CHESTIONARUL DE CUNOŞTINŢE LA DISCIPLINA: STATISTICA PSIHOLOGICĂ

Raspunde la fiecare enunt prin A-adevarat sau prin F-fals1. A Ordinea corectă crescătoare a scalelor de măsură luând în considerare proprietăţile numerice şi tipul de transformări

suportate de fiecare scală de măsurare, este: nominal – ordinal – interval – raport.

2. F Ordinea corectă crescătoare a scalelor de măsură luând în considerare proprietăţile numerice şi tipul de transformări suportate de fiecare scală de măsurare, este: nominal – interval – ordinal - raport.

3. F Din punct de vedere al preciziei măsurării scalele de măsură calitativă ( nominală şi ordinală) sunt superioare celor cantitative.

4. A Din punct de vedere al preciziei măsurării scalele de măsură cantitativă ( de interval şi de raport) sunt superiore celor calitative.

5. A Variabilele dependente sunt cele care fac obiectul interesului direct al cercetătorului, fiind măsurate în vederea extragerii unei concluzii.

6. F Variabilele independente sunt cele care fac obiectul interesului direct al cercetătorului, fiind măsurate în vederea extragerii unei concluzii.

7. A În cazul variabilelor măsurate pe scale cantitative (de interval, de raport) se aplică întotdeauna proceduri statistice parametrice.

8. F Studiile de tip corelaţional pun în evidenţă relaţii de tip cauzal între variabile.

9. A Studiile de tip experimental pun în evidenţă relaţii de tip cauzal între variabile.

10. A Statistica inferenţială susţine concluzii cu privire la ipotezele cercetării ( aplică tehnici şi teste de semnificaţie, de verificare a acestora).

11. F Statistica inferenţială utilizează tehnici descriptive pentru a prezenta, clasifica şi analiza global sau sintetic datele numerice deţinute.

12. A Tehnicile statisticii descriptive sunt globale sau sintetice.

13. F Atât tabelele cât şi prezentările grafice ne ajută să tragem direct concluzii pe baza lor; reprezintă adesea sfârşitul analizei datelor.

14. A Analiza frecvenţelor simple se referă la frecvenţa de apariţie a valorilor individuale într-o distribuţie.

15. A Distribuţia de frecvenţe reprezintă dispunerea valorilor unei variabile care arată câte cazuri ( valori) sunt conţinute în fiecare categorie a variabilei respective.

16. A Frecvenţa absolută este numărul maxim de apariţii a unei valori.

17. A Frecvenţa cumulată este numărul maxim de cazuri dintr-un interval de clasă şi din toate intervalele precedente.

18. A Procentul unei frecvenţe se stabileşte prin împărţirea numărului de cazuri dintr-o categorie ( valoare) a unei variabile, la numărul total de cazuri al unei distribuţii, rezultatul fiind înmulţit cu 100.

19. A Procentaj cumulat este procentul de cazuri dintr-un interval de clasă şi din toate intervalele precedente.

20. F Rangul percentil se defineşte ca procentajul datelor valorilor dintr-o distribuţie care se află până la o anumită valoare, exclusiv aceasta.

21. A Percentila este valoarea dintr-o distribuţie care corespunde unui rang percentil.

22. F Histrograma este o modalitate de prezentare vizuală a frecvenţelor cumulate sau a procentelor cumulate ale unei distribuţii de frecvenţe.

1

23. A Construirea unei distribuţii de frecvenţe este de regulă, primul pas în orice analiză statistică ( a scorurilor la testele psihologice).

24. A Frecvenţa relativă procentuală cumulată exprimă procentul valorilor dintr-o distribuţie care se plasează până la o anumită valoare, inclusiv aceasta.

25. A Formula abaterii standard (s) a unui eşantion de scoruri este s = Σ ( x – m ) 2 n-1

26. F Dacă abaterea standard ( s) a unei distribuţii de scoruri este egală cu 4, atunci dispersia acelei distribuţii este egală cu 8.

27. F Dacă toate valorile unei distribuţii de scoruri sunt mărite cu aceeaşi valoare, atunci media distribuţiei se micşorează cu aceea valoare.

28. F Dacă toate valorile unei distribuţii de scoruri sunt împărţite la o constantă, abaterea standard a distribuţiei rămâne neschimbată.

29. F Varianţa sau dispersia (s2) unei distribuţii este câtul dintre suma abaterilor pătratice faţă de media lor aritmetică şi N pentru eşantioane şi n –1, pentru populaţii.

30. A Formula coeficientului de variaţie (cv) este cv =s/m * 100

31. F Dacă cv este mai mare de 30%, dispersia scorurilor este mai mare şi media are o reprezentare mare.

32. F Când distribuţia de scoruri – test este asimetrică negativ atunci, scorurile se concentrează în zona valorilor mici ( stânga) şi m Me Mo.

33. F Când o distribuţie de scoruri este asimetrică pozitiv, atunci, scorurile se concentrează în zona valorilor mari (dreapta) şi Mo Me m.

34. A Modul (Mo) este scorul cel mai des întâlnit într-o distribuţie de scoruri.

35. A Media şi abaterea standard sunt cei mai utilizaţi indicatori statistici, atunci când sunt comparate diferite distribuţii de scoruri – test.

36. A Scorurile standardizate z se calculează după formula z = ( x –m)/s şi folosesc media şi abaterea standard a distribuţiei de scoruri ca să descrie poziţia relativă a fiecărui scor individual.

37. F Dacă un subiect a obţinut la un test de inteligenţă un scor z = +1,2, iar la un test de memorie un scor z= -0,59, atunci putem concluziona că performanţa sa la testul de memorie este mai bună.

38. F Un alt subiect a obţinut la testul de inteligenţă z= -0,1 şi la cel de memorie un z= +0,2; la testul de memorie pare să fie de 2 ori mai bun.

39. A Media unei distribuţii de scoruri standardizate z este întotdeauna egală cu 0; iar abaterea standard a unei distribuţii standardizate a scorurilor z este întotdeauna egală cu 1.

40. F Avantajele notelor standardizate z : se exprimă prin numere mici, cu zecimale şi în plus pot lua valori negative.

2