Proiecte hoteliere spectaculoaseurmează să fie deschise sau inaugurateîn următorii patru ani, pe suprafețefoarte mari. Într-un top 5 al celor maiambițioase proiecte, conform unui clasa-ment realizat de către TopHotelsProject,se numără: Abraj Kuday Towers,Dubrovnik Pearl, Holiday Inn Makkah

Abraaj Al Tayseer, Bawadi Project șiAquis Great Barrier Reef Resort.Înainte de sfârșitul anului 2017, era

prevăzută deschiderea primei etape a proiectului Abraj KudayTowers, cu o investiție de 3,5 miliarde de dolari (2,9 miliarde deeuro) şi care se întinde pe 1,4 milioane de m2, situat în Mecca,Arabia Saudită, la doar 2 kilometri de Masjid al-Haram, moscheeasfântă a Meccăi (Marea Moschee). Hotelul Abraj Kuday Towers va avea 10.000 de camere în total,răspândite în douăsprezece turnuri ocupând o suprafață de60.000 de m2 și va include un centru comercial, un centru deconferințe și parcări, 70 de restaurante, plus heliporturi şi un cen-tru de convenţii imens, devenind astfel cel mai mare hotel din lumeîn ceea ce priveşte numărul camerelor.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“Fără libertate nu e cu putință

cultura, iar cultura fiecărui

popor astăzi este măsura feri-

cirii și securității lui.”

simion bărnuțiu

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 468 anul XV vineri, 11 ianuarie 2019 1 RONPUNCTUL PE EUROPA

P e n t r ueconomiș t i iromâni și nunumai, lunadecembrie nueste doar o

lună asărbătorilor. Sf.

Nicolae, Crăciunul, Anul Nou ș.a. Eaeste și o lună a unor comemorăritriste. Iată, în 19 decembrie 1948 s-auîmplinit 7 decenii de când mareleeconomist român, european, universala fost arestat a treia oară în decurs dedoar câțiva ani și nu s-a mai întorsniciodată acasă. A fost dus la pușcăria

de la Sighet. Iar în 30 decembrie 1950s-a stind din viață acolo, exterminat deregimul de teroare instaurat în Româ-nia sub protecția armatelor sovietice. Aproape tot ce era de valoare româ-nesc trebuia să piară... Iar MihailManoilescu era un savant economistde mare valoare, recunoscută. Pringândirea sa economică – a străpunsînsă noi orizonturi și în sociologie, darși în tehnică etc. – a revoluționat științaeuropeană a Economiei Politice, fiinddeosebit de apreciat, cam după 1920și pe urmă, în Franța, Spania, Portu-galia, Italia, state din America de Sud,Statele Unite etc.

mihAil mAnoilescu o vAloAre româneAscă

străpunge economiA lumii (i)– schiță sumAră de portret –

- continuare în pag. 4 și 5 -

În cele ce urmează, vomtrasa câteva coordonatedescriptive ale Sistemului 1

și Sistemului 2, în accepțiunea lui Kahneman.Aceste două concepte au creat fundamentul prob-lematicii judecății și deciziei în condiții de incertitu-dine, care a stat la baza Premiului Nobel pentruEconomie, primit de Kahneman în anul 2002 (am-intim faptul că realizările lui Daniel Kahneman aufost comune, alături de Amos Tverky).

Dan PoPescu

despre sistemul 1 și sistemul 2 înAccepțiuneA

lui KAhnemAn

Conf. Univ. Dr. Virgil nicula, ulbs

- continuare în pag. 5 -

- continuare în pag. 8 -

incursiune în industriA hotelieră de

ieri și de mâine

O zi de la începutul lui septem-brie 1938, în București. Mai

exact, 5 septembrie. Spre orele amiezii. Un soareblând încălzea orașul, detaliu al unei veri ce nuvroia să plece și al unei toamne ce nu avea încăputerea să vină. Chiar dacă vroia, nu o lăsa vara.De la numărul 39, din strada Paris – stradă a unuiadintre cele mai frumoase și selecte cartiere aleBucureștiului, cu multe vile splendide ale unor oa-meni foarte avuți, locuințe încă cu marchize pentrutrăsuri dar și garaje pentru automobilele de luxcare de vreo 15-20 de ani „cuceriseră” Capitala șiRomânia – ieșea pe poartă un bărbat de înălțimemedie, spre 50-52 de ani. Foarte elegant, aceaeleganță de bun gust a bucureștenilor de calitate,îngrijorat, ușor agitat, îndreptându-se cu pasulapăsat spre „Comenduirea militară a pieței”.

Dan PoPescu

pe strAdA pAriszâmbet și AvAtAruri de ofițer

Al ArmAtei române– o perspectivă economică –

- continuare în pag. 6 și 7 -

bucureȘTIul InTerbelIc

Conf. Univ. Dr. VasilebrăTIan, ulbs

Desăvârșirea pro-cesului de for-mare a Statului

național unitar român a avut consecințedeosebite pentru evoluția economică,socială, politică și culturală a României și,în egală măsură, pentru afirmarea ei înconcertul Europei postbelice dupăsfârşitul Marelui Război. Un rol importantîn informarea opiniei publice europene șia decidenților politici l-au avut oameni decultură și oameni politici români respons-abili, din țară și din străinătate, care, prinluări de poziție în presa internațională, și-au adus contribuția la informarea corectăasupra realităților românești după MareaUnire de la 1 Decembrie 1918.

ecouriinternAționAle

Ale intrăriiromâniei în

războiul pentru

întregireAțării și Ale

mArii uniri înpresA străină

- continuare în pag. 2 -

Anul ce tocmai a începutvine din păcate cu niște pre-viziuni destul de sumbrepentru economie. Se pare căde la „Financial Times”, „TheEconomist” până la Nos-tradamus sau chiar si BabaVanga vin profeții și dezba-teri despre o nouă crizăeconomică în 2019.

Amenințărinoi și vechi

pentrueconomie în

noul An. - perspectivA

eco-bio-economică -

- continuare în pag. 3 -

Conf. Univ. Dr. RăzvanȘerbu, ulbs

HoTel abraj KudaI Towers

Dr. Alexiu TaTu

PrelImInarII aleconferInțeI de la ParIs

1919.

A plecat dintre noi academician Iulian Văcărel, părinte al Școlii noastremoderne de finanțe. O operă științificăvastă. Un om strălucind și prin modestie,prin gentilețe.Dumnezeu să-l odihneascăîn pace. (red.)

marea unire2 VINERI 11 IANUARIE 2018

urmare din pagina 1

Recunoașterea pe planinternațional a actului istoric dela Alba Iulia a fost efectul unoreforturi susținute, depuse deelitele românești din toateprovinciile istorice, la care s-aadăugat și sprijinul consistent alopiniei publice internaționale,cu deosebire, a celei dinFranța.În contextul conflagraţiei eu-ropene presa franceză şi-a in-format constant cititorii cuprivire la trecutul istoric alpoporului român, la originealatină comună a celor două cul-turi, la interesele comune aleRomâniei şi Franţei etc. Ziareca ,,LʼHomme Enchainé”, ,,LaRevue Hebdomadaire”menţionau în coloanele lormanifestările de solidaritatefranco-română, în special cuprilejul sosirii misiunii militarefranceze în România, dorinţaromânilor de a înfăptui idealulde unitate naţională şi nu în ul-timul rând, justeţea cauzeiromâneşti. Intervențiileromânești în presa de limbăfranceză au avut un ecou pozi-tiv, influențând, în special,opiniile diplomaților occidentaliprezenți la Conferința de pace.Unul din cele mai cunoscuteziare franceze ale vremii, ..LeFigaro”, în numărul din 28 au-gust 1916, apreciind intrareaRomâniei în război alături deAntantă, preciza că ,,declaraţiade război a României adresatăAustro-Ungariei, prezintă un in-teres moral de o importanţădecisivă”. Ziarul ..La Roumanie”publica la 1 august 1918intervenţia lui Raphael GeorgesLévy, personalitate marcantă aInstitutului francez, care vorbeadespre necesitatea constituiriiunei Românii care să-i cuprindăpe toţi românii. Aceeaşipublicaţie arăta, la 18 oc-tombrie 1918, poziţia PartiduluiNaţional Român, care,reprezentându-i pe româniiardeleni şi pe cei aflaţi pe teri-toriul Ungariei, refuza sărecunoască regimul politic de laBudapesta şi implicit autori-tatea Parlamentului maghiar.Trei luni mai târziu, G.G.Mironescu, reprezentant alRomâniei la Paris pentru

