1

anul XL * nr.6 (728) * iunie 2009

Adrian Popescu USR SAU SSR? 33333

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor dinRomânia ºi

Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Mara Magda Maftei DESPRE CIORAN,UN BOLNAV ÎNCHIPUIT 17

Constantin Cubleºan LA MORMÂNTUL LUI ARONPUMNUL 7

Ioan Pop-CurºeuEUGEN LOVINESCU:LECTURI EMINESCIENE.ÎNSEMNÃRI DEPSIHANALIZÃ...TEXTUALÃ 4

Raluca Lazarovici TINERI POEÞI ROMÂNIFAÞÃ CU REACÞIUNEA 20

Ruxandra CesereanuBÃTÃLIA PENTRU POEZIE:NEW YORK, NEW ORLEANS,BATON ROUGE 12

Marcel Mureºeanu PORÞILE 29

Simona-Grazia Dima IMAGINEA SALVATOARE 45

Viorel Cacoveanu INFRACTORUL DEMOCRAT 51

Ion Buzaºi UN UITATANIMATOR CULTURAL 53

Daniela GifuVASILE FANACHE – 75 18

Robert MoscaliucÎNSEMNÃRI DIN APELEAGITATE ALE LITERATURIIOlga ªtefan POEMAREINVENTATÃ 26-27

Marius Conkan NEW EUROPEAN POETS 47

Viorica Lascu SFÂNTAECATERINA DE SIENACONTEMPORANANOASTRÃ 48

Mircea PopaLA DESPÃRÞIREA DELÁSZLOFFY ALADÁR 28

Florin Mihãilescu FICÞIUNE ªI SEMNIFICAÞII 38

ªtefana Pop-Curºeu ARTA, O PROBLEMÃSCENICÃ 57

T. Tihan DE VORBÃ CUACADEMICIANULDIMITRIE VATAMANIUC 32

POEÞI FRANCEZI (Traduceri de Aurel Rãu) 19

Mihai Lisei DILEMELE TÂNÃRULUI SCRIITOR 24

MIR

CE

A P

ET

EA

N

Vasile Igna SEMNELE DUMINICALE ALERECONCILIERII 40

Ovidiu Pecican DREPTUL LA SIMPLITATE 41

Doru Pop O ECUAÞIE MULT PREA SIMPLÃ 42

Victor Cubleºan UN DEAL PREAÎNDEPÃRTAT 43cro

nica l

iterar

ã

Stanislaw Jerzy Lec AFORISME INEDITE(În româneºte de Nicolaae Mareº) 54

Horea Porumb CA SPIÞELE UNEI ROÞI 55

Viorica Guy Marica EXPOZIÞIE ANIVERSARÃTEODOR BOTIª 59

VASILE REBREANU

3

Am citit o parte a discuþiilor din presã desprepropunerea de schimbare a denumirii UniuniiScriitorilor din România în Societatea ScriitorilorRomâni, vechea denumire dinainte de 1949. Cumpentru mine, autor apãrut în presa literarã prin anii60, prestigiul vechii bresle îl cunosc doar din legendeleliterare, sau din unele relatãri ascultate cu sufletul lagurã, la Casa Scriitorilor, de la mai vârstnicii EugenJebeleanu, Petre Þuþea, Nicolae Carandino, nu–mipot decât imagina cum erau scriitorii interbelici.Oricum, e clar cã autorii erau mult mai puþini, darcontau mult mai mult, erau mult mai credibili, maiascultaþi, de publicul larg, pentru ei înºiºi, adicã pentrucãrþile scrise, nu pentru funcþiile lor vremelnice. Saupentru înregimentarea lor politicã. Anii debutuluimeu au concis cu preºedinþia lui Zaharia Stancu,figurã impresionantã, cu o anumitã eleganþã chiar lasenectute, prozator cu însuºirile cunoscute ºi om politic,care a adus unele avantaje breslei, comilitonilorinterbelici, Uniunii Scriitorilor, cu preþul unor cedãrifãcute puterii, cum ºtim. Nu-l pot uita nici pe un altprozator, din generaþia rãzboiului, pe „generalul“Laurenþiu Fulga, cel care le trimetea, de Anul nou,felicitãri, semnate „manu propria“, alãturi de alþi scriitoridin conducerea de atunci, tuturor membrilor Uniunii.Laurenþiu Fulga, om de o rarã politeþe te îmbia cu ocafea fierbinte pe tine, scriitor sfios, abia descins dintrenul de noapte la Casa Monteoru, unde te trata cudeferenþã colegialã, oricine ai fi fost, de oriunde ai fivenit. Pentru mine, ei, poate ºi alþii, dacã vreþi, VlaicuBârna, rasatul eseist Alexandru Paleologu, cãruia i-am fost prezentat de regretatul Virgil Mazilescu, învechiul sediu al Uniunii, cel de pe Kiseleff 10, suntUniunea Scriitorilor, fosta SSR.

Uniunea Scriitorilor avea, în urmã cu câtevadecenii, ºi câþiva membri supravieþuind SSR-ului,centenar în acest an. Imi amintesc mai ales de GeoBogza, de Virgil Teodorescu, de Pan M.Vizirescu.Pentru mine ei sunt SSR.

Regret, voi regreta tot timpul cât voi trãi cã laCluj, prin anii 60, nu am fost destul de matur sufleteºteca sã-i caut, sã-i întâlnesc, fugitiv, mãcar, pe stradãpe Lucian Blaga, sau pe Ion Agârbiceanu. Aceºtiaerau pentru mine, sunt SSR.

Uniunea Scriitorilor (pentru care un universitarca Mircea Zaciu avea cuvinte de înflãcãratã afecþiune,curios, mai mult chiar decât pentru Universitatea pecare a slujit-o o viaþã) înseamnã, din punctul meu devedere, morþii noºtri glorioºi, dar ºi conºtinþele vii de

acum. Preºedinþii, care au fost aleºi de breaslã, de-alungul anilor mai întunecaþi sau mai luminoºi,preºedinþi pe care noi i-am votat, sau nu i-am votat,George Macovescu , D R Popescu, Mircea Dinescu,Laurenþiu Ulici, Eugen Uricaru, Nicolae Manolescusunt toþi o parte din existenþa noastrã scriitoriceascã.Vrem sau nu vrem, nu o putem eluda, aºa cum nicipe Traian Iancu, directorul financiar nu-l putem separade administraþia de atunci a Uniunii, sau pe alþii, buni,rãi... Uniune comunistã, spun unii, dar eu alta nu amcunoscut, apoi dupã1989, schimbarea a transformat-o în for democratic, prin primirea masivã a tinerilor,prin retragerea altora, prin programe moderne,independente politic. Nu e o instituþie perfectã, ºtimasta cu toþii, dar una perfectibilã, inclusiv prin voturiledate noului Statut, a propunerilor fãcute formulãrilorla Conferinþã pe þarã a Uniunii Scriitorilor. Sunt pentrudenumirea de mai sus, cea pe care am cunoscut-o,la debut, chiar dacã prestigiul ei s-a mai ºifonat prinacte de oportunism.

Delicatul Marius Robescu, sau Octavian Paler,Petre Stoica sau Ileana Mãlãncioiu, Gheorghe Pituþsau Nichita Stãnescu, Fãnuº Neagu sau Radu Albalasunt emblematici pentru Uniunea Scriitorilor, aºa cummi s-a descoperit ea, treptat, timp de aproape 40 deani. Ca sã nu mai spun cã Uniunea Scriitorilor erapentru mine, este o constelaþie de nume, de la MihaiUrsachi la Sânziana Pop, de la Nicolae Prelipceanula Ion Drãgãnoiu, de la Ion Pop la Dan Cristea, de laªtefan Bãnulescu la Florin Iaru, sau Mircea Nedelciu,o sumedenie de chipuri, unele regãsindu-se înfotografiile lui Ion Cucu, caractere, talente, obiceiuri,figuri contrastante, uneori, complementare alteori...Aceasta e Uniunea Scriitorilor pe care o ºtiu, cusolidarizãrile din Consiliul Uniunii, cu vorbitoricurajoºi, în faþa organelor de partid, când era vorbadespre „Dicþionarul“ celor trei clujeni, lucrare mereuamânatã, sau despre un cunoscut plagiat, saudespre revenirea la realismul socialist, net refuzatde Marin Preda, în numele confraþilor. UniuneaScriitorilor de atunci nu e doar supunere de nevoieîn faþa puterii, ea e insurgenþa sau disidenþa lui DanDeºliu, Dinescu, a Anei Blandiana, e încercarea dea menþine aerul de libertate a opiniilor sub dictaturã,lecþia de demnitate a lui Dorin Tudoran, imbatabil îndiscursurile sale din Consilul Uniunii, fie cã analizarevista „Steaua“ sau condamna practica ingerinþelorideologice în presa literarã... Aceasta e Uniunea pecare o apreciez, un for profesional, moral, care aremomente sale de tensiune, dar ºi o mare putereregeneratoare.

USR sau SSR?Adrian Popescu

5

sentimentalitate excesivã ºiprejudiciabilã omului, dar de o mareforþã poeticã, îndepãrtându-l de lao viaþã sexualã normalã ºiaruncându-l în frenezia continuã aunei iubiri agitate pentru iubirea însine, fãrã ancorare într-o posesiunesatisfãcutã, cãci ºi legãtura sa cuVeronica, în latura sa esenþialã, afost tot de domeniul exaltãriisentimentale.” (Ibid., p. 399).Memorialistul pleacã de la intuiþianotei esenþiale a unei personalitãþi(tributar metodei critice impre-sioniste), anume sexualitateamaladivã, freudianã, anormalã, aautorului Dorinþei, pe care oilustreazã cu diferite fapte: intuiþiaeste astfel confirmatã la un modaproape ºtiinþific.

Portretul concis, extrem sintetic,fãcut lui Eminescu în Memorii ºi citatde mine mai sus, este ilustrat în celedouã romane eminesciene alecriticului – Mite ºi Bãlãuca – cunumeroase fapte care vin sãconfirme justeþea intuiþiei criticelovinesciene. Faptul cã volumul IIIal Memoriilor apare dupã romaneleciclului eminescian nu invalideazãipoteza mea de lucru: scrisorilecriticului, precum ºi notele dinagendele literare dovedesc faptulcã respectivele concepþii ale luiEugen Lovinescu se cristalizeazãsimultan ºi cã nici un portret realizatcu mijloacele intuiþiei nu are valoa-re dacã fapte „reale”, concrete,pozitive, cuantificabile, nu-lconfirmã.

De pildã, lipsa de prizã ºiabsenþa din realitate, atât decaracteristice poetului, sunt ilustrateîn celebra scenã a ploºniþei dinromanul Mite: discutând cu P. P.Carp ºi cu Titu Maiorescu desprechestiunea evreiascã, lui Eminescuîi apare o ploºniþã pe gulerul hainei;absent, îi dã un bobârnac ºi îºicontinuã cu patimã diatribaantisemitã, fãrã sã þinã seama deenormitatea unui asemenea gest însimandicoasa casã a doctoruluiKremnitz. Dezechilibrul între ma-terie ºi spirit se manifestã într-unsoi de schizofrenie pe care mulþi auremarcat-o: în timp ce cu minteacugetãtorul-Dionis cãlãtoreºteoriunde în timp ºi în spaþiu, categoriiapriorice ale subiectivitãþii, omultrãieºte într-o mizerie materialãaproape fabuloasã în a cãrei

descriere Lovinescu pare a secomplace în repetate rânduri în celedouã romane, evocând în termeniaproape zoliºti „...cazul luiEminescu, tãvãlit în necurãþenie,neprimenit cu sãptãmânile, rupt,fãrã necesitate, cu ghete scâlciate,umblând pe strãzile Bucureºtilor, pecãlduri tropicale cu galoºi pentrua-ºi ascunde noroiul strâns desãptãmâni pe ghete, locuind înnecurãþie, cu cãrþile trântite pepodele, în duhoarea rufelormurdare aruncate dupã sobã ºi amezelurilor uitate în saltarul mesei,în odãi adeseori cocoþate deasupraunui grajd.” (Bizu, Ed. Dacia, 1974,pp. 215-216). Câteva pasaje dinSãrmanul Dionis – dacã leacordãm, cu naivitate, o valoareautobiograficã sigurã – confirmãdescrierea apãsatã (cvasi-tendenþioasã) fãcutã de Lovinescuvieþii eternului boem.

Cu toatã aceastã mizeriematerialã crasã, omul a fost toatãviaþa mistuit de pasiuni substanþiale:nu întâmplãtor cele douã romanelovinesciene trateazã despre erosuleminescian, dând cititorului mii deamãnunte asupra poate singureipasiuni esenþiale care l-a consumatpe Eminescu. Neliniºtea eroticãclocoteºte în toate retortelesufletului poetului, sublimându-ºiotrãvurile întru poezie. Pendulareaîntre extreme este ilustratã cuurmãtorul paradox eminescian:poetul se situeazã foarte departede oameni, nu însã ºi filozofulpolitic, devotat pânã la furieneamului. Aceastã aparentãcontradicþie din personalitatea luiEminescu o surprinde ºi o intrigãpe Mite Kremnitz: „Nu-i venea sãcreadã cã omul atât de blând, desfios, de rezervat, de absent, ºi maiales atât de indiferent faþã deexistenþa sa individualã ºi îngeneral, faþã de existenþa întreguluineam omenesc, putea sã devinãatât de pãtimaº în toate problemelenaþionale, cu o pornire ce-i puneabãrbãþie în glasul ºovãielnic deobicei, flacãrã în ochi ºi chiar oduritate în expresie împinsã pânãla ferocitatea omului rãu ºi crud.”(Mite. Bãlãuca, Ed. Eminescu,1989, pp. 51-52). Interesant esteaici subterfugiul auctorial prin careLovinescu pune pe seama unuipersonaj fictiv o pãrere pe care i-o

ghicim foarte personalã ºi pe careo exprimã ºi atunci când scriedespre ideologia eminescianã,radical deosebitã de a sa proprie.

Sexualitatea neliniºtitoare a luiEminescu se manifestã printr-orespingere a femeii reale, deci aactului sexual împlinit, în numelecãutãrii unui tip feminin ideal,mamã, sorã alin(t)ãtoare ºi iubitãangelicatã în acelaºi timp. Poetulnu se resemneazã decât silit laposesiunea fizicã, sãvârºitã înscârbã ºi la întâmplare, urmatã deuriaºe melancolii ºi de regretepersistente. Iatã-l, împreunã cuVeronica Micle, într-un han mizer :„Se îmbrãcarã în tãcere; el,mohorât; ea, mulþumitã în carnea,în vanitatea ei, în conºtiinþa cã, însfârºit, dragostea lor nu mai era unmit, ci o realitate [...] Un singurmoment nu-ºi dãduse seama cã,în clipa în care fibrele gingaºe aletrupului ei fuseserã pãtrunse detrupul lui, – cu un fâlfâit de aripi,sufletul îi zburase din bolþilesufletului lui, distrugându-le feeria;de când o posedase, ea nu-l maiposeda.” (Mite. Bãlãuca, pp. 324-325). Modelul acestei sceneimaginate de Lovinescu estelivresc, anume împreunarea fizicãdintre Baudelaire ºi ApollonieSabatier, dupã mulþi ani în carepoetul „florilor rãului” îi scriseseepistole versificate pline de un amoridealizant ºi platonician, urmatãimediat de o rupturã între amanþi.Eminescu este înfãþiºat cititorilor încele douã romane ca un veºnicîndrãgostit nu de o femeie anume,ci de iubirea în sine. Din aceastãpricinã un poem scris pentruVeronica Micle i se potriveºte la felde bine ºi Mitei Kremnitz. Tot dinaceastã pricinã, Eminescu rãmâneveºnicul rãtãcitor pe sub ferestre,trubadur pierdut într-o epocãmaterialistã, fluierat ca unvagabond de paºnicul, orientalulgardist Ghiþã Preda (Mite). Înrândurile de mai sus am încercatsã exemplific dorinþa lui EugenLovinescu de a nu reduce portretullui Eminescu la unul abstract degenul celui trasat cu siguranþa unuigravor în Memorii (un soi de portret-robot), ci de a-l coborî pe poet, curiscul grotescului ºi al demitizãrii, înlabirintul existenþei cotidiene, îndizarmonicul evenimentului.

7

Puþini, chiar foarte puþini dintremarii scriitori ai lumii, luând înconsiderare mai ales pe ceiromantici, au debutat în literaturãsub semnul elegiacului panegiric,încheindu-ºi opera în aceeaºiperspectivã de nostalgicã re-verie asupra morþii, ca MihaiEminescu. De la poezia scrisã Lamormântul lui Aron Pumnul(1866) ºi pânã la Mai am unsingur dor (1883), conceputã înultimul an al deplinei sale facultãþicreatoare, opera poeticã aacestuia se aºeazã, în liniile saledominante, fãrã a fi nici univocãºi nici monotonã, cu atât maipuþin stereotipã, pe coordonatelefilosofice ale meditaþiei asupramorþii, a relaþiei viaþã - nefiinþã,într-o viziune ºi perspectivã deamploare cosmicã, fãcând sãvibreze corzile unui pesimismprea puþin fatalist totuºi, trãitviguros, cu un dor de viaþã, ce adublat în permanenþã acel, atâtde specific expresiei sale, dor demoarte. Cu bunã dreptate nota,în aceastã privinþã, IonNegoiþescu: ”...La Eminescumoartea nu constituie un motivde neliniºte sau de spaimã - înciuda plânsului ce o însoþeºte, cidimpotrivã, o tentaþie irezistibilã,o chemare promiþãtoare devoluptãþi, un dor de reîntoarcere,îngerii care-i împodobescmelancolicul lirism rãsfãþându-seºi ei cuprinºi de voluptate; intuiþiafundamentalã a poetului esteaceea a substratului unanim almorþii (intuiþie mai profundã decâtinfluenþele schopenhaueriene ºicare abia ea le explicã). Moarteae substanþa ºi unicul sens ce-ipoate revela lumea”. E aicidenunþarea unei atitudini ce faceparte dintr-un sistem de gândire,decantat în timp ºi exprimatmetaforic, la cote de înaltãaltitudine artisticã, niciodatã însãîn discursuri teoretice uzândprofesoral de concepte operante

filosofic. Dar, deocamdatãsuntem abia la primul textpoetic tipãrit, la exerciþiul liricîndoliat de moartea ilustruluisãu profesor de literaturã ºiistorie naþionalã, de la liceuld in Cernãuþi (K.K. Ober-Gymnazium), Aron Pumnul,eveniment ce a mâhnit profundîntregul þinut al românilor dindulcea Þarã a fagilor. Meditaþiaaceasta ºcolãreascã asupramorþii, lasã greu de recunoscutîn ea originalitatea poetului demai târziu, dar la o privire cât decât atentã (nu neapãratbinevoitoare) se poate desluºitotuºi faptul cã adolescentul, denumai 16 ani, îºi avea per-sonalitatea distinctã, încomparaþie cu ceilalþi semnatariai broºurii intitulatã Lãcri-mioarele învãþãceilor gimnaziºtide-n Cernãuþi la mormântulpreaiubitului lor profesore ArunePumnul repausat într-a 12/24ianuarie 1866, ºi o predispoziþieintuitivã pentru temele majore aleexistenþei universale: “…frumoasã Bucovinã,/ Cu cipruverde-ncinge anticã fruntea ta;/Acuma din pleiada-þi auroasã ºiseninã/ Se stinse un luceafãr, sestinse o luminã,/ Se stinse-odalbã stea! (…) Te-ai dus, te-aidus din lume, o! geniu nalt ºimare,/ Colo unde te-aºteaptã toþiîngerii în cor,/ Ce-ntoanã tainic,dulce a sferelor cântare/ ªi-þiîmpletesc ghiralnde, cununimirositoare,/ Cununi de albeflori!” Tânãrul poet luase contactde-acum cu ideea universului camaºinãrie (despre care va vorbinu peste mult timp în La moartealui Neamþu) în care echilibruldintre etern ºi efemer începesã-l preocupe la modul…filosofic. Relaþia aceasta om –stea, pe care o denunþã în elegiala Aron Pumnul (cum vom vedeaceva mai încolo) este de peacum o prezenþã ideaticã în

preocuparea poetului, pe care,de altfel, îºi va construi…sistemul de gândire cosmogonic.

Evenimentul trist al dispariþieiunuia dintre stâlpii culturiinaþionale, dupã cum eraconsiderat Aron Pumnul înepocã1, a devenit pentru elevulprivatist M. Eminoviciu momentulfast al debutului sãu poetic (înbroºura votivã editatã pentrucinstirea memoriei ilustruluidascãl), chiar dacã acesta s-arfi produs, oricum, peste douãluni, în paginile revistei Familiade la Pesta. E o situaþiememorabilã, aºadar, în biografiasa cât ºi a poeziei româneºti, îngeneral.

Nu puþini cercetãtori literaris-au pronunþat ºi continuã sã seexprime împotriva implicãriibiograficului în aprecierea opereiliterare. A lui Eminescu în specialºi, de altfel, a oricãrui poet. Pecititor, spun aceºtia, nu-lintereseazã în ce anumecircumstanþe sufleteºti a fostscrisã o atare poezie, de cine afost inspiratã, cât de multdatoreazã mediului ºi în cemãsurã se poate recunoaºteautorul în eul liric etc., singurulcriteriu de apreciere trebuind sãrãmânã cel estetic. Discuþiile auluat oarecum proporþii pe mãsurãce editorii lui Eminescu îicomentau creaþia în strânsãlegãturã cu viaþa. ªi chiar dacã,bunãoarã, volumul omagial din1909 – Omagiu lui MihaiEminescu – îngrijit de CorneliuBotez, nu reprezintã, în acestsens, o resuscitare la maximuma discuþiei (sunt aici inclusearticole, poezii, memoriale etc.),el îi oferã lui G. Ibrãileanu un bunprilej de a încerca o lãmurire întermeni a chestiunii, dezvoltândideea într-un comentariuoarecum polemic, evidentdidactic dar sistematic ºi, deaceea, referenþial, în suita

La mormântul luiAron Pumnul

Constantin Cubleºan

9

Bistriþa va pãºi plãcut uimit înaceastã oazã a culturii. El revedeîncã odatã un oraº ºi nu ogrãmadã încâlcitã de case ºicolibe, el vede strãzi ºi nu spaþiidesfãºurate în zigzaguri, pe carese depoziteazã murdãria caselordin jur; el vede frumoase caselocuite, pe el îl salutã câte osplendidã construcþie nouã, vedestrãzi ºi pieþe pavate, iar strãzilesunt luminate noaptea ºi mãturateziua. ªi, în primul rând… se poatehoinãri iarãºi pe strãzi fãrã sãtrebuiascã sã-þi þii batista la nas(…) Cernãuþii ocupã cu cartierelesale suprafaþa unei leghe pãtrate.Oraºul ce se zbate atât de vioi ºisigur de viitor succes, acoperãabia a douãsprezecea parte dinaceastã suprafaþã. Restul egrãdinã, sat, pãmânt arabil. Cuistrãbate cu piciorul acest oraº îitrec prin faþa ochilor imagini atâtde ciudat diferite, atât de pestemãsurã de variat colorate imaginiîncât se tot întreabã uimit dacãse plimbã în unul ºi acelaºi oraº.Rãsãrit ºi apus, miazãnoapte ºimiazãzi ºi toate gradele de culturãse aflã reunite aici” ªi, pentru cãîn acest oraº ºi-a petrecutcopilãria Eminescu, pe parcursula aproape ºapte ani, sã maiadãugãm acestui tablou datoratamintirilor lui K.E.Franzos, elînsuºi elev în acea perioadã laCernãuþi, încã o imaginesurprinsã de ochiul, de pesteveac, al lui G. Cãlinescu: ”Liniºteacâmpeneascã a împrejurimilor,verdea ºi mirositoarea umbrãdin Volksgarten, marile porþi dezid cu grãdini îndãrãt ºi uliþelelargi, ca un drum de þarã în careun copac rãsãrea deodatãîmpingeau satul pânã cãtreinimile târgului. Peste aceastãpatriarhalitate se aºeazã un burgde provincie austriacã, însã prindliniile, gravurile vremii nepãstreazã înfãþiºarea Cernãuþilorde altãdatã. Iatã imensul,drteptunghiularul Ringplatz, aºade neted fleºtit. Nimic goticnicãieri. Austria trãia din artaitalianã settecentescã, prefãcu-tã pentru înþelegerea ºi nevoileei. Imensele, monumentalelemasivuri geometrice de zidãriese prefac în Austria în cazãrmifumurii ºi triste închisori. Ceva

din îmbãtrânita clasicitate aLombardiei se vede ºi înarhitectura cazematei cu turn dinaceastã piaþã ºi a caselorcelorlalte, afarã doar de vreuncoperiº de þiglã ce cade mairepede”.

