza diMaria ºi în proza O Maria, madree speranza nostra, care vafonda Congregaþia SfântuluiMântuitor ºi va fi santificat) seva continua deja o tradiþie decâteva veacuri: sub mantiaFecioarei acesta doreºte sãtrãiascã ºi sperã, caiubind-o, sub aceeaºimantie sã ºi moarãîntr-o zi, în plinãtateaaderenþei la credinþã.

Secolul al XIX,deºi pozitivist, vasemnala prezenþaMar ie i î n operesemnate de numede primã importan-þã a l i teratur i i i ta-liene: AlessandroManzoni, AngeloMaria Ricci, CesareCantù, Giovanni Prati, AntonioFogazzaro, Giovanni Verga ºi,printre foarte numeroase altenume binecunoscute, ºi în opereale “scapigliatului” GiovanniCamerana (unul dintre “deca-denþii” epocii care a contribuit laintroducerea poeziei simbolisteîn cultura din Peninsulã ºi care,alãturi de confraþii din acelaºicurent, a încercat sã eliminerãmânerea în urmã a literaturiiItaliei întregite faþã de ceea ceEuropa modernã propunea).

La sfârºitul secolului XIX ºi încel de-abia încheiat, alte voci,celebre, se implicã în corul“laudelor” mai mult sau mai puþindirecte ºi realizeazã o “indi-vidualizare între persoanã / Mariachiar ºi dincolo de legãtura cuCristos”, insistând asupra Marieica fiinþã umanã, definibilã cu

ajutorul ºi prin conotaþiile im-puse de o societate secularizatã.Multe dintre aceste nume suntale unor autori foarte cunoscuþiºi cititorilor români prin nume-roasele traduceri fãcute dinoperele lor. Este vorba, printrealþii, de Giovanni Pascoli, MatildeSerao, Ada Negri, GraziaDeledda, Giovanni Papini,Federigo Tozzi, Diego Valeri,Giovan Battista Montini (ulteriorPapã), David Maria Turoldo, PierPaolo Pasolini, Marino Moretti,Alda Merini, spre a-i numi doar pecei care au avut o circulaþie maifrecventã în paginile revistelor ºiprin volumele tipãrite în editurileromâneºti.

Iatã, acum, una dintrepoeziile semnate de cunoscutapoetã Alda Merini (nãscutã în1931), Mi sono aperta come unlibro (M-am deschis ca o car-

te) în traducerean o a s t r ã : “ M - a mdeschis ca o carteÎnaintea Ta / o cartepl inã de mãsuripãmânteºti , / ocarte plinã de floriletinereþii,o, Doamne,/ o carte plinã desuspinele mele deiubire. / ªi dintr-odatã Tu ai apãrut,/ pentru mine,acoperitã de al-bastru / pentru

mine, care mã bucuram degingãºia tinereþii mele, / pentrumine, care mã simþeam tânãrã /ºi pregãtitã pentru toate bãtãliiledin viaþã, / pentru mine, careaveam scutul cuvintelor.”

Antologia Neriei DeGiovanni, benefici ind, cumspuneam, de o documentatã ºisintet icã Introducere , esteprevãzutã ºi cu scurte pre-zentãri ale autorilor, ceea ce îioferã cititorului o viziune deansamblu nu doar asupraliteraturii de argument marian, ciºi asupra întregi i istori i aliteraturii italiene întrucât cei maiimportanþi dintre autorii acesteiaºi-au legat numele ºi de unuldintre cele mai puternice ºirezistente argumente literarecare ºi-a dovedit trãinicia prinsecole: Maria.

28

Artur GreiveUn prieten al culturii române

Ion Taloº

Nãscut la 25 aprilie 1936, înAachen, Artur Greive s-a stins înlocuinþa sa din Niederpleis (SanktAugustin), în zorii zilei de 14martie 2009, dupã o scurtã, dargrea suferinþã. Prin plecarea luidintre noi, limba ºi cultura românãau pierdut pe unul dintre cei maide seamã specialiºti ºi pe unuldintre cei mai devotaþi sprijinitoripe care i-a avut în ultimeledecenii în spaþiul de limbãgermanã, iar autorul acestorrânduri a pierdut un mare prieten,unul ale cãrui valori erau:respectul pentru familie ºiprofesie, iubirea faþã de adevãr,prietenia statornicã, muzica,sportul, bucuria de a trãi.

Artur Greive a studiatromanistica la celebreleuniversitãi din Köln, Bonn ºiFreiburg (1955-1960), a obþinuttitlul de doctor (1961) ºi pe celde doctor habil (1968) launiversitatea din Bonn, bu-curându-se de îndrumarea ºisprijinul renumitului romanistHarri Meier. În 1970 a primitchemarea pe cel mai înalt postde profesor (C4) la universitateadin Köln, pe când avea doar 34de ani. A slujit aici mai bine detrei decenii, pânã în 2001, când,la împlinirea vârstei de 65 de ani,a devenit emeritus.

Artur Greive aducea la Kölnun suflu nou. Pe lângã lucrareade doctorat ºi cea de habilitare,dedicate vocabularului limbiifranceze, publicase un studiudespre originea celebrei devizea Revoluþiei Franceze “Liberté,Egalité, Fraternité” (DeutscheV i e r t e l j a h r e s s c h r i f t f ü rLiteraturwissenschaft undGeistesgeschichte 43, 1969,726-751). Nu era vorba însã deun studiu cu caracter politic, cide unul de lexicologie, deexplicare filologicã a rãdãcinilor(mult mai vechi decât RevoluþiaFrancezã), a formãrii ºi

dezvoltãrii, a istoriei ºi deveniriiacestei devize, domeniu în careoriginalitatea autorului se puteamanifesta din plin. El cerceteazãcei trei termeni în VechiulTestament, la filosofii antici, lascolastici, în renaºtere, înperioada luminilor etc., studiul delexicologie devenind astfel unulde filosofie ºi de istoria ideilor.Semnificativ era ºi momentul încare a fost elaborat studiul, ºi

anume în plinã desfãºurare afrãmântãrilor studenþeºti, careaveau sã contribuie într-o mãsu-rã remarcabilã la înnoirea vieþiipolitice ºi sociale din EuropaOccidentalã, cu deosebire dinGermania Federalã ºi Franþa.

Nu poate fi înfãþiºatã aiciîntreaga activitate de cercetarea profesorului Artur Greive, cidoar studiile care abordeazã temestrict româneºti. Acestea seîncadreazã în domeniile cãrora lis-a dedicat cu preferinþã autorul.Primul dintre ele este acela aletimologiilor: în 1966 a publicat,sub titlul Zur Etymologie von rum.nastur, it. nastro, wallon. nâleund verwandte Formen (în Archivfür das Studium der neuerenSprachen und Literaturen, p. 93-

101). Pentru stabilirea etimologieicuvântului românesc nastur,tânãrul lingvist cerceteazã toatelimbile romanice ºi dialectele lor,dovedind o excelentã pregãtirede specialitate; el discutã ca dela egal la egal cu renumiþii oamenide ºtiinã Meyer-Lübke,Puºcariu, Skok, Rohlfs, Giugleaº.a., ºi aduce argumente noipentru teza originii latine aacestui cuvânt în limba românã.

În domeniul semioticii ºi alstilisticii, abordeazã „paradoxuldialogului“ în Cântãreaþa chealã,de Eugen Ionesco (Das Paradoxdes Dialogs in der CantatriceChauve, în: Studia neolatina.Aachen 1978, 68-79). Eldescoperã în textul lui Ionesco„douã limbi“ sau coduri, primul econvenþional (franceza coti-dianã), al doilea e idiolectuloperei, care se construieºte dinºi pe cel dintâi. A. Greivedistinge: scenele I-VIII au o limbãmai mult sau mai puþin discursiv-dialogicã, scena IX e un semnal,iar de la scena X pânã la sfârºitavem o recitare „liricã“. Trecereade la „limba dramaticã“ a ac-torilor, la modalitatea liricã esteîn Cântãreaþa chealã modul decomunicare între autor ºi public,iar paradoxul constã în aceea cã,pentru a deveni significant,dialogul trebuie sã înceteze.

În capitolul studiilor desprelingviºti (înaintaºi ori con-temporani), profesorul din Kölndedicã unul românului SextilPuºcariu, publicat ca postfaþã lacea de a doua ediþie a opereiacestuia Die rumänischeSprache (1997). De altfel,Puºcariu a fost unul dintrelingviºtii români la care apelafrecvent, atât în cursurile, cât ºiîn publicaþiile lui.

Douã dintre lucrãrile lui ArturGreive, elaborate în colaborarecu G. Schüler ºi I. Taloº, sereferã la Eminescu ºi Blaga. E

29

semnificativ faptul cã în ultimii aniai dictaturii ceauºiste a fostelaborat la Köln studiul „Ce-þidoresc eu þie, dulce Românie“,pentru sãrbãtorirea la Augsburga centenarului morþii luiEminescu; a fost publicat înversiune germanã (MihaiEminescu 1889-1989. NationaleWerte – Internationale Geltung.München 1992), ºi româneascã(Tribuna 1992, 9-15 ianuarie).Greive a avut de asemeneacontribuþia cea mai importantã latraducerea integralã în germanãa Antologiei de poezie popularã,alcãtuitã de Lucian Blaga ºitipãritã în ediþie bilingvã laBucureºti în 1995.

Ca director al Institutului deRomanisticã, Artur Greive ºi-acreat merite deosebite ºi însprijinirea învãþãmântului limbiiromâne. Sub înaintaºii lui, printrecare se numãrã celebrii FritzSchalk ºi Leo Spitzer, diferitelespecialitãþi erau oarecumierarhizate, în conformitate cuatractivitatea pe care oreprezintã ele pentru studenþi; peprimul loc se situa franceza,urmatã îndeaproape de spaniolã,iar apoi, la distanþã, italiana ºiportugheza. Cu toate cã românafusese reprezentatã la Köln despecialiºti ca Paul Miron, V.Arvinte, V. Drimba, P. Marcea, M.Zaciu º.a., ea era, pânã în 1979/80, un obiect facultativ, la care nuse dãdeau examene ºi nu puteafi obþinutã o diplomã. Artur Greivea ridicat statutul limbii române larangul celorlalte limbi romanice,deschizând posibilitatea obþineriide diplome ºi chiar doctorate.

L-am cunoscut pe ArturGreive la începutul lui octombrie1978, când m-am prezentat calector de românã, trimis deMinisterul Educaþiei ºi Învã-þãmântului. Avea pe atunci 42 deani. Era impunãtor, înalt, blond,figurã de sportiv, modern înîmbrãcãminte, tatã a trei copii.Pentru mine, care eram cu doiani mai vârstnic decât el, dareram doar cercetãtor principal IIIºi fãrã nici o perspectivã de adeveni mai mult, Artur Greive eraprototipul tânãrului capabil, care,într-un regim sãnãtos, s-a pututrealiza, ajungând în tinereþe pe

cea mai înaltã treaptã academicãºi la o situaþie materialã deneimaginat pentru cineva din“lagãrul socialist”. Pe mãsurã cel-am cunoscut mai îndeaproapea crescut admiraþia mea faþã decel care avea sã-mi devinã unprieten exemplar, al meu, al limbiiºi culturii româneºti, cu uncuvânt, al românilor.

Îmi imaginam cã a cãlãtorit,asemeni celorlalþi romaniºtigermani, prin toate þãrile romanice,în unele dintre ele absolvind ºistagii de studii, dar nu ºtiam dacãºi în ce mãsurã cunoscuseRomânia. Am aflat, cu vremea, cãparticipase la cursurile de limbãºi culturã românã ale UniversitãþiiBucureºti, la Sinaia, în 1964, pecând era asistent al lui Harri Meierîn Bonn. La Sinaia a ajuns, dupãunele peripeþii din cauza vizeide intrare, într-o perioadã cândRomânia nu avea relaþii di-plomatice cu Republica Federalã,însoþit de Erika, tânãra lui soþie,cu un mic BMW, care atrãgeaatenþia privitorilor. Poate urmasecursuri de românã ºi în Germania,dar contactul decisiv cu Româniaºi cultura ei s-a petrecut la Sinaia.Mai mult, România i-a mijlocit cu-noaºterea altor tineri romaniºti,în special din RDG – România fiindþara unde se puteau întâlni oa-meni din cele douã Germanii – ºidin SUA: Johannes Thiele, careavea sã ajungã profesor launiversitatea din Greifswald, ºiJim Augerot, devenit profesor launiversitatea din Seattle ºi, maitârziu, lector de englezã laUniversitatea din Cluj. Cuamândoi a pãstrat relaþii deprietenie ºi de colaborare de-alungul întregii vieþi, pe J. Thieleinvitându-l, în anii cei mai grei aidictaturii comuniste, aºa cum afãcut ºi cu Marius Sala ºi cu alþiromâni, sã þinã conferine ºi cursurila Köln, deseori fiind oaspeþiicasei Greive din Niederpleis.

În toatã perioada în care amdeþinut postul de lector de românã(1978-1983), m-am bucurat de spri-jinul lui necondiþionat: nu numaicã româna ºi-a câºtigat locul meri-tat între limbile romanice, dar ºiactivitãþile culturale româneºti dincadrul universitãþii s-au pututdesfãºura în deplinã libertate.

Aveau loc semestrial seri deculturã româneascã, la careparticipau profesorii institutului,numeroºi studenþi, uneori, chiar ºipersoane din afara universitãþii.Conferinþele erau urmate de micirecepþii (bucãtãrie ºi vinuriromâneºti), participanþii purtânddeseori discuþii referitoare la þaraºi cultura noastrã. Prima searãromâneascã (decembrie 1978), afost dedicatã sãrbãtoririi a 60 deani de la întregirea statului naþionalromân: o conferinþã ºi lecturapasajului dedicat Unirii în Hroniculºi cântecul vârstelor, de LucianBlaga. Mare succes au avut serileromâneºti în semestrul de varã1979, când a conferinþiatprofesorul W. Nissen, despremãnãstirile pictate în exterior dinnordul Moldovei, care a utilizatexcelente diapozitive fãcute de elînsuºi la faþa locului. A fost ceamai frumoasã ºi mai instructivãconferinþã pe care am ascultat-ovreodatã despre aceastã temã.Alte conferinþe s-au referit laÎmpãratul Traian, ca punte întreRomania Occidentalã ºi ceaOrientalã (Prof. ChristianWentzlaff-Eggebert), cuvântulromânesc „a desmierda” (Prof.Dieter Woll), traducând „Faust” deGoethe (ªt. Aug. Doinaº), imaginidin etnografia româneascã (Prof.R. W. Brednich) º.a. Ca mareiubitor de muzicã – fãcea partedintr-un cunoscut cvartet decamerã –, Artur Greive a invitatcvartetul „Voces“ din Iaºi, sãofere un concert în cadruluniversitãþii coloneze. De atenþialui s-a bucurat ºi activitateasuccesorilor mei la lectorat: M.Popa, G. Cojerean, V. Popovici,A. Niculescu, R. Constantinescu,D. Eiwen.

Unul din þelurile mãrturisite aleromanistului Artur Greive a fostscoaterea limbii române dinizolarea care i-a fost impusãdupã 1948. A fost principalulorganizator al ColocviuluiInternaþional de limbã ºi literaturãromânã (1981), la Universitateadin Köln, la care a luat parteprimarul general al Kölnului ºi auconferenþiat Iorgu Iordan, MariusSala, Eugeniu Coºeriu, MirceaZaciu, N. Tertulian, Ion Taloº, alþiromaniºti din RFG ºi chiar din þãri

30

învecinate. A fost probabilevenimentul de cea mai mareamploare dedicat culturii româneîn RFG dupã al doilea rãzboimondial.

Lui Artur Greive i se datoreºteºi introducerea în programul deînvãþãmânt a literaturilor popu-lare romanice (1986), cursurilefiindu-mi încredinþate mie, faptcare a întãrit ºi mai mult poziþialimbii ºi a folclorului românesc înUniversitatea din Köln.

Dupã 1989 Artur Greive acontinuat sã invite pentru a þineconferinþe pe Marius Sala, MirceaZaciu, Ana Blandiana, poetanoastrã fiind propusã ºi pentruPremiul Librarilor Germani. Tot ela fost principalul organizator alColocviului Internaþional „Întâlniriîntre filologi români ºi germani”, laCluj, în 2002, ºi a publicat,împreunã cu I. Mãrii, N. Mocanuºi I. Taloº, lucrãrile colocviului(2003).

Ultima dintre lucrãrile încheiate

de Artur Greive este volumul debasme romanice în traduceregermanã, realizat tot la institutullui (în colaborare cu I. Taloº), înprezent sub tipar. A rãmas în fazãde documentare o lucrare desprecontribuþia fraþilor Schott (1845)la stabilirea locului limbii româneîn comunitatea romanicã.

Artur Greive a condusaproximativ 10 excursii înRomânia, Bucovina de Nord(Cernãuþi ºi jur) ºi RepublicaMoldova (Chiºinãu ºi jur), la careau participat studenþi ºi cadredidactice ale Universitãii din Köln(1979, 1984, ºi anual, între 1994-2001). Au fost vizitate toateregiunile þãrii, dar mai alesTransilvania, Maramureºul,Nordul Moldovei (în mod repetat),apoi Banatul, Oltenia, Munteniaºi Dobrogea.

Prin cele de mai sus, ArturGreive ºi-a înscris numele înmarea tradiþie a romaniºtilorgermani, în activitatea cãrora

româna s-a bucurat de o atenþieaparte ºi care, de-a lungul sec.al XIX-lea ºi al XX-lea, au sprijinitînvãþãmântul limbii române ºi aurealizat valoroase cercetãri cuprivire la limba ºi literaturanoastrã. Aº adãuga chiar cãinteresul lui pentru românisticã aavut ºi o conotaþie politicã,demnã de un intelectual cuprincipii democratice din a douajumãtate a sec. al XX-lea: el asprijinit româna ºi pentru cã erasingura limbã romanicã ajunsãîn lumea neliberã a Europei, iarspecialiºtii din România aveaunevoie de susþinere în Occident.A contribuit aºadar la ieºirealimbii române din izolareacomunistã ºi a sporit posibi-litãþile de cunoaºtere a ei înspaþiul german, motive pentrucare Artur Greive ocupã un locimportant în istoria relaþiilorculturale dintre cele douã þãri, iarmemoria lui va rãmâne vie însufletele noastre.

31

Grigore Scarlat

Cãrturarul ºtie cã bate a toamnã 

Lui Nae Antonescu, in memoriam  Ploaia pieziºã, de asearã,A spulberat respiraþia veriiªi, iat-o, ca o femeie îmbufnatã,Pãrãsitã în fostul ei regat, Cãrturarul ºtie cã bate a toamnãªi, parcã, vede Biblioteca VaticanuluiDeschizându-i-se în faþã. Dar nu va intra azi,ªi nici mâine, poimâine.E timp, îºi spune.Palatele Romei, statuileÎl aºteaptã de sute de ani. Imagini îl împresoarã,Italia nu este o þarã, Italia e o lume, –O lume care ne uitãAcum, la un sfârºit de timp. 

Ce va rãmâne din tine  Dimineaþa –Nu eºti decât un bulgãre rostogolitSpre craterul, abisul zilei. Ce va rãmâne din tinePentru ca, în dimineaþa urmãtoare,Sã fii, iarãºi, aruncatCu ºi mai mare înverºunare,Cât sânge va umeziRãnile ca niºte flori,Apãrute pe corpul tãu,Ca pe o alee strãveche,Câte pãsãriVor coborî o datã cu tine? Oricum, dimineaþaNu eºti decât o întrupare,Disputatã de arderile,De gloria efemerã a lumii. 

Meteorit  Câteodatã, mã prind de tineDe parcã aº fi un meteorit,Locul îl însemn pentru un timpªi-l ocolesc ca pe-un ºarpe-n-asfinþit. În douã mã despartePuntea cãreia îi spun stern.Asemeni unui colþ întrând în mareªi încremenind în locul sãu, etern. Câteodatã, se lovesc de mineStoluri ce au rãtãcit orizontul,Aripi albastre mã înfãºoarã  –Trupul, prelung, pe orbita lunarã. 

Citim cu plãcere o carte din diverse motive:calitatea scriiturii, omogenitatea ºi organicitateauniversului imaginar, ecourile afective pe care letrezeºte în noi etc. În ceea ce priveºte cartea deinterviuri a lui Radu Constantinescu, Clujul în ritmde vals imperial (Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2009), douãsunt sursele desfãtãrii cititorului: calitatea deosebitãa discuþiilor purtate de autor cu mai multepersonalitãþi de prim rang ale Clujului contemporanºi schiþarea unui portret complex al oraºului de peSomeº dupã logica unui joc de puzzle. Fruct al unei„dragoste târzii” (p. 5), volumul de faþã a fostconceput de autor dupã stabilirea sa în capitalaTransilvaniei, în 2001.

Este interesant cã Radu Constantinescu alegesã dialogheze cu intelectuali ºi artiºti din prezentdespre marii oameni ai trecutului, despre cei careau dat Clujului aura sa de cetate culturalã inegalabilã,în acelaºi timp multiculturalã ºi închis(tat)ã întradiþiile sale milenare, tensionalã ºi burghez liniºtitã,nobiliarã ºi proletarã, tânãrã ºi decrepitã. Astfel,autorul discutã cu Elena Daniello despre LucianBlaga, cu Camil Mureºan despre intelectualitateaclujeanã interbelicã, cu Criºan Mircioiu despreOnisifor Ghibu, cu Ion Albu despre Victor Papilian,cu Ion Vlad despre familia Negoiþescu ºi nu numai,cu Constantin Cubleºan despre Tribuna, cu VioricaGuy Marica despre Virgil Vãtãºianu, cu NicolaeEdroiu despre David Prodan, cu Cornel Þãranudespre Sigismund Toduþã ºi despre muzicã îngeneral, cu Iosif Viehmann despre Emil Racoviþã,cu Dan C. Mihãilescu despre centru ºi periferie înlumea literarã, cu Andrei ªerban despre activitateasa teatralã la Cluj, cu ªerban Savu despre ªcoala(de picturã) de la Cluj, cu istoricii Ioan Glodariu,Eugen Iaroslavschi, Radu Ardevan despre lumeadacilor, sau cu Ioan Aurel Pop despre „Europaunitã”. ªi exemplele ar putea continua pe încã vreocâteva rânduri.

Varietatea subiectelor culturale abordate, dela cele de strictã actualitate la valorile „eterne”,calitatea anecdotelor care dau – nu de puþine ori –culoare ºi savoare cãrþii fac din Clujul în ritm devals imperial o lecturã extrem de plãcutã ºi deinstructivã. Nu doar pentru clujeni, chiar dacã înprimul rând pentru ei.

I. P.-C.

Despre farmeculDespre farmeculDespre farmeculDespre farmeculDespre farmeculClujuluiClujuluiClujuluiClujuluiClujului

32

Într-o zi de vineri a anului 1841,pe la orele trei ale dupã-amiezii,dintr-un Bucureºti viforos,porneºte spre Iaºi cu o scrisoarede-a boierilor munteni cãtredomnul Mihail Sturdza, în delicatachestiune a unirii Principatelor,tânãrul de 25 de ani, Ion Ghica.Filmul acestui voiaj va faceobiectul Cãlãtoriei de la Bucureºtila Iaºi înainte de 1848, una dintremisivele adresate prietenului V.Alecsandri, patru decenii maitârziu (20 iunie 1881).

O generaþie nouã, avântatã,pregãtea viitorul modern al þãrii.Precum în zilele noastre, amspune, mai puþin elanul juvenil.Cãci e puþin probabil ca juniinoºtri sã poatã propune vreodatãun pasaj de consistenþa acestuia:“Grei, dar plãcuþi ani am petrecutnoi împreunã; mult am luptat noi,tinerii de pe atunci, cu prejudeþeleºi cu obiceiurile cele rele, mult amapropiat noi clasele între dânsele;multe idei greºite de ale bãtrânilorºi de ale boierilor am spulberat ºimulte idei moderne am împlântatîn spirite; multã ruginã am curãþitde pe mulþi. Am fãcut-orespectând credinþele fiecãruia,cinstind perii cei albi, lãudând ºiadmirând fapta bunã, oriundevenea ºi venerând pe acei cariiubeau þara ºi dreptatea.

Lucram ºi luptam nu împins desetea de posturi bine plãtite saude dorinþe de ranguri pe scaraarhontologiei, dar numai dedorinþa de a dezvolta în spirite ºiîn inimi sentimentul binelui, alfrumosului ºi iubirea de þarã”.

La vremuri noi, oameni,orientãri, prioritãþi noi ºi, evident,un alt mod de a cãlãtori. Nu ca la1881, când un drum Bucureºti-Iaºi însuma “17 ceasuri, minut cuminut”, reuºind, totuºi, sãdebarce la destinaþie cãlãtorihrãniþi, odihniþi ºi mulþumiþi depreþul deplasãrii (80 de franci). Cuatât mai puþin ca la 1840, cândlocul trenului era þinut de vestitacãruþã de poºtã.

Fiind vorba de povestea uneicãlãtorii, detalierile se impun. Caºi în alte situaþii, cazuistica a fostgrupatã pe douã paliereprobatorii: realitãþile civilizatorii ºiomul românesc.

Pânã la Bariera Moºilor, briºcaruleazã pe caldarâm. Lãudabil,dacã disproporþia dintredimensiunile restrânse aleatelajului ºi numãrul impresionantde bidivii din dotare (opt !), nu arfi generat un vacarm asurzitor,bulucind lumea îngrozitã pe la uºiºi ferestre.

De la Podul Târgului din Afarã,începe “ºleaul”. Drum de þarã,când colbuit, când gloduros. Cutimpi record înregistraþi (patru orepentru ºaisprezece kilometri, o zibunã pânã la Urziceni, douãpânã la Focºani) ºi accidentesoldate cu nãruirea mijlocului detransport ºi întrerupereacãlãtoriei. Încheiatã de astã datãdupã cinci zile chinuitoare ºi ocheltuialã de 800 de lei (300 defranci).

