SPECIFICAŢIE TEHNICĂ PRIVIND CERTIFICAREA DE CONFORMITATE A CALITĂŢII MATERIALELOR ŞI ECHIPAMENTELOR PENTRU INSTALAŢII

INTERIOARE TERMICE ŞI SANITARE

Indicativ ST 018-97

Cuprins

 

1. SCOPUL ŞI DOMENIUL DE APLICARE

1.1. Scopul specificaţiei tehnice

Prezenta Specificaţie Tehnică defineşte normele generale precum şi criteriile de performanţă la care trebuie să răspundă echipamentele şi materialele aferente instalaţiilor termice şi sanitare în vederea certificării de conformitate a calităţii. De asemenea stabileşte cerinţele de calitate la care acestea trebuie să răspundă.

1.2. Domeniul de aplicare

Specificaţia Tehnică se aplică elaborarea documentaţiei în vederea obţinerii certificării de conformitate a calităţii pentru echipamentele şi materialele aferente instalaţiilor termice şi sanitare din interiorul construcţiilor.

Prevederile din prezenta specificaţie tehnică se aplică de către producători la stabilirea unui sistem de calitate intern şi de organismele de certificare, de inspecţie şi laboratoarele de încercări în vederea certificării de conformitate a calităţii pentru principalele echipamente aferente instalaţiilor termice şi sanitare din interiorul construcţiilor.

Caracteristicile funcţionale şi aptitudinile de folosire ale echipamentelor de instalaţii depind de numeroşi factori: concepţia de proiectare, calitatea materialelor şi a execuţiei, a exploatării şi întreţinerii ş.a.

Influenţa individuală şi colectivă a acestor factori nu poate fi cunoscută aprioric suficient de precis şi în consecinţă, trebuie ca fabricantul şi furnizorul să fie foarte precişi în a defini domeniul de utilizare, condiţiile şi limitele în care se asigură o bună funcţionare (condiţii de transport, depozitare, conservare, exploatare, întreţinere, depanare etc.). Toate aceste informaţii vor fi cuprinse în documentaţia pe care vânzătorul o va înmâna cumpărătorului odată cu livrarea furniturii propriu-zise.

Este obligatoriu ca documentaţia tehnică dată beneficiarului să conţină un instrument analitic sau grafic operativ, care să permită stabilirea prin măsurători in situ, a caracteristicilor funcţionale şi compararea lor cu cele declarate de producător.

1.3. Stabilirea funcţiunilor principale şi complementare

Certificarea de conformitate a echipamentelor şi materialelor aferente instalaţiilor termice şi sanitare din interiorul construcţiilor vizează asigurarea normelor de calitate impuse de legislaţia în vigoare atât pentru producţia internă cât şi pentru toate produsele importate şi comercializate în România.

Prezenta Specificaţie Tehnică stabileşte:

- legislaţia care reglementează sistemul calităţii în România;

- principalele echipamente aferente instalaţiilor termice şi sanitare din interiorul construcţiilor, sub aspectul definirii lor în ceea ce priveşte structura, compoziţia, forma, alcătuirea şi caracteristicile funcţionale;

- cerinţele de calitate concrete la care trebuie să răspundă echipamentele în sensul cerinţelor esenţiale pentru echipamentele aferente instalaţiilor termice şi sanitare din interiorul construcţiilor;

- verificările şi încercările ce trebuie efectuate în cadrul unui sistem intern de calitate, integrat în procesul de producţie, în vederea asigurării conformităţii produselor cu specificaţiile tehnice, care să permită aprecierea aptitudinii lor la utilizare şi să garanteze că prin folosirea acestor produse se pot realiza cerinţele de calitate esenţiale şi specifice astfel încât să se poată proceda la certificarea de conformitate a calităţii;

[top]

 

2. LEGISLAŢIA CARE REGLMENTEAZĂ SISTEMUL CALITĂŢII ÎN ROMÂNIA

Dezideratul Asigurării Calităţii în Construcţii, în România şi-a găsit exprimarea prin emiterea de legi şi hotărâri guvernamentale care constituie cadrul legislativ în care trebuie să se înscrie preocupările tuturor agenţilor economici din domeniu. Astfel se menţionează:

1. Legea privind calitatea în construcţii nr. 10/18.01.95 2. Asigurarea activităţii metrologice în construcţii HGR 256/28.05.94 3. Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii HGR 261/8.06.94 4. Controlul de stat al calităţii în construcţii HGR 272/14.06.94 5. Recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora HGR 273/14.06.95 6. Agrementul tehnic pentru produs, procedee şi echipamente noi în construcţii HGR 392/15.07.94 7. Autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de încercări în construcţii HGR 393/5.07.94 8. Certificarea calităţii produselor folosite în construcţii HGR 728/18.10.94 9. STAS ISO 9001/2/3/4

2.1. Legea privind calitatea în construcţii nr. 10/18.01.95Calitatea construcţiilor este definită în Legea nr. 10/18.01.95 ca rezultantă a totalităţii performanţelor de comportare a acestora în exploatare, în scopul satisfacerii pe întreaga durată de existenţă a exigenţelor utilizatorilor.Prevederile legii se aplică construcţiilor de orice categorie şi instalaţiilor aferente acestora – indiferent de forma de proprietate sau destinaţie, precum şi lucrărilor de modernizare, modificare, transformare, consolidare şi de reparare a acestora. Sunt exceptate clădirile pentru locuinţe cu parter plus un etaj şi anexele gospodăreşti situate în mediul rural, precum şi construcţiile provizorii.Noţiunile şi principiile generale pe care se bazează aplicarea conceptului de performanţă, la întocmirea reglementărilor şi documentaţiilor tehnice pentru construcţii civile şi industriale, sunt stabilite în standardele 12400/1 şi 2-85 "Performanţe în construcţii".Factorii de luat în considerare la elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii privind criteriile de performanţă ce trebuiesc considerate, sunt precizaţi în Anexa A la STAS 12400/1.În articolul 5, Legea 10 precizează că pentru obţinerea unor construcţii de calitate corespunzătoare, din factorii enumeraţi în Anexa A menţionată, se consideră obligatorii următoarele cerinţe privind realizarea şi menţinerea pe îndreaga durată a construcţiilor:a) rezistenţă şi stabilitate;b) siguranţă în exploatare;c) siguranţă la foc;d) igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;

e) izolaţia termică, hidrofugă şi economia de energie;f) protecţia împotriva zgomotului.În condiţiile Legii nr. 10 privind calitatea în construcţii, MLPAT a instituit un sistem complex de reglementări tehnice, acţiuni şi activităţi bazate pe conceptul de performanţă în construcţii.Cerinţele de calitate şi criteriile de performanţă stabilite pentru principalele domenii ale instalaţiilor termice, sanitare, ventilare-climatizare, electrice, stabilesc criteriile de bază şi pentru agrementarea noilor produse de instalaţii propuse pentru a fi utilizate, precum şi criteriile de certificare a calităţii produselor în fabricaţie curentă utilizate în instalaţii.Sistemul calităţii are la bază:a) reglementările tehnice în construcţii;b) calitatea materialelor, produselor şi echipamentelor folosite;c) agrementele tehnice pentru noile produse şi tehnologii (din ţară şi import);d) verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi expertizarea proiectelor şi a construcţiilor;e) conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii;f) autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în activitatea de construcţii;g) activitatea metrologică în construcţii;h) recepţia construcţiilor;i) comportarea în exploatare şi intervenţii în timp;j) postutilizarea construcţiilor;k) controlul de stat al calităţii în construcţii.În legătură cu calitatea materialelor, produselor şi echipamentelor, în Legea 10 se precizează obligativitatea şi condiţiile de certificare a calităţii produselor utilizate în construcţii precum şi agrementarea utilizării noilor produse.De asemenea se precizează pentru unităţile care prestează activităţi de cercetare următoarele obligaţii principale:a) efectuarea de cercetări teoretice şi experimentale preliminare în vederea fundamentării reglementărilor tehnice în construcţii;b) fundamentarea, elaborarea şi experimentarea de soluţii tehnice, produse şi procedee noi pentru construcţii;c) verificarea şi controlul noilor produse şi procedee, la solicitarea producătorilor în vederea eliberării de agremente tehnice, conform reglementărilor legale.2.2. Asigurarea activităţii metrologice în construcţii HGR 256/28.05.94O altă componentă a sistemului calităţii în construcţii o constituie activitatea metrologică. Aceasta este reglementată prin HGR 256/17.06.94.Activitatea metrologică are ca obiectiv fundamental asigurarea uniformităţii şi corectitudinii măsurătorilor, acestea realizându-se printr-un sistem de structuri tehnice, ştiinţifice şi administrative care funcţionează conform unor reglementări tehnice şi juridice.Rolul activităţii metrologice constă în a ţine sub control şi a asigura trasabilitatea mijloacelor de măsurare utilizate şi a măsurărilor efectuate la etaloanele naţionale sau la cele internaţionale, contribuind astfel la obţinerea calităţii produselor şi a serviciilor realizate.Reglementările HGR 256 se aplică tuturor agenţilor economici care utilizează mijloace de măsurare în executarea lucrărilor de construcţii de orice natură, stabilind principiile şi politica generală în conducerea (administrarea) activităţii metrologice şi definind principalele reguli de aplicare a acestora.Reglementările definesc elementele constitutive ale activităţii metrologice.- inventarierea principalelor categorii de operaţiuni de măsurare care intervin în executarea lucrărilor de construcţii;- analizarea necesităţilor şi alegerea mijloacelor de măsurare adecvate;- recepţia, păstrarea şi punerea în serviciu a mijloacelor de măsurare;- etalonarea, verificarea, urmărirea comportării în timp şi intervenţii privind starea de funcţionalitate a mijloacelor de măsurare.Într-un capitol distinct, sunt stabilite obligaţiile privind activitatea metrologică cum ar fi:- inventarierea operaţiunilor de măsurare;- stabilirea tipurilor de mijloace de măsurare şi a clasei de precizie aferente;- recepţia, păstrarea şi punerea în serviciu a mijloacelor de măsurare;- operaţiuni de etalonare ş.a.

Urmărirea aplicării şi controlul respectării prevederilor privind asigurarea activităţii metrologice în construcţii se efectuează de către Biroul Român de Metrologie Legală.2.3. Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii HGR 261/8.06.94Hotărârea Guvernului României nr. 261.8.06.94 aprobă următoarele regulamente elaborate în temeiul articolelor 35 şi 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2 din 1994 privind calitatea în construcţii:1) Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii – Anexa 12) Regulament privind stabilirea categoriei de importanţă a construcţiilor – Anexa 23) Regulament privind urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi postutilizarea construcţiilor – Anexa 32.3.1. Anexa 1Conducerea şi asigurarea calităţii se referă la politica ce se duce în domeniul calităţii, prin activităţi prestabilitate şi sistematice, pentru a preveni noncalitatea şi a asigura realizarea şi garantarea calităţii cerute. Sistemul conducerii şi asigurării calităţii cuprinde două părţi distincte:- conducerea calităţii: determină şi aplică politica în domeniul calităţii;- asigurarea calităţii: reprezintă instrumentul de aplicare a politicii în domeniul calităţii.Regulamentul stabileşte cadrul normativ general, detalierea elementelor de conţinut şi metodologice ale sistemului de conducere şi asigurare a calităţii în construcţii se face prin proceduri specifice fiecărei unităţi participante sau implicate în procesul de concepere, realizare, exploatare şi postutilizare a construcţiilor: investitori, proprietari, unităţi de cercetare, de proiectare, producători, furnizori, executanţi, utilizatori.Sistemul de conducere şi de asigurare a calităţii în construcţii comportă stabilirea următoarelor elemente principale:- datele de intrare, concretizate prin documentaţia tehnică anexată contractelor (temă, proiect, specificaţie tehnică, caiet de sarcini etc.)- elementele principale de conţinut, respectiv: programul de asigurare a calităţii, organizarea aferentă sistemului, funcţiunile sistemului- elementele metodologice ale dezvoltării şi aplicării sistemului; se stabilesc trei modele de asigurare a calităţii în funcţie de categoria de importanţă a construcţiei. Încadrarea într-unul din cele trei modele se stabileşte de către proiectant în acord cu investitorul sau proprietarul;- documentele tehnice, respectiv:

- documentele privind datele de intrare;

- documente ale programului de asigurare a calităţii;

- planul de audit;

- documente şi înregistrări referitoare la calitate;

- diferite alte documente.

Regulamentul stabileşte de asemenea atribuţiile, obligaţiile şi răspunderile ce revin unităţilor participante la procesul de concepere, realizare, exploatare şi postutilizare a construcţiilor.2.3.2. Anexa 2Regulamentul are ca obiect stabilirea modului de încadrare în categorii de importanţă a construcţiilor, în scopul aplicării diferenţiale a sistemului calităţii, conform celor de mai sus. Regulamentul se aplică tuturor construcţiilor noi sau existente.După importanţă, construcţiile se încadrează în următoarele categorii:- de importanţă globală, denumite curent categorii de importanţă (A, B, C şi D), ce privesc întreaga construcţie sub toate aspectele. Categoria de importanţă se stabileşte de către proiectant, la cererea investitorului la construcţiile noi, sau a proprietarului în cazul construcţiilor existente. Pentru fiecare construcţie se stabileşte o singură categorie de importanţă şi ea va fi înscrisă în toate documentele tehnice privind construcţia;- de importanţă specifică, denumite clase de importanţă ce privesc întreaga construcţie sau părţi ale acesteia, sub diferite aspecte. Clasele de importanţă se corelează cu categoriile de importanţă de către proiectant la construcţiile noi şi/sau de către expertul tehnic atestat, la construcţiile existente.

2.3.3. Anexa 3Stabileşte cadrul general pentru desfăşurarea activităţilor menţionate; ele se aplică tuturor categoriilor de construcţii şi sunt obligatorii pentru toţi factorii implicaţi pe toată durata de existenţă a acestor construcţii.Urmărirea în exploatare a construcţiilor este de două categorii:*curentă, cu caracter permanent şi se realizează cu grja proprietarului direct sau a reprezentanţilor săi; este o activitate sistematică de culegere de date privind starea tehnică a construcţiei care, corelată cu activitatea de întreţinere şi reparaţii, are ca obiectiv menţinerea construcţiilor la parametrii proiectaţi.*specială, este o activitate sistematică ce cuprinde investigaţii specifice, suplimentare faţă de urmărirea curentă; se instituie la: clădiri noi de importanţă deosebită şi la construcţii în exploatare cu evoluţie periculoasă stabilită în urma unei expertize.Intervenţiile în timp asupra construcţiilor sunt fundamentate pe baza datelor furnizate de activitatea de urmărire a comportării în exploatare a construcţiilor. Ele sunt determinate de:- exploatarea normală a construcţiilor. Aici se încadrează lucrările de întreţinere şi reparaţii, ce se efectuează periodic în funcţie de categoria de importanţă a construcţiilor şi de materialele încorporate.- acţiunile accidentale asupra construcţiilor ce afectează grav integritatea acestora. Intervenţiile constau în efectuarea unor lucrări de înlăturare a efectelor acţiunilor menţionate şi readucerea construcţiilor la nivel calitativ iniţial.- acţiunile omului. Intervenţiile respective au ca scop principal: schimbări de destinaţie, prelungirea duratei de serviciu, ridicarea nivelului performanţelor prevăzute iniţial.Postutilizarea construcţiilorActivităţile aferente acestei etape încep odată cu iniţierea acţiunii de desfiinţare a acelei construcţii care se face:- la cererea proprietarului;- la cererea autorităţilor administraţiei publice locale.În anumite cazuri, desfăşurarea activităţilor şi lucrărilor din etapa de postutilizare se face pe baza unei documentaţii tehnice şi a unei autorizaţii de funcţionare elaborată de autorităţi competente, conform legilor în vigoare. Activităţile şi lucrările corespunzătoare etapei de postutilizare a construcţiilor sunt:- dezafectarea construcţiei- demontarea şi demolarea construcţiei- recondiţionarea, reciclarea şi refolosirea şi nereciclabile.Regulamentul stabileşte de asemenea obligaţiile şi răspunderile ce revin: investitorilor, proprietarilor şi administratorilor cu acordul proprietarilor, proiectanţilor, executanţilor şi utilizatorilor în vederea: urmăririi comportării în exploatare a construcţiilor, intervenţiei în timp asupra construcţiilor, postutilizării construcţiilor.2.4. Controlul de stat al calităţii în construcţii HGR 272/14.06.94Hotărârea Guvernului nr. 272 stabileşte cadrul normativ general, obiectivele, conţinutul şi organizarea, precum şi modul de exercitare a controlului de stat privind calitatea în construcţii. Acesta se aplică construcţiilor, inclusiv instalaţiilor aferente acestora, indiferent de forma de proprietate, destinaţie sau sursă de finanţare. Controlul se exercită diferenţiat, potrivit legii, în toate etapele ciclului de existenţă a construcţiilor în scopul prevenirii sau limitării unor situaţii ce pot apărea şi care pot pune în pericol sau afecta negativ viaţa, sănătatea, mediul înconjurător sau pot cauza pierderi materiale unor persoane, entităţi sau societăţi în parte sau în ansamblul ei. Controlul de stat în construcţii nu exclude şi nu suplineşte controlul interior sau alte forme de control.Reglementările stabilesc în principal următoarele obiective ce trebuie urmărite de controlul de stat privind calitatea în construcţii:- îndeplinirea de către organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, comisiile tehnice sau agenţii economici a obligaţiilor prevăzute de lege;- respectarea de către toţi factorii ce contribuie sau sunt implicaţi în conceperea, realizarea şi postutilizarea construcţiilor, a prevederilor legale;- respectarea prevederilor autorizaţiilor de construire, a avizelor obligatorii etc.- respectarea reglementărilor tehnice privind modul de tratare a defecţiunilor tehnice produse la construcţii, cauzate de fenomene sau calamităţi naturale;- îmbunătăţirea sistemului calităţii în construcţii şi a regulamentelor aferente acestuia.Controlul de stat al calităţii construcţiilor şi lucrărilor publice se exercită de către Inspecţia de Stat în Construcţii, Lucrări Publice, Urbanism şi Amenajarea Teritoriului din Cadrul MLPAT precum şi celelalte organisme similare în atribuţii specifice stabilite prin dispoziţii legale. Controlul de stat al calităţii în

construcţii se organizează şi se exercită prin inspecţii, în mod diferenţial, pe bază de instrucţiuni aprobate de Inspecţia de Stat în Construcţii în următoarele moduri:- inspecţii curente;- inspecţii în faze determinate ale execuţiei;- inspecţii prin sondaj;- inspecţii tematice;- inspecţii la autorităţile administraţiei publice şi locale.Inspecţiile efectuate se consemnează şi se finalizează prin documente de control.De asemenea sunt stabilite obligaţiile şi răspunderile ce revin pe de-o parte Inspecţiei Centrale şi Inspecţiilor teritoriale şi personalului acestora în exercitarea controlului de stat în construcţii iar pe de altă parte agenţilor economici implicaţi în procesul de proiectare, amplasare, execuţie, utilizare şi postutilizare a construcţiilor.2.5. Recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora HG 273/14.06.95Recepţia reprezintă actul prin care investitorul declară că acceptă, să preia lucrarea cu sau fără rezerve şi că aceasta poate fi dată în folosinţă. Prin actul de recepţie se certifică faptul că executantul şi-a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de execuţie.Recepţia se efectuează atât la lucrări noi cât şi la intervenţiile în timp asupra construcţiilor existente şi se realizează în 2 etape:- la terminarea lucrărilor- la expirarea perioadei de garanţie (recepţia finală).Recepţia se poate face prin acordul părţilor sau, în cazul unor neînţelegeri, ele se pot adresa instanţei judecătoreşti competente.Recepţia la terminarea lucrărilorComisiile de recepţie se vor numi de către investitor şi vor fi alcătuite de cel puţin 5 membri:- 1 reprezentant al investitorului;- 1 reprezentant al administraţiei publice locale;- specialişti în domeniu.Excepţie fac construcţiile de importanţă deosebită (minim 7 membri în comisie) şi cele de importanţă redusă (caz în care comisiile vor fi alcătuite doar din investitor şi delegatul administraţiei publice locale). Începerea recepţiei se va organiza în maximum 15 zile calendaristice de la notificarea terminării lucrărilor.Reprezentanţii executantului şi proiectantului nu pot face parte din comisia de recepţie, ei având calitatea de invitaţi.În diferite cazuri particulare din Comisie vor face parte şi alţi reprezentanţi decât cei mai sus amintiţi.Reglementările stabilesc măsurile ce se pot lua în cazul în care investitorul nu fixează recepţia sau nu se prezintă la termenul fixat pentru aceasta.Comisia de recepţie poate funcţiona numai în prezenţa a cel puţin 2/3 din membrii numiţi de acesta; hotărârile revin cu majoritate simplă.Sunt stabilite şi sarcinile ce revin Comisiei de recepţie, modul de consemnare al observaţiilor şi concluziilor în procesul verbal de recepţie, cazurile în care comisia de recepţie poate recomanda admiterea recepţiei, respectiv amânarea sau respingerea.Procesul verbal cu observaţiile participanţilor şi cu recomandarea comisiei, se înmânează investitorului ce hotărăşte admiterea, amânarea sau respingerea recepţiei.Se stabileşte de asemenea modul de executare a remedierilor în cazul în care admiterea recepţiei se face cu obiecţii, cât şi termenul pentru efectuarea lor.Recepţia finalăEste convocată de investitor în cel mult 15 zile de la expirarea perioadei de garanţie, prevăzută în contract. La recepţia finală participă investitorul, comisia de recepţie numită de acesta, proictantul şi executantul.Se stabilesc atribuţiile Comisiei de recepţie finală şi modul de întocmire a procesului-verbal de recepţie finală precum şi modul de acţionare în cazul de respingere a recepţiei finale.Ca dispoziţii finale, se prevăd exceptările, se stabileşte cine suportă cheltuielile necesare recepţiei şi modul de acţionare legal în cazul în care nu se ajunge la o înţelegere pe cale amiabilă.În anexa nr. 6 se tratează modul de întocmire a Cărţii Tehnice a Construcţiei, aceasta reprezentând ansamblul documentelor tehnice referitoare la proiectarea, execuţia, recepţia, exploatarea şi urmărirea comportării în exploatare a construcţiei şi instalaţiilor aferente. Cartea Tehnică se păstrează de către investitor pe toată durata existenţei construcţiei.

2.6. Agrementul tehnic pentru produs, procedee şi echipamente noi în construcţii HGR 392/15.07.94Metologia privind "Regulamentul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii" a fost aprobată prin HGR 392/iulie 1994.Metodologia cuprinde:- proceduri generale;- organizarea activităţii de agrement tehnic în construcţii;- procedura de agrementare tehnică;- dispoziţii finale.În anexă se precizează componenţa şi atribuţiile Comisiei de Agrement Tehnic în Construcţii.Agrementul Tehnic poate fi solicitat de persoane fizice sau juridice, care fabrică, distribuie (comercializează) sau pun în operă în România un produs sau un procedeu nou fabricat sau elaborat în ţară sau străinătate cu utilizare în construcţii sau instalaţii.Solicitantul de Agrement Tehnic trebuie să înainteze la secretariatul Comisiei de Agrement Tehnic din cadrul MLPAT o cerere însoţită de dosarul cuprinzând documentaţia de prezentare a obiectului solicitării.Secretariatul repartizează dosarul solicitării la grupa de specialitate de profil, constituită la un institut de cercetare sau la un agent economic abilitat.Grupa specializată desemnează un raportor care analizează dosarul cu participarea solicitantului şi stabileşte condiţiile de întocmire a agrementului tehnic solicitat:- completarea la necesitate a dosarului;- necesitatea efectuării unor verificări experimentale;- stabilirea costurilor şi a termenilor de predare;- emiterea unei comenzi pentru efectuarea lucrărilor necesare.În cazul produselor, procedeelor sau echipamentelor care provin din ţări dezvoltate industrial, unde sunt considerate tradiţionale, existând reglementări tehnice naţionale aprobate, sau sunt folosite în baza unor agremente tehnice emise de institute de specialitate recunoscute pe plan internaţional, obţinerea agrementului în România se face de regulă prin asimilarea reglementărilor tehnice respective.Fac excepţie produsele ale căror domeniu de utilizare poate fi afectat de condiţiile climatice, seismice ş.a. diferite în România faţă de cele din ţările de origine.Pentru produsele, procedeele şi echipamentele noi realizate în România sunt necesare certificate de încercări sau analize efectuate de institute sau societăţi comerciale, cu profil de încercări, independente faţă de solicitant şi autorizate.2.7. Autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de încercări în construcţii HGR 393/15.07.94Prin Autorizarea laboratoarelor de încercări în construcţii se conferă acestora dreptul ca pe baza încercărilor şi analizelor efectuate cu echipamentul şi personalul propriu, să emită documente (buletine de încercare, rapoarte, studii) valabile şi recunoscute de către organismele abilitate prin lege de a aplica şi controla sistemul calităţii în construcţii.Prin Acreditarea laboratoarelor de încercări în construcţii se asigură recunoaşterea formală a competenţei acestora de către organismele de acreditare, la nivel naţional sau internaţional, pentru a realiza încercări sau tipuri de încercări determinate.Organismul de autorizare este Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului.Legea defineşte laboratoarele, indiferent de mărimea acestora sau de forma de proprietate, după cum urmează:a) laboratorul naţional: cu o competenţă recunoscută la nivel naţional, autorizat să execute o gamă largă de încercări în domeniul construcţiilor şi să emită documente valabile şi recunoscute de organismele judeţene de control şi supraveghere a calităţii în construcţii.c) laboratorul de unitate: autorizat să efectueze încercări şi să emită documente valabile pentru agentul economic (de stat sau privat) în subordinea căruia funcţionează şi recunoscute organisme de control şi supraveghere a calităţii în construcţii.Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului prin Inspecţia de Stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului constituie:- comisia centrală de autorizare, cu atribuţii privind laboratoarele naţionale şi laboratoarele de zonă;- comisiile judeţene de autorizare cu atribuţii privind laboratoarele de unitate.Prin lege sunt stipulate atribuţiile organismului de autorizare a laboratoarelor de încercări, cum ar fi:- stabilirea strategiei generale de evaluare şi autorizare a laboratoarelor;- stabilirea unui sistem propriu de asigurare a calităţii;

- aplicarea în mod unitar a sistemului de autorizare;- elaborarea unor instrucţiuni proprii de aplicare a prevederilor procedurilor de autorizare;- supravegherea activităţii laboratoarelor;- stabilirea tarifelor ce se aplică în procesul de autorizare.Sunt stipulate de asemenea atribuţiile şi răspunderile comisiilor de autorizare, obligaţiile şi răspunderile laboratoarelor de încercări.Acreditarea laboratoarelor de încercări în construcţii mai are ca obiectiv crearea unui cadru organizatoric şi utilizarea unor tehnici de evaluare a competenţei unui laborator în vederea participării acestuia la acţiunea de certificare a produselor utilizate în construcţii, precum şi recunoaşterea acestora pe plan internaţional.Organizarea acreditării laboratoarelor de către MLPAT se face cu respectarea standardului SR EN 45003 – "Criterii generale privind organismele de acreditare a laboratoarelor" prin care se stabilesc concomitent şi atribuţiile şi răspunderile organismului de acreditare.Evaluarea laboratoarelor de încercări în construcţii se realizează pe bază de proceduri elaborate cu respectarea standardului SR EN 45001 "Criterii generale privind evaluarea laboratoarelor de încercări".Funcţionarea laboratoarelor de încercări acreditate se face cu respectarea prevederilor standardului SR EN 45003 – "Criterii generale privind organismele de acreditare a laboratoarelor de încercări".Urmărirea aplicării şi controlul respectării de către factorii implicaţi a prevederii regulamentului se fac de MLPAT.Finanţarea activităţilor de autorizare şi acreditare a laboratoarelor se face din fondurile laboratoarelor solicitante, pe bază de taxe şi tarife.2.8. Certificarea calităţii produselor folosite în construcţii HGR 728/18.10.94În baza legii 10 privind calitatea în construcţii, MLPAT a elaborat un regulament de certificare a calităţii produselor folosite în construcţii (materiale, produse, echipamente) aprobat prin HGR nr. 728/10.94.Certificarea de conformitate a calităţii produselor folosite în construcţii, constituie o componentă a sistemului calităţii în domeniu prin care se demonstrează că produsele respective prezintă caracteristici de calitate controlate, conform cu specificaţiile tehnice, care să permită aprecierea aptitudinii lor de utilizare şi să garanteze, cu o probabilitate acceptabilă, că prin folosirea acestor produse se pot realiza cerinţele esenţiale pentru construcţiile respective. Certificarea de conformitate a calităţii, constituie o obligaţie a producătorilor, ori a furnizorilor pentru produsele folosite în construcţii, livrate spre a fi utilizate la anumite categorii de lucrări în construcţii cum ar fi:- construcţii de categoria de importanţă excepţională;- lucrări publice finanţate din bugetul de stat sau din bugetele locale;- lucrări la care utilizarea produselor condiţionează realizarea cerinţelor esenţiale, indiferent de categorie.În aceste cazuri, se interzice folosirea produselor fără certificarea de conformitate a calităţii acestora.Prevederile regulamentului se aplică tuturor agenţilor economici care fabrică, furnizează sau utilizează produse de construcţii şi instalaţii, echipamente provenite din producţia internă sau din import.Modul şi condiţiile de efectuare a certificării de conformitate sunt precizate în regulament pentru fiecare caz în parte.Organismele de certificare trebuie să îndeplinească criteriile specificate în STAS 45011/1993 şi să fie acreditate de comun acord de MLPAT şi de IRS.Acţiunea de certificare trebuie să fie precedată de următoarele operaţiuni:a) solicitarea certificării din partea producătorului sau a furnizorului;b) obţinerea de la producător sau furnizor a tuturor datelor necesare;c) identificarea produselor şi influenţa acestora la realizarea cerinţelor esenţiale la lucrările în care se încorporează, conform specificaţiilor tehnice (standarde sau agremente tehnice);d) alegerea metodelor de control;e) stabilirea programului de către părţile contractante pentru acţiunea de certificare.Desfăşurarea completă a programului de certificare, cuprinde următoarele faze principale:a) activităţi pregătitoare;b) examinarea unităţii producătoare, de către organismul de certificare;c) documentarea privind caracteristicile produselor şi stabilirea metodelor de control;d) eliberarea documentelor de certificare (certificat sau declaraţie) de conformitate;e) repetarea operaţiunilor de control şi de verificare şi încercări în cadrul supravegherii în timp.Toate aceste activităţi se efectuează pe bază de proceduri scrise şi aprobate prin ordin al ministrului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului.

Investitorii, proiectanţii, executanţii de lucrări de construcţii, proprietari sau utilizatori, au obligaţia să ceară şi să utilizeze la lucrările de construcţii din categoriile menţionate numai produse pentru care există certificarea de calitate.În ANEXELE la Regulament se prezintă definiţiile principalilor termeni folosiţi în domeniul certificării de conformitate a produselor folosite în construcţii precum şi metodele de control, sisteme şi documente aferente certificării.Aplicarea sistemelor certificării de conformitate a calităţii produselor şi a metodelor de control aferente specificate în Anexa 2 din Regulament, se face în mod diferenţiat pe baza procedurii aprobate prin ordin al MLPAT, ţinând seama şi de importanţa realizării cerinţelor esenţiale şi mai ales a celor privind siguranţa în exploatare, sănătatea oamenilor şi protecţia mediului.Pentru produsele din import care au marca Ce şi au primit argumentul tehnic, se vor aplica cele mai simple sisteme şi proceduri de certificare.Sistemele de certificare aplicate prin Regulament conferă producătorilor sau furnizorilor dreptul de a aplica o marcă de conformitate care atestă că produsele respective sunt conforme cu specificaţiile tehnice din documentele normative în vigoare (standarde, agremente tehnice) fiind apte pentru utilizarea în construcţii şi satisfăcând cerinţele esenţiale.În conformitate cu Regulamentul privind certificarea de conformitate a calităţii produselor utilizate în construcţii, se poate preciza că specificaţiile tehnice în domeniu cuprind pentru un produs sau pentru un grup de produse de aceeaşi categorie, datele tehnice caracteristice, privind calitatea şi aptitudinile de folosire în construcţii ţinând seama de cerinţele esenţiale.În cazul unor produse care au o slabă incidenţă asupra cerinţelor esenţiale în construcţii şi care sunt utilizate la construcţii de importanţă normală sau redusă, se va adopta procedura cea mai simplă de certificare (o simplă declaraţie a producătorului sau a furnizorului).Principalele date tehnice care caracterizează un produs sau un grup de produse şi care constituie specificaţiile tehnice respective sunt:- caracteristici dimensionale (dimensiuni nominale, dimensiuni uzuale, dimensiuni de gabarit);- caracteristici funcţionale (parametrii de funcţionare, presiune şi temperaturi nominale, uzuale în funcţionare maxim admise);- caracteristici fizico-mecanice şi chimice;- caracteristici tehnologice (mod de prelucrare, îmbinare, montare);- condiţii de calitate exprimate prin cerinţele şi performanţele pe care trebuie să le realizeze în exploatare produsele respective.În domeniul instalaţiilor pentru construcţii, cerinţele esenţiale definite prin Legea nr. 10/1995 sunt:- rezistenţă şi stabilitate;- siguranţă în exploatare;- siguranţă la foc;- igienă, sănătatea oamenilor, protecţia mediului;- izolaţie termică şi economie de energie;- protecţie împotriva zgomotului.Produsele care intră în incidenţa respectivului regulament, trebuie să reziste încercărilor şi verificărilor de calitate stabilite în standardele de condiţii generale, în standardele de produs şi în condiţiile de agrementare în vigoare.Certificarea de conformitate a calităţii echipamentelor şi produselor se poate face prin următoarele documente:- atestare de conformitate a calităţii produselor, elaborată de o terţă parte care confirmă în scris că acestea prezintă caracteristici de calitate conforme cu prevederile unor specificaţii tehnice;- certificat de conformitate, eliberat de un organism autorizat, în conformitate cu un sistem de certificare care indică faptul că produsul prezintă caracteristici de calitate şi este conform specificaţiilor stabilite printr-un document normativ;- declaraţie de conformitate, eliberată de producător sau furnizor conform regulilor unui sistem de certificare;- marcă de conformitate marcă aplicată sau emisă pe baza regulilor unui sistem de certificare.2.9. SR EN ISO 9002"Model pentru asigurarea calităţii în producţie, montaj şi service"Acest Standard Internaţional prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci când trebuie demonstrată capabilitatea unui furnizor de a livra produse conforme cu un proiect stabilit.

SR EN ISO 9002 aplică definiţiile din ISO 8402/1995 şi în plus defineşte, conform scopurilor urmărite, noţiunile de: produs, ofertă (pentru licitaţie) şi de contract.Acest standard stă la baza elaborării manualului de calitate propriu al producătorului ce solicită certificarea de conformitate a calităţii produselor.[top] 

3. CERTIFICAREA DE CONFORMITATE A CALITĂŢII3.1. GeneralităţiCertificatul de conformitate se eliberează de către un organism abilitat în acest sens. În vederea obţinerii certificatului de conformitate, producătorul trebuie să adreseze o cerere în acest sens către unul dintre organismele abilitate.3.2. Solicitarea certificatului de conformitateSolicitarea certificatului de conformitate de către producător se face în următoarele situaţii:a) certificarea iniţială la începutul producţiei privind respectivul produs;b) expirarea perioadei anterioare de certificare;c) modificarea specificaţiilor tehnice privind produsul;d) modificarea procedurilor interne de asigurare a calităţii;e) modificarea normelor de calitate pentru produsele respective, la nivel naţional;f) în cazul unor reclamaţii de la beneficiari.3.3. Documentaţia necesară pentru obţinerea certificatului de calitate- cerere înregistrată către un organism abilitat pentru certificarea de calitate;- manualul intern de calitate;- specificaţia tehnică a produsului;- procedurile interne pentru asigurarea calităţii;- lista aparatelor de măsură şi control cu viza metrologică.3.4. Sarcini ale organismelor abilitate în vederea certificării de conformitateOrganismele abilitate pentru certificarea de conformitate a calităţii produselor trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe generale:- să dispună de personal şi de mijloacele şi echipamentele necesare certificării;- să asigure competenţa tehnică, cunoaşterea legislaţiei în domeniu şi integritatea profesională a personalului;- să asigure imparţialitatea în efectuarea încercărilor, elaborarea rapoartelor, eliberarea certificatelor şi executarea supravegherii;- să respecte secretul profesional.3.5. Activităţi ale organismelor abilitate în vederea eliberării certificatului de conformitate- verificarea documentaţiei pusă la dispoziţie de solicitant;- verificarea procesului tehnologic;- verificarea la producător a respectării manualului de calitate intern;- încercarea prin sondaj, a unor probe prelevate din fabrică;- să controleze de cel puţin două ori pe an respectarea controlului producţiei la fabricant;- eliberarea certificatului de conformitate, pe o perioadă de doi ani.3.6. Certificatul de conformitateCertificatul de conformitate trebuie să conţină următoarele elemente:- numele şi sediul organismului de certificare;- numele şi sediul fabricantului (furnizorului);- identificarea şi descrierea produsului pentru care se face certificarea;- denumire-tip;- caracteristici principale de calitate sau performanţe;- domeniul de utilizare;- dispoziţiile la care răspunde produsul (standard sau agrement);- condiţiile speciale de utilizare a produsului;- numărul certificatului;- condiţiile şi durata valabilităţii certificatului;- numele şi calitatea persoanei abilitate să semneze certificatul;[top] 

4. GHID DE ALCĂTUIRE A MANUALULUI DE CALITATEManualul de calitate are drept scop corelarea calităţii produselor realizate de firmă cu cerinţele de calitate impuse prin specificaţiile tehnice (norme, standarde, agremente) corespunzătoare. El face parte din documentaţia obligatorie pentru obţinerea unui certificat de conformitate eliberat de un organ specializat, abilitat în acest sens. În cele ce urmează sunt prezentate principalele cerinţe (capitole) la care trebuie să răspundă manualul de calitate.4.1. Responsabilitatea conducerii4.1.1. Directive de calitate. Procedurile de calitate trebuie elaborate astfel încât să permită departamentului de producţie să realizeze produsele în conformitate cu normele în vigoare şi cu cerinţele clienţilor. Necesităţile clienţilor, nefiind întotdeauna clar exprimate, dau naştere unor specificaţii tehnice care rezultă din:- nevoile generale ale clientelei;- nivelul de calitate impus de firmă în comparaţie cu normele de calitate specifice fiecărui produs.Produsele de calitate şi serviciile prestate se obţin prin aplicarea următoarelor condiţii:a) Conducerea îşi asumă răspunderea în întregime pentru calitatea produselor.b) Conducerea va asigura obţinerea certificatului de conformitate din partea unui organism abilitat în acest sens.c) Calitatea rezultă dintr-o bună organizare.d) Calitatea se integrează în totalitatea procesului.e) Fiecare departament răspunde de produsul realizat sau munca prestată, precum şi de organizarea produselor de calitate.Conducerea societăţii trebuie să se angajeze să facă cunoscută această politică la toate nivelurile organizaţiei sale şi să asigure aplicarea acesteia ca atare.O copie a manualului trebuie să se afle la dispoziţia personalului pentru a fi citită. O a doua copie trebuie înmânată fiecărui membru al personalului care supraveghează, practică şi verifică activităţile cu efect asupra calităţii. Fiecare angajat nou va primi o copie anexată la regulamentul de ordine interioară. Departamentul de producţie răspunde de calitate şi procedează conform inspecţiilor specificate în fişele de control ale procesului.4.1.2. Organizare4.1.2.1. Răspundere şi calitate- Delegat control de calitate este o persoană care pregăteşte specificaţiile amănunţite pentru fiecare produs, incluzând metodele de inspecţie, numărul de încercări necesare, limitele de toleranţă.Delegatul instruieşte inspectorii şi tehnicienii de producţie în legătură cu planurile privind controalele de efectuat, precum şi în legătură cu modul de refuz al produselor necorespunzătoare normelor de calitate. El raportează conducerii şi face recomandări în privinţa deciziilor finale.Serviciul de control de calitate va face recomandări furnizorilor, departamentului de producţie, precum şi dacă este cazul departamentului de cercetare şi dezvoltare, cu scopul de a îmbunătăţi calitatea produselor. Serviciul CC trebuie să revizuiască periodic şi sistematic fiecare specificaţie referitoare la produse, numărul de teste.În caz de nevoie el va propune modificări. Schimbările sau modificările referitoare la calitate vor fi puse în aplicare după discuţii între departamentele în cauză sau între furnizori.Serviciul CC utilizează statistici pentru verificarea acceptării capacităţii şi caracteristicilor produsului.- Şeful de producţie este cel care răspunde de calitate în perioada producţiei şi verifică nivelul de calitate cu ajutorul documentelor aflate la dispoziţia lui în acest scop.Departamentul producţie asigură ca fiecare procedură şi fiecare instrucţiune referitoare la calitate, să fie disponibilă şi să fie aplicată.4.1.2.2. Mijloace de verificare şi personalulTrebuie puse la dispoziţie mijloace adecvate de verificare, precum şi un personal competent care efectuează activităţile de verificare. Examinarea sistemului de calitate al procesului de fabricaţie şi al produsului se face de către o echipă compusă din:- managerul de calitate- analistul de calitate (expertul în sistemul calitate).Este de asemenea posibilă numirea altor persoane pentru realizarea unor examinări speciale. Departamentul examinat este reprezentat de un responsabil de-al său. Se poate apela şi la alte persoane pentru a uşura desfăşurarea examenului.4.1.2.3. Reprezentarea conducerii

Managerul operaţiunii răspunde de politica de calitate şi asigură ca toate cele necesare pentru realizarea standardelor să fie disponibile şi menţinute în continuare. El ia deciziile finale privind calitatea. Este autorizat să modifice politica de calitate în alte departamente cum ar fi producţia, întreţinerea, desfacerea, service după vânzare şi transportul. El este obligat să anunţe organismul de certificare asupra oricăror modificări privind politica de calitate aplicată în firmă.4.1.3. Management reviewSistemul de calitate în aplicare – pentru îndeplinirea cerinţelor tuturor normelor de calitate aplicate în România – va fi revizuit la intervale regulate de către conducere. Această revizuire este o garanţie pentru o adaptare continuă şi eficace a sistemului de calitate. Rezultatele examenelor interne de calitate sunt utilizate de către conducere pentru evaluarea conformităţii cu standardele stabilite. Pentru realizarea acţiunii de Management review se utilizează o anumită procedură. Orice modificări privind sistemul de calitate trebuie anunţată organismelor de certificare.4.2. Sistemul de calitateObiectivul cel mai important al sistemului este acela de a măsura nivelul de calitate al produselor şi de a controla dacă acest nivel corespunde specificaţiilor stabilite. În general, responsabilitatea privind sistemul de calitate trebuie să revină departamentului controlul calităţii (CC).În acest sens departamentul CC are sarcina precisă de a stabili sistemul de revizie, să se documenteze în acest sens şi să menţină acest sistem.Departamentul CC pregăteşte specificaţii detaliate referitoare la produs, metode de inspecţie, numărul de teste necesare, limite de toleranţă în concordanţă cu standardele şi normele în vigoare.4.3. Examinarea contractului cu beneficiariiPentru a asigura numai contractarea unor produse pentru a cărui calitate firma îşi poate asuma răspunderea asupra calităţii produselor, este necesară o analiză privind comenzile diferiţilor clienţi.Comenzile clienţilor vor fi urmate de avize de primire, stabilite de societate pentru produsele care corespund în întregime specificaţiilor prezentate şi garantate de firmă.Orice nonconfirmitate între produsul solicitat şi cel reluat în gama standard, va conduce la respingerea comenzii de către sistemul informativ (informaţional). Se va proceda la verificarea mai detaliată şi efectuată separat pentru disponibilităţile de stoc, reparaţii şi condiţii de plată.Dacă fiecare specificaţie reluată la comandă este acoperită de contract şi produsul standard, firma va confirma această comandă printr-un aviz de recepţie.4.4. Verificarea documentelorScopul acestei activităţi este de a asigura în permanenţă o calitate a produselor conformă cu specificaţiile tehnice şi normele naţionale.4.4.1. Aprobarea şi eliberarea noilor documenteNumai direcţia de asigurare a calităţii are competenţa de a aproba şi modifica documentaţia tehnică a produsului precum şi procedurile de asigurare a calităţii.Serviciul tehnic va preda documentaţia tehnică a produsului către serviciul producţiei şi către departamentul CC. El va avea grijă ca fiecare desen să fie datat pentru a putea identifica desenul cel mai recent.Pentru articolele cumpărate, el va preda un desen secţiei de cumpărări pentru distribuire. La aducerea la zi a documentelor, fiecare furnizor primeşte un document care trebuie completat şi returnat secţiei de cumpărare, confirmând recepţia şi aplicarea subiectului descris.Desenatorul foloseşte un document de distribuire completat cu data distribuirii, nr. desen, departament, nr. copii şi semnătura destinatarului.4.4.2. Document de modificareDocumentul de distribuire, aşa cum s-a amintit la pct. 4.4.1., trebuie de asemenea folosit în cazul în care se modifică un desen sau procedură. Aceste documente vor fi examinate şi aprobate de către aceiaşi responsabili care au stabilit şi aprobat examenul iniţial.Proceduri: Departamentul CC răspunde de distribuirea procedurilor de asigurare a calităţii. Fiecare procedură cuprinde data emiterii/aplicării, cu scopul de a putea determina, varianta cea mai recentă şi a distruge varianta veche. CC va folosi un document de distribuire completat cu data distribuirii, nr. procedură, departament, nr. copii şi semnătura destinatarului. Astfel este posibilă o verificare uşoară a transmiterii procedurilor. Modificările privind specificaţiile tehnice sau a procedurilor de asigurare a calităţii trebuie comunicate organelor de certificare.4.5. Achiziţionarea de materiale şi subproduse4.5.1. Generalităţi

Serviciul cumpărări asigură că produsele şi materialele cumpărate de la diferiţi furnizori corespund cerinţelor specificate.4.5.2. Determinarea subcontractantuluiSubcontractantul trebuie să primească specificaţiile şi să îşi pună produsele în conformitate cu acestea. Dacă acestea nu sunt disponibile sau subcontractantul are o alternativă, el va comunica datele sale firmei pentru a fi aplicate sau nu.Subcontractantul trebuie să impună ca furnizorii lui să respecte aceleaşi specificaţii cât se poate de fidel. Subcontractantul va garanta că oricare material poate fi utilizat fără verificare de recepţie şi aprobare. Produsul lui final trebuie să fie conform normelor specificate. Firma trebuie să păstreze o listă cu subcontractanţii înregistraţi.4.5.3. Date necesare la cumpărareComenzile firmei trebuie să cuprindă următoarele date:- denumirea articolului;- nr. articol;- specificaţiile tehnice sau nr. desen tehnic corespondent;- materia primă.4.5.4. Verificarea produselor cumpăratePractic, fiecare produs cumpărat trebuie supus unui examen de recepţie, înainte de a fi admis în producţie. Produsele cumpărate care nu sunt supuse verificării cu ocazia recepţiei, sunt controlate pe parcursul funcţionării (control în proces).4.6. Identificarea produsului şi mijloace de marcareÎnainte de expediere, subcontractantul sau furnizorii trebuie să precizeze identificările corecte ale produselor, ambalajelor şi transportului care să elimine pericolul deteriorărilor. Aceste identificări vor rămâne pe produs de la linia de fabricaţie până în momentul utilizării. Desenele produselor şi a elementelor componente vor fi păstrate la departamentul tehnic. Desenatorul tehnic răspunde de documentele tehnice să fie ţinute la zi.Produsul final trebuie prevăzut cu o etichetă cuprinzând următoarele date: tipul, data fabricaţiei, date tehnice. Marca de conformitate se poate aplica numai în urma obţinerii certificatului de conformitate din partea unui organism abilitat în acest sens şi numai pe perioada de certificare.4.7. Verificarea procesului4.7.1. GeneralităţiVerificarea procesului trebuie efectuată de departamentul de producţie, prin foi de inspecţie. Aceste documente cuprind instrucţiuni detaliate asupra:- verificării materialelor;- inspecţia personalului din uzină: fiecare operator trebuie să fie calificat pentru a putea efectua corect activităţile. Şeful acestuia răspunde de calitate, şi dacă este cazul, pot asista şi alte secţii. Şeful are un fişier cu calificările subordonaţilor.4.7.2. Verificarea maşinilorPe parcursul producţiei, produsele trebuie verificate sistematic, având în vedere modul de funcţionare a:- pieselor mecanice şi hidraulice;- liniilor de sudare;- sistemului de ambalare;- sistemului de stocare.Secţia de producţie trebuie să raporteze aceste verificări prin rapoarte zilnice. Toate aceste date sunt reluate într-un raport lunar asupra căruia se poartă discuţii cu toţi membrii departamentului şi cu directorul de operaţii care va lua deciziile finale. Secţia de producţie răspunde de calitate şi va recurge la revizii în conformitate cu fişa de control a procesului.Inspectorul CC va face revizii zilnice prin verificare a muncii prestate de către muncitorii din uzină şi pentru a testa conformitatea materialelor.4.8. Inspecţie, revizie şi încercare4.8.1. Recepţie şi încercareProdusele cumpărate care necesită încercare la recepţie, trebuie afişate în magazia de materiale destinate producţiei. Aceste produse trebuie să se afle depozitate într-un loc special. Magazionerul verifică totul conform foii de verificare şi raportează constatările secţiei CC. Secţia CC determină, pe baza ISO – Standard 2859, nivelurile de respingere şi acceptare şi atare, primeşte sau refuză totul. Fiecare piesă respinsă trebuie să poarte un marcaj special cu detaliile necesare.