recunoașterea integrității noas-tre teritoriale, arăta într-un arti-col apărut în ziarul ,,Rappel” în20 ianuarie 1919 că, Tratatul dela București, nefiind ratificat deregele Ferdinand, nu poateîmpiedeca prezența Românieila Conferința de pace, și, maimult, îndeplinirea cu loialitatedin partea României a clauzelorTratatului cu puterile Antantei,justifica odată în plus primireadelegației românești la masatratativelor. Semnatarul arti-colului menționează de aseme-nea și rolul, recunoscut dealtfel, al Armatei române pefrontul de răsărit, sprijinul acor-dat acesteia de către Franța,Anglia și Statele Unite, dar maiales, jertfa celor peste opt sutede mii de oameni, militari și civilideopotrivă, care au murit în tim-pul Marelui Război. În 24 ian-uarie 1919, în ,,Le PetitParisien”, un reprezentant almișcării de unitate națională,arătând că România a intrat înrăzboi ,,când Verdunul era înprimejdie”, își exprima încred-erea că revendicările înte-meiate ale României vor fi luateîn considerare la Conferința depace. Ziarul ,,Le Temps” din 2februarie 1919, arătândimportanța făuririi Statuluinațional român, menţiona că,,România Mare ar putea fi înlumea de mâine un elementstabilizator”. O altă luare depoziție favorabilă a aparținutpreședintelui Societății franco-române, Lacour Gayet, care aapreciat prestația emigrațieiromâne și a ziarului ,,La Roum-naie”, menţionând eforturileacestora pentru recunoaștereade către Aliați a ConsiliuluiNațional al unității române. S-au adăugat apoi aprecierileacademicianului Charles Richetreferitoare la originea latină ațărilor europene, din care faceparte și România, și care își ex-prima speranța că, și pe viitor,România și Franța vor fiîmpreună. Mai trebuie amintite,între altele, și cuvintele fostuluipreședinte al Conferinței depace, Georges Clemenceau,care, la un deceniu de la MareaUnire, într-o scrisoare adresatălui George Moroianu, susținătormai bine de două decenii alcauzei românești, care la 20ianuarie 1929 își exprima senti-mentele de încredere și

atașament față de idealurileromânești. Presa britanică, favorabilă șiea în cea mai mare partecauzei românești, menționa încotidianul ,,Aberdeen Pressand Journal” din 3 ianuarie1919: ,,Transilvania, cu 3 mil-ioane de români și un milion demaghiari, va rămâne aRomâniei”, şi transmitea în modexpres mesajul lui WoodrowWilson regelui României. Înziarul ,,Nottingham EveningPost” din 29 octombrie 1920apărea o notiţă cu titlul ,,ViitorulBasarabiei": ,,Un tratat ratificatieri la Ministerul de Externe dinFranța de către Marea Britanie,Franța și Italia și de România,de cealaltă parte, a restituitprovincia Basarabia României”.,,Western Daily Press” din 20ianuarie 1923 publica tran-scrierea unei prelegerisusținute de W.W. Jervis, lectoral Facultății de Geografie de laUniversitatea din Bristol, careface un istoric convingător alnașterii și continuității poporuluiromân în spațiul carpato-danu-biano-pontic. La 18 aprilie 1928în ,,Exeter and PlymouthGazett” se putea citi un text, in-titulat ,,Părerile domnului Beau-mont", în care se menționa căUngaria a fost tratată foarte rău,rămânând fără două treimi dinpopulația sa și fără jumătate dinteritoriu, care a ajuns pe mânaunei țări ale cărei sentimenteanti-maghiare sunt recunoscuteprin violență. În ,,NorthernWing”, ediţia din 4 ianuarie1934 se publica o invitațieadresată de profesorul NicolaeIorga celor 168 de membri aiCamerei Comunelor caresemnaseră documentul de re-vizuire. Iorga îi invita pe toți săviziteze România. ,,Ideea lui afost că doar așa se vor simțiîmpăcați, prin observațiepersonală, văzând felul în caresunt tratate aici minoritățile, in-clusiv minoritatea maghiară.Sugestia sa a fost primită cucăldură, nu doar de cătrereprezentanții minorităților caretrăiesc în România, ci și în cer-curile politice de la Budapesta”.Presa de la Viena, din a doua zidupă Marea Adunare de la AlbaIulia, publica știri referitoare laevenimentele din Transilvania.Astfel ,,Wiener Abendpost” din2 decembrie 1918 publicaHotărârea Adunării de la Alba

Iulia și, în aceeași zi, ,,WienerAllgemeine Zietung” relata de-spre Proclamația lui ȘtefanCicio-Pop referitoare la drep-turile românilor transilvăneni,iar a doua zi acelaşi ziar îşi in-forma cititorii cu privire la in-trarea trupelor române înTransilvania. ,,Neue FreiePresse” din 3 decembrie 1918,în articolul Românii din Ungariapentru Unirea cu Regatul, pub-lica fragmente din RezoluţiaMarii Adunări referitoare laHotărârea de Unire cu Ţara. Înlegătură cu acest subiect făceaprecizări şi publicaţia vieneză,,Reichspost” din 5 decembrie1918, arătând că patruleleromâneşti au trecut Mureşul şise află în marş spre Cluj. De-spre eliberarea Braşovului aparştiri în ,,Fremden Blatt” dinaceeaşi zi de decembrie, iar de-spre conflictele militare dinzona Aradului, făcea menţiuni,în 7 decembrie 1918, acelaşi,,Wiener Allgemeine Zietung”.Ecoul unirii Bucovinei cu Româ-nia este reflectat de ,,Reich-spost” din 17 decembrie 1918,care precizează că la Congre-sul naţional al românilor bu-covineni au luat parte şigermani, evrei, ucrainieni,polonezi etc. Acelaşi ziar îşi in-forma, în 20 decembrie, cititoriidespre formarea noului guvernîn frunte cu Brătianu şi desprebucuria românilor care şi-auvăzut Ţara întregită. Presa din capitala Ungariei vareflecta şi ea în coloanele ei as-pecte importante ale realităţilordin spaţiul românesc, începândcu ziua de 1 decembrie 1918.Astfel ,,Pester Lloyd”, cotidiande limbă germană, îşi informacititorii în numărul din 1 De-cembrie despre suplimentareade către autorităţile ungare, lasolicitarea Consiliului NaţionalRomân, a unor garnituri de trenpentru românii transilvănenicare doreau să fie prezenţi laAlba Iulia. Acelaşi cotidian co-menta însă ironic cifra de 100000 de participanţi la MareaAdunare. Sunt inserate apoi îndata de 3 decembrie, ştiri cuprivire la ,,ocuparea” unorlocalităţi din Ardeal de cătreefective militare ale Armateiromâne, atmosfera de la AlbaIulia în Ziua de 1 Decembrie,cuvântarea lui Ştefan Cicio-Pop, componenţa ConsiliuluiDirigent – despre aceasta aparinformaţii şi în coloanelepublicaţiei din 4 decembrie - ,intrarea trupelor româneşti înTârgu Mureş etc. Noi informaţiireferitoare la tensiunile dintreromâni şi unguri, respectivromâni şi sârbi, vor apărea încoloanele cotidianului din 8, re-spectiv 10 decembrie, iar în11decembrie, cititorii publicaţieiaflau despre prezenţapreşedintelui americanWoodrow Wilson în Europa, şia delegaţiei române la Bu-dapesta, iar o săptămână maitârziu, ziarul recunoaşte Româ-nia ca o forţă militară a Antan-tei. O informaţie importantă,apărută la sfârşitul ultimeidecade a lunii decembrie facetrimitere la destinderea relaţiilorromâno-maghiare, arătând căridicarea cenzurii asupra preseimaghiare din regiune contribuiela destinderea relaţiilor inetret-nice din Ardeal.Presa americană a reflectatîncă din perioada neutralităţiiRomâniei aspiraţiile românilor