Scufundate în tinã “groasã,cleioasã ºi adâncã” stau nu doardrumurile ori curþile poºtelor, ci ºicapitale de judeþ. Urziceniul e“înecat în mocirlã dintr-un capãtla altul”.

O promiscuitate sordidãdomneºte în incinta locuinþeicãpitanului poºtei. Locatarii dedrept (soþ, soþie, copil) ºi muºteriiide ocazie împart, la grãmadã, unpat pãrelnic, într-o “cãldurãamestecatã cu duhoare deoameni adormiþi, de nu-þi puteaitrage sufletul”.

Existã în epocã ºi realitãþicivilizatorii care asigurã unstandard cât de cât european uneiurbe. E cazul hoteluluiPetersburg, din casele luiPetrache Mavrogheni, frecventatde clientela cosmopolitã aIaºului. La Ion Ghica,englezoaica d-rã Bishoppregãteºte, în compania “mareluiharpist Boza”, un concert gãzduitde generalul Tudoricã Balº. La

Alecsandri, pictorul francez dinBalta-Albã riscã extincþia prininaniþie. La Negruzzi ºiKogãlniceanu, provincialii suntatinºi în ceea ce au mai scump –punga personalã. Prin tarifelepracticate, Regensburg, patronul,a reuºit sã strãmute haiducia dela drumul mare, în camerele ºisaloanele elegante, cu personalstilat, ale proprietãþii sale.

Calitativ, serviciile nu diferãsubstanþial de realitãþilecivilizatorii. Ating aceleaºi cote deperformanþã... localã. Invariabilmediocre ºi mereu generatoarede disconfort. Criminale, cândambiþioneazã sã afirme maiapãsat nota specificã. Astfel,faptul de a fi expus într-o briºcãprivirilor înspãimântate aletrecãtorilor, nu comportã cine ºtiece risc. Nici sudãlmile surugiuluinu ucid (la propriu). Vitezanebunã cu care se ruleazã,aceasta e letalã. Dacã nu în urmaimpactului cu solul, atunci prinmijlocirea stihiilor sau alighioanelor naturii, pradã cãroraeste abandonat drumeþul. Dupãun asemenea nefericit eve-niment, emisarul muntean dinproza lui Ion Ghica riscã sã în-gheþe ºi sã fie sfâºiat de lupi.

Excepþie poleiala calpã a luxuluide la hotelul lui Regensburg,vizitatorii meleagurilor noastre nuau parte decât de “ostenealã, desuferinþe ºi de necazuri”. Lastarea jalnicã a ceea ce secheamã astãzi infrastructurã, seadaugã ºi prestanþa lamentabilã alocalnicilor. Generic numitamploaiat, acesta desemneazãindivizi cu competenþe ºi misiidiferite.

Surugiul se aflã printre ceicare, cu fiece nouã apariþie,întãresc o tipologie, confirmând– strãinilor, îndeosebi – zvonuldespre barbaria locuitorilor.Ignorându-ºi clientela, el întreþineo relaþie specialã cu cabalinele pecare le poartã cum le poartã,hrãnindu-le, de la o staþie la alta,

O calatorie în realDoru George Burlacu

)) ))) )) )))

33

cu “rãbdãri prãjite, [...] mâncarecare-i fãcea seci la pântece ºiuºori la carne”, miluindu-le cutrãsnete ºi plesnete, “rãcnete ºiînjurãturi, cruci ºi rãscruci, sfinþiºi evanghelii”.

Memorial de drumeþie fãrãvameº nu existã. Pentru cã nuse poate ca astfel de documentesã nu consemneze treceri alegraniþei, dar ºi pentru cã, princomportamentul lor, aceºtiangajaþi ai statului ilustreazãfoarte exact standardul decivilizaþie al unei þãri, ºi pe acelade umanitate (omenie) alpopulaþiei. Nu e vorba de cineºtie ce trãsãturã de caracter maipitoreascã, ci pur ºi simplu deadevãrul banal cã, la noi, dintotdeauna, întâlnirile cu acest soide indivizi au generat angoaseori conflicte.

Cã e “streajã” la BarieraMoºilor sau paznic al fruntariilordintre Principate, vameºulautohton e un campion al in-dolenþei, aroganþei, abuzurilor,întruchipând comportamentuldiscreþionar, dincolo de oricenormativ legal, exhibându-ºiautoritatea când agresiv, cândmitocãnesc. Ieºirea din Bu-cureºti necesitã 30 de minutede imperturbabilã cercetare adocumentelor. La Focºani,formalitãþile dureazã... 6 ore.Asta dupã acostarea stradalã acãlãtorului, cãruia îi sunt con-fiscate actele. Ba mai mult, îi efixat ºi un soi de domiciliu forþat,

la unul din hotelurile reþelei PetreBacalu. Asemeni lui Caþavencude mai târziu, protagonistulscrisorii lui Ion Ghicaprotesteazã. Zadarnic, omul“legii” procedeazã cum vrea el.

Ca ºi cãpitanul de poºtã cegestioneazã instituþia dis-creþionar. Nesocoteºte voit“podorojna”, decizând, dupãpropriul “hatâr”, dotarea atelajuluicu ºase în loc de opt cai, cumstipula documentul. De bunãseamã cã în interes propriu,restricþiile alimentare impusebidiviilor optimizându-i câºtigulsalarial.

“Scrofulos la datorie” sevãdeºte ºi “omul otcupciului”,desemnând pe funcþionarulînsãrcinat cu taxarea pro-duselor aflate sub incidenþalegilor protecþioniste aleprovinciei. La robinetul sãu,câºtigul, când nu curge, picã. Unastfel de cinovnic “cosmopolit”,fãrã de “patrie”, “povãþuit deDumnezeirea Chivernisealã”-cum spune Kogãlniceanu –, îiva fi confiscat provincialuluicârnaþii. În van va fi fostchematã în ajutor Constitu-þiunea (Reglementul ºi NoulAºezãmânt), strãmoºul luiPristanda rezolvã problema cumau rezolvat-o de atunci ºi pânãnu de mult toþi indivizii de acestsoi, aºa cum descria ºiKogãlniceanu: “îi împungegeamantanul cu niºte verigi def ier, î i scormoneºte pr in

comparatã a lui Tudor Vianu.Întâlnim peste tot ºi mai ales înRereading o hermeneuticãintegrativã, „acomodativã”,preocupatã de intenþionalitateaesteticã, intenþia de comunicareesteticã , dupã o sintagmãfolositã într-un articol polemic laadresa Noii Critici franceze (înEseuri despre l i teraturamodernã). Intenþia esteticã intrãîn aceeaºi paradigmã ºi se vreao soluþie valorizantã, capabilã sãdepãºeascã atât impresionismulcât ºi reducþionismul determinist

(urmare din pag.23)

ladã...”.În toate cazurile (ºi în toate

vremurile, mai pânã azi), omullocului îºi face singur legea. Eunica formã de normalitate pecare o cunoaºte ºi respectã. Totce se abate de la ea îi repugnã,pentru cã îi afecteazã punga ºiîi lezeazã onoarea.

Onoare la care, de bunãseamã, vor fi þinut ºi pe care ovor fi respectat în cel maieuropean ºi occidental sti lposibil numele de rezonanþã alesocietãþii vremii, Alecu Balº, Gh.Cantacuzino, Alecu Moruz,Elena ºi Costache Negri,“frumoasa ºi graþioasa” EmiliaReymon, fiicele doamnei MariaRosnoveanu, Catinca ºi ZoeSturdza, , “plãcuta ºi spirituoasacontesã Elena Sturdza”,iniþ iatoarea unui elegant ºiaristocratic salon, ºi, într-unfericit final, subtilul Mihai-vodãSturdza, câþiva dintre cei graþiecãrora prelungitul sejur moldaval ospetelui bucureºtean va fifost unul pe cât de agreabil, peatât de dureros în clipadespãrþirii.

Document de incontestabilãvaloare artisticã, graþie verveipline de umor a protagonistului –excelent narator ºi rafinat por-tretist –, textul prozei lui Ion Ghicareprezintã ºi un savuros do-cument de epocã ce reuneºtecâteva pitoreºti fapte din viaþavechii lumi româneºti pe cale de“aºezare”, la început de veac XIX.

din literatura comparatã saucriticã ºi teoria literarã. Totuºi,aºa cum în Cinci feþe alemodernitãþii experienþa fals-esteticã a kitschului era opusãpostulatului unei experienþeestetice autentice, ºi conceptulde intenþie de comunicareesteticã rãmâne vag ºiinsuficient teoretizat.

Operele sale teoretice rã-mân studii de referinþã carese remarcã prin echil ibruljudecãþilor ºi vastitatea in-formaþiilor. Totuºi, ceea ce credcã i-a lipsit comparatistului

român a fost o istorie literarãceva mai largã care sã prezinteîn detaliu personalitãþi literare,opere, instituþi i , relaþi iintelectuale, ori ideologii. Oproblemã pe care MateiCãlinescu a evitat-o, ºi mi separe cã acest lucru sedatoreazã în mare mãsurãîncercãrii de a evita stupiditateareducþionismelor marxiste, estetocmai raportul unui curentestetic-cultural cu sfera socialã,politicã, sau economicã etc., saurelaþia istoriei conceptuale cuistoria.

34

Florin Mihãilescu

Modernitatea pro si contra,

Cartea lui AntoineCompagnon, Antimodernii,apãrutã în Franþa în 2005, iarnu demult ºi în versiune ro-mâneascã (Editura Art, 2008,traducere de Irina Mavrodin ºiAdina Diniþoiu, prefaþã de MirceaMartin), este a treia prezenþãeditorialã în limba noastrã aautorului ei, dupã Cele cinciparadoxuri ale modernitãþii ºidupã Demonul teoriei, dove-dindu-se în acelaºi timp ºi ceamai spectaculoasã dintre toate.Într-adevãr, titlul sãu ne-ar duceimediat cu gîndul la miºcãrile deopoziþie conservatoare ºitradiþionale, reacþionare, cum arspune Lovinescu, care sestrãduiesc sã infirme sau celpuþin sã compromitã ideea demodernitate. Surpriza este însãcã autorul francez nu le are învedere în primul rînd pe acestea,deºi ideologii lor nu lipsescbineînþeles din panorama lui,care se întinde de la Joseph deMaistre pînã la Roland Barthes,dar privilegiazã în analizele salerezervele, obiecþiile, reticen-þele, retractãrile ori chiar re-convertirile ce s-au manifestatîn însãºi tabãra adepþilormodernitãþi i ºi ai evoluþieisocioculturale în sensul unuiprogres general. Ar fi vorba decide antimodernii din rîndulmoderniºtilor înºiºi, iar paradoxuleste împins pînã acolo încît sãse descopere cã adevãrataatitudine osti lã faþã demodernism s-a afirmat tocmai încîmpul acestuia din urmã,surclasîndu-i aºadar peadversarii consacraþi.

Prin aceastã grilã ineditã delecturã, Antoine Compagnon neinvitã la o amplã trecere în revistãa poziþiilor adoptate de cele maireprezentative personalitãþide intelectuali francezi, de-alungul a mai bine de un secol,repartizînd capi tole foarteamãnunþ i te lu i de Maistre,Chateaubriand, Lacordaire,Renan, Bloy, Georges Sorel, J.

Maritain, Péguy, Thibaudet, J.Benda, J. Gracq ºi R. Barthes,dar raportîndu-i la numeroase altemari repere ale culturii galice ºimai puþin strãine, ceea cetransformã cartea eseistului dinHexagon într-o captivantã istoriea celor mai influente confruntãride idei, cu un rãsunet major înîntregul context european. Cumar fi foarte greu, ori aproapeimposibil de a reconstituibogatele ºi nuanþatele prezentãriale acestor emblematicepersonalitãþi, aºa cum ni le oferãA. Compagnon, cu o excesivãmeticulozitate ºi cu o maximãatenþie nu numai la dinamicaideilor, dar ºi la fascinanta lordiversitate, ne vom îndrepta maicu seamã spre teza centralã alucrãrii, ca ºi spre implicaþiile ºiconsecinþele acesteia, în planreal ºi conceptual.

Întîi de toate, trebuierecunoscut, în afara oricãreiîndoieli, cã adeziunea lamodernism nu obligã pe nimeniºi cu atît mai puþin spiritele cuadevãrat superioare la obedienþãºi dogmatism. Mai mult decît înlumea solidificatã a adversarilortradiþionaliºti, printre moderni,întîlnim cu regularitate atitudiniemancipate, rãzvrãtite ºi chiarcontestatare. Originalitateaacestora e mai mare decît a celordintîi. Dar sã vedem, înainte de acomenta, ce spune autorul însuºi:“Antimodernii – aºadar, nutradiþionaliºtii, ci antimoderniiautentici – n-ar fi alþii decîtmodernii, adevãraþii moderni, ceicare nu se mai lasã înºelaþi, carenu-ºi mai fac mari iluzii cu privirela modernitate” (p.12).Compagnon nu-ºi avanseazãteza ca viziune proprie, ciretraseazã o întreagã tradiþie aintuiþiei care-i stã la bazã ºi pecare o socoteºte “dacã nu foarteveche, cel puþin la fel de vecheca modernitatea însãºi” (p.16).Sînt menþionaþi ca precursoriCharles Du Bos ºi JacquesMaritain, dar impulsul antimodern

urcã în timp pînã la Joseph deMaistre, Chateaubriand ºiBaudelaire (?), acesta din urmãomologat unanim ca pãrinte almodernitãþii, dar ºi dovedit acum,la o privire mai atentã, ca nu maipuþin exponent, ba chiar “prototip”al unei modernitãþi nu doar de elinventatã, ci ºi “inseparabilã derezistenþa-i faþã de ‘lumeamodernã’ (...) sau, poate, dereacþia contra modernului din elînsuºi, de ura de sine în calitateasa de modern” (p.11). În esenþalor, antimodernii se recomandãca “niºte moderni în libertate”(p.19), încît – se întreabã retoricCompagnon – “n-au fost ei, oare,adevãraþii întemeietori aimodernitãþii ºi reprezentanþii eicei mai de seamã?! (p.26). Dealtminteri, distincþia între modernºi antimodern este mai curîndrelativã (p.65), iar cei doi termeni,adaugã undeva mai departeautorul, “par adeseori in-terºanjabili” (p.253). Eºti în-totdeauna modern sau anti-modern în raport cu altcineva.Rezultã astfel o oscilaþie asupracãreia ni se atrage atenþia înrepetate rînduri. De pildã, dupãopinia lui Péguy, Brunetière esteun modern, care devine“antimodern în faþa lui AbelLefranc, rivalul sãu de la Collègede France”, “aºa cum Bergsoneste modern pentru Maritain, darantimodern pentru Benda”(p.272), sau atît Benda, cît ºiMaritain trebuie calificaþi drept“antimoderni atîta vreme cît,împreunã cu Péguy, militeazãîmpotriva metafizici i pro-gresului; dar moderni cîndpretind cã i-au venit de hac luiBergson, c-au asimilat ºi de-pãºit bergsonismul” (p.298).Cel mai i lustrativ model alacestei ambiguitãþi îl constituieînsuºi Benda, acest “reacþionarde stînga de la NRF”, cum îlnumeºte eseistul nostru, în celmai substanþial ºi mai sem-nificativ capitol al cãrþii sale.Concluzia fundamentalã, care

35

repetã în altã formã teza dejacunoscutã, sunã ca un paradoxfãrã drept de apel: “mo-dernitatea, de la Baudelaireîncoace, este alcãtuitã dinantimodeni (p.485), care, larîndu-Ie, se dovedesc a fi, înfondul lor, niºte “modernidezamãgiþi” (p.535) de entu-ziasmul tinereþii, “dezvrãjiþi saucontrariaþi, reacþionari plini defarmec” ºi , în consecinþã,“sarea ºi piperul modernitãþii”(p.537).

ªase teme sau figuriconstante structureazã ºidefinesc antimodernitatea, înmultitudinea ºi varietatealuxuriantã a manifestãrilor saleeminamente franceze:contrarevoluþia, antiiluminismul,pesimismul ca viziune moralã ºiexistenþialã, obsesia pãcatuluioriginar în plan teologic, esteticasublimului ºi, în fine, sti lulvituperaþiei sau al imprecaþiei.Antoine Compagnon descope-rã, urmãreºte, analizeazã ºicomenteazã aceºti factori deconfigurare a atitudinii an-timoderne, ilustrîndu-ºi cheiahermeneuticã exclusiv înteritoriul culturii franceze. Ceadintîi observaþie care tinde sãrelativizeze întrucîtva punctul devedere al preopinentului nostrupriveºte raportul dintre ele-mentele eventual incidentale ºinuanþele mai mult sau mai puþindeterminante, pe de o parte, ºi,pe de altã parte, esenþa viziuniide ansamblu a unui autor ºi, maiales, a operei sale. În acestsens, de Maistre rãmîne totuºiun gînditor în spiritul Res-tauraþiei, iar Baudelaire unprecursor al poeziei ºi arteimoderne, promotor al mentalitãþiiunei lumi noi. Esenþa biruie ºiasimileazã nuanþele.

Pe tãrîm românesc, lucrurilese prezintã pînã la un punct ºimai clar. Maiorescu este unadeversar ideologic al revoluþieide la 1848, am putea spune caeseistul francez, un “con-trarevoluþionar”, un admirator alliteraturii pe baze clasice ºiromantice, nu neapãrat ostil vieþiimoderne ºi, cu atît mai puþin,civilizaþiei ºi culturii occidentale,dar nici simpatizant al poeziei

simboliste ºi nici încrezãtor înînnoirile criticii de la sfîrºitulsecolului XIX, într-un cuvînt unspirit prin excelenþã conservatortotuºi al valorilor omologate, dupãcum Eminescu nu poate fi scosdin albia tradiþionalismului sãude sorginte ºi de orientare þã-rãneascã, nici Caragiale dinconvingerea lui cã e mai curînd“vechi”, dupã cum – invers –Macedonski nu poate fi, la rîndulsãu, desprins de matriceacitadinã ºi de adeziunea laambianþa culturalã a Europeilatine. De la ei mai departe, cu rã-dãcinile adînc împlîntate înromantismul începutului deveac, care opun între ele, printr-osemnificativã dialecticã premo-nitorie, revelaþia fiinþei noastrespecific naþionale ºi revoluþiaburgheziei democrate de la1848, drumurile se despart,conºtientizînd ºi consolidîndopoziþia, ºi merg într-o paralelãpermanentã, cu multiple ºiinepuizabile coliziuni polemice,încît ni se pare neconcludent ºipur speculativ a consideracontroversa dintre tradiþionalismºi modernism în cultura noastrãdrept un fenomen mai mult saumai puþin inexistent, sub cuvîntcã, în realitate, conflictele s-ar fiprodus mai curînd în cîmpulideologic interior al unor diversetipuri de modernism, în ultimãinstanþã, generalizat. În succintalui prefaþã, ºi Mircea Martinconchide cã opoziþia dintremodernism ºi tradiþionalism aravea un caracter reducþionist ºiar fi “întãritã în chip exagerat,rigidizatã, absolutizatã” (p.10).Este adevãrat cã un NichiforCrainic nu era evident opac laimperativele modernitãþii, deºi lelimita la domeniul civilizaþiei, dare de ajuns a relua polemica lui cuLovinescu pentru a restabilipoziþiile celor douã curenteideologice, care se exclud radicalºi iremediabil. Cã au existat ºi lanoi nuanþe ºi opþiuni paradoxaleºi uneori chiar derutante printr-oinevitabilã incongruenþã nu edeloc obligatoriu a fi contestat.Ele nu modificã însã situaþia deansamblu. În secolul XX, opoziþiadintre tradiþionalism ºi modernisma fost pentru noi factorul esenþial

ºi determinant de stimulare ºipromovare a progresului social,politic ºi cultural. Antimoderniinoºtri, în sensul lui Compagnon,n-au lipsit cu siguranþã, aflaþifie ºi în minoritate, dar “cîrtelile”,sau delimitãrile lor n-au izbutitniciodatã sã blocheze coagu-larea masivã a marii adversitãþidintre modernism ºi tradi-þionalism. Un studiu de detalii ºisubtilitãþi nu rãmîne mai puþinnecesar. El va demonstra ºi mailimpede realitatea ºi chiarduritatea controversei fun-damentale, importanþa ei so-cioculturalã, iar pe de altã parterelevanþa sa hermeneuticãmajorã ºi indispensabilã.

Cartea lui Antoine Compagnonrãmîne un model în acest sensºi poate chiar un îndemn pentrucercetãtorii români. Pînã laeventuala concretizare a unuiasemenea proiect pe cît dejustificat, pe atît de ambiþios, ealucreazã ca un ferment intelectualde cea mai aleasã calitate ºi caun document captivant de istoriea ideilor, modelatoare ale uneiadin marile probleme nu doar aleculturii franceze, ci ºi ale celeieuropene în general, cadru încare ne regãsim ºi noi, cuparticularitãþi ireductibile, careaºteaptã a fi revelate ºi ana-lizate corespunzãtor, dintr-operspectivã fireºte înnoitoare,dar nu neapãrat anulatoare. Maiales cã adevãrurile autenticenu se rãstoarnã, ci se confirmã.Anti-modernitatea noastrã afost, dupã cît se pare, altcevasau mãcar altfel decît aceeafranþuzeascã. Asemãnãri lenu desfiinþeazã diferenþele,dist incþ i i le, caracterist ic i lespecifice sau individualitãþile, ci– dimpotrivã – le subliniazã.Iatã ºi aici una dintre cele maioportune semnificaþii pe care leputem extrage, fie ºi per acontrario, din remarcabila cartea eseistului , cr i t icului ºideopotr ivã teoret icianuluifrancez.

ª

36

Tot ce abandonãm, bun saurãu, cu bunã voinþã sau dinîntâmplare, lasã un gol imens însufletele noastre. Trebuie sãgãseºti repede ºi întotdeaunaceva cu care sã umpli acestgol. Existã persoane care dupãun grav accident de automobilplonjeazã într-o nebunã boalã avitezei, dupã cum existã ºoferiîmpãtimiþi care abandoneazãcondusul pentru totdeauna.Cãci aºa cum foamea e un bunprilej pentru a-þi disciplina trupul,tot astfel abandonul poate fiun profi tabi l ºi , de aceea,obligatoriu exerciþiu pentrucâºtigarea unor bãtãlii viitoare.În cartea sa despre Paris,Hemingway povesteºte cã, la25 de ani, pe când abandonasejurnalismul ºi se dedicaseintegral literaturii (pricinã dincare umbla mai mult flãmând)ajunsese sã înþeleagã mai binepictura lui Cézanne ºi sãpriceapã cu adevãrat cum îºipicta acesta peisajele. Ba, maimult, se întreba dacã nu cumvaºi marele pictor era flãmândatunci când lucra, sau, cel puþin,dacã nu uitase sã mãnânce.

Hemingway abandonasejurnalismul (cu care, de altfel,câºtigase foarte bine) convinsfiind cã povestirile sale sunt buneºi cã va gãsi un editor. ªi, într-adevãr, abandonul acestapremeditat, conjugat cuîntâmplarea cã, în timpul unuivoiaj, i s-a furat valiza în care segãseau manuscrisele mai multordin povestirile sale, l-au „obligat”sã devinã, mai întâi, unprofesionist al prozei scurte ºiapoi un mare romancier.

Deobicei, pierde cel ce are ºiabandoneazã cel ce vrea altceva.Din pãcate, destui dintre confraþiinoºtri, tineri sau mai puþin tineri,nu au nici ce sã abandoneze ºi

nici ce sã piardã. Credincioºi uneivocaþii iluzorii, ei comit cunonºalanþã texte ce îºi aratã la ocât de sumarã lecturã puþinãtateacãrnii lirice (sau epice!) ºiinconsistenþa sângelui ideatic. Eiscriu cu obstinaþia ºi lipsa decomplexe a celui ce se alfa-betizeazã din mers, nu doaralegându-ºi dascãlii la întâm-plare, ci ºi încropind propoziþiifãrã noimã, uitând sã caligrafiezecuvintele pânã la capãt, eludândsilabele esenþiale ºi siluindsintaxa cu un sârg demn de faptemai bune. Nu puþini auingenuitatea ºi consecvenþasemidocþilor, deoarece doarsemidocþii sunt sinceri în eroareºi ataºaþi propriilor greºeli. Ei nuau îndoieli, ei nu renunþã, nupierd, nu abandoneazã niciodatã.Cãci a abandona înseamnã aaccepta schimbarea, iar a pierdepresupune sã ai tãria de a luatotul de la capãt. Fãrã prejudecãþiºi fãrã regrete.

O îndelungatã experienþã deeditor ºi dorinþa de a fi la curentcu cât mai mult din ceea ce sescrie ºi se publicã astãzi înRomânia, mã fac sã citesc cunedezminþit interes cãrþile depoezie ºi prozã ale con-temporanilor. În multe gãsescsemnele certe ale înzestrãrii, îndestule îi regãsesc pe agresi-vii veleitari cu care m-am con-fruntat ºi eu în urmã cu pestecinsprezece ani. Pânã aici,nimic nou. Nou este sentimentul,tot mai acut ce mã încearcã dela o vreme încoace. Formulânddirect ºi fãrã false pudori voispune (nu, totuºi, fãrã o sincerãtristeþe, dar fãrã a voi sãgeneralizez) cã mi se pare cã obunã parte din poezia românã deastãzi seamãnã din ce în ce maimult cu produsele unei bresle aflaºnetarilor. Citindu-i pe mulþi

dintre tinerii mei confraþi ( dinpãcate, chiar pe unii ale cãrorsemne de înzestrare suntevidente!) mi se pare cã-i ºi vãdcum se aliniazã unul dupã celãlatºi, cu paºi egali ºi monotoni,pornesc sã cutreiere strãzilePoeziei (sau ale Prozei!)învârtind cu sârg manivela uneiaproape dezmembrate caterinci(pe care francezii o numesc,poate mai exact, ºi orgue deBarbarie). ªi în timp ce suneteleei inundã aerul ºi aºa plin de totfelul de zgomote dezagreabile,trecãtorii pleacã plictisiþi maideparte, ignorând o melodie cenu le spune nimic. Când nu eviolent ºi vulgar, textul acestorºansonetiºti de circumstanþã eredundant ºi obositor, melodiileseamãnã între ele ca douãmanechine îmbrãcate la fel. Poþicu uºurinþã schimba numeleunui autor cu al altuia, poþi înlocuifãrã nici o reþinere precarul textal unuia cu textul altuia, nimeninu va observa impostura,manopera e aceeaºi, materiaprimã identicã. E o poezie cepare a fi trasã la xerox. A uneigeneraþii ce pare ea însãºicopiatã la xerox. Care, dinnefericire, nu mai are nobilaprejudecatã a culturii ºi nicispaima inhibitorie a lipsei detalent. Singura ei grijã e sã parãcît mai dezinhibatã, cât mai cool,cât mai trendy. Doar cã cei ce oalcãtuiesc nu scriu la feldeoarece aparþin aceleiaºigeneraþii. Ei nu scriu la fel nicipentru cã gândesc sau simt lafel. Ei scriu la fel pentru cã seimitã unii pe alþii, dând, astfel,glas fals ºi trup costeliv unuigrav deficit de sensibilitate ºiunei ignoranþe culturale stri-gãtoare la cer. Spiritul vremii?Greu de spus.

