st 013 - 1997

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI AMENAJĂRII TERITORIULUI

ORDIN Nr. 2/N/ din:

13.01.1997

Având în vedere:

- Avizul Consiliului Tehnico-Ştiinţific nr. 429/12.1996

- în temeiul H.G. nr. 456/1994 privind organizarea şi funcţionarea

Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului,

- în conformitate cu Hotărârea Parlamentului nr. 12/1996 şi a Decretului nr.

591/1996,

- Ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului emite următorul

ORDIN

Art. 1 - Se aprobă:

„Specificaţie tehnică privind cerinţe pentru proiectarea şi executarea construc-

ţiilor în soluţie de structură spaţială reticulată planară", STOI3 - 97;

Art. 2 - Specificaţia tehnică de la art. 1 intră în vigoare la data publicării în Buletinul

Construcţiilor.

Art. 3. - Direcţia Programe de Cercetare şi Reglementări Tehnice va aduce la îndepli-

nire prevederile prezentului Ordin.

SPECIFICAŢIE TEHNICĂPRIVIND

CERINŢE PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUŢIA CONSTRUCŢIILOR

ÎN SOLUŢIE DE STRUCTURĂSPAŢIALĂ RETICULATĂ PLANARĂ

INDICATIV ST013 - 97

ELABORATĂ DE LABORATORUL DE CERCETARE ŞI

ÎNCERCĂRI MATERIALE, ELEMENTE, SUBANSAMBLE

ŞI STRUCTURI DIN METAL ŞI LEMN

Dr. ing. Paul Popescu Prof. dr. ing. Augustin Popăescu Dr. ing. Magda Dinculescu Dr. ing. Magda Dinculescu

MINISTRU

NICOLAE NOICA

Director general: Director departament: Şef laborator: Responsabil temă:

NOTA AUTORILOR:

Prezenta ediţie aduce modificări importante precedentei ediţii din 19X1, în acord cu progresele înregistrate, în special pe plan naţional, cu privire la studierea, cunoaşterea com-portării şi de/.voltarca acestei categorii de construcţii.

Autorii specificaţiei tehnice aşteaptă cu interes, din partea utilizatorilor, observaţii şi sugestii care vor fi luate în considerare la redactarea viitoarei ediţii.

Elaboratori: Dr. ing. Magda Dinculescu, Prof. dr. doc. ing. Mircea Soare, Colaboratori: Dr. ing. Ion Pepenar (partea I, cap. 8 şi partea II, cap. 9),

Dr. ing. Dan Dumitrescu (partea I, la cap. 9 şi partea II, la cap. 10), Ing. Nicolae Georgescu (partea I, la cap. 7 şi partea II , Ia cap. 8), Ing. Vasile Radianov (partea I, cap. 11).

CUPRINS

I. STRUCTURI SPAŢIALE RETICULATE PLANARE METALICE.......................61. GENERALITĂŢI...........................................................................................62. PARTICULARITĂŢI. DOMENIU DE UTILIZARE....................................83. CONFORMARE GEOMETRICĂ............................................................... 114. MATERIALE................................................................................................ 165. CALCUL....................................................................................................... 176. ELEMENTE DE PROIECTARE..................................................................267. CONFECŢIONARE, TRANSPORT, MONTAJ..........................................328. PROTECŢIA ANTICOROSIVĂ..................................................................36

9. PROTECŢIA LA FOC..................................................................................37

10. ÎNCERCAREA STRUCTURII...................................................................3811. URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN TIMP.................................................41

II. STRUCTURI SPAŢIALE RETICULATE PLANARECU ALCĂTUIRE MIXTĂ (OŢEL-BETON ARMAT)..................................................65

1. GENERALITĂŢI..........................................................................................652. PARTICULARITĂŢI. DOMENIU DE UTILIZARE...................................653. CONFORMARE GEOMETRICĂ................................................................664. SOLUŢII CONSTRUCTIVE........................................................................675. MATERIALE................................................................................................706. CALCUL.......................................................................................................707. ELEMENTE DE PROIECTARE..................................................................728. CONFECŢIONARE, TRANSPORT, MONTAJ..........................................739. PROTECŢIA ANTICOROSIVĂ..................................................................74

10. PROTECŢIA LA FOC................................................................................7511. ÎNCERCAREA STRUCTURII...................................................................75

12. URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN TIMP................................................75

ÎNCHEIERE......................................................................................................................76

LISTA REGLEMENTĂRILOR LA CARE SE FAC REFERIRI ÎN TEXT..............83

ANEXA: EXEMPLU DE CALCUL PENTRU NOD CURENT DIN FAŢAINFERIOARĂ A UNEI STRUCTURI SPAŢIALE RETICULATE PLANARE...............88

SPECIFICAŢIE TEHNICĂ PRIVIND CERINŢE PENTRU

PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA CONSTRUCŢIILOR IN SOLUŢIE

DE STRUCTURĂ SPAŢIALĂ RETICULATĂ PLANARĂ

I. STRUCTURI SPAŢIALE METALICE

1. GENERALITĂŢI1.1. Structurile spaţiale sunt sisteme constructive moderne

utilizate la acoperirea suprafeţelor cu deschideri libere mari pe ambeledirecţii (fără rezemări intermediare), ce caracterizează construcţiiledestinate adăpostirii aglomerărilor mari de oameni. Ele sunt raţionaledin punct de vedere structural, al consumurilor specifice, execuţiei,costurilor pentru întreţinere şi se pretează la modernizări / extinderiale construcţiilor în a căror componenţă se află.

1.2. O structură spaţială poate fi definită ca fiind un ansamblutridimensional de elemente structurale capabile să preia încărcări cepot fi aplicate în orice punct, înclinate cu orice unghi în raport cusuprafaţa structurii şi acţionând în orice direcţie.

Structurile spaţiale pot fi realizate din elemente uzinate sim-ple, adesea de formă şi dimensiuni obişnuite, care sunt produse în unităţi de confecţii metalice asamblate uşor şi rapid pe şantier.

1.3. Structurile spaţiale reticulate planare sunt sisteme debare drepte având extremităţile (noduri) situate în două sau mai multeplane paralele care constituie feţele structurii.

Elaborată de:

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE IN

CONSTRUCŢII ŞI ECONOMIA CONSTRUCŢIILOR

ÎNCERC

1.4. Prezenta specificaţie tehnică pentru proiectare şi execuţiese referă numai la structurile spaţiale reticulate planare în dublu stratpentru acoperiş, care au ce mai largă aplicabilitate. în text, pentru simplificare, ele sunt numite structuri spaţiale reticulate planare.

La aceste structuri nodurile dintr-o faţă sunt unite cu nodurile

din cealată faţă prin bare-diagonale.

1.5. Structurile spaţiale reticulate planare au o conformareregulată caracterizată prin repetarea de un număr mare de ori a unuielement constituent (modul): bară, subansamblu plan sau spaţial, (de

obicei piramidal).Dimensiunile modulului sunt dictate de mai mulţi factori:

deschidere, încărcări, sistemul de învelitoare, tipul de nod, aspectul arhitectural, posibilităţile de transport, tehnologii de execuţie.

în fig. 1 sunt prezentate exemple de acoperişuri realizate în

soluţie de structuri spaţiale reticulate planare:• fig. la, lb - în ţară• fig. Ic... lf - în străinătate1.6. Modul de dispunere a barelor şi condiţiile de rezemare

trebuie să fie astfel încât să asigure indeformabilitatea geometrică a

structurii.Carelajul fiecărei feţe poate fi deformabil sau indeformabil.

Indeformabilitatea geometrică a întregii structuri este asigurată de

diagonale şi de condiţiile de contur.

1.7. Barele structurii sunt supuse, în principal, la eforturi axi

ale, influenţa momentelor încovoietoare şi de torsiune fiind nesemni

ficativă chiar în cazul sistemelor îmbinate rigid.

1.8. Prezenta specificaţie tehnică cuprinde cerinţe şi preve

deri speciale care ţin seama de particularităţile structurilor spaţiale

reticulate planare.

INDICATIV

STO 13 - 97

Aprobată de:MINISTRUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI AMENAJĂRII TERITORIULUI - MLPAT

2. PARTICULARITĂŢI. DOMENIU DE UTILIZARE

2.1. Structura spaţială reticulată planară este un sistem constructiv la care nu există descărcări succesive de pe o direcţie pe altaşi nu mai există elemente principale şi elemente secundare.

2.2. Structura spaţială reticulată planară îmbină efectul degrindă cu zăbrele cu cele de dală.

2.3. Toate elementele componente ale structurii participă lapreluarea şi transmiterea încărcărilor exterioare, ceea ce conduce launiformizarea dimensiunilor acestor elemente.

2.4. Particularităţile de la pct. 2.1...2.3 conferă sistemuluiurmătoarele avantaje:

- posibilitatea acoperirii pe suprafeţe mari fără reazeme intermediare.

- posibilitatea extinderii în spaţii limitate a unor clădiri existente (datorită pasului mic al structurii, o soluţie reticulată se recomandă de la sine).

- deosebită libertate la proiectare (în privinţa formei în plan, apasului structurii, configuraţiei geometrice, rezemaţii etc.

- greutate proprie redusă în comparaţie cu structurile dinbeton armat şi precomprimat, conducând la reducerea greutăţii restului construcţiei.

- rezerve de siguranţă în cazul unor defecţiuni locale.- rigiditate mare la montaj şi în stadiul final (de serviciu)- industrializarea confecţionării şi montajului.- uşurinţă la manipulare şi transport datorită greutăţii reduse a

elementelor uzinate.

- mare diversitate a soluţiilor de montaj.- montare rapidă cu mijloace şi scule obişnuite.

- posibilitatea suspendării unor sarcini izolate practic în orice

punct al suprafeţei acoperişului.

- posibilitatea preluării încărcărilor nesimetrice (neuniforme)

datorate depunerilor de zăpadă, precum şi a încărcărilor concentrate

mari sau nesimetrice.

- spaţiu tehnic liber permiţând amplasarea unor unităţi de

instalaţii.- rezemarea simplă a învelitorii în diferite variante.- posibilitatea suspendării unui plafon.- posibilitatea iluminării naturale prin cupolcte izolate (de

dimensiunea ochiurilor) sau prin luminatoare.2.5. Spaţiile acoperite cu structuri de rezistenţă proiectate în

soluţie de structuri spaţiale reticulate planare au destinaţii variate atâtîn domeniul social cultural cât şi industrial:

- săli de sport, săli de educaţie fizică pentru unităţile deînvăţământ, patinoare, bazine de înnot etc.

- săli polivalente, săli de spectacole, cinematografe, săli deexpoziţie, pavilioane economice (fixe sau itinerante) etc.

- amfiteatre, săli de recepţie etc.- garaje, depouri, hangare.- ateliere de producţie, hale pentru încercări.- hale industriale.2.6. Structurile spaţiale reticulate planare pot fi utilizate, de

asemenea, la clădirile multietajate, pentru acoperişuri, planşee, pereţide închidere verticali sau uşor înclinaţi.

2.7. Structurile spaţiale reticulate planare pentru acoperişreprezintă o soluţie competitivă, în raport cu alte soluţii, pentrudeschideri > 24 m. Domeniul lor optim este cel al deschiderilor liberevariind între 30 şi 65 m.

B I B L I O i ' E J . \INSTITUTUL BS C RGTTARE Şl ]PR«E:TARE i c r !>o M—IAŞI j

Practica arată că la deschideri mai mari de 60 - 65 m săgeata devine factor determinant, astfel că limita economică pentru struc-turile spaţiale reticulate planare în dublu strat se situează în jurul a 60 - 65 m.

Pentru deschideri libere mai mari de 60 - 65 m sunt indicate structuri spaţiale reticulate planare în triplu strat (structuri de tip placă rigidă, dar uşoară) având în alcătuire trei feţe: superioară, mediană*' şi inferioară (fîg, lf şi 3b). După caz, structurile în triplu strat (dispuse în zonele marginale) pot fi asociate cu structuri în dublu strat (dispuse în zona centrală).

Structurile în triplu strat nu fac obiectul prezentei specificaţii tehnice.

2.8. Forma în plan a structurilor spaţiale reticulate planareeste - obişnuit - dreptunghiulară, recomandabil cât mai apropiată depătrat. Pot fi adoptate şi alte forme în plan (cum sunt: trapezoidală,rombică, hexagonală, circulară etc), cu rezolvarea corespunzătoare arezemărilor.

Informativ, în fig. 2 sunt prezentate forme în plan"' mai puţin uzuale pentru structuri spaţiale reticulate planare.

2.9. Acoperişurile în soluţie de structuri spaţiale reticulateplanare pot avea denivelări pe parcursul lor ca, de exemplu, în fig. 3.

2.10. Structurile spaţiale reticulate planare sunt aplicabile, deregulă, tramelor izolate, astfel încât barele din faţa superioară sălucreze la compresiune, iar barele din faţa superioară la întindere.