şi legitimitatea luptei lor pentruUnire, un rol important avându-l românii americani,personalităţile politice şi oa-menii de cultură din România,care vizitau S.U.A. în perioadarespectivă. Astfel că, interesulopiniei publice americane faţăde problematica naţionalăromânească va cunoaşte uncurs ascendent – ziare ca,,New York Times” şi ,,Wash-ington Post” apreciau că înspaţiul românesc, ideea unuirăzboi împotriva Austriei de-venise repede populară. În spri-jinul unităţii naţionale apoporului român şi a participăriiArmatei române din vara anului1917 vor apărea articole şi înziare ca ,,New York Tribune”,,,American Review of Re-views”, ,,New York Sun”, ,.NewYork American” etc.Participarea României laMarele Război şi eforturileromânilor pentru a avea o ţarăîntregită sunt aduse lacunoştinţa opiniei publice bel-giene, care este informată de-spre efortul de război alRomâniei, despre episoadeleeroice din linia frontului, în caresoldaţii şi ofiţerii români au lup-tat cu deosebită abnegaţie şi, însubsidiar, primirea plină de en-tuziasm a Armatei române decătre românii ardeleni. Ziare ca,,LʼIndépendance de Belge”menţionau insatisfacţia produsăîn opinia publică belgiană cuprivire la retragerea trupelorromâne din Muntenia, la ocu-parea acesteia de către trupeleinamice etc.În presa italiană, în special în,,Corriere della Sera”, eraadusă la cunoştinţa opiniei pub-lice realitatea că Italia şi Româ-nia luptau împotriva unuiadversar comun, Impeiul austr-ungar, că, deşi inferioare dinpunct de vedere numeric, tru-pele române luptă eroic îm-potriva unui adversarincomparabil superior ca dotaretehnică şi efective militare, căitalienii încurajează eforturilepoporului român pentru re-alizarea idealurilor salenaţionale. În concluzie, putem spune călupta pentru desăvârşireaunităţii naţionale şi formareaRomâniei întregite1, rod aldorinţei colective a românilor depe ambele versante aleCarpaţilor, în frunte cu o elităpolitică şi intelectuală deveritabilă responsabilitate, aavut în presa internaţională avremii, indifrent de orientare,ecouri deosebit de interesanteşi de o mare diversitate.referințe:1. Referitor la evenimenteleMarii Unirii reflectate în presastrăină, de un mare sprijin ne-afost studiul istoricului sibian, Lu-cian Giura, Evenimentele dinspaţiul românesc de la sfârşitulanului 1918 reflectate în presavieneză, apărut în Unirea din1918, act fundamental al istorieiRomâniei, coordonatori VasileCiobanu, Sorin Radu, EdituraTechno Media, Sibiu 2008, pp.135-142, pentru care îiaducem, şi pe această cale,mulţumirile noastre. Aceleaşimulţumiri le adresăm şi univer-sitarului sibian Maura-Gerald-ina Giura, de la care am preluatdate publicate în studiul Cotidi-anul ,,Pester Lloyd” şi Unireacea Mare, din aceeaşi culegerede studii, pp. 143-152.

Dr. Alexiu TaTu

G.G. mIronescuGeorGes

clemenceau

woodrow wIlson

ŞTefan cIcIo-PoP

raPHael GeorGesléVy cHarles rIcHeT

urmare din pagina 1

Indiferent de momentul cândaceasta se va declanșa cu ade-varat, aceste profeții pot fi binevenite, pentru ca dacă populațiași instituțiile pieței sunt averti-zate și pregătite pentru aceststres atunci cresc și șansele dea traversa mai ușor acestfenomen economic ciclic. Dar înafara acestor noi amenințăriaduse de posibila criză, rămânși unele vechi, nerezolvate, cese acutizează. Urmărirea unei creșteri eco-nomice continue, cu orice preț,simultan cu existența unei plan-ete locuibile apare ca o ecuațiece nu admite soluții reale în ac-tuala ipoteză. Creștereaeconomică la nesfârșit va con-duce inevitabil către o recesiuneecologică ce devine nefastăpentru locuitorii planetei atuncicând limitele vor fi depășite.Ideea apare atât de binedescrisă de NicholasGeorgescu-Roegen: “ Dacăfacem abstracție de alte cauzecare pot face să sune ceasulspeciei umane, este limpede căresursele naturale reprezintăfactorul care limitează duratavieții acestei specii”Atât de actuale sunt teoriile luiNicholas Georgescu-Roegen șile regăsim expuse sub diversenoi forme din ce în ce mai des.În același portativ se înscrie șicea mai recentă carte a luiYuval Noah Harari (21 de lecțiipentru secolul douăzeci și unu)în care se iterează că: “În afarăde războiul nuclear, în rândulomenirii se va confrunta cu onouă amenințare existențială,care abia se înregistrează peradarele politice din 1964: co-lapsul ecologic. Oameniidestabilizează biosfera globalăpe mai multe fronturi. Luăm dince în ce mai multe resurse dinmediul înconjurător, în timp cepompăm în cantități enorme dedeșeuri și otrăvuri, schimbândastfel compoziția solului, a apeiși a atmosferei.Ni se amintește doar din când încând de nenumăratele moduriîn care distrugem echilibrul eco-logic delicat care a fost formatde-a lungul a milioane de ani.Să luăm în discuție, de exem-plu, utilizarea fosforului caîngrășământ. În cantități mici,este un nutrient esențial pentrucreșterea plantelor. Dar încantități excesive devine toxic.Modernizarea agriculturii indus-triale se bazează pe fertilizareaartificială a câmpurilor cu o can-titate mare de fosfor, dar ex-ploatarea cu fosfor de la fermea atins în ultimul timp râuri,lacuri și oceane, cu un impactdevastator asupra vieții marine.Dacă vom continua cu dinamicaactuală a distrugerii echilibruluidoar pentru a obține profituri,aceasta va determina nu doaranihilarea unui procent mare dintoate formele de viață, ci șibazele civilizației umană. Creșterea economică bazată peconsum așa cum se manifestăea acum pune în pericol atâtpopulația actuală estimată la 7,6miliarde dar mai mult decât atâtnu va putea asigura o viațăechitabilă și o dezvoltaredurabilă pentru cele 9 miliardece sunt așteptate să se înreg-istreze în 2040. Actualaeconomie de piață prezintă

multe erori și dă dovadă de operformanță slabă pentru ma-joritatea locuitorilor planetei,epuizând mediul înconjurător. Competiția acerbăinternațională face ca de celemai multe ori mediulînconjurător să fie epuizat, iarresursele să fie exploatateabuziv, ca și cum nu ar existaziua de mâine sau o populațieîntr-o continuă creștere peplanetă. Chiar și jocurile, atât de popu-lare, de strategie, din ziua de azide la „Catan” la „Minecraft” nuaduc în atenția jucătorilor legeararitătii resurselor, ci dimpotrivăoferă jucătorilor atâtea resursecâte sunt cerute sau câștigate.O idee total falsă și distructivă înspecial pentru tinerii ce pornescpe drumul cunoașterii cât șipentru întreaga societate. Este firesc că în aceste condițiidin ce în ce mai mulți oameni săse îngrijoreze pentru viitor. Dacăorice sistem naturalfuncționează ciclic, și ce seridică pe pământ după un timpse întoarce tot acolo formândbaza unui nou ciclu, nu acelașilucru se poate spune despreeconomia actuală, care producedin ce în ce mai mult, con-sumând resurse câteodată chiarhaotic și dupa ciclul de viațăpoluând încă odată planeta cadeșeu daca nu este reciclatadică dacă nu se întoarce deunde a fost creat. Asadar dacăobservăm asta din ce în ce maides și mai alarmant nu trebuiesă cerem mai mult de la sistemci trebuie să gasim soluții petrua înlocui și perfecționa susten-abil.În ziua de azi creștereaeconomică rămâne dezideratulnațiunilor și supremația pe globse măsoară în principal funcțiede produsul intern brut. Înaceste condiții ciclul de care vor-beam în pasajul precedent estedin ce în ce mai departe de a semetaboliza și a susține viața lastandarde acceptabile peplanetă. Poluarea generată desistemul economic în fuga luidupă creștere cu orice preț, seva întoarce împotriva omenirii șiva transforma oamenii bogați înoameni săraci, sau chiar pot săaccelereze ritmul de creștere alcazurilor de mortalitate cauzatestatisticile morților prenaturecauzate de calitatea aerului.Dintre cele mai importantecauze ce conduc la decesecauzate de poluare trebuie sănotăm că cele mai toxice sub-stante sunt particulele fine(PM2,5 - pulberi cu diametrulsub 2,5 microni) care ucid anual428.000 de oameni in Europa,dintre care 399.000 in UniuneaEuropeana. Urmeaza, la maredistanță, dioxidul de azot(78.000 de victime) si ozonul(14.000 de victime).Estimarea numărului de per-soane care au murit din cauzapoluării aerului sau a oricărui alttip de poluare nu este o sarcinăușoară.Respirarea particulelor ultra fineși a gazelor toxice pot creșteșansele unui deces prematur,deoarece cauzează problemerespiratorii șicardiovasculare.Din fericire, oa-meni de știință din întreagalume au lucrat pentru a face ast-fel de estimări, iar un studiu re-alizat la Max Planck Institute forChemistry și London School ofHygiene & Tropical Medicine