Cert e cã nu mã iluzionez: einu vor abandona niciodatãdeoarece nu au ce pierde, ei nuvor pierde nimic, niciodatã,pentru cã nu au puterea sãabandoneze!

OGLINDA RETROVIZOARE

A abandona sia pierde

,

Vasile Igna

ª

37

CRONICA LITERARÃ

MARTA PETREU

Polirom, 2009

DIAVOLUL ªIUCENICUL SÃU:NAE IONESCU ªI

MIHAILSEBASTIAN

Dupã ce l-a deconspi-rat pe Nae Ionescu dreptplagiator ºi a arãtat culuciditate cã Emil Cioranera “bolnav” (de extremadreaptã), Marta Petreulanseazã o nouã pro-vocare în dezbaterea deidei din cultura noastrã.Parafrazând o formulãsartrianã, adecvatã situ-aþiei de altfel, Marta Petreua publicat recent un studiudespre relaþia dintre

Ionescu ºi Sebastian, carte anticipatã de câtevaeseuri “scandaloase” din presa culturalã de la noi.

În dialogul public autohton, Marta Petreu ºi-aasumat rolul de “agent provocator”, de-mistificarealegendelor secolului XX devenind unul dintreobiectivele sale principale – atins în modremarcabil. Nu lipsea decât acest eseu desprerelaþia dintre Nae Ionescu ºi Mihail Sebastian, careîn sine reprezintã un amestec incendiar, nu doarpentru cã vorbeºte despre întâlnirea dintre douãextreme sau pentru cã dezvãluie o serie demateriale de presã “ascunse” ale lui Sebastian, ciºi pentru cã îºi propune sã rãspundã la o întrebareaproape imposibilã: cum a fost compatibil Sebastian(ºi nu numai) cu incompatibilul? Ce cãuta un evreuîntr-o redacþie fascistã? Ce cãuta uncriptohomosexual în lumea homofobiei legionare?Dar ce cãuta o întreagã generaþie de intelectuali întrena dictaturii ºi de ce a fost ea cuceritã defascinaþia morþii?

Marta Petreu porneºte de la o premisãobiectivã, conform cãreia imaginea lui Sebastian afost mistificatã ºi viciatã de cãtre critici ºi editori înultimele decenii. Mistificãrile succesive, datorateschimbãrilor ideologice, sau tãcerilor din Jurnal, ori

explicabilelor inadvertenþe din romane, au compuso figurã eroicã. Falsa “inocenþã” a lui Sebastian aînceput cu ediþia din ’56, machiatã “comunist” deVicu Mîndra, a continuat cu studiul lui Zigu Orneadespre anii 30, ºi, ulterior, a fost perpetuatã de cãtreCornelia ªtefãnescu ºi ceilalþi comentatori de dupã90, totul generând o traiectorie „democratã” a luiSebastian în ansamblul comentariilor despreperioada antebelicã.

Marta Petreu, ca un adevãrat cercetãtor,merge la documentele de epocã (cu precãderearticolele din Cuvântul în perioada 1927-1934)pentru a descoperi adevãrul. Iar acest adevãr estepentru cercetãtor spus într-un mod tranºant:“Sebastian nu a fost nici un etern om drãguþ ºidelicat, nici un etern democrat, nici o victimãinocentã”, ºi “înceteazã a mai fi un model”. Singuraproblemã cu aceastã concluzie este de ce ar încetaSebastian a mai fi un model? Pentru cã ºi-a alesgreºit prietenii sau pentru cã ºi-a revãzut opiniile?

Aici se aflã ºi principala slãbiciune a abordãriiMartei Petreu. Nu e greºit sã scrii pentru a provoca,numai cã uneori autorul riscã o anumitã inflexibilitateîn modul cum trage concluzii. Omul de ºtiinþã lasãloc întotdeauna pentru corecturi ºi revizuiri,“hingherul cultural” (dupã cum îl eticheteazã chiarpe M. Sebastian) nu. Cercetând documente careacoperã opt ani de activitate culturalã a luiSebastian, Marta Petreu decreteazã: „Nu cred cãexistã vreun document care sã poatã infirmadescrierea pe care i-am fãcut-o pentru aceastãperioadã sau care sã poatã sã punã sub semnulîntrebãrii concluziile la care am ajuns”. Nici mãcar„Sebastian însuºi” nu ar putea schimba „parteafactualã” a cãrþii scrise de Marta Petreu, dupã cumspune autoarea în „Cuvântul înainte”, iar aceastãafirmaþie contravine în mod flagrant naturii ºtiinþificea lucrãrii ºi face parte, evident, din caracterul sãuprovocator.

„Cazul Sebastian” pãrea destul de simplu ºiuºor de înþeles înainte de abordarea Martei Petreu.Un publicist ºi scriitor cu vederi de stânga,eºueazã o vreme la o publicaþie de dreapta ºi apoirevine în zona normalitãþi i . Cei mai mulþicomentatori, þinând cont de mãrturisirile luiSebastian însuºi din extraordinarul sãu Jurnal, auconcluzionat cã, la început cel puþin, ziarulCuvântul fusese un ziar de stânga, iar Sebastiana fost „deturnat” o vreme de la adevãrata sanaturã.

Iar aici intervine calitatea pregnantã a studiuluirealizat de Marta Petreu. Interpretarea sa reuºeºtesã contextualizeze remarcabil de obiectiv epocaîn care destinul lui Iosef Hechter (alias MihailSebastian) încerca sã se adapteze presiunilorideatice ºi de valori din cultura românã. Unul dintremiturile spulberate de M. Petreu este acela al„României salvatoare de evrei”, mitografieperpetuatã de istorici ºi politicieni deopotrivã, careeste unul dintre cele mai mari falsuri din ultimul secolde istorie naþionalã. Nu numai din august 1940,când au fost date legile anti-semite ale Gardei, dar

Doru Pop

Cum s-aîntâlnit

sadicul cumasochistul(în istoriarecenta)

)) )))

38

începând chiar din 1934 România a fost un statantisemit din punct de vedere legal. La modul celmai fãþiº antisemitismul a devenit lege în România,iar nu excepþie culturalã ori ideaticã. Tendinþa iniþiatãde legile elaborate de Guvernul Goga-Cuza a fostconsfinþitã prin legea din 1938, în urma cãreia eraretrasã cetãþenia a zeci de mii de evrei români.„Rezolvarea problemei jidoveºti”, cum îi spunea C.Z. Codreanu, ce începuse de la Iorga ºi NaeIonescu, a fost desãvârºitã politic de cãtre discipoliiacestora. Iar tânãrul Mihail Sebastian era foartelimpede rãtãcit (ºi folosit) în acest context.

Cartea se întemeiazã pe douã premise decercetare ºi pe douã prezumpþii ori ipoteze de lucru.Prima premisã este aceea cã publicistica politicãa lui Sebastian reprezintã un indicator al ideologieisale. A doua premisã este aceea cã psihologiarelaþiei dintre N. Ionescu ºi M. Sebastian poateconstitui o posibilã explicaþie a implicãrii celui dinurmã într-un context nefast. Aceastã ultimã premisãare o ipotezã destul de problematicã, ea fiind explicitformulatã chiar de la începutul cãrþii (ºi pe coperta4) ºi enunþã faptul cã, între Nae Ionescu ºi MihailSebastian s-a stabilit o relaþie malignã, confirmatãde contemporanii celor doi, inclusiv de una dintreiubitele lui N. Ionescu, Maruca Cantacuzino, carel-au comparat pe filosof cu „diavolul”. Urmarea estecã, dacã Sebastian i-a fost „ucenic” la Cuvântultimp de ºapte ani, acesta a devenit ucenicul„diavolului”.

A doua ipotezã de lucru, mult mai puþin explicitdezvoltatã, dar recurentã ºi fundamentalã pentrudemersul analitic, ce decurge din premisapsihologicã, este aceea a existenþei unei relaþiiamoroase, aproape homosexuale dintre cei doi,problemã asupra cãreia voi reveni.

Dar pentru prima ipotezã îndoielnicã esteîncrederea nemãsurãtã în ideea preconceputãconform cãreia a existat un Nae Ionescu cu oputere de fascinaþie ºi de seducþie ce depãºealimitele normalitãþii. N. Ionescu, a demonstrat-ochiar M. Petreu, nu era decât un plagiator, un bufonacademic ºi un profitor politic. De aici pânã la a-iatribui valenþe „demonice” este un drum speculativfoarte lung. M. Petreu insistã asupra faptului cã luiSebastian i-ar fi fost mai bine alãturi de Lovinescu.De unde aceastã convingere? Tocmai din existenþaunui alt mit, acela al intelectualului (evreu) „destânga” liberal ºi democrat, al cãrui „loc” este alãturide susþinãtorii ideilor ºi valorilor libertãþii. Numai cãSebastian nu era un anti-democrat solitar în epocã(desigur, ar merita intreprins un studiu complexdespre avangarda româneascã, despreintelectualitatea antebelicã ºi despre dialogulsurzilor dintre ideologii), unul dintre cele maisugestive exemple fiind în acest context acela allui Nicolae Steinhardt, ale cãrui articole anti-liberaleºi anti-democratice sunt la fel de strident inadecvatecondiþiei acestuia. Un Mihail Sebastian (cel puþindin Jurnal), care se prezintã drept filoeuropean(comparativ cu autarhiºtii sãi prieteni) nu estealtceva decât un „radical”, iar Cuvântul era locul

unde radicalismul lui se putea manifesta liber, puteaprofetiza revoluþia anti-europenismului ºi anti-liberalismului. În „Cum am devenit huligan”Sebastian spune clar cã a primit asigurãri cã nu vafi împiedicat sã scrie despre ce doreºte ºi a fosttot timpul, cât a scris la Cuvântul, un ideolog agresival stângii radicale. Marta Petreu nu îl crede pecuvânt pe Sebastian ºi nici nu acceptã unSebastian „gata mestecat”. Cercetãtoarea vrea sãafle adevãrul despre concepþia acestuia,concluzionând cã „din 1929 ºi pânã în 1934 a fostun antidemocrat de dreapta ºi extrema dreaptã, iardupã 1934, un abstinent politic”. Dar a descriepublicistica lui Sebastian din anii 1927-1934 subdefiniþia genericã de „papagal de presã”, undeSebatian nu face decât sã reia majoritatea ideilor„ºefului” sãu ideologic este puþin prea mult. Oricum,figura moralã ºi dramaticã a lui Sebastian nu scadeºi nici nu creºte în urma acestor concluzii.

Însã atunci când cautã „adevãrul psihological iubirii lui Sebastian pentru Nae”, Marta Petreuvorbeºte despre o dragoste ambiguã, pe care nuse sfieºte sã o eticheteze drept „masochistã”.Constatând cã Sebastian a avut „trei mari iubiri”,pe Nae Ionescu, pe Eliade ºi pe Leny Caler, M.Petreu extrage concluzia cã iubirile masculine(intelectuale, adaugã uneori) au urmat aceastãtraiectorie, având aceeaºi structurã ca ºi iubireaeroticã pentru Leny. Consecinþa este imediatã. Deexemplu romanul De douã mii de ani… nu estealtceva decât o „declaraþie explicitã de dragoste”pentru N. Ionescu, unde „tânãrul adorator” nu facealtceva decât cã îºi arate instinctual masochist desupunere în faþa Stãpânului.

Teoria a fost propusã deja de nepoata luiSebastian, Michele Hechter, care a lansat aceastãidee pornind de la faptul cã pseudonimul ales deînsuºi Iosef este unul masochist (un sfânt strãpunsde sãgeþi!) ºi, pornind de la dificultãþile erotice aleunchiului, ea îl numeºte pe Sebastian ºi pe cei doifraþi ai sãi (dintre care unul chiar tatãl ei),„criptohomosexuali”. Marta Petreu preia aceastãipotezã, iar în toatã cartea relaþia dintre Nae Ionescuºi Mihail Sebastian este pusã în termenii unei iubirisado-masochiste, unde unul este dominatorul, iarcelãlalt este dominatul (ambii extrãgând plãcere dinaceastã distribuþie de roluri). Sebastian se aruncãîn braþele „cãlãului“ sãu, se lasã costumat în„mariner“, este vãzut trepidînd de fericire cã NaeIonescu îl acceptã în „echipajul“ sãu. Sebastian estedescris ca fiind „fixat afectiv, ca o iederã, de NaeIonescu ºi Eliade”, iar raportul, descris constantdrept unul între „stãpîn ºi slugã”, are conotaþiinegative.

Sebastian „se lasã sedus” de Maestrul sãu ºiapoi nu mai poate sã se conceapã pe sine însuºiîn absenþa influenþei „formativ-deformativã” aSeducãtorului. Aºa cum un îndrãgostit cristalizeazãîn jurul persoanei iubite toate calitãþile, ºi Sebastiano fãcea cu Nae Ionescu, iar dupã întâlnirea cuIonescu, tânãrul Hechter este „vrãjit, adicã sedusºi îndrãgostit”, apoi trãieºte într-o „fascinaþie”

39

continuã faþã de Maestru. Chiar ºi dupã 1935Sebastian are „demnitatea celui care iubeºte ºi seautoiluzioneazã în iubire, chiar dacã iubirea lui esteuna nepotrivitã”. ªi notaþiile din Jurnal (deja din1938), sunt citite ca tot atâtea forme de dragoste:„a continuat sã-l iubeascã… ºi sã îl viseze”.

Nu numai atât, dar aceeaºi apropiere„amoroasã” Marta Petreu o descoperã în relaþia luiSebastian cu Eliade, chiar ºi atunci când nu existanicio relaþie. Eliade este în India, iar Sebastian, dinredacþia Cuvântului, reface, „pasionat ºi nesigur”,drumul acestuia. Faptul cã Sebastian îl laudã peEliade (într-o epocã în care acesta critica aproapepe oricine) o face pe Marta Petreu sã decreteze cã„l-a iubit foarte tare”, având pentru acesta o„nefericitã dragoste intelectualã”. Sebastian numãrãzilele de când nu s-a vãzut cu prietenul sãu, cândîl întâlneºte îl priveºte „ca un îndrãgostit respins”,fiind cãlãuzit de „logica inimii”. Între ei existã o iubire„inegalã, în care unul a iubit, celãlalt mai ales s-alãsat iubit…”. Iar concluzia este aceea cã „în eco-nomia afectivã a lui Sebastian, fidelitatea (adicã„compatibilitatea”) faþã de primele sale iubiri (caresînt ºi primele sale fixaþii) a rãmas bãtutã în cuie”.

Excelent documentatã, scrisã brutal ºi chiarnemilos pe alocuri, cartea Martei Petreu reprezintãcel mai bine care este finalitatea demersului gândiriicritice (rarã la noi!). Un volum polemic, a cãruivaloare constã nu doar în natura provocatoare aipotezelor, cât mai ales în metoda ºtiinþificã ºiprobitatea intelectualã pe care se bazeazã.

Maternitatea setransformã foarte greuîn literaturã, iar în litera-tura scrisã de bãrbaþi eaeste – din raþiuni uºor deexplicat – aproape in-vizibilã. Nu politicilegenului sunt de vinã, ciexperienþa maternitãþii însine, cu limbajul ei non-discursiv ºi cu modifi-carea pe care o imprimãregimului interioritãþii.Poemele maternitãþii sunt

oricum foarte puþine la noi, dar cu atât mai puþine lascriitorii bãrbaþi. Sigur, afirmaþia este valabilã dacã

Efectul Maraîn interiorulsi în afara

poeziei,

Mihaela Ursa

DAN COMAN

Cartier, 2008

DICÞIONARULMARA-

GHIDUL TATÃLUI0-2 ANI

nu le confundãm nici cu poemele despre mamã,nici cu acelea despre copilãrie: la aceste douãcapitole stãm foarte bine, deºi ne complacem pânãrecent în zona monocolorã a mamei sacrificiale ºia copilului inocent. E adevãrat, Blaga are poemelenostalgiei intrauterine, uneori gãseºti câte ometaforã despre naºtere sau despre cea mai tânãrãcopilãrie ºi la Arghezi. Ceva mai mult desprematernitate ºi gestaþie se aflã la Cãrtãrescu sau laun tradiþionalist precum Mihai Gãlãþanu. În schimb,în ultimul volum de poeme al lui Dan Coman,Dicþionarul Mara - ghidul tatãlui 0-2 ani (Chiºinãu,Editura Cartier, 2009) aceastã experienþãexclusivistã (cãreia Ioana Nicolaie i-a scris la noipoemul-etalon) devine însãºi materie poeticã. Cetip de text elaboreazã, aºadar, poetul faþã cumaternitatea? Evident, un ghid de consultat lapachet cu dicþionarul aferent. Cei familiarizaþi cusimpatiile expresioniste ale poeziei lui Coman vorsesiza jocul dublu al acestei raþionalizãri masculine.Înaintea prefacerii complete, eul ordoneazãcuvintele noii limbi, din noua viaþã aflatã dinainte;pânã sã se mute în lumea Mara, îi cartografiazãriguros relieful. „Jocul dublu” la care mã refer maisus þine de posibilitatea de a citi titlul atât ca pe oironie anti-alfabeticã, cât ºi ca pe o modificare deregim poetic: probabil cã nu numai despre otransformare umanã particularã scrie Coman, ci ºidespre una în ordinea propriului scris.

Este clar cã eul din anul cârtiþei galbene seaflã la o distanþã considerabilã (deºi instabilã) deeul din Dicþionarul Mara. Pe aceeaºi idee, sãspunem cã avem de a face cu un poet proteic, pecare nu-l caracterizeazã nici sondajul pe verticalãîntr-un singur imaginar (deºi „personajele” vo-lumelor sale sunt aceleaºi), nici ancorarea într-osingurã formã. De la debut, el a parcurs dejacâteva regimuri: unul al individualismului deextracþie neo-expresionistã, cu volute vizionarecare-l apropiau de familia suprarealistã, altul cevamai manierist, egolatru ºi negru ludic pe alocuri. ÎnDicþionarul Mara autorul ajunge la o rostireinauguralã, la un soi de poezie sapienþial-colocvialã,adaptatã pentru o lume în desfacere, ale cãreipropoziþii axiale sunt de tipul: „Mala nu poate sãzboale/ pentlu tã ale funduleþ”. Ca sã insistãmasupra acestui punct, cel mai apropiat intertext alDicþionarului... este Micul Prinþ. Nu numai cã avemde a face cu acelaºi soi de traduceri din limba„oamenilor mari”, ci suntem obligaþi sã luãm aminteºi la oaia irezistibil recurentã, cea cu gura cãreiaîºi gãseºte asemãnãri eul din tlinda, cea „cu vorbeleaspre” ale cãreia reîncep sã vorbeascãprotagoniºtii din vorbele mari ale omului, cea careleneveºte „pânã la brâu în covor” în frigul sau ceape care o poartã „atârnatã de gât” tatãl care intrã însalonul nouã, lãuze. Geneza lumii dupã Mara numailogocentricã nu este: începutul nu mai estecuvântul, ci o desfãºurare factualã („aºa e începutulºi la început dragostea e când faci/ ceai laricol/ cândn-are febrã fetiþa, când zice tlinda/ stai liniºtit cã-idau eu laptele ºi-o învelesc ºi-o plimb eu”). În plus,

40

cu „începutul” se sfârºeºte Dicþionarul Mara, fiindegal cu epilogul: sã fie acesta un semn cã realulîncepe unde se sfârºeºte lumea Mara? Probabilcã da, de vreme ce „vorbele de om suntimpracticabile”, iar gura este acoperitã de „pieleainimii”, prin care nu trec decât „vorbele de câine ºinumai vorbele de nurcã/ ºi numai vorbele de oaie”.

Marea capcanã pe care o întinde lecturiiDicþionarul Mara o reprezintã tensionarea uneiaºteptãri de celãlalt: s-ar putea crede cã DanComan scrie chiar despre fetiþa lui sau cã, mutatismutandis, eul poetic vorbeºte despre proaspãtulalter, abia intrat în poem. Nimic mai fals: Mara nueste, în propriul dicþionar, decât un modul al eului.Poemele se scriu tot în jurul eului ºi al modificãrilorlui, prezentând noua faþã a lumii dupã Mara,oferindu-i acesteia din urmã rolul de uragandomestic sau de tsunami poetic. Cã este aºa ne-odovedesc nuanþele infinite ale re-aproprierilor dinacest volum. Nu numai lumea este reînvãþatã, nunumai cuvintele sunt reinvestite (a se vedea, înacest sens, înlocuirea stihialului nume al „ghingãi”din volumele anterioare cu alintatul „tlinda”), ci ºieul este reclãdit, de la epidermã pânã la suflare(mai degrabã în ordine inversã), ca un Golemactivat de luptãtoarea de summo, sau mai exactca un „omuleþ de pluº” al fetiþei („vine mara-ntre noiºi ne îmbracã ºi ne piaptãnã/ ºi ne dã uºor cu palmala fund/ vine mara ºi cãlare pe niºte rãþuºte deplastic/ ne pune sã plutim în cafea” – poem dedragoste).

Cu toate acestea, Dicþionarul... este cu totulºi cu totul babyproof, nicio stridenþã nu încape înel, agresiunile sunt þinute la distanþã: fumul de þigarã„nu mai iese din gurã”, este ascuns sub masã oricondiþionat de rãsucirea unei cheiþe, pericolelepotenþiale sunt izolate cu fum de pluº „în care fetiþanu se poate lovi”, oamenii mari se prefac doar cãbeau cafea ºi au dezvoltat „niºte mecanisme sigurede îngrijit mara”. Aici, în algoritmizarea aproapemecanicã a reflexelor în jurul Marei se aflã unuldintre filoanele tematice ale volumului, mai exactacela pe care l-aº numi dulce-amãrui. Interesanteste cã atitudinea eului faþã de aceste „mecanismesigure” nu este tocmai negativã, cum i-ar ºedeabine eului furtunatec modern sau celui nonºalantpostmodern. Dimpotrivã, în insistenþa poemelor pemãsurãtori (orele, distanþele, greutatea) trebuie cititatât un efort cosmogonic, cât ºi o voluptate asubmisiei, a plecãrii capului, a renunþãriicompensatorii: darul Marei este plãtit de bunãvoiecu preþul legãrii „de un copil/ ca de-un þãruº înmijlocul sufrageriei”: „de-acum gata, îmi spun, gata./sunt tatã./ ºi capul meu se apleacã deasupraacestei propoziþii/ exact ca o oaie în dreptul uneiceºti de cafea” (tatãl – dupã cinci zile). Un alt filontematic al volumului, decurgând oarecum din primul,este acela al domesticirii erotismului fie sub formaasexuatã a mângâierii peste capotul Tlindei, dinpoemul abia citat („ca un ortodox blajin/ pestehainele preoþeºti în timpul liturghiei”), fie sub aceeaa întreruperilor repetate, precum respiraþia celui

pornit în explorare trupeascã în plapuma („ºi-nacelaºi timp în care, cu un ultim efort,/ degetele mise strecoarã sub pantalonii de pijama/ pasãreaîncepe brusc sã se zbatã ºi sã þiuie/ prinsã subcapul meu ºi/ mara izbucneºte în plâns”), fie în chipde mecanicã frigidã, ca în poem de dragoste(„atunci ne strecurãm iute sub plapumã/ ºi în tãcerene izbim unul de altul/ ca douã pulpe de pui”) ori dedepozit de dragoste, acumulat precum retenþiile deapã în corp (v. pampers). Am lãsat pentru sfârºitfilonul cel mai important ºi mai solar, cel dedicatefectului Mara, în mare mãsurã pentru cã aicireuºeºte cel mai bine proiectul non-verbal al lui DanComan, impunând o reacþie pe mãsurã. Cel maipronunþat patetic, acest filon este responsabil atâtde impactul emotiv („respiraþia mea îmi încãlzeºteîncet faþa/ ºi încet-încet respiraþia marei/ încãlzeºtetot parcul” – mãr cu biscuiþi), de restaurarea lumii(v. gondont-gondont sau noile dimineþi), cât ºi deintervenþia unei anxietãþi fãrã leac (v. frica „albã ºimoale” din frica sau amplificarea insuportabilã azgomotului produs de ºtergerea frunþii febrile acopilului, din nurofen). Triplu articulat, DicþionarulMara ghideazã mai mult decât o lecturã poeticã sauo transformare artisticã, el explicã (în sensul celmai impropriu al cuvântului) o înnoire existenþialã.Dincolo de orice joc, el accesibilizeazã o întreagãzonã semanticã puþin vizitatã la noi ºi o face absolutimpresionant.