2.11. Structurile spaţiale reticulate planare pot fi, însă, continue pe două sau mai multe deschideri, continuitatea fiind realizată peo direcţie sau două direcţii (perpendiculare) ca, de exemplu, în fig. 4.Reazemele intermediare pot fi rigide (pereţi intermediari) sau elastice(grinzi cu zăbrele în înălţimea structurii).

*) Fala mediană esle situată la mijlocul înălţimii structurii. **) Strucluri spaţiale aplicate în străinătate

2.12. înclinarea acoperişului în soluţie de structură spaţială reticulată poate fi realizată cu una sau două pante.

In vederea asigurării efectului de şaibă, panta recomandabilă

este de maxim 3%.

înclinarea acoperişului cu o singură pantă poate fi realizată

prin montarea direct înclinată a structurii, pe grinzi a căror faţă supe-

rioară asigură înclinarea dorită.înclinarea acoperişului cu două pante poate fi realizată fie

prin montarea înclinată a celor doi versanţi ai structurii (a cărei con-formare geometrică şi rezolvări constructive vor fi alese corespunză-tor), fie - în cazul pantelor mici - prin montarea orizontală a structurii şi crearea deasupra acesteia a unui schelet metalic pentru susţinerea învelitorii (de regulă alcătuit din popi şi pane).

3. CONFORMARE GEOMETRICĂ

3.1. Structurile spaţiale reticulate planare reprezintă o dez

voltare a structurilor reticulate planare într-un singur strat (acestea din

urmă limitate la deschideri de maximum 10 m şi supuse, în principal,

acţiunii momentelor încovoietoare).3.2. Structurile spaţiale reticulate planare sunt caracterizate

prin:- figura geometrică ce subîmparte planul fiecărei feţe (forma

ochiurilor);

- poziţia relativă a barelor din cele două feţe în raport cu con

turul;- alcătuirea relativă a celor două feţe.La conformitatea geometrică se va avea în vedere ca structura

propusă să nu fie un sistem critic (care nu asigură stricta indeforma-

bilitate geometrică).

3.3. Feţele superioară şi inferioară pol avea ochiuri triunghiulare, pătrate, rombice şi hexagonale, caracterizate prin lungimi de bareidentice în fiecare faţă.

Tipurile de structuri la care ochiurile comportă două (sau mai multe) lungimi de bare distincte nu fac obiectul prezentei specificaţii tehnice.

3.4. Rigiditatea globală a unei structuri spaţiale reticulateplanare este funcţie de conformarea ei geometrică (forma, respectiv,indeformabilitatea ochiurilor).

Structurile cu ochiuri triunghiulare sunt mai rigide decât cele cu ochiuri pătrate, care, la rândul lor, sunt mai rigide decât cele cu ochiuri hexagonale.

3.5. După forma ochiurilor din cele două feţe şi a modului dedispunere a diagonalelor, este posibilă o mare varietate de structurispaţiale reticulate planare. Soluţiile cele mai simple sunt şi cele maiatractive; ele au drept consecinţă o serie de- avantaje de ordin constructiv, cum ar fi: posibilităţi de tipizare/uzinare/confecţionare desubansambluri, montaj rapid, mare elasticitate în amplasarea luminatoarelor/trecerea ţevilor şi conductelor etc.

3.6. La alegerea tipului de structură spaţială reticulată planară(forma ochiurilor), va fi avută în vedere şi forma conturului. în vederea asigurării unor condiţii normale de rezemare va fi evitată modificarea conformării regulate prin îndesirea nodurilor şi adăugareade bare.

3.7. Principalele tipuri de structuri spaţiale reticulate planaresunt următoarele:

3.7.1. Structura spaţială planar triunghiulară (fig. 5). Barele din fiecare faţă formează triunghiuri echilaterale. Cele două feţe sunt

translate oblic, astfel încât în proiecţie apar hexagoane regulate ste-

late.Din fiecare nod pleacă trei diagonale la nodurile vecine din

faţa cealaltă.3.7.2. Structura spaţială planar pătrată - cu cea mai largă apli-

care şi aplicabilitate. Cele mai uzuale tipuri de structuri planar pătrate

sunt:3.7.2.1. Structura spaţială planar pătrată simplă (fig. 6) ia care

cele două feţe - identice - sunt subîmpărţite în pătrate având laturile /paralele, atât între ele cât şi cu conturul dreptunghiular al structurii. Inprivinţa aşezării relative a celor două carclaje plane, nodurile unei feţecorespund pe verticală cu centrele pătratelor celeilalte feţe.

Nodurile celor două feţe sunt legate prin diagonale, dispuse în plane verticale orientate la 45° faţă de barele orizontale.

La fiecare nod se întâlnesc câte 8 bare (4 bare dintr-o faţă şi

4 diagonale).3.7.2.2. Păstrând integral conformarea geometrică a structurii

spaţiale reticulate planar pătrate simple, însă modificând orientareabarelor faţă de contur, şi anume rotire cu 45°, se obţine structuraspaţială planar pătrată oblică (fig. 7).

3.7.2.3. Structura spaţială planar pătrată diagonală (fig. 8), lacare cele două feţe sunt subîmpărţite diferit în pătrate; barele din faţasuperioară sunt orientate la 45° faţă de barele din faţa inferioară. înacest fel, nodurile superioare corespund - pe verticală mijloacelorbarelor din faţa inferioară, iar nodurile inferioare corespund centrelorpătratelor superioare. Dacă pasul feţei superioare este 1/A/2". Noduriledin cele două feţe sunt legate prin diagonale, dispuse în plane verticale orientate la 45° faţă de barele orizontale ale feţei superioare.

La un nod superior se întâlnesc câte 6 bare (4 bare superioare

şi 2 diagonale).

în mod obligatoriu nodurile de contur vor fi fixate contra deplasărilor în lungul laturilor sau vor fi prevăzute bare de contur pentru asigurarea strictei indeformabilităţi a structurii.

3.7.2.4. Păstrând integral conformarea geometrică a structuriispaţiale planar pătrate diagonale, însă modificând orientarea faţă de conturşi anume rotire cu 45°, se obţine structura spaţială planar pătrată diagonalăinferior (fig.9).

3.7.2.5. Prin eliminarea unor bare din structurile.de bază descrise lapct. 3.7.2.1 ... 3.7.2.4, cu o anumită ritmicitate, astfel încât să se păstrezecaracterul de regularitate al structurii, se pot obţine noi tipuri de structuricu o densitate de bare mai mică; ele sunt denumite structuri spaţiale retic-ulatc planare sistem economic.

Spre exemplu, prin eliminarea unor diagonale"şi, alternativ, a unor bare din faţa inferioară a modelului structurii spaţial planar pătrate simple se poate obţine sistemul economic din fig. 11.

La alcătuirea unor sisteme economice va fi avută în vedere păs-trarea indeformabilităţii geometrice a structurii.

3.7.2.6. Pot fi încadrate în categoria structurilor spaţiale reti-culateplanare reţelele formate din grinzi cu zăbrele plane dispuse după douădirecţii (fig. 10), contravântuite în plan orizontal astfel încât să formeze unsistem geometric indeformabil.

3.7.3. Structura spaţială planar hexagonală (fig. 12), la care barele din fiecare faţă formează hcxagoane regulate convexe; cele două feţe core -spund printr-o translaţie oblică. Legătura între cele două feţe ale structurii este realizată prin diagonale şi montanţi

3.8. Sunt admise şi alte tipuri de structuri (cu conformare geometrică diferită), în măsura în care acestea sunt justificate din punct devedere al comportării statice, al tehnologiei de confecţionare şi execuţie,precum şi din punct de vedere economic.

3.9. Din punct de vedere al rezemării se disting:

- structuri cu rezemare în noduri ale feţei superioare;- structuri cu rezemare în noduri ale feţei inferioare;- structuri cu rezemare mixtă (atât în noduri ale feţei superioare,

cât şi ale feţei inferioare).3.10. Elementele geometrice de proiectare ale structurilor spaţiale

reticulate planare sunt:- pasul structurii;- numărul de intervale;- înălţimea structurii, respectiv unghiul diagonalei cu planele

feţelor.3.11. Pasul structurii este distanţa "/" măsurată între noduri teo

retice succesive, paralel cu o latură de contur.Mărimea pasului este dictată de condiţiile de modulare, natura învelitorii, optimizarea consumului de metal în bare şi noduri. Pasul optim recomandat este cuprins între 1,5.. .3,0 m.

3.12. Numărul par sau impar de paşi poate fi un factor importantîn rezolvarea unor probleme de tehnologie, de scurgerea apelor (acoperişîntr-o singură pantă sau în două pante) etc.

3.13. înălţimea structurii este distanţa "h" măsurată între planelecelor două feţe. Ea se recomandă a fi aleasă între 1/15... 1/20 dindeschiderea minimă în plan.

3.14. Unghiul y, optim, al diagonalelor cu planele feţelor estecuprins între 45°...60°, ceea ce permite o alcătuire raţională a nodului, ocorelare judicioasă între înălţime, pasul reţelei şi lungimea dia-gonalei (ld),precum şi limitarea săgeţilor verticale ale structurii la va-lori cuprinse între1/300 şi 1/400 din deschiderea minimă în plan.

3.15. La structurile spaţiale planar pătrate, între h, l, /d şi /existăurmătoarele relaţii

a) pentru structurile spaţiale planar pătrate simple:tg y = h 42/1; /d = l/^l2cos y= h/sin y (1)

b) pentru structurile spaţiale planar pătrate diagonale:

(2)

4. MATERIALE

4.1. Prezenta specificaţie tehnică se referă numai la structurilespaţiale reticulatc planare realizate din oţeluri pentru construcţii metalice.

4.2. Mărcile de oţeluri şi sortimentele de produse din oţelfolosite pentru barele şi nodurile structurii precum şi pentru îmbinărisunt cele standardizate pentru construcţii metalice ( STAS 500/1-89,STAS 500/2-80, STAS 500/3-80, STAS 404/1-87, STAS 530/1-87,STAS 6086-80, STAS 7657 - 90, STAS 7941-90, STAS 8726-90.

4.3. Barele structurii se realizează din ţevi sau profile laminate la cald, ţevi trase la rece sau profile cu pereţi subţiri formate larece.

Alegerea oţelului, a mărcii şi a clasei de calitate, precum şi a sortimentelor de produse din oţel, vor fi făcute de către proiectant în funcţie de importanţa construcţiei, de concepţia constructivă, încăr-cări, condiţii de serviciu etc.

4.4. Materialele puse în operă vor fi de calitatea şi dimensiunile prevăzute în proiect. Pentru materialele puse în operă, furnizorulva prezenta certificate de calitate. în cazul în care acestea lipsesc saunu conţin toate datele cerute prin condiţiile din proiect, vor fi făcuteverificările necesare la uzină / laboratoare de specialitate, care vorelibera buletinele corespunzătoare.

Utilizarea materialelor noi este condiţionată de obţinerea agrementelor tehnice, conform reglementărilor în vigoare.

5. CALCUL

5.1. Probleme generale

5.1.1. Prevederile de calcul din prezenta specificaţie tehnicăse referă la structurile spaţiale reticulate planare pentru acoperiş (caresunt cel mai larg aplicate)

în cazul utilizării structurilor spaţiale reticulate planare ca planşee sau pereţi de închidere verticali sau înclinaţi, vor fi avute în vedere particularităţile acestor tipuri de elemente de construcţie (din punct de vedere al preluării încărcărilor, soluţiei de rezemare etc).

în cazul folosirii structurilor spaţiale planare la planşee, vor trebui luate măsuri speciale pentru asigurarea disipării energiei. Disiparea se va face prin riglele cadrelor care vor asigura o com-portare postelastică corespunzătoare.

5.1.2. Structurile spaţiale reticulate planare sunt caracterizatepriritr-un grad ridicat de complexitate datorită concepţiei lor spaţiale(structuri multiplu static nedeterminate), numărului mare de parametricare le definesc precum şi necesităţii corelării proiectării cu tehnologia confecţionării şi a montajului.

5.1.3. în cazul estimării unor posibile tasări diferenţiate alestructurii de susţinere, vor fi efectuate verificări corespunzătoare alestructurii spaţiale reticulate planare.