În aceastã oazã, oarecumpaºnicã, îºi aflã refugiul unuldintre animatorii de frunte airevoluþiei de la 1848 dinTransilvania, Aron Pumnul.Profesor la Seminarul Teologicdin Blaj, bucurându-se de o marepreþuire ºi popularitate în rândultineretului, este autorul uneiproclamaþii pe care studenþii, ceurmau a pleca în vacanþa dePaºti (cu începere la 8 aprilie1848), trebuiau a o duce ºi a orãspândi în toate satele, pentruconvocarea poporului la mareaadunare din Dumineca Tomii (30aprilie), premergãtoare celei din3/15 mai 1848, adunare la carea fost ales un Comitet Permanentmenit a reprezenta ºi a cãutaimpunerea drepturilor românilorîn provincie. Guvernatorul Telekydispune însã dizolvareaConsiliului ºi punerea suburmãrire a unora dintre membrilui, consideraþi a fi cei maipericuloºi. Între aceºtia ºi AronPumnul. Singura scãpare din faþaunei atari ameninþãri a fostpribegia. Pe la Braºov, el treceîn Þara Româneascã, undeNicolae Bãlcescu îl numeºtecomisar cu propaganda pentrujudeþul Râmnicu Sãrat, dar,odatã cu intervenþia armatelorrusã ºi otomanã pe teritoriul þãrii,este nevoit din nou sã seascundã ºi împreunã cu alþitribuni (George Bariþ, Andreiªaguna, Ioan Lazãr, FlorianPorcius º.a.) se orienteazã spreBucovina. Pe drum, urmãrit deagenþi unguri, lipsit de hranã,îmbrãcãminte ºi mijloace detransport, se îmbolnãveºte grav,fiind aproape de a-ºi pierde viaþa.Ajuns în capitala Bucovinei, pela începutul lui octombrie 1848,este recunoscut de cãtre G. Sion(care îl întâlnise în timpulevenimentelor revoluþionare dela Blaj): ”un om îmbrãcat înzdrenþe, negru la faþã, pletos,murdar, cu opinci în picioare ºicu o pãlãrie mare mocãneascã

pe cap”. Secretarul revisteiBucovina, Iraclie Porumbescu(tatãl viitorului compozitor CiprianPorumbescu), vãzându-l ºi el cu“o figurã ofilitã“, înþelege cãrefugiatul avea neaparat nevoiede protecþie realã, aºa cã îlprezintã familiei Hurmuzachi,unde Alecu, prevenit, aº-teptându-l împreunã cu câþivaintelectuali locali, îl îmbrãþiºeazãcu cãldurã, zicându-i: ”Poftim,domnule, ºi primeºte de acumînainte casa mea ca pe adumitale”. Din primul moment,revoluþionarul ardelean ºi-aasumat rolul unui autentic mili-tant pentru deºteptarea ºiîntreþinerea sentimentelor na-þionale româneºti în Bucovina,fiindu-i apreciatã pentru asta nudoar capacitatea organizatoricãci ºi temeinica pregãtire filosoficãºi filologicã, de care era, de fapt,atâta nevoie în educarea celormai tinere generaþii de elevi dela ºcolile cernãuþene. În acestsens este propulsat ca profesorsuplinitor, în 22 februarie 1849,la Institutul filosofic din Cernãuþi,cel ce va deveni mai apoiGimnaziul superior, pentru ca, înurma unui concurs oficial, sã fietitularizat ca profesor definitiv, la27 februarie 1850, pentruCatedra de limba ºi literaturaromânã, recent înfiinþatã.Prezenþa sa între tinerii liceeni aprodus o impresie deosebitã.“Chiar de la prima sa apariþie pecatedrã - scrie I.G.Sbiera -, AronPumnul a fermecat inimileauzitorilor sãi”. La 11/23 ianuarie1865, la adunarea de consti-tuire a Societãþii Pentru Lite-ratura ºi Cultura Româneascãdin Bucovina, GheorgheHurmuzachi propune alegereaunor “membri onorari”, dintrepersoanele ce nu sunt originaredin Bucovina dar care au o înaltãconºtiinþã naþionalã, persoanecu “înaltã simþire socialã ºifruntaºi ai culturii ºi literaturii”.Între aceºtia Aron Pumnul, alãturide Andrei ªaguna, AndreiMocioni, Vincenþiu Babeº, Al.ªterca ªuluþiu, Gh. Bariþiu, T.Cipariu, V. Alecsandri, D.Bolinitinenu º.a. În caracte-rizarea ce i-o face, GherogheHurmuzachi spune: ”Într-adevãr,

11

mai mult decât alþii, poate maiîndreptãþit ar fi sã spunem cãîntre studenþi era singurulconfident, cu siguranþã Emi-nescu îl va fi ascultat adesea peprofesor vorbindu-i pe temeistorice, literare, poate chiarpolitice, evocându-i atmosferaintelectualã ºi revoluþionarã aBlajului, desluºindu-i perso-nalitãþile epocii, l iterare ºiculturale mai ales, darîmpãrtãºindu-i ºi nostalgia dupãmeleagurile de baºtinã, dinþinutul Fãgãraºului, pe care i leva fi descris, de ce nu?, ca într-oconfesiune sieºi despre trecuþiiani al propriei tinereþi. În aceastãatmosferã, Mihai îºi va fidescoperit vocaþia, cãutând elînsuºi a compune versuri,imitându-i mai întâi pe cei aflaþiîn Lepturariu, scriind în manieracelor pe care îi citise ºi îi ºtia pede rost (Alecsandri, Bolintineanuº.a.), îndeletnicire despre carecolegii (ºi nu numai) nu eraudeloc strãini. Ei ºtiau cã Mihaicompune versuri - ªtefanelli nue surprins sã-l afle pe colegul sãuscriind versuri închinate luiPumnul, la moartea acestuia,comunicându-ne doar cãtânãrului poet nu-i fãcuseplãcere sã-l surprindã în prinproces de elaborare; de altfel, înfinal i-a citit poezia, arãtându-ºinesatisfacþia faþã de neîmplinireaunui vers, pe care ulterior l-a ºicorectat; când comentând cuprietenii spectacolele vizionate,din repertoriul trupei Fanny –Tardini, îi anunþã pe aceºtia cãîncepuse ºi el sã scrie o piesã,nici unul dintre cei prezenþi nupune la îndoialã cã Mihai ar puteaface acest lucru ºi nici nu se mirã(“Intrase o boalã între noi – seconfeseazã ªtefanelli – a repetacântece ºi fraze din teatru, a<face> poezii ºi a scrie chiarpiese de teatru, pe care ni learãtam pe întrecute unul altuia /…/ ªi Eminescu ne spunea cãscrie poezii ºi cã a început ºi opiesã de teatru, dar nu ne-aarãtat nici poezii, nici piesã“), cineºtie, textul poate va fi ºi fost scrisdar ulterior rãtãcit.

În gimnaziu e probat, aºadar,cã existau elevi care scriau,despre care se ºtia cã scriu –

români ca ºi germani -, altfel nuse poate explica hotãrârea cuivade a edita, de pe o zi pe alta, obroºurã votivã, închinatã lui AronPumnul, la moartea acestuia,comandatã elevilor cernãuþeni.Se miza deci pe capacitateacreativã, poeticã, a unora dintreelevii care ºi rãspund solicitãrii,figurând în sumarul plachetei: M.Eminoviciu, ªt. ªtefureac, I.Ieremievici, E. Franzos, B. Erlich.De altfel, G. Cãlinescu este fermîn convingerea cã bibliotecarulEminovici “citea pe nerãsuflate,mai mult pentru sine decât pentruexamene ºi… fãcea poezii”.Aceste poezii trebuie sã-i fostcunoscute lui Aron Pumnul careîi va fi fost sfãtuitor ºi care îl va fiºi îndemnat sã-ºi trimitã creaþiileunei publicaþii româneºti dedincolo de munþi, la Familia luiVulcan, la Pesta. Altfel poetul arfi putut debuta în paginilevreuneia din gazetele buco-vinene, care gãzduiau producþiipoetice, sau ºi-ar fi putut trimitestihurile la vreo altã publicaþie dinMoldova sau din Bucureºti. Sãluãm seama cã Perpessicius, înediþia de Opere alese Eminescu,de la EPL, din 1964, comenteazãdatãrile astfel: De-aº avea… Încaietul din 1870 “Eminescu osubdateazã tot <sept. 1865>”;“…1865, data compunerii…”. Ocãlãrire în zori apare în Familiadin 15/27 mai 1866, dupãinvitaþia de a colabora, din 15/27martie 1866; “ e trimisã tot dinCernãuþi”. Din strãinãtate “…este o poezie nostalgicã, scrisãla Cernãuþi; “poezia e gânditã ºielaboratã la Cernãuþi” în 1865; înfavoarea acestei datãri sepronunþã ºi Leca Morariu ºi G,Bogdan-Duicã. La Bucovina nufigureazã în nici un manuscrisdar a apãrut în Familia din 14/26 aug. 1866, trimisã din Blaj, dare posibil sã nu fi fost scrisã acolo.Speranþa ºi Misterele nopþii sunttrimise tot de la Blaj ºi apar însept. ºi respectiv oct. 1866, deasemenea în Familia. Cu altecuvinte, poezia De-aº avea…,aparþine aceleiaºi perioade decreaþie cu elegia votivãînchinatã lui Pumnul, dimpreunãcu Din strãinãtate ºi O cãlãrireîn zori ºi, fãrã îndoialã, cu altele

care nu se cunosc, poetulnepãstrându-le din cine ºtie cemotive. Se poate deduce astfel,fãrã nici un risc de a greºi, cã înseri de tainã, bibliotecarul ºimentorul sãu zãboveau îndiscuþii pe texte poetice scrise deprimul. Iar faptul în sine are odeosebitã importanþã pentrupoetul adolescent din momentce, imediat dupã moarteaprofesorului sãu, declarãtranºant cã prezenþa sa nu maiare nici un rost la Cernãuþi, fãrãîndoialã nu pentru cã nu ºi-ar fiputut continua ºcolarizarea, cipentru cã nu mai avea de la cineînvãþa, cu cine se sfãtui înmaterie de creaþie literarã (“Maimult n-am ce face în Cernãuþi.Pumnul nu mai este, a murit…”).

(Fragment din volumul Elegiilefunerare, în curs de elaborare)

NOTE1 v. Familia. An. II, 1866, Nr. 2.Într-o altã publicaþie româneascã, ceapãrea la Viena, Sionul românesc (înprima sa serie, 1 iul. 1865 - 15 oct. 1867,condusã de Grigore Silaºi), într-unarticol consacrat morþii lui Aron Pumnul,se spunea:”Fiecare inimã de român vasângera auzind ºtirea tristã, cum cã,dupã pierderile încã abia deplânse aleunui A. Mureºanu, I. Maiorescu ºi S.Bãrnuþ, Aron Pumnul aºijderea nu maieste! (...) Moartea ne-ndureratã secerãcumplit printre bãrbaþii cei mai genialiºi cei mai resoluþi anteluptãtori airomânimii din zilele noastre; ea nu cruþãnici scumpa viaþã a acestui bãrbat deun caracter rar, rãpindu-l în mijloculactivitãþii sale neobosite, ce o desfãºuracu succes atât de bine cuvântat pecâmpul literar naþional în þãriºoparaclasicã româneascã a Bucovinei”.

2 Generalul Gabriel von Spleny,

guvernator militar al Bucovinei între1775 - 1778.

3 Karl Emil Franzos, O sãrbãtoare

culturalã. în M. Eminescu ºi K.E.Franzos, Icoane din Bucovina. Textealese ºi comentate de Ion Filipciuc.Traducere din l imba germanã deAristarc Cucu. Biblioteca Mioriþa,Câmpulung Bucovina, 2003, p. 87. Totaici se menþioneazã cã dupã un secolde la alipirea Bucovinei la ImperiulAustriac, populaþia provinciei eraformatã din 221.726 români, 202.700ruteni, 95.091 germani, 9.238 unguri,3.260 lipoveni, 1.087 slovaci, 10.307“locuitori de foarte diferite naþionalitãþi,din care þiganii ºi polonezii eraureprezentaþi cu numãrul cel mai mare,câte 2000 de suflete, în timp ce turciireprezentau 17 sufelte, cea mai redusãfracþiune a populaþiei” (p. 88).

13

citeam, însã, într-o bisericã, nune-am putut lungi la taclale, aºacã dupã lecturã ºi autografe,ne-am mutat la barul de pestedrum, numit Telefonul, ca sãsocializãm. Venise sã ne vadã laSt. Mark’s ºi poetul Alan Britt,cald ºi patriarhal. Dupã lecturã,un cititor numit Adam a venit lanoi ºi ne-a spus cã a halucinatpânã dimineaþa citind ForgivenSubmarine!

În 16 aprilie zburãm cu avionulspre New Orleans ºi încã de susvãd cum peisajul se ori-zontalizeazã ºi înverzeºte:mlaºtini, copaci în bãltoace,ochiuri de apã ºi mãtaseabroaºtei, aer umed, epic,fierbinþos, de poveºti de rostitprin baruri. Aer mediteraneansau chiar african, de fapt, ºi vagmiros de nãmol. Dave Brinks,poetul postsuprarealist ºi patronde la Gold Mine Saloon, undevom citi seara, trimite generosdupã noi o limuzinã cu totdischisul. La hotel, în camerã, m-aºteaptã flori mov de câmp ºidelicatese trimise de Brinks,molipsitor cu entuziasmul lui.Sunt încântatã de camera mea:patul este în stilul copilãrieibunicilor mei, uriaº, înalt, ºi cuvreo ºapte perne. Locuiesc laMaison Dupuy, în vechiul CartierFrancez. Ce schimbare decisivãfaþã de New York! Aici totul estepovestelnic, lenevos, tandru: undolce far niente îmbietor la scris.Ca la Veneþia. Dar e o Veneþiecreolã, voodoo. Pânã ºi aerulmiroase a poveºti. Andrei mãplimbã ca un bãºtinaº aristocratprin oraº: strãzile din CartierulFrancez, trãsurile, balcoanele cudantelãrie metalicã ºi flori puhoi,vilele coloniale, grãdinileinterioare, verdeaþa. Odaiaºeherezadicã a lui Andrei se aflãîntr-o casã tipicã din CartierulFrancez: aici a scris Mesia ºiWakefield. Îl bat la cap sã nurenunþe niciodatã la locul acesta,fiindcã e magic. Apoi rãtãcim iar:pieþele oraºului – într-una din elese gãseºte locul cu halou undea predicat papa Ioan Paul II; ºitot prin apropiere a zãcut ovreme, expus, un proto-submarin! Apoi trecem fugitivprintr-o librãrie unde a locuit o

vreme Faulkner; ajungem ºi lalibrãria minunatã a lui JoePhillips, editorul nostru (caretrãieºte atât la Boston, cât ºi laNew Orleans), cu lemnãrieveche, cãrþi câte pofteºti, vechiºi noi, canapele bãtrâneºti, pozeºi desene de epocã. Semnãmaici cele o sutã de exemplare dinediþia cartonatã a Submarinuluiiertat (care se vor vinde pentrugurmeþi la preþul de 75 de dolari!– oare chiar existã colecþionari înacest sens?). Cãrþi, cãrþi, dar ºirochii, doar femeie sunt! Aºa cãochii mei scotocesc prin vitrinedupã rochii destul de nãucitoare.Ba chiar probez o rochie roºiepentru care fac pasiunespontanã: din pãcate rochia îmieste prea strâmtã; poate o sã

gãsesc un numãr potrivit mie laun magazin uptown. Ce-ar mai fide spus? New Orleans miroasea el însuºi ºi de-abia apoi aoamenii care îl locuiesc. Audjazzul peste tot, îmi intrã prin pori,vãd, aud ºi iar vãd. Sinesteziaeste aici reginã.

Seara, la Gold Mine Saloon,se strâng vreo treizeci deîmpãtimiþi într-ale poeziei. Barule mare ºi pitoresc. Dave Brinksne face o primire învãluitoare ºitriumfalã, parcã propovãduieºterostul poeziei în lume. Vorbeºteca un suprarealist somnambul,deºi are pe cap o pãlãrie decowboy. Hotãrâm cu Andrei sã

citim ºi aici fragmentele depolemicã din Submarinul iertat ºibine facem. Sã fie o bãtãliepentru poezie. Lumea are poftãde spectacol, de teatru poetic,aºa cã vom proceda înconsecinþã. Andrei citeºteapãsat, ca un histrion ºugubãþ înpãrþile satirice ale poemuluinostru, ca un trickster voios. Eusunt ceva mai gravã, deºijucãuºã. Partiturile noastre suntchiar ale pianistei ºi alebeatnikului: ea mai degrabãlabirinticã în rostire, el maidegrabã exact ºi ironic.Interpretãm ca atare, ca doiactori profesioniºti, iar publiculreacþioneazã ca atare. Andreieste celebrat imediat, dar ºi euîmi am susþinãtorii mei. E

limpede cã polemica noastrã i-afãcut pe cei care ne ascultã sãopteze pentru una sau altadintre cele douã v iz iunipoetice. Iar acest lucru e teribil:sã vezi cum poezia poate fiopþiune hotãrâtoare în viaþã,cum ea încã mai poate despãrþiapele. Sunt mulþi oameni tineriîn bar, care ne ascultã. ªibãtrâni. Unii ne ascultã tãcuþiºi ghemuiþi pe dinãuntru, alþiicomenteazã, rezoneazã, mor-mãie, bolborosesc. ªi toatãlumea drinkãluieºte în ritmulpoeziei noastre. La urma urmei,submarinul nostru este în chipnormal acvatic! Lichid ºi lichefiat.

Recital la Gold Mine Saloon

15

conþinãtor narativ. Apoi urmeazãjazzul, mâncarea variatã ºicorporalitatea deplinã. Pe malulfluviului panoramãm sonor trupelede jazz ºi country. Fac pasiunepentru Walter WolfmanWashington, poreclit JimmiHendrix al New Orleans-ului.Wolfman cântã ca un lup, ba chiarîºi foloseºte limba la corzilechitãrii, asemenea lui Hendrixodinioarã. Doar cã, dupã mine, emai bun decât Hendrix. Ascultãmcu nemiluita muzica lui Wolfman(mai ales blues-urile) ºi corpulnostru devine miºcãtor: esteimposibil sã nu te miºti legãnat,fiindcã muzica e demenþialã ºiprofesionist perfomatã. Am avutnoroc, fiindcã Wolfman cântã rarla liber, de obicei cântã în cluburiselecte în marile oraºe americaneori în strãinãtate. Dupã ce ne-amghiftuit cu Wolfman, ne îndreptãmspre Bourbon street, deºi Andreinu are poftã. Detestã stradaaceasta imundã ºi interlopã,ultramediatizatã. Spectacolultrivialitãþii din baruri mie mi separe, însã, o mostrã de viaþã carear putea fi prelucratã epic.Corporalitate expusã ºi miº-cãtoare la maximum, alcool,vomã, transpiraþie, pofte, muzicãmimeticã ºi smucitã (anti-jazz),karaoke, miros de urinã. Pânã laurmã renunþ la voyeurismul meude trei parale ºi ne retragem într-un bar paºnic, solitar, undepovestim despre tot felul: Dada,Tristan Tzara, Maestrul ºiMargarita, Istoria literaturiiromâne încropitã de N.Manolescu, ratare ºi împlinire,poezie, plictis etc.

În 18 aprilie dimineaþa lenevimºi povestim despre casinouri ºiadicþia jucãtorilor, apoi Andrei îmidã sã rãsfoiesc albume alebeatnicilor. La prânz ne culegeDewitt, asistentul lui Andrei înBaton Rouge, ca sã ne poarte cumaºina vreo sutã de kilometri.Strãbatem mlaºtina ºi de la unpunct îmi manifest dorinþa de avedea aligatori (Andrei îmipovestise cã se îndrãgostisecândva de un aligator care aveaochi omeneºti; avea ochi decãprioarã, am bãnuit eu).Întrebãm la benzinãrie, ni serãspunde într-o limbã ciudatã din

care inclusiv cei doi însoþitori aimei nu pricep decât câtevacuvinte. ªi o luãm pe drumulindicat. Louisiana e plinã de fermesolitare, case coloniale, vegetaþiede junglã, egrete puhoi. Aligatoriistau pe fundul mlaºtinii, dar nuni se aratã. De altfel, e ºi greu sãîi recunoºti, fiindcã seamãnã leitcu butucii de lemn plutitori în apã.Oricum, rãtãcim multiºor pânã sãajungem la locurile undesãlãºluiesc. Strãbatem peisajulîn felii destul de ample, spredeliciul meu. Chiar dacã nu amvãzut aligatori, esenþial este cãei existã aici, chiar ºi nevãzuþi.La New Orleans fusesemagresatã vizual de capeteletãiate ale aligatorilor (de toatemãrimile) mumifiate sau uscate

ori împãiate ºi folosite ca un soide amulete voodoo pentru turiºtiiamatori. Mi-au tihnit, însã,fermele din lemn ºi peisajulverzui, jungloid, umed, cunoscutmie din rãtãcirile eroilor lui Twain.

În Baton Rouge, la uriaºalibrãrie Barnes and Noble avemcincisprezece cititori care vorautografe, nu mai mult de atât.Dar, vorba lui Andrei, e ok: afarãplouã, e sâmbãtã seara etc. Aiciprimesc cadou un CD cu LucindaWilliams ºi muzica ei country depe Mississippi (la Cluj o voiasculta în neºtire!). Apoi neamuzãm în trei, Andrei, Dewitt(care este un trickster nativ,american atipic ºi un mic

Saussure, fiindcã are un sensgrozav al limbii cu toate nuanþeleei virtual ludice; e un postdadaist)ºi eu: cãutãm un restaurant carenu mai existã, pânã când optãmpentru un local franþuzesc ºipovestim despre tot felul,îmbiindu-ne cu fructe de mare ºicocteiluri. Locuiesc la un hotelelegant al Universitãþii, iarpeisajul e tihnit ºi paradisiac: unlac binecuvântat, veveriþe,broaºte þestoase, mierle,potârnichi, rândunici, sticleþi.Louisiana parcã-i o zonã dedincolo de lume. Anti-Americasau Non-America. Faþã deforfotitorul ºi erectilul New York,New Orleans ºi Baton Rougesunt niºte moluºte voluptuoase,fermecãtoare. New Yorkul este

impozant prin altitudine ºi vitezãcrescãtoare, Louisiana esteexact opusul: aici orizontalitateaeste cea beneficã ºi creatoare.