Calvarium înorasul

Calvariei,

Victor Cubleºan

Poate cã una dintrecele mai interesante, chiarprovocatoare experienþepe care le poþi avea încalitate de critic este aceeade a lectura volumul unuiconfrate proaspãt debutantîn prozã sau poezie. Unvechi dicton spune cã nutrebuie sã fii gãinã pentrua-þi putea da seama cã unou e stricat. ªi oricît deputernic ar fi adevãrulacestei simple observaþii ºi

oricît de puþin curios un cititor, nu existã în practicãnici unul care sã nu fie ros, mãcar aºa, puþin, decuriozitatea de a vedea cum se descurcã uncronicar în postura de a fi nu comentator, cicomentat, de a vedea cum e capabil sãconcretizeze toate frumoasele teorii pe care leapãrase de cealaltã parte a baricadei. Fiind la rîndu-

ANDREI SIMUÞ

Bastion, 2009

CALVARIUM

41

mi o persoanã cu o curiozitate cel puþin medie, amfost de-a dreptul încîntat sã-l examinez (poate chiaruºor maliþios) pe tînãrul Andrei Simuþ (cum s-arspune, produs al aceleiaºi ºcoli clujene) în posturade romancier debutant.

Chiar înainte de a fi ajuns la jumãtatea celor400 de pagini care alcãtuiesc Calvarium-ul lui AndreiSimuþ a devenit foarte limpede pentru mine cã acestroman nu este în nici un caz unul dintre celedestinate a face valuri ºi vogã, dintre cele capabilesã stîrneascã pasiuni critice sau sã înregistrezesuccese de librãrie. Pe de altã parte, din raþiuniþinînd de un subiectivism profund ºi asumat, e genulde roman pe care l-am strãbãtut cu plãcere ºisavoare.

Andrei Simuþ comite ca prozator un pãcat pecare, în calitate de critic l-ar fi taxat. Este destul deevident, dupã numeroase semne, cã aceste paginisînt cele în care ºi-a încercat, exersat ºiexperimentat aptitudinile de prozator. Oricine areun punct de plecare, caiete sau fiºiere, pe care le-a umplut dacã nu cu capodopere, mãcar cu multentuziasm ºi pe care s-a cam codit sã le scoatã înpublic.

Romanul Calvarium este, expeditiv-rezumativ,o poveste de dragoste pe fundalul Clujuluiuniversitar din prima decadã a secolului ºi un poligonde încercare al unor serii de variaþiuni stilistice. Uncititor obiºnuit va considera romanul din perspectivapoveºtii de dragoste ºi nu îi va acorda prea multeºanse. Tema, tematica ºi tonul adolescentin nu sîntdecît o suitã de ºabloane pe care nu poþi decît sã aisenzaþia cã le cunoºti dintotdeauna ºi le-ai întîlnitpeste tot. Preafrumoasa indecisã ºi soupirantul eimeditativ nu fac decît sã întruchipeze personajeeterne din imaginarul nostru adolescentin. E genulde istorie al cãrui sfîrºit îl intuieºti înainte de a trecede primele indicii ale romanului ºi care nu tefascineazã decît prin prisma faptului cã, la unmoment dat ai fost tentat sau chiar ai însãilat opoveste identicã. Dar, dupã cum spuneam, asta arfi abordarea unui cititor obiºnuit. Pentru mineromanul a început sã strãluceascã în momentul încare am descoperit în Andrei Simuþ geografulfascinat de aceastã urbe atît de ciudatã, nesuferitãºi dragã – Clujul. Recunosc, trebuie sã aparþii într-un fel sau altul, prin naºtere sau adopþie, acestuioraº pentru a intra cu atîta plãcere în joculredescoperii sale prin ochii unui alt povestitor. Poatecã Andrei Simuþ nu este un mare romancier alistoriilor de amor, dar este un foarte fin ºi înzestratpeisagist urban. Poate cã spiritul critic care îl faceredutabil în cronici sã fie cel care stã ºi la bazaacestor priviri tãioase, pertinente ºi, scuzat fie-mitermenul, duioase cu care învãluie oraºul. Într-unfel, citind romanul aveam impresia unei revolte adecorului, acesta trecînd permanent în prim-plan,fascinînd ºi dînd impulsul continuãrii lecturii. E oîndeletnicire ciudatã cea de a cãuta în scrisconfirmarea propriilor impresii despre un spaþiu, darîn bunã mãsurã literatura de cãlãtorie îºi datoreazãcontinuarea existenþei pe aceastã ciudãþenie.

Andrei Simuþ reuºeºte sã gãseascã ºi sã animechiar spiritul oraºului, ºi este imposibil sã nuparticipi afectiv la aceastã circumscriere. La unmoment dat autorul devine conºtient de aceastãconstrucþie pe care o animã ºi propune chiar unindex al locurilor ºi strãzilor. Povestirea devine totmai mult, pe mãsurã ce puseele descriptivecoaguleazã mai metodic, o amplã punere în paginãde atmosferã. Un ecran unde povestea dedragoste nu mai continuã sã joace decît rolul vãtuital premizei.

Celãlalt merit pe care Calvarium-ul îl are înochii unui cititor deloc tipic este cel de poligon încare se pot vedea ºi încerca variate procedeestilistice. Andrei Simuþ este fãrã îndoialã extremde bine pregãtit teoretic. Dar acest romandovedeºte cã ºtie sã transpunã ºi în practicãtrucurile meseiei. Din pãcate, ceea ce nu reuºeºteeste sã dea unitate naraþiunii. Romanul e mult preafragmentat narativ pentru a mai putea funcþionaca un tot unitar. Mai degrabã se pot extrage pasajelungi (într-un potenþial joc al decupajului, viitoarenuvele independente) în care autorulexperimenteazã cîte o tehnicã. Existã naraþiunela persoana a doua, a treia, dar chiar ºi la persoanaîntîi singular, existã povestire în ramã, alegorie,rãsturnarea liniei temporale, fragmentareacronotopului, clivajul între personaje, discursindirect liber, discur liber, pasaje fals autobiograficeºi autobiografice, conjuncþia dintre istoric ºiimaginar etc. Pe suprafaþa cîtorva pagini, AndreiSimuþ se dovedeºte chiar magistral, dar nureuºeºte sã-ºi pãstreze suflul sau nu reuºeºte sã-ºi gãseascã vocea. De aici senzaþia de carevorbeam la început, cea a primelor cãutãri. Autorulpoate mult ºi promite mult, dar acest roman estemomentan o joacã.

Îmi dau seama cã scriind, am vorbit poate maimult despre alte elemente decît despre cele carear fi trebuit sã facã obiectul unei cronici ºi am intratîn detalii pradã unui subiectivism asumat prea facil.Dar, cea ce ar trebui spus poate fi rezumat cuuºurinþã – acesta e începutul unei frumoase cariere.

42

Desigur cã nu doar lectoruluiprofilat pe asimilarea elabora-telor de strict profil istoric, ci ºicititorului obiºnuit, îi poate apã-rea paradoxal faptul cã uncunoscut ºi apreciat universitarde la Budapesta, sã denoteinteres faþã de un fenomensportiv precum fotbalul ºireprezentanþii sãi, circumscriºiunui rãgaz temporal acoperindpeste jumãtate din durataveacului trecut. Autorul eseuluivalorificã interferenþa dintre ludicaexpresie a liberei miºcãri ºiingerinþa coercitivã a faptuluipolitic, sub un titlu de carte cu undeosebit impact pe piaþa editorialãmaghiarã, mai ales cã gestulhermeneutizãrii întreprinsesitueazã în centrul atenþiei tocmaipersoana unei “legende în viaþã”,precum Puskás Ferenc (1927-2006), considerat unanim dreptcea mai marcantã personalitatemaghiarã a secolului XX.

Profesorul Borsi Kálmán Béla(1948, nãscut lângã Seini), deþineactualmente un loc/rol distinct înpeisajul scrisului istoric actual dinþara vecinã. Absolvent al secþieide istorie-românã din cadrulUniversitãþii “ELTE”(1973),membru intern al celebruluicolegiu elitar “Eötvös József“ ºipromiþãtor fotbalist al uneia din-tre echipele importante alecapitalei Ungariei vremii (FTC,1968-1970), semnatarul tratãrii,re-dactatã deloc monografic ºicronologic, a depus, în spaþiu ºitimp, meritorii strãdanii detraducãtor (Petru Popescu,Nicolae Velea, Ioana Orlea,Mircea Eliade, Constantin Þoiu,Mircea Nedelciu, Marin Sorescuetc.), de eseist (în revistele deliteraturã comparatã din Ungaria/

România ºi în volumul intitulatsugestiv “Kockázatos vi-szonyok/Relaþii hazardate”,Budapesta, 1997; în versiunefrancezã, “Liaisons risquées”,Pécs, 1999), de istoric, cer-cetãtor ºi universitar (1976,asistent – 2008, profesor laCatedra de istoria Europei sud-estice, dar ºi de diplomat decarierã, atât la Bucureºti (1990-1995), cât ºi la Paris(1999-2003).

Cele peste o duzinã de lucrãripublicate între anii 1984-2008trãdeazã meditaþia ºi condeiulunui fin exeget al raporturiloristorice maghiaro-române,eºalonate pentru un intervaltemporal delimitat de existenþa ºiacþiunea emigraþiei kossuthistepost revoluþionare în strãinãtate,primordial în Þãrile Române, caºi reperele de cooperare cumiºcarea naþionalã emancipativãautohtonã, desfãºurate între anii1849-1867. Iniþiala tezã de licenþãa fost regânditã ºi extinsrestructuratã vreme de douãdecenii într-un triplu scop þintit: dea afla ºi remite palpabile mãrturiidocumentare vizând extensiaprocesului conlucrativ în spaþiu ºitimp, de a creiona contextul intern/extern, facil ori dimpotrivã unoratari concrete manifestãri, dar ºide a comensura alte/noi strãdaniibidirecþionale referitoare laaportul conºþiinþei ºi al strate-giilor naþionale în evoluþia foca-lizatã pe centrul ºi sud-estul con-tinentului. (Boulder, Colorado,1991; Budapesta, 1993). Propriiîncercãri interpretative de naturãdiplomaticã, mentalã ºi socialã auvizat sã acrediteze fiinþarea adouã subtipuri de modelereprezentative la nivel de miºcãrinaþionale, atât pentru un gen deculturã latino-germanã, cât ºipentru cel de sorginte bizantino-levantinã (Kolozsvár, Budapest,1995;Sepsiszentgyörgy, 1996;Budapest, 1999). Analistul s-amanifestat critic cu privire lastudierea trecutului social al

oraºului Timiºoara ºi a reflectatasupra panopliei de subiectelegate implicit de componenteleîmburghezirii gradate, docu-mentat focalizate la graniþasecolelor XIX ºi XX, precum ºi lamotivaþia denotatã de un cumulde elemente “iredentiste” înoraºul de pe Bega, vizualizatepentru anii 1919/1920(Pécs,2002; Budapesta, 2006). Di-plomatul aflat vreme de undeceniu în misiune a opinatdubitativ asupra unor chestiuniesenþiale ale lumii actuale, vãdindbenefice reflexe de istoric-politolog, atât în interpretarea arieidiferendului româno-maghiardupã reconcilierea din 1996, câtºi a conflictului palestiniano-israelian, conform strategieienunþate de oficialii americani(Budapesta, 2004).

Ultima sa reuºitã editorialã sedetaºeazã, astfel, din contextulºtiut, invitând la oportune reflecþiiprivind intenþia autorului ºivalidarea concretã sub obinevenitã formã de “eseu”, carenu þine deloc de un elaborat strictcronologic, ci este deliberatplãsmuit din contraste ati-tudinale, din schiþe pozitive ºinegative dezvãluite în variantaunui joc de lumini ºi umbre întrusublinirea prezumtivei relaþionãriîntre personalitatea de geniu ºimediul social referenþial. Puzderiade izvoare edite ºi inedite(mãrturiiarhivistice), mesajele ilustrative(fotografiile de epocã) ºi ilustraþiaaferentã concurã neîndolielnic, laechi-librarea balanþei între istoriapropriu-zisã, acceptatã dreptcontext, ºi evoluþia mentaluluiparticular/colectiv, amprentate decuantificarea “fenomenului uman”numit fotbalistul Puskás Ferenc.Unghiul de incidenþã între fac-torul putere ºi cel moral estesugerat de avenite “intruziuni”segmentate cronologic, dararanjate tematic (de ex., 1953,Berna, 1954, Berna, 1956,Budapesta, 1958-1966, Madridetc.) ori colateral, în dualitateapersoanã/personalitate (de pildã,colegii din “echipa de aur” ori alþicontemporani cu “Pancho”,precum: Di Stefano, Gento,Kopa, Kubala, Albert, Varga,Zidane etc.). Omul, cariera sa, ºi

Borsi-Kálmán Béla. Azaranycsapat és a kapitánya.Sorsvázlatok a magyar futballpályákvilágából/Echipa de aur ºi cãpitanulei. Crochiuri de destine din lumeastadioanelor maghiare/. Budapest,Kortárs Kiadó, 2008, 287 p.

Stelian Mândruþ

Istorie si fotbal,

43

îndeosebi caracterul propriudenotat sunt acut incizate întentative de comensurare avalorii profesionale ºi umane încontextul nefast al anilor ̀ 50 ºi celoptim urmãtor, dupã refugiereamaiorului, component al echipeimilitare “Honvéd” (echivalentulfostului “CCA” de la noi!), înstrãinãtate (noiembrie 1956),pe fondul extinsei revolte anti-comuniste din Ungaria. BorsiKálmán Béla încearcã temerarsã “demitizeze” viabil itatea“legendei” despre om ºi viaþa sa,solidificatã atât în þarã, cât maiales în Occident, nu doar prinsimple acroºaje de nuanþãmonograficã, ci îndeosebi prinincizii comparatiste, situândsubiectul central restituit încontrast cu alte fenomene,procese, personalitãþi din epocadescrisã. Autorul se întreabã,mereu ºi dilematic, asuprapredominanþei, în spaþiu ºi timp,a simbolului reprezentat de osimplã “gheatã de fotbal”, înmentalitatea ºi spiritual pe-rioadei (popular supranumit,“Öcsi!), dar mai ales în raport cualte câºtiguri în plan cultural-ºtiinþific. Parametrii reali ai

acestui proces de normalãrãspândire ºi menþinerenealteratã a “cultului” faþã decineva sunt demonstraþi prinanaliza lucidã a eveni-mentelorlegate de apariþie, dez-voltare,dãinuire, în conivenþã cu acel“eu caracteristic” omului ºifotbalistului patriot maghiar.

Semnatarul eseului asupracãruia am zãbovit subiectiv dinîntemeiate motive, ne oferãsugestive repere întru dezvol-tarea unor similare cercetãri în lite-ratura autohtonã de specialitate cuprivire la in-vestigarea conexiuniidintre sport, de regulã fotbal ºicelebrii sãi reprezentanþi naþionali(un Dobrin, Hagi, Mutu etc.), ºievoluþia politicã, dintr-o distinctãabordare ºi percepþie de sorgintementalã ºi socialã, apelândneîndoielnic la instrumentaruloperativ al analistului marcat de odublã specializare, istoricã ºisociologicã. “Last but not least”,credem cu tãrie cã produsuluniversitarului maghiar poate intraîn atenþia oricãrei edituri spre a fitãlmãcit în româneºte ºi a însemna,astfel, un excelent ghid orientativpe seama publicului larg, ºi nunumai!

Valentin Chifor

O generoasaarca a

prieteniei

)) )))

)) )))

Cu adevãrat surprinzãtoare,cartea A fi sau a nu fi antrenor/Singur printre actori (Editura Arca,Oradea, 2008), parafrazeazã încãdin titlu pe marele brit, dar ºi pe„vãrul” sãu Marin Sorescu.Volumul reprezintã promisiuneaonoratã a lui M. Bradu, strivit o viaþãde dulcea povarã a pritenieiexemplare cu Emeric Ienei. Carteacelor doi se adaugã fericit altortitluri despre miºcarea teatralãorãdeanã, între care ar fi de amintitvolumul colectiv Teatrul românescla Oradea – perspectivã mono-graficã, 2001, scrierile Elisabetei

Pop (secretar literar al teatruluiorãdean timp de 3 decenii), Istoriiºi isterii teatrale, 2003; Teatrul dininterior. Teatrul din culise, 2005 sauEugen Þugulea, Unele mãrturisiridepre sine, despre alþii ºi… altele,2008, alãturi de paginile reputaþilorcronicari de teatru Dumitru Chirilãºi Mircea Morariu.

Volumul recent închide dialogulîn douã “reprize” despre teatru calume ºi lumea ca teatru purtat deEmeric Ienei ºi Mircea Bradu,fiecare în rol de reporter ºiintervievat (alternativ), în spiritemulativ-camaraderesc. Un dialog

care ne „urcã” pe douã scene:arena sportului-rege, respectivpodiumul teatrului. Schimbul dereplici dintre cei doi reînvie o lume,retrospecþie afectivã a anilor ’60 -’80 ai veacului apus, relevîndneaºteptate analogii. Fotbalul eun spectacol care poate subjugatribunele prin magia sa, antrenoruladuce cu un regizor, iar jucãtoriisunt veritabili actori pe teren, cumafirmã Ienei însuºi. Legendã vie afotbalului românesc, sportiv detalie internaþionalã, antrenor alechipei Steaua care a cîºtigat în1986 Cupa Campionilor europeni,Ienei a reuºit ulterior calificareaechipei naþionale la CampionatulMondial din Italia. Din primajumãtate a cãrþii (rãspunsurile luiIenei) cunoaºtem faþa mai puþinvizibilã a reputatului om de fotbal –dragostea lui pentru teatru(veritabilã dependenþã, abonatfidel al teatrului), pe care l-afrecventat asiduu, avînd mulþiprieteni printre actori (Gh.Dinicã,Iurie Darie, Furdui, Besoiu, AmzaPellea). De altfel, întreaga familieiubeºte teatrul – prima sa soþie afost actriþa Vasilica Tastaman –formau un cuplu hollywoodian,remarcã sugestiv M. Bradu – tineri,frumoºi, cuceritori, talentaþi, ceade-a doua, Ileana Gyulai, sportivãde performanþã, a crescut înteatru, în sens propriu. Împotrivaunei prejudecãþi tenace existãmulþi antrenori iubitori de teatru,dar ei nu lipsesc nici printrejucãtori (Ozon, magician al balo-nului rotund – nimeni nu cãdea maiartistic în careu –, era un buncunoscãtor al artei dramatice) etc.Deºi memoria peliculei a fixatunicitatea spectacularã a unorpartide de fotbal, cei doi prietenivorbesc, scriu despre oameni,evocã – ciorchine de amintirifrumoase – idolii galeriilor dealtãdatã (Lãcãtuº, Iordãnescu,Bölöni, Balint etc.), pe fabulosul,donquijotescul Constantin Teaºcã,ªtefan Covaci etc., refac pas cupas etapele marii performanþe aechipei Steaua la Sevilla (1986),moment magic cu clipe de infarct,vîrful de ac al gloriei fotbalisticenaþionale, cea mai rãsunatoarevictorie a unui club românesc,aproape neverosimilã, de vis etc.Regãsim astfel un alt timp –

44

scene, trãiri, emoþii – într-unadmirabil exerciþiu de memorie,recuperînd prin cuvînt ceva dinefectul estetic pe care-l conservãspectacolul de pe gazon, respectiviluzia scenicã.

Partenerul de dialog al lui Ieneiºi iniþiator al proiectului editorialpe care-l avem sub ochi,încîntare a sufletului, este MirceaBradu, om de culturã, scriitor,fost director al Teatrul de stat dinOradea (15 ani „strivit” de lumeaspecialã, histrionicã a slujitorilorThaliei), dar îndrãgostit de fotbalca atîþia alþi scriitori prezenþi învuietul tribunelor (lista marilorscriitori din interbelic care auscris cronicã sportivã e lungã, ºiea vine spre noi pînã la DumitruRadu Popescu, Teodor Mazilu,Eugen Barbu, Fãnuº Neaguetc.). Mircea Bradu a fãcut studiide filologie la Bucureºti, afrecventat ªcoala de literaturã(coleg cu N.Labiº, ca sã-lamintesc doar pe albatrosulucis), cunoaºte admirabilîntreaga viaþa teatralãromâneascã, fiind el însuºi ziaristcu vechi state de serviciu, fostredactor al revistei „Familia”,dramaturg cu afinitãþi pentruteatrul de reconstituire istoricã.Are prieteni printre regizori,actori, dramaturgi, poeþi (el însuºia beneficiat de decorurile ºicostumele imaginate de LiviuCiulei la una din montãrilescenice pe un text propriu),reuºind buna integrare a unuiteatru provincial în fluxul teatralromânesc. Oradea a gãzduit 15ediþii al Festivalului de Teatruscurt (250 de spectacole adusedin þarã), prilej de afirmare a unorregizori tineri; teatrul orãdean areorgoliul de a fi iniþiat „monografiiteatrale”, selecþii, antologii dincreaþia unor dramaturgi(G.M.Zamfirescu, T. Muºatescu),Teatrul de poezie (café-teatrul)pe versurile lui Labiº, Bacovia,Andriþoiu, Vulpescu, Dinescu, ªt.Aug. Doinaº, Ana Blandiana, I.Alexandru, M. Sorescu „rostiþi” deI. Caramitru, V. Ogãºanu, L.Bãlãnuþã, V. Seciu, O. IuliuMoldovan, Tudor Gheorghe –pelerinaje de suflet nu turneeartistice, ambiþionînd ºi odeschidere internaþionalã –

turneul în Grecia cu O scrisoarepierdutã, oferind o lecþie de teatrusau în Ungaria (cu Amadeus).Dialogul îndelung (oare de cîtezile, de cîte cafele au avut nevoiecei doi pentru a-l purta?)valorizeazã admirabil, cu tandreþenostalgicã, într-un gestrecuperator, lumea teatralã ºi ceafotbalisticã a unei jumãtãþi de veac(traseul eroilor de la Sevilla e„actualizat” în carte, dupã 20 deani de la victorie). Reþeauascripturalã foarte densã reînvieamintiri, evocãri, cîteva schiþe deportret – portrete de cuvinte(Adrian Pintea, Ioan Alexandru)pe un diapazon foarte larg, de laîntîmplãri hazlii, unele de un umornebun, la altele efectiv dramatice.E tulburãtoare, bunãoarã, moarteape scenã a actorului JeanSãndulescu, reiterare a sfîrºituluiactorului-dramaturg Molière,justificare a adevãratului destin,aºa cum dirijorul ar trebui sãmoarã la pupitru, scriitorul la masade scris, fotbalistul pe stadion etc.În acelaºi registru se înscriemomentul de reculegerecopleºitor (solidar, publicul ºiactorii) în timpul unei reprezentaþiila Constanþa la anunþul morþii luiO. Cotescu, care alãturi de R.Beligan, M. Fotino, M. Moraruformau un careu de aºi singularîn Ale vieþii valuri, selecþie demuºatisme… Prin paginile luiIenei-Bradu avem prilejul de a nereîntîlni cu regaluri regizorale ºiactoriceºti, cu spectacolele-eveniment: Occisio Gregorii inMoldavia Vodae tragediceexpressa – regia lui Ion Olteanu,fost elev al lui Reinhardt,reprezentaþie de þinutã ritualicãpe textul primei piese româneºtioriginale, Amadeus – P. Schaffer,care a generat un mirabil anMozart (concerte etc.), Astãsearã se improvizeazã –Pirandello, socotit unul din celemai bune zece spectacole aledeceniului opt al secolului 20.Aflãm, inclusiv, stra-tegiirepertoriale – structurareatematicã ºi artisticã a vieþiicultura-le orãdene etc. Dialogulcurge fluent, din replicã în replicã,mereu captivant, profesionist,omul de teatru M. Bradu avînd înE. Ienei, antrenorul celebru

îndrãgostit de teatru, un parteneregal, profesionist, ataºat tagmeiactorilor. Paginile refac un întregclimat în care imixtiunea politi-cului era tiranicã – lupta cu cer-berii ideologici care „vizau”spectacolele; luãm act destrategemele utilizate pentruevitarea furcilor caudine alecenzurii care procusta ideologictextele, decrete aberante, difi-cultãþile legate de obþinerea vizelorpentru plecarea peste hotare,mostre de prigoanã politicã(Sorescu ºi Meditaþia trans-cendentalã) etc. Textul oferã cîteceva din misterul „facerii” unorspectacole, ne introduce alteori înculisele sentimentale, imaginecaleidoscopicã, prin tranºe detrãiri certe, deoarece textulfoºgãie de date, informaþii, amintiriprecum balta de peºte, ºi,constatare curentã, viaþa batearta, iluzia, teatrul. Nu lipsesc caatare secvenþe de reality-showcare interfereazã mereu cu ine-fabilul scenic. Dialogul celor doirecupereazã – exerciþiu anamnetic– chipurile atâtor personalitãþide legendã din lumea fotbaluluiºi a teatrului, majoritatea trecu-te în tãrîmul umbrelor. Simplaenumerare e grãitoare în sine:fotbaliºti – Petschovschi, Mercea,Constantin, regizori (teatrulorãdean a fost unul de regizori):Radu Penciulescu, ValeriuMoisescu, Corneliu Zdrehuº, DanAlexandrescu, Ion Deloreanu,Alexandru Colpacci, SzombatiGille Ottó, Sergiu Savin,Alexandru Darie, Victor IoanFrunzã, alãturi de cei care aucolaborat cu Oradea: SicãAlexandrescu, Marieta Sadova,Iani Cojar, Ion Olteanu, ZoeAnghel-Stanca, Mircea Corniº-teanu, Nicoleta Toia, MagdaBordeianu, Laurian Oniga etc.Apoi actorii, of course: Ion Mâinea– neuitatul Salieri, Nicoae Toma,Cristina ªchiopu – fermecãtoareaConstanze, Liviu Rozorea, PetrePanait, Oana Mereuþã, EugenHarizomenov, Jean Sãndulescu,Eugen Þugulea, Ion Abrudan, AllaTãutu, Daniel Vulcu, MarcelSegãrceanu, Mariana Neagu,Simona Constantinescu, AncaMiere Chi-rilã, Octavian Uleu,Radu Vaida, Nicolae Barosan etc.