5.1.4. O structură spaţială reticulată planară trebuie să fie calculată şi dimensionată astfel încât să fie satisfăcute toate condiţiile derezistenţă şi stabilitate atât pe durata de utilizare serviciu cât şi înstadiile de montaj. De regulă, schema de încărcare cea mai defavorabilă se realizează în stadiul final (de serviciu) când pot apărea combinaţiile de încărcări cele mai defavorabile.

tg y=

5.2 Parametrii de calcul

5.2.1. Principalii parametri care intervin la determinarea stării deeforturi şi de deformaţii în structurile spaţiale reticulate planare sunt:

- înălţimea structurii "h";

- numărul de ochiuri m x n ale structurii din suprafaţa de reze-mare (m,n reprezintă numărul ochiurilor în lungul fiecărei deschideri,în planul feţei rezemate a structurii);

- rezemarea în nodurile feţei superioare, respectiv inferioare;- modificarea condiţiilor de rezemare;

- mărimea încărcărilor nodale Ps, Pj aplicate pe cele două feţe

(Ps este încărcarea la faţa superioară, iar Pj este încărcarea la faţa infe

rioară;

- raportul laturilor a/b = m/n (în care a = m x 1, b = n x 1

reprezintă laturile conturului dreptunghiular acoperit de structura

reticulată planară).

5.2.2. Influenţa înălţimii "A" a structurii

5.2.2.1. Cu foarte mici aproximaţii (de cea. 2% datorate influ

enţei deibrmaţiilor din lunecare), eforturile în barele din cele două feţe

ale unei structuri spaţiale reticulate planare variază invers

proporţional cu înălţimea "A" a structurii, iar săgeţile invers

proporţional cu "A,".

Eforturile în diagonale sunt invers proporţionale cu sin y.

5.2.2.2. într-o structură dată, având o încărcare dată, starea de

eforturi şi deformaţii poate fi exprimată prin relaţiile:

5 = C,/h; T = C2/h; D = CJsin y; f= C/h2 (3)

în care S,T, D, /sunt respectiv, eforturi în tălpi, eforturi în diagonale, săgeţi, şi Ci, C2, C3, C4 reprezintă anumite constante dimensionale care depind

de încărcările în nodurile structurii spaţiale, iar - în cazul săgeţilor - şi de rigidităţile axiale ale barelor.

Pentru două structuri cu aceeaşi geometrie a feţelor şi aceeaşi încărcare, având însă înălţimi diferite h, şi h 2, eforturile şi săgeţile în cele două

structuri se află în raporturile:

; T2 =

D2 = DJsin y,/sin y^; f2 = f,(h,2/li22)

Astfel, dacă starea de eforturi şi deformaţii în una din structuri este cunoscută, atunci starea de eforturi şi deformaţii în cealaltă structură poate fi

dedusă prin relaţiile (4).

5.2.3. Influenţa numărului de ochiuri "m x n".

5.2.3.1. Consumul de oţel creşte odată cu creşterea numărului

de ochiuri, atunci când barele din feţe şi diagonale au, respectiv,

secţiuni constante pe toată suprafaţa structurii.

5.2.3.2. în cazul când sunt făcute diferenţieri, pe zone (câmpuri

de efort), ale secţiunilor barelor, consumul de oţel se reduce sensibil,

structura devenind, însă, mai elastică.

Se precizează că adoptarea unui număr exagerat de mare de zone pentru diferenţieri ale secţiunilor barelor, chiar dacă ar conduce la o scădere

considerabilă a consumului de oţel, creează dificultăţi mari la confecţionare şi montaj. De aceea, se recomandă limitarea la trei zone distincte pentru fiecare

faţă şi diagonale.

5.2.4. Influenţa condiţiilor de rezemare

S2 a

(4)

5.2.4.1. O problemă specială o constituie faza de montaj a uneistructuri spaţiale reticulate planare, când condiţiile de rezemare suntdiferite de acelea finale din stadiul de serviciu.

In cazul structurilor spaţiale reticulate planare la care, datorită soluţiilor adoptate la uzinare (bare şi noduri, subansambluri etc), sunt posibile mai multe tehnologii de montaj, trebuie examinat cu atenţie dacă nu cumva condiţiile de rezemare la montaj pot conduce la situaţii în care, local, structura este subdimensionată.

Spre exemplu, în cazul folosirii metodei prin ripare, în stadii de montaj, structura - de dimensiuni mai reduse - este rezemată doar pe trei laturi, cea de a patra fiind liberă.

Modul de lucru static se modifică substanţial şi, deşi, încăr-cările sunt mai reduse decât în stadiul de serviciu, este posibil ca unele bare să fie mai încărcate în stadiile de montaj, decât în stadiul final.

5.2.4.2. In barele de contur, care au o contribuţie importantă înasigurarea indeformabilităţii geometrice a întregii structuri, la montajse dezvoltă eforturi mari. De aceea, barele de contur trebuie să fie verificate şi pentru situaţia de montaj.

5.2.4.3. La montaj săgeţile pot depăşi valorile admise în stadiul final (de serviciu).

Proiectantul structurii spaţiale are obligaţia să menţioneze aceste valori mai mari ale săgeţilor pe planurile de montaj, în scopul avertizării proiectantului structurii de susţinere şi a executantului.

5.2.4.4. în concluzie, date fiind observaţiile de la pct.5.2.4.1...5.2.4.3., printre ipotezele de dimensionare ale unei structurispaţiale reticulate planare trebuie să fie luate în considerare şidiferitele scheme de montaj şi încărcările aferente (vezi pct. 5.3.4.).

5.2.5. Influenţa raportului laturilor "a/b" - "m/n"5.2.5.1. în cazul structurilor cu contur dreptunghiular, starea de

eforturi în barele feţelor structurii este influenţată de raportul laturilor.Se recomandă ca forma în plan a conturului să fie cât mai

apropiată de pătrat.Pe măsura creşterii raportului laturilor, avantajele structurilor

spaţiale reticulate planare (vezi pct. 2.1...2.3.) încep să se diminueze. Când raportul a/b > 2, comportarea structurii spaţiale reticulate planare tinde către cea a unei plăci plane încovoiate pe o direcţie.

5.2.6. Influenţa modificării secţiunilor barelor.5.2.6.1. Modificarea secţiunilor barelor într-o faţă a structurii

(impusă de derularea etapelor de calcul) nu modifică sensibil starea deeforturi secţionale din cealaltă faţă.

De asemenea, nici introducerea unor bare suplimentare într-o faţă a structurii (impusă de derularea etapelor de calcul) nu modifică sensibil starea de eforturi secţionale din cealaltă faţă.

5.2.6.2. Modificarea secţiunilor diagonalelor nu influenţează,practic, starea de eforturi din barele feţelor şi din diagonale (diagonalele având un rol secundar în preluarea încărcărilor).

5.3. încărcări

5.3.1. Structurile spaţiale reticulate planare se calculează prinmetoda stărilor limită, cu respectarea principiilor fundamentale decalcul al construcţiilor din oţel conform STAS 10103-76, aprescripţiilor de calcul şi indicaţiilor constructive pentru proiectareconform grupului de standarde STAS 10108 (0,1,2).

5.3.2. Calculul la diferitele stări limită se face luînd în considerare combinaţiile defavorabile, practic posibile, ale încărcărilor.

Clasificarea şi gruparea încărcărilor se face în conformitate cu prevederile STAS 10101/0A-77.

5.3.2.T. încărcările permanente care se iau în considerare sunt:- greutate subansamblu învelitoare (de exemplu: panouri tablă

cutată, hidro + termoizolaţie + şaibă suport + protecţii hidro şi anti-corosivă);

- greutate luminatoare, cupolete (după caz);- greutate proprie structură spaţială reticulata planară;- greutate proprie pane (după caz);- greutate protecţie la foc (după caz).5.3.2.2. încărcările temporare care se iau în considerare sunt:- încărcări cvasipermanente:

• spaţiu tehnic;• greutatea depunerilor de praf industrial, după caz

(dacă depunerea nu este exclusă datorită unor măsuri corespunzătoare);

• tasările şi deplasările neuniforme ale fundaţiilor,când acestea nu sunt datorate unor schimbări radicale a structuriiterenului de fundare;

• variaţiile de temperatură tehnologică (după caz);- încărcări variabile:

• încărcări date de zăpadă (cu considerarea eventualelor aglomerări datorite, după caz, luminatoarelor, frontoanelor,aticurilor perimetrale, denivelărilor acoperişurilor realizate în trepte,prezenţei clădirilor vecine cu înălţimi mai mari etc.) ale căror intensităţi de calcul vor fi evaluate conform STAS 10101/21 - 92.

• încărcări date de vânt, ale căror intensităţi de calculvor fi evaluate conform STAS 10101/20 - 90;

• încărcări apărute în timpul montajului inclusiv celedatorate condiţiilor provizorii de rezemare ale structurii (care îi modifică schema statică prevăzută pentru durata de serviciu);

• variaţii de temperatură exterioară (climatică), ce vor fi luate în considerare atunci când structura reticulata este în aşa fel rezemată pe grinzi sau stâlpi încât nu este posibilă deplasarea liberă a nodurilor de reazem.

5.3.2.3. încărcările excepţionale care se iau în considerare sunt:- încărcări seismice, ale căror intensităţi vor fi evaluate con

form normativului P 100 - 92;- încărcări date de zăpadă pentru cazurile în care cz > 2.5.3.3. Aspecte particulare.Elementele de închidere transmit, în mod uzual, încărcări ori-

zontale structurii spaţiale reticulate planare. în cazul în care se doreşte luarea în considerare a conlucrării dintre elementele de închidere şi structura spaţială reticulata planară, va fi efectuat un calcul spaţial al întregului ansamblu structural (stâlpi, grinzi de contur, elemente de închidere şi structura spaţială).

La calculul deplasărilor laterale a structurii de susţinere se va putea admite că structura spaţială reticulata planară este o şaibă rigidă în planul ei.

5.4. Condiţii de rezemare

5.4.1. Rezemarea unei structuri spaţiale reticulate planare seface - în mod obişnuit - perimetral, în nodurile situate pe contur (lafaţa superioară sau inferioară) sau punctual, în puncte izolate situateîn interiorul reţelei, conform pct. 5.4.3.

5.4.2. Rezemarea pe contur se face fie pe grinzi (de centurăsau cu zăbrele în înălţimea structurii), fie direct pe stâlpi şi poate fi întoate nodurile sau numai într-un anumit număr de noduri (dispuse curegularitate).

223LI- : 'UI C5 C "•"C'T'iSS Şl !

." ' O M—IAŞI *

23

Când condiţiile arhitectonice nu impun rezemări localizate, rezemarea cea mai raţională este aceea în toate nodurile de contur, în scopul uniformizării reacţiunilor. Anumite condiţii arhitectonice pot impune rezemarea pe contur în noduri alternate, cu o dispunere regu-lată.

5.4.3. Se recomandă ca, atunci când este necesară o rezemareinterioară (direct pe stâlpi), aceasta să fie de tip arborescent şi realizată la faţa inferioară.

Rezemarea arborescentă poate fi impusă de proiectul de arhi-tectură (faţade pentru săli de expoziţii, hangare, etc.) cu deschideri libere mari. Prin rezemarea arborescentă, încărcările se repartizează la un număr mai mare de bare care se întâlnesc pe stâlp.

5.4.4. Din punct de vedere constructiv, rezemarea va fi astfelconcepută încât să poată permite mici deplasări după una, două sautrei direcţii (orizontal, în lungul şi/sau transversal conturului structuriispaţiale, precum şi vertical).

5.4.5. In cazul fundării construcţiei pe terenuri cu posibiletasări diferenţiate (deplasări impuse) vor fi adoptate soluţii constructive pentru rezemare, care să nu conducă la introducerea unor eforturisuplimentare necontrolate.Numărul nodurilor cu deplasare liberă pe verticală nu va depăşi o treime din numărul total al nodurilor de rezemare. o 5.5. Calculul static

5.5.1. Pentru calcul sunt admise, în mod uzual, următoarele

- barele sunt perfect centrate în noduri teoretice;- încărcările sunt concentrate şi sunt aplicate numai în noduri;

- deformaţiile transversale (săgeţile) sunt mici în comparaţie cu deschiderile, astfel încât echilibrul poate fi exprimat pe starea nedeformată a structurii.

Se poate admite, de asemenea, ipoteza simplificatoare că nodurile sunt articulaţii sferice perfecte, întrucât - pe de o parte -nodurile au dimensiuni mici în raport cu lungimile barelor şi nu au o rigiditate semnificativă care să impună considerarea acestora în cal-culul static, iar - pe de altă parte - soluţiile constructive de noduri, în majoritatea lor, realizează condiţiile unei articulaţii.

Se precizează că programele actuale de calcul sunt capabile să modeleze rigiditatea nodurilor.

5.5.2. Principalele metode de calcul static, aplicabile structurilor spaţiale reticulate planare pentru determinarea eforturilor înbare şi deplasărilor nodurilor sunt metodele staticii construcţiilor:metoda deplasărilor şi metoda eforturilor.

5.5.3. Calculul de rezistenţă şi stabilitate al elementelor componente ale unei structuri spaţiale reticulate planare va fi efectuat înconformitate cu prevederile STAS 10108/0 - 78.

în cazul în care barele structurii sunt realizate din ţevi sau din profile cu pereţi subţiri formate la rece, calculul va fi efectuat conform prevederilor STAS 10108/1 - 81, respectiv STAS 10108/2 - 83.