Dacă producţia necesită o acceptare rapidă a produsului, fără revizie la recepţie, aceste produse vor fi identificate cu condiţia să nu existe aspecte de neconformitate. În toate cazurile se va face inspecţia la recepţie.4.8.2. Verificare pe parcursul procesului şi încercareToate materialele folosite la firmă trebuie controlate prin revizie vizuală, accentul punându-se pe deterioare exterioară şi urme de rugină.Verificările şi încercările ce trebuie făcute pe parcursul procesului de producţie precum şi cele finale sunt specificate fiecărui echipament şi material în parte. Ca urmare, acestea vor fi prezentate în anexă.4.8.3. Revizie şi raport asupra încercăriiPe parcursul procesului de fabricaţie trebuie să se facă şi să se păstreze însemnări care stabilesc dacă produsul a corespuns cerinţelor de revizie şi încercare, bazându-se pe criterii precise de aprobare.4.9. Revizie, măsuri şi echipamente de testareDepartamentul CC trebuie să facă revizii periodice în ceea ce priveşte echipamentul de măsurare, etalonarea utilajelor folosite în uzină. Această etalonare se efectuează pe baza procedurilor prestabilite şi înregistrate pe foaia de etalonare. Toate echipamentele de măsurare trebuie să poarte viza metrologică la zi.4.10. Revizie şi statut de testarePentru a deosebi produsele care îndeplinesc cerinţele de calitate de cele care nu sunt conforme cu specificaţiile tehnice, ele trebuie marcate cu etichete de culori diferite. Astfel, produsele care ajung în faza de a fi recepţionate şi sunt conforme normelor, trebuie prevăzute cu:* etichetă de o anumită culoare care cuprinde toate detaliile referitoare la produs.Produsele ajunse în faza de recepţionare şi care nu îndeplinesc cerinţele din specificaţiile tehnice se prevăd cu: * etichetă de recepţie de o altă culoare.Pe parcursul procesului de producţie, produsele respinse sunt marcate cu etichete de aceeaşi culoare cu a celor respinse la recepţie după cum urmează:* o etichetă cu toate datele necesare privind respingerea.* o etichetă de rebut.4.11. Control – neconformitatea produselorProdusele care nu corespund normelor prestabilite, nu vor intra în folosinţă din întâmplare. Ele vor fi marcate ca fiind neconforme şi vor fi izolate de restul produselor.4.11.1. Examen de neconformitate şi dispoziţiiProdusele respinse vor fi tratate pe baza unor proceduri prestabilite.În cazul în care secţia CC respinge un produs la recepţie, secţia de cumpărări trebuie să discute cu furnizorul măsurile corective (reparaţii, sortare, înlocuirea produsului respectiv).Toate produsele respinse vor trece prin faza de reparaţie, sortare, sau vor fi considerate rebuturi, folosindu-se diferite metode de identificare în acest scop cum ar fi:- etichetele;- benzi adezive;- marcaje privind stratul de vopsea necorespunzător, sau prin plasarea produselor în locuri destinate acestui scop sau containere. Produsele reparate vor fi repuse pe banda de transport sau aşezate din nou pe linia de vopsire.4.12. Măsuri de corectareProcedurile formale şi cele nedeterminate în prealabil, se utilizează pentru a evidenţia:- că se cunoaşte motivul neconformităţii şi că procedura de corecţie elimină posibilitatea de a se repeta neregula;- rezultatul este de 100% rebut, returul produsului de către client se va sesiza şi raporta cu scopul de a pune în practică proiecte de ameliorare;- studiile metodice şi controlul de calitate a analizelor pot detecta şi elimina cauze potenţiale în cazul produselor defecte;- controalele pot asigura ca metodele corective să conducă la o îmbunătăţire a calităţii.În fiecare lună se vor ţine şedinţe pentru a discuta rezultatele rapoartelor privind refuzul clienţilor, producţia şi reviziile.4.13. Manipulare, depozitare, ambalare şi livrare4.13.1. Generalităţi

Conducerea firmei va stabili şi va respecta procedurile de manipulare, depozitare, ambalare şi livrare a produselor.4.13.2. ManipulareManipularea produselor trebuie să se facă astfel încât să se evite deteriorările.4.13.3. Depozitare (magazinaj)Firma trebuie să ofere posibilităţi de stocare care evită deteriorarea produselor înainte de livrare. Magazia primeşte produsele finite şi verifică ambalajul, etichetele şi gestiunea de stocuri. Starea produselor finite va fi controlată de secţia CC şi de către responsabilul de magazie.4.13.4. AmbalareAmbalajul va fi verificat pe toată suprafaţa de către persoanele specializate, cu scopul de a asigura conformitatea acestuia cu normele stabilite.4.13.15. LivrareÎnainte de a fi încărcate pe camioane, produsele trebuie supuse unei verificări de ambalaj şi aspect. Încărcarea se va controla cu borderou de livrare. În timpul descărcării produselor, şoferul şi clientul verifică pe borderoul de livrare cantitatea şi calitatea materialului. Produsele deteriorate se vor returna la uzină.4.14. Dări de seamă asupra calităţiiToate dările de seamă asupra calităţii se vor păstra pentru a demonstra eforturile în acest domeniu, precum şi eficacitatea sistemului de calitate. Aceste date ale subcontractanţilor vor constitui un punct de reper.Dările de seamă vor fi înregistrate şi ţinute la zi în aşa fel încât să fie uşor regăsibile. Dările de seamă se vor păstra separat pentru o anumită perioadă.4.15. Examinarea calităţii interioareÎn acest sens se efectuează verificări periodice şi sistematice, conform unui plan de examinare, privind specificaţiile, metodele de măsurare, numărul de teste şi aplicarea în întregime a sistemului de calitate. Toate comentariile şi observaţiile vor fi preluate într-un raport stabilit de către responsabilul de control de calitate. Se va recurge la toate metodele de corectare.4.16. InstruireConducerea firmei trebuie să prevadă instruirea şi perfecţionarea personalului pentru toate activităţile care vizează calitatea. Departamentul de producţie şi magazia răspund de instruirea personalului angajat. Serviciul CC va asista în ceea ce priveşte justificarea nivelului de calitate şi tehnici de statistică, sau în caz de nevoie va acorda ajutor la instruirea specială.Toţi angajaţii vor fi selecţionaţi după o anumită procedură. Fiecare angajat are o fişă personală. Sunt de asemenea anexate diplomele de studii suplimentare.4.17. Tehnici de statisticăÎn caz de nevoie se vor introduce şi aplica tehnicile de statistică de către un tehnician calificat.

 ANEXA LA MANUAL

LISTA CONTROALELOR PE TIPURI DE ECHIPAMENTE CAZANE1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIALELOR PRIME- Controlul dimensiunilor şi calităţii tablei de oţel şi după caz controlul calităţii fontei;- controlul dimensiunilor şi calităţii ţevilor;- controlul racordurilor şi a celorlalte subansamble;- controlul materialelor de adaus (electrozi, sârmă);2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea debitării tablei;- verificarea respectării dimensiunilor virolelor componente;- verificarea suprafeţelor exterioară şi interioară;- verificarea dispunerii îmbinărilor sudate;- verificarea cordonului de sudură prin examinare exterioară;- verificarea poziţionării racordurilor cu echer;- verificarea curăţirii în interior;- verificarea clapetelor de explozie;- verificarea dimensiunilor şi amplasării uşilor de vizitare şi a gurilor de observare;

- proba la cald pentru a se verifica buna funcţionare a instalaţiei de ardere, a automatizării, a AMC-ului, a dispozitivelor de siguranţă etc.3. ÎNCERCARE DE PRESIUNE HIDRAULICĂ- elementele de cazane cât şi cazanele complet asamblate vor fi supuse la încercarea de presiune hidraulică executată cu apa de cel mult 50 C timp de cel puţin 10 minute la o presiune variabilă după cum urmează:* cazane de abur de joasă presiune din oţel 2 bar* cazane de abur de joasă presiune din fontă 3 bar* cazane de apă caldă din oţel 1.5 expmax cel puţin 2 bar* cazane de apă caldă din fontă 1.5 expmax cel puţin 3 barÎn timpul umplerii cazanului se vor lua măsuri pentru eliminarea aerului.4. CONTROLUL DESTRUCTIV- controlul desprinderii racordurilor.5. VERIFICAREA VOPSELEI- test de prindere a vopselei;- grosimea la micrometru.

SCHIMBĂTOARE DE CĂLDURĂ1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- controlul grosimii şi calităţii tablei de oţel laminat;- controlul calităţii ţevilor pentru realizare fascicul respectiv al plăcilor;- controlul racordurilor;- controlul calităţii garniturilor;- controlul materialului de adaos.2. CONTROL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea dimensiunilor şi abaterilor dimensionale;- sunt admise asamblări de părţi componente ale schimbătorului termic prin sudură numai în cadrul aplicării unor procedee omologate, precizate explicat ca atare în documentaţia tehnică de execuţie şi cu respectarea strictă a prescripţiilor specifice domeniului (norme ISCIR, standarde ş.a.);- examinarea exterioară a îmbinărilor sudate;- verificarea îmbinărilor demontabile;- verificarea aspectului general;- paralelism nivel de fluide;- platitudine (dacă este cazul);- lungimea (şi pasul) şi înălţarea şicanelor (dacă este cazul);- poziţia unghiulară a şicanelor;- distanţa dintre racorduri;- poziţionarea racordurilor cu echer;- verificarea dispunerii ţevilor (dacă este cazul).3. REZISTENŢA LA PRESIUNEA HIDRAULICĂÎncercarea la presiunea hidraulică constă în supunerea fiecăruia din circuitele de fluid ale schimbătorului termic la o presiune hidraulică de probă a cărei valoare se calculează cu relaţia:

[MPa]unde:Pm = presiunea la care a fost calculat să reziste, în funcţionare curentă de lungă durată respectivul circuit de fluid al schimbătorului termic [MPa]fap = tensiunea admisibilă a materialului din care este executat circuitul de fluid al schimbătorului, la temperatura pe care o are fluidul de probă [MPa]fa = tensiunea admisibilă a materialului din care este executat circuitul de fluid al schimbătorului, la temperatura presupusă a fluidului la dimensionarea mecanică a schimbătorului [MPa].4. CONTROL DESTRUCTIV- controlul desprinderii racordurilor;- controlul desprinderii şicanelor şi suporturilor;- test de rezistenţă mecanică (presiune de apă de 10 bari).5. VERIFICAREA VOPSELEI

- verificarea acoperirilor de protecţie se face vizual;- verificarea culorii suprafeţelor;- test de prindere a vopselei;- grosimea la micrometru.

POMPE DE CIRCULAŢIE1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- controlul privind compoziţia chimică şi caracteristicile mecanice ale materialelor;- controlul racordurilor;- controlul materialelor de adaos;- verificarea parametrilor funcţionali ai motorului.2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- forma şi calitatea suprafeţei carcasei;- turnarea sau sudarea rotorului;- fixarea şi reglajul axial al rotorului;- jocurile funcţionale;- labirintul de etanşare;- arborele din punct de vedere al săgeţii, diametrului, bătăii radiale, deplasării axiale, bucşei de protecţie, lagărelor de preluare a sarcinilor axiale;- instalaţiile auxiliare şi accesoriile.3. PROBA HIDROSTATICĂSe efectuează pentru elementele supuse la presiune (carcasă, capac şi inel de închidere, inclusiv organele lor de asamblare) la o presiune de probă echivalentă cu 1.5 x presiunea de calcul de bază.4. CONTROL DESTRUCTIV- controlul desprinderii racordurilor.5. VERIFICAREA VOPSELEI- test de prindere a vopselei;- grosime la micrometru.

VASE DE EXPANSIUNE1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- controlul grosimii şi calităţii tablei de oţel (laminat);- controlul racordurilor şi a celorlalte subansamble;- controlul materialelor de adaos (electrozi, sârmă).2. CONTROL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea debitării tablei;- verificarea respectării dimensiunilor virolelor componente;- verificarea suprafeţelor exterioară şi interioară;- verificarea dispunerii îmbinărilor sudate;- verificarea cordonului de sudură prin examinarea exterioară;- verificarea poziţionării racordurilor cu echer;- verificarea amplasării racordurilor;- verificarea curăţirii la interior.3. TEST DE ETANŞEITATE- pentru vasele de expansiune deschise se face un test de etanşeitate de 100% sub presiune hidraulică de 0.2 bar, timp ce cel puţin 10 minute.- pentru vasele de expansiune închise se face un test de etanşeitate de 100% sub presiune hidraulică de 1.5 ori presiunea maximă de funcţionare timp de cel puţin 10 minute.4. CONTROL DESTRUCTIV- controlul desprinderii racordurilor;- controlul desprinderii suporţilor.5. VERIFICAREA VOPSELEI- test de prindere a vopselei;- grosime la micrometru

RADIATOARE1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- controlul grosimii şi lăţimii la bobine;

- controlul calităţii fontei;- controlul racordurilor.2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- lungime de debit la bobine;- lăţime, profunzime şi înălţime pe flanc canale de apă;- paralelism nivel de apă;- platitudine;- lungimea (şi pasul) şi înălţimea aripioarelor;- poziţia unghiulară a aripioarelor;- distanţa dintre racorduri;- poziţionarea racordurilor cu echer;- poziţionarea aripioarelor pe panou.3. TEST DE ETANŞEITATETest de etanşeitate de 100% sub presiune de aer de 7.5 bari, prin imersie.4. CONTROL DESTRUCTIV- test de fisurare sub presiune de apă;- controlul desprinderii racordurilor;- controlul desprinderii aripioarelor şi suporturilor, dacă este cazul;- test de rezistenţă mecanică (presiune de apă de 10 bari).5. VERIFICAREA VOPSELEI- test de prindere a vopselei;- grosime la micrometru.

ARMĂTURI1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- control materia primă pentru execuţia robinetelor;- control privind calitatea materialelor pentru execuţia garniturilor;- control privind grosimea garniturilor.2. CONTROL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea pieselor turnate, forjate sau sudate;- verificarea suprafeţelor exterioară şi interioară;- verificarea filetelor;- verificarea dimensiunilor;- verificarea componentelor mobile;- verificarea perpendicularităţii flanşelor;3. TEST DE ETANŞEITATE- test de etanşeitate de 100% sub presiune de apă de 1.5 pn;- încercare privind etanşeitatea organului de obturare;- încercare de funcţionare în gol;- încercare cu abur.4. VERIFICAREA VOPSELEI- test de prindere a vopselei;- grosime la micrometru.

ROBINETE DE REGLAJ1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- controlul recepţiei privind materia primă;- controlul recepţiei privind subansamblele furnizate de subcontractanţi.2. CONTROL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea suprafeţelor exterioară şi interioară;- verificarea filetelor;- verificarea dimensiunilor;- verificarea componentelor mobile;- verificarea perpendicularităţii flanşelor;- verificare element de afişaj;- verificare privind funcţionarea.3. TEST DE ETANŞEITATETest de etanşeitate de 100% sub presiune de aer de 2.5 bari, prin imersie.

4. CONTROL DESTRUCTIV- test de fisurare sub presiune de apă;- test de anduranţă.5. VERIFICAREA VOPSELEI- test de prindere a vopselei;- grosime la micrometru.

ŢEVI DIN OŢEL1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- controlul grosimii şi calităţii tablei de oţel laminat.2. CONTROL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea îmbinării sudate dacă este cazul;- verificarea suprafeţei exterioară şi interioară a ţevilor;- verificarea extremităţilor ţevii;- verificarea liniarităţii;- verificarea diametrului exterior;- verificarea grosimii peretelui ţevii;- verificarea filetului;- verificarea masei.3. TEST DE ETANŞEITATETest de etanşeitate de 100% sub presiune hidraulică de 50 bari, timp de minim 5 s.4. CONTROL DISTRUCTIV- test de aplatisare;- test de îndoire la 90 .5. VERIFICAREA VOPSELEI- verificarea aderenţei şi a continuităţii stratului de zinc, în cazul ţevilor zincate.

FITINGURI DIN FONTĂ MALEABILĂ1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- control privind certificatele de calitate emise de producătorul fontei.2. CONTROL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea filetelor (dimensiune execuţie);- verificarea borduri de întărire a marginii fitingului;- verificarea lungimilor de construcţie;- verificarea coaxialităţii între axa filetului şi axa teoretică a fitingului;- verificarea perpendicularităţii suprafeţei frontale faţă de axa filetului.3. TEST DE ETANŞEITATETest de etanşeitate de 100% sub presiune de aer de 5-8 bari, prin imersie.4. CONTROL DESTRUCTIV- test de rezistenţă la presiune hidraulică;- test de plasticitate.5. VERIFICAREA VOPSELEI- test de aderenţă a stratului de zinc;- grosime la micrometru.

TUBURI ŞI PIESE DE LEGĂTURĂ DIN FONTĂ1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- verificarea calităţii materiei prime – verificarea durităţii pieselor turnate, conf. STAS 165.2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea suprafeţei interioară şi exterioară;- verificarea săgeţii tubului;- verificarea dimensiunilor şi a abaterilor dimensionale;- verificarea masei.3. TEST DE ETANŞEITATE- se realizează sb presiune hidraulică de 1.5 x presiune nominală (la tuburile de presiune şi sub presiune) şi sub presiune hidraulică de 1 bar (la tuburile de scurgere);4. CONTROL DESTRUCTIV – se face de 2 ori pe zi de turnare (24 ore)- încercarea la tracţiune a fontei pentru determinarea mărcii;

- încercarea de duritate a fontei.5. VERIFICAREA STRATULUI PROTECTOR- verificarea aderenţei stratului protector.

ŢEVI DE PLUMB1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIMECompoziţia chimică se garantează de către întreprinderea producătoare pe baza analizei efectuate pe fiecare şarjă la turnarea metalului.2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea suprafeţei interioară şi exterioară;- verificarea dimensiunilor (diametrul exterior şi grosimea pereţilor).

ŢEVI DIN CUPRU1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- verificarea compoziţiei chimice a materialului (la cerere).2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea suprafeţelor interioare şi exterioare;- verificarea dimensiunilor.3. TEST DE ETANŞEITATE- se realizează sub presiune de 1.5 x presiunea nominală.4. CONTROL DESTRUCTIV- încercare la presiune hidraulică interioară – sub presiunea dată de formula: Pn = 1100 g/d (dar să nu depăşească 49 bar);- încercarea de aplatizare şi de lărgire (la cererea beneficiarului).

ŢEVI ŞI FITINGURI DIN MATERIALE PLASTICE1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- verificarea calităţii materiilor prime.2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea aspectului;- verificarea dimensiunilor (lungimi, grosimi, diametre);- verificarea culorii.3. TEST DE ETANŞEITATE- se realizează sub presiune hidraulică de 1.5 x presiune nominală la temperatura de 20 C.4. CONTROL DESTRUCTIV- verificarea variaţiei dimensiunilor şi aspectului după încălzire la 150 C, timp de (20 min. + 2 ore, funcţie de materia primă);- verificarea absorbţiei de apă la fierbere şi a punctului de înmuiere Vicat;- verificarea rezistenţei la şoc la 60 C;- verificarea rezistenţei la presiunea hidraulică determinată, în funcţie de materialul plastic, cu formula:

unde:p = presiunea de încercare, în kgf/cm2;S = grosimea măsurată a peretelui ţevii, în mm;de = diametrul exterior măsurat al ţevii, în mm; = tensiunea tangenţială (în funcţie de tipul materialului), kgf/cm2.

RECIPIENTE DE HIDROFOR1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- verificarea calităţii materialelor utilizate, corespondenţa lor cu documentaţia de execuţie.2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea îmbinărilor sudate;- verificarea aspectului;- verificarea dimensiunilor;- verificarea marcării.3. TEST DE ETANŞEITATE- se realizează sub presiune hidraulică sau pneumatică conform prevederilor din C 4/90.4. CONTROL DESTRUCTIV

5. VERIFICAREA STRATULUI PROTECTOR- verificarea aderenţei stratului protector.

REZERVOARE TAMPON METALICE1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- verificarea calităţii materialelor utilizate, corespondenţa lor cu documentaţia de execuţie.2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea îmbinărilor sudate;- verificarea aspectului;- verificarea dimensiunilor şi a abaterilor dimensionale;3. TEST DE ETANŞEITATE- se realizează sub presiune hidrostratică (la rezervoarele cu nivel liber) şi sub presiune hidraulică (la rezervoarele sub presiune).4. CONTROL DESTRUCTIV5. VERIFICAREA STRATULUI PROTECTOR- verificarea aderenţei stratului protector.

REZERVOARE TAMPON DIN MATERIALE PLASTICE1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- verificarea calităţii materialelor utilizate, corespondenţa lor cu documentaţia de execuţie.2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea aspectului;- verificarea dimensiunilor şi a abaterilor dimensionale;3. TEST DE ETANŞEITATE- se realizează sub presiune hidrostratică.4. CONTROL DESTRUCTIV- verificarea rezistenţei la presiune hidraulică interioară de durată;- verificarea rezistenţei la oboseală;- verificarea rezistenţei la cădere;- verificarea rezistenţei la vibraţii;- verificarea rezistenţei la şoc;- verificarea rezistenţei la manipulare brutală.

SOBELE CAZANELOR DE BAIE1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- verificarea calităţii materialelor utilizate, corespondenţa lor cu documentaţia de execuţie.2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea aspectului;- verificarea dimensiunilor şi a abaterilor dimensionale;3. TEST DE ETANŞEITATE4. CONTROL DESTRUCTIV5. VERIFICAREA STRATULUI PROTECTOR- verificarea aderenţei stratului protector;- verificarea grosimii stratului protector;- verificarea rezistenţei stratului de email la şoc termic şi mecanic;- verificarea rezistenţei stratului de email la acţiunea soluţiei calde de hidroxid de sodiu.6. VERIFICĂRI FUNCŢIONALE- verificarea funcţionării părţilor mobile.

CAZANELE DE BAIE1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- verificarea calităţii materialelor utilizate, corespondenţa lor cu documentaţia de execuţie.2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea aspectului;- verificarea dimensiunilor şi a abaterilor dimensionale;- verificarea îmbinărilor sudate.3. TEST DE ETANŞEITATE- se realizează sub presiune hidraulică.4. CONTROL DESTRUCTIV

5. VERIFICAREA STRATULUI PROTECTOR- verificarea aderenţei stratului protector.6. VERIFICĂRI FUNCŢIONALE- verificarea funcţionării ansamblului sobă-cazan de baie.

ARMĂTURI DE ALIMENTARE CU APĂ A OBIECTELOR SANITARE1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- controlul calităţii materialelor.2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea suprafeţelor;- verificarea dimensiunilor şi a abaterilor dimensionale;- verificarea filetelor;- verificarea componentelor mobile;- verificarea jocului axial în filetul tijei (în capac sau în ventil);- verificarea distanţei "a" dintre marginea ventilului şi muchia scaunului.3. TEST DE ETANŞEITATE- se realizează sub presiune de apă rece de 1.5 x Pn sau sub presiunea aerului (P1 = 4 bar).4. CONTROL DESTRUCTIV- verificarea rezistenţei la manevrări brutale prin aplicarea unui cuplu C = 4 Nm în sensul deschiderii şi închiderii.5. VERIFICAREA STRATULUI PROTECTOR- verificarea aderenţei stratului protector.6. VERIFICĂRI FUNCŢIONALE- verificarea debitului, funcţie de presiune minimă de utilizare corespunzătoare fiecărui tip de armătură;- verificarea dispersiei jetului de apă;- verificarea fiabilităţii prin supunerea armăturii la 200.000 închideri/deschideri.

OBIECTE SANITARE DIN PORŢELAN SANITAR1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- controlul calităţii materialelor şi materiilor prime.2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea aspectului;- verificarea sunetului la lovire;- verificarea dimensiunilor;- verificarea masei;- verificarea curburii;- verificarea gradului de alb sau a nuanţei culorii.3. TEST DE ETANŞEITATE- verificarea absorbţiei de apă.4. CONTROL DESTRUCTIV- verificarea rezistenţei la şoc termic;- verificarea rezistenţei la acizi, alcalii sau detergenţi.5. VERIFICAREA STRATULUI PROTECTOR6. VERIFICĂRI FUNCŢIONALE- verificarea funcţionării obiectelor sanitare;- verificarea spălării interioare a suprafeţei vasului de WC;- verificarea evacuării corpurilor solide.

OBIECTE SANITARE DIN FONTĂ EMAILATĂ1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- controlul calităţii materialelor şi materiilor prime.2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea aspectului;- verificarea rectinilităţii bordurilor;- verificarea planeităţii pereţilor laterali;- verificarea dimensiunilor.3. TEST DE ETANŞEITATE4. CONTROL DESTRUCTIV

- verificarea rezistenţei la şoc termic;- verificarea rezistenţei la acizi, alcalii sau detergenţi;- verificarea rezistenţei la abraziune;- verificarea rezistenţei la apă fierbinte.5. VERIFICAREA STRATULUI PROTECTOR- verificarea aderenţei emailului.6. VERIFICĂRI FUNCŢIONALE- verificarea funcţionării obiectelor sanitare;- verificarea spălării interioare a suprafeţei vasului de WC;- verificarea evacuării corpurilor solide.

OBIECTE SANITARE DIN MATERIALE PLASTICE1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- controlul calităţii materiilor prime.2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea aspectului;- verificarea dimensiunilor;- verificarea perpendicularităţii;- verificarea rectinilităţii bordurilor;- verificarea planeităţii pereţilor laterali;- verificarea planeităţii bordurilor.3. TEST DE ETANŞEITATE4. CONTROL DESTRUCTIV- verificarea rezistenţei la şoc termic;- verificarea rezistenţei la agenţi chimici;- verificarea rezistenţei la şocuri mecanice;- verificarea rezistenţei încovoiere.5. VERIFICAREA STRATULUI PROTECTOR6. VERIFICĂRI FUNCŢIONALE- verificarea funcţionalităţii obiectelor sanitare.

ARMĂTURI DE SCURGERE METALICE1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- controlul calităţii materiilor prime.2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea aspectului;- verificarea dimensiunilor (diametrul nominal, înălţimea ventilelor şi a sifoanelor de scurgere);- verificarea filetelor;- verificarea coaxialităţii unghiulare a axului filetului faţă de axa orificiului.3. TEST DE ETANŞEITATE- verificarea etanşeităţii armăturilor prin probe de presiune hidraulică;- verificarea scurgerii admise la dopurile ventilelor de scurgere;- verificarea rezistenţei la acţiunea apei fierbinţi a materialului garniturii ventilului de scurgere.4. CONTROL DESTRUCTIV- verificarea rezistenţei tensiuni interne;- verificarea rezistenţei contracţii şi coroziune;5. VERIFICAREA STRATULUI PROTECTOR- verificarea aderenţei stratului protector.6. VERIFICĂRI FUNCŢIONALE- verificarea capacităţii de scurgere;- verificarea capacităţii de a menţine garda hidraulică;- încercarea de autocurăţire.

ARMĂTURI DE SCURGERE DIN MATERIALE PLASTICE1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- controlul calităţii materiilor prime.2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea aspectului;

- verificarea dimensiunilor (diametrul nominal, înălţimea sifoanelor de scurgere);- verificarea filetelor;- verificarea coaxialităţii unghiulare a axului filetului faţă de axa orificiului.3. TEST DE ETANŞEITATE- verificarea etanşeităţii armăturilor prin probe de presiune hidraulică.4. CONTROL DESTRUCTIV- verificarea rezistenţei tensiuni interne şi externe;- verificarea rezistenţei la contracţii;- verificarea rezistenţei la agenţi chimici;- verificarea rezistenţei la şoc termic.5. VERIFICAREA STRATULUI PROTECTOR6. VERIFICĂRI FUNCŢIONALE- verificarea capacităţii de scurgere;- verificarea capacităţii de a menţine garda hidraulică;- încercarea de autocurăţire.

SIFOANE DE PARDOSEALĂ ŞI RECEPTOARE DE TERASĂ DIN METAL1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- controlul calităţii materiilor prime.2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea aspectului;- verificarea dimensiunilor (diametrul nominal sau mărimea laturilor, înălţimea sifoanelor de pardoseală şi a receptoarelor de terasă, mărimea şi suprafaţa golurilor grătarelor).3. TEST DE ETANŞEITATE- verificarea etanşeităţii armăturilor prin probe de presiune hidraulică.4. CONTROL DESTRUCTIV- verificarea rezistenţei tensiuni interne şi externe;- verificarea rezistenţei contracţii şi coroziune;5. VERIFICAREA STRATULUI PROTECTOR- verificarea aderenţei stratului protector.6. VERIFICĂRI FUNCŢIONALE- verificarea capacităţii de scurgere;- verificarea capacităţii de a menţine garda hidraulică;- încercarea de autocurăţire.

SIFOANE DE PARDOSEALĂ ŞI RECEPTOARE DE TERASĂ DIN MATERIALE PLASTICE

1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME- controlul calităţii materiilor prime.2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI- verificarea aspectului şi execuţiei;- verificarea dimensiunilor (diametrul nominal sau mărimea laturilor, înălţimea sifoanelor de pardoseală şi a receptoarelor de terasă, mărimea şi suprafaţa golurilor grătarelor).3. TEST DE ETANŞEITATE- verificarea etanşeităţii prin probe de presiune hidraulică.4. CONTROL DESTRUCTIV- verificarea rezistenţei tensiuni interne şi externe;- verificarea rezistenţei la contracţii şi coroziune;5. VERIFICAREA STRATULUI PROTECTOR6. VERIFICĂRI FUNCŢIONALE- verificarea capacităţii de scurgere;- verificarea capacităţii de a menţine garda hidraulică;- încercarea de autocurăţire.

DICŢIONARE DE TERMENISpecificaţie tehnică

normă sau agrement

Sistem de certificare sistem având propriile sale reguli de procedură şi conducere destinat să efectueze

certificarea de conformitate.Certificat de conformitate document eliberat de un organism independent, autorizat, care indică, în

conformitate cu regulile unui sistem de certificare, că un produs prezintă caracteristici de calitate şi este conform cu specificaţiile tehnice corespunzătoare.

Organism de certificare organism independent, public sau privat, care posedă competenţa şi abilitarea sau

acreditarea necesară pentru certificarea de conformitate în cadrul unui sistem de certificare a calităţii produselor.

Manual de calitate

ansamblul regulilor interne care asigură un control permanent al producţiei, pe bază de proceduri scrise, şi care stabileşte modul prin care producătorul asigură faptul că un produs prezintă caracteristici de calitate şi este conform cu specificaţiile tehnice corespunzătoare.

[top] 

5. CERINŢE DE CALITATECertificarea de conformitate a calităţii produselor utilizate în construcţii constituie o componentă a sistemului calităţii, instituit prin lege.Metodologia de certificare a calităţii produselor folosite în construcţii este precizată într-un Regulament aprobat prin Hotărârea Guvernului României nr. 728 din octombrie 1994.Certificarea de conformitate demonstrează că produsele respective, corespund specificaţiilor tehnice. Demonstrarea conformităţii presupune determinarea aptitudinii lor de utilizare şi garantarea realizării cerinţelor esenţiale, în funcţionarea curentă.Acţiunea de certificare de conformitate a calităţii se face de către organele abilitate în acest scop, conform prevederilor din capitolul 2 al Regulamentului.Aplicarea sistemelor certificării de conformitate a calităţii produselor şi a metodelor de control aferente specificate în Anexa 2 din Regulament, se face în mod diferenţiat pe baza procedurii aprobate prin ordin al MLPAT, ţinând seama şi de importanţa realizării cerinţelor esenţiale şi mai ales a celor privind siguranţa în exploatare, sănătatea oamenilor şi protecţia mediului.Pentru produsele din import care au marca CE şi au primit agrementul tehnic, se vor aplica cele mai simple sisteme şi proceduri de certificare.Sistemele de certificare aplicate prin Regulament conferă producătorilor sau furnizorilor dreptul de a aplica o marcă de conformitate care atestă că produsele respective sunt conforme cu specificaţiile tehnice din documentele normative în vigoare (standarde, agremente tehnice) fiind apte pentru utilizarea în construcţii şi satisfăcând cerinţele esenţiale.În conformitate cu regulamentul privind certificarea de conformitate a calităţii produselor utilizate în construcţii, se poate preciza că specificaţiile tehnice în domeniu cuprind pentru un produs sau pentru un grup de produse de aceiaşi categorie, datele tehnice caracteristice, privind calitatea şi aptitudinile de folosire în construcţii ţinând seama de cerinţele esenţiale.Principalele date tehnice care caracterizează un produs sau un grup de produse şi care constituie specificaţiile tehnice respective sunt:- caracteristici dimensionale (dimensiuni nominale, dimensiuni uzuale, dimensiuni de gabarit);- caracteristici funcţionale (parametrii de funcţionare, presiuni şi temperaturi nominale, uzuale în funcţionare maxim admise);- caracteristici fizico-mecanice şi chimice;- caracteristici tehnologice (mod de prelucrare, îmbinare, montare);- condiţii de calitate exprimate prin cerinţele şi performanţele pe care trebuie să le realizeze în exploatare produsele respective.În domeniul instalaţiilor pentru construcţii, cerinţele esenţiale definite prin Legea nr. 10/1995 sunt:- rezistenţă şi stabilitate;- siguranţă în exploatare;

- siguranţă la foc;- igienă, sănătatea oamenilor, protecţia mediului;- izolaţie termică şi economie de energie;- protecţie împotriva zgomotului.În plus faţă de aceste cerinţe esenţiale, produsele utilizate în condiţiile stabilite de Regulament privind certificarea calităţii trebuie să satisfacă şi unele cerinţe privind transportul şi depozitarea.Produsele care intră în incidenţa respectivului regulament, trebuie să reziste încercărilor şi verificărilor de calitate stabilite în standardele de condiţii generale, în standardele de produs şi în condiţiile de agrementare în vigoare.Prezenta lucrare stabileşte criteriile de performanţă pe categorii de cerinţe precum şi verificările ce trebuie efectuate de organele abilitate, pentru certificarea de conformitate a calităţii echipamentelor utilizate în instalaţii interioare, de încălzire centrală şi sanitare.Echipamentele şi materialele aferente instalaţiilor interioare de încălzire centrală şi sanitare din locuinţe pentru care trebuie să fie elaborate specificaţii tehnice privind calitatea produselor, sunt:- cazane pentru preparare agent termic;- schimbătoare de căldură;- pompe de circulaţie;- vase de expansiune;- corpuri de încălzire;- armături de separare şi distribuţie şi armături de reglaj;- conducte din ţevi, tuburi şi piese de îmbinare;- instalaţii locale de preparare a apei calde menajere;- armături pentru alimentarea cu apă a obiectelor sanitare;- obiecte sanitare;- armături de scurgere de la obiectele sanitare;- sifoane de pardoseală şi receptoare pentru colectarea apelor meteorice;Utilizarea lor în România este permisă numai dacă prin concepţie şi realizare, ele satisfac cerinţele esenţiale impuse de legislaţie în vigoare, referitoare la calitatea în construcţii. În plus, ele trebuie să fie conforme cu:- normele naţionale specifice;- agrementele tehnice avizate de MLPAT;- specificaţiile tehnice naţionale referitoare la respectivul produs.În continuare se va face o prezentare succintă a fiecărui echipament ţinând seama de următoarele criterii:- materialul principal din care este executat echipamentul;- dimensiunile principale (diametre, capacităţi) şi tipurile constructive;- domeniul şi parametrii de utilizare;- poziţia de amplasare în cadrul clădirii.5.1. Cazane pentru preparare agent termicCazanele pentru încălzire centrală sunt acele echipamente care servesc la obţinerea temperaturii necesare agentului termic încălzitor în instalaţii.Cazanele pentru încălzire centrală se clasifică după următoarele criterii:Materialul din care sunt confecţionate:- fontă- oţelNatura şi starea fizică a fluidului utilizat pentru transportul căldurii:- apă caldă (temperatura până la 115 C presiune 6 bar);- abur de joasă presiune (până la 0,7 bar).Natura combustibilului folosit:- solid (cărbuni);- lichid;- gazos.Tipul constructiv- ignitubulare- acvatubulareCaracteristicile principale ale unui cazan de încălzire centrală sunt:- temperatura la intrare şi ieşire din cazan;

- presiune de lucru;- debitul de căldură nominal;- consumul de combustibil la sarcina nominală;- depresiunea la coş;- temperatura medie a gazelor la coş;- dimensiuni de gabarit.Tabelul 1

Cerinţe de calitate pentru cazanele de producere a agentului termic

Categorii de cerinţe

Definiţia cerinţei Criteriul de performanţă

Rezistenţă mecanică şi stabilitate

1.1. Calitatea materialelor componente trebuie să asigure rezistenţa mecanică şi stabilitea corespunzătoare temperaturii şi presiunii maxime din exploatare.

1.1. Materialele folosite la construcţia cazanului precum şi soluţiile constructive adoptate trebuie astfel alese încât să nu se producă deformări permanente sau alte deteriorări în condiţii normale de transport, depozitare, la care vor fi supuse în mod obişnuit cazanele. Cazanele de încălzire sunt executate din table şi ţevi din oţel sudabile sau din fontă de calitate, conform standardelor în vigoare, care vor fi însoţite de certificate de calitate. Tablele şi ţevile din oţel folosite la elementele sub presiune şi care sudează trebuie să satisfacă următoarele condiţii:

- conţinutul de carbon maxim 0.25%

- conţinutul de sulf şi fosfor determinat pe oţel lichid maxim 0.05% fiecare.

Ţevile sudate elicoidal sau pe generatoare pot fi utilizate cu condiţia să fie executate conform STAS 6898/1-90 respectiv 7657-90 sau în conformitate cu normele de produse care să conţină condiţii tehnice echivalente cu cele din standardele menţionate.

1.2. Asigurarea rezistenţei mecanice şi a stabilităţii prin respectarea dimensiunilor

1.2. Grosimea elementelor supuse presiunii va fi astfel încât efortul unitar la încercarea de presiune hidraulică să nu depăşească 80% din limita de curgere garantată pentru materialul respectiv. Grosimea elementelor executate din table sau ţevi din oţel trebuie să fie de cel puţin 3 respectiv 2.5 mm. Grosimea elementelor executate din fontă turnată trebuie să fie de cel puţin 6 mm. Grosimea elementelor executate din oţel în care se mandrinează ţevi trebuie să fie de cel puţin 13 mm. În cazul corpurilor cilindrice executate din mai multe virole, lungimea acestora trebuie să fie de cel puţin 800 mm, se admite ca o singură virolă să fie mai mică de 800 mm dar minim 200 mm.