19 aprilie. Astãzi este ZiuaPãmântului în Baton Rouge, aºacã ne ciocnim iar de o fiestã. Maiîntâi caut ºi aici Mississippiul, apoio luãm printre mulþimi ºi ascultãmmuzicã country ºi cajun. Mâncãmde-ale bãºtinaºilor: pui la þepuºã,tomate verzi prãjite, aligator pebãþ. Sunã plãcut limba cajun.Dãm o raitã ºi pe la Universitate,Andrei îmi aratã sediul revisteiExquisite Corpse ºi biroul lui.Frescele de la Universitate suntcam proletcultiste, dar au scuzacã sunt vechi de câteva zeci de

Jungla din Louisiana

17

Este mult mai uºor sã scriidespre cãrþi decât sã scrii cãrþi; cualte cuvinte, ne este totdeauna multmai la îndemânã sã criticãm decâtsã creãm. Despre Marta Petreu mi-am propus o criticã pozitivã.Obiectivul acestui foarte scurt articolîl reprezintã punctarea bolilorînchipuite ale celui care a fost EmilCioran, scriitor de origine românã,aºa cum au fost ele inventariate decãtre Marta Petreu în volumulDespre bolile filosofilor. Cioran,ortografiere a titlului care ne permitesã speculãm cã vor mai fi ºi alþisubiecþi incluºi de doamna Petreuîn categoria filosofilor bolnavi de eiînºiºi, dar ºi de boli pãmântene.

Volumul subþire de 124 de paginiapare la Biblioteca Apostrof în2008. Dupã ce Marta Petreu ne-aatras atenþia ca exeget al filo-sofiei politice a lui Cioran graþieimpresionantului sãu studiu Untrecut deochiat sau schimbarea lafaþã a României, ea se întoarcespre zona metafizicã a discursuluicioranian, aºadar de la imagineaunui om revoltat împotrivaincapacitãþii propriei sale þãri de aface istorie pânã la aceea a unuiom pur ºi simplu, cufundat întemerile ºi obsesiile legate de binelepropriului sãu organism, glisareaspre fizicul propriu-zis. De notat cãîn 2 aprilie 2009 apare în Le Figaro,articolul Le Péché de jeunesse deCioran, semnat de cãtre SébastianLapaque, articol revelator pentrumarcarea interesului Occidentuluipentru opþiunile politice de tine-reþe ale lui Cioran ºi care sem-naleazã totodatã apariþia înlibrãriile franceze a trei cãrþi. Înprimul rând Transfiguration de laRoumanie, traducerea din românã,pentru prima oara, a Schimbãrii lafaþã a României, ediþia din 1936,traducere realizatã de cãtre AlainParuit, un prieten al Martei Petreu,cu o prefaþã semnatã de MartaPetreu, prefaþã care reprezintã defapt o traducere impresionantã ca

ºi numãr de pagini din Un trecutdeochiat sau schimbarea la faþã aRomâniei. Tot la Editura L’Herneapare în acelaºi timp De la France,volum tradus din românã de cãtreacelaºi Alain Paruit, dar mai alesvede lumina tiparului Cahier Cioran,sub coordonarea lui LaurenceTacou, fiica lui Constantin Tacou,amicul lui Cioran, studiu careconþine câteva, foarte puþine articolepolitice ale lui Cioran, discursul sãuintitulat Profilul interior al cãpitanului,þinut la Radio Bucureºti când Gardade Fier se afla la putere, Româniafiind stat naþional-legionar, adicã în28 noiembrie 1940, zi în care, Iorgaºi Madgearu au fost asasinaþi decãtre Miºcarea legionarã. Volumulde 541 de pagini, format A4 maicu-prinde, de asemenea, articoleale unor cercetãrori români despreCioran, ale Martei Petreu inclusiv(Le problème juif dans l’œuvreroumaine de Cioran, Ciorandiplomate), ca ºi a unor cercetãrorifrancezi.

Putem sã îl împãrþim pe Cioranîn douã secþiuni: filosoful politic ºifilosoful senzaþiilor, a propriilor trãiri,a confesiunii, a filosofiei subiective,pe care a moºtenit-o de la de la NaeIonescu, de la îndemnul acestuia«sã fii tu însuþi», «sã trãieºti înlimitele propriilor experienþe», ºiîn aceastã categorie a exacerbãriipropriului eu ºi a propriilor sen-timente, putem încadra relaþiilespeciale ale lui Cioran cuDumnezeu, cu muzica, cu misti-cismul, sau de ce nu cu boala, cupropria-i boalã dupã cum a proce-dat Marta Petreu. Autoarea seadapã în acest demers dintr-unmaterial care se opreºte în principalla Caietele lui Cioran, la Convorbiricu Cioran, Scrisori cãtre cei deacasã, dar mai ales la Pe culmiledisperãrii (carte în care «boala esteprezentã de la început pânã lasfârºit, conþinutul cãrþii fiind formatdin chiar descoperirile metafizice pecare tânãrul autor le-a fãcut datoritã

maladiei»). Dupã cum scrie ºi MartaPetreu, Cioran nu a avut proprietãþiºi venituri, s-a lansat în schimb într-o«bogatã recoltã de simptomemaladive ºi de boli», care a debutatla 16-17 ani când este lovit deinsomnie ºi de obsesia suferinþei,a morþii (consecinþã logicã a obo-selii minþii ºi a psihicului), boalaspiritului, dar care afecteazã încetulcu încetul ºi fizicul. Chiar el admitecã avea în copilãrie robusteþea unuiþãran, adicã se recunoaºte înconvorbirea cu Fernardo Savaterca fiind ceea ce în pragulangajamentelor sale politice dintinereþe va urî cu înverºunare, ºianume un simplu þãran, condiþie debazã a românului. Poate nu suntde acord cu concluzia Martei Petreuasupra cãreia a insistat ºi în Untrecut deochiat... ºi anume aceeaa repetitivitãþii operei lui Cioran,idee pe care aº putea-o astfel uºorextinde la orice scriitor. Dacã în Untrecut deochiat... Marta Petreu scriadespre dublarea ca în oglindã aliteraturii lui Cioran din perioda saromâneascã în literatura dinperioada sa francezã, cu altecuvinte repetarea aceloraºi teme ºiobsesii, în volumul de faþã MartaPetreu scrie: «caracterul monotonºi repetitiv al operei sale se explicãprin faptul cã s-a nãscut dinexperienþa personalã a corpuluidureros al lui Cioran însuºi: oexperienþã în nici un caz nelimitatã,ci supusã unor mecanismefiziologice, cvasiinvariabile ºi înboalã». Nu ºtim cât de bolnav a fostîn realitate Cioran sau cât de multi-a plãcut sã îºi plângã de milã. Înorice caz, experienþele sale au fostmai importante decât corpul sãu,iar dacã din aceste experienþe afãcut acest gen de literaturãconfesivã, atunci datoreazã acestãformaþie profesorului sãu NaeIonescu, lecturilor filosofice subcare a fost formatã generaþia sa ºiexperienþei rãzboiului care aschimbat raportul de valori întrecreier ºi suflet, spre moartea raþiuniiºi dominarea simþãmintelor. Cioran,ca orice necredincios, cautã omãsurã obiectivã în «contabilizareadurerilor» sale, metafizice mai ales.În schimb are dreptate filosoful ºipreiau interpretarea acesteicredinþe a lui Cioran de cãtre Marta

(continuare în pag. 27)

Despre Cioran,un bolnav închipuit

Mara Magda Maftei

19

Robert de Montesquiou (1855-1921)

RUGÃ DE COMEDIANT

Fardul mi s-angroºat pe obraji, o mascã pare,De-abia-mi mai cunosc faþa, de-acum: sunt cel dormindZiua, ºi deºteptându-se-n nopþile-arzãtoare,Spre-a deveni un altul când stelele se-aprind.

Schimându-mi sexul, vârsta, cu o dezinvolturã,Se-ntâmplã ºi-ntr-un doliu sã joc, printre strãini;Grimasa naºte râsul pe trista mea figurãªi-mi sunt, nu pentru mine, ochii, de lacrimi plini.

Cititã poezia – ºi-adânc trãitã drama;Din mine, ce rãmâne, a ºti e foarte greu;Doar tu poþi, Doamne, sufletu-mi, care-i, sã-þi dai seama,În trupurile-atâtea fãcute dintr-al meu.

Charles Morice (1861-1919)

“ALBE, DE AMBRÃ CIOCUL...”

Albe, de ambrã ciocul, de-un negru abanosOchii, lungi gâturi drepte, cum, fãrã-n slãvi velurã,Cartage, tãind apa, cu o regeascã-alurã –Douã, în noapte, lebede, lent, silenþios.

Pur lapte, vii zãpezi, fulger dublu ºi voios,Spre cuibul lor de dragosti vâslesc, parc-o mãsurãBãtând, legând ºi iar deslegând fina centurãCe le-o-ncreþesc mari nuferi c-un foºnet mãtãsos.

Vignete singure-ntr-un câmp negru, ori abis,Merg, sunt atât: un punct lucitor. Subþiri inele,Undele visãtoare se-nchid, stins, dupã ele.

ªi amintiri, la fel, de-o luminã ºi de-un visÎn glorie, trec liniºtea, nelãsând în urmãDecât o pe cât ºtearsã pe-atât ºi scrisã urmã.

Marcel Schwob (1867-1905)

OBUZUL

La Pont des Arts e Sena un joc de negre tente.Clipocitoare apa izbeºte stâlpii grei,Din trepte-n trepte suie borborosind. Pe cheiUn felinar nu arde, sunt toate-n somn - absente.

Brusc, de pe-un mal pe altul zbucnesc voci violente,Nechezãturi, sudãlmi, cãlãreþi cu ochi scântei;Un tropãit confuz de puºcaºi, în lung de-alei;În dangãte de clopot pe sus curg triste-accente.

Un ºuierat crescând urlã-n noapte îndrãcit,Un miorlãit lugubru de tigru hãituitªi care, sângerând, se ridicã ºi sucombã.

În unde-un snop de aur – cum s-ar topintr-un foc!Explozia trezeºte apa ce stã pe locLa flãcãrile în fulgurãri þâºnind din bombã.

Charles Guérin (1873-1907)

E ORA CÂND…

E-n ora când puterile nopþii-s spre sfârºit.Spre verde cerul. Licãrul stelelor, slãbit.Singur pe þãrm, ca unul care ar sta de pazã,Vãd zorii cum Oceanul imens îl arginteazã,Ingãlbenesc în port felinarele ºi facMai albe casele din oraºu-n somn buimac.Un proaspãt vânt, ce inima parcã o dilatã,Cutreerã crepusculul trist. ªi dintr-odatãUn foc e orizontul. Pãmântul e-mbrãcatÎn pâcle roz ºi-abastre. Soarele pune-un stratDe purpurã pe-un nor. Într-o vilã sub roºcateOlane, o femeie ce dã larg într-o parteObloanele, cu braþele goale, maºinal,ªi poartã-ncrcuciºat peste piept un negru ºal,Priveºte cum departe, în adâncimi de zare,Luceºte, mare, Venus, ca rãsãrind din mare.

Ernest Raynaud (1864-1936)

POEÞI UITAÞI

Poeþi uitaþi! Poeþi despre care nu mai ºtii!Mulþime deasã, faima pe care nu-i rãsfaþã,Cu mâinile-mi vã caut pe cheiuri cenuºii,ªi de sub mari zãvoare vã vreau din nou în viaþã.

Eu sunt recompensat când un vers frumos, ca dinSenin, îmi dã salutul în sunet de fanfarã,

ªi simt ca o mândrie a celui ce reparã,În faþa Zeilor, un afront dinspre Destin.

O, trandafiri, Plictisul ce i-a decolorat,O, lauri lâncezind resemnaþi ºi veºtejiþi,De câte ori, sub lampã, cînd noaptea s-a lãsat,Cu-o lacrimã în ochi, v-am fãcut sã re-nfloriþi!

P O E T IP O E T IP O E T IP O E T IP O E T I F R A N F R A N F R A N F R A N F R A N C E Z IC E Z IC E Z IC E Z IC E Z I,

Traduceri de Aurel Rãu

21

române. Tânãrul critic îºi conchideanaliza „socio-medicalã” punând undiagnostic dur: cultura românãsuferã de un sindrom sever deîmbãtrânire ºi mineralizare precoce.

Ca rãspuns la cronicizareaacestor maladii culturale, tineriireprezentanþi ai culturii române,nerecunoscuþi, neacceptaþi ºinesprijiniþi decât rar de mai vârstniciilor colegi uniþi în jurul unor principiigeneraþionale, nu pot decât sã serevolte ºi sã protesteze cu strigãtede rãzboi îndreptate spre Olimpulromânesc. Tinerii rãzvrãtiþi semanifestã în mod violent ºidezordonat. Armele lor de atac suntmetaforice roºii alterate aruncateîmpotriva celor consideraþi alteraþi,a vanitãþii ºi dorinþei lor de înavuþire,un adevarat memento mori pentrucei ce se cred eterni. În acest modtinerii declarã fãrã echivoc „rupturatotalã” cu generaþiile precedente,chiar dacã este vorba despregeneraþii de creaþie cu careconvieþuiresc ºi cu care împartacelaºi spaþiu cultural. S-a conturatastfel ºi a intrat în scena prezentuluiliteraturii române o nouã generaþieartisticã – Generaþia 2000, al cãreiprincipiu unificator este tocmai„ruptura”, „fractura” cu trecutulpãrinþilor literari.

Ruptura diacronicãverticalã

În sens diacronic, „ruptura” estetrãitã prin recursul la autenticitate,care devine indispensabilã, oautenticitate violentã ºi constantã.ªi alte generaþii au mai fãcut recursla autenticitate – o gãsim în teoria,mai degrabã decât în textele„optzeciºtilor” ºi ale „nouãzeciºti-lor” – pe care Generaþia 2000 orespinge ca pe o pseudoauten-ticitate, pentru cã este iremediabilafectatã de un realism indirect,nuanþat ºi subiectiv, tocmai pentrucã nu este imediat, ci mediat desechelele culturii naþional-comuniste, la care se adaugãinevitabila luptã cu (auto)cenzuravremii ºi un limbaj perceput capreþios, deci, în fond, neautentic.

Se declarã deci „rupturã” totalãcu modul de a scrie literaturã subcomunism, ca ºi consecinþã a fricii,cu exprimarea deformatã pentru areuºi „a spune printre rânduri” ºievident cu „lectura printre rânduri”,

cu semnificatele polimorfe,proteice, alunecoase, cu formulele„limbii de lemn”. Existã o „rupturã”cu literatura trãitã ºi înþeleasã carefugiu ºi fugã din cotidianitate,ca antidot paliativ împotrivaveninului indus colectiv decomunism. Se denunþã abandonul„pactului social” din partea inte-lectualilor, care, pentru a beneficiade „privilegiile” regimului sauchiar ºi pentru „a supravieþui”, aurenunþat la lupta frontalã, permiþândastfel perpetuarea anomaliilorsociale ºi culturale ale naþional-comunismului.

La acestea, Generaþia 2000contrapune o eticã nouã, directã,de confruntare cu realitateaimediatã, chiar de provocare ºi deatac, exprimatã printr-o intensãviolenþã a limbajului, în semn deeliberare a modalitãþilor deexprimare ºi a ideilor. Se afirmã cuforþã un nou mod de a faceliteraturã: „folosim ce cuvinte vremºi spunem ce vrem, nu mai existãsubiecte tabu, nici cuvinte interzise”.

ªi totuºi, cenzura existã încã,aratã tinerii douãmiiºti. Aceasta aluat forma voalatã, dar la fel deeficientã a raporturilor între culturãºi consum. Elitele comuniste existãîncã, ºi mai impunãtoare ºi maiprospere, impunând un anumit gustºi deci un anumit tip de consumatorde culturã. Literatura tânãrã nureuºeºte sã-ºi deschidã drum înaglomeraþia enormei oferteconsumistice propuse cu abilitatede patronii editurilor, deseori aceiaºicare cu ani în urmã tãiau ºispânzurau în ale literaturii ºispaþiului editorial. Cenzuracontinuã: este nevoie de mult maimult decât de talent ºi un manuscrisbun pentru a fi publicat, în timp cemulte nulitãþi culturale umplurafturile librãriilor alãturi de clasici,conform principiului „cine are existã,cine nu are, nu existã”.

Nu se poate nega însã prezenþa,chiar dacã insuficientã, în ultimii ani,a unor colecþii dedicate debutanþilorºi tinerilor literaþi. Aceºtia se distingprin asocierea la un limbaj îndrãzneþa formei grafice neobiºnuite atextului. Conºtient sau nu, se reiauanumite caracteristici ale miºcãriitinere a anilor ’60, precumanticalofilia, nerespectarea regulilorgramaticale, absenþa punctuaþiei ºi

majusculelor, aºezarea în paginã înmod aparent haotic, utilizareacuvintelor „nepotrivite”, considerate„nepoetice”.

Radicalizarea acestor notedistinctive, la care se adaugã onouã relaþie scriitor-cititor, constituiebaza teoreticã a unui subcurent alGeneraþiei 2000, aºa-numitul„Utilitarism”, ramurã desprinsã dintrunchiul „Fracturismului” masiv ºiteoretizat de tânãrul poet AdrianUrmanov (n. 1979), în manifestulutilitarist Eu sunt poemul utilitar,apãrut în numerele 1 ºi 2 din 2003ale revistei Cenaclului Euridice dinBucureºti, „Paradigma”. Ceea ceUrmanov teoretizeazã ca noutateeste sensul poeziei „utilitariste”:textul utilitar trebuie sã fie în primulrând un mijloc „util” pentru a atingecorzile sensibile celor mai profundeale psiheului uman, în acest felreintegrând cititorul în text. În fine,prin mesajul subliminal de tipadvertising, textul utilitaristparaziteazã ºi colonizeazã minteaconsumatorului sãu. Deci, aºa cumimaginile sau sloganurile sau chiartemele muzicale publicitare neurmãresc în timp în mod obsesiv,tot aºa textul utilitarist se„cuibãreºte” ca un virus ºi ocupãactivitatea cerebralã a lectorului. Catehnicã de creaþie, primul lucru decare trebuie sã se þinã cont înmomentul realizãrii unui textutilitarist este cã trebuie sã placãtuturor, fãrã discriminare – un fel demission impossible!

„Iatã poetul, scriitorul utilitaristla lucru, ca funcþionar al de-partamentului de marketing altextului poetic!” exclamã untânãr critic într-un articol publicatpe site-ul de literaturã tânãrãwww.agonia.ro.

Ruptura sincronicãorizontalã

La nivel orizontal, tineriidouãmiiºti îºi suspendã relaþiile cusocietatea în care trãiesc acum ºiaici. Se înregistreazã deci o rupturãsincronicã cu ambientul literar alvremii, impus de autoritãþile ºiinstituþiile literare dominante dincultura românã, precum forulsuprem, Uniunea Scriitorilor, care,prin vocea unuia din preºedinþii sãi,a întrerupt ºi interzis, de pildã, în2004 întâlnirile Cenaclului Euridice,

23

Generaþiei 2000 îi corespunde dinpunct de vedere istoric eternatranziþie de la un comunism sãlbaticla un capitalism la fel de sãlbatic,haotic, de confuzie ºi absenþã avalorilor, în care comandã ceimusculoºi, cei care au renunþatdefinitiv la logica bunului simþuniversal. Tinerii Generaþiei 2000simt cã nu aparþin nici trecutului(post)comunist, nici prezentuluicorupt ºi haotic al tranziþiei, niciviitoarei ºi golitei de sens „integrãrieuropene ºi nord-atlantice”. Suntconfuzi ºi sictiriþi, suficient de„blestemaþi” ca sã reinventezespleenul decadent, într-o continuãneo-avangardã postdatatã. Simtscârbã, sunt nauzeaþi ºi perifericila tot ºi la toate.

Tinerii Douãmiiºti nu au unprogram consistent, nu propunnimic, nu gãsesc soluþii la rãul careîi circumscrie. Blazarea ºi scârbasunt paralizante. Pot doar, înmomente de revoltã, sã arate cudegetul, sã-ºi manifeste deza-probarea, chiar furia, sã strigeîmpotriva indiferenþei ºi a aceluimodus vivendi insuportabil alsocietãþii pãrinteºti definitivcompromise. Limbajul lor devinescabros, nepoetic, dar poateeficient, imaginile sugerate suntapocaliptice ºi în acelaºi timpbanale ºi promiscue, ca timpurilepe care le trãiesc. Resping cuvehemenþã „banalitatea rãului” ºiobiºnuinþa la efectele sale.Realismul propus este ºocant, purãreflectare a realitãþii, în care nu seascunde nici un fel de sacralitate.Rãului prezent nu-i corespunde unbine secund, un altceva echilibrant.Tinerii poeþi români, ca de altfelcreatorii din toate artele, simturgenþa în acest moment istoric aldemitizãrii, a fãrâmiþãrii ultimelorrelicve ale unei lumi pe care o vorcu disperare apusã pentrutotdeauna. Frenezia duce la actede canibalism, la fagocitareaacestor rãmãºiþe, tocmai pentru ali se piede urma. Uciderea taþilorspirituali nu trebuie sã lase urme.Mormintele lor sunt chiar pântecelenoilor veniþi. Acesta ar fi sensul,dacã ar exista ºi mijloacele.Fracturismul se vrea curentul caretrãieºte aºa cum scrie, eliminânddin poezia sa minciuna socialã.Fracturismul vrea sã refacã

legãtura între modul de a fi ºi celde a crea poezie. Este curentul carenu are speranþe de carierã... Darare speranþe de a anula o întreagãmitologie. Refacerea „pactuluisocial”, cel pe care taþii lor spiritualiau clacat în a-l pãstra, retrãgându-se în „turnul de fildeº” în faþa „teroriiistoriei”, este prioritar pentru aceºtitineri, pentru cã „nu poþi scrie opoezie total auto-referenþialã,livrescã pânã în sângele hârtiei,când într-o cofetãrie vezi o mamãcare-ºi linge linguriþa dupã ce a datfetiþei sã mãnânce dintr-o prãjiturãordinarã. A ignora faptul cã trãimîntr-o societate mizerabilã, într-oþarã demnã de teatrul absurdului arfi cea mai mare trãdare fatã decondiþia de scriitor...” [BogdanAlexandru Stãnescu, În pat cuMama Literatura în „Ziua literarã”,24 martie 2003]

Ruptura cu trecutul, refuzul dea dialoga altfel decât cu roºii stricateîntrerupe orice relaþie cu ceea ce afost, instalându-se o datã cuaceastã „fracturã” linia dedemarcaþie temporalã, care separãîn mod iremediabil un înainte ºi undupã. Tinerii resping orice formã decomunicare. Pe de altã parte undialog direct este imposibil, întrucâtaceºtia sunt în general ignoraþi deierarhia castei literelor româneºti.De altfel, în prefaþa antologieiGeneraþia 2000, Marin Mincu,mentor al unora dintre rebeli ºimecenat al lor (dat fiind cã edituraPontica, la care au fost publicate oparte din textele tinerilor debutanþiîn 2004, îi aparþine) îºi începepledoaria în favoarea noii generaþiicu o frazã surprinzãtoare: „Aceastãantologie e un argument substanþialcã Generaþia 2000 existã”. ªicontinuã: „Iatã cã, dupã 15 ani lungide controversatã sterilitatetranzitorie, se desprinde, puternic/fragil, acest val de talente foartetinere, marcate de prospeþime ºiautenticitate netrucatã, care sper sãne scoatã în sfârºit, din psihozaprelungitã a stagnãrii literare”. Esteedificator faptul cã lui Marin Mincu is-a reproºat de cãtre colegii degeneraþie cã „pãstoreºte osumedenie de derbedei, gãlãgioºiºi plagiatori, care vor totul ºi toatedin prima, cãrþi, bani, premii, case”ºi cã nu ar fi decât „maneliºti aipoeziei româneºti” [Mincu, 2004].

Nu ºtim cât sunt de bucuroºiaceºti tineri sã se ºtie „umpluturã”pentru golul literar „tranzitoriu” alliterelor româneºti postrevo-luþionare. Aceºtia afirmã cu tãrie cãnu scriu pentru cã doresc, ci pentrucã nu pot sã nu scrie, pentru cã simtîn mod imperativ aceastã urgenþãde a (se) comunica, de a arunca înafara eului acest cumul deelemente, chiar cu riscul de a seîntâlni în labirintul paginii albe cupropriile obsesii ºi demoni, pânã lanebunie. Literatura îºi asumã înacest caz funcþii terapeutice ºicathartice. Ruptura are loc între euºi restul lumii, între cel circumscrisºi spaþiul aglomeraþiilor, ducândchiar la „fractura” eului. Înconsecinþã, tinerii vorbesc despre„Fracturism” ca de o stare de suflet,provocatã de mesajele discordanteale realitãþii în care trãiesc, orealitate deseori digitalã,hipertehnologizatã apseudocomunicãrii ºi a nevrozei.„Fracturismul” devine curentulnebuniei ºi/sau al inocenþei infantile,ca mod de a re-acþiona.