5.5.4. Barele structurii sunt elemente solicitate axial (la întindere sau compresiune), neglijându-se efectul încovoierii datoratgrutăţii proprii a barelor.

5.5.5. La îmbinarea a două subansambluri cu secţiuni diferiterezultă bare cu secţiuni nesimetrice (fig. 13).

Excentricităţile datorate nesimetriei introduc momente înco-voietoare care nu pot fi neglijate, astfel că aceste bare vor trebui ve-rificate, suplimentar, la încovoiere cu forţă axială.

ipoteze:

5.5.6. Dacă unele bare sunt încărcate cu sarcini transversaleaplicate pe deschiderea lor (de exemplu, dispunerea panelor pedeschidere), aceste bare vor fi verificate şi la încovoiere cu forţă axială.

5.5.7. Pentru determinarea lungimii de flambaj a barelor comprimate, lungimea barei poate fi:

- distanţa dintre feţele nodurilor, pentru îmbinările cu conectori;

- distanţa dintre axele nodurilor, atunci când nodurile rezultăprin simpla intersecţie a barelor.

5.5.8. Etape principale ale calculului unei structuri spaţiale:- stabilirea intensităţilor de calcul ale încărcărilor;- predimensionarea structurii;- determinarea eforturilor în barele structurii, cu utilizarea

programelor de calcul;- dimensionarea barelor structurii, inclusiv verificarea la efor

turi din tasări neunifonne, variaţii de temperatură etc.- dimensionarea nodurilor;- verificări specifice ale barelor în zona de îmbinare cu

nodurile, precum şi ale pieselor componente ale nodurilor, după caz*'.

6. ELEMENTE DE PROIECTARE

6.1. Proiectele pentru structuri spaţiale reticulate planare vor fi întocmite de către unităţi care posedă calificare, competenţă şi expe-rienţă corespunzătoare naturii şi importanţei construcţiei.

Proiectele vor fi verificate de verificatori autorizaţi de stat.

6.2. Alcătuirea barelor

6.2.1. Barele unei structuri spaţiale reticulate planare pot fi

alcătuite:- cu secţiune închisă (din ţevi rotunde, pătrate sau dreptun

ghiulare);- cu secţiune deschisă (din profile U, L etc).Se recomandă utilizarea cu prioritate a secţiunilor închise

(elementele structurii fiind solicitate, în principal, la eforturi axiale).6.2.2. Pentru realizarea unei dimensionări raţionale este indi

cată diferenţierea secţiunilor barelor pe zone (câmpuri de efort). Serecomandă limitarea la trei a numărului de câmpuri diferite pentrufiecare tip de bară (faţa superioară, inferioară şi diagonale).

Pentru structurile spaţiale reticulate planar pătrate simple, consumurile minime se obţin atunci când:

- cele trei zone sunt egale între ele şi egale cu o treime din aria

totală acoperită în plan cu structura spaţială.- ariile secţiunilor barelor sunt conform tabelului 1.

Tabelul 1

Bare Zona

centrală intermediară marginala

în faţa superioară A5 2/3 As 1/3 As

în faţa inferioară Ai 2/3 A; 1/3 Aidiagonale 0,4 As sau 0,4 Ai

*) Exemple de verififcări specifice în ca/ul nodurilor cli.se (fig. 13):• verificarea barelor înlinse (ţevi) în secţiunea slăbită la îmbinarea lor cu hoiturile;• verificarea hoiturilor (întindere, presiune pe gaură, forfecare;• verificarea îmbinărilor sudate dintre ţevi şi bolţuri, precum şi a celor dintre piesele nodurilor;• verificarea şuruburilor• verificarea transmiterii forţelor din barele feţei superioare la noduri etc.

6.3. Noduri

6.3.1. Nodurile teoretice ale structurii pot fi materializate prin

noduri de diferite tipuri (denumite, în cele ce urmează, conectori) sau rezultă din alcătuire constructivă, prin alăturarea de subansambluri solidarizate corespunzător, astfel încât să permită transmiterea efor-turilor.

6.3.2. Pot fi admise orice tipuri de noduri, cu condiţia conformării, dimensionării şi executării corecte, utilizării de materiale pentru alcătuire şi îmbinare corespunzătoare, precum şi a obţinerii - înansamblul structurii - a unui aspect arhitectural atractiv.

6.3.3. Notele de calcul ale îmbinărilor, vor cuprinde toate verificările necesare: verificarea secţiunilor posibile de rupere, strivire,forfecare, verificarea la voalare locală etc.

In plus, vor fi încercate cel puţin câte trei probe la scară na-turală pentru fiecare tip de nod nou început şi pentru fiecare tip de solicitare.

Soluţiile noi vor fi supuse agrementării tehnice, conform reglementărilor în vigoare.

6.3.4. Soluţiile româneşti pentru noduri includ atât soluţiipentru conectori cât şi pentru nodurile ce rezultă prin simpla intersecţie a barelor.

6.3.4.1. Sunt prezentate, exemplificativ, câteva soluţii de noduri*' pentru structuri spaţiale reticulate planare cu deschideri libere mari, utilizate la investiţii concrete sau promovate prin proiecte:

- noduri sferice sudate sau noduri sferice cu flanşe asamblatecu şuruburi (conectori);

- noduri disc (conectori);- noduri cu secţiunea în cruce (conectori);- intersecţii de bare.

*) Toate aceste soluţii suni brevetate. Dintre ele, primele trei sunt soluţii de început care încă îşi păstrează aplicabilitatea, datorită aptitudinii lor pentru utili/are, evidenţiate de comportarea structurilor spaţiale reticulate planare în a căror componenţă intră.

6.3.4.1.1. Modul de alcătuire a nodurilor sferice sudate sau cu flanşe este prezentat în fig. 14, respectiv fig. 15.

Alegerea dimensiunilor nodurilor sferice poate fi făcută cu ajutorul diagramei din fig. 16, în care P este încărcarea de cedare a îmbinării (care rezultă din înmulţirea efortului maxim din barele con-curente în nod cu coeficientul de siguranţă).

diametru exterior ţeava diametru exterior sferă

grosime perete sferă diametru exterior sferă

Curbele sunt trasate pentru un coeficient de siguranţă 2,5,

recomandat, faţă de capacitatea portantă.La nodurile cu flanşe, utilizate la alcătuirea subansamblurilor

uzinate, flanşele vor fi considerate ca plăci inelare încastrate pe con-turul interior şi încărcate uniform pe un contur exterior liber, reprezentat de linia centrelor şuruburilor de prindere.

6.3.4.1.2. Modul de alcătuire a nodurilor disc este

prezentat în

fig. 17.6.3.4.1.3. Modul de alcătuire a nodurilor cu secţiune

în cruceeste prezentat în fig. 18.

6.3.4.1.4. Nodurile de tip intersecţie de bare rezultă prin asamblarea de subansambluri uzinate, de tipul celor din fig. 19 (rame planepătrate), dispuse în şah.

Guşeele G din colţuri, prin alăturare câte două, compun nodurile reţelei.

6.3.4.2. Pentru construcţii demontabile destinate organizării de şantier - cantine, cluburi, laboratoare etc. - cu deschideri de maximum

a =

13 m se menţionează soluţia de nod de tipul emisferă poligonală cu opt feţe, fig. 20 (soluţie protejată prin brevet).

6.3.5. Principalele soluţii/sisteme de noduri utilizate în străinătate sunt:

- Mero (Germania), fig. 21;- Unistrut (S.U.A.), fig. 22:- Space Deck (Marea Britanie), fig. 23;- Nodus (Marea Britanie), fig. 23;- Triodetic (Canada), fig. 24;- Unibat (Franţa);- Nippon Steel Joint (Japonia), fig. 25;- Octatube (Olanda), fig. 26;- Tuball (Olanda).

6.4. Indicaţii constructive

6.4.1. La bare cu secţiuni tubulare, diferenţierea ariei secţiuniise recomandă a se face prin păstrarea diametrului exterior şi modificarea grosimii peretelui. Grosimea minimă a peretelui va fi de 4 mm.

Pentru a evita riscul montării eronate a barelor (de exemplu, montarea unor bare cu acelaşi diametru exterior, dar cu grosimi mai mici), pe bare vor fi aplicate - în mod obligatoriu - marcaje vizibile şi durabile.

6.4.2. Nu se admite înădirea unei bârfe pe deschiderea ei.Se va căuta ca lungimile aprovizionate ale ţevilor/profilelor să

conducă la minimum de căderi, respectiv tăierile vor fi optimizate ast-fel ca lungimile aprovizionate să fie cât mai complet utilizate.

6.4.3. în cazul soluţiilor de alcătuire care necesită prindereacu şuruburi a barelor pe nod, vor fi utilizate minimum trei elemente de

asamblare (şuruburi).Şuruburile pot fi păsuite sau de înaltă rezistenţă.6.4.4. Se recomandă alcătuirea structurilor spaţiale reticulate

planare din subansambluri uzinate. Acestea pol fi:- liniare (bară);- plane (de dimensiunea unuia sau mai multor ochiuri dintr-o faţă);- spaţiale, de tip piramidal sau trunchi de piramidă;- de tip fermă (pe lungimea unei deschideri sau pe tronsoane).6.4.5. îmbinarea subansamblurilor se realizează în funcţie de

tipul acestora şi de soluţiile de noduri:- prin sudare;- cu şuruburi (de exmplu, în cazul subansamblurilor plane şi

nodurilor cu secţiunea în cruce sau de tipul intersecţii de bare).6.4.6. La structurile spaţiale reticulate planare se recomandă

utilizarea învelitorilor uşoare şi a detaliilor de prindere cât mai simplude executat.

6.5. Consumul specific de oţel depinde de: geometria struc-turii, dimensiunile în plan, soluţiile de alcătuire (forma secţiunii barei, tipul de nod) precum şi de materialele de alcătuire.

Consumul specific C poate fi evaluat, orientativ, cu formula:

C = WĂ (5)

în care:A este aria suprafeţei dreptunghiulare acoperite cu structura

spaţială, exprimată în m2 ;ieste un coeficient având valorile:1,1 - pentru latura minimă a structurii mai mică de 24 m;1,50...1,68 - pentru laturi mai mari de 24 m.

Se menţionează că la evaluarea coeficientului k s-a ţinut seama de STAS 10101/21-92.

7. CONFECŢIONARE, TRANSPORT, MONTAJ

7.1. Confecţionare

7.1.1. Din punct de vedere al uzinării, structurile spaţialereţiculate planare se încadrează în categoria construcţiilor metalice cucomplexitate medie.

7.1.2. Confecţia metalică va fi executată şi recepţionată înconformitate cu:

- STAS 767/0-88- C 56-85- C 150-84- Regulament de recepţie a lucrărilor de construcţii şi insta

laţii aferente acestora (publicat în Monitorul Oficial nr. 193/1994).

7.1.3. Proiectantul poate colabora cu tehnologul uzinării, lasolicitarea acestuia, pentru stabilirea unei tehnologii corecte şi simplede confecţionare.

7.1.4. Structurile spaţiale reţiculate planare presupun o confecţionare îngrijită (toleranţe de execuţie reduse) datorită număruluimare de elemente componente care se asamblează şi necesităţii de aevita cumularea abaterilor de execuţie ale acestor elemente.

Toleranţele vor respecta cel puţin prevederile din STAS 767/0-88 şi Normativ C 56-85. Penlru situaţiile care nu se încadrează în prevederile reglemntărilor tehnice menţionate, proiectantul va pre-ciza valorile toleranţelor admisibile.

O menţiune specială se face pentru subansamblurile spaţiale

care sunt rigide şi a căror confecţionare fără respectarea toleranţelor prescrise ar crea dificultăţi mari la montaj.

7.1.5. Se menţionează că, pentru anumite soluţii de alcătuire,calitatea confecţionării influenţează intensitatea încărcării de cedare(de exemplu, în cazul nodurilor disc, nerespectarea toleranţelor deexecuţie a găurilor în disc şi a hoiturilor poţ conduce la diminuareacapacităţii de cedare).

Inexactităţile de execuţie şi forţarea montajului pot conduce la flambarea unor bare adiacente nodului respectiv. în astfel de cazuri se va verifica prin calcul situaţia creaţă sau vor fi luale măsuri adec-vate.

7.1.6. La executarea structurii de susţinere a structurii spaţialereţiculate planare, toleranţele de execuţie ale primei vor fi corelate cuabaterile de la dimensiunile din proiect ale celei de-a doua.

7.1.7. Particularităţile tehnologice şi respectarea reglementărilor în vigoare nu exclud normele interne ale fiecărei unităţi producătoare (uzină).

Confecţionarea şi montajul structurilor spaţiale reţiculate planare vor fi realizate pe bază de caiele de sarcini.