aduce cifre cu privire la per-soanele decedate din cauzapoluării.Potrivit cercetării, numai în2016, 4,5 milioane de persoaneau decedat prematur din cauzabolilor asociate cu poluareaaerului (inclusiv 237.000 decopii cu vârste sub cinci ani aumurit din cauza unor afecțiunirespiratorii). Studiul este publi-cat în jurnalul „The Lancet:Planetary Health”.Asta înseamnă că, în medie,12,329 de persoane au murit zil-nic. Dacă raportezi numărul totalcu statistica oamenilor care moranual în accidente rutiere (1,3milioane), reiese că cifra este de3,5 ori mai mică decât cea apersoanelor care mor din cauzaaerului poluat.(conformhttps://playtech.ro/2018/polu-are-mortalitate-2015-decese/)Deci dacă acum câțiva zeci deani lumea se îngrijora din cauzanumărului mare de morți rezul-tate din accidente și au fost in-stituite măsuri din ce în ce maimari de siguranță aparticipanților la trafic. Iată căaceste statistici ne arată căsemnalul de alarmă trebuieacum să sune mai puternic pen-tru poluare. Chiar dacă de foartemult timp se vorbește desprepoluare si lumea este avertizatădespre pericole se pare că nueste de ajuns și așadar studiletrebuie să continue mai docu-mentat și mai vehement însperanța că și companiile darmai ales guvernele vorconștientiza pericolul și vor luamăsurile atât de necesare înacest caz.Un alt raport anual importantprivind situația globală a aeruluia fost publicat recent de Institu-tul pentru Efectele Sănătății(HEI) și a constatat că peste95% din populația lumii respirăaer nesănătoas. Expunerea petermen lung la poluarea aeruluia contribuit la moartea a peste 6milioane de persoane în 2017provocată de accidente vascu-lare cerebrale, atacuri de cord,boli pulmonare și cancer pul-monary. Poluarea aerului este acum ceade-a patra cea mai mare cauzăa morții la nivel mondial cu ma-joritatea deceselor înregistrateîn țările mai sărace. Studiul re-alzat poate fi extins pe oricezonă sau nod rutier și poatereprezenta un pas importantpentru conștintizarea instituțiilorși populației asupra pericolelorce pot rezulta dintr-o economienesustenabilă.Dacă progresul depinde deunele valorile materialiste, cumar fi popularitatea, imaginea șisuccesul financiar, toate aces-tea pot să nu mai valorize nimicatunci când viața esteamenințată. Asadar în timp ceeste urmărit progresul, este totmai clar că acesta nu poate fi în-registrat cu orice preț ci doaralături de o economiesustenabilă o eco-bio-economie. Cu cât mai multecomunități vor respecta acesteprincipii cu atât cei ce le consti-tuie pot avea o viață mai lungăși fericită.

Există mai multe metodepentru a efectua proceduri, deevaluare a impactului asupramediului, a factorilor poluanti.Listele de verificare, tehnici detip matrice sau în rețea,metodele GIS și metodele canti-tative pot fi folosite pentru a

evalua impactul asupra mediu-lui și de a ajunge la o concluziefinală. Trebuie subliniat faptul cănu există o metodă acceptatăunică sau distinctă. Utilizatorultrebuie să decidă care metodeurmează să fie utilizate în cadrulproiectului. Din moment ceexistă o presiune tot mai marede a se exprima numeric im-pactul asupra mediului,metodele cantitative au fostconsiderate ca fiind metodebenefice, deoarece acesteasunt capabile să comparediferite alternative ale unuiproiect. Metodele multicriterialeAHP, TOPSIS pot fi utilizate cusucces pentru a evalua factoride natură diferită implicați înprocesele de mediu. Această metodă de prezentarear trebui să trezească atențiadin ce în ce a mai multor foru-muri și să îndrepte atenția din-spre economie și spreeco-economie și bio-economie.Uniunea Europeană a creatcadrul pentru a fi instituitemăsuri în acest sens. Un simpluexemplu poate fi un proiect re-alizat de Victor Platon de „Esti-marea Costurilor Institutionale șiAdministrative necesare pentruimplementarea unor Directiveale UE Directiva Cadru privindAerul”.În stabilirea standardelor sepleacă de la premisa esenţialăcă entităţile economice, indifer-ent de profilul lor, nu-şi mai potstabili planul de afaceri fără săţină seama că, în viitor,competiţia va încorpora şi prob-lemele de mediu; nu-şi vorputea desface bunurile şi ser-viciile produse în acele zone încare standardele de mediu suntrespectate fără ca ele, la rându-le, să le respecte. Încă din 1996, Consiliul deMediu a adoptat Directiva Cadru96/62/EC privind Managemen-tul și Estimarea Calității Aerului.Această Directivă revizuielegislația existentă anterior și in-troduce noi standarde de cali-tate a aerului pentru poluanțiiaerului nereglementați anterior,stabilind programul de dez-voltare a directivelor privind ogamă largă de poluanți ai aeru-lui. Lista poluanților atmosfericide luat în considerare includedioxid de sulf, dioxid de azot,particule, plumb și ozon –poluanți controlați de obiectiveledeja existente privind calitateaaerului - și benzen, monoxid de

carbon, hidrocarburi poliaromat-ice, cadmiu, arsenic, nichel simercur.Pentru acest studiu sunt impor-tante eforturile administrative șiinstitutionale, dar și costul sem-nificativ pe care trebuie să îl su-porte sectorul privat (industrie,transport, gospodării etc.).Principalele costuri administra-tive și institutionale, implicate delegislația din sectorul calitățiiaerului, vor fi cele ocazionatede:I. Stabilirea și menținerea uneirețele de stații de monitorizare acalității aerului și echipamentu-lui de protecție corespunzător, șiraportarea rezultatelormonitorizării.II. Pregătirea unor inventare aleemisiilor de gaze de sera șipoluanți care afectează calitateaaerului în mod semnificativ.III. Pregătirea planurilor și pro-gramelor de conformare cunormele de calitate a aerului.O altă categorie de costuri va fisuportată chiar de către polua-tori (industrie, gospodării, auto-turisme etc.). Costul conformăriicu limitele de emisie și condițiiletehnice ale Directivelor privindaerul, sau cel al implementăriiplanurilor și programelor proiec-tate pentru îmbunătațireacalității aerului, vor trebui sa fiesuportate de catre poluatori.În vreme ce costurile enumeratela punctele I, II si III vor fi con-siderabile, costurile de confor-mare ale poluatorilor vor fi multmai ridicate.Chiar dacă aceasta va implica omodificare în formulele de calculal prețului final, în condițiile ac-tuale devine o condițieimperativă până la urmă pentruînsăși specia umană. O să cităm aici din nou pe YuvalNoah Harari care ne spune că„Aceste predicții pot fi mai puțino profeție și mai curând omodalitate de a dezbatealegerile noastre actuale. Dacăaceste discuții ( n.a. - chiar șicele din acest săptămânal) nefac să alegem diferit, și astfelpredicția se dovedește a figreșită, cu atât mai bine. Ce rostare să faci predicții dacă ele nupot schimba nimic. Dacă unelesisteme complexe cum ar fi vre-mea sunt complet imune în fațapredicțiilor, procesul dezvoltăriiumane, dimpotrivă reacționeazăla ele. Căci la ce mai servesccunoștințele noi, dacă nu con-duc la comportamente noi?”