Putem conchide, deºi îndezacord, cu afirmaþiile pe care leconsiderãm prea „paternaliste” alelui Marin Mincu, care invitã lacumpãtare, generozitate ºideschidere faþã de Generaþia 2000,în aºteptarea inexorabilei treceri atimpului, care va decanta valorileºi va stabili prioritãþile: ”În modfiresc, trebuie sã dãm dovadã [Noi,cine? Cititorii? Ierarhiile prestabilite?„Baronii” culturali?] de generozitateºi sã-i primim cu înþelegerepedagogicã, încercând sã-i formãmîn aºa fel încât sã înceapã sã-ºicultive singuri autocenzura [cuvântalergogen pentru Generaþia 2000]criticã. În nici un caz nu esteacceptabilã atitudinea derespingere vehementã adoptatã deniºte instituþii tutelare, care ar trebuisã gãseascã acele cãi propice deafirmare a generaþiei ultime astfelîncât sã poatã fi dezamorsatestãrile conflictuale inerentemanifestãrii literaturii noi.” În oricecaz, „trebuie sã avem rãbdare ºi sãdãm dovadã de supleþe receptivãcând abordãm textele tinerilor careabia au debutat editorial. E nevoiede o aºteptare de cel puþin zece anipentru a exprima o judecatã de

(continuare în pag. 37)

25

analizeze “ºtiinþific”, aºezat pefotoliul lui molatic, fãrã sã aibã nicicea mai micã experienþã practicãdespre ceea ce vorbeºte.

Ce-i de fãcut?Despre sexualitate ºi alþi demoniDin pãcate, la noi, detabuizarea

s-a fãcut prin defulare dusã laextrem, fãrã nici un fel dediscernãmînt, transformînd talentulunor scriitori tineri într-un banalreflex condiþionat de alcool, droguri,muzicã dizarmonioasã, obsesii ºiperversiuni sexuale, violenþãverbalã, degeneratã adeseori ºi înviolenþã fizicã. Nu-i de mirare cãpaginile lor sînt pline de spermã,excremente, ligamente lingvistice,mai mult involuntare decîtvoluntare, “rîgîieli angelice” ºi totarsenalul. Nu cred cã pentru a fitînãr scriitor trebuie sã scrii aºa,chiar dacã alegi sã scrii literaturãeroticã.

O mare parte din vinã o poartãºi critica de întîmpinare, care, princomentarii excitante, îi determinãpe aceºti tineri scriitori sã se agiteînainte de întrebuinþare, ajungîndastfel sã fie vlãguiþi.

Cine stabileºte ce e literaturã ºice e pornografie? De ce unelescrieri sînt etichetate ca fiindliteraturã, iar altele, pornografie?

Lupta dintre generaþiiAici se cuvine sã rezum o

poveste înþeleaptã, scrisã de DinoBuzzati: tinerii se hotãrãsc sã-iomoare pe bãtrîni. La un momentdat, fiind ocupaþi cu exterminareabãtrînilor, aud venind din urmã omulþime furioasã... Erau tinerii careconsiderau cã generaþia dedinaintea lor a îmbãtrînit.

Nu cred în lupta dintre generaþii,decît în mãsura în care aceasta sedã pe tãrîmul ideilor, al mentalitãþilorºi, de ce nu, al idealurilor. De aceea,nu trebuie sã ne mire cã întîlnim,de aceeaºi parte a baricadei, ºiconfraþi mai în vîrstã, de la careputem învãþa cum sã ne pãstrãmviu spiritul tinereþii, evitînd astfelsaturaþia, gîndirea gregarã,ignoranþa ºi iluziile deºarte.

Pe de altã parte, conflictul dintregeneraþii nu înseamnã lupta celortineri împotriva celor vîrstnici, pentrua-i îndepãrta pe aceºtia din urmã

ºi pentru a le lua locul, aºa cum seîntîmplã în politicã.

Principiul conducerii unei maºinieste ilustrativ pentru depãºirea uneipolemici pãguboase între generaþii:de obicei, o maºinã are trei oglinziretrovizoare, una aflatã în interior,celelalte douã fixate în exterior, pelateral. Pentru a merge înaintetrebuie sã privim ce se petrece înurmã, dupã caz, într-una dintreoglinzi.

În loc de încheiereDincolo de toate, pentru scriitorul

tînãr este lipsit de importanþã cãscrie sub incidenþa unei clasificãritematice sau a alteia. Singurele

criterii care îi dicteazã tema, formaºi formula trebuie sã fie talentul ºiexperinþa dobânditã sub semnulscrisului de zi cu zi.

Tînãrul scriitor ar trebui sã-ºiîntîlneascã mai des cititorii. În acestsens, este de salutat iniþiativa unorlibrãrii de a organiza lecturi publice,momente benefice de dialog dintreautor ºi cititori.

Tînãrul scriitor trebuie sã sepriveascã ºi în oglindã. Dintre toateoglinzile cea mai înþeleaptã oglindãeste cea orientalã. Dacã se priveºteîn ea o maimuþã, tot o maimuþãvede, nu un sfînt.

Cine n-are tineri scriitori sã-ºicumpere!

27

Câmp minat, cel mai recentvolum al lui Mircea Petean, apãrutîn anul acesta la editura Limes,articuleazã o temã tot mai prezentãîn discursurile lirice care urmãrescrecuperarea unui grad deautoreferenþialitate pierdut înexperimentele de hibridare a genului,prin inserþii diaristice sau narative:poezia pare cã nu se mai lasã scrisã,ci, se vrea, în mod exhaustiv,afirmatã. Teoretizatã. Redefinitã.Ataºatã unor „ficþiuni” sau„mitoficþiuni” în mãsurã sã o repunãîn drepturile unei mitologii personaleautonome, libere de adnotãri ºicontaminãri. Astfel, tendinþa unei„alegorizãri” ºi aºezarea în paginã aunor texte cu nucleu parabolic saucu mizã anecdoticã devin, dincolode prejudecata artei poetice ca„poezie despre poeziei” ºi grabade a vedea în generarea de tex-te autoreferenþiale o trãsãturãconsacratã a genului liric, devinresorturi ale unei redimensionãri anecesitãþii celui care scrie de acoerentiza coordonatele pe care seplaseazã în raport cu ceea ce scrie.De aici, o suitã de fantasmeîntreþinute artificial, dar care, uneori,atunci când nu le înãbuºã o retoricãautosuficientã a anecdoticului, apoemelor „cu poantã”, suficient deexpresive încât sã susþinãîncadramentul unei atare temeproblematice. Protagoniºtii spectrali,Poetul ºi Poema, sunt plasaþi, perând, în contexte cu iz borgesian,glosând pe marginea temeiautogenezei textului - a textului carese scrie singur „orice text este înaintede toate o înfrângere/ continuã - facePoema/ o înfrângere a tentaþiei de ate reciti/ continuã - face Poema/ apoi/dac-ai ieºit învingãtor trebuie sãînfrângi o altã tentaþie/ aceea de aciti orice din oricine/ ia o pauzã - face

Poema (...)/ la sfârºit singur textulcare se scrie singur are privilegiul/de-a privi totul de la înãlþimeaPoetului/ destul-face Poema - ia opauzã”. În cadre baroc-carnavaleºtireactualizate, reluând dinamicaproteicei „Arta” a lui Cristi Popescu„Poema se fofila prin mulþime fãrã sãatingã pe nimeni/ fãrã sã fie atinsã/încercam sã þin pasul zorind în urmaei/ dar mereu cineva îmi aþinea calea(...)/ Poema luneca pe trotuare/traversa pe unde-o tãia capul/ seplimba agale pe passegiata/ apoi sepierdea în labirinturi de pasaje scãriºi cãrãrui/ care urcã ºi coboarã/(...)Poema viselor mele/ pe careniciodatã n-am avut norocul de-a oprivi în faþã” sau postmoderne, întreinserþii parodice ºi episoadetendenþios prozaice „acolo uscãtoriadevenise ultimul refugiu al tânãrului/

agitate ale literaturii”, un teritoriuprimejdios în care materialul poetice privit întocmai ca un câmp minat,iar poezia e o plimbare pe acel

câmp minat, o continuã sustragerede la o serie de tentaþii pe care –uneori – nici poetul de faþã nu lepoate evita.

absolvent de Litere/ masterandînscris la doctorat/ teza lui trateazãdespre Diversitatea peisajuluiardelean/ în poezia lui MirceaPetean/ acolo în uscãtoria bloculuidevenitã uscãtorie de cãrþi/ tânãrulnostru de certã descendenþã romanãdevenit/ erou de roman o ademenipe domniºoara bãtrânã/ urmarea-dragilor-o las în seamadumneavoastrã/ încredinþat fiind cãveþi croºeta mai bine ca oricinie/textura abia mijitã”.

Evitând sã formulez un verdict cuprea mare potenþial de a se raliagratuitãþii cu care opereazã anumitediscursuri speculative, riscând, astfel,tot felul de reducþionisme con-ceptuale vizavi de orice demers fidel,de la un capãt la celãlalt, câtorvainvarianþi, remarc prezenþa uneisemi-obsesii a ceea ce rãmâne înlirica ajunsã la un anumit grad dematuritate. Volumul Câmp minat vineoarecum în descendenþa acestuispirit al conservãrii unor valoritranscriptibile sub formã de pseudo-mitologii autoreferenþiale, netimoratînsã de construcþii în negativ ºi delogica antinomicã acum-atunci,izbutind coagularea unei poveºti debackground, care anuleazã ideilepreconcepute vizavi de fastidiosul ºisearbãdul intrinsec unei poezii carese ia, în mod constant, pe sine dreptreper.

Petreu, aºadar: «cu cât un om estemai sãnãtos, cu atâta este maiapropiat de animal, adicã de stareaparadisiacã iniþialã; ºi, simetric, cucât un om este mai bolnav, cu atâtaeste mai individualizat, mai singurºi mai departe de Paradis». Cioran,cel care fugea de doctori, ajunge înanii 70 sã consulte doi, trei specialiºti,sã plãteascã sume importante ºichiar sã se împrieteneascã cuaceºtia, aºadar ipohondria lui creºteo datã cu înaintarea în vârstã. Nurãcelile sau durerile reumatice îl vorrãpune însã, ci «proasta funcþionarea creierului sãu» de care Cioran seplângea deja pe la 47 de ani, datãde la care filosoful începe sã seteamã de o maladie neurologicã ºide soarta propriului creier. Obnubilatde «viitorul creierului sãu», Cioran

bate câmpii, uitã drumurile pânã laîntâlnirile cu prietenii sãi; cu toateacestea, el are acest privilegiu de afi ultimul supravieþuitor al generaþieisale; când moare, în 1995, toþi colegiisãi de generaþie erau plecaþi. Nu seºtie dacã grija sa excesivã faþã depropriul corp l-a adus în frunteaplutonului sau doar soarta! În oricecaz, lucidul Cioran, acest filosofmoralist, ºtia, ca noi toþi de altfel,cã: «orice ar face, omul nu poatescãpa de moarte», dupã cumdeclara el în interviul acordat luiFrançois Fejtö, inclus în Convorbiricu Cioran. Marta Petreu ne aratãaºadar un Cioran om, un Ciorancare suferã pentru maladiile saleadesea închipuite, dar mai ales unCioran, care în ciuda apologiilorsinuciderii pe care le-a fãcut de-alungul literaturii sale confesive, aluptat sã trãiascã!

(urmare din pag. 17)

Olga ªtefan

Poemareinventata

)) )))

29

Marcel Mureºeanu

Porþile1.Aceasta nu este o ieºire obiºnuitã, ea este oieºire din uitare!

2.E poarta ce dincolo de sine nu se avântã, eanimic nu desparte, ea stânjeneºte.

3. Nu voi mai bate în pieptul tãu, mã voi strecuraprin rãnile tale!

4. Ea n-are somn, e Poarta carmelitelor, duhuricu sânge cald îi vegheazã muþenia.

5.Fãrã de platoºã, împletitã din fulgere, eeºafodul orbilor tineri!

6. Îcremenitã ca douã mâini rugãtoare, ca douãaripi pe umerii unei singure linii!

7. E doar urletul celei ce-a fost ºi al celor ceodatã cu ea murirã!

8. O poartã a Suspinelor iubiþilor din neamuriduºmane, nu tãgãdui cã durerile-i sunt cu ale lordeopotrivã!

9. Tragicã poartã fãrã de ziduri, pe lângã tine toþi

trec, uzurpându-i dreptul la luptã!

10. Poartã a zilei, poartã a nopþii, aceeaºinefericire strigându-i întotdeauna doar pejumãtate!

11. Porþile – bonsai ale caselor, uºile cu aerulgreu ca un ulei, al rãsuflãrilor noastre.

12.Porþile-ghilotinã, cele ce taie în douã, cu osingurã lunecare, trupul ºi umbra!

13.Poarta-Morgana, goalã clepsidrã, recul altimpului în umãrul meu!

14.Porþile caselor arse, abia animate în cenuºace trece de ele…

15.Nevãzutã poartã a inimii, ecluzã a sângeluinegru, înspumat ca în coºmarul lor cataractele!

16.Poarta Solstiþiului, trecere cãtre alt capãt detimp, soarele-nvie, la piciorul crucii salealunecã…

17.Prin poarta verii lei augustini auru-ºi varsã, catãlpile noastre sã-l poarte-n altunde!

18.Piept al lui Marte, poarta din faþa vântuluirece, ocrotitoarea din veac a berzelor roºii ºi-acârtiþei mirului verde!

31

devin aviator se curmarã peneaºteptate, când puteam mergemai departe, soarta a orânduit sã-mi ofere o satisfacþie, fie ºi de altãnaturã. Mi-am fãcut casã în capitalaþãrii pe o stradã cu nume de aviator.

– Sã ne îndreptãm, domnuleVatamaniuc, ºi spre perioadastudiilor Dumneavoastrãuniversitare.

– Mi-am început studiileuniversitare la Sibiu, în octombrie1943, purtând cu mine o diplomãde învãþãtor. Cu menþiunea cãfusesem înscris, prin media laînvãþãturã, între primii absolvenþi peþarã din acel an. Aveam diploma deabsolvent al Liceului „EudoxiuHurmuzachi” din Rãdãuþi ºiexamenul de bacalaureat de laCernãuþi, din septembrie 1943.

Universitatea „RegeleFerdinand I” din Cluj, ajunseseparte din ea, la Sibiu în urmaDiktatului de la Viena din august1940. Funcþiona într-o clãdirepreluatã de la un liceu de fete,clãdire rãmasã dupã întoarcerea laCluj din refugiu în patrimoniul noiiinstituþii, Universitatea „Babeº-Bolyai”, care avea sã mã proclameDoctor Honoris Causa în 3 iulie2000. Sã mai spun cã, în acei ani,se refugia la Sibiu, ºi Facultatea deMedicinã, care îºi gãsi gãzduire înuna din cazãrmile, altãdatãimperiale, precum ºi Muzeul LimbiiRomâne, ce putu fi adãpostit într-oclãdire modestã, aproape deDumbravã, cunoscutul parc sibian.Se aduserã în cutii ºi fiºele pentruDicþionarul Limbii Române.

S-a întâmplat sã am primaîntâlnire cu Iuliu Haþieganu, rectorulUniversitãþii, care mã primipãrinteºte ºi mã încurajã cã ne vomîntoarce curând din refugiu, la casanoastrã, la Cluj. Examenul deadmitere l-am dat cu profesorulªtefan Paºca, la Muzeul LimbiiRomâne, în sala cu pereþii acoperiþicu cutii pânã la plafon. N-a fostdecât o convorbire desprescriitorul meu preferat, cum secerea pe atunci absolvenþilor deliceu. Profesorul Dimitrie Todoran,directorul Oficiului studenþesc, fupregãtit de Iuliu Haþieganu, prinscrisoarea ce i-o trimisese. Îmiînmânã dispoziþia de punere încãmin ºi repartizarea la cantinastudenþeascã. Se îndeplineau

toate formalitãþile. Din octombrie1943, deveneam student al uneiadin cele mai prestigioaseuniversitãþi din þarã.

– Mai opriþi-vã puþin asupraacestui anotimp din viaþaDumneavoastrã ºi spuneþi câtevacuvinte de suflet despre cei care v-au îndrumat ºi v-au format, în celedin urmã, ca literat ºi om. Cãci sunt,fãrã îndoialã, nume de rãsunet nudoar ale vieþii universitare clujene,ci ºi ale culturii româneºti.

– Pe profesorii mei îi am înainteaochilor, aºa cum i-am cunoscut înprimele luni de studii. Veneam laSibiu sã audiez, înainte de toate,cursul lui Lucian Blaga, indiferentpe ce temã. ªtiam despre el destulelucruri de la profesorii mei dinCernãuþi ºi îi cunoºteam figura dinIstoria Literaturii Române a lui G.Cãlinescu. Îi citisem ºi poeziile ºiîmi plãcea mai mult cea cuîndemnuri cãtre tovarãºii de drumsã-l urmeze sã dãrâme cu braþulde fier tot ce întâlneau în cale ºi ceacu invocarea munþilor sã-i dea truppentru o cãlãtorie nãvalnicã înCosmos.

Lucian Blaga din imaginaþiamea, cu care veneam de laCernãuþi, nu era cel care intra însala de curs. Venea aplecat dinspate, îºi cãuta locul la catedrã, cuoarecare ezitare, îºi scotea foile dinservietã ºi, fãrã nici o pregãtire,începea sã citeascã monoton. ªicitea, la fel, o orã întreagã, fãrã sã-ºi ridice privirea din foile scrise peamândouã pãrþile. Dezamãgireamea fu profundã ºi nu mã potvindeca de ea.

– L-aþi avut ca profesor ºi peDimitrie Popovici, dar, se pare, ºipe asistentul sãu de atunci, IosifPervain, pe care aveam sã-lcunosc, peste ani, ºi eu ca student.

– Dimitrie Popovici m-aimpresionat încã de la intrarea însala de curs, prin înfãþiºareaasceticã. κi istorisea cursul, dupãfiºele ce le mânuia una dupã alta.κi încheia în acel an cursul despreVasile Alecsandri, poet ce mãatingea puþin, urmând sã treacã înanul urmãtor la evoluþia ideilorliterare în cultura românã.

Mai apropiate de aºteptãrilemele îmi apãrurã, încã de la începutseminarele la Lucian Blaga.

Discuþiile la seminarele sale seînvârteau în jurul unor chestiunicontroversate de filozofie, strãinepentru mine. Blaga nu mai citea, cala cursul sãu, ci conversa cu ungrup de studenþi, care ocupauprimele bãnci. Erau membriicercului literar, cum aveam sã aflucurând, patronat de Blaga, carescotea ºi o revistã Saeculum. Blaganu rãspundea la întrebãrileprivitoare la Marele Anonim,trimitea la lucrãrile sale ºi mutadiscuþia în altã parte, cu amintiri dindiplomaþie ºi trimiteri ironice lapersoane care se ocupau defilozofia sa fãrã sã o înþeleagã. Nicipentru mine Marele Anonim nu erala acea datã decât o transliterarede nume pentru Dumnezeu. Nu eraBlaga din imaginaþia mea, nici celde la cursul sãu, însã un Blaga maiaproape de noi.

Dimitrie Popovici consacraseseminarul sãu teatrului luiCaragiale, ºi Iosif Pervain nupierdea nici o ocazie sã criticelucrãrile studentelor cu observaþiisarcastice ºi în stil colorat, ceea cenu-l va împiedica sã secãsãtoreascã cu una din colegelemele. Aveam despre Caragiale omonografie a lui ªerbanCioculescu, iar despre Eminescu ºiCreangã lucrãrile lui GeorgeCãlinescu, însã Slavici continua sãfie uitat. Dimitrie Popovici consacrãelaborãrii unei monografii despreSlavici mai multe ºedinþe deseminar, din care aflam ºi eu peunde trecuse scriitorultransilvãnean, ca ºi desprepublicaþiile pe care le întemeiase.Fiind vorba de un scriitor cu o viaþãlungã ºi o activitate foarte bogatã,profesorul înclina sã încredinþezeelaborarea ei, studentelor care sedovedeau foarte active la seminarulsãu. Iosif Pervain fu împotrivã,considerând cã e o muncã potrivitãpentru bãrbaþi, nu ºi pentru femei.Trec peste argumentaþia sarcasticãfaþã de studente.

Dimitrie Popovici mi-aîncredinþat întocmirea uneimonografii despre Slavici. Vãzând,însã, cã nu eram prea încântat dealegerea sa, m-a consolat în felulsãu: << – Vei apela, desigur, la IonBreazu, conferenþiarul nostrupentru partea care priveºteTransilvania >>. Ca sã vinã apoi cuo completare: << – Un capitol ca

33

“Octavian Goga”, publicând versuriîn Viaþa universitarã ºi colaborândcu prozã ºi versuri la Bucovinaliterarã ºi Revista Bucovinei, careapãreau la Timiºoara.

– Am uitat sã vã întreb lamomentul potrivit, dar îmi repargreºeala ºi vã întreb acum: care eraatmosfera la Sibiu, dacã þinem contcã România începea sã resimtã ºiea cel de al doilea rãzboi mondial.

– Într-adevãr. Drept urmare, subameninþarea apropierii frontului derãsãrit, Universitatea îºi încheiadevreme cursurile. Þin minte cãeram la examenul de literaturãromânã veche cu profesorul ªtefanPaºca, când aviaþia americanãbombarda Ploieºtiul. Profesorul eraîncredinþat cã era lovit Braºovul, devreme ce ecoul bombardamentuluipãrea foarte aproape. Ne cerucarnetele de student, deschise lapagina respectivã. Le tencuirãm pecatedrã în faþa sa ºi profesorul trecuîn ele la toþi nota maximã. Ne invitãsã ne ridicãm ºi sã le împãrþim întrenoi. Adãugã pentru sine, dar ºipentru noi: << – Mai preþioasã esteviaþa decât examenele. Urmeazãdupã Braºov, Sibiul>>.

Douã sãptãmâni mai târziu,studenþii refugiaþi din Transilvaniaocupatã de hortiºti ºi cei dinBucovina ocupatã de armata roºie,ne gãseau la Pãltiniº, în MunþiiSibiului. O varã întreagã m-amsimþit ca la Suceviþa, în Bucovina.Sosea sus, în munþi, în fiecaresâmbãtã, camioneta Universitãþii,însoþitã de Iuliu Haþieganu, rectorulinstituþiei, ºi D. Todoran, directorulOficiului Studenþesc, cu proviziipentru sãptãmâna ce urma ºi neaducea presa din sãptãmâna ce sescursese. Trecu în primasãptãmânã prin camerele noastreºi nu avea de ce sã fie mulþumit,dar nu spuse nimic. Trecu ºi însãptãmâna urmãtoare. Nu avea dece sã fie, acum, nemulþumit. Tot nuspuse nimic. Asistã ºi la ºedinþelenoastre de sâmbãtã, în careOctavian Bulbuc, din pãrþileNãsãudului, ne citea cronicasãptãmânii în versuri, cu criticimaliþioase la adresa noastrã. Mãînfãþiºai ºi eu cu câteva poezii, darpãlirã în faþa cronicii sãptãmânii. S-au publicat, totuºi, în revistelebucovinene, care apãreau laTimiºoara. Pentru Iuliu Haþieganu,

rectorul unei mari universitãþi dinþarã, eram copiii sãi sufleteºti. Nuuita sã ne încurajeze la fiecaredespãrþire.

„– Am pierdut rãzboiul, dar maiputem câºtiga o luptã”.