7.1.8. La verificarea corectitudinii confecţionării subansam-blurilor şi pieselor vor fi folosite şabloane executate pe maşini de prelucrat.

Se subliniază obligativitatea verificării fiecărui subansamblu pe şablon, a cărui verificare periodică (a şablonului) nu trebuie să arate abateri mai mari de ± 1 mm (laturi, diagonale, planeitate).

7.1.9. Controlul calităţii confecţiei metalice va fi efectuat decătre responsabilul tehnic cu execuţia.

7.1.10. După caz, producătorul va confecţiona un numărsuplimentar de noduri (probe la scară naturală) - câte trei pentru

fiecare tip de nod şi de solicitare - în vederea încercărilor de rezis -

tenţă, încercările pot fi făcute de unitatea producătoare cu asistenţa

tehnică a unui laborator de specialitate, sau vor fi comandate de către

producător la un laborator de specialitate, căruia îi vor fi livrate pro-

bele pentru încercare. Rezultatele încercărilor vor fi comunicate, în

mod obligatoriu, proiectantului.

7.1.11. Subansamblurile şi piesele structurii spaţiale reticulate

planare vor fi preasamblate în unităţile producătoare, pentru evitarea

unor complicaţii la montaj.

7.1.12. Manopera de uzinare depinde de soluţia şi materialele

de alcătuire a structurii precum şi de dotarea unităţii producătoare.

Informativ, în cazul unei unităţi cu o dotare cel mult medie,

consumul specific al manoperei de uzinare este de cea. 170 ore om/tonă.

Evaluarea manoperei de uzinare are la bază preţul mediu de

livrare pentru confecţie metalică şi structura preţului respectiv.

7.2. Transport

7.2.1. Transportul, manipularea şi depozitarea subansam-

blurilor structurilor spaţiale reticulate planare se fac cu uşurinţă, asi

gurând de la proiectare ca subansamblurile să fie gabaritice.

7.2.2. Se recomandă împachetarea subansamblurilor pe tipuri

şi dimensiuni, pentru o identificare mai uşoară la montaj.

7.2.3. Transportul de la unitatea producătoare la şantier se va

face corespunzător soluţiei subansamblurilor, cu asigurarea

gabaritelor pe străzi, şosele sau cale ferată şi cu asigurarea mijloacelor

de ridicare pentru încărcare, descărcare şi depozitare.

7.2.4. Este obligatoriu ca la transport şi depozitare să fie luate

măsuri pentru sprijinirea corespunzătoare şi, după caz, protejarea

locală a subansamblurilor, în scopul evitării oricărei deteriorări

(deformaţii).

7.3. Montaj

7.3.1. Montajul structurilor spaţiale reticulate planare va fiefectuat în conformitate cu prevederile normativului C 56-85 şi a indicaţiilor speciale date de proiectant. De asemenea, va fi avut în vedere"Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora". (în Monitorul Oficial nr. 193/1994).

7.3.2. Pentru montaj pot fi utilizate numeroase soluţii, carevariază între liftarea la poziţie a structurii asamblate integral la sol şimontarea la cotă (la poziţie) pe eşafodaj general (platformă).

în afara acestor două soluţii, situate la extremele variantelor de montaj, se mai citează:

- asamblarea la poziţie, pe o platformă parţială, de tronsoanede lungimea unei laturi a structurii şi riparea lor cu trolii, pe măsuraasamblării;

- montarea pe platformă de lucru deplasabilă (cintru mobil);- asamblarea la sol a unor tronsoane mari (de exemplu, un

sfert de structură) şi montarea lor pe grinzile marginale de susţinere şipe o schelă centrală; legarea tronsoanelor, prin adăugarea barelorlipsă, se face la poziţie.

Notă: Lista soluţiilor de montaj nu este exhaustivă.7.3.3. Soluţia de montaj poate fi aleasă de către executant - cu

acordul proiectantului - în funcţie de utilajele disponibile şi de stadiulexecuţiei structurii care susţine acoperişul, cu condiţia estimăriicorecte a solicitărilor ce iau naştere în timpul montajului şi a defor-

maţiilor pe care le poate suferi structura.7.3.4. Montajul structurilor spaţiale reticulate planare va fi

efectuat pe baza unui proiect de montaj, cuprinzând tehnologia corespunzătoare, care va fi avizat de proiectant.

7.3.5. Manopera de montaj depinde de soluţia şi materialelede alcătuire a structurii, soluţia de montaj şi utilajele din dotareaunităţii executante.

Informativ, pentru o structură spaţială reticulată planară asamblată cu şuruburi, consumul specific al manoperei de montaj este de cea. 1,33 ore om/m2 în situaţia fără pane şi de cea. 1,81 ore om/m2

în situaţia fără pane, şi de cea, 1,81 ore om/m2, în cazul panelor.La soluţiile sudate, consumul specific al manoperei de mon-

taj se majorează cu cea. 15%.Evaluarea manoperei de montaj are la bază "Colecţia de

norme orientative de deviz C - 1995".

8. PROTECŢIA ANTICOROSIVĂ

8.1. Structurile spaţiale reticulate planare pot fi utilizate înmedii cu agresivitate naturală sau/şi industrială.

8.2. Clasificarea agresivităţii mediilor asupra structurilorspaţiale reticulate planare se face conform STAS 10128/86.

8.3. Măsurile de protecţie anticorosivă a structurilor spaţialereticulate planare se stabilesc în funcţie de natura şi clasa de agresivitate a mediului conform reglementărilor tehnice în vigoare (STAS10166/1-77, STAS 10702/1-83, STAS 10702/2-80, Instrucţiunitehnice C 139-87).

8.4. în cazul în care protecţia anticorosivă definitivă a sub-ansamblurilor şi nodurilor nu a fost realizată în unitatea producătoare,

în vederea transportului şi depozitării pe şantier până la montaj, vor fi luate măsuri de protecţie anticorosivă temporară (grund şi vopsea) precizate de proiectant în funcţie de condiţiile concrete de depozitare şi de mediu.

8.5. Structurile spaţiale reticulate planare existente sau care urmează să fie amplasate în medii agresive, vor fi supuse activităţii de urmărire a comportării în timp, conform cap. 11.

9. PROTECŢIA LA FOC

9.1. Comportarea la foc a structurilor spaţiale reticulateplanare neprotejate la foc, depinde - în general - de comportarea la foca oţelului în structuri de rezistenţă, respectiv incombustibile (clasa Co,conform STAS 8558-78) şi cu o limită de rezistenţă la foc convenţională de minim 15 minute*'.

9.2. Structurile spaţiale reticulate planare de acoperiş se află,în caz de incendiu, parţial sau cu toată înălţimea în grosimea stratuluide gaze fierbinţi ce se acumulează sub învelitoare, strat demarcat netde cel de temperatură ambiantă, cu care nu se amestecă.

9.3. Atingerea temperaturii critice poate fi întârziată prindiferite metode de protecţie la foc, gradientul în protecţia aleasă asigurând limite de rezistenţă la foc de 30, 60 ... 120 minute.

Limitele de rezistenţă la foc se stabilesc în funcţie de desti -naţia clădirii, conform normelor tehnice P 118-83 cu modificările din 1996.

9.4. Durata de rezistenţă la foc se stabileşte de către proiectantul structurii şi se asigură prin sisteme de protecţie adecvate.

9.5. Protecţia la foc poate fi de tip termoizolaţie incom-bustibilă cu grosimi diferite (vată minerală/spray de fibre/tavane sus-

*) Structurile spaţiale reticulate planare sunt mai avantajoase în raport cu sistemeleconvenţionale de acoperiş (structuri plane) asigurând un timp mai lung pentru evacuarea clădirii datorită participării tuturor elementelor lor componente - chiar şi în timpul incen-diului - la preluarea şi transmiterea încărcărilor.

pendate sau, după caz, combinaţii ale acestora) sau cu vopsea termo-spumantă.

9.6. După caz, greutatea protecţiei la foc va fi luată în considerare la evaluarea încărcărilor permanente.

9.7. Tipul şi grosimea protecţiei se aleg şi se calculează înfuncţie de factorul de masivitate al fiecărui tip distinct de bară (formă,dimensiuni).*1

10. ÎNCERCAREA STRUCTURII

10.1. încercarea structurilor spaţiale reticulate planare aredrept scop stabilirea măsurii în care soluţiile constructive noi sau,după caz, cele existente, îndeplinesc cerinţele de rezistenţă şi stabilitate (conform Legii 10/1995) şi sunt, implicit, apte pentru utilizare.

10.2. încercarea va fi executată în situ, prin încărcare statică.Asupra construcţiilor acoperite cu structuri spaţiale reticulate planarepot fi efectuate şi încercări pentru determinarea caracteristicilordinamice ale ansamblului construcţiei.

10.3. încercările pot fi iniţiate de către investitori, proprietari,proiectanţi, utilizatori, experţi sau organe oficiale de control abilitate.

10.4. încercarea in situ este obligatorie numai în cazurile prevăzute în STAS 1336-80, pct. 1.3.

încercarea structurii prin încărcări statice va fi executată în conformitate cu prevederile STAS 1336-80 şi Instrucţiunilor tehnice 205-81.

10.5. Tema de încercare va fi elaborată, de regulă, de cătreproiectantul şi executantul structurii, în colaborare cu executantulîncercării.

*) Factorul de masivitate se calculează cu formula: Fm «-Ş. (m>)

în care P, este perimetrul secţiunii expuse Ia foc iar S, este secţiunea curentă a barei.

10.6. Executantul încercării va fi o unitate abilitată careposedă aparatura şi mijloacele de măsurare necesare şi care este autorizată de către Inspecţia de Stat în Construcţii, Lucrări Publice,Urbanism şi Amenajarea Teritoriului. Executantul încercării asigurăelaborarea proiectului încercării, executarea încercărilor auxiliare şi aîncercării prin încărcare propriu-zise, prelucrarea datelor experimentale şi referatul privind rezultatele încercării.

10.7. Mijloacele de încărcare trebuie să satisfacă următoarelecondiţii:

- să transmită încărcarea la structură conform schemei adoptate;

- acţiunea lor asupra structurii să poată fi evaluată în oricemoment al procesului de încărcare;

- acţiunea lor să nu fie influenţată în mod sensibil decondiţiile exterioare încercării (factori climatici, temperaturi,tehnologii etc), de modul lor de dispunere sau de legături cu alte elemente ale construcţiei, sau să se poată aplica măsuri pentru evitareaacestor influenţe;

- să asigure securitatea procesului de încercare şi/sau de lucru.10.8. La încercare este urmărită evoluţia următorilor para

metri:- deplasări liniare şi deformaţii (tasări, săgeţi);- rotiri;- deformaţii specifice;- forţe;- presiuni;10.9. Aparatura şi dispozitivele de măsurare vor fi, în mod

obligatoriu, verificate metrologic înainte de montare.10.10. în general, încercarea in situ prin încărcări statice com-

portă patru faze distincte:- încărcarea progresivă de la nivelul zero până la nivelul ei

maxim şi urmărirea comportării structurii la nivelurile intermediare deîncărcare prestabilite;

- menţinerea structurii la nivelul maxim al încărcării de probătimp de 12 ore şi urmărirea comportării ei;

- descărcarea treptată (parcurgând aceleaşi trepte ca în cazulîncărcării progresive) până la nivelul zero al încărcării de probă;

- urmărirea comportării structurii după descărcarea la nivelulzero.

10.11. In cazul în care, în timpul încărcării, este observatăapariţia unor fenomene periculoase, încercarea va fi întreruptă şi, pecât posibil, structura va fi descărcată imediat.

10.12. La încercare vor fi luate măsuri de prevenire a deteriorării excesive a structurii (ca urmare a unei eventuale cedări premature sub încărcarea de probă) precum şi de protejare a personaluluiexperimentator de efectele periculoase ale acestei deteriorări.

10.13. Prelucrarea datelor experimentale, analiza şiprezentarea rezultatelor vor fi efectuate de către executantul încercării.

Rezultatele încercării şi aprecierile privind siguranţa şi apti-tudinea pentru utilizare a structurii spaţiale reticulate planare vor fi prezentate sub forma unui referat de specialitate.

10.14. încercarea in situ conform STAS 1336/80 permiteevaluarea siguranţei structurii pentru încărcările considerate lamomentul efectuării acestei încercări, dar nu poate surprinde evenimente ulterioare, fapt pentru care, după caz, în completare, este necesară urmărirea specială în timp a structurii, conform cap. 11, pct. 11.7.

11. URMĂRIREA COMPORTĂRII IN TIMP

11.1. Urmărirea comportării în timp a structurilor spaţialereticulate planare este o activitate obligatorie, prin acţiunea Legii10/1995 privind calitatea în construcţii, fiind o componentă a sistemului calităţii în construcţii.

11.2. Satisfacerea cerinţelor esenţiale pe durata de utilizare(serviciu) trebuie asigurată de către factorii implicaţi în conceperea,realizarea şi utilizarea structurii, potrivit responsabilităţilor fiecăruia.