3VINERI 11 IANUARIE 2018 perspective economice

Conf. Univ. Dr. RăzvanȘerbu, ulbs

mihail manoilescu VINERI 11 IANUARIE 20184

urmare din pagina 1

A fost nimicită o mare, o autenticămare valoare, perenă, la numai 59de ani. O uriașă pierdere pentruRomânia și pentru lume.

Dar cine a fost? Ce acreat, în linii mari, acest economistromân care a ținut zeci și zeci deconferințe deosebit de apreciate înmari capitale și orașe europene,cu ecouri în toată lumea, de laParis, la Viena, la Buenos Aires,de la Berlin la Rio de Janeiro și laMadrid, la Lisabona și în StateleUnite. Conferințe și lucrări ale luiManoilescu au fost deosebit deapreciate de multe dintre cele maimari publicații ale lumii, cărțile salefiind traduse, până la moartea sa,în 5 limbi, iar mai apoi și în altele.Acum este moda citărilor, iar laManoilescu au fost zeci de mii decitări serioase, multă vreme maimulte în Vest decât în țară, practicnenumărate și în timpul vieții șidupă moartea sa atât dedramatică: ucis, practic nevinovat,în propria țară. Pentru a pătrundeîn acest univers infinit, eu citindu-lși citându-l pe marele economistîncă din 1972 – primul la reevaluatdupă 1965, cred că profesorulIvanciu Nicolae Văleanu,conducătorul meu de doctorat, iar,pe urmă, profesorul ieșean VasileC. Nechita condus la doctorat totde Ivanciu Nicolae Văleanu, șiapoi de Costin Murgescu, pe urmăeu și alții – odată cu revedereaunora dintre cele mai importantecărți ale sale, am utilizat și monu-mentalul volum al EleneiManoilescu – o doamnădeosebită, soția sa mult iubită atâtde fidelă și care l-a adorat efectiv,a urmărit cât de mult să-l stimuleze–, carte cu titlul „Prin ochii soției. Obiografie subiectivă a lui MihailManoilescu”, apărută spre sfârsi-tul anului 2018 în Editura Span-dugino, București. Chiar dacă nusunt de acord cu tot ceea ce dis-tinsa doamnă, decedată, la rândulei, în 1959, ne spune în carte – lu-crarea are la bază un jurnal al eizilnic, detaliat despre MihailManoilescu, ideile sale, familia lor,jurnal ținut încă după logodna lordin 1919 – consider și eu că MihailManoilescu face parte dintre geni-ile neamului românesc date deMoldova, el alături – desigur,poate pe un alt plan și la alte di-mensiuni – de universalii MihaiEminescu, Nicolae Iorga, apoi IonCreangă, Mihail Sadoveanu, dar șiAl.I. Cuza și alții, proveniți aceștiadinspre zona Botoșanilor, a Tecu-ciului și Humuleștilor, a Pașcaniloretc. Ce or fi având oare, în moddeosebit, aceste zone moldave?Soarele, ploaia, câmpia, dealurile,pământul, oamenii, blajinitatea,molcomitatea lor (vezi și AnghelRugină iar, pe un alt plan, MihaiTeodosia)? Desigur, nu sunt doarnumele citate genii ale neamuluinostru, sunt și alții, proveniți dintoate zonele țării, Transilvania,Banat, Oltenia, sudul etc. Am scrisși de ei și voi mai scrie. Sămergem, însă, mai departe.

Așadar, MihailManoilescu. „Friedrich List alRomâniei”, după cum îl caracteri-zau cercetători din Italia, Germa-nia, Franța și nu doar ei. În opiniamea, o asemenea comparație cumarele economist german, pro-motor al protecționismului și al„economiei naționale” –comparație măgulitoare în fond –limitează totuși dimensiunileștiințifice ale ideilor sale.

Manoilescu, român, nu a fost doaral României. Reverberațiile tezelorsale, cu unele accente mai partic-ulare și mai profunde decât la ger-manul List – s-au întins și se întindși astăzi „actuale” asupra Europeiși lumii economice în general. PrinManoilescu, fenomenul dezvoltăriia căpătat un veșmânt modern,teoretico-matematic și o logicăimpecabilă la un secol dupăcreația – și ea excepțională – a luiFriedrich List. Vom vedeademonstrațiile. Manoilescu „a cititcartea timpului”, scria soția lui. Eucompletez: a citit această cartedeoarece avea instrumentelenecesare, știa să citească în ea.Nu poate oricine, respectiv fel defel de ignoranți chiar cu funcțiifoarte înalte, care își arogă rolul devizionari. El era un veritabil și mareerudit... Manoilescu se naște în 9decembrie – tot în predestinatuldecembrie – 1891, la Tecuci,provenind dintr-o familie cu originiboiernașe. Începe școala la Iași,unde se va muta de mic. La 9 ani,rămâne orfan de tată în urma unuiaccident stupid al acestuia, s-aînecat făcând baie în Prut. Vaurma școala mai departe, la LiceulNațional din Iași. Mihail și frații săivor reveni, dar, cu traiul și educațiadoar în grija mamei, institutoare șiea, o doamnă cultivată, sensibilă,puternică totuși, dedicată cu totulfamiliei.

...Mihail va termina liceulla Iași – și în școala primară și înliceu a fost mereu premiant, citeaimens, reflecta la fel de mult – iarîn 1910, dorind să devină inginerși lăsând pasiunea dreptului de-oparte, în urma unui examen vaintra „întâiul” la Școala de Poduriși Șosele din București, „mama”Politehnicii – mă rog, a Universitățiitehnice din Bucureștii de astăzi.Va absolvi primul, ca șef depromoție, în 1915. Șef de promoțiea fost și tatăl său, la AcademiaMihăileană, cu ceva ani în urmă.Să mai spunem că tatăl său, insti-tutor, director de școală, a avutunele vederi socialiste. La fiul săule vom regăsi unele, da, altele, nu.Cu mintea sa sclipitoare, cu per-sonalitatea sa multilaterală, tânărulMihail Manoilescu „vedea” mese-ria de inginer, dincolo de ele-mentele tehnice respective,perfect stăpânite, și ca o meserie aculturii, cu un orizont deosebit,deschisă spre economie, sprețară, spre lume, Înclina, dar, în totmai mare măsură, balanța, fără săneglijeze pregătirea și funcțiile saletehnice, spre ceea ce mai târziu seva numi „inginer-economist”, șispre ceea ce deja se numea„economist”, Înalta Academie deStudii Economice, Industriale șiComerciale din București dejafuncționând din 1913. Și dacă întehnică a fost o minte iscoditoareși un inventator remarcabil, îneconomie, în condițiile parcurgeriia numeroase lecturi de Finanțe șimai ales de Economie Politică –volumele clasicilor Smith și Ri-cardo, dar și Malthus și Say, vol-umele lui Marx, ale ȘcoliiMarginaliste etc. – se va dovedi unautentic revoliționar, răsturnând,pe bună dreptate, teoria clasică pebaza unor argumente irefutabile.După cum scria în cartea sa „Mer-sul ideilor economice la români”,profesorul Costin Murgescu, ex-eget și urmaș valoros al lui MihailManoilescu, în cadrul respectivacesta „a realizat primastrăpungere românească îngândirea universală”. Și cestrăpungere. Și nu a fost singura alui. Dar vom reveni.