1.3. Asigurarea realizării sudurilor

1.3. Cordoanele de sudură nu trebuie să prezinte fisuri nici defecte de montaj şi trebuie să prezinte o penetrare perfectă pe ansamblul secţiunii dacă este vorba de sudură cap la cap. Cordoanele de sudură pe profil în V şi cordoanele în jumătate Y fără penetrare totală în metalul de bază nu trebuie să fie supuse eforturilor de flexiune. Coşurile de fum, nu au voie să fie sudate la două cote. Cordoanele de sudură în unghi dublu sunt autorizate dacă răcirea este suficientă. Cordoanele de sudură nu trebuie să fie în zona în care contracţiile termice sunt importante. Cordoanele unghi, cordoanele frontale supuse forţelor contrare de flexiune în cazul condiţiilor de fabricaţie sau de utilizare dificile trebuie evitate. În cazul execuţiei virolelor din 2 bucăţi, îmbinările sudate vor fi dispuse pe generatoare, la o distanţă de minim 200 mm. Îmbinarea virolelor trebuie executată astfel încât sudurile longitudinale ale acestora să fie decalate

între ele cu de 3 ori grosimea tablei celei mai groase, dar cel puţin 100 mm.

1.4. Asigurarea liberei dilatări

1.4. Construcţia cazanelor de încălzire trebuie să asigure posibilitatea încălzirii uniforme şi dilatării libere a elementelor componente.

1.5. Asigurarea împotriva coroziunii

1.5. Tipul şi grosimea straturilor de protecţie se va stabili conform STAS 6705-90 şi STAS 7222-90.

Siguranţă în exploatare

2.1. Asigurarea adaptării în utilizare

2.1. Prin construcţie şi montaj se va asigura uşurinţa de intervenţie pentru manevre, control, înlocuire elemente componente, întreţinere. Se va specifica modul de integrare în construcţii şi posibilităţile de amplasare. Suprafeţele de încălzire trebuie să aibă un număr suficient de deschideri de curăţare, care să permită examinarea şi curăţirea chimică sau mecanică cu ajutorul periilor. Când sunt necesare utilaje speciale pentru curăţire şi întreţinere, acestea trebuie să fie furnizate cu încălzitorul. Orificiile de intrare şi ieşire a fluidului în cazan trebuie să permită racordarea acestora la conductele standardizate. Dacă sunt necesare piese de adaptare pentru a asigura racordarea la conductele standardizate, ele vor fi furnizate de fabricant. Nu sunt indicate racorduri filetate la mai mult de PN-50. Dacă racordurile sunt prevăzute cu bride, contrabridele şi articulaţiile corespunzătoare trebuie să fie furnizate de producător. Cazanul trebuie să prezinte racorduri pentru umplere şi golire. Aceste racorduri pot fi comune pentru mai multe cazane. Mărimea racordului poate fi cel puţin de 1/2" cu filet exterior pentru puterea nominală până la 70 kW. Amplasarea echipamentelor de măsură şi control trebuie astfel realizată încât să permită accesul facil al utilizatorului.

2.2. Asigurarea siguranţei în funcţionare

2.2. Cazanul şi diferitele lui părţi, trebuie realizate astfel încât să purjeze cu uşurinţă apa. Cazanul trebuie să prezinte posibilităţi de racordare pentru organele de regularizare şi securitate. Racordarea trebuie să fie realizată astfel încât temperatura prelevată să fie reprezentativă faţă de temperatura reală. Cazanul va fi echipat cu un termostat de securitate care întrerupe în mod automat alimentarea cu combustibil dacă temperatura apei atinge o valoare maximă prereglată. Arzătorul trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv care permite vizualirea flăcării în timpul exploatării. Dispozitivul trebuie să fie astfel încât să permită verificarea flăcării fără a influenţa dispozitivul de control automat al arderii. Camera de combustie şi coşurile de fum trebuie să fie realizate astfel încât să nu permită acumularea periculoasă de gaz inflamabil. Cazanele de încălzire prevăzute cu focare pentru arderea combustibililor trebuie prevăzute cu clapete de explozie; acestea trebuie să fie etanşe şi amplasate astfel încât să permită evacuarea uşoară şi fără pericol a gazelor rezultate din explozie.

2.3. Asigurarea etanşeităţii

2.3. Asamblările nedemontabile, cele demontabile şi garniturile aferente acestora, trebuie să asigure atât etanşeitatea circuitelor de fluid cât şi a circuitelor produselor de combustie. Componentele cazanului aflate în legătură directă cu circuitele hidraulice, trebuie să reziste fără a suferi deformaţii permanente sau pierderi de etanşeitate, la o presiune de probă a cărei valoare se stabileşte ca fiind de 1.5 ori pmax. Presiunea de probă nu poate fi mai mică de 2 bar pentru cazanele de oţel respectiv 3 bar pentru cele din fontă. Încercarea de presiune hidraulică se execută cu apă având temperatura de cel mult 50° C timp de minim 10 minute.

2.4. Asigurarea securităţii 2.4. Dacă arzătorul este fixat pe o uşă pivotantă care poate fi deschisă de

utilizatorului faţă de eventualele răniri sau arsuri

utilizator, dispozitivul de reglare a flăcării (instalaţia de automatizare) trebuie să asigure închiderea robinetului de alimentare cu combustibil, atâta timp cât uşa este deschisă. Prin izolare corespunzătoare se va limita temperatura suprafeţelor exterioare, calde la maximum 55° C. Se va limita temperatura organelor de manevră la maximum 45° C.

Siguranţă la foc

3.1. Asigurarea împotriva riscului de izbucnire a incendiului

3.1. Cazanele aferente instalaţiilor de încălzire centrală, trebuie să fie astfel realizate încât să asigure o funcţionare normală şi să reziste la foc. Instalaţia trebuie astfel executată încât să nu permită acumularea periculoasă a gazelor inflamabile amestecate (combustibil – aer) în camera de ardere sau în coşurile de fum, stocarea în siguranţă (etanşeitate cantitate limitată) a produselor de combustie.Izolarea arzătoarelor trebuie să fie realizată din material incombustibil. Materiale izolante combustibile, sunt admise numai pe suprafeţele răcite cu apă în cazul în care termostatul de temperatură este reglat la maximum 85° C iar termostatul de securitate este reglat la 100° C. Distanţa dintre suprafeţele în contact cu produsele de combustie şi materialul izolator combustibil, trebuie să fie de minimum 100 mm. Sub injectoarele de combustibil lichid se prevăd tăvi etanşe din tablă, umplute cu nisip, pentru evitarea împrăştierii pe pardoseală a eventualelor pierderi de combustibil.Materialele inflamabile sunt autorizate numai pentru:

părţile de echipament în afara cazanului şi arzătorului; părţile din interiorul echipamentelor de comandă, reglare şi

securitate; punctele şi butoanele de comandă; echipamentele electrice.

Elementele din accesoriile instalaţiilor de comandă, de reglare şi securitate, de asemenea şi echipamentele electrice, trebuie să fie în mod imperativ dispuse în aşa fel încât temperatura lor superficială să fie în echilibru termic, nedepăşind temperaturile admisibile indicate de constructor sau cele prevăzute în normele tehnice pentru elementele componente. La străpungerea elementelor de construcţie se vor aplica cerinţele normativului I 13 referitoare la canalele de fum. Echipamentul electric trebuie asigurat împotriva focului şi a riscului de producere a scurt circuitului.

3.2. Asigurarea în caz de incendiu

3.2. Încăperea în care este amplasat cazanul trebuie să fie dotată cu mijloace de intervenţie în caz de incendiu în conformitate cu normativul I 13 (9.72-9.74).

4.1. Asigurarea condiţiilor higienico-sanitare în incinta în care este amplasat cazanul.

4.1. Izolaţia trebuie realizată din astfel de materiale încât să nu se altereze sub influenţa căldurii. Ea nu trebuie să degaje substanţe nocive în condiţiile unei funcţionări normale.

Igienă sănătate şi

mediu înconjutător

4.2 Asigurarea împotriva poluării mediului ambiant

4.2. În timpul funcţionării cazanul trebuie să asigure arderea completă a produselor de combustie pentru reducerea la minimum a poluării mediului ambiant prin eliminarea fumului. Emisiile de poluanţi de la cazan maxim admisibile sunt:

pentru combustibil lichid: CO 170mg/Nm3, SO2 1700 mg/Nm3, NOx 450 mg/Nm3

pentru combustibil gazos: CO 100 mg/Nm3, SO236 mg/Nm3, NOx 350mg/Nm3

pentru combustibil solid: CO 250 mg/Nm3, SO2 2000mg/Nm3, NOx

500mg/Nm3

4.3. Asigurarea sănătăţii oamenilor

4.3. Nici una din componentele materialelor din care este constituit cazanul sau accesoriile acestuia, nu trebuie să fie radioactive sau toxice.

Protecţia împotriva

zgomotului

5.1. Asigurarea nivelului minim de zgomot produs în incinta în care este amplasat cazanul

5.1. Cazanul trebuie astfel construit şi montat încât nivelul de zgomot generat de vehicularea fluidului de lucru, sau de arzător, perceput de personalul de exploatare sau transmis spre încăperile adiacente, prin fundaţie sau prin conductele de transport, să nu dăuneze sănătăţii şi nici să nu împiedice lucrul în condiţii acceptabile. Nivelul de zgomot maxim admis este de 75 dB pentru centrale termice mari şi de 35 dB pentru minicentrale de apartament.

5.2. Asigurarea împotriva zgomotului produs de arzător

5.2. Trebuie urmărit ca supapa de combustibil să fie corect reglată, calitatea combustibilului folosit să corespundă cerinţelor precizate de producător.

5.3. Asigurarea împotriva zgomotului produs de cazan

5.3. Trebuie să se evite formarea de bule de aer în cazan.

Economie de energie

6.1. Asigurarea unor consumuri minime de energie înglobată

6.1. Construcţii, montarea şi punerea în funcţiune a cazanelor trebuie astfel concepute încât punerea lor în practică să necesite un consum de energie cât mai mic, în paralel cu respectarea parametrilor calitativi şi cantitativi impuşi.

6.2. Asigurarea unor consumuri minime de energie în exploatare

6.2. Documentaţia tehnică a cazanului trebuie să conţină date despre calitatea combustibilului ce trebuie utilizat precum şi despre randamentul de ardere al acestuia. Construcţia cazanului trebuie astfel concepută încât să asigure randamente ridicate. Valorile minime admise sunt:

85% pentru combustibil gazos; 80% pentru combustibil lichid;

70% pentru combustibil solid.

6.3. Asigurarea unor pierderi de căldură minime

6.3. Toate cazanele trebuie să fie prevăzute cu o izolaţie, cu excepţia aparatelor la care emisia directă contribuie la încălzirea locală în care sunt instalate.

Transport, montare şi depozitare

7.1. Asigurarea menţinerii calităţii produsului în timpul depozitării şi transportului

7.1 Cazanele vor fi astfel concepute încât să permită livrarea pe module competente, asigurându-se, facilităţi de montaj. Transportul se va realiza numai cu mijloace mecanice astfel încât să nu se producă deteriorări.

 5.1.1. Verificări pentru certificarea de conformitate5.1.1.1. Verificarea dimensiunilorPrin măsurare cu instrumente uzuale (şublere, rulete) se compară dimensiunile părţilor componente ale cazanului cu cele prezentate în documentaţia tehnică.5.1.1.2. Verificarea sudurilorÎn documentaţia tehnică trebuie să fie prezentate date despre tipul şi modul de execuţie al sudurilor. Verificarea acestora se va face conform standardelor 9101/1-89-89, 9101/3-91, 11400/1-88.5.1.1.3. Verificarea acoperirilor de protecţie

Verificările şi încercările se referă la toate acoperirile de protecţie prin vopsire, atât a suprafeţelor neizolate termic, ale organelor de manevră cât şi ale izolaţiei termice.Evaluarea stării suprafeţelor vopsite se va face conform SR ISO 4628 prin aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunilor principalelor tipuri de defecte.Probele se vor face prin compararea cu etaloanele ilustrate reproduse în:- SR ISO 4628-2 pentru aprecierea gradului de băşicare;- SR ISO 4628-3 pentru aprecierea gradului de ruginire;- SR ISO 4628-4 pentru aprecierea gradului de fisurare;- SI ISO 4628-5 pentru aprecierea gradului de exfoliere.5.1.1.4. Verificarea izolaţiei termiceSe face măsurând grosimea acesteia şi modul de aplicare.5.1.1.5. Încercarea la presiune şi etanşeitate a circuitului de apăPentru circuitul de apă, presiunile de încercare vor fi:- 1.5 Pmax dar cel puţin 2 bar la cazanele de apă executate din oţel;- 1.5 Pmax dar cel puţin 3 bar la cazanele de apă executate din fontă unde Pmax

reprezintă suma presiunilor statică şi dinamică. Încercarea la presiune hidraulică se execută cu apă având temperatura de cel mult 50 C timp de minim 10 minute.Examinarea suprafeţelor cazanului se va face numai prin reducerea presiunii de încercare la valoarea presiunii maxime a cazanului.Ca urmare a probei, nu se admit deformaţii vizibile sau pierderea etanşeităţii.5.1.1.6. Verificarea etanşeităţii la gazele de ardere a cazanuluiÎncercarea se face aplicând o presiune interioară de aer de 2,4 sau 10 mbar, după cum este presiunea de regim şi se măsoară debitul de aer scăpat prin neetanşeităţi.5.1.1.7. Verificarea nivelului de zgomotSe face asupra cazanului în funcţiune conform STAS 6161/1-89. Nivelul de zgomot nu trebuie să depăşească 80 dB.5.1.1.8. Verificarea caracteristicilor nominaleVerificarea caracteristicilor nominale ale cazanelor se face în conformitate cu prescripţiile ISCIR 10-82.5.1.1.9. Verificarea pierderilor de sarcină hidrodinamicăPierderea de sarcină hidrodinamică se verifică pe circuitul de apă al cazanului. În acest scop, circuitul măsurat se alimentează cu diverse debite de fluid şi se măsoară pierderea de sarcină hidrodinamică pentru fiecare din debitele realizate.Pierderea de sarcină hidrodinamică se obţine scăzând presiunile indicate de cele două aparate de măsură la intrare respectiv ieşire.Citirea indicaţiilor celor două manometre se va face după un timp de stabilizare a curgerii, materializat prin încetarea oscilaţiilor coloanei de mercur sau ale valorii indicate de aparatul de măsură, timp ce caracterizează fiecare valoare a debitului de fluid de probă.

Prizele de presiune vor fi amplasate pe conductele de intrare şi de ieşire ale apei, la minim 10 diametre distanţă de racodurile acestuia şi vor fi prevăzute de preferinţă, cu robinete de izolare.Abaterile maxim admise între valorile măsurate ale pierderii de sarcină hidrodinamică şi cele declarate de producător, se admit a fi de maxim 10% în favoarea celor măsurate.5.1.1.10. Verificarea rezistenţei mecanice la eforturi în exploatareSe va urmări rezistenţa mecanică a părţilor accesibile ale cazanului la o forţă aplicată vertical pe suprafaţa exterioară a mantalei.Se aplică o forţă statică verticală de 1 kN, repartizată pe o lăţime de maxim 50 cm pe părţile mai puţin rezistente ale suprafeţei respective.Se verifică absenţa următoarelor deteriorări: deformaţii permanente, pierderi de etanşeitate, rupturi, fisurări etc.5.2. Schimbătoare de căldurăSchimbătorul de căldură este acel echipament care transferă energia termică din reţeaua de încălzire urbană unei reţele de radiatoare, pentru apă caldă menajeră, pentru un sistem de ventilaţie sau alte aplicaţii speciale. Temperaturile de funcţionare declarate de regiile autonome şi societăţile comerciale de încălzire urbană pot fi grupate, din punctul de vedere al domeniilor de funcţionare a schimbătoarelor de căldură, în trei grupe, conform tabelului de mai jos.Domenii de temperaturi proprii funcţionării schimbătoarelor de căldură (grade Celsius)

TemperaturaGrupa 1 Încălzire

Grupa 2 Apa caldă

Grupa 3 Apa caldă

T11 70 – 150 55 – 150 70 – 115

T12 45 – 80 45 – 80 45 – 80

T21 55 – 95 5 – 70 5 – 70

T22 45 – 75 30 – 70 30 – 70

Notă:Temperaturile indicate în tabelul de mai sus ca limite ale domeniilor proprii funcţionării schimbătoarelor de căldură sunt valori declarate de societăţi furnizoare de energie termică. În fapt ele folosesc la dimensionarea unor agregate şi echipamente specifice proceselor de producere şi transport a energiei termice. Cât despre temperaturile efective la care vor funcţiona schimbătoarele de căldură, este de aşteptat ca ele să fie frecvent sub limita inferioară a domeniului din tabel. Schimbătoarele termice pot fi clasificate în mai multe categorii după următoarele criterii:După schema de circulaţie a fluidelorCu o singură trecere

- în contracurent;

- în echicurent;

- încrucişat.

Cu mai multe treceri

- mixtă, în medie în echicurent;

- mixtă, în medie în contracurent.

Schimbătoare cu acumulareDupă tipul constructivSchimbătoare tubulare

- serpentine;

- ţeava în ţeava (sau dublă ţeava ori ţevi coaxiale)

- rectilinii, simple;

- în formă de U, demontabile;

- rulate şi curbate;

Multitubulare

- cu fascicol rectiliniu

- cu fascicole bobinate în spirală sau în elice;

Schimbătoare cu plăci

- cu plăci sudate sau brazate, simple sau multiple;

- nedemontabile;

- cu calandru demontabil;

- cu plăci şi garnituri demontabile;

- spirale.

După tipul suprafeţei de separaţie

- plană;

- cu acoperiri poroase, rugoase sau netede.

Prelucrarea suprafeţei de separaţie

- prin aripioare;

- prin crestare;

- prin erodare;

- prin deformare

Cu elemente adăugate

- aripioare;

- turburatoare (şicane);

- pereţi de securitate (perete dublu).

După sistemul de preluare a dilatăriiRigidElastic

- cu compensare pe ţeavă;

- cu compensare pe manta (burduf).

Liber

- cu ţeava în formă de U;

- în formă de teacă (ţeavă în deget de mănuşă, ţeavă Field).

Cu dispozitiv de etanşare

- separat fiecare ţeavă;

- cu presetupă;

- cu burduf de etanşare.

Pentru fasciol

- cu cap glisant;

- cu cap flotant.

După natura materialelor de construcţieMetalice

- oţel;

- alamă;

- aluminiu.

După soluţia constructivă privind curăţireaNedemontabile

- cu acces la suprafaţa de transfer;

- fără acces.

DemontabileDupă modul de curăţireMecanică

- cu acces direct la suprafaţa de transfer;

- cu acces indirect la suprafaţa de transfer (cu un fluid sau cu o substanţă solidă).

AcusticăChimică Tabelul 2

Cerinţe de calitate pentru schimbătoarele de căldură

Categorii de cerinţe

Definiţia cerinţei Criteriul de performanţă

Rezistenţă mecanică şi stabilitate

1.1. Calitatea materialelor componente trebuie să asigure rezistenţa mecanică şi stabilitatea corespunzătoare temperaturii şi presiunii maxime din exploatare

1.1. Grosimea de proiectare trebuie să fie aleasă astfel încât să fie corelată cu materialele folosite la construcţia schimbătorului termic conform STAS 8566/86 sau cu standardul de produs. Garniturile asamblărilor demontabile trebuie să reziste la temperatura maximă precizată de producător.

1.2. Asigurarea rezistenţei mecanice şi a stabilităţii prin dimensiuni şi prin respectarea abaterilor dimensionale.

1.2. Raza de curbură în cazul ţevilor în formă de U trebuie să fie cel puţin 1.5 de.

Abaterile limită trebuie să fie conform prescripţiilor tehnice ISCIR cu următoarele completări:

- la diametru se admit numai abateri pozitive de cel mult 3 mm;

- abaterile de la circularitate după asamblarea prin sudură maximă 0.5% din valoarea diametrului interior, dar nu mai mult de 10 mm;

- abaterile de la rectiliniaritate nu vor depăşi 0.1% din lungimea corpului;

- abaterile schimbătoarelor montate în baterie trebuie să permită asamblarea acestora în cadrul bateriei.

1.3. Asigurarea suprafeţelor interioare şi exterioare contra coroziunii

1.3. Suprafeţele exterioare ale subansamblelor din oţel carbon se acoperă cu un strat de grund anticorosiv conform documentaţiei de bază.

1.4. Asigurarea realizării 1.4. În cazul schimbătoarelor de căldură fasciculare ţevile din fascicul

sudurilor trebuie să fie dintr-o bucată (fără suduri transversale). În toate cazurile, asamblările prin sudură trebuie să fie de bună calitate şi să nu prezinte discontinuităţi. Proprietăţile mecanice şi rezistenţa la coroziune a cordoanelor de sudură nu trebuie să fie inferioară celor ale materialului de bază.

1.5. Asigurarea liberei dilatări

1.5. La schimbătoarele cu plăci dilataţia este preluată de către placa mobilă iar la cele fasciculare trebuie prevăzut un compensator de dilatare. În cazul presiunilor şi temperaturilor de lucru ridicate lentilele compensatorului se blindează cu inele de ţeavă sau profilate.

Siguranţă în exploatare

2.1. Asigurarea adaptării în utilizare

2.1. Prin construcţie şi montaj schimbătoarele de căldură trebuie să asigure uşurinţa de intervenţie pentru manevre, control, întreţinere sau înlocuire de componente în conformitate cu STAS 8566/86 sau cu standardul de produs.

2.2. Asigurarea etanşeităţii pentru îmbinările demontabile

2.2. Abaterile limită la planeitate a suprafeţelor de etanşare măsurate după sudura floanşelor trebuie să fie:

- 0.4 mm/1000 mm, dar maxim 0.8 mm, pentru suprafeţele de etanşare a garniturilor moi;

- 0.2 mm/1000 mm, dar maxim 0.4 mm, pentru suprafeţele de etanşare a garniturilor metaloplastice sau din metal masiv.

Suprafeţele de etanşare trebuie să fie netede şi uniforme, fără rizuri radiale, urme de lovituri, pori sau sulfuri. Rugozitatea suprafeţelor de etanşare trebuie să fie între 6.3-12.5 pentru garnituri moi iar pentru garnituri metalice sau metaloplastice aceasta se prescrie în documentaţia tehnică a produsului.

2.3. Asigurarea etanşeităţii la presiune hidraulică

2.3. Circuitele de fluid ale schimbătorului termic trebuie să reziste, fără a suferi deformaţii permanente sau pierderi de etanşeitate, la o presiune de probă a cărei valoare se stabileşte ca fiind 1.5 Pnominal. Presiunea de probă nu poate fi mai mică de 600 kP (6 bar).

2.4. Asigurarea securităţii utilizatorului faţă de eventualele răniri sau arsuri prin contact cu suprafeţele accesibile ale schimbătorului de căldură.

2.4. Se va limita temperatura suprafeţelor calde astfel:

- maxim 50° C pentru suprafeţele izolate termic;

- maxim 45° C pentru organele de manevră.

Siguranţă la foc

Schimbătorul de căldură nu face obiectul unor prescripţii speciale privind siguranţa la foc

Observaţie: Schimbătorul de căldură propriu-zis este realizat din materiale incombustibile (oţel, aluminiu, alamă).

Izolaţia poate fi realizată din materiale având clasa de combustibilitate de până la C4.

Igienă, sănătate şi

4.1. Asigurarea calităţii apei calde de consum

4.1. Schimbătorul de căldură nu trebuie să prezinte nici un fel de pericol pentru sănătatea oamenilor, în acest sens trebuie evitată orice posibilitate de modificare a calităţii apei vehiculate, datorită compoziţiei chimice a materialului din care sunt executate circuitele

mediu înconjurător

de fluid ale acestuia. Construcţia şi montarea schimbătorului trebuie astfel realizată încât să se asigure posibilităţi de curăţire.

 

4.2. Asigurarea sănătăţii oamenilor

4.2. Nici una din componentele materialelor din care este construit schimbătorul sau accesoriile sale nu trebuie să fie radioactive sau toxice.

Protecţia împotriva

zgomotului

5.1. Asigurarea nivelului minim de zgomot produs la trecerea fluidului

5.1. Schimbătorul de căldură trebuie conceput şi construit încât zgomotul generat de curgerea fluidelor de lucru prin el, perceput de personalul de exploatare sau transmis spre încăperile adiacente prin fundaţie sau prin conductele de transport să nu dăuneze sănătăţii şi nici să nu împiedice repaosul sau lucrul în condiţii acceptabile. Nivelul maxim de zgomot echivalent interior este 45dB.

Economie de energie

6.1. Asigurarea unor consumuri minime de energie înglobată

6.1. Materialele şi procedeele de execuţie ale schimbătoarelor de căldură trebuie să asigure un consum de energie înglobată cât mai mic, în paralel cu respectarea parametrilor calitativi şi cantitativi impuşi. În acest sens schimbătoarele cu plăci se caracterizează printr-un consum energetic mai redus în comparaţie cu cele fasciculare la un acelaşi flux termic transferat.

6.2. Asigurarea unor consumuri minime de energie în exploatare.

6.2. Trecerea agentului termic prin schimbătorul de căldură presupune un consum de energie pentru pompare. Documentaţia tehnică a schimbătorului de căldură trebuie să conţină date despre pierderea de sarcină a apei rezultată din încercări efectuate de laboratoare specializate din ţară şi străinătate, după metodologii standardizate. Datele privind pierderile de sarcină vor fi prezentate în documentaţie sub formă grafică sau numerică. Se vor alege schimbătoarele astfel încât să asigure viteze economice de circulaţie pentru cei doi agenţi.

6.3. Asigurarea unor pierderi de căldură minime 6.3. Documentaţia va trebui să prevadă date privind izolarea termică

a schimbătoarelor pentru reducerea pierderilor de căldură de către mediul ambiant.

Transport, montare şi depozitare

7.1. Asigurarea menţinerii calităţii produsului în timpul depozitării şi transportului

7.1. Schimbătoarele de căldură vor fi astfel concepute încât să permită livrarea pe module componente asigurându-se facilităţi de montaj. Transportul se va realiza numai cu mijloace mecanice astfel încât să nu se producă deteriorări.

5.2.1. Verificări pentru certificarea de conformitateVerificările şi încercările se referă la încercările de tip ce se execută în vederea certificării de conformitate a calităţii şi pentru stabilirea concordanţei caracteristicilor reale de funcţionare cu cele pe care producătorul le indică în catalog.5.2.1.1 Proba de rezistenţă la presiunea hidraulică

Fiecare dintre cele două criterii ale schimbătorului de căldură se umplu pe rând cu apă rece şi se ridică progresiv şi lent presiunea în el cu ajutorul unei pompe de mână până la atingerea valorii presiunii de probă, fixată de regulă la 150% din presiunea maximă de regim, dar nu mai puţin de 10 bar. Se menţine acest nivel de presiune timp de minim 10 minute, timp în care se examinează cu atenţie schimbătorul de căldură pentru a se constata apariţia unor eventuale deformări, fisurări, scurgeri de apă pe la îmbinări ş.a. (în timpul probei unuia dintre circuite, celălalt se va menţine golit de apă şi la presiune atmosferică).În alegerea procedurii se va respecta prescripţia ISCIR PT C 4-90 prin care se impune o presiune de probă pentru fiecare circuit hidraulic calculată cu relaţia:

în care:pph – presiunea de probă hidraulică (bar);pm – presiunea maximă admisibilă de lucru a circuitului de fluid (bar);fap – tensiunea admisibilă a materialului din care este executat circuitul respectiv la temperatura fluidului la care are loc încercarea (N/mm2);fa – tensiunea admisibilă a materialului din care este executat circuitul respectiv la temperatura de calcul a fluidului, considerată pentru dimensionarea mecanică a circuitului de fluid (N/mm2).Dacă schimbătorul de căldură rezistă în bune condiţiuni la proba la presiune hidraulică, se consideră corespunzător.Dacă însă apar defecte înainte de atingerea presiunii de probă sau după atingerea ei, dar înainte de a trece cele 10 minute, se notează valoarea presiunii de la momentul apariţiei defectării şi se reia proba pe un alt schimbător de căldură.Dacă nici cel de-al doilea nu se comportă corespunzător, domeniul de aplicare acceptat pentru respectivul model se restrânge, micşorând în consecinţă presiunea, maximă de regim până la care el va putea fi utilizat în instalaţie; se specifică în acest caz şi presiunea de probă la care produsul rezistă în bune condiţiuni.5.2.1.2. Verificarea pierderilor de sarcină hidrodinamicăPierderea de sarcină hidrodinamică se verifică pe fiecare circuit al schimbătorului de căldură. În acest scop, circuitul măsurat se alimentează cu diverse debite de apă rece şi se măsoară pierderea de sarcină hidrodinamică pentru fiecare din debitele realizate.Pierderea de sarcină hidrodinamică se obţine scăzând presiunile indicate de cele două aparate de măsură la intrare respectiv ieşire, pe fiecare circuit al schimbătorului de căldură.Citirea indicaţiilor celor două manometre, se va face după un timp de stabilizare a curgerii, materializat prin încetarea oscilaţiilor coloanei de mercur sau ale valorii indicate de aparatul de măsură, timp ce caracterizează fiecare stand de măsură în parte şi fiecare valoare a debitului de fluid de probă.Prizele de presiune sunt amplasate pe conductele de intrare şi de ieşire ale apei din circuitul schimbătorului de căldură la minim 10 diametre distanţă de racordurile acestuia şi vor fi prevăzute, de preferinţă, cu robinete de izolare.Conductele de racordare vor fi rectilinii şi vor avea acelaşi diametru cu cel al racordurilor schimbătorului de căldură, până cel puţin după prizele de presiune.Dacă nu se poate realiza precis punctul de funcţionare care să confirme declaraţia producătorului privind pierderea de sarcină hidraulică a schimbătorului, se recomandă efectuarea mai multor măsurări, care să dea posibilitatea interpolării pe cale grafică sau analitică.Ţinând cont de precizia de măsurare şi de toleranţele de fabricaţie, abaterile maxim admise între valoarea măsurată a pierderii de sarcină hidrodinamică şi cea declarată de producător se admit de a fi de maxim 10% în favoarea celei măsurate.În cazul în care schimbătorul de căldură depăşeşte în punctele de funcţionare verificate aceste limite, se vor putea recomanda valori provizorii (rezultate din măsurările de verificare, valabile pe termen limitat, până la măsurarea întregii game de fabricaţie.5.2.1.3. Verificarea suprafeţei de transfer termic- se demontează flanşele celor două funduri- se măsoară grosimea plăcilor tubulare (g) şi lungimea ţevilor (L) m - se calculează lungimea ţevii implicată în transferul termic l = L –2g m

- se calculează suprafaţa de transfer termicA=dmln [m2]dm = diametrul mediu al ţevii = (dext + dint)/2 m n = numărul total de ţevi buc Suprafaţa de transfer termic trebuie să fie cel puţin egală cu cea declarată de fabricant, cu o eroare negativă de cel mult 6%. În cazul în care această limită este depăşită, sau în cazul în care suprafaţa de transfer termic măsurată este mai mare cu peste 10% decât cea declarată de producător, se reia verificarea pe cel de-al doilea schimbător de căldură.Dacă nici cel de-al doilea nu se încadrează între aceste limite se vor putea preciza nişte valori provizorii (rezultate din măsurători), valabile pe termen limitat, şi se va recomanda producătorului fie reluarea controlului intern în vederea remedierii neconcordanţelor, fie adoptarea unei valori ca fiind cea reală ce caracterizează produsul.5.2.1.4. Verificarea puterii termicePuterea termică se calculează cu ecuaţiile (programul de calcul automat) indicate de constructor, în funcţie de temperaturile de funcţionare şi de debitele masice precizate. Valabilitatea acestor ecuaţii se confirmă prin verificări. Principiul metodei de verificare este de a măsura debitul de apă şi de a-l înmulţi cu diferenţa dintre entalpiile specifice din punctele de intrare şi ieşire ale apei din schimbător.Diferenţa de entalpie specifică a apei trebuie să fie determinată pornind de la valorile temperaturii şi de la proprietăţile fizice ale apei.Pentru o verificare completă, schimbătorul de căldură trebuie să fie încercat la cel puţin trei puteri termice diferite şi la două temperaturi de intrare diferite ale fluidului primar, deci în minimum şase puncte diferite de funcţionare.Cele trei puteri termice diferite trebuie să fie calculate pornind de la debitele secundarului (100%, 50% şi 25% din debitul nominal). Valorile temperaturilor din secundar (la intrare şi la ieşire) trebuie să fie menţinute constante pe toată durata încercărilor.Punctele de funcţionare în care vor fi încercate schimbătoarele de căldură, rezultă din cele prezentate în tabelul de mai jos:

Nr crt. al încercării

Temperatură intrare primar

Temperatură intrare

secundar

Temperatură ieşire

secundar

Debit masic în secundar

1 t11 t21 t22 100

2 t11 t21 t22 50

3 t11 t21 t22 25

4 t11 + 20 C t21 t22 100

5 t11 + 20 C t21 t22 50

6 t11 + 20 C t21 t22 25

Valori recomandate: t11 = 120 + 130 C pentru apă fierbintet11 = 70 C pentru apă caldăt21 = 8 + 12 C

t22 = 60 + 65 CTraductorii folosiţi pentru măsurarea temperaturii pot fi de tipul celor ce se amplasează pe suprafaţa ţevilor de racordare sau de tipul celor imersaţi în fluid.- În cazul în care temperatura este măsurată pe suprafaţa exterioară a ţevii de racordare, ea trebuie măsurată în două puncte opuse ale aceleiaşi secţiuni; dacă ţeava este orizontală, unul din acete puncte trebuie să fie dedesubt şi altul deasupra.- În cazul în care temperatura este măsurată cu un traductor imersat în ţeavă, trebuie verificat ca nu cumva stratificările de temperatură şi configuraţiile specifice ale curgerii să influenţeze asupra preciziei măsurărilor.Ţeava trebuie să fie izolată termic de fiecare parte a punctului de măsurare a temperaturii, pe o lungime echivalentă cu de 10 ori diametrul său exterior.Debitele trebuie măsurate conform recomandărilor din notele de instalare a dispozitivelor de măsurare a debitului.Puterea termică va fi determinată simultan pe primar şi secundar, între cele două rezultate admiţându-se o diferenţă de maximum 3%. Puterea termică a încercării se consideră media aritmetică a celor două puteri termice măsurate.Observaţie: Puterea termică rezultată prin medierea celor două valori măsurate, se va folosi doar în cadrul operaţiilor legate de aplicarea procedurii de verificare.Trebuie înregistrate următoarele date:t11, t12, t21, t22, qm1 şi qm2, sau qv1 şi qv2 în funcţie de metoda de măsură a debitului folosită.În etapa prealabilă măsurării propriu-zise, când se urmăreşte evoluţia parametrilor pentru atingerea condiţiilor de regim staţionar, parametrii trebuie înregistraţi continuu pe bandă sau citiţi la intervale de minimum 300 s.Regimul staţionar este realizat atunci când toate variaţiile şi fluctuaţiile periodice ale temperaturilor individuale rămân în jur de 1.5% din media lor.După atingerea regimului staţionar de funcţionare, intervalul de timp între două citiri consecutive ale parametrilor trebuie să fie suficient de mare pentru ca mediul din jurul sesizorilor şi a prizelor de măsurare să se stabilizeze. Totodată frecvenţa citirilor trebuie să fie şi suficient de mare pentru a identifica toate fluctuaţiile semnificative.Debitele şi temperaturile trebuie să fie menţinute constante pe durata încercării pentru a minimaliza erorile asociate timpului de reacţie a traductorului şi a lăsa timp schimbătorului de căldură să atingă condiţiile de echilibru.Pornind de la parametrii măsuraţi, urmează a se calcula următorii parametri:tav1, tav2, 1, cp1, 2, cp2, qm1, qm2, t1, t2, P, LMTDfolosind relaţiile următoare:tav1=(t11+t12)/2tav2=(t21+t22)/2t1=t11-t12

t2=t22-t21

qm1=qv1 1, qm2=qv2 2 dacă acestea nu sunt măsurate în mod directP=(qm1cp1t1+qm2cp2t2)/2Proprietăţile fluidului (p, c) se aleg sau se calculează corespunzător temperaturilor tav1 şi tav2.Puterea termică P, rezultată în urma verificării, se compară cu puterea termică de calcul Pcalcul determinată în funcţie de datele şi relaţiile (programele) de calcul ale producătorului; acestea se aplică introducând parametrii fluidului, aceiaşi cu cei folosiţi şi la calculul puterii termice măsurate P.Compararea celor două puteri termice se face pentru fiecare din cel minim 6 puncte de funcţionare considerate.Datele constructorului şi programele de calcul pot fi acceptate dacă diferenţa dintre puterea termică măsurată şi cea calculată, pentru fiecare punct de funcţionare verificat, se înscrie în limita de 6%.În cazul în care schimbătorul de căldură depăşeşte această abatere maximă, se vor indica valorile diminuate ale puterii termice şi ale coeficientului global de transfer termic şi se va recomanda beneficiarului reluarea măsurilor de tip prin laboratoare de specialitate autorizate şi elaborarea unui nou model de calcul pentru puterea termică, respectiv pentru coeficientul de transfer termic k.5.2.1.5. Verificarea calităţii apei calde de consum

Proba are ca scop detectarea unor eventuale impurităţi introduse de către circuitul secundar al schimbătorului de căldură care ar putea afecta caracteristicile fizice sau organoleptice ale apei potabile folosită pentru apa caldă menajeră.Având în vedere faptul că este posibil ca apa de alimentare de la reţeaua orăşenească de apă rece, să nu se încadreze în valorile admise conform STAS 1342 şi de aceea se impune colectarea a două probe de apă:- apa de pe racordul de intrare în schimbătorul de căldură;- apa de pe racordul de ieşire din schimbător şi compararea indicatorilor determinaţi conform metodelor de analiză menţionate în continuare în vederea determinării eventualei contribuţii proprii a schimbătorului la alterarea calităţii apei potabile.Cele două probe vor fi prelevate conform SR 2852 după ce s-a lăsat apa să curgă minim 10 minute la debitul nominal. Fiecare recipient va fi umplut până la dop sau capac pentru a limita contactul probei de apă cu faza gazoasă şi a reduce atingerea în timpul transportului. Proba va avea minim 1l iar recipientul va fi marcat clar şi durabil cu numărul de identificare ce trebuie să corespundă cu acela înscris pe fişa de prelevare. Având în vedere că analiza probei nu se face de regulă la locul de prelevare, este indicată adăugarea unor agenţi de conservare imediat după prelevare, sau în prealabil, în recipientul gol.Se vor face următoarele determinări:- determinarea mirosului atât la temperatura de alimentare cu apă de la reţea cât şi la temperatura de furnizare a apei calde de consum conform STAS 6324 cap. 2. Gradul de intensitate al mirosului trebuie să fie maxim 2 (slab) ceea ce corespunde unui miros perceptibil de un consumator obişnuit;- determinarea gustului la temperatura ambiantă conform STAS 6324 cap. 3. Gradul de intensitate al gustului trebuie să fie maxim 2 (slab) ceea ce corespunde unui miros perceptibil de un consumator obişnuit.- determinarea culorii datorată atât substanţelor dizolvate cât şi celor în suspensie. Aprecierea gradului de culoare se face conform STAS 6322 prin compararea vizuală cu o scară colorimetrică platin-cobalt sau bicromat-cobalt. Gradul de culoare maxim admis este de 30;- determinarea turbidităţii la temperatura ambiantă, conform STAS 6323 prin metoda etalon suspensie de caolin sau cu etalon suspensie de formozină. Turbiditatea se citeşte direct pe curba de etalonare şi se exprimă în grade de turbiditate în cazul primei metode şi în unităţi de turbiditate de formozină (UTF) în cazul celei de-a doua metode. Valoarea maxim admisă este de 10 unităţi.5.3. Pompe de circulaţiePompele sunt echipamente care au funcţia de a vehicula un fluid, ridicându-i nivelul energetic în scopul învingerii pierderilor de sarcină totale din instalaţie, la un debit corespunzător pentru buna funcţionare a acesteia.Pompele de circulaţie se clasifică după următoarele criterii:După principiul de funcţionare:- centrifugare;- axiale.După materialul principal din care este alcătuită pompa:- fontă;- oţel carbon;- oţel inoxidabil.După tipul constructiv:- monoetajate;- multietajate.Caracteristicile principale ale unei pompe utilizate în instalaţii sunt:- debit de volum;- înălţime de pompare;- înălţime totală netă absolută la aspiraţie;- putere absorbită;- randament;- turaţie;- dimensiuni de gabarit. Tabelul 3

Cerinţe de calitate pentru pompele de circulaţie

Categorii de cerinţe

Definiţia cerinţei Criteriul de performanţă

Rezistenţă mecanică şi stabilitate

1.1. Calitatea materialelor componente trebuie să asigure rezistenţa meca-nică şi stabilitatea cores-punzătoare temperaturii şi presiunii maxime din ex-ploatare

1.1. Compoziţia chimică, proprietăţile mecanice, tratamentul termic şi procedeele de sudare trebuie să fie conform standardelor de materiale corespunzătoare. La piesele turnate pentru elementele supuse la presiune, eliminarea scurgerilor şi remedierea prin umplere cu tampoane, prin ciocănire, vopsire sau impregnare a defectelor este interzisă. Pentru elementele etanşării trebuie alese materiale capabile să reziste la coroziune, eroziune, şocuri termice şi mecanice. În cazul etanşărilor mecanice, piesele metalice udate de lichidul pompat trebuie să fie executate dintr-un material de o calitate cel puţin egală cu a materialului carcasei pompei. Durata de viaţă a rulmenţilor lagărelor trebuie să fie de minim 17500 ore. Materialele pieselor în mişcare trebuie astfel alese încât să se reducă riscul grupării sau eroziunii.

1.2. Asigurarea rezistenţei mecanice şi a stabilităţii prin dimensiuni, prin res-pectarea abaterilor dimen-sionale şi a toleranţelor de fixare

1.2. Rotoarele turnate sau sudate trebuie să constituie o singură piesă cu excepţia inelelor labirint; ele trebuie fixate ferm pentru a evita orice deplasare circumferenţială sau axială în timpul rotirii. Rugozitatea la arbore şi la bucşa de protecţie în dreptul etanşărilor nu trebuie să depăşească 0.8 microni decât dacă procedeul de etanşare impune mărirea acestuia.

Săgeata arborelui, calculată în lanul radial ce trece prin suprafaţa exterioară a corpului de etanşare, nu trebuie să depăşească 50 microni. Bătaia arborelui, măsurată în lanul radial ce trec prin suprafaţa exterioară a corpului de etanşare, nu trebuie să depăşească:

- 50 microni pentru diametre nominale sub 50 mm;

- 80 microni pentru diametre nominale între 50 mm şi 100 mm;

- 100 microni pentru diametre nominale peste 100 mm.

Inelul de închidere a etanşării trebuie să fie centrat în raport cu alezajul camerei etanşării şi să aibă o rigiditate suficientă pentru a evita deformarea.

Şuruburile sau prezoanele ce realizează asamblarea elementelor incintei supuse la presiune, inclusiv corpul etanşării la arbore, trebuie să aibă un diametru de minimim 12 mm (filet metric ISO). Şuruburile al căror cap prezintă diverse cavităţi trebuie să fie evitate. Diametrul interior al conductei eventualei instalaţii auxiliare trebuie să fie de cel puţin 8 mm, iar grosimea peretelui de 1 mm. Trebuie să se asigure o bună aşezare a capului şurubului şi/sau piuliţei pe spatele flanşelor turnate. Găurile de trecere pentru şuruburi trebuie poziţionate între axe.