11.3. Urmărirea comportării pe durata de utilizare a structurilor spaţiale reticulate planare are drept scop identificarea - dintimp - a oricărei situaţii care ar implica un risc de avariere a structuriisau de reducere a capacităţii sale de utilizare, în vederea luării unordecizii şi măsuri de intervenţie pentru înlăturarea pericolului unoraccidente cu urmări grave pentru viaţa oamenilor şi pentru bunurilemateriale adăpostite de construcţiile acoperite cu aceste structuri.

11.4. Activitatea de urmărire a comportării are la bazăprevederile Normativului P 130-88. De asemenea se va ţine seama şide prevederile de la pct. 11.6.

11.5. Activitatea de urmărire a comportării va fi efectuată subformele:

- urmărire curentă (supravegherea curentă a stării tehnice);- urmărire specială.Categoria de urmărire şi metodologia de efectuare se stabilesc

de către proiectant şi se consemnează în cartea tehnică a construcţiei printr-un caiet de sarcini privind urmărirea comportării structurilor spaţiale.

11.6. Urmărirea curentă este o activitate sistematică, cu caracter permanent, care va fi asigurată de către proprietar/utilizator,conform prevederilor din proiectul de execuţie şi instrucţiunilor speci-

fice înscrise în cartea tehnică a construcţiei. în cazul în care nu există prevederi date de proiectant, ea va respecta reglementările menţionate lapct. H.J.. şi 11.4.

Inspectarea structurilor spaţiale în cadrul activităţii de urmărire curentă va fi efectuată de personal cu studii superioare spe-cializat (unităţi specializate) prin examinare vizuală directă şi cu mijloace de măsurare simple, uzuale.

Se recomandă ca inspectarea să fie făcută, de regulă, trimes-trial/semestrial dar obligatoriu o dată pe an şi imediat după producerea de evenimente excepţionale (seism, inundaţii, alunecări de teren etc).

După caz, urmărirea curentă poate fi recomandată unei unităţi specializate care are personal atestat.

în cadrul urmăririi curente a structurilor spaţiale reticulate planare, la apariţia unor deteriorări ce se consideră că pot afecta dura-bilitatea, ca şi rezistenţa şi stabilitatea structurii, proprietarul şi/sau utilizatorul vor/ va comanda o inspecţie extinsă asupra structurii respective.

In cadrul activităţii de urmărire curentă vor fi identificate următoarele degradări în vederea intervenţiilor:

- deformări ale barelor;- deplasări vizibile ale nodurilor;- schimbări ale poziţiei nodurilor de reazem;- fisuri ale cordoanelor de sudură;- degradări ale protecţiei anticorosive;- degradări ale hidroizolaţiei;- tasări vizibile ale construcţiei.11.7. Urmărirea specială va fi stabilită prin proiectul de

excuţie în cazul construcţiilor noi sau este recomandată de rezultatele unei expertize efectuate la:

- structuri care au suferit avarii;

- în cazul terenurilor sensibile;- când structurile sunt utilizate ca planşee în clădirile care

adăpostesc activităţi cu grad ridicat de risc (explozie etc);- când structurile se află în medii puternic corosive.Urmărirea specială este o activitate sistematică şi are caracter

permanent sau temporar, durata ei fiind stabilită de la caz la caz, în conformitate cu obiectivele propuse.

Urmărirea specială va fi efectuată pe bază de proiect, cu mijloace de observare/măsurare complexe şi specifice (adaptate obiectivelor).

Proiectul va fi întocmit de proiectantul structurii în colaborare cu specialişti în cercetarea experimentală a structurilor de construcţii, cu specialişti în domeniul aparaturii de măsură/control în domeniul automatizării/prelucrării automate a datelor experimentale. Proiectul va fi verificat conform legislaţiei.

în cadrul activităţii de urmărire specială vor fi verificate nivelurile de performanţă prescrise pentru structură, precum şi factorii de care depind aceste niveluri.

Parametrii, caracteristicile, fenomenele supuse - în principal -urmăririi speciale sunt următoarele:

- starea de eforturi în bare;- starea nodurilor (cu prioritate mijloacele de îmbinare);- starea de deformaţii;- dimensiunile reale ale elementelor (variaţia grosimii ca

urmare a unor fenomene de coroziune).- deplasările relative ale unor elemente;- tasări şi efectul lor asupra construcţiei;- reacţiuni în reazemele structurii;- caracteristici dinamice (după caz) etc.11.8. Inspectarea extinsă constă în examinarea minuţioasă a

tuturor elementelor şi îmbinărilor structurii, (inclusiv a zonelor reparate/consolidate) şi va fi efectuată la intervale de timp stabilite în funcţie de importanţa construcţiei şi severitatea unor acţiuni sau în acele cazuri în care siguranţa structurii ar putea fi afectată, ca, de exemplu:

- constatarea, în cadrul urmăririi curente, a unor deteriorărisemnificative;

- după evenimente cu repercusiuni negative (cutremure, avariidatorită modificării/depăşirii parametrilor tehnologici prevăzuţi iniţialla proiectare, incendii, explozii, alunecări de teren etc.)

- la schimbarea destinaţiei.Inspectarea extinsă, efectuată de specialişti atestaţi, va

cuprinde, în principal:

- investigarea preliminară a structurii, pentru aprecierea gravităţii/proporţiilor degradărilor suferite/nivelului de siguranţă a structurii în ansamblul ei, în vederea formulării unei decizii (fie dezafectare, fie menţinerea şi efectuarea de lucrări de intervenţie);

- identificarea structurii şi stabilirea stării ei la momentulinvestigării;

- stabilirea cauzelor şi mecanismului de degradare;- verificarea prin calcul a nivelului de siguranţă a structurii

degradate (după caz);

- stabilirea criteriilor pentru alegerea metodelor deintervenţie.

Se recomandă utilizarea mai multor metode/tehnici experi-mentale (cel puţin două) pentru măsurarea unui fenomen sau para-metru, în scopul obţinerii unui grad de încredere corespunzător în rezultatele măsurătorilor.

După efectuarea lucrărilor de intervenţie, structura va fi supusă activităţii de urmărire curentă sau, după caz, şi urmăririi speciale.

Fig. la

Fig.lb

Fig. le

Fig. Ic

Fig.lf

. id

46 47

b.* -5 4 4)

Fig. 2 - Structuri cu forme diverse în plan. Fig. 3 - Structuri de acoperiş denivelate.

48i ' C .: v

49

Reazem intermediar ^reazeme intermediare

,4

1 \ \ \ ,

■ /"!\ y Vl > y

\ r,-■

\ ■\

i \

\ \/■ \

/\ / \ A

ţ \ A\ /

\ / y -

\ / \ A \{'\

/\

y \

s / \

.A\ A \./

\ y■■■

A \/

\ y\

/ \ y\ / \

N -\

\k\ y \ s \

\

C. . - ' ■

\ ',y' \

\

Si \

JN \

z\

, \ \

A y\ / \ / y \ \ A

:\

■ \ / \ s \ A■

\ y A \>'

K Ay

z'/

/, \

A J ..

\>

Fig. 4 - Structuri continue.Fig. 6 - Structură spaţială planar pătrată simplă.

Fig. 5 - Structură spaţială planar triunghiulară.

. 7 - Structură spaţială planar pătrată oblică.

..Â.-.A

\ \

4\ \\

Fig, 8 - Structură spaţiala planar pătrată diagonală.

X IX XX X X X X

X X X X

k X Xj XIX X X X

X X X X XX X X X

X IX X X X1X1 X IX

Fig. 10 - Reţele de grinzi cu zăbrele plane.

I----------~~___Jb__

i^. 9 - Structură spaţială planar pătrată diagonală inferior.Fig. 11 - Structură spaţială planar pătrată simplă.

Sistem economic.

Fig. 13

7 -J

A - A

I 2(6} 3(5) 4

! i X/ t i s ̂ i i N s/ ____ I___i VV 1.

ig. 12 - Structură spaţială planar hexagonală.

Fig. 14 - Noduri sferice sudate.

54 55

a> Nod !afi tnţiniaati t>} Nod fe/i sitparteuA

Fig. 15 - Noduri sferice cu flanşe.

100-

40 ..

20 -

OJS S.33 0.40 0,50

Sfera

eug

otw

Plan

Diagonală

i Fig. 16Vedere laterală

Fig. 17a - Nod disc din faţa inferioară.

58

Fig. 17b - Nod disc din faţa superioară.Varianta cu bare ale feţei superioare

alcătuite din profile.

Fig. 17c - Nod disc din faţa superioară.

Varianta cu bare ale feţei superioare

alcătuite din ţevi.

59

c-c

Fig. 18 - Nod cu secţiunea în cruce.

Fig. 19 - Subansambluri plane.

Fig. 20 - Nod tip emisferă poligonală.

Fig. 21 - Nod MERO

Fig. 23

NODUS.

Fig. 22 Nod UNISTRUT. Fig. 24- Nodul TRIODETIC.

62

63

Fig. 25 Nodul NIPPON STEEL

Fig.26-Nodul OCTATUBE

II. STRUCTURI SPAŢIALE CU ALCĂTUIRE MIXTĂ (OŢEL - BETON ARMAT)

1. GENERALITĂŢI

1.1. Structurile spaţiale cu alcătuire mixtă - denumite şi structuri compozite - derivă din structurile spaţiale reticulate planare integral metalice prin înlocuirea barelor din oţel ale feţei superioare cuplăci nervurate, pătrate sau dreptunghiulare, din beton armat, prefabricate sau turnate monolit.

1.2. Structurile spaţiale cu alcătuire mixtă au caracteristic faptul că fiecare material constituent lucrează optim: betonul armat preiaeforturi de compresiune, în timp ce oţelul preia eforturi de întinderesau compresiuni cu valori mici.

1.3. Structurile spaţiale cu alcătuire mixtă, prin comparaţie custructurile din oţel care le corespund, au anumite avantaje:

- sunt mai rigide (săgeţi considerabil mai mici cu cea. 45%);- au un consum specific de oţel sensibil mai redus (cu cea.

20 %) deşi greutatea structurii este mai mare (cu cea. 25%);- plăcile din beton armat au nu numai rol structural ci şi de

suport rigid pentru izolaţia termică şi hidroizolaţie;- costul este ceva mai redus.

2. PARTICULARITĂŢI. DOMENIU DE UTILIZARE

2.1. Particularităţile structurilor spaţiale cu alcătuire mixtă -ca sistem constructiv - sunt cele ale structurilor spaţiale reticulateplanare, în general, şi au fost menţionate în partea I, cap. 2, pct.2.1...2.3.

2.2. Avantajele structurilor spaţiale cu alcătuire mixtă sunt,practic, cele enunţate în partea I, cap. 2, pct. 2.4., la care se adaugăacelea menţionate în partea II, cap. I, pct. 1.3.

2.1. Domeniul de utilizare a structurilor spaţiale cu alcătuire

Boli . Nade

mixtă este cel al structurilor spaţiale reticulate planare în general. El este precizat în partea I, cap. 2, pct. 2,5, cu observaţia că structurile spaţiale cu alcătuire mixtă nu se pretează la închideri perimetrale.

Structurile spaţiale cu alcătuire mixtă pot fi utilizate şi ca planşee, cu condiţia ca plăcile să poală prelua încărcările ce le revin.

2.4. Domeniul optim este cel al deschiderilor libere variindîntre 30 şi 65 m.

2.5. Forma în plan a structurii poate urma situaţiile menţionate pentru structurile spaţiale reticulate planare integral metalice.

Forma în plan este, obişnuit, dreptunghiulară, recomandabil cât mai apropiată de pătrat. Pot fi adoptate şi alte forme în plan cu condiţia rezolvării corespunzătoare a elementelor marginale şi rezemărilor.

2.6. Structurile spaţiale cu alcătuire mixtă sunt aplicabile, deregulă, tramelor izolate, astfel încât faţa superioară (realizată dinbeton) să lucreze la compresiune iar barele din faţa inferioară sălucreze la întindere.

Pentru construcţii industriale structura va fi alcătuită din mai multe trame alăturate (însă lucrând independent), pe contur pătrat sau dreptunghiular, cu deschideri de 24...45 m şi o gamă largă da travei: 12, 15, 18, 24 m etc.

Referitor la utilizarea structurilor spaţiale cu alcătuire mixtă la planşee, domeniul de aplicare este cel al planşeelor din beton armat, monolite sau prefabricate, cu grinzi pe o direcţie sau pe două direcţii.

3. CONFORMARE GEOMETRICĂ

3.1. Structurile spaţiale cu alcătuire mixtă, care fac obiectul prezentei reglementări tehnice, au la bază tipurile principale de struc-turi spaţiale planar pătrate integrale metalice, descrise în partea I, cap. 3, pct. 3.7.2. şi anume:

- structura spaţial planar pătrată diagonală;- structura spaţial planar pătrată simplă.