45

Prin tentativa reuºitã de conectarea Oradiei la miºcarea teatralãnaþionalã (circuitul festivalurilor deteatru, prezenþa la colocviile deteatru, iniþierea teatrului de poe-zie) o pleiadã de monºtri sacri autrecut prin oraºul de pe CriºulRepede: inteligentul RaduBeligan, Marin Moraru, MiºuFotino, magnifica Poldi (Leopol-dina Bãlãnuþã), Ion Caramitru,Octavian Cotescu, Virgil Ogãºanu,Valeria Seciu, Ovidiu IuliuMoldovan, criticul ValentinSilvestru, „aiatolahul” miºcãriiteatrale a epocii, reputat pentruironia sa devastatoare, profesoruluniversitar Ion Zamfirescu, istorical teatrului, dramaturgi, „oameni decasã” ai teatrului orãdean (MarinSorescu – premiera absolutã cuCasa evantai, Dumitru RaduPopescu, Teodor Mazilu, Dolfi-Dumitru Solomon, Romulus

Vulpescu, Tudor Popescu, NeluIonescu), dar ºi oaspeþi strãini,scriitorul finlandez Tauno Yliruusisau dramaturgul maghiar HubayMiklós. „Dialogul” Ienei-Bradu esteun admirabil act restitutiv, oferindpreþioase mãrturii despre artaperisabilã a teatrului, domeniuevanescent, structurat doar deiluzie, asociaþie de realitate ºi vis.Din montãrile scenice rãmîneîndeobºte doar amintirea – fotogra-fii, afiºe, secvenþe filmate, iar însufletul interpreþilor sunetulinconfundabil al aplauzelor, cucuvintele Ancãi Miere Chirilã, ac-triþa cu vocaþia tragicului. Carteacelor doi e o splendidã imersiune –act de memorie voluntarã – în viaþateatralã naþionalã, reconstituire aunei lumi fascinante, cu extaze ºiagonii, cu lacrimi ºi hohote de râs,cu triumfuri ºi amãrãciuni de care eplin doldora universul scenic, cu

culise locuite de orgolii, intrigi, dra-me, tragi-comedii într-o neostoitãdinamicã care decide seducþia nobi-lei profesiuni a frumoºilor nebuni aimetaforei scenice. Emeric Ienei ºiMircea Bradu ne „îmbarcã“ într-ogeneroasã arcã a prieteniei alãturide elita oamenilor de teatru, darºi a celor care sunt dependenþi dejocul cu balonul rotund. A fi sau anu fi antrenor/Singur printre actorieste o carte - mãrturie care scoatedin uitare momente singulare dintumultul stadioanelor, din careulmiraculos al teatrului. Toþi aceea careiubesc spectacolul (teatral, fot-balistic, uman) reconectaþi acum cuun segment prodigios de istorie cul-turalã (destine, cariere, întîmplãrinostime, ridicole, dramatice), voravea, neîndoielnic, mari delicii delecturã, retrãind prin ochii sufletului,imaginaþiei ºi minþii clipe privilegia-te, unice.

46

Stabilit la Stuttgart (Germa-nia), clujeanul Eugen Cojocaruîºi compenseazã izolarea simp-tomaticã ºi comunicarea lacunarã,specifice traiului în afara graniþe-lor þãrii, prin dezlãnþuirea imagi-naþiei investigative ºi abordareaalternativã a mai multor genuril i terare. De altfel, disponi-bilitatea realizãrii pe mai multeplanuri era vizibilã încã din þarã,unde semneazã, în presa despecialitate, reportaje, povestiri,interviuri, cronici de teatru ºi defilm, studii de artã. Situaþia luiactualã de apartenent la diasporaîi umple aceste variate tipare cu noiºi consistente conþinuturi. De pildã,cartea precedentã, un roman,intitulatã Big Bangs Back (Ideeaeuropeanã, 2006), reînvie zilelefiebinþi ºi tulburi ale revoluþieianticomuniste române, aºa cumle-a trãit, febril, în Cluj, alãturi dealþi revoluþionari, asupra cãroraperspectiva facilitatã de timpulscurs le-a discernut adevãrul defond al angajãrii lor „revoluþionare”,mulþi dovedindu-se oportuniºtiinteresaþi doar în urmãrireascopurilor personale, în vîrtejulschimbãrii dorite de întregul popor.

Cartea apãrutã dupã aceea (laEditura Crigarux, Piatra Neamþ,2008) ºi pe care o comentãmacum poartã un titlu incitant, de ocu totul altã facturã: Isus, ºi îndescãtuºarea ei narativã vedemtot o compensaþie a limitãriicomunicãrii în exil, fiind scrisã cumultã fantezie, care vine sã legefaptele ºi sã coaguleze într-un textunitar puþinele date documentarecunoscute. Pe firul reconstituiriivieþii Mîntuitorului se fac nume-roase brodãri narative, apetitul depovestitor al autorului se insta-leazã, aproape tiranic, încã de laprimele pagini ºi se va desfãºuraaproape în toate cele careurmeazã. Chiar ºi descrierile suntantrenate de pofta narativizantã aautorului, înscenîndu-le sub ochii

noºtri ºi urmãrindu-le directimpresia rezultatã (ca, de pildã:„Iordanul, apa sfîntã, se arcuieºteaici, unduindu-se larg ºi liniºtit spresoare-apune, pentru a se întoarce,dupã o vreme, din nou la soare-rãsare, continuîndu-ºi drumulneabãtut cãtre miazã-zi, la Mareacea Sãratã /.../ În urma mea,spinarea domoalã a malului de pecare tocmai coborîsem – de acoloam cuprins cu privirea întregultablou al însetaþilor pelegrini aisufletului, ce vin sã fie botazaþi cuapã de vãrul Ioan”).

Trebuie fãcutã precizarea cãeste o compensaþie de scriitor larelativa izolare pricinuitã de exil;majoritatea celor care rãbufnesc înscris libertatea dobînditã o fac înscrieri memorialistice sauîndreptãri de istorie ºi,descoperindu-ºi abia acum o vînãscriitoriceascã, intrã de fapt încategoria veleitarilor, a celor carevor sã se abiliteze prin scris. LaEugen Cojocaru, situarea în exildezvoltã o vocaþie venitã din þarã,structuralã ºi nu conjuncturalã;naturaleþea cu care abordeazãmijloacele literaturii tot de acolo îivine. Fabulaþia foloseºte citate dinBiblie ºi date atestate ale timpului,iar imaginaþia umple golurileinterstiþiale fiindcã ºi-o exerseazãconstructiv, pe jaloane, neuitînd „cîtde mult spun semnele!”. Voceaauctorialã primeºte alte reliefuri ºise adapteazã mereu altorpersonaje: Isus, Ioan Botezãtorul,ucenicii, autorul însuºi. Problemacare se pune, în principiu ºi careconsumã mult din imaginaþianarativã priveºte despãrþirea rãuluide bine, prin propovãduireacuvîntului lui Dumnezeu ºi tinzîndmereu spre o eticã paradisiacã, dereîntoarcere la starea adamicã,cea dintîi, care trebuie rãspînditãîn masele largi, pentru a deveni unprincipiu activ de viaþã spre „a trãiîn Eden”. Judecata justiþiarã aautorului strãbate, în nuclee

narative, întreaga istorie a omenirii,din vremurile biblice pînã în zilelenoastre, ajungînd la îndreptãþitaconcluzie cã omenirea nu înþelegenimic din istorie, cã totul se repetãºi totul de reia de la început, fiindcã„s-au îndepãrtat de Spiritul Tãu, numai ºtiu, rãtãcesc ºi toatã lumea ede-un car de vreme o cloacã demincinoºi ºi sperjuri, de ucigaºi ºiviolatori – cei rãi ºi în fãrãdelegeau toate onorurile ºi darurile vieþii,iar popoarele ajung, slãbite ºiîndobitocite sub jug, sã se urascãºi sã se mãcelãreascã între ele”.

Dar mi se pare cã dubiile pecare le pune Eugen Cojocaru îngîndurile lui Isus („Aº putea deveniîn scurt timp stãpînitorul Israelului,al Asiei, apoi al întregii lumi – ºi aºaaº scãpa de chinurile groaznice cemã aºteaptã...”) aduc argumenteprea „lumeºti” faþã de destinul luidumnezeiesc pus sub imperiuliubirii („ – Du-te ºi le aratã ce forþãimensã este Iubirea, cea care faceminunile ºi pune în miºcare chiarsoarele ºi celelalte stele...”).Dorinþa de a-l „umaniza” pe Isusse loveºte de incredibilitatea ei dinpunct de vedere dogmatic ºi, chiardacã o fi fost aºa în viaþã, esteasimilatã la lecturã ca o forþare aatitudinii auctoriale. Întîlnim ºipasaje de o uimire copilãroasã,fãrã adîncime (gen: „Mari sunttainele Lumii ºi puterea Mea...Pentru cine are încredere în Mineºi trece treptele legilor etice... – O,Fiule!”).

Alternanþa cadrelor sporeºteintensitatea dramaticã a întregului.De multe ori, se precizeazãcorespondenþa specialã, încãrcatãde adevãruri tãinuite, între cer ºipãmînt, încercîndu-se descifrarealegãturilor pe cale poeticã(„Împreunã pe vîrful cupolei de aurcea înaltã ºi mãreaþã – e o noapteseninã, dar cerul nu se vede. Nicipe pãmînt, deºi e lunã plinã, nicimãcar în jurul Templului, încîtacesta pluteºte, parcã, undeva

Morala cristicasi imaginatie narativa

)) ))) )) )))

)) )))

,,

Titu Popescu

47

într-un colþ îndepãrtat din MareleCosmos”). Dar stigmatul rãului,dacã se va dezvolta ºi pe maideparte ca ºi pînã acum,influenþînd decisiv vieþile oamenilorpe pãmînt, „va ajunge la gradul dea fi în stare sã pulverizeze planeta– atunci va avea loc extincþia finalãa acestei ignobile creaturi, ce nuºi-a meritat numele ºi misiuneanobilã cu care a înzestrat-oDumnezeu, Tatãl nostru”.

Diseminatã în multe locuri,pledoaria statornicã a autorului seface în favoarea mesajului cristicde iubire, închegînd astfel unprincipiu dãinuitor ºi cu multã luare-aminte pentru lumea de astãzi,care l-a uitat sau, oricum, nu se maiconduce dupã el („ – Acum e atîtde clar: numai iubirea ne poatesalva întru Om, pentru o Umanitatecu chipul ºi asemãnarea întruDumnezeu”; „numai aºa se poateîmplini pacea ºi armonia în lume,iar nu cînd un grup mic furã întregaputere în mîinile lor, susþinînd cãtreburile cetãþii ori ale statului n-arfi de nasul cetãþenilor sãi /.../ Eiconstituie de cele mai multe orimediocritãþi aurite, însã cu ambiþiileºi egourile atît de mult umflate, cãnu pot locui în case obiºnuite, cinumai în numeroasele palate ºivile”). În discuþiile interogativeiniþiate de ucenici ºi adresatelui Isus, se pune ºi problemarealizãrii pe pãmînt ºi instala-rea unei societãþi construite peiubire ºi armonie, la care Isusconcluzioneazã, îmbinînd pers-pectiva de astãzi cu celeîntîmplate în urmã cu douã milenii:„Sã le spun adevãrul? Ceîncredere, putere ºi elan ar maiavea ei, de-ar afla cã mai trebuiesã sufere peste 2.000 de ani ?!Sunt ºi ei niºte oameni pãmîntenialungaþi din Rai, rãmaºi orfani deTatã în lumea asta vitregã ºivitregitã de ei...”.

De fapt, excelenþa narativã acãrþii intenþioneazã sã scoatã învã-þãtura cristicã a iubirii universaledin depozitul inert al paginilor bi-blice, pentru a o replanta în viaþãºi a o reîmpãmînteni printre oa-meni, ca principiu activ de viaþã.Ambiþia cãrþii este mare, atît în cepriveºte conþinutul propriu-zis, cîtºi mijloacele prin care se realizeazãca fapt literar. Din acest din urmã

punct de vedere, Isus este carteacea mai bine scrisã a autorului –dialoguri verosimile, descrieri denaturã concentrate, reînviereadocumentatã a traseelor biblice ºia stãrii geo-politice de acum douãmilenii, mobilitatea nucleelornarative. Cît priveºte conþinutulpropriu-zis, atent urmãrit în laturãdocumentarã, apare jalonat mereude „actualizarea” mesajului cristic,aducerea lui în concret ºi în viaþatuturor – adevãruri rostite caavertismente („Trãim o epocã acomedianþilor, a gladiatorilor ºi-abarbarilor, ascunºi sub togi, haineºi blãnuri scumpe ce se acoperãcu podoabe de aur ºi pietrenestemate... Iar sub pojghiþa decivilizaþie ºi false zîmbete pîndeschienele ºi leii cei mai turbaþi ºi maiveroºi!”) ºi caracterizante pentruevoluþia societãþii, mai ales potriviteansamblului social actual. Cãcitoate parabolele cristice îºi gãsescdebuºeu în adevãrul istoricimediat, deci documentaþiaautorului asupra vremurilor biblice,revãrsatã într-un imaginar ce-iparticularizeazã învãþãmintele,primeºte o aurã eticã referitoare la

actualitate. De aceea, douã planuripot fi urmãrite pe parcursulîntregului roman: evocarea prinimaginar ºi sancþiunea moralã.Coordonata eticã a întregului seîmplineºte ºi ea prin douã raportãri:într-un sens, la caracterul general-valabil al poruncilor dumnezeieºti,iar în celãlalt sens, la situaþiaevoluþiei sociale istorice, careînregistreazã mereu abateri de laele. Complexificarea socialãdiversificã înseºi formele abaterilor.Observînd toate acestea, autoruleste un moralist al credinþeipractice, mai mult – un vestitor alunei lumi înnoite, care sã aibã înfaþã ceea ce chiar grecii vechinumeau valori perene ale societãþii:adevãrul, binele ºi frumosul.Autorul pune în gura lui Isusadevãruri româneºti actuale careîi particularizeazã morala:„Aceasta e vina celor buni: voi vãretrageþi în cochilia voastrã micã,dîndu-le astfel posibilitate celorlalþisã abuzeze de puterea ce le-ooferiþi chiar voi, în inocenþa voastrã– pentru cã fãrã renunþareavoastrã la adevãrata forþã ce odeþineþi, ei n-ar reuºi nimic!”.

48

- Domunule academician, cummai este astãzi întâmpinatã re-forma ortograficã a Academiei? Arãspuns ea cu adevãrat uneinecesitãþi sau, mai degrabã, a fost,în anii cam tulburi de început ai noiinoastre istorii, doar rezultatul unormãsuri cam pripite, luate de cãtrecei care erau pe atunci la cârmaþãrii? Pentru cã, dupã cum ºtiþi ºiDumneavoastrã, ideea reformãriiortografiei a fost lansatã de cãtrepremierul Petre Roman ºi, apoi,îmbrãþiºatã cu un entuziasm camsuspect ºi pusã în operã, ceva maitârziu, de cãtre membrii marcanþiai Academiei. Vã reamintescaceste lucruri întrucât, la acea orã,nimeni n-a vrut sã þinã seama deopiniile lingviºtilor clujeni ºi ie-ºeni, ba cei clujeni chiar se încã-pãþâneazã ºi acum sã scrie ºi sã-ºi tipãreascã studiile ºi cãrþile înlimitele vechii ortografii. E normalsã se întâmple aºa într-o culturãde mult constituitã ºi recunoscutãca atare, pe mai toate meridianelepãmântului? Mai mult decât atât,de ce nu s-a þinut cont de pãrerileunor mari specialiºti strãini, pre-cum Alf Lombard, care amendaufãrã ezitare, dar cu argumente,renunþarea la vechea ortografie?Nu le-a fost unora teamã cã,exprimând un punct de vederecontrar prejudecãþilor exprimateîn acei ani, riscã sã fie taxaþi canostalgici ai vechiului regimcomunist? Nu cumva, în acelemomente, Academia Românã s-alãsat prea mult dusã de val ºi s-aplecat prea supusã politicului?

- Eu sunt un om deschis ºi, deaceea, vã spun direct cã nu-mi facedeloc plãcere sã rãspund la în-trebãrile de mai sus, nu pentru cã

Din nou

Marius SalaDe vorba cu academicianul

)) )))

Continuãm discuþia pe care am avut-o cu câtva timp în urmã cuacad. Marius Sala, aducând în atenþie ºi câteva dintre problemele pecare le-am considerat importante nu doar pentru specialiºti, ci ºi pentrualþi vorbitori ai limbii române.

le-aº considera „incomode” (încalitatea mea actualã deacademician), ci pentru cã suntînsoþite de niºte comentarii ºiinterpretãri bazate pe simplesupoziþii. Eu realmente n-am auzitpânã acum cã „ideea reformãriiortografiei a fost lansatã de cãtrepremierul Petre Roman” (cred cã,la vremea aceea, avea cu totul altegriji decât ortografia) ºi îmi permitsã vã întreb de unde ºtiþi dum-neavoastrã acest lucru.

- Premierul Petre Roman s-apronunþat cel dintâi pentru o re-formare a ortografiei române, pepostul principal al televiziuniinaþionale, la câteva luni dupã in-stalarea sa în fruntea guvernului.Nu uitaþi, apoi, cã viceprim-ministruera, în vremea aceea, ºi noul pre-ºedinte al Academiei. E vorba,dupã cum ºtiþi, de regretatul MihailDrãgãnescu, care n-a mai avut, dinpãcate, ºi posibilitatea de a vedearealizatã ideea la care, dintr-unmotiv sau altul, a aderat.

Ceea ce este de reþinutpentru acea perioadã e faptul cãspecialiºtii din marile centreuniversitare ale þãrii s-au opritasupra acestei idei cu serio-zitate ºi n-au ezitat sã-i arateprecaritatea. Opiniile lor n-aufost, însã, luate în seamã, iarideea reformãrii ortografiei ºi-afãcut drum ºi sub preºedinþiaacad. N.N. Constantinescu,pânã în momentul când acestaa fost numit ambasador, fiindînlocuit la conducere de cãtreacad. Eugen Simion, cel careavusese pânã atunci funcþia devicepreºedinte al înaltului for.Reputatul critic literar a avut, dealtfel, ºi ºansa de a motiva ºi, în

consecinþã, de a supune la vot,ideea reformãrii ortografieiîntr-o ºedinþã transmisã directde acelaºi post de televiziuneprin intermediul cãruia, pentruprima oarã s-a exprimat. Iartoate aceste informaþii se potregãsi cu uºurinþã pe caseteleînregistrate la TeleviziuneaRomânã.

- Oricum, dacã ar fi sã mã referºi la ultima Dumneavoastrãremarcã, nu consider cã „în acelemomente, Academia Românãs-a lãsat prea mult dusã de val ºis-a plecat prea supusã politicului”,ca sã vã citez. Ce legãturã arputea avea ortografia (un sistemconvenþional de norme lingvistice)cu politica?

- Dacã n-aþi pierde din vederecã, dupã evenimentele din 1989,s-a pus imediat sub semnulîntrebãrii cam tot ce s-a fãcut înþara asta, n-aþi mai fi, probabil, chiaratât de supãrat, ºi aþi admite ºiDumneavoastrã, stimate domnuleacademician, cã vorbirea ºiscrierea unei limbi nu se situeazãchiar în afara unei politici de stat.Sã nu uitãm, apoi, cã ºi acum, du-pã aproape douã decenii, se maigãsesc unii care vãd în vecheaortografie doar o expresie a maivechiului proletcultism.

- E o naivitate sã crezi cãse poate politiza chiar totul, pelumea asta...

- Ar fi o naivitate, domnuleacademician, dacã realitatea nune-ar obliga sã luãm act de eachiar în practica scrierii ºi vorbiriicurente.

- Poate s-a exagerat „jurna-listic” atunci când s-au datinterpretãri politice reformei or-tografice. Adevãrul a fost cu totulaltul, dupã pãrerea mea. În acel

49

moment (începutul anului 1993) înSecþia de Filologie ºi Literaturã aAcademiei Române existau numai2 (doi!) lingviºti: profesorul IonCoteanu, care a votat împotrivaincriminatei reforme, ºi profesorulEmanuel Vasiliu, care s-a abþinut,declarând cã normarea ortograficãnu a fost niciodatã domeniul sãu,ceea ce era perfect adevãrat.Majoritatea membrilor Academieiera alcãtuitã din persoane de ovârstã venerabilã, specialiºti în altediscipline decât lingvistica(matematicã, fizicã, chimie,muzicã, arte plastice etc.), care auvotat pentru înlocuirea lui î cu âfiind „nostalgici”, ca sã vã citez dinnou, dupã normele ortograficeînvãþate de Domniile Lor în claseleprimare, în perioada interbelicã. Deaceea nu au considerat cã ar trebuisã þinã seama de argumentelelingviºtilor (clujeni, ieºeni, dar ºibucureºteni: regretata meaprietenã Mioara Avram s-anumãrat printre ei) în favoareapãstrãrii normelor stipulate prinreforma ortograficã din 1953, careaveau cel puþin avantajul de a fi maisimple, deci mai uºor de învãþat.Au fost însã ºi unii care au adusargumente în favoarea noiiortografii... Ca ºi regretatul profesorVasiliu, nici eu nu sunt specialistîn normare ortograficã, deci înaceastã disputã nu mã potpronunþa pro sau contra; considerînsã cã, dacã Academia – forulºtiinþific suprem al þãrii – a luat ohotãrâre, aceasta trebuie sã fierespectatã, ca orice „lege”, decãtre orice om civilizat, fie cã-iplace, fie cã nu. De aceea, nu potfi de acord cu clujenii, ieºenii saubucureºtenii care „se încãpã-þâneazã ºi acum sã scrie ºi sã-ºitipãreascã studiile ºi cãrþile”conform ortografiei din 1953. Nueste normal, într-o culturã care serespectã ºi vrea sã fie respectatã.

- ªi, parcã pentru a-mi da ºi altemotive de a mã inflama, vãamintesc cã Academia Românãa scos de curând douã masive to-muri, în care este tratat Cuvântulºi relaþiile pe care le poate el instituiîn sfera limbii, la nivel propoziþionalºi interproproziþional. Mai altfelspus, sub auspiciile unui celebruinstitut academic, apare o gra-

maticã a limbii române, de ale cãreinorme ºi rigori ar trebui sã þinã conttoatã lumea. Este aceastã lucrarecu adevãrat normativã, aºa cumse pretinde ea a fi, prin chiarpunerea sa sub tutela AcademieiRomâne, de vreme ce trateazã culejeritate abaterile de la normã ºi,în cele din urmã, într-un fel saualtul, le ºi legifereazã?

- Cine a citit atent cele „douãmasive tomuri” de la prima pânã laultima paginã (ceea ce bãnuiesccã dumneavoastrã n-aþi fãcut,nefiind „grãmãtic”) a putut constatacã lucrarea cu pricina nu arecaracter normativ, ci este un tratatacademic cu caracter esen-þialmente descriptiv, care ºi-apropus sã „fotografieze” stareaactualã a sistemului gramaticalal limbii române. De asemenea,lucrarea nu se adreseazã publicu-lui larg, pentru cã din punct devedere teoretic ºi metodologicdepãºeºte nivelul manualelorºcolare, este o gramaticã modernãde nivel universitar, cu un aparatconceptual mult mai formalizat,care poate fi studiatã în facultãþilede profil.

- ªi tot acolo combãtutã, dom-nule academician.

- În aceastã gramaticã nu suntinventariate abaterile de la normãºi deci nici nu sunt „legiferate”! Nueste o „gramaticã a greºelilor”, caLimba românã actualã aprofesorului meu Iorgu Iordan, ºinici o Gramaticã pentru toþi calucrarea regretatei Mioara Avram,care are caracter declaratnormativ.

- Atunci, de ce a devenit normã„sunt” în loc de „sînt”, de ce serecomandã azi, fãrã vreojustificare solidã, forme precum„nicio” (sic!) sau „niciun”?

- Ca sã fac o comparaþie,mutându-mã în alt domeniu alºtiinþei, este ca un tratat academicde fizicã cuanticã, lucrare care seadreseazã unui public mai restrânsde specialiºti în domeniu. Sedeosebeºte, prin aceasta, de edi-þia precedentã a GramaticiiAcademiei, elaboratã dupã alte

principii ºi cu altã metodã. Deci euaº zice sã nu vã mai inflamaþi peaceastã temã. Vã asigur cã lucrãrisimilare, elaborate cu acelaºi tip deaparat conceptual, s-au fãcut pestetot în lume, în ultima vreme. Dealtfel, lucrarea a fost apreciatã ºide specialiºtii în domeniu clujeni(G. G. Neamþu) sau ieºeni (D.Irimia), care au scris recenziifavorabile.

- Înainte de a trece la o altãîntrebare, aº vrea sã-mi explicpuþin pornirile pãtimaºe, pe care le-am avut ceva mai devreme, atuncicând mi-am exprimat dezacordulîn legãturã cu modul în careAcademia Românã a procedat laadoptarea noii ortografii, girând,ulterior, printr-o Gramaticã,normele de exprimare ºi de scriereîn limba românã. Reacþia mea avizat de fapt, modul cam prea„tineresc”, ca sã nu-i spun altfel, încare realizatorii recentei Gramaticia Academiei Române au înþeles sãse supunã uzului curent al limbii,chiar dacã acest uz nu e, în celedin urmã, decât un grosolan abuz,rezultat dintr-o crasã neºtiinþã decarte. Or, dacã aceastã neºtiinþãajunge sã se strecoare cu tot maimultã lejeritate în scris ºi în vorbireade toate zilele, acest lucru se poatepetrece ºi pentru cã se dã preamare credit abaterilor de la normã.Or, a da credit relei folosiri alimbajului numai pentru cã acestlimbaj devine marca distinctivã aunei din ce în ce mai largi cate-gorii de vorbitori, e tot una cu a tepleca în faþa lipsei de culturã ºi, înultimã instanþã, a neam-prostieicare se rãsfaþã în viaþa noastrãde fiecare zi.

Sã revenim, însã, cu mai multcalm la o serie de alte întrebãri,menite sã-ºi gãseascã o altãrezonanþã în sufletul Dum-neavoastrã, tocmai pentru cã aufost gândite sã reflecte mai directactivitatea ºi scrisul Dumnea-voastrã, prin ani.