1.3. Asigurarea suprafeţelor contra coroziunii

1.3. Elementele supuse la presiune trebuie să aibă un adaos de coroziune de 3 mm. Trebuie să se asigure compatibilitatea diverselor materiale între ele folosite la elementele de închidere pentru a se asigura rezistenţa la coroziune. Dacă inelul fix sau inelul de închidere atinge arborele sau bucşa de protecţie, suprafaţa de contact trebuie să fie durificată şi să aibă o rezistenţă suficientă la coroziune.

Siguranţă în exploatare

2.1. Asigurarea adaptării în utilizare 2.1. Prin construcţie şi montaj se va asigura uşurinţa de intervenţie

pentru manevre, control, înlocuirea elementelor componente, întreţinere. Placa de bază trebuie proiectată astfel încât să reziste la vibraţiile pompei şi la eforturile exterioare asupra racordurilor. Se recomandă proiectarea pompei în construcţie extractibilă pentru a permite demontarea ansamblului rotor – arbore – etanşare – lagăre fără deconectarea flanşelor de aspiraţie şi refulare. Eventualele instalaţii auxiliare trebuie să fie prevăzute cu racorduri demontabile. Toate orificiile expuse lichidului pompat sub presiune inclusiv toate orificiile etanşărilor la arbore, trebuie să fie prevăzute cu elemente de închidere demontabile adaptate presiunii interne. Dacă se impune un reglaj in situ al jocului axial al robotului, aceasta trebuie să se poată face prin mijloace externe. În cazul etanşărilor moi trebuie prevăzut un spaţiu suficient pentru înlocuirea garniturilor, fără a fi necesară demontarea altor repere decât presetupa şi apărătoarele. În cazul etanşărilor mecanice, camera de etanşere concepută astfel încât să fie evitată formarea pungilor de aer, astfel trebuie asigurată posibilitatea de purjare de către operator.

2.2. Asigurarea etanşe-ităţii pentru îmbinările de-montabile

2.2. Garniturile dintre carcasă şi capac trebuie să fie mărginite la partea dinspre atmosferă pentru a se evita expulzarea lor. Dacă este prevăzută o bucşă de protecţie, aceasta trebuie să fie în contact cu butucul rotorului pentru a împiedica scurgerile de fluid spre arbore. În cazul etanşărilor moi elementele presetupei trebuie să fie reţinute ferm, chiar dacă garniturile şi-au pierdut comprimarea. În cazul etanşărilor mecanice, garniturile dintre corpul de etanşare şi inelul fix sau inelul de închidere trebuie să fie încastrat sau să aibă o concepţie echivalentă pentru a evita expluzarea.

2.3. Asigurarea etanşe-ităţii la presiune hidraulică

2.3. Asamblările nedemontabile, cele demontabile şi garniturile aferente acestora, trebuie să asigure etanşeitatea circuitelor de fluid. Componentele pompei aflate în legătură directă cu circuitele hidraulice, trebuie să reziste fără a suferi deformaţii permanente sau pierderi de etanşeitate, la o presiune de probă a cărei valoare se stabileşte ca fiind de 1.5 ori presiunea de calcul de bază. Presiunea de probă nu poate fi mai mică de 1000 kPa (10 bar). Proba trebuie efectuată cu apă rece şi curată, menţinută cel puţin 10 minute, timp în care nu trebuie să apară scurgeri. Pentru eventualele instalaţii auxiliare presiunea de probă este de 1.5 ori presiunea nominală.

2.4. Asigurarea securităţii 2.4. Cuplajul elastic dintre motor şi pompă trebuie prevăzut cu o

utilizatorului apărătoare corespunzătoare. Instalaţia electrică aferentă motorului pompei trebuie asigurată împotriva riscurilor de electrocutare (împământare, izolare corectă, dispozitive de protecţie).

Siguranţă la foc

3.1. Asigurarea împotriva incendiilor 3.1. Alimentarea cu energie electrică a motorului pompei trebuie

astfel realizată încât să se evite pericolul de scurt circuit care ar putea conduce la declanşarea unor incendii. Observaţie: Pompa propriu-zisă este realizată din materiale incombustibile.

Igienă, sănătate şi

mediu înconjurător

4.1. Asigurarea calităţii apei calde de consum 4.1. Pompa nu trebuie să modifice calitatea apei vehiculate, datorită

compoziţiei chimice a materialelor folosite. Toate orificiile corpului lagăr trebuie astfel concepute încât să se evite pătrunderea impurităţilor şi/sau scurgerea lubrefiantului în apă în condiţii normale de funcţionare. În cazul lubrefierii cu ulei trebuie prevăzut un racord de scurgere al acestuia, iar în cazul lubrefierii cu unsoare trebuie să se prevadă posibilitatea de evacuare a unsorii uzate.

4.2. Asigurarea sănătăţii oamenilor 4.2. Pompa nu trebuie să prezintă nici un fel de pericol pentru

sănătatea oamenilor. Nici una din componentele elementelor din care este construită pompa sau accesoriile ei nu trebuie să fie radioactive sau toxice.

4.3. Asigurarea protecţiei mediului ambiant

4.3. Pompa nu trebuie să constituie un factor de poluare a mediului ambiant. Trebuie să se prevadă dispozitive necesare pentru a limita, a colecta şi a evacua întreaga cantitate de lichid ce se scurge din zona etanşării.

Protecţie împotriva

zgomotului

5.1. Asigurarea împotriva zgomotului 5.1. Pompa trebuie astfel construită încât zgomotul generat de

vehicularea fluidului de lucru, cât şi de piesele în mişcare, percepute de personalul de exploatare sau transmis spre încăperile adiacente, prin fundaţie sau prin conductele de transport, să nu dăuneze sănătăţii şi nici să nu împiedice lucrul în condiţii acceptabile. Pentru aceasta, pompele nu trebuie să producă zgomote care să depăşească valorile maxime admisibile ale nivelului ponderat al puterii acustice pentru zgomotul pompelor conform STAS 8818-86 Anexa C.

5.2. Asigurarea împotriva vibraţiilor

5.2. Din punct de vedere al vibraţiilor produse în exploatare, pompa nu trebuie să depăşească nivelele admisibile. Pentru aceasta trebuie efectuată echilibrarea pieselor în rotaţie ale pompei. Măsurătorile se fac radial pe corpul lagăr într-un singur punct de funcţionare corespunzător turaţiei şi debitului nominal, în funcţionare fără cavitaţie. Valorile eficace maxime ale vitezei de vibraţie sunt funcţie de turaţia pompei (n) şi de înălţimea la axul pompei (h) astfel:

- 2.8 mm/s pentru n 1800 rot./min. şi h 225 mm;

- 4.5 mm/s pentru n 1800 rot./min. şi h > 225 mm;

- 4.5 mm/s pentru n > 1800 rot./min. şi h 225 mm;

- 7.1 mm/s pentru n > 1800 rot./min. şi h > 225 mm.

Economie de energie

6.1. Asigurarea unor con-sumuri minime de energie înglobată

6.1. Materialele şi procedeele de execuţie trebuie astfel concepute încât să necesite un consum de energie înglobată cât mai mic, în paralel cu respectarea parametrilor tehnici calitativi şi cantitativi impuşi.

6.2. Asigurarea unor con-sumuri minime de energie în exploatare

6.2. Documentaţia tehnică a probei trebuie să conţină date despre puterea absorbită de pompă în domeniul de funcţionare specificat, precum şi despre randamentul acesteia. Construcţia pompei trebuie astfel concepută încât să asigure consumuri minime de energie în exploatare.

Transport, montare şi depozitare

7.1. Asigurarea menţinerii calităţii produsului în tim-pul depozitării şi trans-portului

7.1. În vederea transportului şi depozitării, pompele vor fi asigurate cu un strat de substanţă protectoare împotriva coroziunii, după ce au fost perfect curăţate şi uscate în prealabil. Acest strat protector trebuie să fie compatibil cu agentul pompat, în particular trebuie avut grijă ca transformările chimice ce pot avea loc să nu împiedice buna funcţionare a garniturilor mecanice. Orificiile vor fi obturate. La transport garniturile etanşărilor moi trebuie expediate separat, etanşările mecanice trebuie montate, ansamblul roţilor trebuie să fie imobilizat în funcţie de modul şi distanţa de transport, masa rotorului şi de tipul lagărului, iar conductele mici şi accesoriile trebuie de asemenea imobilizate. Depozitarea va fi făcută în incinte curate şi uscate. Corpul pompei va fi umplut cu un lichid protector iar labirintul de etanşare şi baia de ulei cu un ulei neutru.

 5.3.1. Verificări pentru certificarea de conformitateMetodele de încercare (de Clasă C) din prezentul ghid tehnic, se referă la încercările ce se execută în vederea certificării de conformitate a calităţii şi pentru verificarea caracteristicilor pe care producătorul le indică în catalog. Încercările se aplică numai la pompa izolată, limitată la racordurile de refulare şi aspiraţie, şi nu ţin seama de condiţiile de funcţionare din exploatare ce pot fi influenţate de elementele constituente ale instalaţiei.5.3.1.1. Verificări prin observare directăSe va verifica coaxialitatea axului pompei cu cea a motorului de angrenare.Se verifică etanşeitatea circuitelor urmărind dacă apar eventuale scăpări de fluid la îmbinările demontabile şi lagăre. Se va urmări şi eventuala supraîncălzire a pieselor aflate în mişcare.5.3.1.2. Măsurarea debituluiDebitul se măsoară prin metoda volumetrică, care permite aprecierea valorii medii a debitului pe o perioadă de timp considerată. Se va măsura debitul refulat de pompă într-un rezervor special. Anterior probei se va efectua o probă de etanşeitate şi calibrare a rezervorului. Rezervorul va avea ataşat un tup de sticlă gradat şi etalonat anterior, care va permite citirea cu precizie a volumului pe o anumită perioadă de timp. Precizia acestei metode este dată de STAS R 6823-71.5.3.1.3. Măsurarea înălţimii de pompareÎnălţimea de pompare este dată de diferenţa dintre înălţimea totală la refulare (H2) şi înălţimea totală la aspiraţie (H1) H = H2 – H1. Verificarea se realizează conform STAS 5738/1-1981.

5.3.1.4. Măsurarea turaţieiTuraţia se măsoară pe baza numărului de rotaţii într-un interval de timp cunoscut cu ajutorul unui tahometru cu citire directă, cu ajutorul unui stroboscop, sau sunt furnizate de producătorul motorului.5.3.1.5. Măsurarea puterii absorbite de pompăPuterea absorbită de pompă va fi determinată prin măsurarea puterii electrice absorbite de motorul cuplat direct la pomşă şi având randamentul cunoscut.Puterea electrică furnizată de motorul de curent alternativ va fi măsurată prin metoda celor două wattmetre. În cazul motoarelor de curent continuu se utilizează fie un wattmetru fie un ampermetru şi un voltmetru.Clasa şi gradul de precizie ale aparatelor de măsurat şi puterea electrică trebuie să fie conform STAS 6419-70.Dacă între motorul de antrenare şi pompă se foloseşte un reductor, cuplul şi turaţia se vor măsura cu un traductor de cuplu şi turaţie plasat între motor şi reductor, indicându-se modul de determinare a pierderilor datorate reductorului.5.3.1.6. Încercări de cavitaţieÎncercarea se face pentru a verifica dacă pompa este suficient ferită de cavitaţie în regimul de funcţionare şi la valoarea NPSH specificată, punând în evidenţă caracteristicile pompei.Pentru determinarea caracteristicilor se va folosi o instalaţie în circuit deschis cu robinet la aspiraţie, prin intermediul căruia se reglează debitul lichidului la intrarea în pompă. Se admite că pompa nu este afectată de cavitaţie dacă o altă încercare efectuată la un NPSH superior, realizează aceeaşi înălţime de pompare pentru acelaşi debit. O marjă de siguranţă, convenită în contract, trebuie să fie adăugată NPSH-ului determinat prin încercări; acesta va fi cel care dă o cădere de (3+x)% fie înălţimii totale de pompare sau randamentului la un debit dat, fie debitului sau randamentului la o înălţime totală de pompare dată (ca valoare x=K/2). NPSH-ul rezultat trebuie să fie cel mult egal cu cel prescris.5.3.1.7. Proba de presiune hidraulicăComponentele pompei aflate în legătură directă cu circuitele hidraulice, trebuie să reziste fără a suferi deformaţii permanente sau pierderi de etanşeitate, la o presiune de probă a cărei valoare se stabileşte ca fiind de 1.5 ori presiunea de calcul de bază. Presiunea de probă nu poate fi mai mică de 1000 kPa (10 bar).5.3.1.8. Verificarea curbei caracteristice de sarcină a pompeiCurba caracteristică de sarcină a pompei H = H(Q) se reprezintă un grafic în sistemul de coordonare având debitul Q în m3/h pe abscisă şi înălţimea de pompare H în m pe ordonată, printr-o parabolă cu concavitatea spre semiordonatele negative. Pentru determinarea sau verificarea curbei caracteristice sunt necesare măsurători corelate de debit cu înălţime de pompare. De menţionat că varierea debitului se face prin montarea unui robinet în circuitul de măsură.5.3.1.9. Verificarea randamentuluiVerificarea randamentului garantat se face pentru debitul corespunzător intersecţiei curbei de funcţionare H = f(Q) cu dreapta care trece prin originea axelor Q şi H, şi prin punctul garantat (QG, HG). Randamentul în acest punct se citeşte pe curba = f(Q) la abscisa corespunzătoare. Valoarea randamentului corespunzătoare acestui punct, trebuie să fie cel puţin egală cu 0.972 din valoarea randamentului specificat. Pentru randamentul grupului pompă-motor, această valoare este de 0.975. Puterea absorbită de pompă, în domeniul QG± XG şi HG± XH nu trebuie să depăşească valoarea specificată de producător.5.3.1.10. Încercări pentru determinarea nivelurilor de zgomotDeterminările se execută pentru pompele care se află în punctul de funcţionare garantat şi care au un regim de lucru stabilizat şi turaţia specificată, prin măsurarea corespunzătoare a parametrilor hidrodinamici.Zgomotul emis trebuie să aibă un caracter stabil şi să nu prezinte impulsuri.Verificarea se va face conform STAS 8818-86.5.4. Vase de expansiuneVasul de expansiune este echipamentul component al instalaţiei de încălzire prevăzut în scopul preluării variaţiilor de volum ale agentului termic, ca urmare a variaţiilor de temperatură. Vasele de expansiune se execută din tablă de oţel.Acestea pot fi deschise, aflate la presiune atmosferică sau închise, sub presiune.Vasele de expansiune deschise se utilizează exclusiv pentru agent termic apă cu temperatura până la 95 C şi presiunea în punctul ce mai de jos al instalaţiei de maxim 5 bar, şi au formă:- paralelipipedică orizontal sau vertical;

- cilindrică orizontal sau vertical.Distanţa maximă pe orizontală pentru montarea vaselor de expansiune nu trebuie să depăşească de 15 ori segmentul de conductă reprezentând traseul vertical de deasupra generatorului de căldură.Vasele de expansiune închise au formă cilindrică pozate vertical. Presiunea este asigurată cu ajutorul unei pompe de gaz (aer, gaz inert sau aburviu) sau a unei membrane elastice. Tabelul 4

Cerinţe de calitate pentru vasele de expansiune

Categorii de cerinţe

Definiţia cerinţei Criteriul de performanţă

Rezistenţă mecanică şi stabilitate

1.1. Calitatea materialelor componente trebuie să asigure rezistenţa mecanică şi stabilitatea corespunzătoare temperaturii şi presiunii maxime din exploatare.

1.1. Materialele folosite la construcţia vasului de expansiune precum şi soluţiile constructive adoptate, trebuie astfel alese încât să nu se producă deformări permanente sau alte deteriorări ale elementelor componente, ele trebuie să reziste la solicitările mecanice, termice şi chimice la care vor fi spuse în mod obişnuit. Compoziţia chimică a tablelor şi ţevilor de oţel folosite la construcţia vaselor de expansiune închise trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: (determinarea se face pe oţel lichid)

- conţinutul de sulf şi fosfor mai mic fiecare de 0.05% pentru oţel carbon de uz general, 0.045% pentru oţel carbon de calitate sau slab aliat 0.04 % pentru oţel aliat;

- conţinutul de crom şi cupru în cazul în care acestea nu sunt elemente de aliere să nu depăşească 0.3% fiecare;

- conţinutul de carbon mai mic de 0.25% pentru tablele şi ţevile ce urmează a fi sudate.

Alungirea relativă la rupere, determinată pe epruvete longitudinale pentru materialele ţevilor şi tablelor de oţel folosite va fi de cel puţin 18% pentru oţel carbon şi slab aliat şi de cel puţin 16% pentru oţel aliat.

1.2. Asigurarea rezistenţei mecanice şi a stabilităţii prin dimensiuni, prin res-pectarea abaterilor dimen-sionale şi a toleranţelor de fixare

1.2. Pentru vasele de expansiune deschise, abaterile limită pentru grosimea tablei şi dimensiunile rigidizărilor sunt conform standardelor de produs, iar pentru celelalte dimensiuni sunt de maxim ± 1%.

Pentru vasele de expansiune închise deformaţia locală în zona îmbinărilor cap la cap a virolelor şi fundurilor nu va depăşi 0.1s + 3 mm (unde s este grosimea cordonului de sudură). La îmbinările sudate cap la cap a elementelor cu grosimi egale (exceptând ţevile) se admite o denivelare de cel mult 0.1 s pentru suduri longitudinale şi de cel mult 0.1 s + 0.5 mm pentru suduri circulare. Pentru ţevi denivelarea marginilor nu va depăşi 0.1 s + 0.5 mm dacă sudarea nu se face sub presiune, caz în care se admite o denivelare de cel mult 0.1s + 0.3 mm. Pentru racorduri, în cazul în care abaterile dimensionale la forma piesei, obţinute după îndepărtarea defectelor depăşesc valorile admisibile, se acceptă remedierea lor în raport cu tehnologia stabilită de producător. Aceasta se poate face prin sudură pentru oţelurile turnabile şi sudabile sau prin cep filetat. Defectele de

pe suprafeţele rezultate după prima prelucrare (eboş), care nu se admit fără remediere, se vor remedia prin sudură în condiţiile normei ISCIR C4.

1.3. Asigurarea realizării sudurilor

1.3. Se va folosi procedeul de sudură cap la cap evitându-se amplasarea îmbinărilor elementelor portante astfel încât să fie solicitate la încovoiere. Se admite folosirea altor tipuri de îmbinări la sudarea flanşelor, fundurilor plane şi racordurilor la elementele cilindrice şi atunci când construcţia recipientului impune îmbinarea prin suprapunere a tablelor. Virolele cilindrice vor fi executate dintr-un număr minim de table, iar după roluire îmbinările sudate trebuie dispuse pe generatoare la o distanţă minimă de 800 m una faţă de alta. Se admite ca o singură distanţă să fie mai mică de 800 mm de cel puţin 200 mm. Execuţia sudurii va respecta prevederile normei ISCIR C4 atât în ceea ce priveşte virolele cât şi fundurile, flanşele şi elementele de compensare. Repararea îmbinărilor sudate trebuie executată pe cât posibil, prin acelaşi procedeu care a fost folosit la realizarea sudurilor respective. În cazul în care îmbinarea a fost supusă unui tratament termic, după reparare acesta trebuie repetat.

1.4. Asigurarea suprafe-ţelor contra coroziunii.

1.4. Tipul şi grosimea stratelor de protecţie se va stabili conform STAS 6705-90 şi STAS 7222-90.

Siguranţă în exploatare

2.1. Asigurarea adaptării în utilizare

2.1. Prin construcţie şi vasele de expansiune trebuie să asigure uşurinţa de intervenţie pentru manevre, control, întreţinere sau curăţire.

2.2. Asigurarea etanşeită-ţii pentru îmbinările dintre racord şi flanşe

2.2. Abaterile limită la planeitate a suprafeţelor de etanşare măsurate după sudura flanşelor trebuie să fie de 0.4 mm/1000 mm, dar maxim 0.8 mm, pentru suprafeţele de etanşare a garniturilor moi.

Suprafeţele de etanşare trebuie să fie netede şi uniforme, fără rizuri radiale, urme de lovituri, pori sau sufluri. Rugozitatea suprafeţelor de etanşare trebuie să fie între 6.3-12.5 pentru garnituri moi.

2.3. Asigurarea etanşeită-ţii la presiune hidraulică

2.3. Vasul de expansiune închis trebuie să reziste fără a suferi deformaţii permanente sau pierderi de etanşeitate la o presiune de probă a cărei valoare se stabileşte ca fiind 1.5 Pnominal. Presiunea de probă nu poate fi mai mică de 600kPa (6 bar). Pentru vasele de expansiune deschise presiunea de probă este de 0.2 bar.

2.4. Asigurarea securităţii clădirii în caz de avarie

2.4. Pentru vasele de expansiune deschise montate pe clădire este obligatorie prevederea unui preaplin şi a unei tăvi de tablă sub vasul de expansiune, care se racordează la preaplin.

Siguranţă la foc

  3.1. Vasul de expansiune nu face obiectul unor prescripţii speciale privind siguranţa la foc cu observaţia că nu trebuie să împiedice

libera evacuare a persoanelor în caz de incendiu.

Observaţie: Vasele de expansiune propriu-zise sunt realizate din materiale incombustibile (tablă de oţel). Izolaţia poate fi realizată din materiale având clasa de combustibilitate de până la C4.

Igienă sănătate şi

mediu înconjurător

4.1. Asigurarea calităţii apei calde

4.1. Vasul de expansiune nu trebuie să prezinte riscul de modificare a calităţii apei vehiculate, datorită compoziţiei chimice a materialului din care este executat acesta sau a impurităţilor depuse pe fundul acestuia. În acest sens construcţia şi montarea vasului de expansiune trebuie astfel realizată încât să se asigure posibilităţi de curăţire şi întreţinere uşoară.

4.2. Asigurarea sănătăţii oamenilor

4.2. Nici una din componentele materialelor din care este construit vasul de expansiune sau accesoriile sale nu trebuie să fie radioactive sau toxice.

Protecţie împotriva

zgomotului

5.1. Asigurarea împotriva zgomotului

5.1. Racordurile vasului de expansiune trebuie astfel conceput şi construit încât zgomotul generat de mişcarea fluidului de lucru prin el, perceput de personalul de exploatare sau transmis spre încăperile adiacente prin fundaţie sau prin conductele de transport să nu dăuneze sănătăţii şi nici să nu împiedice repaosul sau lucrul în condiţii acceptabile. Nivelul maxim de zgomot echivalent interior este 45dB.

Economie de energie

6.1. Asigurarea unor con-sumuri minime de energie înglobată

6.1. Materialele şi procedeele de execuţie ale vaselor de expansiune trebuie să asigure un consum de energie înglobată cât mai mic. În acest sens vasele de expansiune deschise se caracterizează printr-un consum de materiale mai mare decât cele închise.

6.2. Asigurarea unor con-sumuri minime de energie în exploatare

6.2. În cazul vaselor de expansiune închise trebuie specificat consumul de energie pentru menţinerea pernei de aer. În acest sens trebuie asigurată etanşeitatea circuitului de aer sau gaz.

6.3. Asigurarea unor pie-deri de căldură minime

6.3. Documentaţia va trebui să prevadă şi date privind izolarea termică a vasului de expansiune pentru reducerea pierderilor de căldură către mediul ambiant.

Etanşeitate 7.1. Asigurarea menţinerii calităţii produsului în tim-pul depozitării şi transpor-tului

7.1. Vasele de expansiune vor fi astfel concepute încât să permită o manipulare facilă, asigurându-se facilităţi de montaj. Transportul se va realiza numai cu mijloace mecanice astfel încât să nu se producă deteriorări. Depozitarea se va face la adăpost de intemperii, agenţi corozivi sau intervenţii necalificate accidentale.

 5.4.1. Verificări pentru certificarea de conformitateVerificările şi încercările din prezenta Specificaţie se referă la încercările de tip ce se execută în vederea certificării de conformitate a calităţii şi pentru stabilirea concordanţei caracteristicilor de funcţionare cu cele pe care producătorul le indică în catalog.

5.4.1.1. Verificarea principalelor dimensiuni şi a abaterilor dimensionaleVerificările se fac în conformitate cu STAS 8941 pentru vase de expansiune deschise şi STAS 10827 pentru vase de expansiune închise. Abaterile dimensionale trebuie să se înscrie în limitele precizate de producător.5.4.1.2. Verificarea dimensiunilor racordurilorVerificarea dimensiunilor racordurilor se face pentru vasele de expansiune deschise, urmărindu-se respectarea dimensiunilor impuse de STAS 7132, în funcţie de puterea termică a generatorului de căldură.5.4.1.3. Verificarea volumului de apă acumulatSe verifică de fapt volumul util, prin umplere cu apă rece la nivelul maxim şi măsurare apoi a volumului de apă scurs pe racordul de ieşire. Volumul astfel determinat trebuie să-l verifice pe cel rezultat din calcul (determinat conform relaţiilor de calcul din STAS 7132). Volumul total trebuie să fie cu 20-30% mai mare decât cel util.5.4.1.4. Verificarea etanşeităţii şi a rezistenţei la presiune hidraulicăProba se face conform C4-90 pentru vasele de expansiune închise, presiunea de probă fiind 1.25 x Pm (fap/fa) unde:Pm = presiunea maximă admisibilă de lucru (bar);fap = tensiunea maximă admisibilă a materialului din care este executat vasul, la temperatura apei la care are loc încercarea (N/mm2);fa = idem, la temperatura apei la care s-a făcut dimensionarea (Nmm2).Pentru vasele de expansiune deschise proba se face conform STAS 7132 la o presiune de 0.2 bar.În ambele cazuri proba se face ridicând treptat cu ajutorul unei pompe presiunea până la valoarea celei de probă şi menţinând-o 10 minute, timp în care nu trebuie să apară pierderi de lichid.5.4.1.5. Verificarea calităţii membranelor/baloanelor elasticeProba se face pentru vasele de expansiune închise, urmărindu-se respectarea condiţiilor standardelor în domeniu (în industria petrochimică).5.4.1.6. Verificarea etanşeităţii supapelor de siguranţăProba se face pentru vasele de expansiune închise, simulând o avarie după ce s-a reglat în prealabil supapa de siguranţă la o valoare impusă.5.5. Corpuri de încălzireCorpul de încălzire este echipamentul component al instalaţiei de încălzire care cedează căldură aerului din încăpere prin convecţie sau/şi radiaţie.Corpurile de încălzire se clasifică după următoarele criterii:Materialul din care este alcătuit:

- fontă;

- oţel;

- aluminiu;

Principiul de funcţionare:

- radiativ;

- convectiv;

- convectoradiativ.

Tipul constructiv:

- corpuri de încălzire cu coloane;

- independente de secţiune circulară;

- unite de secţiune eliptică;

- corpuri de încălzire cu aripioare sau/şi plintă;

- corpuri de încălzire din ţeavă tip serpentină sau registru.

 Tabelul 5

Cerinţe de calitate pentru corpurile de încălzire

Categorii de cerinţe

Definiţia cerinţei Criteriul de performanţă

Rezistenţă mecanică şi stabilitate

1.1. Calitatea materialelor componente trebuie să asigure rezistenţa meca-nică şi stabilitatea cores-punzătoare temperaturii şi presiunii maxime din ex-ploatare

1.1. Materialele folosite la construcţia corpurilor de încălzire precum şi soluţiile constructive adoptate, trebuie astfel alese încât să nu se producă deformări permanente sau alte deteriorări ale elementelor componente. Ele trebuie să reziste la solicitările mecanice, termice şi chimice la care vor fi supuse în mod obişnuit. Elementele de radiator realizate prin turnare nu trebuie să prezinte sufluyri, incluziuni de nisip sau zgură sau diferite alte defecte de turnare. Elementele de radiator realizate din semifabricate nu trebuie să prezinte străpungeri sau arsuri datorate sudurii. Asamblările prin sudură trebuie să fie de bună calitate şi să nu prezinte discontinuităţi. Grundul şi vopseaua folosite trebuie să reziste la temperatura de 150C. Vopseaua trebuie să aibă clasa de porozitate 3P şi cifra de aderenţă 3. Garniturile de etanşare între elementele de radiator trebuie să fie omologate în acest scop.

1.2. Asigurarea rezistenţei mecanice şi a stabilităţii prin respectarea abaterilor dimensionale şi a tole-ranţelor de fixare

1.2. Toate elementele corpului de încălzire trebuie să fie astfel asamblate încât să nu se deformeze şi să nu se deterioreze sub acţiunea temperaturii şi presiunii fluidului, în limitele normale sau în condiţiile de preavarie acceptate de fabricant. Orificiile de asamblare trebuie să fie filetate conform standardului de produs şi trebuie luate măsuri ca aceste filete să nu se deterioreze la asamblare. Pentru aceasta se va practica o teşitură 2x45° la începutul filetului, în vederea asigurării ghidării niplului sau mufei pentru o asamblare corectă. Muchiile elementelor turnate asamblate în corpuri trebuie să se găsească în planurile de bagarit corespondente, abaterea admisibilă fiind de maxim 3 mm. Mufele şi ţevile elementelor asamblate din prefabricate trebuie să fie coaxiale, toleranţa admisă fiind de 1 mm la 1 m. Colectoarele şi distribuitoarele radiatoarelor realizate din astfel de elemente trebuie să fie paralele, abaterea admisă fiind de 1.5 mm la 1 m. Masca pentru aceste tipuri de radiatoare trebuie fixată pe ţeavă verticală în parte prin puncte de sudură sau şuruburi.

1.3. Asigurarea suprafeţe-lor contra coroziunii

1.3. Elementele de radiator trebuie grunduite continuu cu un grund anticorosiv rezistent la 15° C, de preferinţă prin scufundare şi apoi uscare în cuptor. Suprafeţele exterioare ale corpului de încălzire se acoperă cu un strat continuu de vopsea de email de culoare deschisă.

Siguranţă în exploatare

2.1. Asigurarea adaptării în utilizare

2.1. Prin construcţie şi montaj se va asigura uşurinţa de intervenţie pentru manevre, control, înlocuire elementele componente, întreţinere. Se va avea în vederea o concepţie elastică de realizare a corpurilor de încălzire. asigurându-se posibilitatea de modificare facilă a numărului de elemenţi.

2.2. Asigurarea etanşeită-ţii pentru îmbinările de-montabile

2.2. După ambalare suprafeţele de etanşare în contact trebuie să fie centrate una faţă de cealaltă, abaterea admisibilă fiind de maxim 1 mm. În jurul fiecărui orificiu de asamblare, elementele de radiator turnate trebuie să aibă o suprafaţă inelară plană de etanşare, a cărei lăţime trrebuie să fie de minimum 5 mm.

2.3. Asigurarea etanşeită-ţii la presiune hidraulică

2.3. Asamblările nedemontabile, cele demontabile şi garniturile aferente acestora trebuie să asigure etanşeitatea circuitelor de fluid în condiţii nomale de funcţionare a corpului de încălzire. Corpul de încălzire trebuie să reziste, fără a suferi deformaţii permanente sau pierderi de etanşeitate, la o presiune de probă a cărei valoare se stabileşte în funcţie de presiunea maximă de utilizare declarată de constructor. Presiunea de probă nu poate fi mai mică de 600 kPa (bar. Proba se face timp de 10 minute cu apă rece şi curată.

2.4. Asigurarea securităţii utilizatorului

2.4. Prin concepţie şi construcţie se va urmări calitatea suprafeţelor accesibile pentru asigurarea confortului mecanic la atingere, precum şi manevrabilitatea organelor de comandă. Astfel suprafeţele de radiator trebuie să fie netede fără bavuri, proeminenţe sau muchii ascuţite.

Siguranţă la foc

3.1. Asigurarea împotriva declanşării incendiilor

3.1. La montarea corpurilor de încălzire se vor respecta instrucţiunile normativului I 13 în ceea ce priveşte distanţele minime dintre acestea şi elementele de construcţie sau între acestea şi masca nişei în care sunt montate (dacă este cazul). În ceea ce priveşte distanţele minime dintre corpurile de încălzire şi elementele instalaţiei electrice se vor respecta prevederile normativului I 7. În ceea ce priveşte distanţele minime dintre corpurile de încălzire şi elementele instalaţiei de gaze naturale se vor respecta prevederile normativului I 6.

Observaţie: Corpul de încălzire propriu-zis este realizat din materiale incombustibile (fontă, oţel, aluminiu).

Igienă, sănătate şi

mediu înconjurător

4.1. Asigurarea sănătăţii oamenilor

4.1. Corpul de încălzire nu trebuie să prezinte nici un fel de pericol pentru sănătatea oamenilor şi nici să nu se constituie în factor de poluare a mediului ambiant. Nici una din componentele materialelor din care este construit corpul de încălzire sau accesoriile sale nu trebuie să fie radioactive sau toxice.

 

4.2. Asigurarea protecţiei mediului înconjurător

4.2. Construcţia şi montarea corpurilor de încălzire trebuie astfel realizată încât să se asigure posibilităţi de curăţire şi întreţinere

uşoară. Se vor lua măsuri de curăţire a corpurilor de încălzire de către utilizator. În cazul amplasării acestora în încăperi cu mult praf în suspensie în aer, avându-se în vedere că depunerea şi calcifierea acestora pe suprafaţa încălzitoare este însoţită de degajări de noxe şi mirosuri neplăcute. Se vor lua măsuri de umidificare a aerului interior, dacă umiditatea relativă a acestuia scade sub valorile prescrise (cca.30%).

Protecţia împotriva

zgomotului*)

5.1. Asigurarea împotriva zgomotului

5.1. Corpul de încălzire trebuie astfel conceput şi construit încât zgomotul generat de curgerea fluidului de lucru prin el, perceput de personalul de exploatare sau transmis spre încăperile adiacente prin fundaţie sau prin conductele de transport să nu dăuneze sănătăţii şi nici să nu împiedice repaosul sau lucrul în condiţii acceptabile. Nivelul maxim admis echivalent de zgomot interior este de 35 dB în apartamente şi 45 dB în birouri.

Economie de energie*)

6.1. Asigurarea unor con-sumuri minime de energie înglobată

6.1. Materialele şi procedeele de execuţie şi prindere ale elementelor componente ale corpurilor de încălzire trebuie astfel conceput încât punerea lor în practică să necesite un consum de energie înglobată cât mai mic, în paralel cu respectarea parametrilor calitativi şi cantitativi impuşi (rezistenţă mecanică şi transfer scontat).

6.2. Asigurarea unor con-sumuri minime de energie în exploatare

6.2. Trecerea agentului termic prin corpul de încălzire presupune un consum de energie pentru pomparea fluidului care trebuie să fie cât mai redusă. Prin concepţia realizării circulaţiei agentului termic în interiorul corpului de încălzire, se va limita rezistenţa locală pe care acesta o introduce în circuit. Un coeficient de rezistenţă locală de 2,5-3 este considerat ca economic. Se recomandă utilizarea robineţilor de radiator cu dublu reglaj sau termostaţi pentru reglarea convenabilă a debitului de agent termic în funcţie de necesităţi.

6.3. Asigurarea realizării parametrilor termici

6.3. Printr-o montare a racordurilor în pantă continuu ascendentă sau prin montarea unui ventil de dezaerisire, trebuie evitată formarea pungilor de aer. În cazul unui conţinut ridicat de suspensii în agentul termic folosit, se impune curăţarea periodică a corpului de încălzire. Fantele măştii (dacă este cazul trebuie să fie libere neastupate cu impurităţi, nedeformate, neprinse accidental prin suduri.

Transport, montare şi

energie

7.1. Asigurarea menţinerii calităţii produsului în tim-pul depozitării şi transpor-tului

7.1. Corpurile de încălzire vor fi astfel concepute încât să permită livrarea pe module componente, asigurându-se facilităţi de montaj. Orificiile corpurilor se vor proteja cu vaselină tehnică şi dopuri din lemn sau alte materiale. De asemenea filetele dopurilor şi reducţiilor se protejează cu vaselină tehnică. Transportul se va realiza numai cu mijloace mecanice astfel încât să nu se producă deteriorări. Depozitarea se va face la adăpost de intemperii, agenţi corosivi sau intervenţii accidentale necalificate.

 5.5.1. Verificări pentru certificarea de conformitate5.5.1.1. Verificarea aspectului

Verificarea privind aspectul corpurilor de încălzire se face cu ochiul liber în conformitate cu STAS 1676 respectiv STAS 12908. Se va urmări să nu existe defecte majore de fabricaţie, bavuri şi muchii tăietoare, goluri şi incluziuni a unor materiale străine în materialul de bază. Vopseaua trebuie să fie aplicată corespunzător pe întreaga suprafaţă şi să nu existe exfolieri. Verificarea porozităţii şi aderenţei peliculei de vopsea se face conform STAS 3662. Verificarea rezistenţei peliculei de vopsea la acţiunea căldurii se face conform STAS 8009.5.5.1.2. Verificarea dimensiunilorVerificarea dimensiunilor se realizează cu instrumente obişnuite de măsurat. Abaterile dimensionale trebuie să se înscrie în limitele precizate în standardele 1676 şi respectiv 12908.5.5.1.3. Verificarea masei gol şi plin cu apăVerificarea masei se face prin cântărire cu precizia de minim 1%. Abaterile acceptate trebuie să se înscrie în limitele precizate de standardele de mai sus.5.5.1.4. Verificarea etanşeităţii şi a rezistenţei la presiune hidraulicăProba se face conform STAS 1676 pentru corpurile de încălzire din fontă şi conform STAS 12908 pentru convectoradiatoarele-panou, ridicând treptat cu ajutorul unei pompe de mână presiunea interioară până la valoarea specificată în standard şi menţinând această presiune câteva minute (specificate în STAS), timp în care nu trebuie să apară pierderi de lichid. Proba se face cu apă rece.5.5.1.5. Verificarea puterii termiceProba se face prin metoda încercării în cameră închisă, răcită cu aer, conform STAS 11247/2. Încercarea se poate face atât în vederea verificării puterii termice garantate de producător în condiţii nominale cât şi pentru determinarea variaţiei puterii termice în funcţie de parametrii agentului termic sau în funcţie de diferite condiţii de montare şi racordare.5.5.1.6. Verificarea pierderii de sarcinăProba se face conform STAS 11247/3 pentru diferite moduri de racordare ale corpului de încălzire în instalaţie, la un acelaşi domeniu de debite. Încercarea are ca scop ridicarea unei caracteristici = f(Re) pentru situaţiile următoare: corpul de încălzire împreună cu conductele de racordare ( 1) şi conductele de racordare montate în prelungire, fără corpul de încălzire ( 2). Coeficientul rezistenţei locale al corpului de încălzire se calculează şi se reprezintă grafic ca diferenţă ( 2- 1).5.6. Armături montate pe conducte şi la corpurile de încălzireArmăturile sunt echipamente auxiliare utilizate în instalaţii termice pentru distribuţie, separare şi reglare. Armăturile utilizate în instalaţii sunt:Robinete cu ventilRobinetele de închidere cu ventil sunt armături la care direcţia deplasării organului de închidere coincide cu direcţia de curgere a fluidului. Acestea sunt executate din fontă sau oţel şi trebuie să respecte caracteristicile prevăzute în STAS 1181/87. Condiţiile de lucru precizate în standardul menţionat sunt Tmax = 570 C pmax = 16 bar; Robinetele cu ventil se utilizează în special la apă caldă şi aburi la conducte cu diametrul nominal mai mic sau egal cu 100 mm şi se clasifică după următoarele criterii:După funcţiunea îndeplinită în instalaţie

- reţinere;

- închidere.

După construcţia corpului

- drept;

- de colţ;

- înclinat.

După elementele de racordare ele se clasifică în:

- robinete cu flanşe;

- robinete cu capete pentru sudare;

- robinete cu mufe filetate;

- robinete cu mufe soclu.

În funcţie de construcţia ventilului ele se clasifică după cum urmează:

- cu ventil plan;

- cu ventil sferic;

- cu ventil conic;

- cu ventil de descărcare a presiunii.

Iar după tipul de etanşare ele sunt:

- cu inele de etanşare montate prin presare, înşurubare, turnare, fretare;

- cu inele de etanşare încărcate prin sudare.

Robinete cu ventil cu trei căiRobinetele cu trei căi sunt executate din oţel şi trebuie să respecte caracteristicile prevăzute în STAS 10400/7-86. Condiţiile de lucru precizate în standardul menţionat sunt Tmax = 500 C pmax = 40 bar;După funcţiunea îndeplinită în instalaţie

- de amestecare;

- de divizare.

După construcţia corpului

- cu capac simplu;

- cu capac cu nervuri de răcire;

- cu capac cu burduf de etanşare.

După dispunerea racordurilor

- cu planul axelor racordurilor conţinând şi axa tijei ventilului;

- cu planul axelor racordurilor perpendicular pe axa tijei ventilului.

Robinete cu sertarRobinetele de închidere cu sertar sunt armături la care direcţia deplasării organului de închidere este perpendiculară pe direcţia curgere a fluidului. Acestea sunt executate din fontă sau oţel turnat şi trebuie să respecte caracteristicile prevăzute în STAS 1180/90. Condiţiile de lucru precizate în standardul menţionat sunt Tmax = 530 C pmax = 16 bar şi 25 bar. De regulă se execută cu diametre nominale de la 25 mm până la 120 mm. Acestea se clasifică după următoarele criterii:

Forma sertarului

- pană;

- paralelă.

După felul tijei

- ascendentă;

- neascendentă.

După elementele de racordare la conductă

- cu flanşe;

- cu capete pentru sudare.

După forma orificiului de trecere a fluidului

- cu orificiu cilindric;

- cu orificiu cu strangulare.

Robinete cu cepRobinetele cu cep sunt armături la care organul de închidere execută o mişcare de rotaţie în jurul axei perpendiculare pe direcţia de curgere a fluidului. Acestea sunt executate din fontă sau bronz şi trebuie să respecte caracteristicile prevăzute în STAS 1601/80 având condiţiile de lucru Tmax = 225 C pmax 16 bar. De regulă se execută cu diametre nominale de la 10 mm până la 500 mm şi se pot clasifica funcţie de următoarele criterii:Poziţia cepului

- cu cep obişnuit;

- cu cep inversat.

Modul de etanşare a părţii superioare

- fără presgarnitură;

- cu capac şi presgarnitură.

Elementele de racordare la conductă sau construcţia capetelor

- cu flanşe;

- cu mufe filetate;

- cu flanşă şi gură de scurgere;

- cu mufă şi gură de scurgere.

După materialul din care este executat cepul

- fontă;

- bronz;

- alamă.

După felul de asigurare a etanşeităţii corpului

- fără ungere;

- cu ungere.

Robinetele cu clapăRobinetele de reţinere cu clapă sunt executate din fontă sau oţel şi trebuie să respecte caracteristicile prevăzute în STAS 8382/80. Condiţiile de lucru precizate în standardul menţionat sunt Tmax = 570 C pmax 25 bar. Acestea se clasifică după următoarele criterii:După elementele de racordare la conductă

- cu flanşe;

- cu capete pentru sudare.

După numărul organelor de reţinere

- cu o clapă;

- cu mai multe clape.

După modul de efectuare a cursei organului de reţinere

- cu cursă liberă;

- cu pârghie cu contragreutate;

- cu amortizor;

- cu pârghie cu contragreutate şi amortizor.

După construcţia capacului

- cu capac cu flanşă;

- cu capac cu autoetanşare;

- cu pârghie cu contragreutate;

- cu amortizor.