3.2. Plăcile din beton armat pot fi dispuse:- pe toată suprafaţa;- în şah (ochiurile goale urmând a fi acoperite cu panouri de

iluminator);- în şiruri (spaţiile goale urmând a fi acoperite cu luminatoare

liniare).3.3. Din punct de vedere al rezemării pot exista:- structuri cu rezemare în noduri ale feţei superioare;- structuri cu rezemare în noduri ale feţei inferioare;- structuri cu rezemare mixtă (atât în noduri ale feţei supe

rioare, cât şi ale feţei inferioare).3.4. Elementele geometrice de proiectare ale structurilor

spaţiale cu alcătuire mixtă sunt conform părţii I, cap. 3, pct.3.11...3.15.

4. SOLUŢII CONSTRUCTIVE

4.1. Poate fi admis orice tip de soluţie corect conformată/calculată/dimensionată executabilă în condiţii obişnuite.

4.2. Soluţii pentru acoperiş, concepute şi proiectate în ţaranoastră.

4.2.1. Soluţia 1 (fig. 27) are la bază structura spaţială planar pătrată diagonală.

Principalele elemente geometrice de proiectare sunt:- forma în plan: pătrată;- latura conturului: L = 30.. .48 m;- înălţimea structurii: h = 1/15.. .1/20;- pasul: /=3,0 m (în reţeaua inferioară);- rezemarea: simplă, în toate nodurile de

pe contur ale feţei superioare.Faţa superioară rezultă din alăturarea de plăci (elemente) pre-

fabricate din beton armat, ale căror dimensiuni teoretice sunt egale cu pasul / = 3,0 m şi paralele cu conturul. în proiecţie, plăcile corespund

ochiurilor din faţa inferioară.Elementele curente de beton armat prefabricate EC (fig. 28)

constau dintr-o placă de grosime constantă (=3,0 cm) şi două seturi de nervuri:

- nervuri principale N, care unesc mijloacele laturilor plăcii(jucând rolul barelor din oţel ale feţei superioare în soluţia metalică;

- nervuri secundare N2 dispuse pe perimetrul plăcii. Lamijlocul laturilor sunt prevăzute gusee metalice ancorate de nervurileN2.

Nodurile superioare rezultă prin alăturarea guseelor ele-mentelor prefabricate adiacente.

De gusee sunt prinse cele două diagonale de la nod.Colţurile elementelor prefabricate sunt teşite şi creează, prin

alăturarea a câte patru elemente, spaţii care se armează şi se monoli-tizează.

Elementele marginale (EM) şi cele de colţ (EK) au dimensiu-nile în plan de 3,0 x 1,5 m şi, respectiv, de 1,5 x 1,5 m.

Structura metalică este compusă din faţa inferioară (reţea), diagonale, noduri inferioare.

Elementele din oţel păstrează configuraţia geometrică a struc-turii spaţiale reticulate planare de bază:

- barele feţei inferioare sunt paralele cu conturul;- diagonalele sunt situate în plane verticale care conţin şi

barele feţei inferioare.Faţa inferioară este alcătuită din rame pătrate şi bare de con-

tur cu latura egală cu pasul reţelei, confecţionate din profile U formate la rece; prin alăturarea ramelor rezultă faţa inferioară, barele căpătând secţiunea ][.

Diagonalele sunt elemente liniare cu secţiunea compusă ][.Nodul inferior este alcătuit dintr-o piesă cu secţiunea în cruce;

el permite îmbinarea a patru rame şi patru diagonale.4.2.2. Soluţia 2 rezultă prin îmbunătăţirea soluţiei 1, în sensul

alcătuirii feţei superioare din elemente de beton armat care păstrează

lăţimea de 3 m având, însă, cealaltă latură de 6, 9 sau chiar 12 m.O astfel de soluţie este prevăzută în fig. 29, fiind indicat un

element de beton armat de 3 x 9 m. Dispunerea generală a plăcilor prefabricate în faţa superioară este arătată în fig. 30, în care EC este un element curent, iar EM,, EM2, EMn sunt elemente de contur.

Faţa inferioară (rame pătrate şi noduri), precum şi diago-nalele, au aceeaşi conformaţie ca in soluţia 1.

4.2.3. Soluţia 3 (fig. 32) are la bază structura spaţială planar pătrată simplă.

Principalele elemente geometrice de proiectare sunt:- forma în plan: pătrată;- latura conturului: L = 30.. .48 m;- înălţimea structurii: h = L/15...L/20;- pasul: / = 2 m;- rezemarea: simplă, în toate nodurile de

pe contur.Faţa superioară rezultă prin alăturarea de plăci (elemente)

prefabricate de beton armat, paralele cu conturul, ale căror dimensiu-ni teoretice sunt egale cu pasul / = 2m.

Aceste elemente constau dintr-o placă de grosime constantă (= 3,0 cm) şi un set de nervuri dispuse pe perimetrul plăcii (fig. 31 şi 32). La fiecare din cele patru colţuri ale plăcii sunt fixate câte două ţevi din oţel prin care trec şuruburi de înaltă rezistenţă, al căror rol este de a asigura îmbinarea între plăci şi elementele piramidale din oţel (fig. 32, secţiunea 2-2). După asamblarea întregii structuri, îmbinările între plăci sunt monolitizate.

Elementele din oţel ale structurii păstrează configuraţia geo-metrică a structurii spaţiale reticulate planare, adică:

- barele feţei interioare sunt paralele cu conturul;- diagonalele sunt situate în plane verticale care fac unghiuri

de 45° cu planele verticale ce conţin barele feţei inferioare (fig. 32).Barele feţei inferioare constau din două profile U formate la rece

şi rezultă prin alăturarea de trunchiuri de piramidă uzinate (cu baza

pătrată). Diagonalele, de asemenea, constau din profile U formate la rece.Partea superioară a trunchiurilor de piramidă este alcătuită dintr-

o placă de oţel de care sunt prinse - prin sudură - cele patru diagonale.Nodul inferior este alcătuit dintr-o piesă cu secţiunea în cruce

şi permite asamblarea a câte patru trunchiuri de piramidă.

5. MATERIALE

5.1. Betonul din elementele prefabricate va fi de clasa Bc 25şi realizat cu agregate obişnuite (cu dimensiunea maximă de 7 mm),în condiţiile prevăzute în normativul C 140-86.

5.2. Armarea plăcii elementelor prefabricate va fi realizată cuplase din STNB.

5.3. Armarea nervurilor va fi realizată cu carcase cu armătura longitudinală din oţel de marcă PC 60 şi armătura transversală din STNB.

5.4. Structura metalică va fi realizată în aceleaşi condiţii ca şistructurile spaţiale reticulate planare realizate integral din oţel (a sevedea partea I cap. 4).

5.5. Materialele puse în operă vor fi de calitatea şi dimensiunile prevăzute în proiect.

Pentru materialele puse în operă, furnizorii vor prezenta cer-tificate de calitate.

In cazul în care acestea lipsesc sau nu conţin toate datele cerute prin condiţiile din proiect, vor fi făcute verificările necesare la uzină/la-boratoare de specialitate, care vor elibera buletinele corespunzătoare.

Materialele noi vor fi supuse agrementării tehnice, conform reglementărilor în vigoare.

6. CALCUL

6.1. Consideraţiile referitoare la problemele generale/para-metri de calcul/condiţiile de rezemare ale structurilor spaţiale reticu-late planare integral metalice (partea I, cap. 5, pct. 5.1., 5.2, 5.4) sunt

valabile şi pentru structurile cu alcătuire mixtă.6.2. De asemenea, se menţine pct. 5.3 din partea I (referitor la

încărcări).6.3. Ipotezele admise în calculul structurilor spaţiale reticu

late planare integral metalice sunt valabile şi pentru structurilespaţiale cu alcătuire mixtă.

6.4. Structurile spaţiale cu alcătuire mixtă introduc o complicaţie suplimentară în calcul datorită proprietăţilor complexe alebetonului armat ca material de alcătuire.

Metoda de calcul folosită pentru determinarea eforturilor şi deplasărilor structurii spaţiale cu alcătuire mixtă este metoda echivalenţelor, care permite considerarea concomitentă în calcul a celor două materiale (oţel şi beton armat). Metoda foloseşte procedeul discretizării fizice a elementelor prefabricate din beton armat ce com-pun faţa superioară a structurii) şi conduce, în fapt, la aplicarea metodei deplasărilor.

Teoria echivalenţelor permite înlocuirea studiului unui corp încărcat (dală, şaibă etc.) cu acela al unui corp fictiv, cu condiţia ca proprietăţile de rigiditate ale celor două corpuri să fie aceleaşi. Condiţia de echivalenţă dintre cele două corpuri este egalitatea energiei potenţiale de deformaţie.

Metoda introduce ipoteze suplimentare de calcul.Pentru calculul structurii spaţiale cu alcătuire mixtă cu ochi-

uri pătrate, elementul prefabricat din beton armat va fi echivalat cu un cadru din oţel alcătuit din patru bare marginale de lungime egală şi două bare diagonale neîmbinate în punctul de intersecţie.

Punând condiţia de echivalenţă, rezultă aria secţiunilor barelor cadrului echivalent din oţel.

6.5. Calculul de rezistenţă şi stabilitate a elementelor structuriispaţiale cu alcătuire mixtă va fi efectuat în conformitate cu prevederileSTAS 10107/0-90 şi ale grupului de standarde STAS 10108.

6.6. Prevederile de calcul formulate pentru structurile spaţialereticulate planare integral metalice în partea I, cap. 5, pct. 5.5.4.,5.5.5., 5.5.6. cu excluderea parantezei, 5.5.8. sunt valabile şi pentrustructurile spaţiale cu alcătuire mixtă.

6.7. Lungimea de flambaj a barelor comprimate va fi determinată considerând lungimea barei egală cu distanţa dintre feţelenodurilor.

6.8. Dacă sunt luate în considerare numai nervurile principale(conlucrând cu lăţimea activă de placă) se regăseşte structura spaţialăplanar pătrată diagonală.

In condiţiile monolitizării îmbinărilor dintre elementele de beton armat, nervurile perimetrale devin bare suplimentare ale feţei superioare. Se obţine astfel, o nouă structură spaţială reticulată pla-nară cu o densitate mai mare de bare în faţa superioară; prin urmare, eforturile în barele structurii analoge şi săgeţile au valori considerabil reduse.

7. ELEMENTE DE PROIECTARE

7.1. Proiectele pentru structuri spaţiale cu alcătuire mixtă vorfi întocmite de către unităţi care posedă calificare, competenţă şi experienţă corespunzătoare naturii şi importanţei construcţiei.

7.2. Pentru soluţiile de concepţie nouă, notele de calcul vorcuprinde toate verificările necesare; de asemenea, după caz, soluţiilevor fi verificate şi experimental prin încercări de probe (elemente debeton armat, eventual elemente ale structurii metalice) şi subansambluri de structură la scară naturală, a căror componente poate fi concludentă pentru promovarea soluţiilor.

încercarea va trebui să confirme modul de transmitere a efor-turilor din elementele prefabricate, de la un element la cele vecine, conform estimărilor din proiect.

Soluţiile vor fi supuse agrementărilor tehnice, conform regle-mentărilor în vigoare.

7.3. Referitor la structura metalică (faţa inferioară, diagonale, noduri), prevederile de proiectare formulate în partea I, cap. 6, pct. 6.2...6.4 pentru soluţiile integral metalice sunt aplicabile şi soluţiilor mixte, excepţie făcând acele prevederi care se pretează, în mod spe-cific, pentru faţa superioară a structurilor realizate în soluţie integral metalică.

8. CONFECŢIONARE, TRANSPORT, MONTAJ

8.1. Confecţionarea

8.1.1. Elementele din beton armat8.1.1.1. Elementele din beton armat vor fi executate şi

recepţionate în conformitate cu:- STAS 6657/1-89;- C 140-86;- C 56-85;- Regulament de recepţie a lucrărilor de construcţii şi insta

laţii aferente acestora (publicat în Monitorul Oficial).8.1.1.2. Proiectantul va colabora cu tehnologi în specialitate

pentru stabilirea unei tehnologii corecte şi simple de confecţionare.în afara prescripţiilor de ordin general de la pct. 8.1.1.1.,

proiectantul poate da indicaţii tehnologice suplimentare, în special referitor la piesele deosebite ale structurii.

Nu sunt excluse normele interne ale unităţilor producătoare.8.1.1.3. Pentru asigurarea corectitudinii de execuţie, ori de câte

ori se va considera necesar, vor fi folosite şabloane metalice (deexemplu, pentru poziţionarea corectă a guseelor metalice G dinfig. 28: fără rotiri ale guseelor în planul lor şi cu respectarea dimensiunii laturilor elementului prefabricat).