Se întâmplau toate acestea cupatru luni înaintea evenimentelordin august 1944.

Cuvintele lui Iuliu Haþieganu,rectorul nostru, ar trebui sã fiegravate, undeva, la loc de cinste.

Sunt profund mâhnit, ca ºi acumcâþiva ani. Participant la festivalulinternaþional Lucian Blaga de laCluj-Napoca ºi Sebeº Alba, amajuns ºi la Pãltiniº. Am recunoscutserpentinele ce urcã la Pãltiniº, darmai sus nu am mai întâlnit nimicdin ce a fost în anii studenþiei mele.Vile de jos, pânã spre creastamuntelui, multe bine aºezate, alteleîn construcþie. Biserica din poieniþãºi mormântul lui Constantin Noica,de lângã ea, sunt ameninþate sãdisparã, de nu cumva au ºi fostizgonite, nu se ºtie unde.

ªtergem, din pãcate, din istorie,multe din lucrurile ce ni le-au lãsatgeneraþiile anterioare.

– Care era climatul cultural laCluj, dupã întoarcerea Universitãþii„Regele Ferdinand I” din refugiul dela Sibiu?

– Profesorii mei la Cluj erau totcei de la Sibiu, dar în CarnetulUniversitar nu mai figurau cursurilecu frecvenþa de doi ani, pentru caredãdusem toate examenele la Sibiu,ci numai cele cu frecvenþaobligatorie de patru ani, pentrulicenþã. Dimitrie Popovici inaugurãcursul sãu despre poezia luiEminescu ºi prevãzu la seminarinterpretãri din poezia lui Eminescu,iar în anul urmãtor prozaeminescianã. ªtefan Paºcaînscrise în cursul sãu de literaturãromânã veche din douã secole, alXVI-lea ºi al XVII-lea, iar la seminarinterpretãri de texte din literaturã,din aceste secole. Ion Breazucontinua cu viaþa culturalã ºiliteratura din Transilvania, atât lacurs, cât ºi la seminar. Liviu Rususe înscrise cu un curs general deesteticã, dar pentru anul ultim destudii introduse douã cursuri, unulde istoria esteticii, altul despreRenaºtere ºi Baroc. Ioan Moga laIstoria Românilor începu cu ÞãrileRomâne în secolele XIII ºi XIV ºi

continuã cu secolele XV ºi XVI, iarla seminar prevãzu IstoriaVoievodatului din Transilvania. D.Todoran continuã cu PedagogiaGeneralã fãrã seminar, iar UmbertoCianciolo trecu la Petrarca, dar laseminar veni tot cu lecturi din Dante,acum din Purgatoriu. Se introduseîn ultimii ani de studii ºi un curs debiblioteconomie, þinut de IoachimCrãciun, audiat de studenþi în silãºi mai temãtori pentru examendecât la esteticã ori istorie. Amînvãþat la acest curs multe, desprecare nu ºtiau nici unii profesori, cumse vedea din modul cum fãceautrimiterile la sursele folosite. Am înfaþã îndrumãrile de la acest curs,când unii pregãtesc aparatul criticla lucrãrile mele.

Eram încredinþat în studenþiamea din trecutul îndepãrtat cã înviaþã toate sunt posibile, sã ai numainorocul sã þi se iveascã în caleoameni cãrora sã li te alãturi.Propunerea lui Ion Gherman, ºefde lucrãri la medicinã, originar dinÞinutul Herþa, ajuns sub ocupaþiasovieticã, mã gãsi pregãtit sã mãalãtur la iniþiativa sa. Considera dedatoria noastrã sã reînfiinþãm, laUniversitatea din Cluj, societateastudenþeascã „Junimea”, cu ofrumoasã activitate în Bucovinaînainte de 1940. Preluã statutulsocietãþii studenþeºti cernãuþene,introduse câteva modificãri pentrulocalizarea la Cluj, întocmi listastudenþilor bucovineni de la toatefacultãþile Universitãþii din Cluj, nuprea mulþi, dar îndeajuns sã neputem constitui într-o societatestudenþeascã, ce avea dreptul laexistenþã. Erast Didi Tarangul,profesor de drept la Universitateadin Cernãuþi, ne puse la dispoziþiecabinetul sãu. Având statut ºi sediu,nu ne mai lipsea decâtrecunoaºterea noastrã, pe caleoficialã. Înaintarãm statutele laRectorat pentru aprobare ºi neapucarãm sã ne întocmimprogramul de lucru. Nu furãmînvredniciþi de un rãspuns, darprofesorului care ne gãzduia i seinterzise sã ne mai punã ladispoziþie cabinetul sãu. Nu mai erarector Iuliu Haþieganu, care ne-ar fiîmbrãþiºat cu cãldurã, gãsea pentrunoi sala pe care o doream ºi nu neîndoiam cã da dispoziþie sã se punãpe uºã ºi o placã: Societatea„Junimea” a studenþilor bucovineni.

35

cu privire la o reluare apropiatã aacestei forme de promovare înînvãþãmânt ºi cercetare.

Dimitrie Popovici mã sfãtui sãurmez cursurile pentru doctorat, încontinuare, ºi pentru semestrul aldoilea. ªi îmi semnã în carnetuluniversitar. Solicitai aceleaºi lucruºi de la ªtefan Paºca ºi Liviu Rusu,care semnarã ºi ei.

Dimitrie Popovici îmi împãrtãºigândurile sale, comunicându-mi cã„Doctoratul se va relua sub altãformã, ca ºi în Uniunea Sovieticã”.ªi îmi spusese cã nu va figura înlista profesorilor, demni deîncredere pentru doctorate.

Mare lucru previziunea în viaþã!

– Aþi avut, în tinereþe, ºansa dea lucra în redacþia nou înfiinþateireviste „Almanahul literar”. Cu cineaþi fost coleg ºi care era climatulspiritual ºi uman existent pe atunciîn redacþie?

– Am lucrat, în adevãr, înredacþie, la Almanahul Literar, alcãrui prim numãr apãrea îndecembrie 1949. Redacþiafuncþiona în str. Horia, nr.17, la carese ajungea din stradã, pe sub opoartã. Avea în stânga o camerã,iar în dreapta, douã. Camera dinstânga era a poeþilor, iar în primadin dreapta, în care se intra, acriticilor, iar cea de alãturi era adirectorului, cu uºa întotdeaunadeschisã. Almanahul literar erarevista poeþilor ºi nu întâmplãtorVictor Felea, care trecuse maiînainte pe la Veac 20, AurelGurghianu ºi Aurel Rãu puseserãstãpânire pe ea. Temporar li sealãturarã ºi alþi poeþi. Secþiei decriticã, altfel spus lui CornelRegman ºi George Munteanu, îiera prea de-ajuns o camerã detrecere. Conducerea revistei fuîncredinþatã, o vreme, unorpersoane de încredere dinBucureºti, iar funcþia de redactor ºefo îndeplinea A.E.Baconsky, fiind înrealitate director executiv.

– Vorbiþi-mi, vã rog, desprepreocupãrile pe care le-aþi avut caproaspãt redactor la Almanahulliterar.

– Mi-am început colaborarea laAlmanahul literar cu poezia Aurulpoemei, publicatã în numãrul 4, dinmartie 1950, ca sã trec la criticã,cu numãrul urmãtor, din ianuarie-februarie 1951, ºi sã gãsesc, în

spiritul critic al revistei, marineajunsuri „tezelor provizorii” pentruIstoria Literaturii Române, tezepropuse pe linie de stat, ºi sã mãocup în alte douã numere, din maiºi iunie 1951, tot în spiritul de frondãal revistei, de o antologie dinliteratura antimonarhicã ºi denerespectarea adevãrului istoric înroman. Tot în iunie 1951, mãînfãþiºam ºi cu o schiþã, Vecinii luiIoniþã, apoi cu alte proze. ªi prozelele semnam: D. Drumaru, pseudo-nim potrivit pentru mine, cãlãtorpermanent de la Dej la Cluj ºi de laCluj la Dej.

Almanahul literar izbuti, situaþieneîntâlnitã în acei ani de instabilitatepoliticã, sã aibã redactori stabilipentru poezie ºi criticã. Descoperitrãmase de la început sectorul deprozã. A.E.Baconsky crezu cãnimerise omul potrivit sã acopereºi acest sector ºi îmi propuse sãintru în redacþie pentru secþia deprozã. Am acceptat, însã nu erameu omul sã pot rãmâne în redacþieîn condiþii de provizorat. M-amînþeles cu directorul Liceului „AndreiMureºanu” din Dej sã-mi menþinãpostul, pentru toatã perioadavacanþei de varã, Cornel Regmanmã primi în camera ocupatã de ella profesorul Vasile Scurtu, iar înredacþie mi se gãsi ºi mie o masãîn camera de trecere, ocupatã desecþia de criticã.

Se vorbeºte de revista Steaua,dar întemeietorii ei sunt echipa careînfiinþã ºi susþinu Almanahul literarºi se cuvine sã se spunã mãcarcâteva cuvinte ºi ce a însemnataceastã primã revistã literarã înClujul de atunci.

– Aºa este, domnuleacademician. De altfel, nici nuexistã o rupturã între Almanahulliterar ºi Steaua, cum se va numipublicaþia clujeanã din 1954. Pentrucã, indiferent de titlul pe care l-apurtat, publicaþia la care trudesc ºieu de-o viaþã, a cãutat sã-ºipãstreze ºi spiritul de iniþiativã, ºirigoarea, ºi temeinicia excursuluicritic ºi mai larg istoric ºi cultural,adicã, mai altfel spus, tocmai acelecalitãþi care i-au permis sã aibã oidentitate de neconfundat întrecelelalte reviste prin care s-aexprimat, de-a lungul anilor,literatura românã de azi.

– Mã simt solidar, în aceastãprivinþã, cu Dumneavoastrã,

domnule Tihan. ªi aº sublinia faptulcã la revista „Steaua”, carecontinua, cum pertinent aþiremarcat, „Almanahul literar”,redactorii au avut intenþia de arecupera marile valori interbelice ºide a încerca sã le repunã în circuitulliterar. Mã opresc numai lareintrarea lui Lucian Blaga în viaþapublicã, izgonit de la Universitateadin Cluj ºi care îºi gãsi un loc deadãpost pentru munca sa într-oîncãpere la Biblioteca CentralãUniversitarã. Colectivul de laAlmanahul literar, trecut la Steauaa avut de înfruntat ostilitateacercurilor oficiale, dar Blaga aveasã devinã colaborator permanent larevista lor, adevãrat cu traduceri. Afost însã ºi acesta un mare câºtigpentru literatura românã.

Almanahul literar era rãu privitde organele de partid din Cluj ºi nuse bucura de simpatie nici decercurile literare din Bucureºti,pentru criticile repetate, maideschise, dar mai ales, învãluitesub diferite forme, în careA.E.Baconsky era de o mareinventivitate ºi despre care mi-arplãcea sã vorbesc pe larg, daramân pentru altãdatã ºi mã oprescîncã la un singur moment, în careAlmanahul literar fu în pragul sistãriisale. Am în vedere acea analizã aactivitãþii Almanahului literar pentrudevierea nu mai ºtiu de dreapta saude stânga de la linia de partid, cândo delegaþie în frunte cu MihaiBeniuc ne-a fãcut vinovaþi pentruabateri grave prin lipsa spiritului deprincipialitate. Între lucrãrileincriminate se gãsea ºi cronica meala romanul lui Dumitru Mircea,Pâine albã, pentru cã ignorasemdevierea de la linia de partid, nu maiºtiu care. Nu se putea sã nu sepublice ºi în presa centralã o darede seamã despre analiza, cum sespunea pe atunci a activitãþiiAlmanahului literar, pentru devierede la linia politicã. Darea de seamãfoarte lungã, se oprea pe larg lacapetele de acuzare. S-a publicatîn Contemporanul cu semnãturãsub pseudonim. Am fost ºi rãmânîncredinþat cã aparþinea lui DumitruMicu, trecut prin redacþiaAlmanahului literar ºi intrat încercurile literare bucureºtene.Almanahul literar nu-ºi mai puteacontinua activitatea, dar gãsi caleasã se salveze. κi schimbã titlul în

37

se pronunþã asupra ei chemaþi ºinechemaþi ce se cred în drept sãvinã cu luminile lor. Acestea întârzieºi sunt convins cã nu vor veni, nicide aici înainte. Nu s-au pãstrat, saunu le cunoaºtem pânã acumdocumentele privind investigaþiilemedicale. Discuþia se deplaseazãîn spaþiul informaþiilor din presã ºidin memorialisticã, ce se impune sãfie primite cu mare prudenþã.Rãmâne stabilit, pe baza analizeicritice a acestor izvoare, cã boalalui Eminescu a fost depresia, carenu se vindecã cu hapuri, boalãfoarte rãspânditã ºi în zilele noastre.

– Aþi militat pentru o ediþie „nevarietur” a scrisului eminescian,considerând cã actualul corpus aloperei poetului marcheazã ºi etapadecisivã spre amintita ediþie, carear fi menitã, în opiniaDumneavoastrã, sã fie „asemenea

celor ale marilor clasici ai literaturiiuniversale”. Ce ar trebui sã seîntreprindã în acest sens? Vã punaceastã întrebare întrucât nuîmpãrtãºiþi pledoaria celor careaduc în discuþie fie „reproducereafotograficã”, fie reproducerea „subaltã formã” a manuscriselor luiEminescu.

– Avem o ediþie academicãintegralã a scrisului lui Eminescu înbaza a ceea ce cunoaºtem dinscrisul sãu. Ea nu este însã ºicompletã. Numere din ziarul Timpulnu au fost recuperate ºi surprize nemai pot aºtepta, cum s-a întâmplatºi în cazul corespondenþei luiEminescu cu Veronica Micle,scoasã la luminã în ultima vreme.Va trebui sã ne încredinþãm cã nua rãmas nimic nerecuperat ºi atuncivom fi pregãtiþi ºi pentru o ediþie „nevarietur”. Este utilã, pânã atunci, ºi

o ediþie „ne varietur” pentru textelepe care le avem în ediþiaacademicã.

– Spuneaþi, prin 1993, cã, „prinindependenþa de gândire”, Emi-nescu ne oferã ºi acum „o lecþie destringentã actualitate”, reamintin-du-ne mereu – aºa cum remarcaþiºi Dumneavoastrã – cã „nu serviminteresele poporului” nici prin„fraze goale” de conþinut, nici prin„oportunism politic”.

Nu credeþi, domnuleacademician, cã scriitorii români deazi – o parte, desigur, dintre ei – secomplac cu voluptate în cel maidizgraþios partizanat politic?

– Lecþia „stringentã deactualitate”, cum spuneþi, priveºteînainte de toate oamenii politici. ªiea sunã, dupã Eminescu: demisiadin funcþia publicã, la sãvârºirea uneigreºeli, ºi retragerea în viaþa privatã.

(urmare din pag. 23)valoare întemeiatã. [...]Decãzute toate i luzii le ºidemascate toate utopii lemetafizice, ei îºi scriu textele curevoltã ºi violenþã, încercând sã-ºi apere candoarea ºi puritateaadolescentinã de ravagii ledistrugãtoare ale unui prag-matism vulgar, dominant în

societatea noastrã postde-cembristã.”

Iatã-ne în 2009 în prag deexpirare a termenului de zece ani„generaþionali” sau „promoþionali” aiGeneraþiei 2000, iar apele sunt lafel de tulburi ca în prima zi. Aceºti„tineri” nu mai sunt atât de tineri, iar„patronii” literaturii sunt cam aceiaºi.Unele nume au dispãrut, altele

continuã sã semneze, ca ºi cumatunci când eºti tânãr poþi faceliteratura doar ca hobby, alãturi deo demnã slujbã de functionar deghiºeu sau ca vânzãtor detelefoane mobile. Date condiþiile,credem cã a venit momentul sãîncepem sã vorbim despreGeneraþia 2000 ca despre oGeneraþie Pierdutã...

39

lor specific, dar pentru atari motivenici unii, nici ceilalþi nu devin creatoride artã propriu-zis literarã.

Pe de altã parte, nu se poateeluda un proces care se producedeseori, dupã un timp mai înde-lungat. Pentru un istoric, Tacit esteun izvor de cunoaºtere a unei epocidin antichitatea romanã, dar pentruun cititor obiºnuit, de azi, el poate fiun prilej de încîntare esteticã.Transferul operei istorice în planulcreaþiei literare se datoreºte feno-menului de “ficþionalizare”, care puneîn parantezã relaþia scrierii curealitatea ºi o priveºte ca fiind, în locde reconstituire factualã efectivã,pur ºi simplu o invenþie de tipficþional. Se mai adaugã ºi faptul, demulte ori constatabil, cã viaþaaproape cã întrece, în propria eiingeniozitate, cea mai puternicã ºimai originalã imaginaþie a unuiscriitor, înseamnã însã o asemeneasituaþie cã diferenþa dintre artã ºicercetare se vede anulatã? Ar fi oconcluzie evident abuzivã.

T. Eagleton enumera ºi altedefiniþii ale literaturii, toate legateînsã de aprecieri exterioare,provenind din contextul istoric saudin poziþia actului de lecturã. Ar fideci creaþie literarã ceea ce e binescris, dupã normele unui momentsocial, sau... dupã cum considerãcititorul. E drept cã ºi Ph. Lejeunevorbea de “contractul de lecturã”,prin care se poate schimba statutulunei scrieri, dupã cum, de pildã,autorul noteazã, sub titlul opereisale, “roman” sau “memorii”. Nu eînsã greu de dovedit cã nici astfelregimul autentic al unui text nu semodificã în substanþa lui ori înrealitatea lui ontologicã. Dar tocmaiaceasta este concluzia lui T.Eagleton: literatura n-ar exista decîtfuncþional ºi nu ontologic. Este oconcluzie cu care se înþelege acumde ce nu am putea cãdea de acordîn nici un fel, în pofida oricãrorcomplicaþii ºi nuanþãri inextricabile,pe care interpretãrile mai noi, celepostmoderne mai cu seamã, leaduc ºi le multiplicã pe scarã largã,pînã la cel mai insurmontabilrelativism.

Intervine aici desigur teza desorginte nietzscheianã cã nu existãfapte, ci numai interpretãri, sau, înversiunea postmodernã ºi mairadicalã, cã totul nu este decît

interpretare. Literaturã constituieaºadar ceea ce noi interpretãm caatare. Acesta a fost parcursulstudiilor literare: de la autor(biografism) la operã (imanentism)ºi de la operã la receptorul ei(relativism). A venit poate timpul sãne întoarcem altfel la punctul deplecare ºi de controversã al tuturorreflecþiilor literare: opera însãºi.Trebuie demonstrat cã operaconcretã, realã ºi obiectualã esteticconþine date fixe ºi precise, care-iconferã o existenþã independentãatît de autor, cît ºi de lector.Bineînþeles cã acesta din urmãscoate opera din virtualitatea ei, darel nu-i poate modifica însuºirilefundamentale ºi definitorii aleobiectualitãþii sale. Mult maiaproape de adevãr ni se pare teoriaamericanului E. D. Hirsch jr., pecare Eagleton o comenteazã pelarg (pp.86-90) ºi care susþine înesenþã cã fiecare operã are un sensal ei, aºa cum a fost imprimat el deintenþia auctorialã, dar în acelaºitimp legitimeazã mai multesemnificaþii ºi deci permite maimulte interpretãri, toate însã înlimita “sistemului de aºteptãri ºiprobabilitãþi” stabilit de autorul încauzã. S-ar putea însã foarte bineînþelege lucrurile ºi din perspectivaaltei distincþii, mai ales dacãadmitem obiecþiile cu privire laputinþa de a depista intenþiaauctorialã. Se face prea puþin cazde faptul totuºi deosebit de evidentcã analiza ºi interpretarea nureprezintã de loc una ºi aceeaºioperaþie. Prima reconstituie uni-versul operei în datele lui iconice ºipsihologice impuse de autor. Unpersonaj are trãsãturi identicepentru orice cititor, efectueazãanumite acþiuni care nu pot fischimbate de nimeni, iar într-opoezie figuraþia ºi sentimentele sîntrecunoscute de toatã lumea înacelaºi fel. Toate acestea alcã-tuiesc obiectualitatea esteticã aunei opere, universul ei invariabil,care se înfãþiºeazã ca o lumesemnificantã, pe care seîntemeiazã orice interpretare, înalbia obligatorie a unui anumitsistem de lecturã. Opera e unsemn stabil cu semnificaþii multipleºi variabile. Planurile analizei ºiinterpretãrii nu se confundã, ci seintercondiþioneazã.

Cît priveºte opinia lui Eagletoncã literatura este o ideologie (pp.38-39) ºi cã orice abordare a eipresupune o atitudine implicit sauexplicit politicã, oricît de subtile arpãrea observaþiile ºi argumentelearuncate în joc, ea ni se pare, celpuþin nouã înºine, neconvingãtoare,contravenind ideilor de bun simþ, dela Maiorescu citire, spre a nu spunechiar de la Kant, ºi contrariindexperienþa noastrã de oameni dinEst, care au suferit direct de peurma confuziilor ºi a dogmelor aºa-zisei “estetici marxist-leniniste”. Dar,cum am menþionat deja mai sus,s-ar putea ca tocmai de aceea, maiales noi, sã nu avem organ pentruasemenea speculaþii, pe care leabandonãm fãrã regret specioaseiretorici a mult prea credulei stîngiintelectuale din Occident, a cãreiangajare politicã îi ºi explicã fãrãîndoialã ideile, dar nu i le ºi scuzãcîtuºi de puþin.

În rest, fireºte, sãnãtate ºi pace!Cartea lui T. Eagleton se cuvine a fiprimitã cu deschidere ºi interes. Eaeste nu numai utilã, ca tur de orizontal concepþiilor contemporane înmaterie, dar ºi ca incitatoare laclarificãri teoretice, pe care e normalsã le lãsãm la rîndul lor în seamafiecãrui cititor, cu riscul sau cubeneficiul de a nu se potrivi cu aleautorului în chestiune. Aceasta esteînsã regula ºi frumuseþea implicitãa oricãrei lecturi, ca formãprivilegiatã de dialog intelectual,între conºtiinþe diferite, deopotrivãrespectabile ºi libere, în privinþaconvingerilor ºi opþiunilor lor, nutotdeauna neapãrat politice, cît maiales morale ºi profesionale. De aici,fireºte, alte discuþii ºi alte con-troverse, pe care însã nu le maireluãm. Cel puþin, pentru moment.

41

De o vreme încoacememorialistica se citeºte cuun interes foarte þintit, însperanþa cã ea va aducedezvãluiri. Desigur, sãurmãreºti paginile confesiveale scriitorilor – fie cã estevorba despre autori deficþiune consacratã, fie cã încauzã sunt foºti politicieni,oameni publici ori prezenþediscrete ale vieþii con-temporane – aºa cum l-ai citipe Eugene Sue cu Misterele

Parisului este oricând posibil. Dar acest tip de lecturã,explicabil prin secretomania îndelungatã ce s-aînstãpânit în toate sectoarele de activitate ale României(de la secretul de serviciu pânã la lipsa de transparenþãa decidenþilor), lasã pe dinafarã alte tipuri de amintiri,de pagini ce conservã memoria faptului trãit,marginalizându-i pe nedrept pe autorii care ni le pun ladispoziþie. Dovada este cã, deºi mi-am propus maidinainte sã închin câteva rânduri cãrþii lui GabrielDimisianu, Oameni ºi cãrþi (Bucureºti, Ed. CarteaRomâneascã, 2008, 384 p.), am tot amânat pânãastãzi, în pofida realului interes al volumului.