Robinete de reglaj montate pe corpul de încălzire

Prin robinetele de reglaj montate la corpurile de încălzire, se realizează reglajul cantitativ al instalaţiei în vederea obţinerii confortului termic, în condiţiile unui consum economic de energie termică. Reglarea cantitativă, se poate face manual cu robinete cu dublu reglaj sau automat cu robinete termostatice.Robinetele cu dublu reglaj, permit echilibrarea hidraulică a reţelei de distribuţie – prin reglajul primar – şi un al doilea reglaj manual la dispoziţia utilizatorului, în timp ce robinetele termostatice asigură reglarea automată şi continuă a debitului pentru ajustarea temperaturii interioare realizată în incintă, la valoarea prescrisă.În conformitate cu normele din România robinetele de reglaj trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de lucru:apăTmax = 120 C pmax = 10 bar; abur pmax = 2 bar. Tabelul 6

Cerinţe de calitate privind armăturile montate pe conducte sau la corpul de încălzire

Categorii de cerinţe

Definiţia cerinţei Criteriul de performanţă

Rezistenţă mecanică şi stabilitate

1.1. Asigurarea rezistenţei mecanice şi a stabilităţii prin respectarea abaterilor dimensionale.

1.1. Valorile abaterilor limită sunt prezentate în:

STAS 9143 pentru armături din instalaţii sanitare;STAS 7076 pentru armături din instalaţii termice;STAS 2553 pentru robinete de reglaj.

1.2. Asigurarea rezistenţei mecanice la manevrele brutale ce se produc în exploatare pentru menţi-nerea caracteristicilor func-ţionale ale armăturilor.

1.2. Armăturile nu trebuie să prezinte deformaţii permanente şi nici scăpări de apă la valoarea maximă a cuplului exercitat de 3 ori, asupra capetelor de manevră ale armăturii (valoarea cuplului: C = 5 Nm).

1.3. Asigurarea rezistenţei la presiune hidraulică interioară.

1.3. Valoarea presiunii hidraulice de încercare este de 1.5 x Pregim.

1.4. Piesele principalelor componente nu trebuie să aibă defecte care să afecteze rezistenţa, pro-ducând spargeri sau de-formaţii permanente ale armăturilor.

1.4. Piesele turnate, forjate, matriţate sau sudate trebuie să fie fără defecte – goluri, crăpături, fisuri, stratificări, incluziuni nemetalice etc.

1.5. Asigurarea unei durate minime de serviciu a armăturilor (durata de viaţă în care armăturile îşi păstrează în condiţii normale de exploatare

1.5. Valorile (performanţele) pe care trebuie să le realizeze la verificări sunt precizate în:

STAS 9143 pentru armături din instalaţii sanitare;STAS 7076 pentru armături din instalaţii termice;STAS 2553 pentru robinete de reglaj.

performanţele iniţiale).

1.6. Asigurarea anduranţei armăturilor, la manevrări repetate care trebuie să satisfacă cerinţele privind fiabilitatea.

1.6. După efectuarea numărului de cicluri stabilit pentru fiecare încercare, armăturile trebuie să satisfacă condiţiile privind rezistenţa la presiune hidraulică şi etanşeitate; să nu prezinte deteriorări; să nu prezinte uzură.

Valorile recomandate sunt precizate în STAS 9143, 7076 şi 2553. Armăturile supuse la 70000 cicluri trebuie să satisfacă condiţiile privind încercarea la presiune hidraulică şi etanşeitate:

- armăturile tijă-ventil şi tijă-capac nu trebuie să prezinte deteriorări după ce au fost supuse la 200000 cicluri;

- piesele mobile ale inversorului bateriilor amestecătoare, după ce au fost supuse la un număr de 30000 cicluri, trebuie să satisfacă condiţiile de etanşeitate.

1.7. Asigurarea împotriva coroziunii a suprafeţelor interioare şi exterioare ale armăturilor

1.7. Suprafeţele interioare şi exterioare ale armăturilor trebuie protejate anticorosiv cu materiale care trebuie protejate anticorosiv cu materiale care trebuie să reziste la solicitările mecanice, termice şi chimice la care vor fi supuse şi să nu modifice proprietăţile fizico-chimice ale fluidului vehiculat.

Siguranţă în exploatare

2.1. Asigurarea securităţii utilizatorilor faţă de even-tualele răniri, arsuri, etc. la contactul cu suprafeţele accesibile ale armăturilor, prin limitarea temperaturii maxime a părţilor calde.

2.1. Valorile limită ale temperaturii părţilor calde: t L 45° C.

2.2. Asigurarea rolului funcţional pentru a evita înţepenirea, griparea armăturilor.

2.2. Componentele mobile ale armăturilor trebuie să fie astfel executate încât să aibă o funcţionare liniară şi uşoară. Forma organului de manevră trebuie să permită o priză bună a piesei fără a fi necesară o forţă suplimentară în acţiune.

2.3. Asigurarea etanşeită-ţii prin modul de execuţie al pieselor turnate.

2.3. Nu sunt admise defecte de turnare.

2.4. Asigurarea etanşeită-ţii prin realizarea îmbinări-lor cu garnituri.

2.4. Materialul din care se execută garnitura ventilului de la capetele pentru armături trebuie să reziste la acţiunea apei fierbinţi la temperatura de fierbere.

2.5. Pentru etanşeitatea 2.5. Presiunea de încercarea de 1.5 x P regim dar nu mai mică de

la presiune hidraulică, venti-lele robinetelor aflate în poziţia închis trebuie să asigure etanşeitatea în condiţiile de încercare, la presiune hidraulică.

600 kPa (6bar).

2.6. Asigurarea posibilităţii de intervenţie pentru manevre, control, înlocuire elemente componente, întreţinere.

2.6. Se va specifica de către producător modul de integrare în construcţie şi posibilităţi de amplasare.

2.7. Asigurarea capacităţii minime de curgere.

2.7. Debitele minime sunt prevăzute în standardele de dimensiuni.

2.8. Asigurarea calităţii suprafeţelor accesibile, pentru asigurarea con-fortului mecanic la atin-gere, precum şi mane-vrabilitatea organelor de comandă.

2.8. Clasa de calitate a suprafeţelor exterioare este specificată în standardele de dimensiuni sau documentaţia tehnică a produsului.

Siguranţă la foc

3.1. Nu fac obiectul unor cerinţe particulare de cali-tate în caz de incendiu.

Observaţie: Armăturile propriu-zise sunt incombustibile. În cazul în care roata de manevră este din material plastic acesta se poate asimila ca fiind din clasa C1 de combustibilitate.

Igienă, sănătate şi

mediu înconjurător*)

4.1. Armăturile nu trebuie să prezinte nici un pericol pentru sănătatea oamenilor sau a mediului înconjurător, prin modificarea calităţii apei menajere.

4.1. Stratul de protecţie interioară nu trebuie să fie solubil în apă şi trebuie să nu transmită apei nici un gust sau miros. Materialele utilizate nu trebuie să fie radioactive sau toxice. Ele trebuie avizate sanitar.

4.2. Asigurarea potabilităţii apei calde de consum.

4.2. Contaminarea cu substanţe nocive (toxice) a apei provine din contactul cu pereţii armăturilor. De aceea se recomandă execuţia armăturilor din materiale care în contact cu apa nu schimbă calitatea acesteia: alamă, fontă emailată, oţel.

4.3. Forma constructivă a armăturilor trebuie să permită curăţirea fără dificultate a suprafeţelor exterioare după montarea

4.3. Pentru suprafeţele exterioare se recomandă alegerea unor forme rotunjite, lipsite pe cât posibil de unghiuri ascuţite care îngreunează curăţirea.

în poziţia normală de exploatare.

Protecţia împotriva zgomotului*)

5.1. Asigurarea nivelului minim de zgomot produs de armături.

5.1. Se impune asigurarea caracteristicii funcţionale debit-presiune a armăturii.

Armăturile trebuie astfel concepute şi construite încât zgomotul generat de curgerea fluidului de lucru prin el, perceput de personalul de exploatare sau transmis spre încăperile adiacente prin fundaţie sau prin conductele de transport să nu dăuneze sănătăţii şi nici să nu împiedice repaosul sau lucrul în condiţii acceptabile.

Nivelul de zgomot în funcţionare nu trebuie să depăşească cu mai mult de 5 dB nivelul care se obţine când instalaţia nu funcţionează în cazul armăturilor de reglaj şi 35 dB în cazul celorlalte tipuri de armături.

Economie de energie*)

6.1. Realizarea unor armături de alimentare cu apă caldă a obiectelor sanitare cu consum economic mic.

6.1. Realizarea la presiunile minime de utilizare a debitelor specifice de apă rece şi caldă conform STAS 1478. Armăturile trebuie să permită un reglaj cantitativ economic al debitului de apă, conform unor curbe de regalj debit-presiune corespunzătoare fiecărui tip de armături, precizat în prospecte sau cataloage.

Transport, montare şi depozitare

7.1. Asigurarea menţinerii calităţii produsului în timpul depozitării şi trans-portului.

7.1. În vederea transportului şi depozitării, suprafeţele exterioare ale armăturilor vor fi asigurate cu un strat de substanţă protectoare după ce au fost perfect curăţate şi uscate în prealabil. Acest strat protector trebuie să fie compatibil cu agentul pompat; în particular trebuie avut grijă ca transformările chimice ce pot avea loc să nu împiedice buna funcţionare a garniturilor mecanice. Suprafeţele interioare în cazul armăturilor utilizate în instalaţia de preparare apă caldă de consum vor fi protejate cu substanţe avizate de Ministerul Sănătăţii. Organele de obturare şi suprafeţele prelucrate care nu au acoperire anticorosive se protejează prin acoperire cu un strat de vaselină tehnică. Armăturile se livrează cu organul de obturare în stare închisă. Suprafeţele de etanşare ale flanşelor, filetate exterior şi orificiile armăturilor trebuie acoperite sau astupate cu plăcuţe bine fixate. Armăturile se livrează ambalate sau neambalate funcţie de tipul şi destinaţia lor. Roţile de manevră se demontează pentru transport şi se pot livra separat.

 5.6.1. Verificări pentru certificarea de conformitate a armăturilor de separare şi distribuţie montate pe conducte5.6.1.1. Verificarea aspectuluiVerificarea privind aspectul armăturilor se face cu ochiul liber. Se va urmări să nu existe defecte majore de fabricaţie, bavuri şi muchii tăietoare, goluri şi incluziuni a unor materiale străine în materialul de bază. Vopseaua trebuie să fie aplicată corespunzător pe întreaga suprafaţă şi să nu existe exfolieri.5.6.1.2. Verificarea dimensiunilorVerificarea dimensiunilor se face cu aparate universale de măsurat, şublere şi calibre cu o precizie de 0.05 mm. Dimensiunile trebuie să se înscrie în toleranţe admise, precizate de producător.5.6.1.3. Proba de rezistenţă la presiuneÎn cadrul probei se verifică rezistenţa şi compactitatea materialului corpului şi a capacului armăturii.

Presiunea de încercare conform STAS 2250-73; Încercarea de rezistenţă se face cu apă rece.

5.6.1.4. Proba de etanşeitate la presiuneÎn cadrul probei se verifică etanşeitatea îmbinărilor prevăzute cu garnituri, a presgarniturii, a dispozitivului de etanşare superioară (când acesta există) a organului de obturare în conformitate cu STAS 9154/80.

Încercarea se face asupra armăturii complet asamblate; La robinetele cu sens de scurgere marcat, după aducerea organului de obturare în poziţia de

închidere, prin manevrare manuală se exercită presiunea pe o parte a organului de obturare, de regulă în sensul de curgere pentru robinetele de închidere şi în sens contrar curgerii pentru cele de reţinere.

La armăturile fără marcaj, organul de obturare se aduce pe rând în fiecare poziţie de închidere, iar presiunea se aplică succesiv pe fiecare parte a organului de obturare; de fiecare dată.5.6.1.5. Încercarea de funcţionare în golLa încercarea de funcţionare în gol a armăturilor, se constată dacă armăturile îşi îndeplinesc corect rolul funcţional, dacă organele lor funcţionează corespunzător şi nu se grupează sau se înţepenesc în timpul încercării prin 1...3 manevre. Încercarea se execută în conformitate cu STAS 9154/80.5.6.1.6. Încercarea cu aburLa încercarea cu abur se verifică compactitatea materialului, etanşeitatea organului de obturare, etanşeitatea îmbinărilor şi a presgarniturii precum şi funcţionarea. Presiunea şi temperatura aburului şi metodele de încercare vor fi conform documentaţiei tehnice de produs.5.6.1.7. Verificarea caracteristicii hidrauliceVerificarea se realizează pe un stand de măsură conform fig. 1 Linia de măsură trebuie să aibă un diametru interior practic identic cu diametrele interioare ale orificiilor de intrare şi ieşire ale apei din şi în armătură.Secţiunile de măsurare a presiunii sunt situate astfel:- 5 D în amontele armăturii: secţiunea I- 10 D în avalul armăturii: secţiunea IIPe circuitul de măsură este dispus un sistem de măsurare a debitului (rotametru). Fluidul utilizat este apa curată cu temperatura între 5 şi 50 C.Se măsoară şi se notează p, pierderea de presiune rezultată din pierderea de presiune pe armătură p la care se adaugă pierderea corespunzătoare pe porţiunea de conductă l = l1 + l2 notată p2.Se măsoară p2 eliminând armătura din circuit.Rezultă pierderea de presiune pe armătură p = p1 - p2

Se defineşte coeficientul de debit Kv – coeficientul exprimat prin numărul de m3/h de apă ce trece prin armătură, creând o pierdere de presiune de 1 bar.

unde qv m3/h p bar Se admit abateri de maxim 10% faţă de valoarea declarată de producător.5.6.2. Verificări pentru certificarea de conformitate a armături1lor de reglajVerificarea aspectului şi verificarea dimensiunilor se realizează similar cu cele de la armăturile de separare şi distribuţie.5.6.2.1. Încercarea de funcţionareÎncercarea de funcţionare se face executând închiderea şi deschiderea robinetului cu mâna liberă. Funcţionarea trebuie să fie lină fără împiedicări, iar manevrarea trebuie să fie uşoară la un efort obişnuit.5.6.2.2. Verificarea robinetului la încovoiereÎncercarea este executată conform figurii 2. Se strânge piuliţa racordului spre radiator cu cuplul de strângere ales din tabelul de mai jos. Se aplică perpendicular pe axa sa, timp de 30 de secunde, la capătul ţevii o forţă F, provocând un moment de încovoiere conform tabelului de mai jos.La sfârşitul încercării, se verifică etanşeitatea, fără a se ţine cont de eventualele deformaţii permanente.Momente de încovoiere pentru încercarea robinetelor

Diametrul nominal Dimensiunea filetului

Momente de încovoiere Nm

racorduri din ţevi de alamă de 15 mm

 20

Dn8 1/4 80

DN10 3/8 100

DN15 1/2 120

DN20 3/4 180

DN25 1 220

5.6.2.3. Proba de etanşeitate la presiuneÎn cadrul probei se verifică etanşeitatea îmbinărilor prevăzute cu garnituri, a presgarniturii, a dispozitivului de etanşare superioară (când acesta există) a organului de obturare.* Încercarea se face asupra robineţilor cu dublu reglaj complet asamblaţi (inclusiv racordurile). Încercarea se face cu apă rece la presiunea de 10 bar, asupra robinetului "închis". Apa va acţiona dinspre racordarea cu conducta de alimentare, celălalt capăt fiind în legătură cu atmosfera. Se admit scăpări de apă prin organul de închidere conform STAS 2553 cap. 4.5.6.2.4. Proba de etanşeitate cu aer sub apăProba se execută asupra robinetului montat mai puţin rozeta, racordul, garnitura racordului şi piuliţa racordului la o presiune de aer de 2.5 bar. În timpul probei robinetul este "închis". Încercarea se execută în două faze şi anume:Faza I Aerul se introduce prin orificiul de ieşire. Se menţine sub presiune timp de 15’’. În timpul încercării nu se admit scăpări de aer spre exterior prin pereţii pieselor pe la cutia de etanşare a tijei şi prin zona de etanşare cu garnitură dinspre corp şi capac.Faza II Aerul se introduce prin orificiul de sub ventil. Se menţine timp de 15’’. Nu se admit scurgeri de aer spre exterior prin pereţii corpului şi nici pe la etanşarea ventilului pe scaun.5.6.2.5. Verificarea curbelor caracteristiceVerificarea curbelor caracteristice privind variaţia debitului în funcţie de diferite căderi de presiune, se execută la deschiderile maxime corespunzătoare a minim trei trepte de reglaj, prima şi ultima treaptă intermediară. Verificarea se execută conform STAS 2553.5.6.2.6. Încercări pentru verificarea nivelurilor de zgomotPrincipiul metodei constă în măsurarea într-o cameră de măsurare, a nivelului de zgomot produs de armătura care se încearcă şi transmis printr-o conductă fixată la un element de construcţie (peretele camerei de măsurare).Nivelul de zgomot măsurat este cel radiat de elementele de construcţie (perete) al camerei de măsurare, care intră în vibraţie datorită zgomotului produs de conducta de măsurare fixată pe acesta, la extremitatea căreia este fixat robinetul prin intermediul unei piese de racordare. Încercarea se realizează în conformitate cu STAS 10968.5.7. Conducte din ţevi, tuburi şi fitinguriConductele care asigură circulaţia apei sunt realizate din ţevi, tuburi şi fitinguri sau piese de îmbinare.

Conductele se clasifică după următoarele criterii:a) Funcţie de material:

- oţel;

- oţel zincat;

- fontă de presiune;

- fontă de scurgere;

- plumb de presiune;

- plumb de scurgere;

- cupru;

- materiale plastice (policlorură de vinil neplastifiată, policlorură de vinil clorurată, polipropilenă, polibutenă, acrilo-butadienă-stiren, poliesteri armaţi cu fibră de sticlă).

b) Funcţie de domeniul de utilizare:

- conducte pentru instalaţia de încălzire;

- conducte pentru alimentare cu apă;

- conducte pentru canalizare.

c) Funcţie de parametrii de utilizare – presiunea nominală de exploatare:

- pentru Pn 0.5 bar

- pentru Pn 2.5 bar;

- pentru Pn 4 bar;

- pentru Pn 6 bar;

- pentru Pn 10 bar;

- pentru Pn 16 bar;

d) Funcţie de poziţia de amplasare:

- conducte montate aparent;

- conducte înglobate în elementele de construcţie;

- conducte montate în pământ;

- conducte montate în canale vizitabile sau nevizitabile.

Ţevile din oţel pentru instalaţii de încălzire se îmbină prin sudură sau prin înfiletare, prin intermediul fitingurilor din fontă maleabilă.Ţevile din oţel zincat pentru instalaţiile sanitare se îmbină prin înfiletare prin intermediul fitingurilor din fontă maleabilă, de asemenea zincate, STAS 838 (exemplu: mufe, reducţii, coturi, teuri, nipluri etc.).Ţevile din plumb de presiune se pot utiliza în interiorul clădirilor numai pentru legături la obiectele sanitare, la branşamente şi la racordurile între căminul contorului de apă şi instalaţia interioară propriu-zisă.La conductele de apă caldă se utilizează ţevile de plumb numai la legăturile cu obiectele sanitare.Îmbinarea ţevilor din plumb de presiune între ele se face prin lipire cu aliaj de cositor pentru lipit (67% cositor şi 33% plumb) sau cu fitinguri speciale.Îmbinarea ţevilor din plumb de scurgere cu tuburile din fontă de scurgere se realizează prin intermediul unui ştuţ din alamă sau cupru.Tuburile şi piesele de îmbinare din fontă de presiune pentru executarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă (din subsoluri) se îmbină între ele prin flanşe.Tuburile din fontă de scurgere se îmbină între ele prin introducerea capătului drept al unui tub în mufa celuilalt tub, de acelaşi diametru.La execuţia instalaţiilor de încălzire şi de alimentare cu apă rece şi caldă se utilizează şi ţevile şi fitingurile din cupru cu tehnologia de îmbinare prin lipire.Se produc ţevi de cupru în 41 de tipodimensiuni în următoarea gamă:- diametre între 6 şi 108 mm;- grosimi de perete între 1 şi 2.5 mm;- material de tipul moale, semidur şi dur;Se produc fitinguri de cupru în 113 variante şi peste 270 de tipodimensiuni care acoperă practic necesităţile de fitinguri pentru realizarea unei instalaţii.Îmbinarea dintre ţevi şi fitinguri din cupru se realizează prin tehnologia de lipire cu material de adaos (Silox 260 pentru lipituri moi şi Electrod 4003 pentru lipituri tari).Conductele din material plastic utilizate în instalaţiile interioare de încălzire şi sanitare sunt ţevile din PVC tip G, (pentru alimentare cu apă, rezistente la presiunea de regim de 6 şi 10 bar, tip U, (pentru canalizare, rezistente la presiunea de regim de 0.5 şi 2.5 bar), tip M (pentru colectarea apelor meteorice, rezistente la presiunea de regim de 4 şi 6 bar), ţevi din polipropilenă, PP, ţevi din polietilenă de înaltă densitate, PEid.Pentru îmbinarea produselor din materiale plastice se practică următoarele sistemeLipire cu adezivi

- lipire cu calibrare (adezivi de tip slabi): PVC;

- lipire fără calibrare (adezivi de tip forte): PVC;

Sudură în trei variante (cap la cap, polifuziune, electrofuziune): PP, PEid, PE multistrat, PP multristrat;Etanşări cu mufe şi garnituri de cauciuc: PVC, PE şi PP;Fitinguri cu etanşare prin presiunea exercitată pe peretele ţevii: PE şi PP.În domeniul instalaţiilor interioare se disting două tipuri de îmbinări ale ţevilor, fitingurilor şi armăturilor din materiale plastice:

- îmbinări nedemontabile;

- îmbinări demontabile.

Îmbinările nedemontabile sunt în general realizare prin lipire sau sudură.Îmbinările demontabile se realizează între piese de acelaşi tip de material prevăzute, în general cu filete (piese de tip olandez, mufe şi nipluri cu filet, capete cu flanşe etc.).Îmbinările demontabile se realizează şi cu fitinguri speciale cu etanşare obţinută cu mufă şi garnituri de cauciuc sau prin presare pe peretele exterior al ţevii. Tabelul 7

ŢEVI, TUBURI ŞI FITINGURI METALICE

Nr. crt.

Categoria cerinţei

Definiţia cerinţei Criterii de performanţă

1 Rezistenţa mecanică la stabilitate*)

1.1. Respectarea abaterilor dimensionale (la diametru exterior şi la grosimea peretelui)

1.1. Valorile abaterilor limită admise sunt prezentate în standardele: 403; 523; 671; 838; 1650 şi 7656.

1.2. Asigurarea toleranţelor admise privind ovalitatea şi excentricitatea ţevilor

1.2. Ovalitatea şi excentricitatea ţevilor din oţel sunt limitate la 0.8 din toleranţa la grosimea peretelui respectiv la diametrul exterior.

Ovalitatea ţevilor din plumb nu trebuie să depăşească valorile din tabelul 3, STAS 671.

Abaterea de coaxialitate între axa filetului şi axa teoretică a fitingurilor din fontă maleabilă trebuie să fie maximum 1° (STAS 838).

1.3. Respectarea abaterilor la rectiliniaritate sau a săgeţii admisibile.

1.3. Valorile abaterilor la rectiliniaritate, exprimate în mm/m sunt:

- pentru ţevi din oţel cu grosimea peretelui de până la 20 mm, max. 1.5;

- pentru ţevi din oţel cu grosimea peretelui de 21 ¸ 30 mm, max 2;

- pentru ţevi din oţel cu grosimea peretelui peste 31 mm, max.4.

La tuburile din fontă valoarea săgeţii admise nu trebuie să depăşească 1,25 din lungimea tubului.

La ţevile din cupru săgeata pe o lungime de 1 m, nu trebuie să depăşească:

- 10 mm, pentru ţevile cu: De = 10 mm;

- 3 mm, pentru ţevile cu: 10< De < 50 mm;

- 5 mm, pentru ţevile cu: De < 60 mm.

1.4. Asigurarea rezistenţei mecanice şi a stabilităţii prin realizarea îmbinărilor sudate la ţevile din oţel sudate longitudinal.

1.4. Îmbinările sudate trebuie să fie compacte şi continui, fără nepătrunderi, fisuri sau alte defecte care să reducă rezistenţa îmbinării sudate sub cea a metalului de bază.

1.5. Materialul din care se execută produsele trebuie să asigure rezistenţa mecanică şi stabilitatea.

1.5. Duritatea produselor din fontă trebuie să fie de cca. 215 unităţi Brinell.

1.6. Asigurarea rezistenţei mecanice a ţevilor metalice la eforturile mecanice ce se produc în exploatare.

1.6. Valoarea limită a forţelor care să nu producă deteriorări (ruperea, pierderea etanşeităţii, debitelor permanente) este de 3 1000 N.

1.7. La încercarea de rezistenţă la presiune hidraulică nu trebuie să apară deformaţii perma-nente sau scăpări de lichid de-a lungul ţevii.

1.7. Valorile presiunii hidraulice de încercare: 1.5 x Pn (dar nu mai mică de 6 bar).

1.8. Asigurarea rezistenţei mecanice a ţevilor la vari-aţiile de temperatură ce se pot produce în exploatare.

1.8. Încercarea de rezistenţă a conductelor de apă caldă se face la presiunea de regim şi la temperatura de 45° C pe o perioadă de 60 de zile.

1.9. Asigurarea preluării dilatărilor termice ale ţevilor pentru o diferenţă maximă a temperaturii.

1.9. Valorile dilatărilor liniare admisibile pentru ţevile din diferite materiale sunt:

- ţevi din oţel: = 0.012 mm/moC;

- ţevi din cupru: = 0.017 mm/m°C;

- ţevi din plumb: = 0.0285 mm/m°C.

1.10. Asigurarea contra coroziunii a suprafeţelor interioare şi exterioare ale ţevilor, tuburilor şi fitingu-rilor.

1.10. Ţevile din oţel sunt zincate. Tuburile din fontă se protejează interior cu un strat protector anticorosiv. Acest strat trebuie să fie continuu, să se usuce repede, să fie aderent şi să nu se exfolieze. El trebuie să reziste pe durata de viaţă a tuburilor.

1.11. Asigurarea duratei de viaţă a ţevilor şi tuburilor prin care acestea îşi păs-trează în condiţii normale de exploatare performan-ţele iniţiale.

1.11. Durata de viaţă trebuie să fie de 50 de ani, în condiţii de protecţie la coroziune.

2. Siguranţă în exploatare*)

2.1. Ţevile, tuburile şi piesele de îmbinare trebuie să nu prezinte defecte care să dăuneze bunei comportări în exploatare.

2.1. Ţevile trebuie să nu prezinte fisuri, sulfuri, incluziuni nemetalice sau alte defecte vizibile cu ochiul liber. Pentru tuburi se admit defectele prezentate în STAS 1650 pct. 2.4.1.

2.2. Prelucrarea capetelor ţevilor trebuie să asigure etanşeitatea îmbinărilor.

2.2. a) Capetele ţevilor din oţel zincat vor fi tăiate perpendicular şi se vor curăţa de bavuri.

b) Valoarea abaterii admise, la tuburile din fontă: ± 5° .

2.3. Suprafeţele de etanşare ale flanşelor trebuie să asigure

2.3. Nu se admit nici un fel de defecte.

etanşeitatea.

2.4. Asigurarea etanşeităţii la apă la presiune hidraulică.

2.4. Valoarea presiunii de încercare la etanşeitate este: 1.5 x Pn (presiunea nominală) dar nu mai mică de 6 bar.

3. Siguranţa la foc*)

3.1. Asigurarea împotriva declanşării sau propagării incendiilor.

3.1. Ţevile, tuburile şi fitingurile metalice nu fac obiectul acestei cerinţe.

4. Igienă, sănătate şi protecţia mediului

înconjurător*)

4.1. Asigurarea calităţii necesare a apei potabile reci şi calde.

4.1. a) Suprafeţele interioare ale ţevilor să nu modifice calităţile de potabilitate ale apei.

b) La tuburile şi piesele de legătură din fontă, protecţia interioară nu trebuie să fie din materiale de bază de gudron metalurgic, de huilă sau asfalt natural.

c) Materialele să nu fie radioactive.

d) Materialele să fie acizate sanitar.

Filetele fitingurilor zincate se vor proteja cu un lac incolor rezistent la coroziune. Lacul folosit la protejarea filetelor fitingurilor trebuie să nu conţină nici un comportament solubil în apă sau dăunător sănătăţii şi să nu transmită apei gust, miros sau culoare. Lacul trebuie să aibă aviz sanitar.

5. Protecţia contra

zgomotului*)

5.1. Asigurarea împotriva zgomotului

5.1. Ţevile, tuburile şi fitingurile metalice nu fac obiectul acestei cerinţe.

6. Economia de energie, izolaţie

termică şi hidrofugă*)

6.1. Asigurarea unor consumuri minime de energie înglobată.

6.1. Consumul de energie utilizat la producerea ţevilor şi fitingurilor din metal este de circa 5 ori mai mare decât pentru producerea ţevilor şi fitingurilor din materiale plastice.

7. Transport, depozitare

7.1. Asigurarea menţinerii calităţii produselor în timpul transportului şi depozitării.

7.1. Ţevile din oţel sudate longitudinal, zincate, precum şi cele din fontă se livrează neambalate ţevilor filetate, capetele filetate se protejează împotriva coroziunii.

Ţevile de plumb cu diametre până la 65 x 7.5 mm se livrează în colaci.

Ţevile de cupru se transportă cu mijloace de transport acoperite.

Depozitarea ţevilor de cupru se face în spaţii închise, uscate, ferite de intemperii.

*) Cerinţe esenţiale Tabelul 8

ŢEVI ŞI FITINGURI DIN MATERIALE PLASTICE

Nr. crt.

Categoria cerinţei

Definiţia cerinţei Criterii de performanţă

1. Rezistenţa mecanică şi stabilitate*)

1.1. Respectarea abaterilor dimensionale (la diametre exterioare şi la grosimea pereţilor ţevilor).

1.1. Valorile abaterilor limită ale grosimilor pereţilor ţevilor sunt prezentate în SR ISO 161/1-95; SR ISO1167; SR ISO 3609/94; STAS 6675/8.

1.2. Suprafeţele ţevilor nu trebuie să aibă defecte. 1.2. Producerea ţevilor şi fitingurilor se va realiza pe instalaţii

performante; suprafeţele să fie netede, fără umflături, goluri, fisuri sau incluziuni de corpuri străine.

1.3. Respectarea toleranţe-lor la ovalizare.

1.3. Valorile toleranţelor la ovalizare sunt prezentate în tab. 5. STAS 6675/2.

1.4. Asigurarea rezistenţei mecanice a ţevilor din materiale plastice la şocurile termice ce se produc în exploatare.

1.4. Ţevile şi piesele de legătură încălzite la 150° C nu trebuie să prezinte nici o deschidere pe grosimea peretelui de-a lungul liniei de sudură.

1.5. La încercarea de rezistenţă la presiunea hi-draulică interioară nu trebuie să apară deformaţii, scăpări de apă sau scurgeri.

1.5. Presiunea de încercare; la temperatura de 20° C:

în care:

s – grosimea nominală a peretelui ţevii, în mm;

D – diametrul exterior al ţevii, în mm;

s - tensiunea de încercare, în Kgf/cm2.

1.6. Asigurarea rezistenţei mecanice a ţevilor şi fitingurilor din materiale plastice la presiunea maximă ce se poate produce în exploatare, care să nu producă ruperea sau deformarea permanentă a ţevii.

1.6. Valorile presiunilor maxime admisibile în exploatare sunt date în standardele de produs şi în standardele sau normele de verificare a caracteristicilor fizico-mecanice a ţevilor şi pieselor de îmbinare.

1.7. Asigurarea rezistenţei mecanice a ţevilor din materiale plastice la eforturi mecanice ce se produc în exploatare.

1.7. Forţa maximă de încovoiere aplicată la jumătatea distanţei între reazeme: 3 1000N.

1.8. Asigurarea rezistenţei mecanice a ţevilor la variaţiile de temperatură ce se pot produce în exploatare.

1.8. Temperaturile admisibile la ţevile din materiale plastice sunt funcţie de felul materialului plastic şi valorile presiunilor de utilizare.

1.9. Asigurarea preluării dilatărilor termice ale ţevilor pentru o diferenţă maximă a temperaturii.

1.9. Valorile dilatărilor liniare admisibile pentru ţevile din materiale plastice sunt:

- ţevi din PVC: = 0.08 mm/m° C;

- ţevi din PE: = 0.20 mm/m° C;

- ţevi din PP: = 0.16 mm/m° C.

1.10. Asigurarea contra coroziunii.

1.10. Materialele plastice au proprietăţi care le fac să se comporte bine la acţiunea agenţilor chimici.

1.11. Asigurarea duratei de viaţă a ţevilor şi fitingurilor prin care acestea îşi păstrează în condiţii normale de exploatare performanţele iniţiale.

1.11. Durata de viaţă trebuie să fie de 50 de ani.

2 Siguranţa în exploatare*)

2.1. Îmbinarea ţevilor şi fitingurilor trebuie să asi-gure funcţionalitatea insta-laţiei pe întreaga durată de viaţă a ţevilor.

2.1. Îmbinările se realizează:

- prin lipire cu folosire de adezivi de calitate;

- prin sudură cu utilizare de aparate de sudură performante.

2.2. Asigurarea rezistenţei la rupere în caz de şoc.

2.2. Ţevile din materiale plastice au elasticitate ridicată: 30% mai mare decât ţevile din oţel.

2.3. Asigurarea etanşeităţii ţevilor şi fitingurilor din materiale plastice (PVC).

2.3. La determinarea etanşeităţii, valoarea presiunii hidraulice interioare este de 25 N/cm2; nu trebuie să se producă pierderi de apă pe o durată de 15 secunde.

2.4. Asigurarea rezistenţei la uzură prin abraziune.

2.4. Ţevile din materiale plastice au rezistenţa la uzură prin abraziune de 4 ori mai mare decât cele din oţel.

3 Siguranţă la foc*)

3.1. Asigurarea limitei de rezistenţă la foc.

3.1. Limita de rezistenţă la foc trebuie să corespundă condiţiilor de inflamabilitate şi ardere prevăzute în normele pentru materialele plastice respective (PVC, PP, PE).

4 Igienă, sănătate şi protecţia mediului

înconjurător*)

4.1. Asigurarea calităţilor apei potabile.

4.2. Asigurarea sănătăţii oamenilor şi protecţia mediului înconjurător.

4.1. Materialul ţevilor şi fitingurilor pentru instalaţii de alimentare cu apă trebuie să nu cedeze apei: gust, miros străin sau substanţe chimice.

4.2. Materialele plastice nu trebuie să fie radioactive şi să aibă avizul sanitar.

5 Protecţia împotriva

zgomotului*)

5.1. Asigurarea împotriva zgomotului.

5.1. Ţevile şi fitingurile din materiale plastice nu fac obiectul acestei cerinţe.

6 Economia de energie, izolaţie

termică şi hidrofugă*)

6.1. Asigurarea unor consumuri minime de energie înglobată.

6.1. Consumul de energie utilizat la producerea ţevilor şi fitingurilor din materiale plastice este de cca. 5 ori mai mic decât pentru producerea ţevilor şi fitingurilor metalice.

7. Transport de depozitare

7.1. Asigurarea menţinerii calităţii produselor în timpul transportului şi depozitării.

7.1. Manularea şi transportul ţevilor din materiale plastice se face cu grijă, pentru a le feri de lovituri sau zgârieturi. La încărcare sau descărcare şi diverse manipulări în depozite, ţevile nu vor fi aruncate, iar deasupra lor nu se vor depozita sau arunca alte materiale. Ţevile şi fitingurile din materiale plastice se vor depozita în magazii închise, bine aerisite sau în locuri acoperite şi ferite de soare, la temperaturi cuprinse între 5¸ 40° C. Ţevile de canalizare cele mufe) se stivuite în depozite, pe tipodimensiuni, pe stelaje metalice, aşezându-se alternativ mufa-sanfren. Transportul se face cu mijoace de transport auto sau în vagoane de cale ferată. Nu se admite transportul ţevilor împreună cu alte materiale aşezate deasupra acestora sau care ar putea să le dăuneze în timpul transportului. Piese de legătură din materiale plastice pentru canalizare, se livrează în saci de hârtie sau material plastic, cutii de carton, lăzi de lemn, palete-lăzi sau containere.

*) Cerinţe esenţiale Tabelul 9

ŢEVI, TUBURI ŞI PIESE DE ÎMBINARE METALICE PENTRU CANALIZARE

Nr. crt.

Categoria cerinţei

Definiţia cerinţei Criterii de performanţă

1 Rezistenţă mecanică şi stabilitate*)

1.1. Respectarea abaterilor dimensionale (la diametrul exterior şi grosimea peretelui).

1.1. Valorile abaterilor limită admisă sunt prezentate în standardele 671 şi 1515 (conform tab. 1).

1.2. Respectarea abaterii la rectinilitate (săgeată) la tuburile din fontă pentru canalizări.

1.2. Valorea abaterii la rectinilitate trebuie să nu depăşească 8 mm/m.

1.3. Materialul din care se execută tuburile şi ţevile trebuie să asigure rezistenţa mecanică şi stabilitatea acestora.

1.3. Tuburile din fontă se execută din fontă cenuşie marca Fc 100 STAS 568. Ţevile din plumb se execută din mărime de plumb din STAS 663.

1.4. Asigurarea rezistenţei stratului de protecţie a ţevilor, tuburilor şi pieselor de îmbinare la variaţiile de temperatură ce se pot produce în exploatare.

1.4. Temperatura maximă admisă la scurgerea apelor uzate menajere este de 70° C. Stratul de protecţie al tuburilor din fontă trebuie să nu se dizolve în apă, să nu se exfolieze şi să nu se înmoaie la temperaturi de până la 65° C.

1.5. Asigurarea rezistenţei la acţiunea apelor uzate menajere şi la eroziune datorată suspensiilor din apă.

1.5. Valorile prescrise pentru condiţiile tehnice de calitate ale materialelor din care se execută conductele de canalizare sunt indicate în standarde.

1.6. Asigurarea rezistenţei mecanice la presiunea maximă ce se poate produce în exploatare.

1.6. Valorile presiunilor maxime admisibile în exploatare sunt cuprinse în standarde.

1.7. Asigurarea contra coroziunii a suprafeţelor interioare şi exterioare ale tuburilor, ţevilor şi pieselor de îmbinare.

1.7. Tuburile şi piesele de îmbinare din fontă se vor proteja la interior şi exterior cu un amestec de bitum şi grudon. Stratul de protecţie să fie aderent, neted şi lucios, să nu se dizolve în apă şi să nu se exfolieze.

1.8. Asigurarea duratei de viaţă a ţevilor şi tuburilor prin care acestea îşi păstrează în condiţii normale de exploatări performanţele iniţiale.

1.8. Durata de viaţă trebuie să fie de 50 de ani, în condiţii de protecţie la coroziune.

2 Siguranţă în exploatare*)

2.1. Asigurarea calităţii suprafeţelor interioare ale tuburilor din fontă.

2.1. Trebuie să corespundă rugozităţii maxime admise: suprafeţe netede, fără bavuri sau proeminenţe care să reţină deşeuri şi să provoace blocaje.

2.2. Prelucrarea capetelor tuburilor şi ţevilor trebuie să asigure etanşeitatea îmbinărilor.

2.2. Capetele tuburilor şi ţevilor vor fi tăiate drept, perpendicular pe axe.

2.3. Asigurarea etanşeităţii ţevilor şi tuburilor precum şi al îmbinărilor.

2.3. Verificarea etanşeităţii tuburilor din fontă se face cu apa la presiunea de 1 bar, pentru tuburile categoria I şi de 0.4 bar, pentru tuburile din categoria a II-a.

3 Siguranţa la foc*)

3.1. Asigurarea împotriva declanşării sau propagării incendiilor.

3.1. Ţevile, tuburile şi piesele de îmbinare nu fac obiectul acestei cerinţe din materiale metalice.

4 Igienă, sănătate şi protecţia mediului

înconjurător*)

4.1. Materialele de execuţie a ţevilor, tuburilor şi pieselor de îmbinare pentru evacuarea apelor uzate menajere trebuie să

4.1. Materialele nu trebuie să fie radioactive.

prezinte nici un pericol pentru oameni şi mediul ambiant.

5 Protecţia împotriva

zgomotului*)

5.1. Asigurarea împotriva zgomotului.

5.1. Ţevile, tuburile şi piesele de îmbinare metalice nu fac obiectul acestei cerinţe.

6 Economia de energie*)

6.1. Asigurarea unor consumuri minime de energie înglobată în ţevi, tuburi şi piesele de îmbinare utilizate la conductele de canalizare.

6.1. Consumul de energie utilizat la producerea ţevilor, tuburilor şi pieselor de îmbinare metalice este de cca. 5 ori mai mare decât pentru producerea ţevilor şi fitingurilor din materiale plastice.

7 Transport depozitare*)

7.1. Asigurarea menţinerii calităţii produselor în timpul transportului şi depozitării.

7.1. Tuburile şi piesele de îmbinare din fontă se livrează neambalate. Transportul, manevrarea şi depozitarea tuburilor şi pieselor de legătură din fontă trebuie să se facă cu grijă. Ţevile de scurgere din plumb se livrează în legături, ambalate în lăzi.

*) Cerinţe esenţiale 5.7.1. Ţevi din oţel. Verificări pentru certificarea de conformitate (conf. STAS 7656-90)5.7.1.1. Verificarea aspectuluiSe examinează cu ochiul liber, la lumina zilei, suprafeţele interioare şi exterioare ale ţevilor. Ţevile nu trebuie să prezinte zgârieturi, bavuri, umflături sau alte defecte de suprafaţă. Nu se vor admite goluri.5.7.1.2. Verificarea dimensiunilor, abaterilor dimensionale şi a rectinilităţiiSe efectuează măsurători dimensionale (diametre, grosimi, lungimi) şi se determină abaterile dimensionale (diametre medii, grosimi minime şi maxime, lungimi, ovalităţi) pentru câte 10 eşantioane de conducte şi piese de îmbinare.Toate dimensiunile, abaterile dimensionale şi rectinilitatea ţevilor trebuie să se încadreze în toleranţele admise de normele în vigoare.5.7.1.3. Verificarea filetuluiSe examinează cu ochiul liber şi cu aparate adecvate de măsurare.Filtele trebuie să se încadraze în toleranţe admise de normele în vigoare.5.7.1.4. Încercarea de aplatizareÎncercarea se execută conform SR 1111-95, pe un inel de 50 mm.Inelul este presat între două plăci metalice paralele până când plăcile ajung la distanţa de 2/3 d1.Îmbinarea sudată se aşează la 90° faţă de direcţia forţei de apăsare.Încercarea se realizează la 1% din ţevile unui lot, câte o epruvetă pe fiecare ţeavă, dar cel puţin 4 bucăţi.5.7.1.5. Încercarea la îndoireSe execută conform STAS 1111-95.După încercare, epruvetele nu trebuie să prezinte fisuri sau crăpături, atât pe metalul de bază cât şi pe îmbinarea sudată.5.7.1.6. Proba de rezistenţă la presiune hidraulică interioarăVerificarea se efectuează conform SR 1111/1995, asupra ţevilor la o presiune hidraulică interioară de 50 kgf/cm2 timp de minimum 5 s timp în care nu trebuie să apară scăpări de apă sau deformaţii permanente de-a lungul ţevii sau în zona îmbinării sudate.5.7.1.7. Verificarea aderenţei şi continuităţii stratului de zinc (în cazul ţevilor zincate utilizate în instalaţiile de alimentare cu apă)Verificarea aderenţei se face conform SR 7293-93, prin ciocănire cu un ciocan de oţel cu muchii rotunjite şi cu masa de 250g. După ciocănire nu trebuie să apară desprinderi ale stratului de zinc.