Toleranţele de execuţie vor fi precizate prin caiet de sarcini.8.1.1.4. La o eventuală producţie de serie, elementele prefabri

cate din beton armat, vor fi turnate obligatoriu în cofraje rigide de

tipul matriţă (cochilă) realizate din oţel cu toleranţe corespunzând cel puţin clasei de precizie CP 5 conform STAS 7721-90.

(Aceasta obligativitate va fi menţionată de către proiectant pe planul de cofraj).

8.1.2. Structura metalică.8.1.2.1. Confecţionarea structurii metalice va fî efectuată în

condiţiile precizate în partea I, cap. 7, pct. 7.1.8.1.3. Controlul calităţii elementelor din beton armat şi a con

fecţiei metalice efectuat de către responsabilul tehnic cu execuţia.8.1.4. Consumul specific al manoperei de uzinare a structurii

metalice este identic celui menţionat la pct. 7.1.12., partea I.Consumul specific al manoperei de uzinare a plăcilor

prefabricate din beton armat de la faţa superioară este similar celui corespunzător elementelor prefabricate din beton armat cu grosimi mici.

8.2. Transportul, manipularea şi depozitarea elementelorcomponente ale structurii spaţiale cu alcătuire mixtă vor fi efectuateîn condiţiile precizate în partea I, cap. 7, pct 7.2.

8.3. Montajul va fi efectuat în condiţiile precizate în partea I,cap. 7, pct. 7.3.

8.3.1. Consumul specific al manoperei de montaj este, infor-mativ, de cea. 1/10 ore om/m2.

9. PROTECŢIA ANTICOROSIVĂ

9.1. Pentru elementele din oţel sunt valabile consideraţiilereferitoare la protecţia anticorosivă a structurilor spaţiale reticulateplanare integral metalice (partea I, cap. 8).

9.2. Plăcile din beton armat vor fi protejate anticorosiv conform prevederilor Instrucţiunilor tehnice C 170-87.

9.3. Se recomandă utilizarea structurilor spaţiale cu alcătuire mixtă prioritar în medii cu clase de agresivitate I şi II conform Instrucţiunilor tehnice C 170-87.

10. PROTECŢIA LA FOC

10.1. Sunt valabile consideraţiile referitoare la protecţia la foc a structurilor spaţiale reticulate planare integral metalice (partea I, cap. 9.).

11. ÎNCERCAREA STRUCTURII

11.1. încercarea structurii speciale cu alcătuire mixtă va fi efectuată în condiţiile precizate în partea I, cap. 10, cu observaţia că la pct. 10.7. se va renunţa la "Notă".

12. URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN TIMP

12.1. Urmărirea comportării în timp va fi efectuată în condiţiile precizate în partea I, cap. 11, cu observaţiile că la pct. 11.6, lista degradărilor/defectelor supuse urmăririi curente va fi completată cu:

- fisuri în elementele de beton armat, desprinderea betonuluipe traseul armăturii, pete de rugină pe traseul armăturilor şiexpulzarea betonului de acoperire,iar la pct. 11.7. lista parametrilor/caracteristicilor/fenomenelor supuse urmăririi speciale va fi completată cu:

- deschiderea fisurilor;- clasa betonului din elementele prefabricate;- stabilirea poziţiei şi diametrului armăturilor în elementele

prefabricate.

ÎNCHEIERE

Specificaţia tehnică a fost elaborată pornind de la Instrucţiunile tehnice pentru proiectarea construcţiilor în soluţie de structură spaţială reticulată, indicativ P 112-81.

Evoluţia concepţiilor structurale, studiile şi cercetările teore-tice şi experimentale întreprinse, soluţiile constructive puse la punct ulterior apariţiei Instrucţiunilor P 112-81 au făcut posibilă redactarea specificaţiei tehnice în forma de mai sus.

£|___ ?5 re tt ii a

B'B

;.^.>s«*>-r.**;«Y^£î£y' »

LEGENDĂ:

• Nod faţă superioară (în cadranul diagonalelor) °

Nod de rea/em (în cadranul diagonalelor) + Nod în faţa

inferioară GI D ^ Indică sensul coborâtor al diagonalelor

Fig. 27 Plan montaj subansambluri acoperiş

76 77

LISTA REGLEMENTĂRILOR LA CARE SE FAC REFERIRI ÎN TEXT

1.*** STAS 10108/70-78 Construcţii civile, industriale şi

agricole. Calculul elementelor din oţel.2.*** STAS 10108/1-81 Construcţii civile, industriale şi

agricole. Prescripţii pentru proiectarea construcţiilor din ţevi de oţel.3.*** STAS 10108/2-83 Construcţii din oţel. Calculul ele-

mentelor din oţel alcătuite din profile cu pereţii subţiri, formate la rece.4.*** STAS 767/0-88 Construcţii civile, industriale şi agro-

zootehnice. Construcţii din oţel. Condiţii tehnice generale de calitate.5.*** STAS 10103-76 Construcţii din oţel. Principii funda-

mentale de calcul.6.*** STAS 10101/21-92 Acţiuni în construcţii. încărcări

date de zăpadă.7.*** STAS 10101/20-90 Acţiuni în construcţii. încărcări

date de vânt.8.*** STAS 10101/0A-77 Acţiuni în construcţii.

Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru construcţii civile şi industriale.9.*** STAS 10107/0-90 Construcţii civile şi industriale.

Calculul şi alcătuirea elementelor structurale din beton, beton armat şi beton precomprimat.10.*** STAS 1336-80 Construcţii. încercarea in situ a con-

strucţiilor prin încărcări statice.Iii*** STAS 6657/1-89 Elemente prefabricate de beton.

Beton armat şi beton precomprimat. Condiţii tehnice de calitate.12.*** STAS 6657/2-89 Elemente preabricate de beton,

83

beton armat şi beton precomprimat. Reguli şi metode de verificare a calităţii.

13.*** STAS 7721-90 Tipare metalice pentru elemente pre-fabricate de beton, beton armat şi beton precompri-mat. Condiţii tehnice de calitate.

14.*** STAS 10128-86 Protecţia contra coroziunii a con-strucţiilor supraterane din oţel. Clasificarea mediilor agresive.

15.*** STAS 10702/1-83 Protecţia contra coroziunii a con-strucţiilor din oţel supraterane. Acoperiri protectoare. Condiţii tehnice generale.

16.*** STAS 10702/2-80 Protecţia contra coroziunii a con-strucţiilor supraterane. Acoperiri protectoare pentru construcţiile aflate în medii neagresive, slab agresive şi cu agresivitate medie.

17.*** STAS 10166/1-77 Protecţia contra coroziunii a con-strucţiilor din oţel supraterane. Pregătirea mecanică a suprafeţelor.

18.*** STAS 8558-78 Măsuri de siguranţă contra incendi-ilor. Determinarea incombustibilităţii materialelor de construcţii.

19.*** STAS 500/1-89 Oţeluri de uz general pentru con-strucţii. Construcţii tehnice generale de calitate.

20.*** STAS 500/2-80 Oţeluri de uz general pentru con-strucţii. Mărci.

21.*** STAS 500/3-80 Oţeluri de uz general pentru con-strucţii rezistente la coroziunea amosferică. Mărci.

22.*** STAS 404/1-87 Ţevi din oţel iară sudură, trase saulaminate la cald.

23.*** STAS 530/1-87 Ţevi din oţel fără sudură, trase saulaminate la rece.

24.*** STAS 6086-86 Ţevi pătrate şi dreptunghiulare dinoţel, fără sudură.

84

25.*** STAS 7657-90 Ţevi din oţel sudate longitudinal pen-tru construcţii.

26.*** STAS 7941-90 Ţevi pătrate şi dreptunghiulare dinoţel, sudate longitudinal.

27 *** STAS 8726-90 Ţevi de oţel sudate longitudinal, trasesau laminate la rece.

2g_*** Q 150-84 Normativ privind calitatea îmbinărilorsudate din oţel ale construcţiilor civile, construcţiilor industriale şi agricole.

29 *** c 56-85 Normativ privind calitatea îmbinărilorsudate din oţel ale construcţiilor civile, construcţiilor industriale şi agricole.

30 *** Q 140-86 Normativ pentru excutarea lucrărilor debeton şi beton armat.

31.*** C 205 - 81 Instrucţiuni tehnice privind încercarea insitu prin încărcări statice, conform STAS 1336-80, a

construcţiilor civile şi industriale.32.*** p 112-81 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea anti-

seismică a construcţiilor în soluţie de structurăspaţială reticulată.

33.*** p 100-92 Normativ pentru proiectarea antiseismică aconstrucţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale.34 *** p 130-88 Norme metodologice privind urmărirea

comportării construcţiilor, inclusiv supraveghereacurentă a stării tehnice a acestora.

35.*** Legea 10/1995 Legea calităţii pentru construcţii(Monitorul Oficial, anul VII, nr. 12, 1995).

36.*** Regulament de recepţie a lucrărilor de construcţii şiinstalaţii aferente acestora (Monitorul Oficial nr.193/1994).

37_*** Regulament pentru urmărirea comportării înexploatare, intervenţiile în timp şi postutilizarea con-

85

strucţiilor (Monitorul Oficial nr. 193/1995).38.*** Normele de întocmire a cărţii tehnice a construcţiei

(Monitorul Oficial nr. 193/1994).39 *** Q 139-87 Instrucţiuni tehnice pentru protecţia anti-

corosivă a elementelor de construcţii metalice.40.*** C 170-87 Instrucţiuni tehnice pentru protecţia ele-

mentelor din beton armat şi beton precomprimat supraterane în medii agresive naturale şi industriale.

41.*** Norme tehnice de proiectare şi realizarea construc-ţiilor privind protecţia la acţiunea focului, indicativ PI 18-83 cu modificările din 1996.

42.*** Colecţia de norme orientative de deviz C-1995.

86

ANEXA

LA "SPECIFICAŢIA TEHNICĂ PRIVINDCERINŢE PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUŢIACONSTRUCŢIILOR ÎN SOLUŢIE DE STRUCTURĂ

SPAŢIALĂ RETICULATĂ PLANARĂ"

EXEMPLU DE CALCUL PENTRU NODCURENT DIN FAŢA INFERIOARĂ A UNEI STRUCTURI

SPAŢIALE RETICULATE PLANARE

87

ANEXA: EXEMPLU DE CALCUL PENTRU NOD CURENT DIN FAŢA INFERIOARĂ A UNEI STRUCTURI SPAŢIALE RETICULATE PLANARE.

1. Exemplul de calcul se referă la un nod din faţa inferioară a structurii spaţiale reticulale planare pentru acoperişul sălii cu destinaţii multiplede antrenament şi concurs pentru atletică grea (proiect IPCT nr. 1262/a,1981).

2. Principalele elemente geometrice de proiectare ale structuriispaţiale reticulate planare sunt următoarele:

- geometria: structură spaţială planar pătrată diagonală.- forma în plan şi

deschideri: pătrată, 30 x 30 m.- înălţimea structurii: h - 1,80 m.- pasul: 1 = 3,00 m (în faţa inferioară).- unghiul de înclinare

al diagonalelor: y= 50,2°- rezemarea: simplă rezervare în toate nodurile de pe

contur ale feţei superioare.

3. Structura spaţială reticulată planară este simetrică în raport cuplanele bisectoare ale planurilor de coordonate xOz şi yOz.

4. încărcarea de calcul considerată este P - 416 daN/m2.

5. Eforturile în barele concurente în nod sunt conform fig. 1 şi 2.

88

6. Nodurile şi barele feţei inferioare sunt confecţionate din oţel demarcă OL 37.

7. Nodul verificat este situat în vecinătatea centrului structurii spaţialereticulate planare şi este numerotat 70.

8. Nodul 70 - cu secţiunea în cruce - are conformarea din fig. 18 aSpecificaţiei tehnice şi este alcătuit din două guşee de tablă cu grosimea de12 mm. Cordoanele de sudură se execută semiautomat sau manual.

9. Barele din faţa inferioară sunt alcătuite din două profileU 120 x 55 x 7, conform fig. 3.

10. Prinderea barelor pe nod se realizează cu şuruburi precise M 16 x 50grupa 6.6, câte 6 pentru fiecare din barele feţei inferioare şi câte 3 pentrufiecare diagonală.

11. Secţiunea barelor digonale şi îmbinarea sunt alese constructiv,întrucât valoarea efortului în diagonale este foarte redusă.

12. Verificarea barelor din faţa inferioară este efectuată pentru efortul1 = 45.180 daN.

90

a„ = 7 mmA, = 2 x 0,7 x 30 = 42 cm2

K//1, = 1.500 x 42 = 63.000 daN > 45.180 daN,

în care:fi/ = 1500 daN/cnr - rezistenţa de calcul corespunzătoare solicitării

de forfecare pentru îmbinări cu sudură de colţ a pieselor din OL 37.

st 013 - 1997

Documents