Licențiat al Școlii de Po-duri și Șosele, Mihail Manoilescuva lucra ca inginer poziția I-ainferioară la Ministerul LucrărilorPublice, fiind detașat în ultima zidinaintea intrării României înrăzboi la Direcția Munițiilor să lu-creze pentru armată. A fost autorulunor invenții deosebite pentru arti-lerie. După Primul Război Mondialva deveni șef de serviciu, directoradjunct, director și director general(o precizare: cred că n-ai cum să fiun conducător eficient dacă nuurci treptele ierarhice ale domeni-ului, nu ai, de regulă, cum să fi pro-fesor bun dacă nu ai lucrat practicîn domeniul tău. Nu poți din nimicsă devi mare șef, am văzut ceiese) și va funcționa ca specialistși secretar de stat, pe urmă min-istru în guverne liberale și în cel almareșalului Averescu ș.a. Cadruîn care, deși tânăr, va marca put-ernic scena politică românească,prin inițierea și conceperea unorlegi și hotărâri cu ample ecouri îneconomie: cea privind egalizareasalariilor – respectiv o primă grilăde salarizare a funcționarilor statu-lui în România, la bază aflându-se,unitar, importanța muncii. Peurmă, rezolvarea unor problemeprivind impozitele ș.a. Va deveniconducător la Direcției RefaceriiIndustriale din Ministerul LucrărilorPublice, având un aport hotărâtorîn conceperea unor Programe deanvergură națională destinaterefacerii țării în noua sa etapă dedupă război, o țară devastată delupte și moarte, dar biruitoare șiîncrezătoare în viitor. Va organiza,îndruma și coordona organizareade expoziții și târguri industriale,veritabile lianturi atunci pentruîntreprinzătorii români din diferiteprovincii ce nu se prea știau întreei. Va înființa Oficiul de Studii In-dustriale, de Statistică Industrialăetc. Este părintele Buletinului In-dustriei și al procesului de unificare– în timp și spațiu – al legilor in-dustriale. Să mai notăm că în 1919se va căsători cu d-ra Elena Vel-lan, de familie foarte bună șisârguincioasă ca un țăran românveritabil, ce se apucă de lucru cummijește de ziuă și termină searatârziu. Doamna de care spuneam,autoarea cărții amintite. Îi va fi ex-trem de dedicată. Va trăi, în moddeosebit, prin el și pentru el. Darsă revenim.

...Se va retrage, maitârziu, din mai multe asemeneafuncții, concentrându-se – cuexperiența practică și nu doarpractica dobândită – pe elabo-rarea unor lucrări cu o anvergurănațională și chiar internaționalăevidentă. Precum „Țărănism șidemocrație” (1922), „Neoliberalis-mul” (1923), „Politica producțieinaționale”, (1924), continuând peaceastă cale o alta dintre lucrările

sale, respectiv „Problemadespăgubirilor de război și în spe-cial a celor cuvenite industriei”(1919) consecutivă primului săudiscurs politic din 1918, remarcatlaudativ de Nicolae Iorga.

Cum aminteam, va intraîn Partidul Poporului, al luiAverescu. Va fi senator. Cumspuneam va fi în guvernul respec-tiv subsecretar de stat la Finanțe.Va avea și alte funcții. Va țineconferințe la Institutul Social con-dus de marele sociolog DimitrieGusti, va avea misiuni în Italia, înproblema spionasă areglementării unor datorii derăzboi. Iar în 1931, pentru o scurtăpeerioadă de 4 luni, va fi Guver-nator al Băncii Naționale – înlăturatde regele Carol al II-lea datorităunor neînțelegeri cu Rex privinddespăgubiri solicitate de Carol alII-lea pentru Banca Blank. Deacelași Carol al II-lea la aducereacăruia în țară – „Restaurația” – Mi-hail Manoilescu, sperând în maibine în raport cu „Regența”, con-tribuise decisiv. Recunoștința șiaprecierea profesionalismului unorcolaboratori se vădea o floare rarăla regi. Dar numai la ei? Se vaocupa în mod deosebit de maimulte variante ale „Legii conversi-unii datoriilor agricole” o lege ex-trem de însemnată etc.

...Până spre 1930 – ce săvorbim mai târziu – MihailManoilescu era consacrat o marevaloare. Ca o personalitateștiințifică complexă pe arenamondială. Era gânditor, econo-mist, sociolog, politolog, om politic,profesor, industriaș, publicist. În1929, publicase la Paris, în EdituraGiar, în limba franceză, cartea sace va deveni celebră în literaturaeconomică: „La théorie du protec-tionnisme et de l’échange interna-tional”, apărută apoi și înPortugalia, Marea Britanie, Italiasau Germania, Brazilia etc. Vomreveni asupra ei. Din perspectivaamintită a inginerului care trebuiasă acumuleze cunoștințe dincolode cele strict tehnice, respectiv pecele economice, acesta urmândsă lucreze în economie, înființeazăla Politehnica din București o„Catedră de Economie Politică”,pe care o va conduce strălucitpână la finele lui 1944, când va fidat afară. „Noul regim” cu„exigențele” lui și cu specialiștii lui,mulți de la croitori și cizmari la con-silierii sovietici. Va fi PreședinteleCamerei de Comerț și Industrie.Prezentarea și analiza lucrărilorsale, în general extrem deelogioasă, vor fi realizate în celemai mari și mai prestigioase înplan internațional, reviste deeconomie, de Economie Politică,de sociologie, sociale, ale timpului,din Franța, Belgia, Italia, Spania,Marea Britanie, Brazilia, Statele

Unite etc. – unele dintre acestea,renumite și astăzi. Iată câteva ex-emple: ziarul vienez „Neue FreiePresse”, ziarul italian „Il Bo”, „Jour-nal de Geneve”, „Mercure deFrance”, reviste precum franceza„Revue d’Économie Politique”, re-vistele germane „EuropäischeRevue”, „WeltwirtschaftlichesArchiv” etc., etc. Au fost foartemulte. Să mai spunem căManoilescu își ținea conferințele înstrăinătate, la instituții dintre celemai prestigioase, în limbile țărilorrespective, în franceză, germană,italiană, chiar portugheză, în carevorbea și scria fluent. În țară a avutpropriile sale publicații, de exem-plu, pentru mulți ani, „LumeaNouă”. Deci nu citate, ci cohortede pagini despre gândirea lui,Manoilescu va publica în 1934 lu-crarea „Le Siècle du corporatisme”(„Secolul corporatismului”), Edit.Alcan. Pe urmă în 1937, la Paris,„Le parti unique – institution poli-tique des Regimes nouveaux”, în1938 „Încercări în filozofia științeloreconomice”, în 1942 „Rostul șidestinul burgheziei românești” etc.Sunt scrieri ce vor avea succes.Chiar dacă cu mai multe din ideilesale astfel nu sunt de acord, suntserios criticabile – de exempluManoilescu spunea că secolul XIXa fost „secolul democrației”, ceeace consider că nu este adevărat,și că secolul XX va fi „secolulorganizării”, ceea ce cred că iarăeste fals. Și mai pot continua –toate ultimele cărți amintite au avutsucces mare la publicul avizat. Audezvoltat reflecții și dezbateri.Ceea ce, până la sfârșit, este unuldin scopurile unei lucrări. De altfel,se știe că Mihail Manoilescu lucraintens – împreună cu alțieconomiști europeni – la o cartecare să finalizeze clar definițiile șiînțelesurile termenilor din Econo-mia Politică, astfel ca toți,referindu-se astfel, să vorbeascăaceeași limbă. Lucrarea a rămasneterminată... Pe urmă, deși întinerețea lui relativă, mai multe dinideile lui erau apreciate de tineri le-gionari, având în vedere șinaționalismul său, nu după multăvreme drumurile s-au despărțit. Nua fost nici prieten, nici amic de idei,nici cu Codreanu și nici cunestăvilitul, mult mai nestăvilitulHoria Sima. N-avea cum, ținândcont de tezele și țintele diferite. Ceavea „Omul și pogonul” cu teoriaproductivității și a schimburilorinternaționale. Nimic... Oricum,deși corporatist, adept al corpo-ratismului, Mihail Manoilescu nu afost legionar – o problemă cemerita analizată pe larg – și nicinazist sau măcar strict filogerman,nu a promovat exterminarea oa-menilor etc.