Cartea însumeazã pagini mai noi ºi mai vechi. Primaei secþiune este, de fapt, reluarea volumului Amintiri ºiportrete literare (I: 2003, II: 2004), amplificat de noipagini, în timp ce a doua transcrie – selectiv, din pãcate– fragmente din ceea ce autorul numeºte Jurnalulamplificat. Mã grãbesc sã spun cã principalelecaracteristici ale acestui opus de succes – de vremece suntem, practic, la a treia lui ediþie, fie ºi sub un titlunou, cu un conþinut, în parte, inedit – sunt: tonultemperat ºi cordial, preocuparea de a evidenþiaexperienþele pozitive, ºi nu cele penibile sau negative,care ºi-ar pune într-o luminã proastã protagoniºtii,nostalgia discretã; într-un cuvânt, normalitateadiscursivã ºi atitudinalã. S-ar putea crede cã ocupaþiade cãpetenie a memorialistului este cosmetizareatrecutului, dar asta ar fi nedrept. Pur ºi simplu, fidel firiisale ori, poate, mecanismelor mai vechi de apãrarede trivialitatea vieþii, Gabriel Dimisianu preferã sã îºiaminteascã lucruri care înalþã ºi construiesc, nu dintrecele care înjosesc ºi demoleazã. Poziþia eticã a unorrememorãri de aceastã facturã ar fi putut face obiectulunor comentarii circumspecte în vremea rãposatuluiregim, când ele erau citibile în registrul unui anumeevazionism literar, al eludãrii „comandamentelor zilei”,al estetismului sau mai ºtiu eu al cãrui pãcat ideologic.

Dreptul lasimplitate

Ovidiu Pecican

GABRIELDIMISIANU

Cartea Româneascã,2008

OAMENI ªICÃRÞI

Cum însã au fost scrise ºi tipãrite în vremea foºgãieliineîncetate care a îmbinat neobosit recriminarea,ºantajul, bruiajul ºi mugetele – da, am numit astfel,poate puþin cam violent, tranziþia noastrãpostcomunistã –, ele dobândesc aproape valoareaunui manifest discret (se poate spune aºa?) în favoareatemperanþei, stoicismului senin, luciditãþii ºi echilibrului.

Nu trãim, ce e drept, vremuri clasice. Expre-sionismul pare la ordinea zilei sau, dacã greºesc, înipoteza cã a atribui tendinþelor curente o notã deexpresionism înseamnã sã le recunoºti, totuºi,legitimitatea unui anume stil, s-ar dovedi o greºealãde neiertat, acesta s-ar putea dovedi mai aproape deceea ce oferã clipa. Tocmai de aceea, a publica înlinia seninãtãþii olimpic maioresciene sau a seriozitãþiilovinescien este un fapt care particularizeazã. Cu vorbalui reþinutã ºi mustaþa amplã, Gabriel Dimisianu mi-aapãrut, cu unica ocazie în care ne-am întâlnit personal,la unul dintre primele colocvii ale romanului, organizatîntr-o fostã casã de protocol a lui Nicolae Ceauºescu,un om desprins din peisajul oraºului pentru a realizacontrastul cu gesticulaþia amplã a artiºtilor cuvântuluiºi, nu o datã, cu importanþa etalatã ostentativ deaceºtia.

Memorialistica scriitoriceascã a lui Dimisianu sealãturã cãrþilor similare scrise de alþi congeneri aidomniei sale, precum Fãnuº Neagu, Mircea Micu,Nicolae Breban ºi destui alþii. Portretele ºi anecdotele,câte sunt, nu fac obiectul unor performanþe stilisticenemaipomenite, mãrginindu-se la evocareaeconomicã, pe cât posibil exactã, a împrejurãrilor,oamenilor ºi zicerilor ori facerilor. În vremea vogii luiAnatole France în România, aºa ceva a fi fost de ajunspentru a consacra. Astãzi, în chip profund nedrept,abia de te mai observã cineva printre exagerãrile cetind sã te lase mut, chiar dacã nu se întemeiazã penimic cu adevãrat spectacular. Lipseºte din paginilede amintiri dimiseniene emfaza ºi emfatizarea, retoricavalahã de rigoare este þinutã la respect, nefiind lãsatãsã se apropie. ªi, la fel de impresionant pentru modulîn care îºi înþelege omul participarea la viaþa literarãromâneascã este cã nu se gândeºte sã se dedice doarmaeºtrilor încoronaþi ai breslei, geniilor declarate susºi tare ori celor recunoscute de criticã, din convingereori din interese conjuncturale, ca fiind astfel. MirceaCancicov, Ury Benador, Mihail Crama, Tiberiu Utan,Marcel Mihalaº sunt doar câteva nume de scriitorivizibili odinioarã în paginile revistelor de culturã ºi prinlibrãrii, dar pe care actualitatea imediatã pare sã îi fiîngropat în uitare, încurajatã poate ºi de cele mairecente istorii ale literaturii române.

Scriitorul „uitã” sã pozeze, slavã Domnului! Iatã cumîncepe el anul 2002: „Mã îndrept vertiginos spre a 66-a aniversare ºi mi-e rãu. De vreo douã zile am dureriîn jurul ochiului stâng, pleoapa e jos inflamatã, roºie,mã doare.” Etc. (11 ianuarie, p. 370). O paginã maideparte, altã reacþie simplã, banalã, profund umanã:„Antipaticã dimineaþã de luni. Antipaticã mai ales prinfaptul cã trebuie sã scriu, «scris de meserie», în timpce afarã e soare” (28 ianuarie, p. 371). Prin asemeneanotaþii, Gabriel Dimisianu face un bine altruist ideii deliteraturã în ambianþa culturii noastre, unde prea

CRONICA LITERARÃ

43

„generaþii 80”, cãreia i s-ar fi activat o „conºtiinþã apostmodernitãþii”.

Fantasma unei generaþii care ar dispune de oconºtiinþã a apartenenþei la o generaþie seconcretizeazã în formula mult prea simplistã (însãºirevenirea la Ihab Hasan, acest cãpitan Ahab alpostemodernitãþii este nefastã), justificã etichetareapoeþilor cotidianului sub categoria ironicului ºi a joculuisarcastic, ergo postmodern. Într-o micã parantezãtrebuie sã amintesc o altã formulã, la fel de înfiorãtoare,care sunã ca un soi de neo-post-avant-protocronism:<<„arta contestãrii” pe care o stãpâneau atât de binedadaiºtii ºi care, am putea spune, a plecat din Moineºti– aºa cum letrismul avea sã plece din Botoºani>>!

Atâta doar cã formula „Optzecism egalpostmodernism” este la fel de incompatibilã cu reali-tatea ca ºi celebra formulã comunism plus electricitateegal capitalism. Mai mult teza subiacentã, aceea asincronismului literar, genereazã o serie de confuziicumplite. Ipoteza lui Andriescu, aceea cã „literaturade peste ocean” a fost scena unui fenomen similar cuacela din România ultimului deceniu al comunismuluieste eronatã atât istoric, cât ºi contextual, dar mai alesideologic. „Poeþii limbajului” din America, pe careautorul îi prezintã într-un fel de sincronism ideatic cuoptzeciºtii autohtoni, sunt marxisti ºi neo-marxiºti, iarreacþia lor faþã de societatea americanã este unaideologizatã. Aceasta în vreme ce opteciºtii (lunediºtisau altfel), fãceau o poezie ludicã drept un mijloc derezistenþã pasivã, pastiºa poeziei americane eraorientatã împotriva spiritului burghez ºi a eului burghez.Nu orice reacþie anti-establishement este unapostmodernã. Pe de o parte sincronia între poeziaamericanã ºi/sau rusã din aceeaºi perioadã nureprezenta o mizã culturalã, mai degrabã putem vorbide o influenþã culturalã secundarã, pãtrunderea acestorexperimente lirice fãcându-se prin intermediul altorforme ale culturii populare (în special prin muzica pop).În sens mai larg cultural, sincronia într-o epocã acontrolului ideologic maxim cu poeþii Beat, Tinerii Furioºisau Noul Val nu a fost generatã de aceleaºi mecanismesociale ºi nici nu s-a întemeiat pe aceleaºi valoriculturale.

Dar de ce sã ne agitãm, rãspunsul la aceastã falsãdilemã l-a dat deja Gh. Crãciun (în introducerea laCompetiþia continuã. Generaþia 80 în texte teoretice),pentru care fenomenului optzecist nu i se pot ataºacaracteristici mimetice ºi nici nu este util sã cãutãmaºa ceva.

Nu mai ºtiu pe unde citisem la un moment datcum cã romanul istoric ar fi o specie în pragulextincþiei. Cu siguranþã nu într-o revistã literarã sau

Un deal preaîndepartat

Victor Cubleºan

FLAVIA TEOC

Cartea Româneascã,2009

KYRIE LEX

în vreun studiu despecialitate, pentru cãafirmaþia este pur ºi simpluruptã de orice contact curealitatea. Din contrã, s-arpãrea cã niciodatã aceastãspecie, dealtfel în nici operioadã neglijatã, nu adus-o mai înfloritor ºi nu afost curtatã mai atent.Tehnicile de scriiturã s-aumodificat, dar lunga ºitrainica linie a tradiþieiînceputã de nuvela

paºoptistã e dusã înainte fãrã nici un pericol de adispãrea sau a cãdea în desuetudine. Printre ceimai recenþi autori veniþi sã îngroaºe rîndurileromancierilor se numãrã ºi Flavia Teoc, mult maibine cunoscutã (pentru a nu spune exclusiv) ca poet.Sincer nu mi-aº fi imaginat-o pe poeta discretã, atonurilor pastelate ºi a imaginilor gracile, strãduindu-se sã punã în paginã istoria înfruntãrii sîngeroase,cumplite ºi cu aurã legendarã dintre armata viitoruluirege al Ungariei, Ladislau cel Sfînt, pe de-o parte ºipecenegi ºi cumani pe de alta, în pierdutul în neguratimpurilor an 1068, pe dealul Cserhalom, la Chiraleº.

Din pricini care încã mai fac subiectul unordezbateri extrem de serioase ale istoricilor din zonã,sursele scrise contemporane evenimentului sînt,pentru a o spune delicat, cel puþin infime. Cîtevacronici (mult) ulterioare, cîteva referiri prin texteoccidentale, ceva povestioare prin surse bizantine,mai multe fresce în bisericile ungureºti, o sumã delegende în jurul unui mare rege, a cãrui figurã istoricãa fost de mult mitizatã ºi ºablonizatã. Într-o astfelde situaþie unui autor nu-i rãmîn prea multe soluþii.Poate fantaza, pe de-o parte, suplinind prinimaginaþie ceea ce lipseºte prin documentare.Foarte multe romane istorice mai vechi (în primulrînd cele din secolul XIX, dar nu toate ºi nu exclusiv)sînt artã a cuvîntului ºi deloc ºtiinþã a istoriei. Maipoþi sã încerci pe de altã parte evitarea elementeloristorice (recurgînd la limbaj modern, decor ºicostumaþie minimalã) ºi pedalarea exclusiv pedramele umane, generale ºi nedatabile. Flavia Teocalege o a treia cale, construind o naraþiune în ramãºi apelînd la metatextualitate, introducînd un al doileaplan, contemporan, în care autorul devine personajreîntors în satul natal (binenþeles, Chiraleºul bãtãliei),suprapunînd peste planul geografic douã imagini,cea veche de acum o mie de ani ºi ceacontemporanã.

Unde exceleazã Flavia Teoc este în construcþiascenelor. Centrate în jurul cîte unei imagini, aproapestatic-contemplative, episoadele romanului spunceva despre experienþa poeticã a scriitoarei. Practicnu existã nicãieri descris un plan general, nu existãnici o panoramã generalã. Atmosfera se clãdeºteprin adãugiri succesive, unele repetitive, care artrebui, aºa cum o sutã de cãrãmizi clãdite dauimaginea unui zid, sã dea imaginea unui întreg.Proiectul e interesant, dar scenele nu coaguleazã

45

Ajuns la un impunãtor bilanþal creaþiei, poetul britanic AlanBrownjohn, cunoscut publiculuiromânesc printr-o veche legãturãde suflet, mereu reactualizatã, cuþara noastrã, se bucurã de unbinemeritat prestigiu. Ultimul sãuvolum de Collected Poems,apãrut recent la EdituraEnitharmon, vine sã confirmesensul nobil al unei vieþi dedicatescrisului, gânditã ca efort ºimeditaþie continue, în lupta asprãcu posibilitãþile expresive alelimbajului. Este ceea cemãrturiseºte poetul însuºi într-unvolum de excepþie, Gasping forLove/Tânjesc dupã iubire,publicat, în ediþie bilingvã, la Ed.Univers Enciclopedic (Bucureºti,2008), ca parte a substanþialeicolecþii Literatura contemporanãîn traducere/ContemporaryLiterature in Translation,coordonatã de Lidia Vianu,distins universitar ºi eseist,traducãtor strãlucit, cãreia îiaparþin, de asemenea, selecþiapoemelor, tãlmãcirea lor, studiulintroductiv ºi interviul din final: „arfi frumos sã pot scrie multdeodatã, dar nu pot. Scriu greuºi îndelung. Nu scriu cu bucuriedecât în clipa când începe sã‚meargã’ ºi simt cã fac bine cefac” (p. 77).

Alegerea poemelor oglindeºtegustul rafinat al Lidiei Vianu,care, dintr-o operã vastã ºicomplexã, a desprins cîtevapiese a cãror concentrareneobiºnuitã le conferã o vibraþiemaximã. Sunt, în genere, poeziide iubire, dar ºi arte poetice(camuflate, de un firescdesãvârºit), marcate demelancolie, de o introvertire dusãpânã la implozie, precum ThePacket/Pachetul, în care durereaintensã nu este numitã nici mãcaro datã, ºi totuºi, ea face obiectulpoemului. Un bãrbat este pãrãsitde o femeie, ghicim aceste lucruri

dintr-o factualitate încãrcatãsimbolic – pachetul cu sare, pecare ea îl þine în mânã la plecare,dar îl lasã în odaie, conþineîntreaga poveste a despãrþirii,scrisã cu însemne din ce în ce maimici, pânã la inefabil: imagineaunei femei „ce dã sã plece, þinândun pachet. în mânã.// Pe pachet,o imagine: o femeie/ Ce dã sãplece, cu pachetul în mânã. / Peacest ultim pachet nu mai e niciopozã.// – Un mic spaþiu gol”.Dincolo de acest spaþiu gol – doaraºteptarea, ore în ºir. Dupã care,emoþionant, finalul: „La douã-sprezece culcã pachetul pe oparte/ ªi deseneazã, pe cel dinurmã pachet, în/ Ultimul loc gol,cât un punct, o siluetã ce dã sãplece.// Încuie apoi uºa,/ Stingelampa de pe noptierã,/ ªi, cusarea vãrsatã în aºternut,adoarme”. Un întreg traseu alînþelegerii, depãnat în simpleimagini.

Cititorul, ce beneficiazã deoriginalul fiecãrui poem, aflat pepaginile din stânga, spre acântãri ºi compara cu traducerilesituate în dreapta, nu poate fidecât frapat de subtilitateaversiunii româneºti: Lidia Vianueste adepta unei transpunericreatoare, hermeneutice, care,de la primele cuvinte, anticipeazãpoemul în integralitatea sa,vorbind din interiorul ideii liricecuprinzãtoare. Prin însãºiselecþia poemelor, autoareaediþiei a reuºit sã redea vorbireade adâncime a acestui poet alnuanþelor, al nespusului, almisterului ontologic, camuflat înspatele gesturilor banale, alscenografiei derizoriului, alprozaismului cotidian. Iatã, înacest context, o serie de poeziiremarcabile: Ruse/ªiretlic, AWitness/Martor ocular, „In ThisCity...”/”Aici în oraº” sau Balladfor a Birthday/Baladã de ziuamea, a cãror intensitate provine

tocmai dintr-o imensã pudoare.Patetismul sfâºietor al unui poemprecum Ruse/ªiretlic seintensificã prin contrastul culuciditatea seninã a ochiuluiauctorial: un joc neîmplinit alcopilãriei (de-a baba oarba),întrerupt de poetul-copil fugitacasã pentru a-ºi urma pro-gramul propriu, bine stabilit, estecontinuat mental la maturitate:„Azi, pe când dãdeam/ colþul unuibloc turn, i-am zãrit/ La lãsareaserii, buimaci,/ Îmbãtrâniþi,purtând/ Aceleaºi haine de copil,zdrenþuite,/ (...) nãuci,/ Habarn-având ce-am adunat,/ Ce sãaleagã dupã patruzeci de ani”.Metaforã a scrisului ca sacrificiuºi abandon al plãcerilor simple;ascezã asprã, rupturã dincontingent; revenire la un sinediferit de acela manifest(at) înplanul vizibil; triumf al lumiiinterioare; ºi totul, pentru a da ooperã („ce-am adunat”) – toateacestea nu sunt spuse, ci jucate.Impresia generalã este de dramãderulatã înaintea noastrã.

Alteori prevaleazã nara-tivitatea. Dar fiecare poveste areun tâlc, moral ori sapienþial,precum în A Witness/Martorocular, o parabolã încifratã avictoriei virtuale ascunse într-ocãdere. Într-un peisaj pro-blematic, „o plajã cu mareaaflatã, ca mai totdeauna, subputerea aceleiaºi entropii,/ Fãrãnori rânduiþi în procesiunilucitoare,/ Fãrã spectacolulstrãlucirii ori speranþei”, un Icarpare sã fi cãzut din cer fãrã totuºisã piarã la contactul cu solul.Dimpotrivã, el o ia la fugã, parcãspre a-ºi putea relua altãdatãîncercarea de zbor. Nu existã oexplicaþie, dar putem întrevedeaun anume optimism, o încredereîn natura umanã, perfectibilã prinexerciþiu ºi eroism.

Într-o epocã mãcar parþialcinicã, este evident cã poetulºi-a pãstrat intactã nostalgiaunei puri tãþ i eterne, cea acopilãriei, a inocenþei, aptã a fibrusc redeºteptatã, aºa cum odovedesc poeme precum TheCities/Oraºele ori Poem aboutMen/Poem despre bãrbaþi. În celdintâi, existã senzaþia difuzã aunui oraº tandru, ascuns sub

Imagineasalvatoare

Simona-Grazia Dima

47

Antologia New European Poets(realizatã de editorii americaniWayne Miller ºi Kevin Prufer ºipublicatã în 2008 la edituraGraywolf Press, Minnesota)constituie un punct de reper încunoaºterea poeziei europeneactuale, prin aducerea la cu-noºtinþa cititorului american, ºi nunumai, a unui ansamblu de poeticiºi tendinþe diferite, care variazãde la þarã la þarã ºi de la poet lapoet. Antologia îºi propune sãinventarieze, cu spirijinul unoreditori regionali (precum ChristoferBakken pentru Cipru, Grecia ºiTurcia, Alexis Levitin pentruPortugalia, Adam J. Sorkin pentruMoldova ºi România, º.a.), poeþireprezentativi din fiecare þarãeuropeanã sau, mai exact, poeþiicare au avut posibilitatea sã intreîn contact cu traducãtorii ºi editoriiregionali.

În prefaþa antologiei, WayneMiller ºi Kevin Prufer îºi asumãrelativismul selecþiei, afirmând cãera aproape imposibil to present acomprehensive view of Europeanpoetry today ºi admiþând cã it’sdifficult enough to determine […]which writers are important and willone day be influential. În fond,majoritatea poeþilor antologaþi suntaproape necunoscuþi cititoruluiromân, de aceea, aºa cum editoriiamericani au reuºit sã ofere sprelecturã bucãþi din ce se mai scrieîn materie de poezie în Europa, arfi beneficã o încercare a editorilorromâni sã realizeze acelaºi lucru.În România însã unii cetãþeni de-abia au habar despre poeþii patriei,nesinchisindu-se în a cunoaºteproducþia poeticã de dincolo degraniþe. Presupunem cã foartepuþini dintre mioritici au auzit deRosa Alice Branco din Portugalia,de Kirmen Uribe din Spania, deGuy Goffette din Franþa, de EdvinSugarev din Bulgaria, de PiotrSommer din Polonia, poeþiselectaþi aleatoriu de mine din

antologia americanã, tocmaipentru a arãta cât de precare sunteforturile celor din România în aface cunoscutã cultura strãinã peplaiuri natale. Nu putem avea însãnicio pretenþie de îmbunãtãþire asistemului, având în vedere faptulcã pânã ºi scriitorii români suntprea puþin promovaþi în þarã ºistrãinãnate. Aºa cã nu putem facedecât sã aºteptãm vreo antologieamericanã, pe care sã o ºitraducem în limba românã dacãbinevoim, pentru a avea o viziunecât de cât asupra a ceea ce se maiproduce poheticeºte pe altemeleaguri.

Referitor la poeþii româniantologaþi, aceºtia sunt DanielBãnulescu, Radu Andriescu,Ruxandra Cesereanu, MihailGãlãþanu, Simona Popescu,Saviana Stãnescu, O. Nimigean,Ioana Nicolaie ºi Dan Sociu, faptcare ne face sã ne îndoim ºi asupravaliditãþii selecþiei pe care editoriiamericani au realizat-o în celelalteþãri europene. În locul lui MihailGãlãþanu ºi Ioana Nicolaie preabine ar fi putut intra în antologieIoan Es. Pop, Mircea Cãrtãrescu,Ion Mureºan sau Dan Coman.Însã, aºa cum am pomenit maisus, au fost antologaþi poeþii careau avut prilejul sã intre în contactcu editorii regionali. Drept care, înmod cert, au fost trecuþi cu vedereaunii poeþi reprezentativi ºi din altespaþii europene. Meritã apreciatfaptul cã Wayne Miller ºi KevinPrufer îºi asumã subiectivismulacestei selecþii, având în vederelimitele care se impun ºi muncaîndelungatã în realizarea uneiantologii. Aºa încât, trebuie sãrecunoaºtem cã oricine ar face oselecþie ar omite, intenþionat saunu, pe unii ºi pe alþii în funcþie depropriile sale aºteptãri ºi gusturiestetice.

Imaginarul poetic al celorantologaþi îºi are rãdãcinile însuprarealism, generaþia beat,

confesionalismul american,filosofiile asiatice º.a., însãimportant mi se pare felul în careparadigmele estetice se indi-vidualizeazã de la þarã la þarã,neexcluzând inevitabilele inter-ferenþe care au loc la nivel cultural.Nu putem vorbi de o superioritatevaloricã a poeziei de la un spaþiula altul, fiindcã orice poet aredreptul sã opteze pentru anumitestructuri, fapt ce exclude grilaaxiologicã fixatã de mode. Suntemîn mãsurã sã indentificãm doartendinþele estetice, sã sesizãmreconfigurarea unor poetici într-unlimbaj novator ºi trebuie sã fimmulþumiþi cã încã se mai scriepoezie. Drept urmare, efortuleditorilor americani meritã apre-ciat cu prisosinþã, sperând ca ºiîn România sã existe mãcarintenþia realizãrii unor asemeneaantologii.

*Literatura românã suferã

inevitabil de un deficit al promovãriiîn celelalte culturi, aºa încât foartepuþini scriitori autohtoni au parte deo minimã vizibilitate dincolo degraniþele tãrii. Meritã apreciateeforturile lui Andrei Codrescu ºiAdam J. Sorkin de a sustrageliteratura noastrã anonimatului,prin faptul cã primul a publicatdestui poeþi români în revistaExquisite Corpse, al cãrei editoreste, iar cel de-al doilea a realizatnumeroase traduceri ale opereloracestora, integrându-le în diverseantologii (ºi în volume individuale).Este cazul ºi antologiei MemoryGlyphs (Twisted Spoon Press,Prague, 2009), care adunã o partedin poemele în prozã a trei autoriromâni (Radu Andriescu, IustinPanþa ºi Cristian Popescu), întraducerea aceluiaºi Adam J.Sorkin, oferind posibilitateacititorului cunoscãtor al limbiiengleze de a pãtrunde înimaginarul acestor trei poeþi, cu oinfluenþã incontestabilã asupraliteraturii actuale. Drept care nuputem decât sã încurajãmrealizarea altor antologii de acestfel, în vederea promovãrii actuluiartistic, atât de puþin valorizat însocietatea contemporanã.