Verificarea continuităţii stratului de zinc se face conform STAS 7221-90.5.7.2. Fitinguri din fontă maleabilă. Verificări pentru certificarea de conformitate (conform STAS 838-82).5.7.2.1. Verificarea aspectuluiSe examinează cu ochiul liber, la lumina zilei, suprafeţele interioare şi exterioare ale liftingurilor.Adâncimea defectelor de suprafaţă se verifică într-unul sau mai multe.5.7.2.2. Verificarea dimensiunilor şi a abaterilor dimensionaleSe efectuează măsurători dimensionale (diametre, grosimi, lungimi) şi se determină abaterile dimensionale pentru câte 10 piese.Toate dimensiunile şi abaterile dimensionale trebuie să se încadreze în toleranţele admise de normele în vigoare.5.7.2.3. Verificarea etanşeităţiiVerificarea se realizează prin scufundarea în apă a fitingurilor supuse la o presiune de aer de 5¸ 8 bar.Presiunea de încercare se menţine timp de 15 s.În timpul încercării nu trebuie să se observe degajări de bule de aer.5.7.2.4. Proba de rezistenţă la presiunea hidraulică interioarăÎncercarea se face cu apă rece (temperatura sub 40° C) la presiunile de încercare indicate în tabelul de mai jos:

Diametrul nominal

Simbolul filetului Presiunea de încercare (bar)

8 20 1/4’’ 3/4’’ 40

25 100 1’’ 4’’ 25

Fitingul se racordează la o sursă de apă sub presiune. Presiunea se ridică treptat, fără şocuri până la presiunea de încercare, asigurându-se evacuarea completă a aerului şi ştergerea prealabilă a fitingului exterior.Durata încercării la presiune stabilizată trebuie să fie suficientă pentru examinarea minuţioasă a piesei, însă nu mai mică de 2 min.Fitingurile supuse încercării, să nu prezinte deformaţii permanente, fisuri.5.7.2.5. Verificarea plasticităţiiSe realizează verificarea prin turtirea fitingului, lent fără şocuri. Forţa se aplică perpendicular pe axa găurii, în partea cu diametrul nominal cel mai mare.Fitingurile trebuie să suporte, fără să apară crăpături, o încercare de turtire constând în reducerea diametrului interior a fitingului cu 15% pentru cele cu Dn 50 mm şi cu 8% pentru cele cu Dn> 50 mm.5.7.2.6. Verificarea calităţii acoperirii de zinc (în cazul instalaţiilor de alimentare cu apă)Verificarea se face conform STAS 7221-90.5.7.3. Tuburi şi piese de legătură din fontă de presiune. Verificări pentru certificarea de conformitate (conform STAS 1650-76).5.7.3.1. Verificarea aspectuluiSe examinează cu ochiul liber, la lumina zilei, suprafeţele interioare şi exterioare ale tuburilor şi pieselor de legătură. Acestea trebuie să fie netede şi curate.Se admit următoarele defecte, cu condiţia ca acestea să nu dăuneze bunei comportări în exploatarea produselor:- zone izolate de adâncituri pe suprafeţele neprelucrate, cu condiţia ca acestea să nu fie mai adânci decât 15% din grosimea nominală a peretelui şi să nu aibă o suprafaţă cu o dimensiune liniară mai mare decât de trei ori adâncimea admisă a adânciturilor;- umflături a căror suprafaţă să nu depăşească 10% din suprafaţa exterioară a tubului sau a piesei, cu condiţia înscrierii în abaterea admisă la masă;

- incluziuni de amestec de formare locale, cu adâncimi mai mici de 2 mm, cu condiţia ca ele să nu fie pe suprafaţa interioară a mufelor sau pe suprafaţa exterioară a capătului neted al tubului sau piesei de legătură, pe o lungime egală cu adâncimea mufei plus 100 mm, măsurată de la capătul tubului.Pe suprafeţele de etanşare ale flanşelor nu se admit nici un fel de defecte. Capetele tuburilor şi pieselor de îmbinare vor fi perpendiculare pe axele respective, abaterea admisă fiind de 5%.Stratul protector interior trebuie să fie continuu, să se usuce repede, să nu fie lipicios, să fie aderent şi să nu se exfolieze.5.7.3.2. Verificarea dimensiunilor şi a săgeţiiSe efectuează măsurători dimensionale şi se determină abaterile dimensionale.Verificarea săgeţii se face aşezând tubul între 2 reazeme simetrice faţă de capetele tubului, distanţate între ele cu 2/3 x I, aşezate pe o suprafaţă orizontală.Tubul aşezat pe reazeme se roteşte în jurul axei sale, măsurând în acest timp distanţa de la planul de aşezare a reazemelor la generatoarea inferioară a tubului.Toate dimensiunile şi abaterile dimensionale trebuie să se încadreze în toleranţele admise de normele în vigoare.Valoarea săgeţii este dată de semidiferenţa distanţei minime şi maxime măsurate.5.7.3.3. Încercarea la presiune hidraulicăAceastă încercare se realizează după ce se piesele au fost şterse la exterior, înainte de a se aplica stratul de protecţie.Încercarea se face cu apă rece, presiunea se ridică treptat, fără şocuri, asigurându-se evacuarea totală a aerului din piese, până la valoarea minimă de încercare de Pi = 1.5 x Pn. Presiunea se menţine la această valoare minimă de 30 secunde, timp în care piesee se lovesc uşor cu un ciocan de oţel cu masa de 0.8 kg. şi se examinează comportarea lor.În timpul încercării şi după încercare nu trebuie să apară deformaţii permanente şi scăpări de apă (scurgeri, picături sau transpiraţie).5.7.3.4. Verificarea aderenţei stratului protectorSe face prin lovirea suprafeţelor protejate, în câteva puncte, cu un ciocan de oţel cu masa de 0.5 kg.Desprinderea locală a învelişului protector fără dezgolirea fontei nu constituie defect.5.7.4. Tuburi din fontă de scurgere. Verificări pentru certificarea de conformitate (conf. STAS 1515/1-84).5.7.4.1. Verificarea execuţiei şi aspectuluiSe face cu ochiul liber, înainte de bitumare. Suprafaţa interioară şi exterioară a tuburilor şi pieselor de îmbinare trebuie să fie curată şi netedă.Defectele de suprafaţă corectate se ciocănesc, neadmiţându-se desprinderea materialului de adaos.5.7.4.2. Verificarea dimensiunilorSe face cu instrumente şi aparate de măsurat adecvate, pe 50% din numărul de bucăţi din lot, dar nu mai puţin de două bucăţi.5.7.4.4. Proba de etanşeitateSe face cu apă, asupra tuburilor şi pieselor acoperite cu stratul de protecţie. Produsele supuse probei sunt menţinute 15s la presiunea de încercare de 1 bar. În timpul probei nu se vor admite scurgeri sau transpiraţii pe suprafaţa produselor.5.7.5. Ţevi din plumb (de presiune şi de scurgere). Verificări pentru certificarea de conformitate (conf. STAS 671-78).5.7.5.1. Verificarea aspectuluiSe examinează cu ochiul liber, la lumina zilei, suprafeţele interioare şi exterioare ale ţevilor. Verificarea aspectului interior se face la ambele capete ale ţevii.Suprafaţa exterioară şi interioară a ţevilor trebuie să fie curată, netedă, fără subţieri, gâtuiri, crăpături, cojiri, adâncituri sau zgârâieturi pronunţate.Se admit mici defecte izolate sau urme de curăţire a defectelor fără ca grosimea pereţilor pe două direcţii la 90 , într-un plan perpendicular pe axa ţevii.5.7.5.2. Verificarea dimensiunilorSe face cu aparate obişnuite de măsurat, măsurându-se diametrul exterior şi grosimea pereţilor pe două direcţii la 90o , într-un plan perpendicular pe axa ţevii.Toate dimensiunile şi abaterile dimensionale trebuie să se încadreze în toleranţele admise de normele în vigoare.5.7.6. Ţevi din cupru. Verificări pentru certificarea de conformitate (conf. STAS 523/1-84).

5.7.6.1. Verificarea aspectuluiVerificarea se face cu ochiul liber, la lumina zilei. Pentru verificarea aspectului interior, din ţeava aleasă se ia o bucată de circa 300 mm lungime, care se taie pe generatoare şi se examinează suprafaţa interioară. Adâncimea defectelor de suprafaţă se verifică în unul sau mai multe locuri prin măsurare, după o prealabilă pilire sau polizare.5.7.6.2. Verificarea dimensiunilorSe realizează cu aparate obişnuite de măsurare, măsurându-se diametrul exterior şi grosimea pereţilor.5.7.6.3. Proba de rezistenţă la presiunea hidraulicăSe realizează conform STAS 523/1-84, încercarea realizându-se la presiunea maximă de 49 bar.5.7.6.4. Încercarea de aplatizare şi de lărgireSe face pe epruvete din bucăţi de ţeavă cu lungimea de 50 mm, care se aplatizează până la atingerea suprafeţelor interioare.Încercarea de lărgire se face până ce diametrul exterior al ţevii devine cu 25% mai mare.5.7.7. Ţevi şi fitinguri din materiale plastice. Verificări pentru certificarea de conformitate5.7.7.1. Verificarea aspectuluiSe examinează cu ochiul liber, la lumina zilei ţevile şi fitingurile. Acestea trebuie să fie drepte, cu secţiunea circulară, capetele ţevilor trebuie să fie tăiate drept, perpendicular pe axa ţevii. Suprafaţa interioară şi exterioară a ţevilor şi fitingurilor nu trebuie să prezinte zgârieturi, bavuri, umflături sau alte defecte de suprafaţă datorate extruderii sau matriţelor de injecţie. Nu se vor admite goluri. Se admit diferenţe de nuanţă dar nu se admit diferenţe de culoare.5.7.7.2. Verificarea dimensiunilor şi abaterilor dimensionale (conf. SR ISO 161/1:95).Se efectuează măsurători dimensionale şi se determină abaterile dimensionale (diametre medii, grosimi minime şi maxime, ovalitate, lungimi).Toate dimensiunile şi abaterile dimensionale trebuie să se încadreze în toleranţele admise de normele în vigoare.5.7.7.3. Verificarea stabilităţii dimensionaleEşantioanele de ţevi şi fitinguri se supun la temperatură ridicată (120 C 200 C) pe un timp limitat (20 min. .2 ore, funcţie de tipul materialului din care este confecţionat eşantionul de ţeavă).După răcirea eşantioanelor se face o verificare a aspectului (cu ochiul liber) şi a dimensiunilor ţevilor şi fitingurilor (cu aparate de măsură).După verificarea atât a ţevilor cât şi a fitingurlor nu trebuie să prezinte umflături, bule de aer, exfolieri, deschizături pe toată grosimea peretelui.5.7.7.4. Proba de rezistenţă la presiunea hidraulică interioarăProba se face conform SR ISO 1167-93 cu apă în apă, cu apă în aer sau cu aer în aer în funcţie de durată, temperaturi şi presiuni de încercare. Temperaturile şi durata de încercare sunt în funcţie de materialul plastic din care sunt confecţionate ţevile şi fitingurile. Presiunile de încercare se determină, în funcţie de materialul plastic, cu formula:

în care:p = presiunea de încercare, în kgf/cm2;s = grosimea măsurată a peretelui ţevii, în mm;de = diametrul exterior măsurat al ţevii, în mm; = tensiunea tangenţială (în funcţie de tipul materialului plastic încercat), în kgf/cm2.Eşantioanele se consideră că sunt conforme prescripţiilor dacă nu se produce nici o rupere înainte de sfârşitul duratei cerute.5.7.7.5. Verificarea etanşeităţiiVerificarea se efectuează pe eşantioane de ţevi şi fitinguri îmbinate, verificându-se astfel întreg ansamblul. Verificarea se face cu apă în aer sau cu aer în apă. Apa se introduce la o presiune egală cu 1,5 ori presiunea nominală a ţevii, iar aerul, la presiunea de 1 bar. Durata încercării este de 2 minute.Eşantioanele supuse verificărilor nu trebuie să prezinte scăpări de fluid de încercare pe întreaga durată a probei.5.7.7.6. Proba de verificare a rezistenţei la şocVerificarea se efectuează conform STAS 6675/8-76 prin metoda cu cădere liberă asupra unor eşantioane de ţevi condiţionate timp de 2 ore la o temperatură de 0 C. Se efectuează un minim de 60 de lovituri.

Ţevile supuse probei nu trebuie să prezinte fisuri sau crăpături la locul de impact la mai mult de 5% (pentru proba la 0 C) sau maxim 10% (pentru proba la 20 C) din numărul total de eşantioane.5.8. Instalaţii locale de preparare a apei calde menajereClasificarea instalaţiilor locale de preparare a apei calde de consum se face după următoarele criterii:a) După natura sursei de căldură:

cazane la care se pot folosi combustibili diferiţi (lemn), cărbune sau gaz combustibil); încălzitoare de apă cu gaz; încălzitoare de apă electrice; schimbătoare de căldură funcţionând cu apă caldă.

b) După numărul punctelor de consum: cu un punct sau câteva puncte de consum apropiate; pentru instalaţii centrale de preparare a apei calde.

c) După presiunea în aparatul de preparare a apei calde: în legătură cu atmosfera; sub presiunea apei din reţea.

d) După sistemul de preparare a apei calde: cu acumulare de apă caldă; cu circulaţie continuă a apei calde; cu acumulare şi cu circulaţie continuă.

Aparatele de preparare a apei sunt: cazanele de baie; cazanele cu vas de rupere a presiunii; schimbătoarele de căldură cu plăci; boilerele; încălzitoare cu gaz; încălzitoarele electrice.

Cazanul pentru baie se execută prin tablă de oţel emailat la interior şi exterior sau tablă de oţel zincată la interior şi exterior.El are capacitatea de: 90 5 l.Cazanul pentru baie se montează pe sobă.Sobe pentru cazanul de baie se execută în două tipuri: din tablă de oţel sau din fontă, emailate sau vopsite la exterior.Sobele cu cazan pentru baie pot funcţiona cu următorii combustibili: lemne, cărbune, combustibil gazos sau lichid.Apa din cazan trebuie aă atingă temperatura de min. 40 C, după o încălzire de 45 min. la pregătirea unei singure băi, min. 35 C, după o încălzire de 30 min, la pregătirea băilor succesive.Cazanul cu vas de rupere la presiune serveşte la prepararea locală a apei calde până la temperatura de 90 C. Aceste cazane sunt prevăzute cu vase de rupere de presiune aşezate la o înălţime corespunzătoare presiunii de serviciu rezultate din calcul.Alimentarea cu apă a cazanului se face printr-un robinet cu plutitor montat în vasul de rupere a presiunii, care serveşte şi ca vas de expansiune pentru apa încălzită în cazan.Încălzitoare de apă cu gaz natural sau lichefiat, servesc la prepararea locală a apei calde.Încălzirea apei se face printr-o serpentină din ţeavă de cupru, prin folosirea unui arzător multiplu, cu funcţionarea automată. Tabelul 10

ANSAMBLUL CAZAN-SOBĂ PENTRU BAIE

Nr.

Categoria

Definiţia cerinţei Criterii de performanţă

crt. cerinţei

1 Rezistenţă mecanică şi stabilitate*)

1.1. Respectarea abaterilor dimensionale

1.1. Conform STAS 3581/2;3 abaterile limită pentru dimensiuni sunt:

- conform STAS 1592/1, clasa V de precizie, pentru piesele turnate din fontă;

- conform STAS 2300, clasa S, pentru piesele prelucrate, prin aşchiere;

- - conform STAS 11111, clasa I de precizie, pentru piesele prelucrate prin aşchiere, tăiere, ambutisare şi îndoire.

1.2. Asigurarea rezistenţei la presiunea hidraulică a cazanului de baie.

1.2. La verificarea rezistenţei la presiune hidraulică la asamblările fixe ale elementelor componente ale cazanului, care se realizează prin sudură, nu trebuie să apară scurgeri, picături de apă sau deformaţii remanente.

1.3. Asigurarea rezistenţei la şoc mecanic a stratului de email de pe ansamblul sobă-cazan.

1.3. Stratul de email trebuie să reziste la şoc mecanic conform STAS 10207/11 şi STAS 3581/3. Emailul nu trebuie să prezinte fisuri sau exfolieri.

1.4. Asigurarea rezistenţei la şoc termic a stratului de email de pe ansamblul sobă-cazan.

1.4. a) Stratul de email de pe soba din tablă trebuie să reziste până la 150° C, iar cele de pe sobe din fontă până la 200° C, conform STAS 10207/1 şi 2.

b) Stratul de email de pe cazan trebuie să reziste la şoc termic de 270° C, conform STAS 10207/5.

1.5. Asigurarea rezistenţei emailului sobelor la acţiunea soluţiei calde de hidroxid de sodiu şi la soluţii alcaline, pentru emailul cazanelor.

1.5. Stratul de email al sobelor trebuie să reziste la acţiunea soluţiei calde de hidroxid de sodiu conform STAS 10207/4, iar stratul de email al cazanelor trebuie să reziste la acţiunea soluţiilor alcaline conform STAS 8073.

1.6. Asigurarea contra coroziunii a suprafeţelor interioare şi exterioare ale cazanelor.

1.6. a) La cazanele emailate, suprafaţa inferioară şi exterioară a corpului, se protejează cu două straturi de email.

b) La cazanele zincate, grosimea stratului de zinc va fi de min. 5 m pentru zincarea termică şi 12 m pentru zincarea electrochimică. Suprafaţa exterioară a cazanului trebuie să se protejeze cu un strat de vată termoizolantă, cu grosimea de 80 m şi cu cifra de aderenţă 2.

2 Siguranţa în exploatare*)

2.1. Piesele turnate din fontă ale sobelor nu trebuie să prezinte defecte care să dăuneze bunei comportări în exploatare

2.1. Piesele turnate din fontă ale sobelor nu trebuie să prezinte bavuri, fisuri, incluziuni sau alte defecte.

2.2. Piesele executate din 2.2. Piesele executate din tablă ale cazanelor nu trebuie să

tablă ale cazanelor nu trebuie să prezinte defecte.

prezinte urme de lovituri sau deformaţii.

2.3. Asigurarea realizării sudurilor la cazane.

2.3. În zonele sudurilor, se admit denivelări de max. 2mm.

2.4. Asigurarea caracteris-ticilor funcţionale sobă-cazan.

2.4. Verificarea caracteristicilor funcţionale se face conform prescripţiilor tehnice – Colecţia ISCIR în vigoare. Soba şi cazanul de baie trebuie să poată funcţiona min. 12 h la regim redus.

2.5. Ansamblul cazan-sobă trebuie să rezistela încercarea de anduranţă.

2.5. Încercarea de anduranţă este de min. 500 h. După încercare, ansamblul trebuie să nu prezinte deformaţii sau deteriorări şi să realizeze parametri funcţionali din STAS 3581/1.

3 Siguranţa la foc*)

3.1. Realizarea siguranţei la foc.

3.1. Neetanşeitatea totală la aer a ansamblului cazan-sobă va fi de max. 6 m3/h pentru 1 dm2 de suprafaţă a grătarului, la o depresiune de 10± Pa (1± 0.1 mm H2O), în condiţii normale de măsurare.

4 Igienă, sănătate şi protecţia mediului

înconjurător*)

4.1. Asigurarea calităţii apei calde.

4.1. Suprafeţele interioare ale cazanelor vor fi zincate sau emailate. Emailul nu trebuie să conţină compuşi de plumb, zinc, cadmiu, bariu sau antimoniu.

5 Protecţia împotriva

zgomotului*)

5.1. Ansamblul sobă-cazan nu face obiectul cerinţei.

 

6 Economia de energie, izolaţie

termică şi hidrofugă*)

6.1. Asigurarea randamentelor prevăzute în STAS 3581/1.

6.1. a) Randamentul termic total va fi:

- min. 65% pentru cazane de 90 l.

- min. 70% pentru cazane de 90...10 l.

b) Randamentul termic de încălzire a apei va fi:

- min. 40% la o singură baie;

- min. 45% la patru băi succesive.

7 Transport depozitare

7.1. Asigurarea menţinerii calităţii produselor în timpul transportului şi depozitării.

7.1. Transportul se face cu mijloace de transport acoperite, pe timpul transportului, sobele trebuie ferite de solicitări mecanice. Produsele se depozitează în încăperi ferite de umezeală şi de agenţi corosivi.

*) Cerinţe esenţiale 5.8.1. Sobe pentru cazane de baie. Verificări pentru certificarea de conformitate (conf. STAS 3581/2-89).5.8.1.1. Verificarea aspectuluiSe verifică cu ochiul liber.

Piesele turnate din fontă nu trebuie să prezinte bavuri, fisuri, incluziuni sau alte defecte. Piesele executate din tablă nu trebuie să prezinte urme de lovituri sau deformaţii. Stratul de email să fie continuu, aderent, să nu prezinte, băşici, desprinderi şi fisuri deschise. Stratul de vopsea să fie continuu, fără scurgeri sau desprinderi.5.8.1.2. Verificarea dimensiunilorSe face cu aparate de măsurat obişnuite.Toate dimensiunile şi abaterile dimensionale trebuie să se încadreze în toleranţele admise de normele în vigoare.5.8.1.3. Verificarea aderenţei stratului de vopsea, grosimii stratului de protecţie, rezistenţei stratului de email la şoc termic şi mecanicVerificarea aderenţei stratului de vopsea se face conform SR ISO 2409.Verificarea grosimii stratului de protecţie a sobei se face:- conform SR 3211-95, pentru email;- conform SR ISO 2808-93, pentru vopsea.Verificarea rezistenţei stratului de email la şoc mecanic se face conform STAS 10207/11-86.Verificarea rezistenţei emailului la şoc termic se face pe epruvete conform STAS 10207/2-76, pentru sobele din tablă şi conform STAS 10207/2-76, pentru sobele din fontă. Epruvetele din oţel se încălzesc până la 150 C iar cele din fontă până la 200 C. După încălzire epruvetele se stropesc cu apă de 20 5 C. Operaţia se repetă de 5 ori. După efectuarea verificării, stratul de email nu trebuie să prezinte fisuri sau desprinderi.Verificarea rezistenţei stratului de email la acţiunea soluţiei calde de hidroxid de sodiu se face conform STAS 10207/4-84.Stratul de vopsea trebuie să aibă cifra de aderenţă 2, grosimea stratului de email trebuie să fie de maxim 0.6 mm, grosimea stratului de vopsea de 60 80 m. Stratul de email trebuie să reziste la şoc mecanic de 10 N.5.8.1.4. Verificarea caracteristicilor funcţionale pentru ansamblul sobă-cazan de baieVerificarea caracteristicilor funcţionale se face conform Prescripţiilor Tehnice C 4-90 (Colecţia ISCIR).5.8.2. Cazane pentru baie. Verificări pentru certificarea de conformitate (conf. STAS 3581/3-91)5.8.2.1. Verificarea aspectuluiVerificarea se efectuează cu ochiul liber.Piesele turnate din fontă nu trebuie să prezinte bavuri, fisuri, incluziuni sau alte defecte care să influenţeze asupra aspectului şi rezistenţei. Piesele executate din tablă nu trebuie să prezinte urme de lovituri sau alte deformaţii. Stratul de acoperire să fie continuu, aderent, neted, lucios şi să nu prezinte băşici, desprinderi şi fisuri deschise şi să nu prezinte diferenţe de nuanţă. În zonele sudurilor se admit denivelări de maxim 2 mm. Stratul de email poate avea maxim 5 pori, separaţi, cu diametrul maxim de 1 mm.5.8.2.2. Verificarea dimensiunilorSe face cu instrumente de măsurat obişnuite.Toate dimensiunile şi abaterile dimensionale trebuie să se încadradeze în toleranţele admise de normele în vigoare.5.8.2.3. Verificarea rezistenţei emailului la şoc mecanicSe face pe epruvete emailate, în aceleaşi condiţii ca şi cazanul.5.8.2.4. Verificarea rezistenţei emailului la şoc termicSe face conform STAS 10207/5-76.5.8.2.5. Proba de rezistenţă la presiune hidraulicăSe face cu apă rece, la presiunea de (1 0.1) 105 Pa, timp de 10 minute.Cazanul supus verificării nu trebuie să prezinte deformaţii, fisuri sau crăpături, scurgeri pe la îmbinările sudate, în materialul de bază sau la îmbinările racordurilor. 5.9. Instalaţii de ridicare a presiunii – instalaţii de hidroforO instalaţie de hidrofor are rolul să creeze presiunea necesară într-o reţea interioară când presiunea din conducta de alimentare este prea mică pentru satisfacerea consumatorilor.Elementele principale ale unei instalaţii de hidrofor sunt următoarele:

- recipientul de hidrofor;

- rezervorul tampon;

- compresorul de aer;

- pompele de alimentare.

Funcţie de utilizări, instalaţiile de hidrofor se clasifică astfel: cu rezervor tampon deschis; cu rezervor tampon închis; cu rezervor de acumulare.

Recipientele de hidrofor sunt rezervoare hidropneumatice aflate sub presiunea unei perne de aer comprimat, prevăzute în instalaţiile de pompare pentru comanda pompelor în funcţie de presiune.Parametrii de funcţionare:

- presiunea maximă admisibilă de lucru: 6 10 bar;

- temperatura admisibilă de lucru: max. 25 C.

Capacitatea: 160 5000 l.Rezervorul tampon este un rezervor cu nivel liber sau sub presiune, montat într-o instalaţie de pompare între reţeaua de alimentare cu apă şi pompă, cu scopul de a amortiza şocurile produse de pornirile repetate ale pompei, putând fi folosit ca rezervor de acumulare.Rezervoarele tampon se clasifică:a) Funcţie de material:

- din metal (tablă oţel şi tablă oţel inoxidabil);

- din materiale plastice (polietilenă de înaltă densitate, poliesteri armaţi cu fibră de sticlă etc.);

b) după funcţionalitate:

- rezervoare deschise (cu nivel liber);

- rezervoare închise (sub presiune).

c) Rezervoarele de apă deschise, funcţie de poziţia de aşezare a celei mai mari laturi pot fi:

- tip A, paralelipipedice orizontale;

- tip B, paralelipipedice verticale;

- tip C, cilindrice orizontale;

- tip D, cilindrice verticale.

d) Rezervoarele de apă închise sunt numai de formă cilindrică cu fundurile bombate.e) Rezervoarele de apă închise, după parametrii de funcţionare – presiunea maximă admisibilă sunt:

- pentru 6 bar;

- pentru 10 bar.

Compresorul este un echipament care asigură umplerea recipientului de hidrofor cu aer comprimat până la presiunea de pornire a pompei.Pompele de circulatie au fost tratate in cadrul instalatiilor de incalzire. Tabelul 11

RECIPIENTE HIDROFOR

Nr. crt.

Categoria

cerinţeiDefiniţia cerinţei Criterii de performanţă

1 Rezistenţă şi stabilitate*)

1.1. Asigurarea rezistenţei şi stabilităţii necesare în exploatare a rezervoarelor prin respectarea grosimii de rezistenţă a elementelor supuse presiunii.

1.1. Valorile grosimilor de rezistenţă sunt indicate în "Prescripţii tehnice".

C4-90 (nu sunt admise toleranţe negative la grosimea pereţilor).

1.2. La încercarea la presiunea hidraulică nu trebuie să apară deformaţii plastice vizibile, fisuri, crăpături ale elementelor recipientelor.

1.2. Valoarea presiunii hidraulice de încercare a recipienţilor se calculează conform relaţiei:

[ bar] , unde:

pm = presiunea de calcul a recipientului;

fa = efortul unitar admisibil determinat pentru pm la temperatura de calcul;

fap = efectul unitar admisibil determinat pentru pm la temperatura la care are loc încercarea.

1.3. La încercarea la presiune pneumatică nu trebuie să apară deformări plastice vizibile, crăpături, fisuri etc.

1.3. Valoarea presiunii pneumatice de încercare se calculează

conform relaţiei:

1.4. Asigurarea contra coroziunii a suprafeţelor interioare şi exterioare ale rezervoarelor de hidrofor.

1.4. Protecţia interioară sau exterioară contra coroziunii trebuie să fie adecvată atmosferei sau mediului în care lucrează.

2 Siguranţa în exploatare*)

2.1. Funcţionarea recipien-ţilor în condiţii de siguranţă.

2.1. Respectarea prescripţiilor tehnice pentru proiectarea, execuţia, exploatarea şi verificarea recipientelor metalice sub presiune – C4 – 90 (ISCIR).

2.2. La încercarea la presiune hidraulică trebuie asigurată etanşeitatea

2.2. Valoarea presiunii hidraulice de încercare a recipienţilor se calculează conform relaţiei:

recipientelor (să nu apară scurgeri de apă la îmbinările sudate).

[ bar] , unde:

pm = presiunea de calcul a recipientului;

fa = efortul unitar admisibil determinat pentru pm la temperatura de calcul;

fap = efectul unitar admisibil determinat pentru pm la temperatura la care are loc încercarea.

2.3. La încercarea la presiune pneumatică trebuie asigurată etanşeitatea reci-pientelor, să nu apară neetanşeităţi la îmbinările sudate.

2.3. Valoarea presiunii pneumatice de încercare se calculează

conform relaţiei

3 Siguranţa la foc*)

3.1. Asigurarea împotriva declanşării sau propagării incendiilor.

3.1. Recipientele de hidrofor nu fac obiectul acestei cerinţe.

4 Igienă, sănătate şi protecţia mediului

înconjurător*)

4.1. Asigurarea calităţii apei potabile.

4.2. Asigurarea contra zgomotului.

4.1. Protecţia interioară a recipientului nu trebuie să modifice caracteristicile apei potabile (miros, gust, turbiditate).

4.2. Materialele din care se execută recipientul de hidrofor să nu fie radioactive sau toxice.

5 Protecţia împotriva

zgomotului*)

5.1. Asigurarea contra zgomotului.

5.1. Recipientul de hidrofor nu face obiectul acestei cerinţe.

6 Economie de energie, izolaţie

termică şi hidrofugă *)

6.1. Asigurarea unor consumuri minime de energie înglobată în produs.

6.1. Energia înglobată în produs trebuie să fie minimă.

7 Transport depozitare*)

7.1. Asigurarea menţinerii calităţii produselor în timpul transportului şi depozitării.

7.1. Transportul recipientelor de hidrofor se va face cu mijloace de transport obişnuite.

 Tabelul 12

REZERVOARE TAMPON

Nr. crt.

Categoria

cerinţeiDefiniţia cerinţei Criterii de performanţă

1 Rezistenţă mecanică şi stabilitate*)

1.1. Respectarea abaterilor dimensionale (la grosimea tablei şi la dimensiunile rigidizărilor pentru a nu se produce deformaţii perma-nente ale rezervoarelor metalice în condiţii de exploatare.

1.1. Abaterile limită sunt conform standardelor de produs

1.2. Respectarea abaterilor dimensionale la celelalte dimensiuni pentru a nu se produce deformări perma-nente, în condiţii de exploatare.

1.2. Abaterea limită: ± 1%.

1.3. Asigurarea rezistenţei şi stabilităţii necesare în exploatarea rezervoarelor metalice.

1.3. Rezervoarele trebuie să aibă suficiente puncte de sprijin, iar rigidizările să aibă numărul şi modul de amplasare conform SRAS 8941.

1.4. Asigurarea contra coroziunii a suprafeţelor interioare şi exterioare a rezervoarelor metalice.

1.4. Se realizează prin grunduire şi vopsire cu vopsea rezistentă la umiditate şi nepoluantă; de asemenea, stratul de protecţie să aibă aviz sanitar.

2 Siguranţă în exploatare

2.1. Asigurarea protecţiei împotriva pătrunderii sub-stanţelor nocive în rezer-voare.

2.1. Gurile de umplere trebuie să fie prevăzute cu capace şi filtre.

2.2. Asigurarea menţinerii constante a nivelului maxim al apei în rezervoare.

2.2. Rezervoarele tampon cu nivel liber trebuie să fie prevăzute cu robinete cu plutitor (cel puţin trei) şi orificii de preaplin.

2.3. Asigurarea etanşeităţii rezervoarelor pentru a nu se produce pierderi de lichid sub formă de scurgeri sau transpiraţie.

2.3. Verificarea etanşeităţii se realizează prin umplere cu lichid şi prin controlul pierderilor.

3 Siguranţa la foc

3.1. Asigurarea limitei de rezistenţă la foc.

3.1. Limita de rezistenţă la foc a rezervoarelor tampon din materiale platice trebuie să corespundă condiţiilor de inflamabilitate şi ardere prevăzute în normele pentru materialele plastice respective.

4 Igienă, sănătate şi protecţia mediului

înconjurător*)

4.1. Asigurarea calităţii apei potabile.

4.1.1. Se realizează prin spălarea rezervoarelor cu apă curată şi apoi dezinfectarea cu soluţia de clor în apă şi prin utilizarea unei protecţii anticorosive interioare care să nu prezinte pericol pentru sănătatea oamenilor şi să aibă aviz sanitar.

4.1.2. Rezervoarele tampon cu nivel liber trebuie să aibă guri de vizitare închise cu capac pentru a preveni contaminarea apei

prin pătrunderea de corpuri străine sau a altor impurităţi în interior.

4.2. Asigurarea sănătăţii oamenilor şi a mediului înconjurător.

4.2. Rezervoarele tampon din materiale plastice se vor realiza din materiale care să nu fie radioactive sau toxice.

5.

 

5.1. Asigurarea împotriva zgomotului.

5.1. Protecţia împotriva zgomotului este realizată chiar prin funcţiunea rezervoarelor tampon de a testa undele de presiune (lovitura de berbec) care iau naştere la pornirile şi opririle pompei.

6 Economia de energie, izolaţie

termică şi hidrofugă*)

6.1. Asigurarea unor consumuri minime de energie înglobată.

6.1. Consumul de energie utilizat la producerea rezervoarelor tampon din mase plastice este cca. 5 ori mai mic decât producerea rezervoarelor tampon din metal.

7 Transport, depozitare

7.1. Asigurarea menţinerii calităţii produsului în timpul depozitării şi transportului.

7.1. Transportul se face în mijloace de transport acoperite. Recipientele din mase plastice se vor depozita în încăperi acoperite, curate şi uscate, ferite de acţiunea directă a razelor solare şi a surselor de căldură.

*) Cerinţe esenţiale Tabelul 13

COMPRESOARE CU PISTON – CERINŢE DE CALITATE ŞI NIVELE DE PERFORMANŢĂ

Nr. crt.

Categoria cerinţei

Definiţia cerinţei Criterii de performanţă

1 Rezistenţa mecanică şi stabilitate*)

1.1. Calitatea materialelor componente trebuie să asigure rezistenţa meca-nică şi stabilitatea compre-soarelor, corespunzătoare presiunilor maxime din exploatare.

1.1. Calitatea materialelor şi condiţiile de execuţie trebuie să corespundă conform STAS 7099 şi 5737.

1.2. Asigurarea contra coroziunii a suprafeţelor exterioare nefuncţionale ale compresorului.

1.2. Se realizează prin vopsire iar stratul de vopsea să fie neted, fără crăpături, asperităţi, scurgeri, să fie continuu şi de grosime uniformă.

1.3. Asigurarea contra coroziunii a suprafeţelor interioare neprelucrate ale pieselor compresorului cu excepţia cămăşilor de apă ale cilindrului.

1.3. Se realizează cu o vopsea rezistentă la ulei.

1.4. Asigurarea durităţii suprafeţelor pieselor com-ponente ale compresorului.

1.4. Duritatea suprafeţelor principalelor piese componente ale compresorului se recomandă să se încadreze în limitele prevăzute în tab. 3 din STAS 7099.

2

Siguranţa în exploatare*)

2.1. Asigurarea unei ungeri în bune condiţii a circuitului de ungere cu ulei al mecanismului motor.

2.1. Presiunea uleiului trebuie să fie de min. 0,9 bar. În ulei nu trebuie să existe impurităţi mecanice mai mari de 0,08 mm.

2.2. Asigurarea agregatelor cu compresor aer sau a instalaţiilor de aer com-primat cu un sistem de re-glare automată a debitului.

2.2. Pentru a împiedica depăşirea presiunii nominale ca impuls al sistemului de reglare se va utiliza variaţia presiunii din recipientul de refulare.

2.3. La verificarea etan-şeităţii cilindrilor capacelor şi pistoanelor nu trebuie să apară scăpări sau picături.

2.3. Presiunea de încercare hidraulică va fi 1,5 x Pn. Nu se admite scăderea presiunii în timpul probei, scăpări sau picături.

2.4. Lamele sau inelele supapelor trebuie să asigure etanşeitatea cu scaunele lor, fără să se producă scurgeri pe lângă inele.

2.4. Verificarea se face cu petrol, la presiunea atmosferică, timp de 1 min. Nu se admite scurgerea petrolului pe lângă inele, dar se admit infiltrări sub formă de picături care nu se desprind.

2.5. Asigurarea condiţiilor de funcţionare.

2.5. Condiţiile de funcţionare trebuie să corespundă condiţiilor din STAS 5737.

2.6. Asigurarea parametrilor nominali de funcţionare.

2.6. Agregatele cu compresor se aer vor fi prevăzute cu un sistem de reglare automată a debitului care să împiedice depăşirea presiunii nominale.

3

Siguranţa la foc*)

3.1. Asigurarea împotriva incendiilor.

3.1. Alimentarea cu energie electrică a motorului compresorului trebuie astfel realizată încât să se elimine pericolul de scurtcircuit care ar putea conduce la declanşarea unor incendii.

4 Igienă, sănătate şi protecţia mediului

înconjurător*)

4.1. Protecţia pieselor interioare ale compre-sorului utilizate în insta-laţiile de alimentare cu apă potabilă nu trebuie să modifice calităţile apei.

4.1. Să îndeplinească condiţiile de execuţie stabilite în STAS 7099.

5 Protecţia împotriva

zgomotului*)

5.1. În funcţie de locul de amplasare, în funcţionare, compresoarele nu trebuie să depăşească nivelul de zgomot admis.

5.1. Limitele de zgomot admise vor fi conform prevederilor STAS 6156.

6 Economia de 6.1. Asigurarea 6.1. Randamentelor totale izotermice, t(iz) trebuie să aibă

energie izolaţie

termică şi hidrofugă*)

randamentelor prevăzute.

valorile în STAS 3248.

Debit (m3/min.) Randament total izotermic, t(iz) (%)

- de la 0,1 până la 10- peste 10 până la 40- peste 40 până la 400

0,55 ÷ 0,620,62 ÷ 0,65peste 0,65

7 Transport, depozitare

7.1. Asigurarea menţinerii calităţii produselor în timpul transportului şi depozitării.

7.1. Compresoarele şi piesele de schimb vor fi protejate în vederea transportului şi depozitării prin acoperirea suprafeţelor nevopsite cu un strat de unsoare consistentă, sau alte materiale de protecţie anticorozivă.

Protecţia trebuie să asigure ferirea compresoarelor de coroziune timp de minimum 6 luni de la livrare.

Ambalarea trebuie să asigure integritatea produselor în timpul transportului şi depozitării.

Dacă greutatea sau gabaritul compresoarelor nu permit transportul lor în stare asamblată, se admite expedierea lor sub formă de subansambluri, cu condiţia ca suprafeţele prelucrate să fie protejate împotriva coroziunii şi a lovirii accidentale.

Compresoarele, echipamentele electrice, piesele de schimb şi sculele vor fi depozitate în încăperi uscate.

*) Cerinţe esenţiale 5.9.1. Recipientul de hidrofor. Verificări pentru certificarea de conformitate (conf. Prescripţiilor tehnice C4-90-ISCIR). 5.9.1.1. Verificarea aspectuluiSe examinează cu ochiul liber suprafaţa interioară şi exterioară a recipientului. Acesta nu trebuie să prezinte exfolieri, fisuri vizibile cu ochiul liber sau defecte superficiale. 5.9.1.2. Verificarea dimensiunilorSe efectuează măsurători dimensionale (diametre, lungimi şi grosimi) şi se determină abaterile dimensionale. Toate dimensiunile şi abaterile dimensionale trebuie să se încadreze în toleranţele admise în cartea tehnică. 5.9.1.3. Încercarea la presiune hidraulică interioarăÎncercarea se execută cu apă la presiune egală cu valoarea calculată conform relaţiei:

, în care:pm = presiunea de calcul a recipientului, în bar;fap = efortul unitar admisibil al elementului determinat pentru pm la temperatura la care are loc încercare, în N/mm2;fa = efortul unitar admisibil al elementului determinat pentru pm la temperaturi de calcul, în N/mm2. Temperatura maximă a lichidului de încercare nu trebuie să depăşească +50o C, iar temperatura minimă nu trebuie să fie mai scăzută decât temperatura minimă admisibilă de lucru a recipientului. Dacă temperatura mediului ambiant, în timpul încercării este mai scăzută decât temperatura minimă admisibilă de lucru a recipientului, presiunea din recipient se va ridica până la cel mult 20% din valoarea presiunii maxime admisibile de lucru, menţinându-se la această valoare un timp suficient pentru ca temperatura metalului recipientului, în orice punct să devină cel puţin egală cu temperatura minimă

admisibilă de lucru a recipientului. Aceasta, pentru a se evita apariţia unor şocuri termice periculoase în pereţii recipientului. Încercarea la presiunea hidraulică se va executa astfel încât ridicarea şi coborârea presiunii să se facă continuu şi fără şocuri. În timpul umplerii cu apă a recipientului se vor lua măsuri pentru eliminarea completă a aerului astfel încât să nu se producă pungi de aer în interior. Durata de menţinere a recipientului la presiunea de încercare nu va fi mai mică de 10 minute. Recipientul supus verificării nu trebuie să prezinte deformări plastice vizibile, fusuri sau crăpături ale elementelor acestuia, picături sau scurgeri pe la îmbinările sudate, în materialul de bază sau la îmbinările racordurilor. 5.9.2. Rezervorul tampon. Verificări pentru certificarea de conformitate5.9.2.1. Verificarea aspectuluiSe examinează cu ochiul liber suprafaţa interioară şi exterioară a rezervorului tampon. Eşantionul de rezervor tampon metalic nu trebuie să prezinte exfolieri, fisuri vizibile cu ochiul liber sau defecte superficiale. Eşantionul de rezervor tampon din material plastic nu trebuie să prezinte fisuri, deformaţii găuri şi lipsuri de materiale, bule şi incluziunii metalice sau incluziuni nemetalice mai mult de 5 bucăţi de 100 cm2, cu dimensiunea mai mare de 0,5 mm. De asemenea, nu trebuie să prezinte încovoierea spre interior a recipientelor, după linia de închidere a matriţei. Se admit scurgeri mici de material pe faţa interioară şi ondulaţii care nu influenţează asupra rezistenţei recipientelor. Nu se admit subţieri locale ale pereţilor şi fundului, vizibile cu ochiul liber, prin apăsarea cărora se formează deformaţii remanente ale materialului. Gurile de vizitare trebuie să fie netede, plane şi lipsite de bavuri. 5.9.2.2. Verificarea dimensiunilor şi a abaterilor dimensionaleSe efectuează măsurători dimensionale (diametre, laturi, grosimi, rigidizări) şi se determină abaterile dimensionale. Toate dimensiunile şi abaterile dimensionale trebuie să se încadreze în toleranţele admise de normele în vigoare. 5.9.2.3. Proba de presiune hidraulică interioarăVerificarea se execută cu apă la o presiune de 1,5 ori presiunea de calcul, lichidul fiind la temperatura maximă de lucru. Încercarea la presiune hidraulică interioară se va executa astfel încât ridicarea şi coborârea presiunii să se facă continuu şi fără şocuri. În timpul umplerii cu apă a rezervorului se vor lua măsuri pentru eliminarea completă a aerului astfel să nu se producă pungi cu aer în interiorul rezervorului. Durata de menţinere a recipientului la presiunea de încercare nu va fi mai mică de 10 min. Rezervorul supus verificării nu trebuie să prezinte deformări plastice vizibile, fisuri sau crăpături ale elementelor, picături sau scurgeri pe la îmbinările sudate, în materialul de bază sau îmbinările racordurilor. 5.9.2.4. Încercare de etanşeitate la presiunea hidrostatică a rezervoarelor tampon cu nivel liberVerificarea se efectuează prin umplerea cu apă a rezervorului până la nivelul maxim, după are se face o golire rapidă. Operaţiile de umplere şi golire rapidă se repetă de 10 ori. În timpul încercărilor se determină:- deformaţii în ansamblu (diametre, lungimi, săgeţi);- deformaţii locale – în punctele cel mai solicitate – sudurile;- picături sau scurgeri pe la îmbinările sudate. 5.9.2.5. Verificarea rezistenţei la cădere a rezervoarelor din materiale plasticeRezervoarele se vor umple 90% din capacitate, după care vor fi lăsate să cadă de patru ori de la înălţimea de 0,6 m; poziţiile de cădere vor fi în patru puncte ale circumferinţei bazei, situate la 90o unul de altul. Rezervorul supus verificării nu trebuie să prezinte deformări plastice vizibile, fisuri sau crăpături. 5.9.2.6. Verificarea rezistenţei la vibraţii a rezervoarelor din materiale plasticeRezervorul de încercat, după ce se umple 90% cu apă se aşează pe o masă vibratoare şi se supune la vibraţii. Se pune în funcţiune masa vibratoare la o frecvenţă de 3 ÷ 4,7 Hz pe durata prestabilită, astfel ca acceleraţia maximă să fie de 0,5 ÷ 1,1 xg. Amplitudinea orizontală şi verticală a vibraţiilor –9 mm. Mişcarea trebuie să fie astfel realizată încât componenţa verticală să fie aproximativ sinusoidală; se admite mişcarea rotativă a masei vibratoare.