- cont. în pagina 5 -

Dan PoPescu

mIHaIl manoIlescu( 1891 -1950)

sIGHeT: ÎncHIsoarea

urmare din pagina 1

Momentul inițial al colaborării dintreKahneman și Tversky a fost anul 1969,moment în care cei doi încearcă sărăspundă la următoarea întrebare: Auoamenii un simț intuitiv pentru principi-ile de bază ale statisticii? ”...datez orig-inile ideilor centrale într-o fericită zi din1969... Amos le-a vorbit studenților de-spre un program care urmărea sărăspundă la întrebarea: sunt oameniibuni statisticieni intuitivi?” (Kahneman,2011, pg. 16). Plecând de la aceastăîntrebare, scopul era să identificerăspunsurile intuitive la o serie deîntrebări. Ceea ce au constatat, fie lanivel individual, fie la nivelul unor grupurichestionate, a fost că răspunsurile piv-otau în jurul următoarelor nuclee: eu-ristica asemănării (judecățile și deciziilesunt călăuzite de stereotipuri), euristicadisponibilităților (judecățile și deciziilesunt călăuzite de ușurința cu care ex-emplele ne vin în minte) și euristicaafectivă (judecățile și deciziile suntcălăuzite de sentimente). Prin euristicăînțelegem o regulă empirică, generatăde experiență, care este utilă, dar carepoate conduce la erori sistematice se-vere, numite biasuri. De asemenea, auconstatat că intuițiile experților pot fi ex-plicate mai bine prin practici îndelungatedecât prin euristici, dar și experții suntsupuși uneori euristicii afective. Toateacestea conduc la ignorarea unor faptestatistice relevante. Problema care s-apus în continuare era cum se poateface comprehensibilă alegerea oame-nilor în probleme ale deciziei. Re-zolvarea problemei a fost dată dinperspectiva psihologiei cognitive, acolounde procesul gândirii este descris dedouă sisteme, sistemul intuitiv și sis-temul reflexiv. Rezultatul a fost că oa-menii iau decizii în condiții deincertitudine, bazându-se în principal pesistemul intuitiv și au tras concluzia căaceștia au o raționalitate limitată în lu-area deciziilor, ceea ce a venit în spri-jinul teoriei comportamentale și a pusla îndoială raționalitatea agentului în lu-area deciziilor, cu repercusiuni asupra

teoriei economice. Termenii de Sistem 1 și Sis-

tem 2 au fost introduși de Stanovich șiWest și sunt des utilizați în psihologiacognitivă (mai poartă denumirea de Tip1 și Tip 2). În accepțiunea lui Kahne-man, Sistemul 1 și Sistemul 2 sunt celecare produc gândirea rapidă, respectivgândirea lentă. În fapt, este vorba degândirea intuitivă – expertă și euristică– și de cea reflexivă – deliberată (binegândit), reprezentând, într-un modplastic, două personaje din minteaumană care contribuie la procesul de-cizional. ”Sistemul 1 operează automatși rapid, cu efort redus sau nul și fărăsenzația de control voluntar. Sistemul2 acordă atenția necesară activitățilormintale solicitante, printre care senumără calculele complicate.Operațiunile Sistemului 2 se asociazăfrecvent cu experiența subiectivă deagent (senzația de a te comporta casubiect liber al acțiunii, care controleazăcursul evenimentelor, prin care seurmărește atingerea unui scop vizat înmod conștient), alegere și concentrare”(Kahneman, 2015, pg. 39). Pentru Kahneman, Sistemul 1 este laoriginea impresiilor și senzațiilor, surseale opiniilor și alegerilor deliberate aleSistemului 2, și include abilități pe careoamenii le au în comun cu animalele,precum și abilități generate de opractică îndelungată. Pentru exemplifi-care, dintre activitățile atribuite Sis-temului 2 putem avea (Kahneman,2011, pg.40): sesizarea faptului că unobiect este mai îndepărtat decât altul;orientează în direcția sursei unui sunetbrusc; conduce mașina pe un drumpustiu; răspunde la întrebarea 2+2=?;găsește o mutare bună la șah; înțelegepropoziții simple. În schimb, activitățileSistemului 2 solicită atenție și sunt per-turbate de distragerea acesteia. Dintreaceste activități pot fi (Kahneman,2011, pg. 42): atenția la focul de pistolcare dă startul unei curse; a căuta înmulțime o femeie cu părul alb; concen-trarea asupra unei voci într-o încăperegălăgioasă; controlul comportamentu-lui într-o situație socială; a număra decâte ori apare o literă pe o pagină; aparca într-un spațiu strâmt; a completao declarație fiscală.

Potrivit lui Kahneman, ceea ce sepoate constata este că, în cazulactivităților întreprinse de Sistemul 2,trebuie întreprins un oarecare efort șiacesta se activează atunci când suntsesizate evenimente care nu pot fi re-zolvate de către Sistemul 1, adicăatunci când se detectează o eroaresau pentru probleme la care Sistemul1 nu are o soluție. Cu toate acestea,Sistemul 1 răspunde uneori uneiîntrebări mai ușoare decât întrebareacare a fost pusă (nu poate fi oprit sărăspundă la întrebări care nu îi suntadresate, cu grad de dificultate ridicat) șieste caracterizat de o înțelegere slabăa logicii și statisticii. Ca urmare, Sistemul1 este generator de biasuri, erori sis-tematice. Sistemul 2 este cel carerăspunde de autocontrol și ar trebui săînfrâneze impulsurile Sistemului 1, darnu-l poate împiedica pe acestadeoarece el funcționează automat.Așadar, erorile de gândire sunt greu deprevenit și astfel biasurile nu pot fi evi-tate. Dar care este explicația pentrucare Sistemul 1 încearcă să răspundăîntrebărilor care nu îi sunt adresate, pro-ducând astfel biasuri, erori sistematice?Răspunsul lui Kahneman este călegea efortului minim nu se aplică doarsforțărilor fizice, ci și celor cognitive.”Legea afirmă că, dacă există maimulte căi de atingere a aceluiași scop,oamenii vor gravita până la urmă cătrecel mai puțin solicitant curs al acțiunii. Îneconomia acțiunii, efortul reprezintă uncost, iar dobândirea abilității estecondusă de echilibrul dintre beneficii șicosturi. Lenea este sădită adânc înnatura noastră” (Kahneman, 2011, pg.62). Constatăm că Sistemul 2 estecălăuzit de rațiune, dar este leneș și caurmare, cel care trebuie să aibă soluțiipentru incertitudine și îndoieli esteinfluențat de Sistemul 1. Sistemul 2solicită atenție și efort, iar Sistemul 1,funcționând automat, intervine pentrurezolvarea problemelor care nu îi suntadresate. Iată câteva exemple (Kah-neman, 2011, pg. 75, 108, 245, 261): Obâtă și o minge (de baseball) costă1,10$. Bâta costă cu 1$ mai mult decâtmingea. Cât costă mingea? Intuitiv,Sistemul 1, care nu poate fi oprit și careimplică mai puțin efort, oferă răspunsul

de 10 cenți, însă rezultatul corect este 5cenți. Alt exemplu: Toți trandafirii suntflori. Unele flori se ofilesc repede. Sis-temul 1 trage concluzia că unii trandafirise ofilesc repede. Raționamentul esteincorect, deoarece este posibil să nuexiste niciun trandafir printre acele floricare se ofilesc repede. Alt exemplu:Dacă 5 mașini fac în 5 minute 5obiecte, de cât timp este nevoie ca 100de mașini să facă 100 de obiecte? In-tuitiv, suntem înclinați să dăm răspunsul100 (păstrarea proporțiilor). Răspunsulcorect este 5. Alt exemplu: Într-un lac,există o porțiune acoperită cu frunze denufăr. În fiecare zi, peticul de frunze îșidublează suprafața. Dacă e nevoie de48 de zile pentru ca pelicula de frunzesă acopere întregul lac, de cât timp estenevoie pentru ca frunzele să acoperejumătate de lac? Intuitiv, suntemînclinați să răspundem 24 de zile(jumătatea lui 48). Răspunsul corecteste 47, iar cheia se află în text și implicăatenție la afirmații. Alt exemplu: Lindaare 31 de ani. Este necăsătorită,sinceră și foarte inteligentă. Este doc-tor în filosofie. Pe când era studentă, afost intens preocupată de problemadiscriminării și de dreptatea socială și aparticipat la demonstrații antinucleare.Linda este mai probabil să fie casierițăde bancă sau mai probabil să fiecasieriță de bancă activă în mișcareafeministă? Intuitiv, suntem înclinați(funcție de descrierea Lindei) săafirmăm că e mai probabil să fie