New EuropeanPoets

Marius Conkan

ª

49

pe care îl veþi cunoaºte în sângelesmeritului ºi iubitului Cuvânt... Decisã nu fiþi neglijenþi, dar, ca un ulcior,sã vã umpleþi cu sângele lui CristosRãstignit. Altceva nu mai spun. Sãrãmâneþi în sfânta ºi dulcea iubire alui Dumneze. Isus dulce, Isus iubire”(Scrisoarea 139, adresatã unuiprofesor al Universitãþii din Bologna).

Romanistul Giulio Bertonispunea cã, luând în mânãEpistolarul Sfintei Caterina, teînroºeºti de sânge. E poetasângelui lui Cristos: “înecaþi-vã deciîn sângele lui Cristos rãstigniteiscãldaþi-vã în sânge, ºi îmbãtaþi-vãcu sânge, ºi sãturaþi-vã cu sânge,ºi îmbrãcaþi-vã în sânge. ªi dacãaþi fost cumva infideli, rebotezaþi-vãcu sânge; ºi dacã diavolul v-aîntunecat ochiul intelectului, spãlaþi-vã ochiul cu sânge... în cãldurasângelui sã pierdeþi lâncezeala, ºiîn lumina sângelui sã cadãîntunericul, aºa ca sã fiþi mireleAdevãrului, ºi pãstor adevãrat ºiîndrumãtor al oiþelor care v-au fostîncredinþate... ºi dacã veþi rãmâneîn sânge, o veþi face, dacã nu, nu.ªi de aceea vã rog, din dragostefaþã de Cristos rãstignit, sã o faceþi”(Scrisoarea 102, adresatãdirectorului ei spiritual, FraRaimondo da Capua).

Dar Caterina e ºi poetafrumuseþii naturii: “Printre spinitrebuie sã miroºi parfumultrandafirului gata sã înfloreascã”; dealtfel, ea aude vocea lui Dumnezeu,care îi spune: “Eu vreau ca tu sãiubeºti toate lucrurile; pentru cãtoate sunt bune ºi perfecte, ºi suntvrednice sã fie iubite; ºi toate aufost fãcute de Mine, care suntSupremul Bine”. Caterina seapropie de Sfântul Francisc,patronul ecologiºtilor, ºi prin iubireanaturii, nu numai prin împãrþireatitlului de Patron al Italiei.

Ca un leit-motiv revine îndemnulde iubire a Bisericii: “...fiþi slujitorifideli ai lui Cristos rãstignit, ºi dulciiSale Mirese”; “ªi vã rog ºi vã oblig,din partea lui Cristos Cel rãstignit,ca toate rugãciunile ºi sfinteleacþiuni pe care Dumnezeu vãpermite sã le îndepliniþi, sã le oferiþiºi sã le aduceþi ca un sacrificiu luiDumnezeu, pentru reformareaSfintei Mirese a lui Cristos, SfântaBisericã, pentru pacea ºi unireatuturor creºtinilor; ºi mai ales pentru

Cetatea noastrã, ca Dumnezeusã-i trimitã o adevãratã ºi sfântãunire...”. “Eu, netrebnicã ºi umilãfiicã... vreau sã-mi termin viaþapentru voi ºi pentru Sfânta Bisericã,în neîntrerupt plâns, veghe, ºi fidelãºi continuã rugãciune. ªtiu cãrugãciunii smerite ºi neîncetate nui se va refuza ceea ce se ceredivinei bunãtãþi a lui Dumnezeu,pentru cã e dreaptã cererea...”(Scrisoarea 364, adresatã PapeiUrban VI).

Astãzi (în 1996) trebuie sã iubimBiserica mai mult ca oricând, sã-istãm pavãzã, sã o apãrãm deasalturile secularismului, de ofen-siva calomniilor ºi a persecuþiilor.

Un alt motiv major este pacea.“Ridicaþi, tãicuþule, drapelulPreasfintei cruci – îi spune PapeiGrigore XI –, ºi veþi vedea lupiidevenind miei. Pace! pace!, aºa carãzboiul dintre noi sã nu se maiprelungeascã!” (Scrisoarea 196). Eun îndemn pentru o cruciadã, carear uni Europa – casa noastrã, amzice azi – ºi ar instaura aici pacea.“ªi, nu mã îndoiesc cã, dacã s-arface aceastã pace, toatã Italia ar fipacificatã” (Scrisoarea 285); “Existãoare un lucru mai dulce decâtpacea? Desigur, nu! Acesta edulcele testa­ment ºi lecþia pe careIsus Cristos a lãsat-o ucenicilor Sãi”(Scrisoarea 171). ExclamaþiileCaterinei ne amintesc de CanzonaIV a lui Petrarca; de asemeneaamândoi aveau ºi intuiþia unei patrii,Italia. Aceeaºi exasperatã cãutarea pãcii, ºi atunci, ca ºi acum.

Familia e marea grilã aCaterinei: pacea în familii, sfinþireasoþilor. Sunt elocvente mai alesscrisorile adresate croitorului Pipinodin Florenþa ºi soþiei sale, MonaAgnese: “...vã scriu Intru preþiossângele Sãu, cu dorinþa sã vã vãdluminaþi de adevãrata luminã, încâtsã perseveraþi în virtute pânã lamoarte. Fãrã luminã, iubiþilor, veþiumbla în întuneric ºi nu veþicunoaºte adevãrul; ºi lucrurile dulcivi se vor pãrea amare, iar celeamare, dulci. Dar având luminã,vom fi prevãzãtori ºi vom fugi detoate cele ce vor micºora în noivirtuþile ºi iubirea pe care trebuie são avem, curatã, faþã de Creatorulnostru (Scrisoarea 190).

Dar marea, revoluþionaranoutate a Caterinei este prezenþa

ei în viaþa politicã. Propunem catermen de comparaþie o mãrturieliterarã despre o altã fiicã a Sienei,Sapia (Dante, Purg. XIII, 103 sqq).Ea ilustreazã cã politica, înconcepþia medievalã, era pasiuneapartinicã, setea de dominare.Sfânta Caterina însã este oadevãratã teoreticianã ºi misticã apoliticii. Acþiunea politicã esteslujirea; iar temelia este iubirea.Þinta ºi beneficiarul acþiunii politicee omul ºi binele comun aloamenilor. “Doctrina (Mielulimaculat) nu ne învaþã altceva decâtsã-L iubim pe El mai presus detoate, ºi pe aproapele nostru ca penoi înºine” (Scrisoarea 340).

Cel ce nu se poate guverna pesine, nu-i va putea guverna pe alþii;deci, prima condiþie pentru a pãºiîn arena politicã, este moralitateaºi conºtiinþa dreaptã. RectorulUniversitãþii Sacro Cuore dinMilano, Doctor honoris causa alUniversitãþii clujene, ne spunea în1994 cã activitatea politicã începeîn confesional... “Preaiubiþi Senioriîn Cristos dulcele Isus”, le spunesfânta celor 15 Seniori Apãrãtori aiSienei, “Eu, Caterina, slujitoarea ºiroaba slujitorilor lui Isus Cristos, vãscriu întru preþios sângele Sãu; cudorinþa de a vã vedea adevãraþiseniori ºi cu inimã bãrbãteascã;adicã sã vã stãpâniþi propriile porniricu o virtute adevãratã ºi realã,urmându-L pe Creatorul nostru.Altfel [un om] nu ar putea sã deþinãîn dreptate domnia temporalã, pecare Dumnezeu i-a acordat-o prinbunãvoinþa Sa. Se cade deci caomul care trebuie sã domneascãºi sã-i conducã pe alþii, mai întâi sãdomneascã asupra sa ºi sã seconducã.. Oare cum ar putea orbulsã vadã ºi sã-i conducã pe alþii?Cum ar putea un mort sã îngroapeun mort? Infirmul sã-l conducã peinfirm, sãracul sã-l ajute pe sãrac?Nu ar putea” (Scrisoarea 121).

Adevãrata cetate pe care ostãpâneºti, este persoana ta; “ ...Dacã omul ar domni asupra lumiiîntregi, sã se considere o nimica;deoarece e supus morþii ca oricefiinþã neînsemnatã; ºi tot aºa trecnebunele plãceri ale vieþii ºi se vorºterge în el, ca ºi în alþii; ºi nu lepoate þinea, cãci viaþa ºi sãnãtatea,ºi toate cele create trec precumvântul... Cel mai dulce ºi mai

51

Spre prânz. La poarta unuipenitenciar de maximãnesiguranþã... Un individ sunã lauºa de metal!

Gardianul (Se uitã prinvizetã) Ce doriþi?

Deþinutul Sã trãiþi! Vreausã intru. M-am întors acasã!

G Nu zãu? Hai, vedeþi-vãde drum. (Închide vizetadeþinutul sunã iar; gardianul odeschide)

D Îmi era dor de casa mea.Acum 5 ani am fost eliberatmedical, condiþionat, pentru 3luni...

G ªi? (Iese în faþa uºii)Domnule, aici nu e nici o casã. Epenitenciarul de maximãsiguranþã “Viitorul nostru”.

D ªtiu! De aici am plecatacum 5 ani, repet... (Vrea sãintre, gardianul îi bareazã calea)

G Te rog sã fii cuviincios.Se pare cã eºti bolnav...

D Nu eu, lumea asta ebolnavã! Rãu.

G Du-te la medicul defamilie...

D Familia mea e aici... Deasta am venit...

G De ce boalã suferi? Dece te-au eliberat medical?

D Domnule, eu am avutatunci, acu 5 ani, mãtreaþã. Oboalã gravã, ce nu putea fi tratatãîn sistemul penitenciar. M-aueliberat pe baza unui certificatmedico-legal!

G Ti-au dat legiºtii un astfelde certificat!?!!

D Fireºte. Niºte cucoaneau semnat certificatul ºi tot niºtecucoane au hotãrât cã pot fieliberat pentru 3 luni.

G (Mirat tare) Cum eposibil aºa ceva...

D Dragul meu, tata mi-aspus, încã de când eram mic:“Bagã de seamã ºi nu uitaproverbul nostru strãmoºesc«Ungi osia, se învârte roata»Osie finã omul, cum n-o ungi telasã, nu te mai cunoaºte!”

G Auzi, cum de ai ajuns lanoi ?

D Omor deosebit de gravºi tentativã de omor. 25 de ani,fãrã TVA!

G (ÎI serveºte cu o þigarãAurora; el îi oferã una Pa-pastratos) Nu fumezi ?

D Nu, am grijã de sã-nãtate. Când nu ai sãnãtate,nimic nu ai...

G Pe cine ai... cu omorulºi tentativa...

D Domnule, am fost an-gajat, sã omor doi inºi. Astacerea atunci economia de piaþã,asta era oferta. Am acceptat-o,cã era generoasã!

G ªi?!D Îþi spun dacã-mi dai voie

sã intru?! Le-am pus otravã încafea la cei doi barosani. Unul amurit, altul, nu; l-au salvat mediciiºi el m-a turnat. Ce om! (Bateobrazul) Dupã ce cã a rãmas înviaþã, mã ºi toarnã!

G Dacã nu ai pus otravãcâtã trebuia!?

D Am pus, da era de slabãcalitate. Asta nu am ºtiut ºi m-am ars. În zilele noastre ºi otravae de slabã calitate, ca toatecelelalte.

G (Trage cu sete) Ai nuspune?!

D E ceva de calitate pelumea asta?!

G Cât þi-au dat ?D 25 de ani.G Aºa mult ?!D Sã moarã guvemul,

dacã te mint, cã mama a muritde mult!

G (Cu grijã) Guvernulmoare oricum, nu rezistã... Cumte numeºti?

D Senator Gavrilã.G (Surprins) Eºti parla-

mentar?!D Nu, domnul meu. Aºa

mã cheamã – Senator. Dacãeram parlamentar, nu maiaveam probleme. Parlamentul esingurul ºi adevãratul... loc demaximã siguranþã. De acolonimeni nu fuge, nu evadeazã ºinici nu-l poate... lua cineva. Stauºi nepãziþi ºi furã da’ nu ºtiu cât.ªi tot nu le ajunge.

G Du-te omule, mã þii de

vorbã ºi eu sunt în timpulserviciului... Pierd vrejmea cudumneata...

D O pierzi oricum! N-aisuflet, mã laºi pe strãzi, n-aimilã... Vine iarna, criza... Ce fac?Hai... (Dã sã intre; se opune)

G Îmi pare sincer rãu: aicisunt ordine, regulamente,disciplinã, severitate, seriozi-tate... Suntem penitenciar demaximã...

D Ai dreptate: de maximãsiguranþã la ieºire, nu la intrare!(Nu e lãsat sã intre. Grav ºi tareacum) Dumneata încalci gro-solan drepturile fundamentaleale cetãþeanului, care, uite vreasã-ºi execute democraticpedeapsa ºi nu-i îngãdui. Tereclam pânã Sus. Ne luaþi ºidreptul elementar la pedeapsã?!

G (Stinge þigara, neliniºtitacum) Eu?

D Nu eºti om! Mi-e dor decasa mea, de celula mea cutelevizor color, telefon, fax ºi in-ternet, de colegii mai distinºi decuibuºorul nostru de nebunii... Teopui ca eu sã-mi executpedeapsa!

G Fii ºi dumneata înþele-gãtor. Penitenciarul e plin ochi,nu mai sunt locuri, stau câte doiîntr-un pat, înghesuialã...

D Se munceºte la noi, nuglumã! Doamne, ce nãpãstuitsunt! ªi n-am nici noroc.

G Ce noroc? Mai vrei, dacãai stat liber 5 ani?!

D N-am fost dat în urmãriregeneralã, poate eram deja aici!

G Te vãd om serios! Azi nuevadaþii ºi eliberaþii sunt daþi înurmãrire generalã!?

D (Mirat) Nu? Da cine?!G (Cu grijã, pentru ei!) Nu

infractorii îs daþi în urmãrire cipoporul. El e dat în urmãriregeneralã. ÎI urmãresc guvernul,bãncile, fiscul, DNA, criza, UE,FNI...

D Ce gardian deºteptavem! Nici nu ºtiam... Te rog, teimplor dã-mi voie sã intru! (Nu-llasã)

G Mãi omule, nu înþelegi?Trebuie forme. O sã avem cu

Infractorul democratComedie într-un act

53

Acolo, în Maierul Nãsãudului,Sever Ursa, învãþatul profesor ºipublicist, s-a învrednicit defrumoase realizãri cãrturãreºti.Pe lângã activitatea lui de das-cãl pentru care are bucuriarecunoºtinþei atâtor absolvenþi,dintre care unii î i continuãactivitatea, a realizat în comunacopilãriei lui Rebreanu (nespune autorul Rãscoalei „acoloîn Maieru am trãit cele maifrumoase ºi mai fericite zile alevieþii mele”) un frumos muzeusãtesc, unul dintre cele maifrumoase pe care le-am vãzutpe cuprinsul Transilvaniei, bote-zându-l dupã duioasa povestireautobiograficã a romancierului„Cuibul visurilor”. În timp, acestmuzeu a sporit cu alte multeexponate ºi referinþe despre alþiscriitori mãiereni: Iustin Ilieºiu,E. Mãlin º.a. A fost pentru mineo mare bucurie când preþuireamea pentru poezia lui IustinIlieºiu, poetul drag al refugiaþilorardeleni din toamna cumplitã aanului 1940, s-a întâlnit cupasiunea lui Sever Ursa pentruacelaºi poet ºi am tipãritîmpreunã o variantã transil-van – iliescianã a Epigoniloreminescieni, un cântec dedragoste pentru poezia ro-mâneascã, intitulând-o cu uncrâmpei de vers eminescian dinpomenita poemã: Sfinte firivizionare.

Dar marea pasiune a luiSever Ursa a fost ºi a rãmasviaþa ºi opera lui Liviu Rebreanu,pe care o cunoaºte în amã-nunt. El ºtie însã cã nu e binesã mergi pe cãi prea multumblate de alþii sau sã cauteca alte interpretãri noi, „numaide dragul unei închipuiteoriginalitãþi”, ci sã aducã noi con-tribuþii documentare la o maibunã cunoaºtere a celui care aîntemeiat romanul românescmodern. Iatã cã acum ne dã oasemenea carte, o veritabilãmonografie despre VasileRebreanu (1862 – 1914), tatãl

marelui scriitor, prezentându-l întrei ipostaze culturale: învãþãtor,folclorist ºi animator cultural.

Ca învãþãtor, VasileRebreanu a fost asemãnãtor cupovestitorul ardelean Ion Pop-Reteganul, conjudeþeanul sãu,mai în vârstã cu aproape zeceani. Ca ºi acesta, a colindat caînvãþãtor mai multe sate,înþelegând dãscãlia ca unadevãrat apostolat ºi dându-ne

cuvinte atât de frumoase despremenirea învãþãtorului, încât artrebui cunoscute ºi memoratede toþi cei care îmbrãþiºeazãaceastã profesiune: „Învãþãtorulîntr-un sat nu trebuie sã fienumai învãþãtorul copiilor, eltrebuie sã fie ºi sfãtuitorul bunºi luminat al sãtenilor, pilduitorulla cele bune ºi folositoare pentrudânºii.” Fidel acestei profesiunide credinþã, Vasile Rebreanu neapare prin activitatea sa ca undemn urmaº al ªcolii Ardelene,care-ºi înscria în programul sãuculturalizarea maselor, ca un felde Popa Tanda al lui Slavici sau

ca acest vrednic dascãl dinReteag, ce-i învaþã pe copii ºipe sãteni lucruri folositoare ca:altoitul pomilor, creºtereastupilor, vindecarea unor boli,combaterea superstiþiilor saualcãtuirea unor petiþii ºi jalbepentru apãrarea þãranuluiardelean în faþa unor autoritãþistrãine ºi abuzive, aºa cum îlvedem pe Zaharia Herdelea dinromanul Ion, un alter-ego alînvãþãtorului care „a dãruit þãriiºi lumii un copil minune, cusclipiri de geniu, nume de marescriitor universal”.

A fost ºi un neobositculegãtor de folclor sau, cumfrumos zice Sever Ursa, un„cãutãtor avizat al comorilorculturii orale din lada de zestrea neamului”: cântece depetrecere, doine, cântecesatirice, strigãturi, cele maimulte adunate din Maieru ºiBeclean. Aceste texte, precumºi cele de medicinã popularãcuprind o sumedenie de cuvinteaproape uitate astãzi, un tezaurlingvistic, pe care-l vom gãsiexplicat într-un uti l glosar,cuvinte ce strãlucesc uneori ºiîn proza lui Liviu Rebreanu.

Contribuþia documentarãeste întregitã prin câteva paginimai puþin cunoscute ale fiuluiromancier despre Maieru,despre moartea tatãlui (povestirea Dincolo – cutransparente schimbãri de locuriºi nume), cu facsimile ale unorepistole sau carnete de cântãriale pãrinþilor scriitorului ºi cu obogatã ºi reverberantã ico-nografie, adevãrat album defamilie al Rebrenilor.

Cartea lui Sever Ursa este outilã ºi necesarã contribuþie deistorie literarã, care se înscrieîntre exegezele notabile dinbogata Bibliografie Rebreanu.

Un uitat animator cultural

Sever Ursa: VASILEREBREANU (1862-1914) În-vãþãtor, folclorist ºi animatorcultural. Editura Napoca Star,Cluj-Napoca, 2008

Ion Buzaºi

ª

55

Prima mea ieºire în societate,dupã ce m-am instalat în Franþa,s-a nimerit sã fie la o serbare dechandeleur. Tradiþia vrea sã-þiîncerci norocul prãjind o clãtitã, pecare s-o întorci în aer, cu o singurãmânã, þinând ºi un gologan de aurîn palmã. Iar de reuºeºti, anul îþiva restitui moneda înzecit. Cumar veni, întorci norocul pe faþacealaltã. Puteþi ºti cã m-amconcentrat foarte tare înmomentul acela, ºi am reuºit s-oîntorc!

„O sã te ºtim curând în vacanþede schi în Alpi”, glumise atunciunul.

Uite cã s-a împlinit. Dupã 20de ani. Sunt la Crans Montana,staþiune de miliardari, zice-se, unadin cele cinci ale Elveþiei (care orfi celelalte?). Pe miliardari nu-iprea vezi. Automobilele, ce-idrept, au cel puþin douã þevi deeºapament. Milionari mai apar,însã. Câte unul, purtând mantoude modã veche, cu guler de blanãde lup, sau câte o baºoldinã cuvizon cãptuºit tot cu vizon, ca sã„calce” mai greu.

Locul a fost cunoscut mai întâiprin Uzina de aluminiu, apoi prinCiba-Geigy, fabrica demedicamente. Faima staþiunii s-a creeat, însã, mult mai târziu, prinMichelle Morgan, Gilbert Bécaud,Charles Aznavour, care seinstalaserã acolo.

S-a nimerit sã ajung la CransMontana într-o zi de mardi-gras;aici sãrbãtoarea se cheamãCarnaval ºi e zi liberã. Pe pârtie,oameni puhoi, sportivi mascaþi,vrãjitoare, vampiri... „Scufiþaroºie”, unde am tras, fuseseprimul hotel construit în zonã; era,de fapt, o ºcoalã – pension. M-am împrietenit imediat cu Geff,patronul, un tip durduliu ºi jovial –sã fi fost solidaritatea de breaslã,cã ºi eu eram în învãþãmânt?Soþia lui, zgârcitã (o vedeam cumstrângea din buze când el îmi

turna de bãut – þuica localã dinpere William, din caise, din prune)mã trata totuºi cu înþelegere ºiprivire complice: toþi ai ei fuseserãinstitutori din moºi strãmoºi. Eramîntre colegi. Mi l-a prezentat ºi petatãl sãu, fost institutor,actualmente membru alguvernului local. Îl chema Pascal,dar îi ziceau, cu respect,„patriarhul”. Am fraternizat ºi cuel de îndatã.

Pascal urmase ªcoalanormalã la Sion, apoi devenise„instit” în preajmã, la Chermignon.ªase luni fãcea ºcoalã, ºase luniera liber ºi fãrã salariu. Aºa era,ºi mai este, obiceiul în Elveþia.Trebuia sã aibã propria-igospodãrie: cultiva pãmântul, via,livada, þinea animale. Mai aveadoi fraþi, care, însã, erau fãrã alteresurse. Ca sã-ºi completezevenitul în cele ºase luni critice, adecis sã urmeze ªcoala de ofiþeri.Primarului nu i-a convenit cãpleacã, s-a opus, de aceea el arevenit în comunã. L-a convins peprimar sã înfiinþeze acolo oªcoalã de cadeþi. Drept rãsplatã,Pascal deveni consilier comunal,deci avea o a treia meserie.

Cumpãrarã un teren dublupentru a construi o casã familialãcu toþi fraþii. S-au nimerit sã secãsãtoreascã deodatã, el ºi unuldintre ei: reieºi cã douã nevestesub acelaºi acoperiº nu seînþeleg. El a fost cel care a trebuitsã plece. Aºa se fãcu de construiactualul hotel, în 1955, la o vremecând, pe o distanþã cât cuprindeaprivirea, mai exista doar cel degolf. Þãranii de atunci nu cedaunici un petic care ar fi putut sã lerestrângã suprafaþa de cosit. Aluptat sã se facã primul drum chiarsi cu patronul hotelului de golf:acesta se temea cã proximitateadrumului ar tulbura liniºteaoaspeþilor. În cele din urmã, a ºtiutsã mobilizeze solidaritatea tuturorla canalizarea, prin scocuri de

lemn atârnate de faleze, atorentelor ce proveneau dingheþari ºi care inundau sistematiccâmpia, iar apoi la amenajareaprimelor pârtii de schi. Acum eramembru în guvernul local, eraSecretarul Consiliului cantonal.Avea pãrul argintiu ºi neted, pieleacatifelatã în ciuda petelor devârstã, ochii albaºtri, ochelarii deaur, privirea luminoasã,îndepãrtatã, ºi dãdea impresia cãnu te ascultã - poate o fi fost chiarsurd?