Durata încercării este de 20 minute. 5.9.2.7. Verificarea rezistenţei la manipulare brutală a rezervoarelor din materiale plasticePrincipiul încercării constă în supunerea rezervorului tampon din material plastic la o serie de şocuri produse prin izbiri la întâmplare. Rezervorul încărcate la capacitate va fi supus la 20 de şocuri. Rezervorul se consideră distrus dacă s-au produs una sau mai multe din următoarele deteriorări:- a apărut o stricăciune de tip prestabilit;- conţinutul (apa) a ieşit parţial sau total din rezervor. 5.9.3. Compresoare cu piston. Verificări pentru certificarea de conformitate (conf. STAS 7099 şi 5737). 5.9.3.1. Verificarea condiţiilor constructiveverificarea calităţii suprafeţelor se face prin comparare cu etaloanele de rugozitate. Verificarea abaterilor de formă şi poziţie. 5.9.3.2. Verificarea rezistenţei şi a etanşeităţii cilindrilor, capacelor şi pistoanelorSe supune piesa sau subansamblul la o presiune de încercare egală cu 1,5 ori presiunea nominală de lucru a piesei sau subansamblului respectiv, timp de 5 min. Nu se admit scăpări sau picături. 5.9.3.3. Verificarea etanşeităţii supapelorSupapele asamblate se supun verificării cu petrol timp de cel puţin 1 min. la presiunea atmosferică. Nu se admite scurgerea petrolului pe lângă inele, dar se admit infiltrări sub formă de picături care nu se desprind. 5.9.3.4. Măsurarea presiuniiLa măsurarea presiunii se admit următoarele erorii:- la măsurători cu manometru lichid ± 1%;- la măsurători cu manometre cu element elastic:

* temperaturi < 200o C ± 1%;

* temperaturi > 200o C ± 1,5%;

- la măsurători cu manometre cu piston ± 0,3%. 5.9.3.5. Măsurarea debituluidebitul compresorului rezultă din relaţia:

Q = debitul compresorului, în m3/h;Vr = volumul rezervorului etalonat, în m3;t = timpul de umplere, în h;po, To = presiunea şi temperatura iniţiale, înainte de racordul de aspiraţie (pentru aer, raportarea se face la presiunea şi temperatura normală), în bar, respectiv o C. p1, T1 = presiunea şi temperatura gazului din recipient la începutul măsurării, în bar, respectiv o C;p2 T2 = presiunea şi temperatura gazului din recipient la sfârşitul măsurării, în bar, respectiv o C. erorile tolerate la măsurarea debitului sunt:- la măsurări cu debimetre ± 2%;- la măsurări cu tub Pitot-Prandtl ± 2%;- la măsurări cu dispozitive de strangulare ± 1,5%;- la măsurări prin umplerea unui recipient ± 0,5%. 5.9.3.6. Determinarea randamentelorRandamentul mecanic m se calculează cu raportul dintre puterea indicată Pi şi puterea efectivă (consumată) P a compresorului:

Coeficientul de debit se calculeaza cu raportul dintre debitul compresorului şi produsul cilindrei cu turaţia:

în care:Q = debitul compresorului, în m3/h;Vc = cilindreea, în m3/cursă;N = turaţia, în rot/min. 5.10. Armături pentru alimentarea cu apă a obiectelor sanitareArmăturile pentru alimentarea cu apă a obiectelor sanitare se clasifică după următoarele criterii:a) Funcţie de material:

- fontă emailată;

- oţel;

- alamă cromată sau nichelată;

- materiale plastice;

- alte materiale.

b) Funcţie de domeniul de utilizare:

- robinet pentru lavoar;

- robinet pentru spălător;

- robinet pentru simplu serviciu;

- robinet pentru dublu serviciu;

- robinet pentru bideu;

- robinet pentru pisoar;

- robinet pentru rezervor de closet;

- baterie pentru spălător;

- baterie pentru lavoar;

- baterie pentru baie.

c) Funcţie de parametrii de utilizare:

- presiune nominală: pentru 6 bar.

d) Funcţie de poziţia de amplasare:

- pe perete;

- pe obiectul sanitar;

- pe cazanele de baie.

e) Funcţie de tipurile constructive:

- robinete;

- baterii amestecătoare.

Armăturile pentru alimentare cu apă rece şi caldă a obiectelor sanitare trebuie să respecte caracteristicile prevăzute în STAS 9143-86. Condiţiile de lucru precizate în standardul menţionat sunt: Tmax = 80o C, Pn 10 bar.  Tabelul 14

ARMĂTURI PENTRU ALIMENTAREA CU APĂ A OBIECTIVELOR SANITARE

Nr. crt.

Categoria

cerinţeiDefiniţia cerinţei Criterii de performanţă

1 Rezistenţa mecanică şi stabilitate*)

1.1. Asigurarea rezistenţei mecanice şi a stabilităţii prin respectarea abaterilor dimensionale.

1.1. Abaterile limită sunt precizate în STAS 9143.

1.2. Asigurarea rezistenţei mecanice la manevrele brutale ce se produc în exploatarea pentru menţinerea caracteristicilor funcţionale ale armăturilor.

1.2. Armăturile nu trebuie să prezinte deformaţii permanente şi nici scăpări de apă la valoarea maximă a cuplului exercitat de 3 ori asupra capetelor de manevră ale armăturii (valoarea cuplului: C = 4 Nm).

1.3. Asigurarea rezistenţei la presiunea hidraulică interioară.

1.3. Valoarea presiunii hidraulice de încercare: 1,5 x Pn.

1.4. Piesele principalelor com-ponente nu trebuie să aibă efecte care să afecteze rezistenţa mecanică şi stabilitatea, producând spargeri sau deformaţii permanente ale armăturilor.

1.4. Piesele turnate forjate, matriţate sau sudate trebuie să fie lipsite de defecte – goluri, crăpături, fisuri, stratificări, incluziuni nemetalice etc.

1.5. Asigurarea unei durate minime a armăturilor (durată de viaţă în care armăturile îşi păstrează în condiţii normale performanţele iniţiale).

1.5. Valorile (performanţele) pe care trebuie să le realizeze la verificări sunt precizate în STAS 9143.

1.6. Asigurarea armăturilor la manevrări repetate care trebuie să satisfacă condiţiile privind fiabilitatea.

1.6. După efectuarea numărului de cicluri stabilit pentru fiecare încercare, armăturile trebuie să satisfacă condiţiile privind:

- rezistenţa la presiune hidraulică şi etanşeitate;

- să nu prezinte deteriorări;

- să nu prezinte uzură.

Valorile recomandate sunt precizate în STAS 9143:

- armăturile supuse la 70.000 cicluri trebuie să asigure condiţiile principale privind încercarea la presiunea hidraulică şi etanşeitate;

- ansamblurile tijă – ventil şi tijă – capac nu trebuie să prezinte deteriorări după ce au fost supuse la 200.000 cicluri;

- pisele mobile ale inversorului bateriilor amestecătoare, supă ce au fost supuse la un număr de 30.000 cicluri, trebuie să satisfacă condiţia de etanşeitate.

1.7. Asigurarea contra coroziunii a suprafeţelor interioare şi exterioare ale armăturilor.

1.7. Suprafeţele interioare şi exterioare ale armăturilor trebuie protejate anticorosiv cu materiale care trebuie să reziste la solicitările mecanice, termice şi chimice la care vor fi supuse.

2

 

2.1. Asigurarea securităţii utilizatorilor faţă de eventualele răniri, arsuri etc. prin contact cu suprafeţele accesibile ale armăturilor, prin limitarea temperaturii maxime a părţilor calde.

2.1. Valorile limită ale temperaturii părţilor calde: t = 45o C.

2.2. Asigurarea rolului funcţional pentru a evita înţepenirea, griparea armăturilor.

2.2. Componentele mobile ale armăturilor trebuie să fie astfel executate încât să aibă o funcţionare lină, uşoară. Forma organului de manevră trebuie să permită o priză bună a piesei fără a fi necesară o forţă suplimentară în acţiune.

2.3. Asigurarea etanşeităţii prin modul de execuţie al pieselor turnate.

2.3. Nu sunt admise defecte de turnare.

2.4. Asigurarea etanşeităţii prin realizarea îmbinărilor în garnituri.

2.4. Materialul din care se execută garnitura ventilului de la capetele pentru armături trebuie să asigure rezistenţa la acţiunea apei fierbinţi la temperatura de fierbere.

2.5. Ventilele robinetelor şi bateriilor amestecătoare aflate în poziţia închis trebuie să asigure etanşeitatea în condiţiile de încercare la presiunea hidraulică.

2.5. Presiunea de încercare F = 1,5 x Pn (dar nu mai mică de 6 bar).

2.6. Asigurarea capacităţii minime de curgere la robinete şi baterii amestecătoare.

2.6. Debitele minime sunt prevăzute în standardele de dimensiuni.

2.7. Asigurarea uşurinţei de manevrare a organelor de comandă a armăturilor.

2.7. Valoarea cuplului necesar pentru manevrarea armăturilor în mişcare de rotaţie:  1 Nm.

2.8. Asigurarea posibilităţii de intervenţie pentru manevre, control, înlocuire elemente componente, întreţinere.

2.8. Se vor specifica de către producător modul de integrare în instalaţie şi posibilităţi de amplasare.

3 Siguranţa la foc*)

3.1. Asigurarea împotriva declanşării sau propagării incendiilor.

3.1. Armăturile sanitare nu fac obiectul acestei cerinţe. În cazul în care roata de manevră este din material plastic, acesta se poate asimila c fiind din clasa C1 de combustibilitate.

4 Igienă, sănătate şi protecţia mediului

înconjurător*)

4.1. Armăturile nu trebuie să prezinte nici un pericol pentru sănătatea oamenilor sau a mediului încon-jurător prin modificarea calităţilor de potabilitate a apei.

4.1. Stratul de protecţie interioară nu trebuie să fie solubil în apă şi să nu transmită apei gust sau miros. Materialele de realizare a armăturilor trebuie să nu fie radioactive sau toxice. Ele trebuie avizate sanitar.

4.2. Asigurarea condiţiilor de igienă. 4.2. Armăturile trebuie să asigure debitul şi presiunea necesară a apei reci şi calde la punctele de consum.

4.3. Asigurarea calităţii apei potabile prin utilizarea materialelor de execuţie.

4.3. Se recomandă utilizarea materialelor de execuţie a armăturilor care în contact cu apa nu o contaminează: alama, fonta emailată, oţel inox, materialele plastice.

4.4. Forma constructivă a armăturilor trebuie să permită curăţirea fără dificultate a suprafeţelor exterioare după montarea în poziţie normală de exploatare.

4.4. Pentru suprafeţele exterioare se recomandă alegerea unor forme rotunjite, lipsite pe cât posibil de unghiuri ascuţite care îngreunează curăţirea.

5 Protecţia contra zgomotului*)

5.1. Asigurarea nivelului minim de zgomot produs de armături.

5.1. Se impune asigurarea caracteristicilor funcţionale, debit-presiune a armăturii. Armăturile trebuie astfel concepute şi construite încât zgomotul generat de curgerea fluidului de lucru prin ele, perceput de personalul de exploatare sau transmis spre încăperile adiacente, prin fundaţie sau prin conductele de transport să nu dăuneze sănătăţii şi nici să nu împiedice repaosul sau lucrul în condiţii acceptabile. Valorile admisibile ale nivelului de zgomot emise de armăturile de alimentare cu apă a obiectelor sanitare din clădiri de locuit sunt: 35 dB (conform STAS 10968, Anexa 2).

6 Economia de energie, izolaţie

termică şi hidrofugă*)

6.1. Realizarea la presiuni minime de utilizare a debitelor specifice de apă rece şi caldă a obiectelor sanitare cu consum economic de apă.

6.1. Realizarea la presiuni minime de utilizare a debitelor de apă rece şi caldă, conform STAS 1478. Armăturile trebuie să permită un reglaj cantitativ economic al debitului de apă conform unor curbe de reglaj debit-presiune corespunzătoare fiecărui tip de armături care trebuie precizate în prospecte sau cataloage.

7 Transport montare şi

depozitare*)

7.1. Asigurarea menţinerii calităţii produsului în timpul transportului şi depozitării.

7.1. Filetele exterioare şi orificiile armăturilor vor fi acoperite sau astupate cu protectoare de lemn, carton, material plastic sau cu mijloace adecvate bine fixate, pentru a feri suprafeţele prelucrate de deteriorări şi a împiedica intrarea murdăriei.

Armăturile se vor livra cu organul de închidere închis. Armăturile se livrează în ambalaje şi materiale de ambalare stabilite prin normativul de ambalare a produselor destinate consumului intern.

În timpul transportului ambalajele cu armături trebuie protejate contra acţiunii precipitaţiilor atmosferice.

Armăturile trebuie să se depoziteze în încăperi închise şi uscate astfel încât ele să nu fie supuse acţiunii influenţei atmosferice. Nu se permite depozitarea armăturilor în încăperi în care sunt depozitate substanţe chimice care ar putea avea influenţă dăunătoare asupra calităţii armăturilor.

*) Cerinţe esenţiale 5.10.1. Armături pentru alimentarea cu apă a obiectelor sanitare. Verificări pentru certificarea de conformitate (conf. STAS 9143). 5.10.1.1. Verificarea aspectuluiSe examinează cu ochiul liber suprafaţa exterioară a armăturii. Aceasta nu trebuie să prezinte: exfolieri, fisuri, zgârieturi, urme de lovituri, pete, discontinuităţi în stratul de acoperire (zone neacoperite, porţiuni mate cu aspect lăptos sau cenuşiu). 5.10.1.2. Verificarea dimensiunilor şi a abaterilor dimensionaleSe măsoară dimensiunile şi se determină abaterile dimensionale. Acestea trebuie să se încadreze în toleranţele admise de normele în vigoare. 5.10.1.3. Verificarea jocului axial în filetul tijei (în capac sau în ventil)Verificarea se face menţinând fixă una din piese, iar cealaltă este împinsă axial într-un sens apoi în celălalt, cu un împingător de formă adecvată. Armăturile supuse verificării nu trebuie să prezinte joc axial în filetul tijei (în capac sau ventil) care să depăşească 0,15 cm. 5.10.1.4. Verificarea distanţei “a” dintre marginea ventilului muchia scaunuluiVerificarea se face prin ungerea garniturii cu un produs colorant şi prin efectuarea manevrei de închidere, măsurându-se apoi amprenta lăsată de scaun. Distanţa “a” dintre marginea garniturii şi marginea găurii scaunului la armătura supusă verificării trebuie să corespundă valorilor din STAS 9143. 5.10.1.5. Verificarea etanşeităţiiTestarea constă în verificarea sub presiune de apă rece (sub 30o C) sau sub presiunea aerului. Apa se introduce prin orificiul (orificiile) de intrare a armăturii, la o presiune egală cu 1,5 ori presiunea nominală, timp de 1 min., ventilul (ventilele) fiind în poziţia închis. În cazul încercării cu aer comprimat, armăturii se aplică prin orificiul (orificiile) de intrare, o presiune de 4 bar, timp de 20 sec., ventilul (ventilele) fiind în poziţia închis, iar armătura cufundată în apă. Verificarea etanşeităţii organelor de închidere ale inversorului bateriilor amestecătoare se face cu apă rece sub 30o C. prin orificiile de intrare se aplică bateriei o presiune de 1,5 ori presiunea nominală, timp de 1 min. Ventilele bateriei să fie în poziţie deschisă. Inversorul trebuie să fie în poziţie închis pentru unul din sensurile de curgere, celălalt sens de curgere fiind obturat. Încercarea se execută pentru ambele poziţii de închidere ale inversorului.

Armăturile supuse verificărilor nu trebuie să prezinte scăpările de fluid (apă sau aer) pe întreaga durată a probei. 5.10.1.6. Proba de rezistenţă la presiunea hidraulică interioarăproba se face cu apă rece (sub 30o C) şi în două etape:- În prima etapă, armăturii i se aplică prin orificiile de intrare o presiune egală cu 1,5 ori presiunea nominală, timp de 1 min., iar ventilul (ventilele) trebuie să fie în poziţia închis. - În a doua etapă, armăturii i se aplică prin orificiul (orificiile de intrare), o presiune de 1 bar timp de 1 min.; armătura trebuie să aibă ventilul (ventilele) în poziţia deschis, iar orificiul (orificiile) de ieşire obturat (e). armăturile supuse verificărilor nu trebuie să prezinte scăpări de apă pe întreaga durată a probelor. De asemenea, nu trebuie să existe deformări permanente ale armăturilor sau fisuri în urma acţiunii presiunii relativ mari a apei reci. 5.10.1.7. Verificarea debituluiVerificarea permite măsurarea, pentru o presiune dată a debitului armăturii. Măsurătorile se efectuează cu armătură deschisă la maximum, montată la capătul circuitului de verificare. Se reglează presiunea la valoarea prevăzută. Se măsoară debitul după ce s-a asigurat o curgere stabilă şi continuă. Verificarea se efectuează pe o instalaţie conform STAS 9143. Pentru verificarea debitului bateriilor amestecătoare se folosesc două instalaţii de tipul celei prezentate în standard. Armăturile supuse verificărilor trebuie să asigure debitele specifice, funcţie de presiunile minime de utilizare, corespunzătoare fiecărui tip de armătură, recomandate în prospectele sau cataloagele armăturilor respective. 5.10.1.8. Verificarea dispersiei jetului de apăVerificarea se efectuează folosind instalaţia de tipul cele prezentate în STAS 9143. În condiţiile de încercare, o proporţie de minim 95% din debitul unui robinet sau a unei baterii amestecătoare (cu excepţia bateriilor de baie) trebuie să treacă prin interiorul cercului de diametru (D) egal cu:- 100 mm, pentru robinete;- 50 mm, pentru baterii amestecătoare, situate la o distanţă de 300 mm de gura de scurgere a armăturii. Se realizează o scurgere stabilă şi continuă, la o presiune de 1 bar, ventilul (ventilele) fiind complet deschis (e). Se colectează timp de 1 minut apa ce se scurge în recipientele V1 şi V2. Se calculează proporţia de apă trecută prin interiorul cilindrului cu diametrul D, formula:

Curgerea apei din robinetele finale şi bateriile amestecătoare trebuie să facă într-un jet compact, fără împrăştiere de stropi sau împărţire în jeturi mici şi fără prelingerea apei de-a lungul suprafeţelor exterioare. La armăturile prevăzute cu ajutaj perlator, jetul de apă trebuie să aibă un aspect lăptos, fără jeturi separate vizibil. Dispersia întregului jet de apă – debitul total – nu trebuie să depăşească cercul amplasat la distanţa de 300 mm de gura de scurgere, având diametrul egal cu 3D. 5.10.1.9. Verificarea rezistenţei la acţiunea apei fierbinţiAceastă verificarea se face pentru testarea rezistenţei garniturii ventilului de la capetele armăturilor la acţiunea apei fierbinţi. Se introduce ventilul prevăzut cu garnitură în apa care fierbe şi se menţine în aceste condiţii timp de 1 oră. După realizarea verificării se montează ventilul în robinet, garnitura trebuind să corespundă încercării de etanşeitate. 5.10.1.10. Verificarea fiabilităţiiPrincipiul acestei încercări constă în verificarea mecanismului de acţionare la o serie de închideri-deschideri. Se montează armătura în instalaţia de testare şi se conectează la circuitul de alimentare cu apă rece (suc 30o C), la o presiune statică de 4 bar. Încercarea pieselor mobile ale armăturii se face cu un dispozitiv care poate dezvolta un cuplu de 0,4 daNm în două sensuri de rotaţie. Viteza de rotaţie a dispozitivului, la deschiderea şi închiderea ventilului trebuie să fie aproximativ 30 rotaţii/minut.

Armătura se supune la 200.000 închideri/deschideri. Fiecare ciclu va cuprinde:- deschidere completă;- oprire timp de aproximativ 5 sec. în poziţia deschis;- închidere completă;- oprire timp de aproximativ 5 sec. În poziţia închis. După efectuarea unui număr de 70.000 de cicluri, armăturile se supun şi verificărilor următoare:- verificarea rezistenţei la presiune;- verificarea etanşeităţii. Verificarea fiabilităţii se efectuează asupra armăturilor pentru a se determina uzura pieselor în mişcare, capacitatea de etanşare după efectuarea manevrelor repetate (la ventil şi la tija de acţionare), durabilitatea ventilului. După 200.000 cicluri, ansamblele tijă-ventil şi tijă-piuliţă nu trebuie să prezinte nici o deteriorare (să dea rezultate satisfăcătoare la încercarea de etanşeitate). 5.10.1.11. Verificarea rezistenţei la manevrări brutaleÎncercarea se va efectua în condiţii de exploatare reale, asupra unei armături montate pe o conductă sub presiune. Se va aplica asupra armăturii un cuplu C (C = 4 Nm) în sensul deschiderii şi închiderii. Armăturile supuse verificării nu trebuie să prezinte deformaţii permanente şi nici scăpări de apă, la valoarea maximă a cuplului exercitat de 2 ori asupra capetelor de manevră ale armăturii.  5.11. Obiecte sanitareObiectele sanitare se clasifică după următoarele criterii:a) Funcţie de material:

porţelan; semiporţelan; fontă emailată; tablă emailată; tablă de oţel inoxidabilă; materiale plastice (ex. Poliester armat cu fibră de sticlă, PAS).

b) Funcţie de domeniul de utilizare: lavoare; spălătoare; chiuvete; căzi de baie; cazi de duş; vase de closet; rezervoare pentru vasele de closet; bideuri; pisoare.

Obiectele sanitare sunt recipiente destinate a înlesni folosirea apei la punctele de consum şi de a colecta apa uzată în vederea evacuării ei în conductele de scurgere prin intermediul armăturilor de scurgere. Obiectele sanitare din porţelan vor trebui să corespundă condiţiilor tehnice de calitate conform cu prevederile STAS 6686-80. Obiectele sanitare din fontă emailată vor trebui să corespundă condiţiilor tehnice de calitate conforme cu prevederile STAS 2583-80. Lavoarele se execută, fie de porţelan sau semiporţelan sanitar, cu dimensiunile conf. STAS 1540, fie din fontă emailată şi pot fi cu sau fără spate. Lavoarul este prevăzut cu preaplin şi orificiu de scurgere prevăzut cu un ventil. Căzile de baie se execută, fie din fontă şi tablă emailată, cu dimensiunile conform STAS 2757-86, fie din polistiren armat cu fibră de sticlă. Căzile de baie pot fi prevăzute cu picioare de susţinere sau fără picioare şi se pot monta înzidite sau neînzidite. Căzile de baie sunt prevăzute cu orificii pentru preaplin racordate la conductele de golire şi cu

orificii de golire la care se montează ventilele de scurgere. Fundul căzilor de baie trebuie să aibă o pantă de scurgere a apei către orificiile de golire. Căzile de duş servesc la colectarea apei uzate (pentru ca aceasta să nu răspândească pe pardoseală) şi evacuarea printr-un orificiu cu ventil de scurgere în conducta de canalizare. Căzile pentru duş se execută, fie din fontă cu interiorul emailat şi exteriorul grunduit, fie în PAS în două tipuri: pătrată cu muchii drepte sau cu bordură rotunjită. Dimensiunile căzilor pentru duş sunt prevăzute în STAS 6110-86. Vasele de closet se execută din porţelan sau semiporţelan sanitar cu dimensiunile conform STAS 1066/1-90. Vasele de closet sunt prevăzute cu un spaţiu numit sifon, în care este reţinut un strat de apă de înălţime de cca. 60 mm, numit gardă hidraulică, având rolul de a împiedica pătrunderea gazelor rău mirositoare din conductele de canalizare în încăperi. Rezervoarele de spălare se execută fie din porţelan sanitar, cu dimensiunile conform STAS 7823-90, fie din fontă emailată, cu dimensiunile conform STAS 2756-90, fie din polistiren conform STAS 8875-72. Rezervoarele de spălare, după modul de montare sunt de trei tipuri:- montate la înălţime;- montate la mică înălţime;- montate pe vasul de closet. Bideurile se fabrică din faianţă sau porţelan sanitar (STAS 2422-80) în două tipuri: obişnuit fără duş sau cu orificiu pentru duş. Spălătoarele de bucătărie cele mai folosite sunt: spălătorul simplu cu suport pentru vase sau picurător şi spălătorul dublu care are două compartimente egale. Spălătoarele se execută din fontă emailată cu dimensiunile conform STAS 2759-79 sau din tablă de oţel inoxidabil. Chiuvetele se execută din fontă emailată la interior în culoare albă, iar exteriorul este grunduit. Tabelul 15

OBIECTE SANITARE

Nr. crt.

Categoria cerinţei

Definiţia cerinţei Cerinţei de performanţă

1 Rezistenta mecanica si stabilitate*)

1.1. Asigurarea rezistentei mecanice si a stabilitatii la solicitarile mecanice la care pot fi supuse in exploatare.

1.1. Valoarea limita a fortelor care sa nu produca deteriorari (ruperea, pierderea etanseitatii, deformatii permanente) ale obiectelor sanitare - forta verticala maxima repartizata pe bordura obiectului sanitar = 600 N.

1.2. Asigurarea rezistentei mecanice si a stabilitatii la temperatura apei si la agentii chimici.

1.2. Materialele de executie trebuie sa prezinte rezistenta la temperatura si la diverse substante chimice.

1.3. Asigurarea duratei de viata considerata pentru obiectele sanitare respective in cazul unei exploatari normale.

1.3. Durata de viata va fi prevazuta de fiecare producator pentru fiecare tip de obiect sanitar. Asigurarea duratei de viata a obiectelor sanitare din fonta, se realizeaza prin aplicarea pe suprafetele interioare si exterioare a unor protectii contra coroziunii (grund de miniu de plumb).

1.4. Asigurarea rezistentei in exploatare a obiectelor sanitare

1.4. Conform normelor romanesti si straine (STAS 8073, STAS 3050, STAS E 10207/4, STAS E 10207/6, STAS E 10207/80).

la actiuni mecanice, fizice si chimice.

2 Siguranta in exploatare*)

2.1. Asigurarea securitatii utilizatorilor fata de eventualele raniri, arsuri, prin contact cu suprafetele accesibile ale obiectelor sanitare.

2.1. Suprafetele obiectelor sanitare accesibile ocupantilor sa fie fara muchii si colturi taioase, bavuri ascutite etc.

2.2. Asigurarea posibilitatii de golire a obiectelor sanitare.

2.2. Prevederea dispozitivelor de preaplin cu dimensiuni si forme corespunzatoare.

2.3. Respectarea modului de fixare in elementele de constructii.

2.3. Fixarea obiectelor sanitare se va face conform normativelor de utilizare pentru fiecare tip de obiect in parte si precizata in caietul de sarcini al producatorului.

2.4. Asigurarea etanseitatii.

2.4. Capacitatea de a corespunde la verificarea privind alimentarea cu apa si scurgerea apei din obiectul sanitar la instalatia de canalizare la care se racordeaza.

2.5.  Asigurarea calitatii aspectului suprafetelor vizibile ale obiectelor sanitare functie de destinatia incaperilor si a conditiilor de exploatare.

2.5. Obiectele sanitare trebuie sa indeplineasca toate caracteristicile (dimensiuni, tolerante, conditii de calitate si functionalitate, etc.) prevazute in standardele respective.

3 Siguranta la foc*)

3.1. Asigurarea limitei de rezistenta la foc a obiectelor sanitare din materiale plastice.

3.1. Limita de rezistenta la foc trebuie sa corespunda conditiilor de inflamabilitate si ardere prevazute in norme pentru materiale plastice respective. Obiectele sanitare din fonta emailata si din portelan sanitar nu fac obiectul acestei cerinte.

4 Igiena, sanatate si protectia mediului inconjurator*)

4.1. Asigurarea calitatii apei potabile.

4.1. Se vor utiliza materiale care in contact cu apa nu contamineaza apa potabila: fonta emailata, faianta, portelanul sanitar, materiale plastice, inoxul. Materialele utilizate trebuie sa fie avizate din punct de vedere sanitar.

4.2. Asigurarea conditiilor igienice optime de utilizare.

4.2. Realizarea formei si marimii obiectelor sanitare.

4.3. Evitarea emanatiilor de mirosuri provenite de la obiectele sanitare (vase WC).

4.3. Realizarea unor sifoane la vasele de WC cu garda hidraulica cu inaltimea corespunzatoare care sa impiedice scaparile de gaze nocive din incapere.

5 Protectia impotriva zgomotului*)

5.1. Asigurarea nivelului minim de zgomot produs in timpul exploatarii.

5.1. Sistemul rezervor / vas de WC produce zgomot in timpul exploatarii; zgomotele se datoreaza in principal jetul de apa de spalare, care patrunde in vasul de WC si in secundar, umplerii rezervurului de apa.

6 Economia de energie, izolatie termica si hidrofuga*)

6.1. Realizarea de obiecte sanitare cu consum redus de apa.

6.1. Realizarea unor cazi de baie si rezervoare de closet cu consum redus de apa: -pentru cazi de baie : conform STAS 2757 si prospectelor sau cataloagelor diferitelor firme; -pentru rezervoare de closet:a) rezervor de inaltime, debit de spalare: 1,5 l/sb) rezervor de semiinaltime, debit de spalare: 2 l/sc) rezervor montat pe vas, debit de spalare: 2 l/s

6.2. Asigurarea unor consumuri minime de energie inglobata in obiectele sanitare.

6.2. Realizarea obiectelor sanitare din materiale plastice necesita un consum de energie mai mic decat pentru producerea obiectelor sanitare ceramice sau din fonta emailata.

7 Transport depozitare

7.1. Asigurarea mentinerii calitatii prin transport si depozitare.

7.1. a) Obiectele din portelan sanitar se vor depozita separat, pe tipuri, dimensiuni si calitati, in incaperi ferite de actiunea agentilor atmosferici.

Transportul acestor produse se face cu mijloace de transport acoperite, amenajate corespunzator. Fiecare unitate de transport va purta inscriptia "Fragil". La transport, muchiile obiectelor sanitare vor fi protejate prin lipirea unor benzi de hartie.

b)Obiectele sanitare din fonta emailata se vor depozita in spatii special amenajate care sa asigure pastrarea conditiilor de calitate, ferite de actiunea agentilor corosivi. Transportul lor se face cu

mijloace de transport obisnuite; in timpul transportului obiectele sanitare vor fi ambalate, asigurate in stelaje de lemn, paletizate sau containerizate, protejate impotriva lovirii, cu paie, talaj sau carton ondulat.

c)Transportul si manipularea obiectelor sanitare din materiale plastice se face cu grija, pentru a le feri de lovituri sau zgarieturi. Obiectele sanitare din materiale plastice se vor depozita in magazii inchise, bine aerisite sau in locuri acoperite si ferite de soare.

*)Cerinte esentiale 5.11.1. Obiecte sanitare ceramice, din fontă emailată sau oţel inoxidabil. Verificări pentru certificarea de conformitate5.11.1.1. verificarea aspectuluiVerificarea se efectuează vizual, examinându-se obiectele sanitare din fontă emailată de la distanţa de 300 ÷ 5 lm/dm2. Obiectele sanitare ceramice se expun unui flux luminos de min. 200 lx şi se examinează de la distanţa de 1 m. Măsurarea defectelor de structură se efectuează cu ajutorul unei lupe gradate. În funcţie de prezenţa defectelor de suprafaţă (adâncituri, fisuri, ştirbiri, valuri, pori, băşici, harise, lipsuri sau scurgeri de glazură sau email, puncte şi pete diverse colorate, granule de şamotă sau de nisip), de numărul şi mărimea acestora se stabileşte clasa de calitate a obiectului sanitar încercat. 5.11.1.2. Verificarea dimensiunilorSe efectuează măsurători dimensionale (lungimi, lăţimi, înălţimi, grosimi) şi se determină abaterile dimensionale (lungimi, rectilinităţi, planeităţi, curburi), pentru câte trei obiecte sanitare. Toate dimensiunile şi abaterile dimensionale trebuie să se încadreze în toleranţele specificate de producător şi de normele în vigoare. Abaterile limită la dimensiunile pentru spălătoare, chiuvete, lavoare sunt de +1/-3%. Pentru căzile de baie, acestea sunt conform STAS 1592/1. Dimensionarea picioarelor căzilor de baie trebuie să fie făcută astfel încât distanţa de la orificiul de scurgere al căzii la pardoseală, să fie de minimum 125 mm. 5.11.1.3. Verificarea sunetului la lovireSe supun câte trei obiecte sanitare ceramice la o lovire cu un ciocan de lemn, lovitura fiind dată prin cădere liberă, extremitatea cozii ciocanului aflându-se în contact sau la nivelul suprafeţei obiectului sanitar (conform STAS 6686). Sunetul loviturii trebuie să fie plin, clar, nedogit, astfel încât să confirme că obiectul sanitar este întreg, nu prezintă fisuri sau spărturi. 5.11.1.4. Verificarea maseiVerificarea se efectuează prin cântărire, pe trei obiecte sanitare de fiecare tipodimensiune supusă verificării. Masa obiectelor sanitare supuse verificărilor trebuie să se încadreze în limitele prevăzute de standardul de fabricaţie respectiv. Abaterea limită admisă este de +/-10%, conform STAS 6686. 5.11.1.5. Verificarea absorbţiei de apăVerificarea se efectuează pe câte trei eşantioane cu o suprafaţă totală de 15 cm2, luate din trei obiecte sanitare diferite. Verificarea se face cu metoda prin fierbere, conform STAS 3050. Probele se spală cu apă distilată şi se usucă până la masa constantă. După uscare şi cântărire se fierb în apă distilată timp de 4 ore şi apoi se lasă în apă până la răcire. După răcire se scot din apă, se şterg şi se cântăresc separat. Absorbţia se apă se determină cu ajutorul formulei:

A = [(m – m1)] 100%În care: m = masa probei în stare uscată, în g;m = masa probei în stare umedă, în g;A = absorbţia de apă, în %. Ca rezultat al determinării se ia media aritmetică a absorbţiilor de apă determinate pe cele trei probe. După determinarea mediei absorbţiei de apă se verifică dacă aceasta se încadrează în toleranţele admise pentru tipul de obiect sanitar supus verificării. Dacă absorbţia e apă depăşeşte valoarea prevăzută în norme (de max. 5%) este necesară o verificare a materialelor utilizate la producerea obiectelor sanitare şi a glazurii sau a tehnologiei de fabricaţie (temperaturi de ardere, durate de răcire etc.). 5.11.1.6. Verificarea curburiiVerificarea se efectuează pe un număr de trei obiecte sanitare. Verificarea curburii se efectuează pentru obiectele sanitare din porţelan şi semiporţelan, măsurându-se curbura suprafeţei de montaj (săgeata) şi curbura suprafeţei superioare a bideurilor. Obiectele sanitare se aşează pe o suprafaţă plană şi se determină cu ajutorul unor spioni existenţa şi mărimea curburilor. Curbura feţei superioare a bideurilor se raportează la lungimea axei mari a vaselor. Obiectele sanitare supuse verificării nu trebuie să prezinte curburi mari decât cele prescrise în norme. Condiţiile de admisibilitate pentru curburile maxime sunt redate în tabelul de mai jos; conform STAS 6686, respectiv STAS 1541.

Denumirea defectului

Condiţii de admisibilitate, funcţie de calitatea obiectului sanitar

S I II III

Curbura suprafeţei de montaj a bideurilor din porţelan [%], max. 0,3 0,5 0,8 1

Curbura suprafeţei superioare a bideurilor din porţelan [%], max. 0,3 0,5 1,5 2

Curbura suprafeţei de montaj a bideurilor din semiporţelan [%], max.

 0,5 1

 

Curbura suprafeţei superioare de montaj a bideurilor din semiporţelan [%], max.

 0,5 1,5

 

Dacă toate eşantioanele supuse verificării prezintă curburi mai mari decât cele prescrise este necesară analiza materiei prime şi a tehnologiei de fabricaţie a obiectelor sanitare. 5.11.1.7. Verificarea gradului de alb sau a nuanţei culoriiVerificarea se efectuează pe un număr de trei epruvete, provenite din obiectele sanitare. Verificarea se face cu leucometru cu filtru albastru (pentru alb) sau cu etaloane din paletarul de culori al producătorului (pentru emailuri sau glazuri colorate), conform STAS 6686. Ca rezultat se ia media celor trei verificări. Eşantioanele supuse verificărilor trebuie să se încadreze în limitele de culoare admise de producător. Gradul de alb al obiectelor sanitare va fi de:- max. 68%, pentru obiectele din porţelan sanitar (STAS 6686);- max. 65%, pentru obiecte din semiporţelan sanitar (STAS 1541). În cazul în care produsele supuse verificărilor nu se încadrează în limitele prevăzute se va proceda la verificarea calităţii materiilor prime utilizate şi a tehnologiei de fabricaţie. 5.11.1.8. Verificarea rezistenţei la şoc termic

Verificarea se face, conform STAS 8073 utilizând câte trei obiecte prin introducerea (sau stropirea) lor alternativă (de câte trei ori, timp de cinci minute) în două băi de apă rece şi caldă (astfel încât diferenţa minimă de temperatură între cele două băi să fie de 80o C). Obiectele sanitare supuse verificării sunt considerate corespunzătoare dacă după verificare, stratul de email sau de glazură nu prezintă fisuri sau exfolieri. 5.11.1.9. Verificarea rezistenţei la alcalii, acizi şi detergenţiVerificarea se efectuează, conform STAS E 10207/4 şi STAS 10207/8-76 pe suprafaţa plană a obiectelor sanitare. Se spală bine suprafaţa supusă verificării, cu apă curată şi săpun, apoi cu apă distilată. Suprafaţa spălată se usucă cu aer cald (110+/-5o C) şi apoi se răceşte. Pe suprafaţa supusă verificării se aşează tuburi de sticlă rezistente chimic. Circumferinţa se aşezare se chituieşte etanş la exterior. În interiorul cilindrului se introduc substanţele chimice (acizi, alcalii, detergenţi). Probele se lasă timp de 24 h la temperatura camerei (20+/-30o C) pentru acizi şi alcalii, şi timp de 30+/-1 minut, la temperatura de 90+/-1o C pentru detergenţi. După trecerea acestui timp se înlătură substanţele chimice, se spală cu apă distilată, se şterg cu o pânză moale şi se procedează la examinarea cu ochiul liber a suprafeţelor supuse verificării. Emailul sau glazura se consideră rezistente chimic dacă suprafeţele supuse verificărilor nu şi-au alterat luciul în comparaţie cu suprafeţele nesupuse verificărilor. 5.11.1.10. Verificarea rectilinităţii bordurilorVerificarea se face pe un număr de trei obiecte sanitare (căzi de baie) conform STAS 2583. Obiectele sanitare se aşează pe o suprafaţă plană şi se determină rectilinitatea bordurilor cu ajutorul unor spioni. Obiectele sanitare supuse verificării nu trebuie să prezinte diferenţe mai mari decât cele din normele referitoare la rectilinitatea bordurilor. Pentru obiecte sanitare din fontă emailate, abaterea admisă la rectilinitate (săgeata) după emailare, va fi:- max. 1% din lungimea bordurii la căzi de baie pentru copii, căzi de duş, chiuvete şi spălătoare pentru vase, de calitatea S, I şi II;- max. 0,2% din lungimea bordurii la căzi de baie pentru adulţi, la calitatea S şi I;- max. 0,3% din lungimea bordurii la căzi de baie pentru adulţi la calitatea II, III. În cazul în care obiectele sanitare prezintă nerectilinităţi la borduri mai mari decât cele admise este necesară o verificare a materialelor utilizate şi a tehnologiei e fabricaţie. 5.11.1.11. Verificarea planeităţii pereţilor verticaliVerificarea se efectuează pe un număr de trei obiecte sanitare (căzi de baie) conform STAS 2583. Obiectele sanitare se aşează pe o suprafaţă plană şi se determină planeitatea pereţilor laterali cu ajutorul unor spioni. Eşantioanele supuse verificării nu trebuie să prezinte diferenţe mai mari decât cele din norme la planeitatea pereţilor laterali. Pereţii laterali ai căzilor de baie pentru adulţi trebuie să fie plani, abaterea admisă fiind:- max. 0,8% din lungimea nominală a căzii pentru calitatea S şi I;- max. 1% din lungimea nominală a căzii pentru calitatea II şi III. În cazul în care obiectele sanitare prezintă neplaneităţi ale pereţilor laterali mai mari decât cele admise este necesară o verificare a materialelor utilizate şi a tehnologiei de fabricaţie. 5.11.1.12. Verificarea aderenţei emailuluiVerificarea se efectuează pe un număr de trei obiecte sanitare din fontă emailată. Pentru verificare se foloseşte un ciocan de lemn cu ajutorul căruia se aplică două lovituri în aceeaşi zonă a obiectului sanitar. Loviturile se execută prin cădere liberă, extremitatea cozii aflându-se în contact sau la nivelul suprafeţei obiectului sanitar. Obiectul sanitar supus încercării, conform STAS 8073, se consideră corespunzător dacă, după lovire, nu apar fisuri sau exfolieri ale stratului de email. 5.11.1.13. Verificarea rezistenţei la abraziuneVerificarea se efectuează, conform STAS 8073 pe obiecte sanitare emailate având o suprafaţă plană de minimum 10 cm, sau pe epruvete confecţionate special. Pentru verificare se folosesc materiale abrazive sub formă de pulbere (din toată gama de duritate). Granulele se aşează într-uns strat uniform, pe o suprafaţă de 4 cm2. Suprafaţa se acoperă cu o bucată de piele de căprioară sau o cârpă moale, peste care se aşează un cilindru metalic cu o bază de 4 cm2 şi masa de 1 kg. Se imprimă cilindrului o mişcare de du-te-vino pe o distanţă de 10 cm fără să se apese, apoi se îndepărtează cilindrul şi materialul presat. Se repetă operaţia în ordinea crescătoare a durităţii materialelor abrazive. După fiecare material se examinează suprafaţa obiectului cu ajutorul unei lupe care măreşte de opt ori.