Prin urmare, aº vrea sã-mispuneþi ce loc ocupã, sub raportºtiinþific ºi mai larg cultural, co-lecþiile pe care le-aþi ºi coordonatde-a lungul vieþii. Am în vedere, înprimul rând, colecþia „Etymo-logica”, ajunsã, dupã câte ºtiu, lacea de a douãzeciºicincea apariþie

50

editorialã. Ce intenþii v-au animatºi cum s-au materializat ele întimp? ªi cum se va întregi profilulacestei importante colecþii întimp?

- În ceea ce priveºte explicaþiape care mi-o furnizaþi pentrupornirile dumneavoastrã „pãti-maºe”, sper cã v-am arãtat cã,dupã pãrerea mea, sunteþi îneroare, atât în legãturã cujustificarea reformei ortografice,cât ºi cu aprecierile la adresaultimului tratat academic degramaticã, care – repet – nu esteºi nu „se pretinde” a fi o lucrarenormativã.

- Dacã pot accepta faptul cãnoua Gramaticã a Academiein-are un caracter explicit norma-tiv, ci doar unul „esenþialmentedescriptiv”, cum þineþi sã precizaþi,n-aº mai putea sã fiu de acord cuDumneavoastrã în alte privinþe.Cãci „eroarea” pe care mi-o puneþiîn spate „ în legãturã cu justificareareformei ortografice”, nu-miaparþine mie, ci chiar distinºilormembri ai Academiei Române,printre care ºi Domnia Voastrã vãnumãraþi. Pentru cã, indiferent decircumstanþele în care s-a produsultima reformã ortograficã, ea n-aavut nici pe departe o justificareºtiinþificã, ci una politicã ºi, nu înultimul rând, una sentimentalã,cum chiar Dumneavoastrã, cevamai devreme, aþi recunoscut. Amfãcut aceste precizãri nu pentru amã scoate din eroarea în care nufãrã o anume satisfacþie aþi þinutîntr-adins a mã plasa, ci pentru arestabili un adevãr. Iar acestadevãr este de partea tuturor celorce vã sunt colegi, în ordineºtiinþificã, ºi care n-au ezitat sã-ºiexprime dezacordul faþã deiniþiativa nu prea fericitã aAcademiei de a readuce ortografiala mai vechile ei norme, dupã cares-a ghidat în perioada interbelicã.S-a renunþat, în felul acesta, la unsistem ortografic despre care chiarDumneavoastrã aþi recunoscut cãera, totuºi, mai raþional alcãtuit. Nuignor cã majoritari în Academieerau, la acea orã, oameni cu o altãpregãtire decât acea lingvisticãnecesarã.

ªtiu, pe de altã parte, cã

asemenea precizãri nu sunt denaturã sã vã schimbe pãrerea pecare o aveþi în amintita proble-mã. Mai ºtiu, însã, domnuleacademician, ºi cã percepþia di-feritã, câtã poate exista asupra ei,este ºi ea fireascã ºi n-ar trebuirespinsã decât în mãsura în carenu-ºi gãseºte ºi minima acoperireîn realitatea pe care tinde a odesemna. Or, faþã de cazul la carene raportãm, ar fi poate mai normalsã privim noua realitate ortograficãfãrã nici un fel de complexe ºiprejudecãþi. ªi este necesar sãprocedãm astfel, tocmai pentru cãexistã serioase reþineri faþã de ea.ªi nu doar din partea unorspecialiºti în domeniu, ci ºi dinpartea altor intelectuali. Or,privindu-i de sus, n-am face,probabil, decât sã-i întoarcem ºi cumai multã înverºunare împotrivaunor reguli instituite, se pare, campripit de înaltul for academic al þãrii.

- Trebuie însã sã precizez cãpreocuparea pentru cultivarealimbii române, având ca þintãpublicul larg, nu lipseºte dinactivitatea Institutului deLingvisticã „Iorgu Iordan – Al.Rosetti” din Bucureºti, pe care îlconduc în calitate de director.Avem, de câþiva ani, un proiect demonitorizare a limbii române dinaudiovizual, în colaborare cu Con-siliul Naþional al Audiovizualului,proiect în cadrul cãruia lucreazãun grup de cercetãtori (tineri ºi maipuþin tineri) din Institut. Rapoarteleprivind frecventele greºeli de limbãdetectate de ei în exprimarea unorredactori de la radio ºi televiziuneau fost discutate în cadrul unorconferinþe de presã ºi figureazã, îndetaliu, pe site-ul CNA-ului. O seriede posturi de radio ºi de televiziuneau fost amendate de CNA pentruceea ce numiþi dumneavoastrã„crasã neºtiinþã de carte” ºi „neam-prostie” în folosirea limbii române.De asemenea, autorii monitorizãriiau elaborat o broºurã de cca 100de pagini, foarte atractivã caredactare ºi tehnoredactare, încare aceste greºeli suntcomentate ºi explicate clar,broºurã care va apãrea în curând(în tiraj mare!) ºi, cu sprijinul Mini-sterului Educaþiei, Cercetãrii ºiTineretului, se va difuza în ºcoli,

pentru a fi folositã de profesori încadrul orelor de predare a limbiiromâne. Tot în curând va apãrea oaltã lucrare redactatã decercetãtori din Institutul nostru,intitulatã Dinamica limbii române,în care sunt analizate, dinperspectivã normativã, tendinþelecare se manifestã în evoluþia limbiiromâne, în ultimele douã decenii.

În ceea ce priveºte colecþia„Etymologica”, voi continua sãpublic, poate nu în ritmul de laînceput, diverse contribuþii (ampublicat ºi lucrãri ale colegilor dinCluj ºi Timiºoara). Constat cãexistã interes pentru problemaoriginii cuvintelor româneºti.

- Aþi patronat spiritual ºi o altãcolecþie referitoare la „LimbaRomânã”, în cadrul cãreia sepublicã cercetãri ample, pemarginea unor teme de larg interes.Aº aminti, în acest sens, lucrareaDomniþei Tomescu din 2001, careinvestiga “Numele de persoanã laromâni” din „perspectivã istoricã”,sau cercetarea lui Gheorghe Chivuprivitoare la evoluþia limbii române„de la primele texte” ºi „pânã lasfârºitul secolului al XVIII-lea.”Aceastã colecþie, iniþiatã, se pare,doar în urmã cu câþiva ani, apornit, am impresia, ceva maigreoi, dovadã ºi mai puþinelevolume publicate de la debutul ei.Cum va arãta ea?

- Nu ºtiu ce înseamnã „patronatspiritual”: eu ºtiu cã am iniþiatcolecþia „Limba românã” dindorinþa, exprimatã de la primulnumãr (care, nu din întâmplare, afost cartea mea De la latinã laromânã), de a face cunoscutepublicului larg unele probleme alelimbii române. Este foarte greu sãgãseºti oameni dispuºi sã scrie,pentru publicul larg, despreproblemele generale ale limbiiromâne. Nu mã voi lãsa înfrânt,fiindcã exemplul lui Al. Graur,adeptul pãrerii cã lingviºtii trebuiesã coboare ºi în agora, sã leexplice oamenilor de unde vinelimba pe care o vorbesc, trebuieurmat. Am publicat douã volume,intitulate Aventurile unor cuvinteromâneºti (2005, 2006), cu texteledin emisiunile mele de lateleviziune, iar în prezent lucrez la

51

un alt volum introductiv al unei seriice se va numi „Viaþa cuvintelor”.

- Aþi tipãrit, spre finele veaculuitrecut, o Introducere în etimologialimbii române, ºi aþi privit acestdomeniu, cum singur spuneaþi, ”dinperspectivã romanicã”.Investigaþiile pe care le-aþiîntreprins au vizat, dupã câte îmidau seama, acele “straturietimologice ale lexicului românesc”capabile sã punã în luminã aspectedintre cele mai însemnate din viaþaunui popor, care a lãsat în cuvintelesale ºi acele urme în stare sãreflecte mentalitatea ºi modul lui dea fi. Se aflã lingvistica, sub acestaspect, destul de aproape ºi dedemersurile specifice literaturii, devreme ce ºi omul de ºtiinþã, ºiscriitorul cautã sã intuiascã încuvinte acea viaþã secretã avremilor care le-au generat?

- Unul dintre principiile care staula baza cãrþii Introducere înetimologia limbii române a fost, aºacum spuneþi, ideea cã cercetareaetimologicã româneascã trebuie sãþinã seama ºi de perspectivaromanicã. Acest lucru este valabilpentru elementul moºtenit din latinãºi, în parte, pentru cuvintele dinsubstrat (ca sã arãtãm în cedomenii onomasiologice, aceleaºiîn toate limbile romanice, seîncadreazã cuvintele respective).Pentru celelalte straturi etimologicenu este nevoie de comparaþiaromanicã, în stabilirea uneietimologii corecte. Întrebareadumneavoastrã însã vine de lacineva care nu face distincþie întredouã îndeletniciri de tipuri diferite:ºtiinþa ºi arta. Scriitorul, cumspuneþi dumneavoastrã, „cautã sãintuiascã în cuvinte acea viaþãsecretã a vremurilor care le-augenerat”, dacã asta credeþidumneavoastrã cã este treaba lui;lingvistul autentic însã, care esteom de ºtiinþã, trebuie sã se supunãrigorilor teoretice ºi metodologiceale domeniului. El trebuie sã-ºidemonstreze, cu argumenteºtiinþifice, afirmaþiile.

-Contribuþiile Dumneavoastra lafonetica istoricã a limbii române,cunoscute de mulþi în strãinãtate,nu ar putea fi considerate, într-un

fel, ca aspecte complementare aleaceluiaºi principiu, care v-a orientatºi în cercetãrile de ordinetimologic? Am în vedere, fireºte,faptul cã ºi fonetica poate interveni,la nivelul diacronic al limbii, înexplicitarea unor aspecte de viaþãºi, implicit, a unor mentalitãþispecifice unei colectivitãþi, într-unmoment sau altul al istoriei sale. Sepoate susþine o astfel de opinie?

- Fonetica istoricã practicatã demine are la bazã compararearomânei cu celelalte limbiromanice. Mã bucur cã am reuºitsã-i ajut pe unii colegi strãini sãînþeleagã mai bine istoria limbiiromâne. Un coleg american, cânda citit Contributions à la phonétiquehistorique du roumain, mi-amulþumit cã am fãcut aceastãcarte. Aici îl am tovar㺠de drumpe prietenul meu Andrei Avram. Nuse poate însã susþine cã foneticaistoricã poate explica (nu explicita!)„aspecte de viaþã” ºi, implicit,„mentalitãþi specifice uneicolectivitãþi”, aºa cum sugeraþi. Ne-am întoarce cu douã secole înurmã, dacã am spune cã românaar avea vocale ca ã ºi î din cauzãcã românii erau cu precãdereciobani!

- Nu la asemenea aspecte mãgândeam! Sã trecem, însã, maideparte, pentru a vã aminti cãîntr-o ediþie revãzutã a uneia dintrelucrãrile în care aþi urmãrit trecereaDe la latinã la românã, ca sã mãfolosesc chiar de titlul pe care i l-aþi dat, þineaþi sã remarcaþi cã aþiales, în demersul Dumneavoastrã,o metodã “care n-a fost utilizatãpânã acum, ºi anume comparareasistematicã a evoluþiei limbiiromâne cu cea a celorlalte limbiromanice”. Cum a fost ea privitãde specialiºtii români ºi strãini? ªice aduce ea în plus în explicareafaptelor de limbã?

- Întrebarea dumneavoastrãsurprinde exact motivele care austat la baza cãrþii De la latinã laromânã. Îmi permit sã vãpovestesc cum am scris aceastãcarte (n-am mai povestit acestlucru, în scris). Un fost coleg defacultate, ajuns director la oinstituþie culturalã, m-a sunat

într-o zi sã-mi cearã sã-i recomando persoanã capabilã sã facã oistorie „vorbitã” a limbii române,care sã fie înregistratã (un text detrei ore). Era ceva asemãnãtor cuistoria românilor povestitã dedomnul Neagu Djuvara. I-am spussã mã lase câteva zile sã mãgândesc. La o sãptãmânã m-asunat ºi mi-a zis cã a gãsitpersoana. Eu, curios: „Cine e? El:„Tu.” „Sã fim serioºi”, i-am spus,„nu m-am gândit niciodatã la aºaceva”. A insistat: „Te las sã tegândeºti ºi mã suni.” Ideea nu mis-a pãrut rea, aºa cã am acceptatpropunerea. A fost prima datã cândam scris un text „la comandã”.Timp de câteva zile am încercatsã-mi rãspund la câteva întrebãri(ºi recomand tuturor, mai alestinerilor, sã facã la fel): de ce scriitextul, cui i se adreseazã ºi cum(din ce perspectivã) abordezitextul. De ce însemna de ce acestsubiect; cui însemna un text (nu ocarte) care urma sã fie ascultat(audiat, cum le place unora sãzicã), nu citit; cum însemna cãtrebuia sã dau un text concis, dartotuºi cu destule date, care sãsemene cu o poveste a limbiiromâne. Am imaginat „povestea”mea în ºase pãrþi de câte ojumãtate de orã, cu pauzã decafea. Fiecare parte se termina cuo introducere la cealaltã parte, defelul „nici nu ºtiþi ce urmeazã ºi cumare legãturã cu ce am vorbit pânãacum”. Fiind vorba de o povestire,stilul era cât se poate de simplu:fraze scurte, exemple puþine ºi ce-le mai ilustrative, scurte parantezecare sã dea ascultãtorului timp sãmai ºi rãsufle. Am scris aceastãpovestire în trei sãptãmâni; îmiamintesc cã redactarea curgeaca un râu din Munþii Apuseni,tumultos, dar ºi cu momente decalm. A fost o experienþã unicã,încântãtoare. I-am dat textulamicului meu, care mi-a spus cãeste exact ce dorea. A trecut olunã, dar amicul meu nu se maimanifesta în niciun fel. La între-bãrile mele, îmi spunea ba cã-ibolnav tehnicianul, ba cã-i stricataparatul. Dupã câteva luni, lasomaþia mea, mi-a spus: „Proiectul a cãzut. Dacã vrei, poþisã îþi iei textul! Poþi sã-l ºi publici.”Sugestia cu publ icatul am

52

reþinut-o, dar n-aveam niciuncontract de editare. Am povestitîntâmplarea unor prieteni. Unuldintre aceºtia s-a oferit sã publicetextul meu sub forma unei cãrþi. Amrecitit textul, pentru a scoate„pauzele de cafea”, ºi am adãugatla lexic capitolul despre corpuluman. A rãmas însã stilul, care nuprea este obiºnuit în cãrþile delingvisticã, fiindcã fusese un textscris pentru a fi ascultat.

Întâmplarea a fãcut ca volumulsã ajungã în mâna a doi colegifrancezi, Henriette Walter ºi RenéGsell, care mi-au sugerat sã dauo versiune francezã a cãrþii.Doamna Walter m-a îndrumat spreeditura L’Harmattan, unde a ºirecomandat-o; celãlalt mi-a scrisuna dintre cele mai mãgulitoarescrisori, în care mã situa alãturi demaeºtrii mei (o pãstrez cu plãcere).La apariþia versiunii franceze, unuldintre cunoscuþii lingviºti francezi,Claude Hagège, a publicat orecenzie foarte amplã (8 pagini),în „Bulletin de la Société deLinguistique de Paris” (2001). Dincele opt pagini, reþin afirmaþia fi-nalã: „Il faut saluer comme uneréussite cet ouvrage à la fois solideet fin, où un linguiste romanisteconnu pour sa profonde etsouriante érudition apporte uneprécieuse contribution à laconnaissance du roumain, à laromanistique, à l’étude des faits decontinuité et de contact, et par là àla linguistique générale.” Mã bucursã adaug cã au fost publicate ºialte traduceri ale cãrþii: în japonezã(2001), în spaniolã (2002), înitalianã (2004), în englezã (2005)ºi în greacã (2008). Se pare cã aavut succes ºi mã bucur cã mãapropii de recordul traducerilorcãrþii Lingvistica romanicã amaestrului meu Iorgu Iordan,publicatã prima datã în anul naºteriimele, 1932. Cartea lui a fosttradusã în englezã, germanã,spaniolã, portughezã, italianã ºirusã! S-ar putea sã-l depãºesc,pentru cã am semnale despreintenþia de a se face traduceri aleei în portughezã ºi rusã. Satisfacþiamea cea mai mare este aceea cãam oferit multora posibilitatea de aafla povestea limbii mele. Caamãnunt semnificativ menþionezcã traducerea englezã a apãrut, la

Universitatea Mississippi, într-oserie în care pânã atunci sepublicau doar lucrãri de literaturã!

De la latinã la românã, o nouãediþie în 2006, este cartea mea ceamai dragã. Deºi are doar 165 depagini, cuprinde în ea experienþamea de patru decenii. Este, cumam spus în introducere, o istorie alimbii române a cãrei caracteristicãde bazã constã în comparareasistematicã a românei cu celelaltelimbi romanice. M-au ajutat foartemult lucrãrile colective pe carele-am iniþiat ºi coordonat(Vocabularul reprezentativ allimbilor romanice ºi Enciclopedialimbilor romanice) al cãror scop

nedeclarat a fost precizarealocului ocupat de românã întrecelelalte limbi romanice.

- Domnule academician, v-aþiocupat de studiul iudeo-spanioleivorbite la Bucureºti, la îndemnulProfesorului Emil Petrovici, care v-a ºi asistat, se pare, în primelecercetãri, care vor deveni, cutimpul ºi subiectul tezei de doctorat.M-aº bucura dacã i-aþi completaimaginea pe care i-aþi creionat-osumar în urmã cu nu prea mulþi aniºi aþi aduce, în acest sens, maimulte amãnunte care vi s-ausedimentat afectiv în memorie.Pentru cã, dupã cum singur orecunoaºteþi, Profesorul EmilPetrovici a fost o prezenþãspiritualã de neignorat. ªi, ca sãmã mândresc, vã voi spune cã l-am urmãrit ºi eu, în ultimul an defacultate, la un curs special dealbanezã, þinut la Facultatea deFilologie din Cluj, ºi am rãmasplãcut surprins de felul de a fi alacestui important lingvist.

- Esenþa despre profesorul EmilPetrovici am spus-o într-un portret

pe care l-am scris la Timiºoara,când regretatul Ivan Evseev m-arugat sã þin un „speech” în cadrulunei sesiuni consacrate memorieilui Petrovici. L-am scris penerãsuflate, oarecum la fel cum amscris De la latinã la românã. L-amavut ºi îl am la suflet pentrugenerozitatea cu care îºi expuneaideile. L-am comparat odatã cuPierre Larousse, care ºi-a pus caemblemã a dicþionarului sãu „Jesème à tous vent”. L-am cunoscutîn primul an de facultate; el veneasãptãmânal la Bucureºti, unde erafiica lui, ºi trecea pe la Institutulnostru al cãrui director era D.Macrea. Nu-mi amintesc exactcând, aflând cã sunt bihorean, mi-a vorbit despre ancheta sa la Roºia(punctul 310) pentru Atlasullingvistic român. M-a surprinsmemoria sa excepþionalã ºi umorulcu care relata întâmplãri dinanchetã. Cel mai mult mi-a vorbitdespre intonaþia din acel sat izolat,aflat la vreo 20 de kilometri deBeiuº. În toamna lui 1952 amdevenit preºedinte al Cerculuistudenþesc de lingvisticã ºi amprezentat prima mea comunicareºtiinþificã despre Graiul din ValeaCriºului Negru, pentru care l-amconsultat, în primul rând, pePetrovici. Mai am ºi acum lucrareaîn manuscris: se vedea cã eramabia în anul II! Era în perioada cândPetrovici îºi publicase cele douãarticole celebre despre corelaþiaconsoanelor. Într-o zi mi-a propussã merg cu el la Drãguº, undefusese semnalat u final în cuvinteca facu, capu. Eu îl puteampercepe, fiindcã era ºi la mine, laVaºcãu (eu nu l-am pronunþatniciodatã în copilãrie, deºi îl potreproduce ºi azi). Rosetti, la careeu lucram, nega existenþa acestuisunet. Am stat o zi la Drãguº, ºi -ufinal apãrea la toþi vorbitorii, petoate... gardurile, cum s-ar zice. „Ei,îl auzi ?” spunea Petrovici. „Rosettizice cã nu existã.” Dupã câtvatimp, Petrovici mi-a propus sãscriem împreunã un articol despresituaþia de la Drãguº. Eu totîntârziam sã dau un rãspuns. Într-o zi, râzând (nu supãrat!), mi-aspus: „Te înþeleg.” Din când în cândîºi aducea aminte de Drãguº ºirâdeam amândoi. A fost la Drãguºcu un alt coleg de la Cluj, cu care

53

a scris articolul propus mie. Nu m-am supãrat!

Întâlnirile cu el aveau loc dupã-masa, la ora 6, într-o camerã pecare o folosea ca birou, la o rudã asa. ªi astãzi când trec pe lângãaceastã casã de pe strada Traiannr. 187, mã uit la geamul de la parterºi îmi aduc aminte de figura lui, deochelarii rotunzi cu rame subþiri ºi,mai ales, de surâsul sãu. Locuiamrelativ aproape, pe strada PopaRusu, aºa cã renunþam la orice,când mã chema la telefon cueternul: „Poþi trece pe la mine?” „Lace te-ai mai gândit?” sau „Ce-aimai citit?” erau întrebãrile cu caremã întâmpina. Asculta cespuneam fie privindu-mã cuatenþie, fie cu capul sprijinit întreambele mâini, parcã dormitând.Una dintre cele mai mari satisfacþiiºtiinþifice ale mele am avut-o într-oastfel de întâlnire cu Petrovici, lasfârºitul anului 1963. Schiþasemun articol despre evoluþiageminatelor în limba românã, pecare l-am mai pomenit aici. Amînceput sã-i prezint planul; cândam ajuns la jumãtatea expunerii,parcã trezit din somn, mi-a spus:„Stai!” ªi a continuat sã dezvolteideile mele, ca ºi cum le-ar fi cititundeva dinainte. Am fost amândoiîncântaþi: el, cã am gãsit o soluþiecovingãtoare, iar eu, cã produsulminþii mele fusese ireproºabil. S-aoprit din veselia lui, spunându-micu o privire plinã de subînþelesuri:„Sã vedem ce o sã spunã Rosetti.”(Explicaþia mea era diferitã de ceaa maestrului meu Rosetti.)

Termin cu prima parte aîntrebãrii dumneavoastrã: E.Petrovici mi-a schimbat, într-un fel,destinul ºtiinþific, fiindcã mi-asemnalat existenþa unei familii deevrei spanioli la Bucureºti. Cu elam fãcut primele anchete asupraacestui idiom, în familia cuscrilorsãi. Pe baza rezultatelor acestoranchete am scris o tezã despaniolã, am devenit hispanist.Când am publicat lucrarea, amînchinat-o memoriei lui.

- Când vorbiþi despre buniciiDumneavoastrã din partea tatãlui,o faceþi, am observat, nu doar cumult har, ci ºi cu mult suflet, semncã prezenþa lor a lãsat urme adânciîn alcãtuirea Dumneavoastrã

lãuntricã. Mai aveþi acum, laBucureºti, acele clipe desingurãtate, când v-aþi putea gândila ei? Cu ce impresii vã maiîntoarceþi azi din locurile copilãrieiºi tinereþii?

- Bunicul meu, preotul VasileSala, a fost primul meu model înviaþã. Nu mi-a spus niciodatã sãfac ce fãcea el, dar îl vedeam cumstãtea toatã ziua la un mic birou,unde citea tot felul de cãrþi, ziare,reviste, din care extrãgea diversenotiþe. Am aflat de la el cã, înregiunea Vaºcãului, sunt poeziicare nu existã în alte regiuni ºiceva care era mai important: cãsunt cuvinte care nu circulã în altepãrþi. Mã uitam cu mult interes labiblioteca lui. Nu vreau sã stricportretul pe care i l-am fãcut, luândacum unele imagini de acolo, dupãcum nu vreau sã stric portretulfãcut bunicii mele. Din pãcate, numai existã nimic din ce a fost: casaa fost dãrâmatã, în locul ei a apãrutalta, biblioteca a dispãrut, nuciiimenºi din faþa casei nu mai existã.În Vaºcãu nu mai am pe nimeni,aºa cã tot ce mi-a mai rãmas esteamintirea, pãstratã într-unul dinfiºierele cele mai ferecate alesufletului meu; dar am în oricemoment cheia cu care îl potdeschide. Tatãl meu spunea cã amde la Moºu (aºa-i spuneamBunicului) pasiunea pentru citit ºidarul de a scrie. (N-am însã darulde a spune poezii, pe care îl aveael, când se întrecea cu þãranii ºinanele din jurul Vaºcãului, veniþi latârg.) Bunicul a fost cel care m-apurtat în lumea minunatã acuvintelor, chiar ºi dupã ce a plecatdin lumea noastrã.

- Cum vi se pare lumea în caretrãim? Este ea adecvatã omuluisau, mai degrabã, contribuie laalienarea lui?

- Lumea în care trãim estediferitã de cea despre care mi-auvorbit profesorii mei. Este o lumegrãbitã, dornicã sã obþinã rezultate(de cele mai multe ori materiale) cuun efort minim. În ºtiinþã acest lucrunu este posibil. Existã premisa dea se termina, abia în anul 2009,lucrãrile care au fost proiectateîncã din secolul al XIX-lea, de la

înfiinþarea Academiei Române (mãgândesc, în primul rând, ladicþionarul tezaur al limbii române);mã bucur cã am participat, vremede o jumãtate de secol, la aceastãmuncã imensã ºi cã pornim acumla alte proiecte de anvergurã. Îndomeniul lingvisticii au început sãaparã tineri pasionaþi, care trebuieajutaþi sã vadã ce se întâmplã ºiîn alte þãri. Perspectivele sunt însãmai sumbre dacã ne referim laistoria limbii, fiindcã interesul pentruacest domeniu a scãzut în toatãlumea.