„Hotelul a fost conceput dreptºcoalã pentru copii bogaþi ºifuncþioneazã ºi acum pe timpulverii. Elevii au între 7 ºi 14 ani ºisupravegherea lor presupunemultã responsabilitate: mai alesla 14 ani bãieþii sunt greu decontrolat, sar pe fereastrã sãajungã la fete”, îmi spune soþia luiGeff.

Pascal a avut o singurã fiicã,care s-a cãsãtorit din dragoste cuGeff; acesta din urmã, fosttipograf ºi om la toate, a trebuitsã facã ºcoala de ofiþeri ca sãplacã socrului, apoi a urmat dinproprie iniþiativã un curs de „grandchef” bucãtar, ca sã fie laînãlþimea zestrei primite.Actualmente, el este patronul ºibucãtarul stabilimentului.

De când cu afluenþa demilionari ruºi, majoritatea celorînscriºi la cursuri proveneau dinfosta Uniune Sovieticã. Unii îºitrimiteau copiii ºi în afaracursurilor, ca acum, iarna:

„Uite-i ce fericiþi sunt! - îmiaratã Geff doi tineri strãvezii.Liberi, fãrã gardã de corp. Seîntorc de la pizzerie. Anume i-amtrimis, sã fie în fine singuri ºistãpâni pe miºcãrile lor.”

„Cum sunt milionarii ruºi?”,întrebai eu.

„Ce-i drept, sunt niºte urâþi ºisuferinzi.” Vãzându-mi privireamiratã, adãugã:

„Sunt niºte neciopliþi. De trei orimai rãi ca Mafia. Am fost invitat,vara trecutã, drept recompensã,la ei. Moscova e formidabilã într-o fâºie de câteva sute de metri înjurul Kremlinului. În afara acestuiperimetru, sãrãcia e lucie,Moscova e un bidonville.Activitatea cea mai lucrativã suntrãpirile. Agresorii nu-þi mai dau

Ca spitele uneiroti

,

,Horea Porumb

57

Teatrul Naþional Cluj-Napoca areluat în luna aprilie la studioulEuphorion un spectacol mai vechi,dar cu o problematicã mereuactualã: piesa „Artã” a scriitoareifranceze Yasmina Reza, pusã înscenã de Sorin Misirianþu.

Partea atractivã a spectacoluluiconstã ºi în scenografia mini-malistã sau în regia care sesubordoneazã voit textuluidramatic, dar mai ales în joculfoarte antrenant al celor trei actori,Dan Chiorean (Serge), SorinMisirianþu (Marc) ºi Ruslan Bârlea(Yvan). Evoluþia celor trei per-sonaje are loc într-un spaþiu albdreptunghiular (apartamentul luiSerge), cadrat în fundal de doistâlpi – unul gol (la Yvan acasã),iar celãlalt acoperit de o picturãfigurativã reprezentând un peisajvãratec privit printr-o ferestrã cuflori (la Marc acasã) –, oglindã atabloului alb suspendat în planoblic deasupra lor, în faþaspectatorilor. În fundal esteproiectatã o imagine a Parisuluinoaptea.

Marele interes al acestuispectacol constã în textul pe careîl aduce pe scena româneascã ºicare se adreseazã unei lumicontemporane ce-ºi pierde demulte ori reperele în faþaproduselor aºa-zis „artistice” carei se vând. Problema centralã înjurul cãreia este construitã întreagaintrigã dramaticã este cea a valoriiartistice împãrþitã între valoareaesteticã ºi cea comercialã. Ce seîntâmplã când cele douã nucoincid? Care e logica artei ºi aconsumãrii produsului artistic?Care sunt criteriile „preþului”acestui produs?

Întrega piesã se învârte în jurulcãutãrii disperate a unui numitorcomun în evaluarea produsuluiartistic care intervine aici ca unelement strãin, un ghimpe amputea spune în coasta prietenieicelor trei bãrbaþi.

Valoarea artisticã esteperceputã în trei moduri diferite:raþional, emoþional ºi neutru, dar

reacþiile nu sunt tipizate. Omulmodern, al secolelor XX ºi XXI,este fluctuant, îºi cere dreptulde a spune nu ºi de a secontrazice, dupã cum spuneaCharles Baudelaire, iar per-sonajele Yasminei Reza sunt, aºacum o afirmã ele însele, „oameniai vremii lor”. Astfel, pentru Serge,valoarea tabloului e finaniciarã(Antrios-ul a costat 200.000 defranci, dar el e sigur cã directorulunei mari galerii de artã i l-arcumpãra cu 220.000), dar ºiemoþionalã. Serge simte „vibraþia”în faþa tabloului, sentiment esteticinexistent pentru Marc, uºor indusla Yvan împãciuitorul, care recu-noaºte totuºi, în momentul în careMarc îl întrebã dacã l-a rãscolittabloul lui Serge, cã „nu.” Ca maipe urmã concluzia sa fie trasã deacea întrebare retoricã destul dedes folositã ca argument în genulacesta de discuþii „Þi-ai pune aºaceva la tine acasã?” Reformulatãde cãtre Yasmina Reza:„Rãspunde-mi. Uite..., mâine tecãsãtoreºti cu Catherine ºi primeºtidar de nuntã acest tablou. Tebucuri?... Te bucuri?...”

Marc nu este iritat de tablouîn sine cât de schimbarea pe careo produce acea achiziþieimportantã din punct de vederefinanciar asupra relaþieiprietenului sãu cu lumea artei.Statutul consumatorului de artãcare este Serge se schimbãradical de la cel de „amator”, de„iubitor de artã” cum îl prezentaMarc la începutul piesei, la cel de„colecþionar”, adicã de profesionistînchipuit. De alfel, Marc îºi pune laun moment dat întrebarea dacãtabloul e de vinã pentrudegradarea relaþiei dintre el ºiprietenul lui, ajungând la concluziacã, de fapt, problema este una defond, care þine de poziþionarea lorteoreticã în faþa artei, ºi cã tabloulnu este decât confirmarea practicãa acestei rupturi teoretice.

Dezbaterea, în spiralele eialunecoase, atinge astfel ºiproblema statutului artistului. Cine

poate fi considerat un adevãratartist? ªi, mai mult, cine îi conferãacest statut, opera sa ºi/sauconsumatorul care judecã ºievalueazã aceastã operã? Înacest sens, pe parcursul piesei,personajele sunt absolut con-secvente cu poziþiile adoptateiniþial: pentru Serge, artistul este o„divinitate”, „o entitate de neatins”cãci – îi spune el lui Marc – spreamuzamentul spectatorului-martoral tabloului suspendat: „doar nucrezi cã aº fi dat o avere pe unpârlit de muritor!”, pe când pentruMarc, numele artistului, termenpentru care el foloseºte de alfelmulte ghilimele, nu conteazã câtuºide puþin din momentul în careprodusul nu îi provoacã nici ceamai mãruntã plãcere esteticã.Snobismul cultural, faptul cã existãtrei Antrios la Muzeul de artãmodernã Beaubourg, nu îiinfluenþeazã în nici un fel judecata,iar extazul lui Serge la gândul cãAntrios-ul lui este la fel de frumospercum cele de la Beaubourg parespectatorului cu atât mai ridicol, cucât formula lui Marc „rahat alb”aplicatã tabloului, râmne lipitã cao etichetã indecentã pe „opera”achiziþionatã.

Plãcerea esteticã nu estealtceva decât un construct metal,subiectiv ºi indus. Desfãtarea-de-sine-în-desfãtarea-cu-celãlalt estetrãitã la modul cel mai egocentriccu putinþã, iar prietenia celor treinu permite acest lucru. De altfel,egoismul celor doi prieteni va firemarcat într-un moment de maretensiune psihologicã de cãtreYvan, victimã ºi minge de ping-pong între cei doi „amatori” de artã.„Plãcerea” lui Serge, inocentãîntr-o primã fazã, poate devenivinovatã ºi „deranjantã” înmomentul în care cere o con-firmare pãrtinitoare, care ar anulapoziþia subiectivã a celuilalt.

Lui Marc, însã, dupã cum varemarca Serge, îi lipseºte„delicateþea”, diplomaþia, tactul,fapt confirmat spre finalul piesei înmomentul în care Marc râde ºi de

Arta, o problema scenicaªtefana Pop-Curºeu

)) ))) )) )))

59

A afirma cã timpul este marelevraci care face ºi desface destine,o zeitate când crudã, cândclementã, a devenit de pe acumun truism. Capricios, ori guvernatpoate de raþiuni oculte, îiprãvãleºte prea timpuriu pe uniiºi îi ridicã pe alþii, scurtând fãrãmilã rãgazul unora sau,dimpotrivã prelungindu-le altoraexistenþa. Faþã de Teodor Botiº,durata nu a fost doar fastã,acordându-i un rãstimp extrem defertil în ultimii, dar nu ºi cei dinurmã cinci ani. înãlþându-l la rangseptuagenar, i-a hãrãzit o vârstãaniversarã rotundã ºi apogeulactivitãþii sale plãsmuitoare.

Momentul este cu atât mainotabil, cu cât opera reputatuluipictor clujean se distinge printr-oîndelungatã linearitate ascen-dentã, desfãºurându-se în ritmstatornic sub ochii noºtri timp depatru decenii.

Dãruit cu un nobil simþ almãsurii, evoluând în cadrul unorparametri constanþi, artistul s-acantonat meditativ în adâncurilemereu vii ale etnicului multipolar,desfãºurandu-ºi progresiv viziuneaîn cadenþe când line, când maidramatice. Sondând cu împâtimireizvoarele strãvechi din carenecontenit se inspirã, el aflã inediteºi variate modalitãþi de reîntrupareale unor motive ancestrale.Imaginaþia lui stilizatoare esteghidatã de un simt organic alreiterãrii ce îi îngãduie sa conferevariaþiuni originale morfologieiarhaice, adânc sedimentatã înmemoria etnicului. Aceastãperpetuã relaþie cu tradiþia din carese inspirã îi permite sãmetamorfozeze sensurileoriginale, îmbrãcate într-o nouãînveºmântare. Explorând filonultradiþional pânã în strãfunduri, ofantezie sobrã, dar pasionantã îiinspirã diversitatea originalã aformelor, neobosit multiplicate prinasocieri inedite ce se constituieîntr-un alt context decorativ.

Izvorul acesta nesecat, þâºnindca o apã vie, face parte din însãºi

substanþa artei sale, reafirmându-se cu o energie novatoare înoperele acestei etape. Deºirãmâne fidel abordãrii tematiceiniþiale, cantonatã cu predilecþie îndomenile peisajului ºi naturiistatice, un flux neîntrerupt îl ducespre stadiul plenitudinii totale.Expresivitatea stilului sãu i sedezvãluie din nou publicului largprin perfecþionate, uneori inedite,modalitãþi de interpretare. Unfarmec aparte învioreazã stimuliiiniþiali, schimbând în bunã mãsurãdimensiunile picturilor.

Noile proporþii atacã temerarcâmpul pictural, voit argumentat,îl înalþã ºi îl dilatã, oferind osuprafaþã unor surprinzãtor devastã desfãºurãrilor cromatice. Încondiþiile tehnice neaºteptate aleunei palete, de obicei subtilã ºimoderatã, apar inovaþii cromaticepercutant transfigurate. Pãstrândpe alocuri învãluirea moderatoarea dalb-griurilor ce creau o ambi-anþã surdinatã, moderatoare,înfruntarea complementareloruimeºte, favorizatã fiind ºi deextinderea planurilor ce îngãduiesonorizarea dominatoare atonurilor reci. Binomul cromaticroºu-verde se impune cu ointensitate aproape crudã,armonizându-se totuºi suveranîntr-un acord major. Alteori,pictorul recurge la modularea tonpe ton, diversificând toategalbenurile posibile luminiscentã,preþioasã monocromie, gloriioscontopitã într-o irezistibilã risipã.Culorile reci îl atrag, albastrul depilda înghiþind golurile trans-formate în spaþii aerate, regente,insuflând o respiraþie largã,dominator atmosferizatã.

Arhitectonica imaginii esteastfel favorizatã. Construitã înmod predilect pe o coordonatãfrontalã, spaþializarea creºte prinetajarea registrelor paralele,ajungând uneori sã obturezeorizontul înalt. Pentru ca alteori,elementul stabil al solului sãsusþinã cotele progresive,restrânse totuºi pentru a lãsa

spaþiul înalt în voia unor cerurivaste.

O altã noutate constituiedublarea lucrãrilor finite cu schiþereprezentând o primã ideeinterpretativã. Voit întemeiat pearmonia specificã fiecãrui peisaj,tratat ca o sintezã, aceste eboºeinspirate degajã o atracþie în sineprin spontaneitatea limbajului.Formele nu se mai disting fiind voitinvadate de mareea culorii. Inparalel cu picturile complete arputea constitui, în ultimã instanþã,replici abstracte avant la lettre.

Dinclo de jocurile inspiraþiei, decapriciile alcãtuirilor geometrizate,când rotunde când elipsoidale,când colþurate, când melodicliniare, compoziþia esteîntotdeauna ferm guvernatã deºtiinþa structurãrii. Bucle evocândfrunze, unghiuri ascuþiterememorând mai curând o florãalpinã, vãluriri ample sugerândcoame de deal, linii drepte sauabrupte sunt asamblate cu oªtiinþã care transformã imagineaîntr-o feerie calmã. Severdisciplinatã, economicã, eliminândorice superfluitate, compoziþia seorganizeazã într-o structurãcoerentã. Un tonus solemn animãmozaicarea elementelor plastice,grupate strâns sau dimpotrivãlarg, respirând întotdeauna ovoiciune calmã, euforicã.Stilizarea slujeºte motivul, sensulrepetitiv se impune de la sine. Lao vârstã, când inventivitatea arputea sã scadã, când filonulprofund al creaþiei ar putea dasimptome de perimare ªi chiar deobosealã, Teodor Botiª seexprimã spectacular, pãstrândintactã vitalitatea plãsmuirii.

Infinit de bogatã, diversã ºifecundã, oscilând întrematerialitatea simbolic ancestralã,între motivele episodice aleicoanelor ºi iconostaselor strãvechi,ale unor însemne sacrale convertiteîn echivalenþe decorative, Botiºcontopeºte simbolul cu realitateaarhaicã. Emblematismul picturiisale, recurgând la un fel demuzicalitate a ritmurilor infuze,iradiind o aurã poematicã, estesublimatã într-o expresie proprie,gravã ºi meditativã.

Expoziþie aniversarã

Teodor Botis,

Viorica Guy Marica

61

Nu ne vom extinde prea multasupra unor genuri ca ex libris,remarcând doar incidenþa lorsimbolicã ce le personalizeazã,adresându-se unor împãtimiþibibliofili. ªi oricât de originale, deingenioase ar fi, nu stãruim niciasupra motivelor populare reuniteîn grafici de mici dimensiuni. Amvrea, în schimb, sã punem înevidenþã grafica decorativãimprimatã al secco, la care ne-ammai referit în fugã ºi care are camotiv predilect floarea-soarelui.Indiferent cã sunt destinate evocãriiunui anotimp sau memorieimuzicianului Kodály Zoltán, acesterealizãri ieºite din comun nesugereazã, prin suavele lor ritmãri,cadenþe muzicale ce transpar prinintermediul discretelor deosebiri derelief separând forma de fond.

Nu ne este îngãduit sã trecemcu vederea nici ilustraþiile la operelelui Nichita Stãnescu ºi Szilágyi

Domokos, revelând dispoziþia depliere a interpretului grafician latextul scris.

Revenind în final la peisajulurban de tradiþie istoricã se cuvinesã menþionãm modificãrile destructurã pe care artistul le adoptãîn interpretarea unor monumenteaparþinând Orientului, fie celuiapropiat ca Israelul, fie celui extrem,asemenea Chinei din care TakácsGábor tocmai a revenit. Evocareasiturilor biblice ale strãvechiuluiIerusalim, bãtrâna Hierosolimadespre al cãrei sfârºit vorbeºte atâtde patetic Josephus Flavius, seslujeºte de o tratare diametralopusã celei folosite pentru anticaRomã. Suprafeþele lungi alearhitecturii mutilate se îmbinã cutexturi migãloase generând oîmbrãcãminte urzitã din penumbre.Nuanþat, clar-obscurul, uneoriobsesiv, traduce melancoliazidurilor caduce pe care Titus,

nemilos cuceritor, le-a demolat înanul 70 e.n., cruþând doar porþiuneacunoscutã ca Zidul plângerii. Dealtminteri viitorul cezar a transferatîn mod deliberat capitala Israeluluila Cezareea pe þãrmul Mãrii Moarte,deºi era îndrãgostit mortal defrumoasa iudee, de frumoasaBerenice.

Voiajul chinez a adus cu sine unval inspirator ce îl determinã peartist sã introducã viziuni ale unuiunivers exotic, mai puþin cunoscuteuropenilor. O trãsãturã aparte aacestor noi creaþii încã nedeplindesfãºurate, ci constituind maicurând un proiect viitor, se anunþãcoerent ºi exemplar. Cele douãlucrãri expuse diferã ca sens ºistructurã. Târgul din Beijing atrageatenþia prin compoziþia etajatã aunor figuri pitoreºti, ce se întregesccomplementar. Dar mai ales îºipãstreazã intact specificulfizionomiei, schiþat doar prin câtevatrãsãturi scurte ale tipurilor. Întreagaatmosferã a pieþei este traversatãde un impuls stilizator ce nu excludenici gravitatea, nici umorul. Dincolode tranzacþiile cotidiene, apare olume realã cu accent anecdotic.

Templul cerului dominãansamblul Tian Tian impunând unsimbol etern tradiþional al puteriiimperiale, consideratã de originezeiascã. Semnificaþia insuflãcaracterul hieratic al construcþieitreptate, compusã din pagodesuprapuse. Xilogravura încorporeazãarhitectura emblematicã, aºezând-oîntr-o învãluire de albastru ce rimeazãcu înþelesul profund al momentului.Accentele cromatice ale edificiuluisacral, roºul înecat ºi ocrul negurosrãmân subalterne marilor pete deazur.

Care ar fi aºadar concluziaacestei retrospective atât de sobrã,de diversã ºi de incitantã? Credemcã nu existã concluzie. Pentrusimplul fapt cã artistul, neatins devârstã, se aflã în plinã efervescenþãcreatoare, urmãrind cu un imboldenergic ºi însetat noi piste deinterpretare. Indiferent de direcþiasau de sensurile spre care vaînclina, aceastã paginaþie de ultimãorã prezintã inedite explorãri aleunei arte, nobilã ºi severã prin însãºisubstanþa sa.

Viorica Guy Marica

63

gãsit la Kyindjuk (datat din anul3500 î.Ch., cf. Wikipedia). Certeste cã, de-a lungul timpului, a fostpreluat din zona iranianã (înpersanã se numeºte santur) decãtre diverse culturi muzicale euro-asiatice. Alte câteva denumiri:santir (Armenia); tsintsila(Georgia); sandouri (Grecia);tsimbali (Rusia, Ucraina,Bielorusia); cimbalom (Ungaria);cimbole (Letonia); cimbal (Cehia,Slovacia); Zymbal/Hackbrett(Germania, Austria, Elveþia); tam-thap-luk (Vietnam); cimbalom/hammered dulcimer (Anglia)...

În zonele central-estice aleEuropei, þambalul s’a impus caelement de bazã al instrumentaþieifolclorice. Se poate afirma cãînsãºi sonoritatea sa specificãrealizeazã un fel de mediere întreuniversurile melodice mai curânddisjuncte ale Asiei ºi Europei, pecare le condenseazã într’oexpresie comunã. Prin intermediulþambalului, modalismul suplu cucare ne-au obiºnuit interpreþiimuzicii tradiþionale de pe vechiulcontinent (de unde s’au inspiratatâþia compozitori erudiþi) seîntâlneºte ºi se conciliazã, pe oaceeaºi cutie de rezonanþã, cuhieratismul ascetic de facturãpentatonicã. Evident, posibilelerelaþionãri transcontinentale deacest tip justificã din plinprogramarea unui asemenearecital la Museu do Oriente.

Dacã în precedenta formulã

instrumentalã, Decebal Bãdilãavusese deja parteneri pe mãsuravirtuozitãþii sale (pianistul PetrePopa ºi bateristul Vlad Popescu),flerul sãu a funcþionat din plin ºi înselectarea membrilor trio-uluiJaFo: publicul internaþional vaputea descoperi valenþelejazzistice ale þambalului, graþievulcanicului talent al tânãruluiMarius Preda. Am mai ascultat ºialte interesante abordãri dinasemenea perspectivã aleinstrumentului în cauzã. Daradeseori momentul iniþial deinteres mi se pãrea oarecum diluatpe parcurs, poate ºi dintr’o anumitãincapacitate a respectivilorinterpreþi de a-ºi edifica în modcoerent discursul muzical. Or,Preda exceleazã tocmai încontrolul frazãrii ºi în conturareaformelor, la fel de pregnanteprecum strãlucirile seducãtoare alespontaneitãþii sale improvizatorice.În plus, asemenea lui DecebalBãdilã, el demonstreazã oinepuizabilã capacitate de a„remodela” prin sensibilitateaproprie felurite surse de inspiraþiede pe mapamondul muzical.Interacþiunea dintre cei doimuzicieni conferã o maleabilitate cutotul specialã unui instrumentmilenar, readaptat cerinþelor deversatilitate ale muzicii secolului 21.Aº zice cã Marius Preda reuºeºteperformanþa de a face din þambalun instrument la fel de jazzisticprecum vibrafonul. De altfel, pelângã þambal, vioarã ºi acordeon,el stãpâneºte cu aceeaºi dexteritateºi intrumentul la care a excelatLionel Hampton.

Trio-ul este întregit prin aportulstilatului percuþionist Antal Steixner.Acesta utilizeazã, cu discreþie ºieficienþã, un arsenal de instrumentepercusive, centrate în jurul cajón-ului peruvian, dintre care menþionezudu (instrument african de formaunei vaze, cu timbru apropiat detabla indianã); djembé (tobãafricanã); darbouka (tobiþã portativãnord-africanã), plus o multitudine decinele. În þara sa de rezidenþã,Olanda, Steixner este un respectatpercuþionist de flamenco. Natura sajovialã transpare cu parcimonie înfundalurile sonore ale JaFo Trio,menite primordial sã susþinãeforturile solistice ale colegilor sãi,

mai curând decât sã-ºi exhibepotenþialul individual.

În pofida formulei de agregareoarecum minimaliste, Trio JaFocucereºte prin coerenþa demesuluicreativ, prin interacþiunea jovialãdintre cei trei muzicieni, prinabordarea din unghi inedit a unuirepertoriu cu rãdãcini multiple –standards de jazz, teme originaredin România, America-Latinã,tradiþii muzicale iberice, arabe etc.Un caz fericit de conciliere acriteriilor estetice – exigente însãdeloc închistate – cu o funciarãcapacitate de comunicare.

De mulþi ani în arealul jazzuluiromânesc nu a mai apãrut un grupatât de original ºi, totodatã, atractiv.Deºi JaFo Trio se aflã doar laînceputuri, varianta de probãpentru primul album a fost suficientde convingãtoare spre a-l

determina pe directorul MuzeuluiOriente sã accepte includereaacestui concert „peste rând” înprogramul de spectacole alinstituþiei. Profitând de calitateamuzicii deja înregistrate peamintitul CD promoþional, am dustratative ºi cu Luís Hilário, liderulcelui mai vechi club de jazz cufuncþionare continuã din Europa(Hot Clube de Portugal –prestigioasa instituþie culturalã cuo vechime de 61 de ani cefuncþioneazã în Praça da Alegria,la câþiva paºi de Avenida daLiberdade). Deºi profilul grupuluinu se încadreazã în orientareapreponderent mainstream ºineobop a HCP, dl. Hilário s’a arãtatreceptiv faþã de propunereanoastrã. Existã aºadar ºanse cape legendara scenã lisabonezã sãse cânte, pentru prima oarã, jazzde facturã româneascã.

Antal Steixner

Mar

ius

Pre

da