Se consideră cifra de rezistenţă la abraziune, numărul imediat inferior celui al materialului care a lăsat zgârieturi pe suprafaţa emailului. 5.11.1.14. Verificarea rezistenţei emailului la apă fierbinteVerificarea se efectuează, conform STAS E 10207/6-76 pe un număr de patru epruvete de acelaşi fel care se supun atacului apei la fierbere şi vaporilor de apă (câte două în fiecare caz) timp de 48 ore sau 336 ore. Se calculează viteza de coroziune în funcţie de pierderea de masă. Rezistenţa la acţiunea apei la fierbere este invers proporţională cu viteza de coroziune. Epruvetele nu trebuie să prezinte corodări până la stratul de metal. Cele care au astfel de corodări se înlocuiesc şi se repetă încercarea. Se calculează media aritmetică pentru epruvetele supuse atacului apei la fierbere şi al aburului. Diferenţa între cele două valori individuale ale vitezei de coroziune nu trebuie să depăşească 30% din valoarea mediei aritmetice a valorilor individuale pentru faza respectivă. 5.11.1.15. Verificarea coeficientului de reflexie difuzăAceastă verificare se efectuează numai pentru obiecte sanitare cu email alb. Coeficientul de reflexie difuză se determină pe o epruvetă emailată (glazurată), lipsită de defecte, conform STAS 8073, folosindu-se un reflectometru fotoelectric. Se efectuează o determinare comparativă între un etalon dintr-o probă plană din oxid de magneziu (la care se consideră reflexia de 100%) şi proba din obiectul sanitar. Se efectuează două citiri comparative ale coeficientului de reflexie difuză, raportul dintre cele două citiri, reprezentând coeficientul de reflexie difuză al obiectului sanitar. Coeficientul de reflexie difuză al emailului obiectului sanitar trebuie să fie conform STAS 2583, de 75%. 5.11.1.16. Verificarea funcţionalităţii şi etanşeităţii Pentru verificarea funcţionalităţii, obiectele sanitare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:- forma cuvei şi a bordurilor trebuie să fie astfel încât apa să se scurgă liber către ventilul de scurgere fără ca să apară stagnări ale apei în diferite zone ale suprafeţelor;- întreaga suprafaţă utilă nu trebuie să prezinte părţi ascunse, care să îngreuneze curăţirea lor şi să favorizeze depunerea murdăriei;- debitul de scurgere prin ventil trebuie să aibă, funcţie de înălţimea “h” a marginii de deversare a preaplinului, valorile minime înscrise în diafragma din STAS 9667;- debitul de scurgere al preaplinului, când ventilul de scurgere este astupat, trebuie să fie de minimum 0,25 l/s. verificarea funcţionării obiectelor sanitare se face pe loturi. Se racordează un obiect sanitar la un sistem de alimentare cu apă care are posibilitatea măsurării debitului de apă consumat. Se alimentează cu apă obiectul sanitar astfel încât nivelul apei în obiect, cu ventilul de scurgere deschis şi cu apa evacuându-se, să fie la partea inferioară a preaplinului. Se determină debitul de apă evacuat în aceste condiţii. Obiectele sanitare sunt corespunzătoare din puncte de vedere al funcţionalităţii dacă;- apa se evacuează complet de pe toate suprafeţele;- suprafaţa utilă nu are părţi ascunse;- debitele de scurgere (prin ventil şi prin preaplin) au valori mai mari decât cele prezentate anterior. 5.11.2. Obiecte sanitare din materiale plastice. Verificări pentru certificarea de conformitate (conf. EN 198-88). 5.11.2.1. Verificarea dimensiunilor Se efectuează măsurători dimensionale (lungimi, lăţimi, înălţimi, grosimi) şi se determină abaterile dimensionale (lungimi, rectilinităţi, planeităţi) pentru câte tri eşantioane de obiecte sanitare. Toate dimensiunile şi abaterile dimensionale trebuie să se încadreze în toleranţele specificate de producător şi de normele în vigoare. Abaterile limită admise la dimensiuni pentru lavoare sunt de +/- 3%. Pentru căzile de baie sau de duş, aceste abateri limită sunt conform tabelului de mai jos:

Dimensiuni Abateri dimensionale

1000m -5/+5 mm

> 1000 m -10/+5 mm

Dimensionarea picioarelor căzilor de baie trebuie să fie făcută astfel încât distanţa de la orificiul de scurgere al căzii la pardoseală, să fie minimum 125 mm. 5.11.2.2. Verificarea absorbţiei de apăVerificarea se efectuează pe câte trei eşantioane de formă pătrată cu latura de 50 ± 1 mm, luate din trei obiecte sanitare diferite. Verificarea se face cu metoda prin fierbere, conform STAS 5690. Probele, uscate în etuvă timp de 24 ± 1 h, la 50 ± 2o C, apoi răcite în exsicator, se cântăresc cu precizie de 0,001 g (m1). Probele se introduc apoi în apă distilată de 23 ± 2o C. După 24 ± 1 h de imersiune, epruvetele se scot din apă distilată, se usucă şi se cântăresc cu precizie de 0,001 g (m2) în maximum un minut de la scoaterea din apă. Absorbţia se apă se determină cu ajutorul formulei:A = [(m-m1)/m] 100%În care: m = masa probei în stare uscată, în g;m = masa probei în stare umedă, în g;A = absorbţia de apă, în %. Ca rezultat al determinării se ia media aritmetică a absorbţiilor de apă determinate pe cele trei probe. După determinarea mediei absorbţiei de apă se verifică dacă aceasta se încadrează în toleranţele admise pentru tipul de obiect sanitar supus verificării. 5.11.2.3. Verificarea perpendicularităţiiSe propun câtre trei eşantioane de obiecte sanitare la verificare. Se aşează obiectul sanitar cu faţa în jos şi se poziţionează cu laturile lipite de un semicadru fix. Se verifică abaterea de perpendicularitate a colţurilor obiectului sanitar. Abaterea de la perpendicularitate nu va depăşi 5 mm, în orice punct al laturilor, în care se va face măsurătoarea. 5.11.2.4. Verificarea rectilinităţii borduriiVerificarea se efectuează pe câte trei obiecte sanitare din fiecare tipodimensiune supusă verificării. Se aşează obiectul sanitar cu faţa în jos şi cu colţul în unghiul cadrului fix. Se verifică rectilinitatea bordurii luând ca referinţă faţa superioară a cadrului fix. Abaterea de la rectilinitatea bordurii nu va depăşi 5 mm, în orice punct al laturilor, în care se va face măsurătoarea. 5.11.2.5. Verificarea rezistenţei la şocSe pot utiliza două proceduri:a) Se trimite, pe peretele din partea gurii de scurgere a obiectului sanitar, o cantitate de 50 litri de apă, la temperatura de 90o +/-2o C, cu debit de 0,32 l/s. Nu se astupă orificiul de scurgere. Se trimite, în acelaşi mod, o cantitate de 100 litri de apă, la temperatura de 12o +/-3o C (la căzile de baie orificiul de scurgere va fi astupat). b) Se poziţionează un aparat de măsură dedesubtul obiectului sanitar, la 60 mm de axa orificiului de scurgere, paralel cu peretele pe care se fixează obiectul sanitar. Se aplică procedura de la punctul “a” şi se determină deformarea suferită de obiectul sanitar în timpul scurgerii debitului de apă caldă. Se repetă acest ciclu de 100 de ori maximum 14 zile. După cel de al 10-lea ciclu se determină rezistenţa la şocuri mecanice, conform verificării descrise la punctul 11.2.7.. După ultimul ciclu se şterge obiectul sanitar cu un burete îmbibat într-o soluţie de benzină 10%, la care se adaugă detergent lichid (1 cm3/l). Se lasă 5 minute, după care se şterge cu o cârpă umedă. Eşantioanele supuse verificării nu trebuie să prezinte nici o deformare vizibilă la verificarea vizuală a aspectului. Deformaţia maximă admisă în poziţia de măsură este de 4 mm. 5.11.2.6. Verificarea rezistenţei la agenţi chimiciSe utilizează un număr de 14 substanţe chimice, testarea făcându-se cu câte o substanţă chimică, pe o suprafaţă plană a obiectului. Pe fiecare suprafaţă se pune câte 1 cm3 din fiecare soluţie de testare. Se acoperă picătura pentru testare cu sticle de ceas. Se lasă să acţioneze timp de 2 ore la o temperatură de 85o C. Se curăţă zona cu ajutorul unui disc don burete, care se roteşte cu o turaţie de 60 rot/min. buretele este îmbibat cu apă distilată, soluţie de detergent sau detergent abraziv. Se notează pentru fiecare agent chimic dacă a pătat sau nu suprafaţa obiectului sanitar, iar dacă nu, se va specifica varianta de curăţare utilizată.

Substanţele chimice utilizate la verificare:1) dezinfectanţi fenolici: 9,5 g/l apă;2) substanţe de albire: cu conţinut de clor de cca. 5%;3) acid acetic: 6% procente volumetrice de acid acetic glacial în apă;4) alcool: 30% procente volumetrice în apă;5) soluţie amoniacală: 320 g/l apă;6) soluţie de sodă caustică: 530 g/l apă;7) soluţie de clorură de sodiu: 264 g/l apă;8) soluţie de carbonat de sodiu: 225 g/l apă;9) soluţie de acid citric: 100 g/l apă;10) soluţie de acid clorhidric: 100 g/l apă;11) albastru de metil: 10 g/l apă;12) permanganat de potasiu: 10 g/l apă;13) soluţie de perhidrol: 300 g/l apă;14) soluţie apoasă de detergent: 10 g/l apă. Obiectele sanitare supuse verificării sunt considerate corespunzătoare dacă, după controlul suprafeţei acestora, nu prezintă pete sau deteriorări ale suprafeţei (mătuiri, zgârieturi etc.).5.11.2.7. Verificarea rezistenţei la şoc mecanicVerificarea se efectuează pe suprafaţa plană a fundului obiectelor sanitare şi a ramei acestora. Înălţimea de cădere a greutăţii este de 1000 mm pentru fundul obiectelor sanitare şi de 750 mm pentru ramă. Se efectuează testarea în cel puţin trei puncte ale fundului şi ramei obiectului sanitar. Se examinează vizual atât suprafaţa interioară ed impact cât şi suprafaţa exterioară corespunzătoare acesteia. După testarea la şocuri mecanice, suprafeţele încercate ale obiectelor sanitare nu trebuie să prezinte deteriorări ale suprafeţei sau alte defecte care să influenţeze comportamentul în exploatare al produsului. 5.11. 2.8. Verificarea gradului de alb sau a nuanţei culoriiVerificarea se efectuează pe un număr de trei epruvete, provenite din obiecte sanitare. Verificarea se face cu leucometru cu filtru albastru (pentru alb) sau cu etaloane din paletarul de culori al producătorului (pentru obiecte sanitare colorate). Ca rezultat se ia media celor trei verificări. Eşantioanele supuse verificărilor trebuie să se încadreze în limitele de culoare admise de producător. Gradul de alb al obiectelor sanitare din materiale plastice va fi de max. 65%. În cazul în care produsele supuse verificărilor nu se încadrează în limitele prevăzute se va proceda la verificarea calităţii materiilor prime utilizate şi a tehnologiei de fabricaţie. 5.11.2.9. Verificarea rezistenţei la abraziuneVerificarea se efectuează pe obiecte sanitare având o suprafaţă plană de minimum 10 cm, sau pe epruvete confecţionate special. Pentru verificare se folosesc materiale abrazive sub formă de pulbere (din toată gama de duritate). Granulele se aşează într-un strat uniform, pe o suprafaţă de 4 cm2. Suprafaţa se acoperă cu o bucată de piele de căprioară sau o cârpă moale, peste care se aşează un cilindru metalic cu baza e 4 cm2 şi masa de 1 kg. Se imprimă cilindrului o mişcare du-te-vino pe distanţa de 10 cm fără să se apese, apoi se îndepărtează cilindrul şi materialul presărat. Se repetă operaţia în ordinea crescătoare a durităţii materialelor abrazive. După fiecare material se examinează suprafaţa obiectului cu ajutorul unei lupe care măreşte de opt ori. Se consideră cifra de rezistenţă la abraziune, numărul imediat inferior celui al materialului care a lăsat zgârieturi pe suprafaţa obiectului sanitar. 5.11.2.10. Verificarea rezistenţei la încovoiereSe efectuează un număr de şase teste, privind determinarea rezistenţei la încovoiere după simularea instalării produsului (în conformitate cu instrucţiunile de montaj ale producătorului). Verificările se fac după ce obiectul sanitar a fost lăsat 15 min. neîncărcat, pentru a-şi reveni. a) Testul nr. 1: Încovoiere ramei obiectului sanitar datorită unei sarcini aplicate fundului obiectului sanitar. Se montează obiectul sanitar. Se poziţionează aparatele de citire a deformaţiilor ramei în colţuri şi la jumătatea ramei. Se încarcă uniform fundul obiectului sanitar cu greutăţi, funcţie de tipul acestuia (lavoar: 25 kg; cada de duş: 100 kg; cada de baie: 150 kg;) şi se măsoară deformaţiile după 15 minute de la încărcare. b) Testul nr. 2: Încovoierea fundului obiectului sanitar datorită unei sarcini aplicate pe latura lungă a ramei obiectului sanitar.

Se montează obiectul sanitar. Se poziţionează aparate de citire a deformaţiilor în centrul fundului obiectului sanitar cu greutăţi, în funcţie de tipul acestuia (lavoar: 25 kg; cada de duş: 100 kg; cada de baie: 150 kg) şi se măsoară deformaţiile după 15 minute de la încercare. c) Testul nr. 3: Încovoierea ramei obiectului sanitar datorită unei sarcini aplicate pe latura lungă a ramei obiectului sanitar. Se montează obiectul sanitar. Se poziţionează un aparat de citire a deformaţiilor ramei lungi a obiectului sanitar. Se încarcă concentrat obiectul sanitar cu greutăţi, pe centrul ramei, în funcţie de tipul acestuia (lavoar: 16 kg; cada de duş: 75 kg; cada de baie: 100 kg) şi se măsoară deformaţiile după 15 minute de la încercare. d) Testul nr. 4: Încovoierea ramei obiectului sanitar datorită unei sarcini aplicate pe latura scurtă a ramei obiectului sanitar. Se montează obiectul sanitar. Se poziţionează un aparat de citire a deformaţiilor ramei, la jumătatea ramei scurte a obiectului sanitar. Se încarcă concentrat obiectul sanitar cu greutăţi, pe centrul ramei, în funcţie de tipul acestuia (lavoar: 16 kg; cada de duş: 75 kg; cada de baie: 100 kg) şi se măsoară deformaţiile după 15 minute de la încercare. e) Testul nr. 5: Încovoierea ramei obiectului sanitar datorită unei sarcini din exteriorul obiectului sanitar. Se montează obiectul sanitar. Se poziţionează un aparat de citire a deformaţiilor, la jumătatea ramei obiectului sanitar, la 75 mm sub marginea superioară a ramei. Se aplică o forţă exterioară, orizontală de compresiune, de 200 N, asupra ramei obiectului sanitar, prin intermediul unui disc de pâslă. După 15 minute se înregistrează deformaţia existenţă. f) Testul nr. 6: Încovoierea ramei căzii de baie datorită aplicării unei forţe de tracţiune prin intermediul mânerului căzii de baie (se aplică numai la căzile de baie cu mâner). Se montează cada de baie. Se poziţionează un aparat de citire a deformaţiilor, în interiorul căzii de baie, la jumătatea mânerului şi la o distanţă de 64 mm de la marginea superioară a ramei căzii de baie. Se aplică o forţă exterioară de tracţiune orizontală asupra mânerului, de 250 N, prin intermediul unui disc de pâslă, înspre interiorul căzii de baie. După 15 minute se înregistrează deformaţia existentă. Obiectele sanitare sunt considerate corespunzătoare dacă deformaţiile obţinute ca urmare a verificărilor nu depăşesc valorile următoare:a) Testul 1: 0,5 mm pe ramă şi 2 mm pe fund (fără deformaţii remanente). b) Testul nr. 2: 0,5 mm pe ramă şi 3 mm pe fund (fără deformaţii remanente). c) Testul nr. 3: 4 mm (pentru căzi cu picioare) sau 0,5 mm (pentru celelalte obiecte sanitare), deformaţia remanentă admisă fiind de 0,3 mm. d) Testul nr. 4: 4 mm (pentru căzi cu picioare) sau 0,5 mm (pentru celelalte obiecte sanitare), deformaţia remanentă admisă fiind de 0,3 mm. e) Testul nr. 5: 4 mm (fără deformaţii remanente). f) Testul nr. 6: 3 mm (fără deformaţii remanente).  5.12. Armături de scurgere de la obiectele sanitareClasificarea armăturilor de scurgere se face după următoarele criterii:a) Funcţie de material:- fontă;- alamă;- plumb;- materiale plastice;- bachelită (dopul de închidere). b) Funcţie de domeniul de utilizare:- ventil de scurgere;- ventil de preaplin;- sifon de scurgere. c) Tipuri constructive:- tip I, ventil pentru lavoare, spălătoare şi bideuri;- tip II, ventil pentru căzi de baie;- tip III, ventil pentru căzi de duş;- sifon din ţeavă de alamă;- sifon tip butelie;- sifon din aluminiu tip S;

- sifon din plumb tip P. Ventilele de scurgere ale obiectelor sanitare sau funcţia de a proteja marginile orificiului de curgere, de a asigura închiderea orificiului cu dop, de a face legătura cu preaplinul şi de a permite racordarea obiectului sanitar cu sifonul şi se execută în general din alamă. Aceasta se utilizează pentru echiparea lavoarelor, chiuvetelor, căzilor de baie sau duş, spălătoarelor de bucătărie, rezervoarelor de WC, bideelor. Sifoanelor obiectelor sanitare sunt construite astfel încât să asigure garda hidraulică, permiţând totodată evacuarea apelor uzate menajere în conductele de canalizare. Acestea se montează sub ventilul de scurgere şi sunt executate din fontă sau materiale plastice. Ventilul de preaplin împiedică creşterea nivelului apei peste un nivel maxim stabilit şi constă într-un orificiu prevăzut în obiectele sanitare, prin construcţia acestora.  Tabelul 16

ARMĂTURI DE SCURGERE DE LA OBIECTE SANITARE

Nr. crt.

Categoria

cerinţeiDefiniţia cerinţei Criterii de performanţă

1 Rezistenţa mecanică şi stabilitate*)

1.1. Asigurarea rezistenţei mecanice a armăturilor de scurgere la variaţiile de temperatură ce se pot produce în exploatare.

1.1. Temperatura limită a apei maxim admisă care nu produce deteriorări ale armăturilor de scurgere (deformaţii permanente, pierderea capacităţii de rezistenţă etc.).

- pentru armături metalice: t = 90o C;- pentru armături din PVC: t = 40o C;- pentru armături din PP: t = 80o C.

1.2. Asigurarea rezistenţei mecanice a elementelor accesibile ale armăturilor de scurgere la eforturile mecanice ce se pot produce în exploatare.

1.2. Valoarea limită a forţelor care să nu producă deteriorări (ruperea, pierderea etanşeităţii, deformaţii permanente) ale armăturilor de scurgere.

1.3. Asigurarea rezistenţei la presiunea hidraulică interioară.

1.3. Valoarea presiunii hidraulice de încercare: 1,5 x Pn.

1.4. Suprafeţele interioare şi exterioare să îşi păstreze caracteristicile prevăzute pe toată durata de exploatare stabilită. 1.5. Asigurarea unei durate minime de serviciu a armăturilor sanitare de scurgere.

1.4. Armăturile sanitare de scurgere din fontă trebuie să aibă o protecţie interioară şi exterioară anticorosivă.

1.5. Asigurarea unei durate minime de serviciu a armăturilor sanitare de scurgere.

1.5. Valorile (performanţele) pe care trebuie să le realizeze la verificări armăturile sunt precizate în STAS 9143. Încadrarea în clasele de durată de serviciu se stabilesc de către proiectant în funcţie de destinaţia şi importanţa clădirilor, de condiţiile de exploatare, de tipul echipamentelor.

2 Siguranţa în 2.1. Asigurarea capacităţii

2.1. Capacitatea de scurgere a sifoanelor, obiectelor sanitare

exploatare*) minime de scurgere corespunzătoare diametrului nominal respectiv.

are următoarele valori minime:

Dimensiuni racord intrare (mm sau ţoli) Debit scurgere (l/s) 25 sau 1

 32 sau 1 1/4

40 sau 1 1/2

50 sau 2

0,5  0,65  0,8  1,2

2.2. Asigurarea calităţii suprafeţelor interioare.

2.2. Suprafaţa interioară a sifoanelor de scurgere trebuie să fie netedă, fără bavuri sau proeminenţe susceptibile de a reţine deşeuri care să provoace blocaje. Se preferă armăturile de scurgere din materiale plastice.

2.3. Evitarea emanaţiilor de mirosuri provenite din reţeaua de evacuare a apelor uzate.

2.3. Realizarea unor sifoane cu garda hidraulică corespunzătoare pentru diferite obiecte sanitare, menţinerea în exploatare a înălţimii respective (min. 50 mm) pentru protecţia contra scăpărilor de gaze în clădiri, din reţeaua de evacuare a apelor uzate.

2.4. Construcţia armăturilor de scurgere trebuie să permită efectuarea operaţiilor de curăţire şi de întreţinere.

2.4. Sifoanele au prevăzut un capac care se demontează pentru curăţirea şi desfundarea sifonului.

2.5. Asigurarea etanşeităţii ventilelor de scurgere.

2.5. Scurgerile de apă pe lângă dopurile ventilelor de scurgere nu trebuie să depăşească 1 1/h.

2.6. Asigurarea etanşeităţii la scurgerea apei prin sifonul de scurgere.

2.6. La încercarea de etanşeitate la presiune, care se realizează la presiunea de 1 m H2O timp de 20 secunde nu trebuie să apară scurgeri de apă.

2.7. Asigurarea etanşeităţii între corpul sifonului şi suprafaţa de contact a obiectului sanitar.

2.7. Se realizează prin intermediul unor garnituri de cauciuc ale piuliţei de racordare la ventilul de scurgere.

3 Siguranţa la foc*)

3.1. Asigurarea limitei de rezistenţă la foc.

3.1. Limita de rezistenţă la foc a armăturilor de scurgere din materiale plastice trebuie să corespundă condiţiilor de inflamabilitate şi ardere prevăzut în normele pentru materialele plastice respective.

4 Igienă, sănătate şi protecţia mediului

înconjurător*)

4.1. Realizarea unor armături de scurgere care să nu prezinte nici un pericol pentru oameni şi mediul ambiant.

4.1. Materialele din care se execută armăturile de scurgere nu trebuie să fie radioactive.

5 Protecţia împotriva

zgomotului*)

5.1. Asigurarea împotriva zgomotului.

5.1. Armăturile de scurgere din materiale plastice atenuează atât apariţia cât şi transmiterea zgomotului şi vibraţiilor.

6 Economia de energie, izolaţie

termică şi hidrofugă*)

6.1. Asigurarea unor consumuri minime de energie înglobată în armăturile de scurgere.

6.1. Realizarea armăturilor de scurgere din materiale plastice necesită un consum de energie mai mare decât pentru producerea armăturilor de scurgere metalice.

7 Transport, depozitare

7.1. Asigurarea menţinerii calităţii produselor în timpul transportului şi depozitării.

7.1. Filetele exterioare vor fi protejate contra deteriorărilor ce pot interveni la transport şi depozitare în timpul transportului, ambalajele cu armături trebuie protejate contra acţiunii precipitaţiilor atmosferice. Depozitarea armăturilor se va face în încăperi uscate şi închise. Nu este permisă depozitarea în încăperi care ar putea dăuna calităţii armăturilor de scurgere.

*) Cerinţe esenţiale 5.12.1. Armături de scurgere din metal. Verificări pentru certificarea de conformitate. 5.12.1.1. Verificarea aspectuluiSe examinează cu ochiul liber suprafaţa interioară şi exterioară a armăturii. Aceasta nu trebuie să prezinte: exfolieri, fisuri, zgârieturi, urme de lovituri, pete, discontinuităţi în stratul de acoperire (zone neacoperite, porţiuni mate cu aspect lăptos sau cenuşiu), proeminenţe susceptibile de a reţine deşeuri. Filetele trebuie să fie continue, fără bavuri, rupturi, urme de strivire sau de lovituri. 5.12.1.2. Verificarea dimensiunilorSe face cu instrumente de măsurat obişnuite. Toate dimensiunile şi abaterile dimensionale trebuie să se încadreze în toleranţele admise de normele în vigoare. 5.12.1.3. Verificarea rezistenţei la acţiunea apei fierbinţi (conf. BSEN 274-93)Verificarea rezistenţei la acţiunea apei fierbinţi a materialului garniturii ventilului de scurgere se face prin introducerea ventilului prevăzut cu garnitură în apa care fierbe şi menţinerea lui în aceste condiţii timp de 1 oră. După montarea ventilului, garnitura trebuie să corespundă încercărilor de etanşeitate. 5.12.1.4. Încercarea de a menţine garda hidraulică a sifoanelor (conf. ISO/DIS 9896-91)Stabilirea capacităţii unui sifon de a menţine garda hidraulică în timp ce este supus la depresiuni repetate. Aparatura este ilustrată în fig. 3.  Se controlează înălţimea gardei hidraulice, măsurând-o. Când sifonul este plin şi clapeta închisă, se potriveşte depresiunea (-p1), în conductă la o valoare găsită arbitrar şi dependentă de caracteristicile valvei. Se deschide clapeta şi se verifică dacă sifonul este plin, iar apoi se închide clapeta pentru 5 s; se repetă aceeaşi operaţiune de 10 ori. Se coboară nivelul apei reziduale în sifon cu 5 mm. Se aplică o presiune în conductă, care creşte progresiv, fără ca presiunea nominală +p1, să fie atinsă. Imediat, înainte ca aerul să înceapă să facă bule prin sifon, se stabilesc alte presiuni +p2, +p3, etc., corespunzătoare la alte valori ale depresiunilor –p2, -p3, etc. Se testează curbele presiunilor +p şi –p. Când sunt încercate, sifoanele trebuie să păstreze garda hidraulică în aşa fel încât curba trasată, plecând de la rezultatele obţinute, să nu intre în careul determinat de axele paralele cu abscisele şi ordonatele trasate plecând de la punctul 3,5 bar. 5.12.1.5. Verificarea capacităţii de scurgere (conf. STAS 9143)Verificarea constă în stabilirea aptitudinii celei mai mici secţiuni de sifon de a evacua apa de la un debit adecvat. Verificarea se efectuează pe un rezervor, conform figurii 4 din STAS 9143. Se alimentează cu apă rezervorul, de la partea superioară, astfel încât să fie excluse fenomenele de turbionare. Verificarea ventilelor de scurgere pentru lavoare, spălătoare şi bideuri.

Ventilul de verificat se montează în orificiul A în aşa fel încât partea sa superioară să se afle la nivelul fundului rezervorului. Orificiul D se obturează. Ventilul de scurgere fiind deschis, se alimentează cu apă rezervorul până ce apa începe să se scurgă şi prin orificiul B. Menţinând nivelul apei constant la 200 mm se cântăreşte apa scursă prin ventil într-o perioadă de timp măsurată şi se calculează debitul. Debitul minim de golire care trebuie asigurat de ventilele de scurgere pentru lavoare, spălătoare şi bideuri este de 0,6 l/s. Verificarea ansamblurilor sifon-ventil de scurgere pentru lavoare, spălătoare şi bideuri. Se procedează similar, ca mai sus, menţinându-se însă la ventil de scurgere sifonul care îi este destinat. Capacitatea de scurgere a sifoanelor obiectelor sanitare este funcţie de dimensiunea racordului de intrare şi trebuie să aibă valorile minime din tabelul următor:

Dimensiunea racordului de intrare Debit de evacuare (l/s)

25 mm –1 0,5

32 mm –1 1/4 0,65

40 mm –1 1/2 0,8

50 mm –2 1,2

Verificarea ventilelor de scurgere pentru căzile de baieÎn prima etapă se procedează ca mai sus, cu deosebirea că nivelul apei se menţine constant la 400 mm, scurgerea apei făcându-se prin orificiul C, orificiile B şi D fiind obturate. În a doua etapă se montează preaplinul în orificiul D, orificiile A şi B fiind obturate. Se alimentează cu apă rezervorul, reglându-se debitul astfel încât să se obţină un nivel constant al apei la 200 mm, în timp ce apa se scurge prin preaplin. Se cântăreşte apa scursă prin preaplin într-o perioadă de timp măsurată şi se calculează debitul. Debitul minim de golire care trebuie asigurat de preaplinul căzilor de baie este de 0,6 l/s. Debitele de scurgere măsurate ale armăturilor de scurgere se vor compara cu debitele precizate. Eşantioanele supuse verificărilor trebuie să asigure debitele de scurgere minime, corespunzătoare fiecărui tip de armătură. 5.12.1.6. Verificarea scurgerii admise la dopurile ventilelor de scurgereVerificarea se realizează utilizând rezervorul din fig. 4, STAS 9143. Ventilul de scurgere, cu dopul închis, se montează în orificiul A. Se umple cu apă rezervorul până la nivel de 200 mm (la verificarea ventilelor pentru lavoare, spălătoare şi bideuri) şi până la un nivel de 400 mm (la verificarea ventilelor pentru căzi de baie); în acest caz, orificiile B şi D fiind obturate. După o oră se măsoară apa care eventual se scurge pe lângă dopul ventilului. Scurgerile de apă pe lângă dopurile ventilelor, în condiţiile de verificare de mai sus, nu trebuie să depăşească 1 l/s. 5.12.1.7. Încercarea de autocurăţire (conf. ISO/DIS 9896-91)Aparatura de încercare este alcătuită din:- o cutie cu dimensiuni de 600 x 500 x 250 mm;- instalaţie de alimentare cu apă rece (5o C la 10o C);- 600 cm3 bile de sticlă cu diametrul în jur de 5 mm şi densitatea de 3 g/m3. Sifonul este montat la partea inferioară a cutiei, pe o evacuare a cărei grilă a fost ridicată. Montajul este alimentat cu debit de 0,3 l/s de apă timp de 60 s. Totalitatea bilelor se vor vărsa în interiorul sifonului în primele 30 s ale perioadei de 60 s în care apa se scurge.

Această încercare este realizată de 3 ori. Se calculează media maselor de bile care trec traversând sifonul. Autocurăţirea armăturilor de scurgere se consideră realizată dacă 70% din masa de bile trece prin sifon. 5.12.1.8. Verificarea rezistenţei la tensiuni interne a armăturilor de scurgere din alamăEşantioanele de armături de scurgere din alamă se degresează apoi se introduc într-o soluţie amoniacală de 25% (densitate 0,946 ÷ 0,950 g/cm3) la temperaturi între 18o ÷ 28o C timp de 30 minute. Se cercetează cu ochiul liber dacă nu au apărut crăpături, fisuri. 5.12.1.9. Verificarea rezistenţei la contracţii şi la coroziune (conf. ISO/DIS 9896)Aparatura necesară la verificare este alcătuită din:- recipient destinat unui număr de 5 eşantioane imersate într-o soluţie acidă 2% la temperaturi de 80o C ± 2o C;- termometrul de control;- pompă de circulaţie;- regulator pentru menţinerea constantă a temperaturii soluţiei. Eşantioanele imersate în soluţia acidă sunt ţinute 24 de ore şi apoi examinate. Eşantioanele examinate nu trebuie să prezinte fisuri, deformări sau micşorări a grosimii pereţilor sifoanelor. Dacă nici un defect nu apare, încercarea trebuie continuată o perioadă de până la 6 zile, iar rezultatele fiind stabilite atunci. 5.12.2. Armături de scurgere din materiale plasticeVerificări pentru certificarea de conformitate5.12.2.1. Verificarea stabilităţii dimensionale a armăturilor de scurgere din materiale plasticeSe introduc părţile constituente ale armăturilor de scurgere în etuva care a fost încălzită cu minim 15 minute înainte, la temperatura de 150o ±2oC. Se notează timpul de început al perioadei de expunere, din momentul în care etuva atinge temperatura de 150o C. După 30 min. se scot piesele din etuvă, cu grijă pentru a nu se deforma sau distruge. Se lasă piesele testate să se răcească în aer. Se examinează fiecare în parte pe toate suprafeţele, observând dacă au apărut linii sau puncte de injecţie, se verifică şi dimensiunile. Aparatura utilizată:- etuvă cu temperatura reglabilă până la 150o C ± 2o C şi cu precizia de ± 1o C. După testare, piesele de probă nu trebuie să prezinte:- nici o deschidere pe întreaga suprafaţă a peretelui sau în oricare punct de sudură;- nici o suprafaţă deteriorată sau penetrare prin vreun perete, în mod particular în jurul punctului de injecţie. 5.12.2.2. Verificarea rezistenţei la şoc termic (conf. ISO/DIS 9896-91)Se montează armătura la un obiect sanitar. Se supune la 5 cicluri de circulaţie a apei, fiecare ciclu constând în:- 15 min. debit de apă de 0,5 l/s, la temperatura de 95o C ± 1o C;- 10 min. debit de apă de 0,5 l/s, la temperatura de 20o C ± 5o C. La sfârşitul testului nu trebuie să se observe nici o pierdere de apă şi nici o deformare a eşantionului de armătură de scurgere. NOTĂ: Se tolerează pierderi de apă în timpul primelor 2 cicluri atâta timp cât sunt în cantităţii mici şi ele pot fi înlăturate printr-o reetanşare a întregului ansamblu. În acest caz, după cele două cicluri alte cicluri trebuie făcute conform procedurii de mai sus.  5.13. Sifoane de pardoseală şi receptoare pentru colectarea apelor meteoriceCriteriile de clasificare ale sifoanelor de pardoseală sunt următoarele:a) Funcţie de material

din fontă emailată; din plumb; din materiale plastice (PVC, PP, Pe etc.)

b) Tipuri constructive: tip I, sifon simplu cu ieşirea verticală;

tip II, sifon combinat cu ieşirea verticală şi cu racord lateral; tip III, sifon combinat cu ieşirea orizontală şi cu racord lateral; sifon tip U cu colector de plintă.

Sifoanele de pardoseală servesc pentru colectarea şi evacuarea apei de pe suprafeţele pardoselilor din camere de baie, spălătorii, bucătării, duşuri etc., în conductele de canalizare prin intermediul unei gărzi de hidraulice formată constructiv în interiorul acestora. Sifoanele de pardoseală pot fi:- simple, cu corpul emailat la interior şi gudronat la exterior, iar grătarul şi clopotul emailate atât la interior cât şi la exterior;- combinate (colectează atât apa de pe pardoseală cât şi apa de la daca de duş sau baie şi lavoar prin racord lateral), executate din fontă, plumb sau materiale plastice. În camerele de baie cu noduri sanitare prefabricate se utilizează sifoane din PVC montate la plintă, având racorduri de scurgere pentru cada de baie, lavoar, receptorul de plintă şi ştuţul de racord la coloana de canalizare. Criteriile de clasificare ale receptoarelor pentru colectarea apelor meteorice sunt:a) Funcţie de material:

fontă emailată;

b) Tipuri constructive: tip I, pentru terase şi acoperişuri circulabile; tip II, pentru acoperişuri necirculabile (la construcţii industriale).

 Tabelul 17

SIFOANE DE PARDOSEALĂ ŞI RECEPTOARE PENTRU TERASE ŞI ACOPERIŞURI

Nr. crt.

Categoria

cerinţeiDefiniţia cerinţei Criterii de performanţă

1 Rezistenţa mecanică şi stabilitate*)

1.1. Asigurarea rezistenţei mecanice a elementelor accesibile ale armăturilor de scurgere la eforturile mecanice ce se pot produce în exploatare.

1.1. Presiunile de încercare a stabilităţii fizice sub presiuni externe de deformare sunt funcţie de tipul receptoarelor şi sunt precizate în ISO/DIS 9896.

1.2. Asigurarea stabilităţii şi integrităţii sifoanelor de pardoseală şi a recep-toarelor prin integrarea lor în structurile de construcţii (pardoseli, terase, acoperi-şuri).

1.2. Presiunile de încercare sunt prevăzute în ISO/DIS 9896. Eşantioanele supuse încercării nu trebuie să se crape înainte de a se atinge pragul de deformare indicat în normă.

1.3. Suprafeţele interioare şi exterioare să îşi păstreze caracteristicole prevăzute pe toată durata de explo-atare stabilită.

1.3. Sifoanele de pardoseală şi receptoarele de terasă trebuie să aibă o protecţie interioară şi exterioară anticorosivă.

2 Siguranţa în exploatare*)

2.1. Asigurarea păstrării caracteristicilor fizico-chimce în condiţii de exploatare la îngheţ şi la

2.1. Receptoarele nu trebuie să prezinte fisuri sau deformări când sunt supuse la şocuri termice.

radiaţia solară (la receptoarele pentru terase şi acoperişuri din materiale plastice).

2.2. Sifoanele de pardoseală trebuie să asigure păstrarea gardei hidraulice minime (50 mm) în condiţii normale de exploatare.

2.2. Sifonul supus la presiuni repetate trebuie să păstreze garda hidraulică, astfel încât curba trasată în urma rezultatelor încercărilor să nu intre în careul determinat de anexele paralele cu abscisele şi ordonatele trasate plecând de la punctul 3,5 m/bar.(fig. 4.)

2.3. Asigurarea capacităţii minime de scurgere corespunzătoare diametrului nominal respectiv.

2.3. Capacitatea de scurgere a sifoanelor de pardoseală din materiale plastice are următoarele valori minime:

Diametrul nominal de ieşire (mm) Debit de scurgere (l/s)4050637590

110125160

0,650,80

  0,80  0,80  0,80  1,6  2,84,0

2.4. Asigurarea calităţii suprafeţelor interioare.

2.4. Suprafeţele interioare trebuie să fie netede, fără bavuri sau proeminenţe susceptibile de a reţine deşeuri care provoacă blocaje.

2.5. Asigurarea etanşeităţii între corpul sifonului şi receptor şi structura construcţiei în care sunt înglobate.

2.5. Prin garnituri de etanşare şi prin izolaţia hidrofugă.

2.6. Asigurarea unei bune integrări a sifoanelor şi receptoarelor în pardoseli, terase şi acoperişuri.

2.6. Garniturile din elastometri trebuie să satisfacă exigenţele date în documentele de bază.

2.7. Asigurarea operaţiilor de curăţire şi întreţinere la sifoanele de pardoseală.

2.7. Sifoanele de pardoseală trebuie să aibă un acces pentru curăţire. Diametrul efectiv al unui astfel de acces trebuie să nu fie inferior de 32 mm, pentru un sistem al cărui diametru nominal al racordului de ieşire este de 110 mm şi 50 mm pentru un diametru nominal de 125 şi 160 mm.

2.8. Asigurarea unei protecţii împotriva înfundării receptorului cu frunze sau alte materiale.

2.8. Mărimea şi dispunerea grilelor trebuie să nu faciliteze înfundarea receptorului cu frunze sau alte materiale.

3 Siguranţa la foc*)

3.1. Asigurarea limitei de rezistenţă la foc a sifoanelor de pardoseală şi

3.1. limita de rezistenţă la foc trebuie să corespundă condiţiilor de inflamabilitate şi ardere prevăzute în normele pentru materialele respective. Produsele metalice nu fac obiectul

a receptoarelor de terasă din materiale plastice.

acestei cerinţe.

4 Igienă, sănătate şi protecţia mediului

înconjurător*)

4.1. Realizarea unor sifoane de pardoseală care să nu prezinte nici un pericol pentru oameni şi mediul ambiant.

4.1. Materialele din care se execută sifoanele de pardoseală nu trebuie să fie radioactive.

5 Protecţia împotriva

zgomotului*)

5.1. Asigurarea protecţiei împotriva zgomotului.

5.1. Sifoanele de pardoseală şi receptoarele de terasă nu fac obiectul acestei cerinţe esenţiale.

6 Economia de energie, izolaţie

termică şi hidrofugă*)

6.1. Asigurarea unor consumuri minime de energie înglobată în sifoanele de pardoseală.

6.1. Realizarea sifoanelor de pardoseală din materiale plastice necesită un consum de energie mai mic decât pentru producerea celor metalice.

7 Transport, depozitare

7.1. Asigurarea menţinerii calităţii produselor în timpul transportului şi depozitării.

7.1. Sifoanele de pardoseală din fontă emailată se livrează cu câte un dop de cauciuc pentru orificiul de curăţire. De asemenea, se livrează cu dopul umplut cu talaş şi cu grătare cu sârmă.

Transportul se efectuează cu mijloace de transport obişnuit.

 5.13.1. Sifoanele de pardoseală şi receptoarele 5.13.1.1. Verificarea stabilităţii fizice sub presiuni externe (conf. ISO/DIS 9896-91)Verificarea rezistenţei unui sifon de pardoseală sub sarcini exterioare care pot interveni în exploatare. Aparatura necesară la verificare:- maşina de încercat capabilă să măsoare sarcina aplicată cu o precizie de 1%;- platformă, ale cărei dimensiuni sunt date în tabelul de mai jos, în funcţie de dimensiunile sau receptorul care se încearcă;- ramă şi garnituri. Se montează sifonul sau receptorul pe baza maşinii de încercare într-o ramă specială, pentru a fi menţinut stabil. Receptorul se plasează în aşa fel încât grila lui să fie în centrul platformei, iar suprafaţa grilei să fie perpendiculară pe forţa de aplicare. Se plasează o bandă subţire de fetru sau carton între grilă şi platformă. În cazul când componentele sunt încercate este utilizată o garnitură de formă potrivită. Presiunile de încercare sunt indicate în tabelul de mai jos:

Clasa Presiunea de încercare p (KN)

H 1,5

K 3

L 15

M 125

Utilizarea acestor clase trebuie definită în reglementările naţionale. Presiunile de încercare aplicate la deformare sunt 2/3 din presiunile de încercare prezentate mai sus, funcţie de clasa receptorului. Încercarea se realizează pe 3 eşantioane. Se menţine presiunea de 1 minut, apoi se eliberează. Se efectuează această operaţie de 5 ori, dar la ultima operaţie se menţine presiune timp de 5 minute. Se măsoară săgeata şi se calculează ca fiind diferenţa între măsurile luate înainte de prima aplicare a presiunii şi după a cincia aplicare. Punctul unde se măsoară săgeata nu trebuie să aibă o rugozitate superioară de 25 m. Se aplică o presiune constant crescătoare pentru a atinge presiunea de încercare dată de tabelul de mai sus, timp de 1 minut. Se menţine această presiune timp de 5 minute. Se verifică eşantioanele supuse încercării. Eşantioanele supuse încercării nu trebuie să se rupă, nici să se crape înainte de a atinge pragul de deformare. 5.13.1.2. Verificarea capacităţii de scurgereAparatura necesară verificării:- rezervor etanş cu şicane conform reprezentării din fig. 5;- instalaţie de alimentare cu apă prevăzută cu un debitmetru;- conducte de evacuare, de acelaşi diametru nominal ca şi cel al racordului de scurgere a sifonului de pardoseală montat ca in fig. 5;- ţeavă care indică nivelul apei în rezervor. Se montează sifonul de pardoseală în rezervor cu grătarul deasupra marginii celei mai de jos a sifoanelor. Se alimentează cu apă rezervorul şi se măreşte debitul până când nivelul să fie de 15 mm deasupra grătarului sifonului. Se notează valorile date de debitmetru. Debitele de scurgere măsurate ale sifoanelor se vor compara cu debitele precizate în standarde. Eşantioanele supuse verificărilor trebuie să asigure debitele de scurgere minime. Debitele minime de scurgere pe care trebuie să le asigure sifoanele de pardoseală, au valorile din tabelul următor, funcţie de diametrul nominal al racordului de ieşire.

Diametrul nominal al racordului de ieşire (mm)

Debit maxim (l/s)

40 0,65

50 0,8

63 0,8

75 0,8

90 0,8

110 1,6

160 4

5.13.3. Încercarea de autocurăţireAceastă încercare se aplică numai receptoarelor de terasă nedemontabile pentru curăţire. - Se utilizează aparatura de la pct. 5.12.1.7.- 600 cm3 bile din sticlă, cu diametrul în jur de 5 mm şi densitate 3 g/cm3. Receptorul este montat în rezervor. Acesta este alimentat cu apă rece (50 ÷ 10o C), cu un debit de 0,3 l/s timp de 60 s. Totalitatea bilelor este vărsată în interiorul receptorului în timpul primelor 30 s a perioadei de 60 s, când apa se scurge. Această încercare este realizată de 3 ori, când se face media maselor de bile care tec prin receptor. Autocurăţirea receptorului se realizează dacă 70% din masa de bile trece prin acesta. [top]