- Ce vã preocupã, în clipa defaþã, sub raport lingvistic ºicultural? Dar, mai ales, aº vrea sãridicaþi la rang de principiiexperienþa Dumneavoastrã deviaþã ºi s-o închideþi în cuvinteleunei profesiuni de credinþã.

- Acum câþiva ani, când mi s-aacordat primul titlu de „doctorhonoris causa”, la Universitatea deVest din Timiºoara, am spus cã ampus multã pasiune în tot ce amfãcut în viaþã, inclusiv în lingvisticã.Cu aceeaºi pasiune voi continuasã mã dedic lingvisticii pânã lasfârºit.

- Vã mulþumesc pentru timpulacordat !

T. Tihan

54

...ªi totuºi existã o „Atlantidã”:sufletul nostru în trecereatimpului, cãderea în adâncurilesale... Atlantida, mon amour...

*Stãm în umbra Cuvântului.

Suntem umbra Cuvântului. Aunuia singur Cuvânt – Cer ºiPãmânt. – Între cer ºi Pãmânt,suntem Cer ºi pãmânt.

*Toatã viaþa noastrã o ducem

între Scylla ºi Charybda,începutul ºi sfârºitul. Am scãpatde Scylla, ne aºteaptãimplacabilã Charybda. Revanºade la Charybda.

*Pe când se afla în Grãdina

Raiului, Adam a rupt o frunzã dinenigmaticul Pom. De atunci, înfiecare an, cad frunzele („ºi cadca de departe” – vorba lui Rilke)în toate grãdinile Pãmântului,peste vieþile noastre. – Dacã nucumva „frunzele” suntem chiarnoi. – Sau mai degrabã suntempãmântul?

*Dacã (ne-) am privi existenþa

ca limitã într-o succesiune delimite, am înþelege în sfârºit cã afi înseamnã a supravieþui!

*- Ce se întâmplã? îl întrebarã.- Mai nimic, numai cã nu mai

încap de mine însumi, rãspunse.*

Viaþa noastrã – „pasul”eternitãþii în ritmul destinului.

*Nu mai am nici amici, nici

inamici – gândea bãtrânul, suntliber. Nu cumva s-a omis pe sine?

*Acela care nu îl înþelege pe

Schpenhauer atunci când a spuscã preferã societatea câineluicelei a omului, nu îl înþelege nicipe filosof, nici pe câine, nici peom ºi atunci: cum s-ar maiînþelege pe sine însuºi?

*Privind particularul – mediul în

care trãim –, fatalmente limitat ºiastfel efemer –, starea de spiritdominantã poate sã fie, legitim,decepþia; punând înainteuniversalul, un efect similar estecapabil sã provoace constatareacã universalul existã în mod realnumai „în ºi prin” acest paticular;dar ºi – reconfortant – cã prinasemenea fel de a fi universalul„salveazã” oarecum particularul,înnobilându-l. Fãrã a mai vorbi defaptul cã „universalul pur” existãnumai în spiritul omului. Avemastfel aceastã perspectivã:întoarcerea la noi înºine, la spiritulnostru. Care, trãind experienþa,transcende unindu-le oarecum,extremele ontologice (particularulºi universalul) pe care le exprimãºi pe care, astfel salvat, le„suprimã”. Este condiþia „trestiei”pascalian gânditoare. Între apamereu trecãtoare ºi piatra eternstãtãtoare. Piatra pe care, cutimpul, apa o duce totuºi la vale,spre mare. Iar ceea ce a dãinuieeste trecerea...ªi „piatra” –„stânca”, aceea din suflete,mântuitoare.

*Odinioarã citeam pe toate

uºile: „Intrarea interzisã”; acumpeste tot un singur cuvânt:„Ieºire!”

- De unde? Încotro? Pânãcând?

*La o rãspântie l-am întrebat pe

cerºetor (unul autentic, un mutilatal destinului) ce este fericirea. Elm-a privit cu mirare, apoi mi-arãspuns – cu o lacrimã ºi mi-asurâs. Aceasta sã fie fericirea,mi-am zis: o mirare, o lacrimã, unsurâs?...

*Pilda copacului: pentru a te

ridica spre cer, trebuie neapãratsã creºti din pãmânt. Pãmântul –partea noastrã de real, cerul –partea noastrã de ideal.

*Când ne-am pierdut copilãria,

am pierdut un regat; când nepierdem idealurile ºi speranþele,pierdem un imperiu; când ne vompierde ºi viaþa, vom pierde întregUniversul.

- Ori mai degrabã ne pierde elpe noi?

*

Adeseori apreciem valoarea aceva (sau a cuiva) dupã ce acelceva (sau cineva) nu mai existã.Sã fie aceasta un fel de virtute avidului care ne aratã preþulexistenþei?

*„Sapã numai, sapã, sapã/

Pânã dai stele-n apã” (L. Blaga).Iatã cã pentru a percepe lumina,inclusiv aceea stelarã, estenevoie de noapte, de cât maimultã noapte, aºa ca spre avedea ziua stelele în adânculfântânii. Nu cumva îi este dat ºispiritului nostru sã reeditezemereu o asemenea dramã –învingãtoare?

*Ceea ce este imanent nu este

neapãrat ºi iminent. Dimpotrivã,se pare cã sporul în imanenþãconduce la o îndepãrtare deiminenþã. Dacã ar fi astfel ºi cunoi care purtãm în sinele nostru,ca imanenþã, neantul...

*Filosofie: ceva între dorinþa de

a fi pretutindeni acasã (Novalis)ºi nostalgia de a nu fi acasãnicãieri.

*...Un peºte mãnâncã un

vierme, omul mãnâncã peºtele,la rândul sãu omul, stãpânul firii,este mâncat de vierme...(W.Shakespeare). Sã fie acestablestemul firii, tributul pe carefiece om i-l plãteºte prin speciacea mai ignorabilã a ei?

*Biografie. Ne-am ivit între

aceste dealuri colorate cu vii ºilivezi, plânse cu lacrimi derouã...Niºte vãi ºi pâraie ne varsãîn Târnavã, aceasta în Mureº,Mureºul ne duce în Dunãre,Dunãrea în mare... iar marea, deadâncã ºi albastrã ce este, ne varidica la cer – fiecare la steaualui. A fost odatã ca niciodatã...Dacã nu s-ar povesti, poate cãnici nu ar fi...

Eugen S. Cucerzan

ª

RRRRRevansaevansaevansaevansaevansade lade lade lade lade la

CharybdaCharybdaCharybdaCharybdaCharybda

,

55

Locul librarului l-a luat azivânzãtorul de carte. Ier i ,librarul era un om de carte, cudragoste ºi pasiune sincerãpentru meseria, menirea sa.Un om care ºi citea, nu doarvindea cartea, un om careiubea cartea ºi o prezenta cuvizibilã cãldurã ºi generoasãprofesionalitate, dar ºi clien-tul c o n s t a n t a l l i b r ã r i i l o r.L i brarul explica rãbdãtor ºidocumentat, ce conþine cutarecarte, de ce o recomandã, cinee autorul , ce succese sauprobleme cu cenzura a avut,ce a mai scr is. Of ic ia unserviciu profesional de bunãcal i tate, fãcea impl ic i t unserviciu omului, cãrþii, culturii.Un librar care iubea carteaºi cititorul avea o sumã deoameni care- l cãutau, î lconsultau, îl preþuiau.

Azi, datoritã “democraþiei”rãu înþelese, lucruri le s-auschimbat radical. A dispãrutl ibrarul , locul lu i l -a luatvânzãtorul de carte. Audispãrut marile librãrii, au fostsilite sã plece în bejenie dinsedi i le de centru. De ce?Banul dicteazã noii stãpâni, noiipatroni , e i º i nefer ic i taeconomie de piaþã (nu ea ne-aaruncat oarbã în cr izaeconomicã cumplitã de azi?)ne spun de ce avem nevoie, cene trebuie ºi ce nu! Afacerea esuveranã. Librarii vând cãrþi –evident, nu toþi – la fel catovarãºii lor care vând cartofi,legume sau haine vechi.

Vânzãtorul e mereu obosit,blazat, rar te întreabã câte unulce doreºti, stau ca niºtecondamnaþi la tãcere printrecãrþi, ce sunt pentru ei reci,strãine, o pacoste chiar. Rar eºtiîntrebat ce cauþi, ce carte ai dori!Când întrebi tu, client, eºti trimisla casã, unde se plãtesc celecumpãrate. Aceeaºi resemnare,acelaºi plictis. Întrebi de o carte,casieriþa bate clapelecalculatorului ºi îþi spune sec:

“Nu am avut cartea”. Dacã ainoroc ºi cartea ce o doreºtiexistã, eºti trimis înapoi lavânzãtoarea care se ofileºteprintre gondole ºi cãrþi. O întrebiunde poþi gãsi cartea ºi ea ara-tã, cu un gest vag, locul pe undes-o cauþi... “Cãrþile bune se vândde la sine”, mi-a spus un ºefuleþal unei librãrii. “De asta se vândpe lângã sau cu ziare?!”, amsubliniat trist. Într-o mare librãrie,la intrare, stau numai autoristrãini, cei la modã, apoivedetele noastre de televiziune

ºi mai la coadã gãseºti ºi cevascriitori români. În spate se aflao gondolã pe care scria: Autorilocali! Cum vine asta? Cãrþilocale, cãrþi centrale, autoricentrali ºi ei?!

La Cluj-Napoca exista o li-brãrie (George Cosbuc) în plincentrul oraºului. Denumirea eis-a schimbat la voia regimurilor,dar nimeni nu a desfiinþat-o: niciîntre cele douã rãzboaie mon-diale, nici sub Diktatul de la Viena,nici sub comuniºti. A desfiinþat-o“democraþia”, economia de piatã,haosul. Port în suflet durereadispariþiei a încã unui locaº sfântal cãrþii. Au dispãrut librarii,dispar ºi librãriile. Ce frumosprogres!

Viorel Cacoveanu

Unde sunt librarii deUnde sunt librarii deUnde sunt librarii deUnde sunt librarii deUnde sunt librarii deodinioara?odinioara?odinioara?odinioara?odinioara?

)) )))

56

TEATRU

Talk-show cu Richard al III-leaAdrian Þion

De la montãrile în dulcele stilclasic, unde se situa încã Richardal III-lea al lui Dan Nasta, la operarock a lui Sorin Misirianþu de laNaþionalul clujean, avându-l înfruntea distribuþiei pe DanChiorean, e o distanþã uriaºã cepune în evidenþã multiplele formede metamorfozare prin care poatetrece un subiect de impact asupramentalului omului contemporan.Ne-a fost dat s-o mai vedem ºi peasta: teatrul elisabetan turnat întehnologie video. De ce spun asta?Pentru cã istoria sângeroasã aAngliei, din perioada secolului alXV-lea, pusã în paginã magistralde marele Will, mai face o cotiturãîndrãzneaþã spre actualizare atuncicând trece prin mâna sau prinviziunea lui Tompa Gábor. Oactualizare sau o acutizare asubiectului? Fiind vorba despre unregizor stãpân pe arta inovaþiilor,aducerea lui Richard al III-lea într-un talk-show de televiziune nici nupare o grozãvie. Gândind prinaceastã grilã spectacolul,supralicitãrile postmoderniste nuîntârzie sã aparã.

Avem mai întâi o sugestivã scenãvizualã care ne duce cu gândul lasecvenþa genialã din Dictatorul, cândcelebrul ºi sublimul Chaplin se joa-cã în biroul sãu cu globul terestrutransformat în balon. Ciupit cudegetele, îmbrâncit cu cotul saucu fundul. Dictatorul þinteºte sãpunã stãpânire pe întregul glob.Prologul din spectacolul lui Tompane prezintã un superb top-modeljucându-se la fel de elocvent cu ocoroanã, simbolul putrerii absolutespre care þinteºte Richard, ducede Gloucester, imagine expre-sivã sub care se înscrie întreagap r o b l e m a t i c ã a p i e s e ishakespeariene.

Tompa ne introduce treptat într-un straniu mauzoleu al ororii, spaþiusinistru, ornat cu o mulþime decadavre expuse ca trofee alecruzimii ºi crimei. Acþiunea pieseiavanseazã printre acestea în pas

macabru, înmulþindu-le. O muzicãhârºâitã ne atrage atenþia asupraplanurilor diabolice ale lui Richard.Frumosul (la chip) ºi plãpândul (latrup) actor Bogdán Zsolt în rolul luiRichard reuºeºte sã întruchipezesluþenia caricatural extrapolatã apersonajului-monstru. Din tablourilevremii chipul lui Richard al III-lea nue aºa de urât precum rezultã dinpiesa lui Shakespeare. Miºcãrile luide handicapat sprijinit în cârjestârnesc dezgustul, nu milã. El nue Richard cel cocoºat, ci Richardcel schilod. I se mai adaugã ºi oprotezã pe corp. Aschimodia astapoate rãsturna dupã bunul sãu placîntortocheatul curs al istoriei?Nevolnicul ãsta (în aparenþã) poatesta în spatele atâtor crime?

Richard e instrumentul Satanei.Nebunul regelui (Kántor Melinda)batjocoreºte hazliu imagineasinistrului Richard. Voinþa luiRichard se impune, instaleazãteroarea, ºterge totul din calea luispre ascensiune. Suntem înpivniþele uneltirilor criminale iniþiatede acest pretendent la glorie ºi latronul Angliei, teritorii tenebroase,luminate cinic de spectrul morþii.Hidoºenia personajului apare astfelîn întreaga ei monstruozitate. Cândtrebuie sã se arate mulþimii (scenaîncoronãrii transmisã în direct la tv),urcã din întunecimea pivniþelorconspirative în lumina reflec-toarelor, desigur, cu masca surâ-zândã a onestitãþii desãvârºite pefigurã. Trimiterea spre subteraneleconjuraþii ale puterii din istoriatrecutã sau prezentã e limpede.

Decorul pune accent petransparenþa crimei. Sicriul cuGeorge, duce de Clarence, etransparent, din el sare însuºiRichard ca sã bage groaza în ceioripilaþi deja de crimele sale.Cadavrele sunt expuse în vitrine,liftul ce-l urcã în rang pe avidul deputere Richard e ºi el transparent.Cabina telefonicã de unde setransmit mesaje secrete etransparentã. Totul la vedere.

Realizatoarea acestui cadru deexplicitare a mesajului esteCarmencita Brojboiu, constantacolaboratoare a regizorului. Apor-tul ei duce la limpezirea limba-jului scenic ºi la accentuarea rolu-lui jucat de vizual în decriptareasemnificaþiilor textului. O su-pralicitare cu efecte uºor comicemi se pare utilizarea telefoanelormobile, dar pânã la urmã ºifolosirea lor se integreazã însistemul de semne folosit de laun capãt la altul.

ªirul de blesteme ºi crime, deintrigi ºi suferinþe este prezentat cadezvoltãri complementare ale unorºtiri ºocante transmise la tv. Pe treiecrane aºezate în fundal informa-þiile curg reverberând în scene de ocruzime aparte, dirijate din umbrãde ºiretenia fãrã scrupule a luiRichard. Printre ºtiri sunt strecuratemomente dintr-un show cu top-modele. Încoronarea nu are loc laCatedrala Westminster, ci într-unstudio tv. Talk-sow-ul încoronãrii eîntrerupt de reclame, dupã cum seîntâmplã azi curent, prilej de aprezenta în englezã Teatrul Maghiardin Cluj, unde chiar ne aflãm spre avedea Richard al III-lea deShakespeare în regia lui TompaGábor. Cercul se închide lãsândurme adânci în conºtiinþa bulver-satã a spectatorului.

Cu excepþia unor mici exagerãridistonante, redundante pânã laurmã, spectacolul se menþine înregistrul unei mizanscene cudeferenþã faþã de text. Toateiluminãrile scenice vin din text, nusunt alipite acestuia în modartificial. Existã o coerenþã ºi oconstanþã în modul de a construiscevenþele piesei. Alunecareaîn vizual, în formele tot maiacaparante ale acestuia, nuajunge sã frizeze ridicolul, cãcibunul gust al regizorului cunoa-ºte mãsura ºi-l ºtie opri la timp,pentru a nu banaliza ceea ceShakespeare a înãlþat în mãreþiacuvântului.

57

Dumnezeu când a voit sãcreeze lumea, aruncã un voalpeste gloria sa ºi pe acest voalîºi proiectã umbra.

Kabbala

Depãºim Mãnãstirea SfântaEcaterina din Sinai ºi neavântãm în urcuº. Cãrarea,generoasã de altfel, ºerpuieºtespre vârful Muntelui Horeb. Înincinta mãnãstirii se aflã Rugularzând, iar pe vârful muntelui,spre care ne îndreptãm, Moisea primit Tablele cu cele zeceporunci. Camaradul meu dedrum era un intelectual înalt ºicu alurã sportivã, cu pãrulargintiu, ondulat ºi lung, care-iacoperea din când în cândfruntea ºi obrazul. Nu mi-aadresat nici o singurã vorbã decând am pornit, pãrând cufundatîn contemplare:

 - Ce este fericirea, mã întrebã

pe neaºteptate.- Seninãtate, îmi scãpã

cuvântul înainte de-a gândi. Am aºteptat o reacþie din

partea lui, în van. Avansam întãcere. Am continuat dialogul înmine însumi. Probabil cã ºi eldialoga în felul sãu. Mi-amimaginat ce-ar fi putut spune elºi m-am lãsat apoi prins înpropriul meu joc de întrebãri ºirãspunsuri:

 «O stare de contemplare,

deci? De confort spiritual?»«A cãuta binele, a-l realiza,

mai zic unii. A-þi satisface celecâteva nevoi relaþionale, zic alþii:de-a te putea exprima (despreidei, sentimente, credinþã,emoþii, acþiuni...); de-a te simþiauzit; de-a fi recunoscut aºa

cum eºti; de-a fi apreciat pentruceea ce eºti ºi ce faci; de-a filãsat sã creezi, de-a fi lãsat sãvisezi!»

«Sau de-a te apropia deDumnezeu?»

«Mai cu seamã asta, dar aiajuns prea repede la el. Aº fitentat sã rãspund cã adevãratafericire e starea de seninãtateatinsã atunci când ai con-ºtientizat faptul cã satisfacþiaabsolutã nu poate exista ºi cã,oricum, totul în lumea asta eimpermanent.»

«Sã fie asta adevãratafericire?»

«Nu ºtiu» – rãspunsei tot eu.

Treceam printr-un loc mailarg, uºor înclinat, unde, printrestânci ºlefuite, în preajma unorlocuinþe precare, erau „par-cate” o mulþime de cãmile,ce-ºi aºteptau clienþii. Unelestãteau ridicate, etalându-ºipicioroangele noduroase, alteleerau ghemuite, iar unele seodihneau întinzându-ºi pur ºisimplu gâturi le pe stâncileîncinse.

 «Atunci, ce este adevãrul?

Un adevãr absolut trebuie sa fiepermanent» – continuiam sã mãhãrþuiesc cu întrebãri.

«Oricum, rãspunsul nu maivine de la Bisericã. De când adispãrut autoritatea religioasã,omul a devenit singurresponsabil de drumul sãu. Aziel vrea sã se „realizeze”, nu sãse „salveze”. Se serveºte deTexte doar ca mediatori.Apeleazã la Tradiþie ca rezervorde sens, nu de „adevãr”. Facapel la o întorsãturã din Biblie.Bine ºi rãu, în ebraicã, se zice„tov vara”. Aºa e încetãþenitã

perechea de antonime: „tov”,bine ºi „ra”, rãu. Tot ce a fãcutDumnezeu în primele zile aleCreaþiei era bine, „tov”. Maiîncolo în Biblie se foloseºtepentru prima oarã termenul „ra”,însã el înseamnã „celãlalt, ne-adevãratul, irealul”. Deci,revenim la primul sens al lui„tov” ºi-i reajustãm înþelesul prinsimetrie cu „ra” ºi obþinem cãtoate momentele Creaþiei,lumina dintâi, erau „tov”, adicãadevãrate. Acelea reprezentauprezentul (etern), „realul”. Lumeanoastrã, în care ne miºcãmacum e, aºadar, „cealaltã”, efalsã, iluzorie.»

«Deci, dupã tine, adevãratãar fi numai starea de „luminã” dela facerea lumii.»

«Dar ºi lumina vãzutã deMoise la rugul arzând, la câþivapaºi de-aici. Realã, din punct devedere al percepþiei f izice,transcendentã ca semnificaþie.»

«Ce mai rãmâne din „adevãr”,atunci, lumii tangibile, raþionale?»

«Realul tangibil l-amextrapolat prin raþiune dincolode... „raþional”. De pildã, spredeosebire de numerele „raþio-nale”, care pot fi exprimate caraport a douã numere întregi,numãrul p, sau chiar rãdãcinapãtratã a lui 2, reprezentânddiagonala pãtratului (real!) delaturã egalã cu unu sunt ambele„iraþionale”, nu le putem scrie cuinfinitatea lor de zecimale.„Secretul” pitagoricienilor eratocmai faptul cã nu voiau sãse ºtie cã aceste numere„inexprimabile” violau devizacum cã Totul e în numere. La unmoment dat unora dintre acestenumere l i s-a spus „trans-cendentale” ºi s-a convenit cã,la un loc cu cele întregi, sã fieconsiderate, totuºi, „reale”! Înschimb, mai este numãrul „i”,rãdãcinã pãtratã a lui minus 1,care pentru matematicienirãmâne pur „imaginar” ºi nu„real”. În ciuda acestui fapt,numãrul imaginar intervine întoate formulele fizicii moderne,care trateazã (cu precãdere)contingentul!»

 Între timp apãruse valea pe

coasta cãreia urma sã urcãm ºi

MoiseHorea Porumb

Apus în Sinai

58

în flancul ei drept mi s-a pãrutcã zãresc piscul pe care nepropusesem sã-l escaladãm.Ulterior, dupã ce l-am depãºit,am constatat cã nu fusesedecât o colinã insignifiantã, caremasca adevãrata ascensiune.

 «Infinitul (matematic,

astronomic, teologic) „existã”?Neantul, vidul, au ele o existenþã„realã”? Dar sufletul omului,vehiculul intuiþiei ºi al iubirii,existã în mod real? Darsentimentele? Dar libertatea?Au toate acestea o existenþã însine? » – continuai.

«Libertatea ar fi, întâi detoate, conºtientizarea faptuluicã fiecare dintre noi suntemîmprejmuiþi de câte o frontierã.Mai bine ar fi s-o numim liberta-te de alegere. Libertatea re-prezintã însã mai mult decâtliberul arbitru ºi nu e vorba doarde frontiere! Existã libertatea decunoaºtere, dreptul de a-þiîndepãrta voalul ignoranþei,l ibertatea de a îndrãzni,l ibertatea de a at inge altenivele de realitate, dreptul de ate elibera de constrângeriletangibilului – e dreptul Per-sefonei care, odatã cuprimãvara, î l pãrãseºte peVulcan, iese la luminã, devineimponderabilã, îl regãseºte peDionysos în al ºaptelea cer.»

 Drumul devenise stâncos si

trebuia sã ne pãzim picioarele,cãci ne apãrea mereu câte unbolovan în cale. Întrerup tãcereacu o întrebare:

 - De ce crezi cã budiºtii duc

la templu flori de lotus, lemn desantal, ulei de opaiþ, tãmâie ºialte asemenea „consumabile /perisabile”? Petalele de flori sevestejesc, iar prin arderecelelalte ofrande se disipeazã.Ei fac asta tocmai ca sã se lasepãtrunºi de sentimentulimpermanenþei lucrurilor. Totuldin lumea realitãþii tangibile eimpermanent, iar, dacã ajungi sãresimþi ºi vacuitatea ºi in-terdependenþa fenomenelor,înseamnã cã eºti chiar aproapede acea luminã „adevãratã”,singura realitate permanentã.

Atunci eºti cu adevãrat „senin”.  Nu primesc nici un rãspuns.

Urcam calea, nu tocmaianevoioasã, de n-ar fi fost îndeºert ºi în pl in soare.Pornisem de la locul undeautorul Numerilor, împovãratdeja cu cei 80 de ani ai sãi (40la curtea lui faraon ºi 40 pãstorla oile socrului sãu în Madian),vãzuse rugul arzând. Pãºindpe pãmântu l s fânt º i în tâ l -nin-du-L pe YAHVE  deveniseconºtient, cu teamã ºi respect,de destinul sãu, de misiuneace-i fusese rezervatã.

 «- Crezi în destin, în „destinul

luminos” al omenirii? – suntîntrebat pe neaºteptate. Dialogula continuat apoi prin viu grai.

- Sã accepþi ideea unui destinal omenirii, fie el ºi luminos, arînsemna sã faci apologia lumiide azi. Ar însemna sã crezi cãea evolueazã conform unui planstabilit dinainte. Dac-ar fi aºa, arînsemna cã toate relele dintrecut, precum ºi cele care orveni, vor fi fost justificate prinperspectiva viitorului. Existã,desigur, un „Principiu” primordialcare a reglat cele 15 constantefundamentale precum ºicondiþiile iniþiale care au permis„naºterea” Universului, a celorzece miliarde de galaxii a câtezece miliarde de sori,înconjuraþi, sã zicem, de câtezece planete fiecare, dintre careuna e a noastrã (ºi n-o fi unicalocuitã!), condiþi i care auîngãduit ca din „materie” sã fiizvorât viaþa ºi inteligenþa ºi careau jalonat ºi fãgaºul evoluþieilor ulterioare. Mai departe,rãspunzãtor e doar omul, culiberul sãu arbitru.»

 De la cotiturã vedeam, dacã

ne uitam în jos, o depresiunenisipoasã, mãrginitã de stânci,locul taberei unde, dupã ieºireadin robie ºi prima rãtãcire îndeºert, cãlãuzitorul biblic îºipãrãsise compatrioþii ca sã urcepe Munte. Acolo, în vale, lãsaþide capul lor, oamenii uitaserãrapid de cele sfinte ºi seînchinaserã idolilor, viþelului deaur.

«- Dar destinul lui Moise?

- Sã vorbim, mai degrabã, deviziunea lui Moise! El a înþelescã o religie, mai ales dacã eprofundã, nu trebuie sã rãmânãrezervatã doar unor aleºi. Deunde nevoia imaginii simplificatea Dumnezeului-bãrbat, aspru ºinemilos, ºi episodul cu TableleLegii, favorizat de incidentul cuviþelul de aur.»

 Un beduin ne însoþea încã de

la începutul drumului, ducândde dârloage douã cãmile,sperând sã abandonãm urcuºulpe cont propriu ºi sã apelãm laserviciile lui. Panta devenisemai abruptã ºi poteca seîngustase. Soarele bãtea dejapieziº. Omul era pe punctul de-ane pãrãsi. Voia sã ajungã jos peluminã. A întâlnit, însã, doiîntârziaþi care se poticniserã laurcuº – era vorba de odenivelare de numai 1300 demetri! – ºi care erau gata sãabandoneze ºi ei, tocmai cândse vãzurã salvaþi. S-au cocoþatpe cãmile ºi atunci amdescoperit uimiþi cum puteauacestea sã se caþere, docile,chiar ºi pe pantele cele maiabrupte! Noi ne-am bucurat cãnu vom fi singuri pe culme.

 «- Se crede cã primele Table

primite de Moise erau cele aleCunoaºterii. Evident, neme-ritate. Au fost distruse într-un(pretins?) acces de furie. Eranevoie, mai întâi, de o sim-plificare atât a rânduielilor dinlumea de jos , cât º i aaccesului la spiritualitate. Deunde ce-a de-a doua versiunea Tablelor. Cele zece porunciuimesc prin aceea ca sunt„ terest re” , cã abordeazãsi tuaþ i i eminamente la ice.Respectând un numãr deprecepte dezarmant de clareºi simple, omul e eliberat depovara imensã a unornimicnicii potenþiale. „Domnul,Dum-nezeul nostru, a încheiatcu noi un Legãmânt la Horeb”(Dt.5:2) tocmai ca sã-i rãmânãomului timp sã se desprindãde cotidianul meschin, spre ase apropia de zeul unic, sã-idescopere mai mult decâtsimpla trãsãturã despoticã.»

59

 Aºa cum am nãdãjduit, amprins apusul soarelui pe vârfulSinai. Vedeam o mare rãvãºitãde creste stâncoase. Globulincandescent se cufunda ma-iestuos în valurile încremenite.Urmãream cum descreºtealumina, cum îºi proiecta pe cer,cu încetinitorul, toate nuanþele,în fine cum îºi dãdea pânã laurmã ultima suflare.

 «- Egiptenii o au pe Nut. Zeiþa

înghite soarele în amurg, astrulcãlãtoreºte prin trupul ei petimpul nopþii, apoi renaºte îndimineaþa urmãtoare. De cescarabeul era atât de venerat înEgipt?

- Ei bine, când se culcã, elîncepe o galerie ºi intrã sub nisip.A doua zi, ca sã iasã, îºi continuãgaleria, împingând nisipul ºi tot ceare în faþã, ºi iese prin altã parte,la fel ca soarele care-ºi facedrum prin corpul lui Nut. Deciscarabeul simbolizeazã energiace face ca soarele sãcompleteze ciclul nocturn.Moartea soarelui are loc înfiecare searã, urmatã dereînvierea ºi înãlþarea lui pe boltã,a doua zi, mai radios ca oricând.Acelaºi lucru li se cere oamenilorprin cele zece porunci: „moartea”mizeriilor umane, desprindereade terestru, înãlþarea spre cer.Scarabeul, la egipteni, Moise cuLegile, la evrei, transmit acelaºimesaj.»

 Pe culme se aflau mai mulþi

oameni decât ne-am aºteptat.Se pregãteau sã se întoarcãînainte de lãsarea întunericului.κi pregãteau lanternele defrunte: în zonele meridionale,noaptea cade repede. Noine-am hotãrât sã rãmânem pemunte, ne-am fãcut un culcuºîntr-o grotã, la câteva sute demetri mai jos. Aºa am putut sãvedem a doua zi ºi rãsãritulsoarelui. Munþi i Sinaiului ,aceiaºi ca seara trecutã, cucrestele venind din toate pãrþile,se umplurã încet cu luminã. Amdescoperi t cã parcursulsoarelui e perfect simetric, cãcisuccesiunea de culori alecerului a fost, în sens invers,aceeaºi! Viaþa ºi moartea

astrului, iar, prin extrapolare,viaþa ºi moartea, în general,urmeazã una alteia cu o simetrieperfect circularã!

 «- Cercul de razã infinitã, cu

centrul pretutindeni, simboli-zeazã dumnezeirea. De-acoloEl vede tot. ªarpele ce-ºimuºcã coada simbolizeazãcontinua reînnoire, creaþiacontinuã. Gãsim ºi aici aceeaºisimetrie circularã, aceeaºisuccesiune ºi evoluþie a vieþii ºia morþii.

- N-a fost marºul împrejurulcetãþii Ierihonului un parcurscircular, simbolizând, tot aºa, orenaºtere, un nou început?!

Moartea lui Moise pe creastamuntelui Nebo, înainte capoporul sã pãtrundã în þarapromisã – ca o etapã obligatorieînaintea renaºterii ce va sãurmeze!»

 Revenim în vale. Coborârea

e mult mai uºoarã. Ajungem laMãnãstirea Sfânta Ecaterina,austerã ºi totuºi luminoasã ºiprimitoare, în ciuda zidurilor ei defortãreaþã.

 «- Curios cã Sfânta Ecaterina

a fost martirizatã prin masacrare,dar, la fel ca lui Osiris, cu câtevamii de ani în urmã, i s-a refãcutintegritatea atunci când a fostpusã în mormânt.

- Asistãm, ºi aici, la reiterarea(circularã!) a aceluiaºi mit!»

 Depãºim mãnãstirea ºi

continuãm sã coborâm.(Mãnãstirea însãºi e laaltitudinea de 1000 de metri).

 «- În felul nostru, fiecare

trãim moartea ca o realitate defiecare zi – spun. Vãzutã pefundalul tuturor reînnoiri lorciclice despre care am vorbit,ea ar trebui sã ne incite tocmaila evoluþie ºi înãlþare perpetuã.Sau, eventual, la o re-orientarespre noi înºine – spre centrulpropriului nostru cerc. „Nici unadãpost nu e mai liniºtit decât

cel care-l gãseºti în propriul tãusuflet” – îl citez pe împãratulfilozof Marc Aurel.

- Din pãcate – mi serãspunde - filozofia nu se ocupãdecât cu probleme „ultime”, nuºi „intermediare”, precumPuterea sau Erosul. Dacã deþiiputerea, chiar dacã nu poþideveni un zeu, poþi decide totul,ca ºi el. Iar dacã nu eºti în staresã te cunoºti pe tine însuþi, sprea-þi controla soarta, poþi, celpuþin, sã ai impresia cã decizi tusoarta celorlalþi!

- Constat cã eu am rãmasîncã acolo sus, dar cã tu airevenit deja pe pãmânt !»

Cluj-Napoca, 9 iulie 2009

Mãnãstirea Sf. Ecaterina

60

Un festival de muzica vecheElena Maria ªorban

)) )))

Numai opulenþa paradisiacãa fructelor poate reda ceea ceam trãit, ºi în aceastã varã, laFestivalul de Muzicã Veche dinMiercurea Ciuc. De aceea, amoptat sã fac o cronicã în stilulAnotimpurilor de Arcimboldo,unde fiecare formaþie, interpretsau concert sã fie sugerate deun anume fruct. Ca ºi la pictorulsuprarealist din Renaºtere,sunt relevante nu numaiaspectele vizuale, dar ºisugestiile de arome ºi gusturi...ºi , mai ales, efectul deansamblu, acela de belºug. Iarepitetului de paradisiac î iaparþine ºi ideea gratuitãþii –fiindcã în realitatea cotidianuluinostru mercantil, aºa ceva seîntâmplã prea rar… Gratuitate,

belºug, paradis – iubire.Violonista Ulrike Titze : o

muzicianã tonifiantã, deopotrivãîn muzica de camerã sauorchestralã – de aceea, aceleformaþii pe care le conduce, leasociez cu fructele bogate în fier.Orchestra de camerã Ciuc, cu uncoº bogat de afine… aºa multeºi bune, cum se culeg ºi se oferãpoftei drumeþilor, de gazdele dindepresiunea Ciucului…, iarformaþia cameralã, fãrã nume, cucare a cântat programul baroc

francez Les sons harmoniques,alãturi de Guido Titze (oboi),István Csata (viola da gamba) ºiPaul Cristian (clavecin), a fostaidoma unui deliciu de mure –echilibrat, suculent.

Boabe de zmeurã au fostsavuroase în concertulbucureºtenilor din formaþiaLyceum Consort – un programdin Psalmii Reformei franceze,puºi pe muzicã de ClaudeGoudimel, încadrat, ca înminiaturile codicelor de epocã, devrejuri dintr-un manuscris alReformei transilvane; vociomogene, piese egale – fiecarecu savoarea sa.

Îmi pare cã etimologia la smeurºi la smochinã ar fi înruditã… deaceea, de la primul concert al

Festivalului, cu Lyceum Consort,trec la ultimul, cu EnsembleRenaissance, din Belgrad. Unprogram din tot bazinulmediteranean – spaþiu dominatde smochini, de la iberici labalcanici –, cu muzicã de peparcursul a cinci veacuri. Flaute,cavaluri, sopranã, viele, lãute ºicâte ºi mai câte culori: dulceaþãcu seminþe ce þi se topeºte îngurã…

Passeggio, cu dansurirenascentiste, aduce muzica ºi

coregrafia împreunã, ca miezuride nucã, simetrice, sãþioase…Mai pe la final, încã un ansamblu,însã de învãþãcei, tot clujeni (cidoar cu muzica înregistratã) –dansuri renascentiste, ca alunelede pãdure, cu copiii dinDargason… Caise dulci,cãrnoase, care trebuiesc supte,iar sâmburii, sparþi, pentru aajunge la miezuri ca migdalele –piesele cântate de ansamblulMusica Historica din Budapesta,ale trubadurilor tuturor neamurilormedievale, cântece ascunzând,uneori, viguroase dansuri…

Ansamblul Codex din SfântuGheorghe, cu un programaniversar Haendel, aduce gusturiºi culori de coacãze, roºii, albe,negre, prin volute de flaute ºicorzi, prin acorduri graþioase declavecin – cu Ignác Filip, ÉvaMálnási, Lászlo ºi Éva Kovács,Csaba Adorján, Zsombor Lázár,Paul Cristian… Apoi La Follia dinTimiºoara picteazã transparenþavoluptoasã a ciorchinilor destruguri, albi ºi negri, adicã dinBarocul timpuriu ºi Barocul înaltitalian, unde boabele sunt dansuriori variaþiuni ostinate, pe carevirtuozitatea violonisticã, ateorbei, violoncelului baroc,clavecinului – Codrin ºi DianaEmandi, Andrej Jovanic, CiprianCâmpean, Erich Türk – le roadecând delicat, când cu forþã,zdrobindu-le sâmburii…

Hortus Musicus din Tallin nupoate fi decât un diospiros, ceamai moale ºi mai dulce carne defruct, un ansamblu aparte,oarecum exotic în peisajulmuzicii vechi europene…,ansamblu de 10 bãrbaþi, în carevioara lui Andres Mustonen estefibrã ºi patimã, totul mistuindu-seîn adâncurile fiinþei degustãtorilorsãi.

Flauto Dolce, trei flaute drepteºi vocea dulce a sopranei MihaelaMaxim – dulceþuri prunatice, cuaromele proprii livezilor noastre,care parcã, vorba cântecului, ardºi frig… ªi încã alte poame

Ansamblul clujean de dansuri istoricePasseggio

61

autohtone: merele ansambluluiCollegium din Carei ºi pereleaduse de Kajoni Consort dinBaraolt – adicã, piese dinmanuscrise transilvane, majo-ritatea, de conþinut religios:consistente ºi cumpãnite; dar ºifrãguþe aromate ale ºcolarilorSchola Cantorum, din Lupenii deHarghita.

Într-o singurã searã, în curteacastelului Miko: lautiºti ca

cireºele cãrnoase, experimentaþiiTamás Kiss Kobzos (Budapesta)ºi Endre Deák (Carei) orichitariºtii-viºine firave, duoul maineîncercat, dar cu farmec propriu,Olivia Iancu ºi Claudiu Lobonþ(Bucureºti).

Un ciorchine greu de banane– tuburile de orgã, sub mâinile ºipicioarele lui Erich Türk –, la unospãþ luxuriant adecvat pentrustylus fantasticus al Barocului Fotografii de Gyula Ádám

În urmã cu aproape un an,pictorul septuagenar AureliuRãzvan Ionescu aducea, în galeriaBibliotecii Centrale Universitare,mãrturia „cãlãtoriilor“ sale recente– universul cartografiilor afective –într-o expoziþie personalã de zilemari. O adevãratã sãrbãtoare,perceputã de cãtre breaslã, publicºi, deopotrivã, de cãtre specialiºtidrept confirmare a consecvenþeisale în atitudine ºi în gânduri.

În peisajul artelor contem-porane, pictura lui RãzvanIonescu are, de altfel, reputaþiadistincþiei tematice, aceea a unuiteritoriu cu care se identificã, princare se impune fãrã ostentaþie, ºicãruia timpul nu i-a afectatprospeþimea, dinamismul, ele-ganþa compunerilor ºi rafinatulspectacol cromatic.

Veronica Marinescu

german, rafinamentelor francezeale epocii ori galanterieitransilvane, întârziate cu unsecol...

O echipã organizatoricãdinamicã, în care colegialitateacompetentã poate apreciaeficienþa maximã a consilieruluiartistic Ignác Filip, distins flautistºi cadru didactic universitar.Le-aº recomanda sã nu omitã,pe viitor, muzicile liturgicemedievale, gregorianã ºi bi-zantinã – rodiile care, în spiritua-litatea contemporanã din ce în cemai aridã, ne-ar aduce suculenþamuzicii ºi sâmburii de învãþãturãce le sunt proprii.

Arome de fructe, licori ºilichioruri, de þuici ºi palinci, deafine, prune, pere ori de caise, deflori edelvaise, de viori, tilinci,dansuri, contradansuri, de râsuriºi plânsuri, imnuri, vinuri, cinuri,de vine ºi cine, pentru fitecine,gratis sã se-nfrupte, doruri sã-ºialine (iar cine n-a fost, sã nu facãpost, nu facã nici fiþe, cã prindeceva, prin urzeli ºi iþe, de peinternet, dacã e deºtept...) –Festivalul de Muzicã veche 2009s-a consumat, dar va fi consunat,în continuare, peste timp, însufletele tuturor participanþilor.

Ansamblul clujean de copii Dargason

62

Profitând de reintegrareapianistului Jancy Korossy – sur-venitã dupã anul 2000 – în viaþajazzisticã româneascã, amconsiderat necesar sã întreprinddemersuri pentru aducerea sa înPeninsula Ibericã. Evident, mi l-amluat ca aliat pe minunatul amicHoria Barna, directorul ICRMadrid, fãrã sã ºtiu câtã bucurieaveam sã-i produc mareluijazzman (deºi intuisem cãpublicul lisabonez va fi încântatsã-l cunoascã).

Lungul traseu de la intenþiepânã la materializarea ei aînceput printr’o argumentaretrimisã factorilor de decizie dincentrala Institutului CulturalRomân. Citez din acel text:“Patriarhul jazzului românesc,Jancy Korossy, ºi tânãra pianistãRamona Horvath creeazãîmpreunã o autenticã punte întregeneraþii: primul, nãscut la 26decembrie 1926, a purtatstindardul acestei muzici alibertãþii prin anii întunecaþi aistalinismului, dupã care ºi-acontinuat cariera în chiar patriajazzului. Pânã în anul emigrãrii,1968, Körössy fusese unul dintrecei mai apreciaþi pianiºti aiputernicei ºcoli improvizatoricedin Centrul ºi Estul Europei. Larândul ei, Ramona Horvath paredecisã sã preia – direct de lasursã – moºtenirea korossyanã.Juna pianistã etaleazã o tehnicãde invidiat, pe care osubordoneazã comandamentelormainstream (ceea ce, la rigoare,îi va facilita afirmarea în mediulamerican). Însã principalul câºtigal acestei colaborãri constã înreluarea – dintr’o nouãperspectivã – a investigaþiilor luiKorossy în sfera folcloruluiromânesc. În aceastã privinþã aºîndrãzni sã afirm cã el continuã,pe coordonate jazzistice, epocala

operã de asimilare componisticãa melosului nostru întreprinsã deGeorge Enescu ºi Béla Bártók înurmã cu un secol.

Am urmãrit progresele în-registrate de duo-ul Korossy/Horvath în anii din urmã. În 2007,din lãudabila iniþiativã a ICRViena, avusesem onoarea de aprezenta (în limba germanã)concertul celor doi pe scena sãliide concerte a RadiodifuziuniiAustriece (ORF). ColaborareaICR Viena-ORF s’a bucurat deconcursul renumitei fabrici depiane Bösendorfer, care a dorit cavaloarea produselor ei sã fietestatã, în concert, de doimuzicieni de asemenea calibru.De altfel, atât maestrul, cât ºidiscipola sa deþin statutul deYamaha Artists, fiind autorizaþi sãreprezinte celebra firmã japo-nezã prin recitaluri susþinute pre-tutindeni în lume.”

Data de 13 iulie 2009 poate fiînscrisã ca un moment dereferinþã în istoria prezenþelorjazzistice româneºti pe Glob, dinmai multe motive. Unul a fostenunþat chiar de protagonist,în faþa numerosului publ icven i t la Palácio Foz sãurmãreascã r e c i t a l u l I m -provisações Jazzísticas paraDois Pianos al duo-ului JancyKorossy/Ramona Horvath.Venerabilul pianist ºi-a mãrtu-r isi t depl ina admiraþie faþãde frumuseþile arhitectural-peisajistice din perimetrul ca-pitalei portugheze, pe careapucasem sã i le arãt – din fugamaºinii – în preziua concertului(e trist cã rigorile financiare nu nepermit sã-i recompensãm, mãcarcu o vizitã competent ghidatã prinaceste locuri îndepãrtate, pe ceice îºi dedicã viaþa propagãriiculturii române). Domnul Korossys’a declarat copleºit de cele

vãzute, de splendoareaincomparabilã a Lisabonei ºi deprivilegiul de a evolua într’oambianþã exorbitantã, precumaceea a Sãlii cu Oglinzi dinPalácio Foz – simbol al unortimpuri de glorie periplanetarã anaþiunii lusitane. Încã de laînceputul spectacolului, pianistulle-a mãrturisit spectatorilorfericirea de a fi ajuns sãcunoascã, la etatea sa avansatã,locuri ce i se par maifermecãtoare decât ceea cevãzuse pânã atunci în Occident.Aºadar, unul dintre “pãrinþiifondatori ai jazzului românesc”evoluând pentru prima datã înPortugalia, la 83 de ani.

Caracterul istoric al eveni-mentului s’a fundamentat însã,primordial, pe solida sa substan-þã esteticã. Ca preludiu a fostaleasã o temã de Franz Liszt,menitã sã evidenþieze cã muzicase cuvine a fi judecatã în funcþiede valoarea ei intrinsecã, indi-ferent de genul cãruia îi aparþine.Au urmat câteva expliciteomagieri prin muzicã ale unorpianiºti-lampadofori, precumOscar Peterson, Erroll Garner,Bill Evans, ale cãror maniereinterpretative au fost demultintegrate lexicului korossyan.Momente intens evocatoare,îndeosebi ale atmosferei anilor1950-60, când jazzul aduceaadieri de speranþe prin pãrþilenoastre de lume. Mi-au amintit ºide interviul dat de Miles Davis în1955 revistei Down Beat. Peatunci, trompetistul declara: “Mulþiinterpreþi sunt atât de conºtienþi defaptul cã pianul are 88 de clape,încât încearcã sã cânte preamulte note. Art Tatum e unicul carecântã cu foarte multã tehnicã ºi,totodatã, cu feeling. Alãturi de BudPowell, e pianistul meu favorit.”Korossy posedã ºi el artamenþinerii echilibrului dintrevirtuozitate ºi emoþie. ªtie cãpoate uimi cu miriade de note, însãnu abuzeazã de ele. ªi nici debriantele unisoane la patru mâni,pe care le executã împreunã cudiscipola sa doar atunci cândlogica internã a construcþieimuzicale le impune.

Primele piese ale concertuluis’au înscris oarecum pe co-

Jazz context

Improvizatii lapatru mâini

Virgil Mihaiu

,

63

ordonate previzibile: uimitoareacapacitate a lui Korossy de aprelucra în propriile-i retorteesenþe stilistice atât de diverse,secondat cu finã empatie de cãtrepartenerã. Dar, odatã ajunºi lacompoziþia lui Thelonious MonkWell, You Needn’t, protagoniºtiirecitalului au depãºit net limiteleveneraþiei (fie ºi debordând devirtuozitate) faþã de o glorioasãtradiþie. Instiganta ireverenþãmonkianã a funcþionat ca undeclanºator al creativitãþii ºiorginalitãþii emulilor sãi de pestemãri ºi þãri. Timp de câtevaminute, totul devenise posibil:nucleele tematice se succedauîntr’o ordine imprevizibilã,agrementatã cu surprize, repetiþiiºi pauze, acorduri descompuse

ºi realcãtuite, aºteptãri înºelate ºisatisfãcute, ciocniri aleatorii,aluzii groteºti ºi iluzii celeste,disonanþe ºi reconfigurãri ale uneiarmonii mereu alunecoase,mereu tentante… Humorul sec allui Korossy îºi aflase un spaþiuideal de manifestare. Înseºigesturile ºi mimica sa confereautemei lui Monk anvergura uneidemonstraþii de teatruinstrumental.

Între piese, Korossy im-provizeazã verbal, cu acelaºihumor corosiv (sã zic:korossyv?), totodatã contrariantºi ataºant. Dupã cum mi-aconfirmat el însuºi, comunicareaprin cuvinte cu spectatorii sedesfãºoarã de fiecare datã altfel,la fel de spontan ca ºi imaginaþiasa muzicalã. Cât priveºteinteracþiunea cu RamonaHorvath, aici lucrurile au evoluat

pânã la punctul în care putemvorbi despre un duo sui generis,aproape fãrã concurenþã pe piaþaactualã. Un duet pianisticiremediabil îmbibat de swing ºidependent din punct de vederetehnic de claviaturile pianelorYamaha. Zic asta, fiindcã unelement-cheie pe care seîntemeiazã buna comunicaredintre cei doi este linia de walking-bass, infailibil susþinutã de mânastângã a maestrului, pe registrulelectronic imitând timbrulcontrabasului. Altminteri,cascadele sonore se revarsã depe o claviaturã pe alta, se îmbinãºi se despart în meandre, cândturbulente, când temperate culuciditate. Cam pe la jumãtatearecitalului, Ramona rãmâne

singurã pe scenã ºi interpreteazão mini-suitã cu genuine trãsãturiromâneºti. Forþa ºi preciziatuºeului, atenta manevrare atumultoasei materii melodico-ritmice, ferma articulare a frazelormuzicale mã determinã s’ocaracterizez pe tânãra interpretãdrept una dintre cele mai“masculine” dintre pianisteleultimilor ani (evident, epitetul sereferã doar la prestaþia eimuzicalã, fiindcã altminteri avemde-a face cu o personalitatesuperlativ-femininã!). Îndrãznescsã afirm cã interpretareaRamonei Horvath poate fiînscrisã într’o dublã filiaþie: jazzîn stare purã, dar ºi o viziuneordonatoare de tip Stravinsky/Prokofiev/ªostakovici.

Iatã, aºadar, încã ocaracteristicã specialã a acestuieveniment: sub ochii noºtri ºi

fermecându-ne auzul, experienþajazzisticã acumulatã timp de oviaþã de eminentul Jancy Korossyse îmbinã cu talentul ºimuzicalitatea junei sale discipole.Un act de generozitate, abnegaþieºi vitalitate, menit sã perpetuezefrumuseþea “muzicii secolului 20”cãtre viitor.

Spre finalul spectacolului –extrem de agreabil, deºi dureazãaproape douã ore – pianiºtii selanseazã în acele parafraze defolclor românesc amintite maisus. Ele poartã marcainconfundabilã a lui JancyKorossy, au fost perfecþionatetimp de vreo 6-7 decenii, iaracuma cuceresc publiculinternaþional. Nu e de mirare cãE.S. dl. Teodor Baconschi,ambasadorul României în Franþa,le-a sugerat celor doi artiºtiimortalizarea pe disc a muzicii lor.Rezultatul acestei iniþiative seintituleazã Dor de acasã, a apãrutla casa Electrecord ºi a fostdesemnat Albumul de jazz alanului 2008 în România.

Circumspectul public autohtona reacþionat prin îndelungi ovaþiila încã un spectacol de maximãvaloare esteticã oferit de cãtreICR Lisabona. Constanþa axio-logicã a instituþiei româneºti a fostelogiatã ºi de dr. Anabela MartinsBaptista, directoarea programe-lor artistice ale Palatului Foz.Deºi în acest loc privilegiat sesucced de ani de zile recitaluri dinnenumãrate þãri, dânsa a reafir-mat public cã toate propunerileICRL reprezintã garanþii deexcelenþã artisticã. Cu deosebitentuziasm a reacþionat ºiambasadorul român, E.S. GabrielGafiþa, care le-a adresat felicitãriinterpreþilor. Depãºindu-ºi re-þinerea emoþionalã specificlusitanã, numeroºi melomaniºi-au exprimat insistent dorinþade a-i revedea pe Jancy Korossyºi Ramona Horvath în Portugalia.

Concluzia se impune de lasine: cei ce cautã argumenteconvingãtoare pentru pro-movarea valorilor noastre cultu-rale în strãinãtate pot miza fãrãezitãri pe un asemeneaspectacol.

ª

Jancy Korossy ºi Ramona Horvath

64

caricaturaIULIAN PENA-PAI