casieriță de bancă activă în mișcareafeministă. Răspunsul corect estecasieriță de bancă (mulțimeacasierițelor de bancă active în mișcareafeministă este inclusă în mulțimeacasierițelor de bancă). Alt exemplu:85% dintre taxiurile din oraș sunt verziși 15% sunt albastre. Un martor a iden-tificat taxiul ca fiind albastru. Completulde judecată a testat credibilitatea mar-torului în condițiile din noaptea acci-dentului și s-a ajuns la concluzia cămartorul a identificat corect fiecare din-tre cele două culori în 80% din cazuri șis-a înșelat în 20% din cazuri. Care esteprobabilitatea ca taxiul implicat în acci-dent să fi fost albastru mai curând decâtverde? Intuitiv, răspunsul obișnuit este80%. Răspunsul corect este 41%(probabilitate Bayes:(0,8x0,15)/(0,8x0,15+0,2x0,85).Conchidem afirmând că nu avem ca-pacitate de a rezolva probleme carepresupun atenția și probleme care ținde incertitudine doar pe seama intuiției,adică, doar pe seama Sistemului 1.Sistemul 1 este cel care ”vrea”, dar nueste totuna cu ”a putea”. Cu toate aces-tea el cuplează automat. Aceastăsituație poate fi depășită, fie prin dez-voltarea rațiunii (dezvoltarea Sistemului2), fie prin ghionturi (în sensul lui Thaler),primite, evident, din afară. Bibliografie:Kahneman, D., (2011). GândireRapidă, Gândire lentă, Ed. Publica,București.

VINERI 11 IANUARIE 2018 5manoilescu kahneman

urmare din pagina 4

Pe o astfel de personalitate, acu-mulând multe simpatii în epocă, dinpartea unor oameni politici importanțiși nu doar, regele Carol al II-lea adecis să-l folosească pentru a ieșidintr-un impas politic pe care-l gen-erase atât situația europeană șiinternațională încordată, cât și maimulte stângăcii și erori ale sale încalitate de Dictator al statului român.Îl va numi, dar, ministru de Externe,într-un guvern prezidat deindustriașul Ion Gigurtu, guvern in-stalat în vara lui 1940, după cedareaBasarabiei și înainte de Diktatul dela Viena. Totuși, cum politica marenu ține seama de presupusele sim-patii mici și nici de inteligența și pro-fesionalismul ieșite din comun aleministrului de Externe, la VienaManoilescu a fost mințit, umilit, batjo-corit atât de partea germană – Hitlerși negustorul de vinuri la origineJoachim Von Ribbentrop – cât și departea italiană – Mussolini și latinulconte Ciano – miniștrii de Externe aicelor două mari puteri ale vremii. Șicare, indiferent ce ar fi făcut Româ-nia, guvernul și Manoilescu se parecă aveau clar în agendă – după cumscria nu doar doamna EleneManoilescu – ca crestele Carpațilorsă fie controlate de către germani șiunguri – în care germanii aveau maimultă încredere decât în români și

Carol al II-lea – probabil în perspec-tiva apropiatului război al Germanieicontra URSS. În 30 august 1940 afost, așadar, un Diktat iar Consiliul deCoroană de la București a fost nevoitsă-și dea acordul: am pierdut, ne-afost răpită o bună parte din Transil-vania – Satu Mare, Oradea, Cluj etc.– teritoriu cu milioane de români șiaici majoritari chiar față de maghiari.Manoilescu, conștient de cumplitulrapt teritorial, a leșinat în ziuarespectivă de 2 ori. În orelepremergătoare semnării documen-tului și după ce el a fost nevoit să-lsemneze pentru România, fiind pemoarte chiar și întorcându-se în țarăsub supravegherea continuă amedicului.

Și de data aceasta, însă, afăcut un lucru care, practic, anulaactul Diktatului de la Viena. L-a sem-nat doar el, în învălmățeala creatăde leșinul său, nemai semnalând că,potrivit rigorilor, pe actul respectiv tre-buia obligatoriu, pentru România, șia doua semnătură, a lui Valer Pop,celălalt delegat al României la Viena.Și așa a rămas, ceea ce ridică evi-dent semne de întrebare funda-mentale asupra valabilității legale anefastului Diktat. Procedură graveronată, am spune astăzi, ceea ce îidistruge efectele... Dar ce contaasta, atunci, când Germania – și numai puțin Italia – mințeau în politicăde ieri pe azi și de azi pe mâine și îșiexercitau puterea cu mitralierele,tunul, tancurile și avioanele. N-a luatnimeni în seamă...

Dar să trecem pesteaceste momente și să ne referimmai în detaliu, la contribuția lui MihailManolescu în domeniul EconomieiPolitice. O contribuție strălucită. „Bi-juteria coroanei” operei lui este „Lathéorie du protectionnisme et del’échange international”, volum scrisîn lb. franceză și apărut la Paris în1929. Cartea a apărut târziu înromânește, prin 1976, sub îngrijireași a ginerelui autorului, ing. ValeriuDinu, după ce apăruse în germană,în italiană, în portugheză, în maimulte țări. Cu adevărat o operămonumentală, nu atât prin dimensi-unile ei, cât prin conținutul ei, modi-ficând, răsturnând o întreagă viziuneasupra dezvoltării.Nu comparăm,dar, să nu uităm că Albert Einstein ascris 3 rânduri și o formulă modi-ficând astfel întreaga noastrăcivilizație după1945 încoace; căcele câteva zecide pagini ale„Manifestului Par-tidului Comunist”,volumul lui Marxși Engels auschimbat în-treaga arhitecturăa lumii pentru150 de ani șiîncă, că o carteca Biblia ne-aschimbat și neschimbă în bineviața de peste2000 de ani etc.

Dar să revenim la Manoilescu, la„Teoria productivității”... Cum să nedezvoltăm, lăsând industria doar launii și preferând în schimb oagricultură cu o slabă productivitate?Deci preferând un „statu quo” pecare numeroase țări – economii dinEuropa Centrală și Orientală, dinAmerica Latină, din Asia l-au avut, l-au menținut în secolele XIX și XX?După ce Revoluția industrială – înspeță revoluțiile industriale, trecereade la lemn la cărbune și metal, laproducție mare, la electricitate, la uti-lizarea produșilor țițeiului, la met-alurgie și construcții de mașini etc. –a izbândit amplu în Anglia, Franța,Germania, Statele Unite, Japoniaș.a.? Nici vorbă, scria Manoilescu, înacest fel sunt realizate doar intereseale unor state dezvoltate – care îșiconservă avantajele – și neglijate in-

teresele unor state slab dezvoltate,ce rămân într-o astfel de stare. Mi-hail Manoilescu folosește astfeldemonstrații economice cât sepoate de pertinente, irefutabile, chiarperene, pot spune. Scria că științade până la el ne spune că „aceastăîmpărțire între țări industriale și țăriagricole este bogăție pentru ambelecategorii sau chiar bogăție și maimare pentru țările agricole. Istoria neînvață că, cel puțin în ultimul veac,bogăția a fost destinată țărilor indus-triale și sărăcia a fost destinată țăriloragricole. Or, cum istoria nu minte,știința trebuie să mintă”. Chestiuneapare simplă, dar este destul decomplicată. Totodată chestiuneapare complicată, dar este relativsimplă. Și vom vedea ce ce.

- va urma -

Dan PoPescu

Conf. Univ. Dr. VasilebrăTIan

PalaTul belVedere, VIena

destine VINERI 11 IANUARIE 20186

urmare din pagina 1

Acea instituție care gestionasituația militarilor români –ofițeri, gradați, soldați – dinBucurești. Bărbatul eramoșierul și omul de afaceriEugen Costescu, unul dintre ceimai bogați oameni ai României.Pentru a se mai calma cât decât dintr-o situație care îi învol-burase nervii, preferase sămeargă pe jos – caz mai rar în-tâlnit la el – dând „liber”șoferului. Dar despre ce situațieera vorba? Domnul EugenCostescu ducea cu el oreclamație către Comenduire: îifusese „răpită” fata, spuneadânsul, o frumoasă și delicatădomnișoară, de către un tânătofițer cavalerist din EscortaRegală. Deznodământul ar fifost căsătoria dar fărăconsimțământul tatălui, familieidomnișoarei. Iată însăreclamația in extenso (vezi șifotocopia). După predarea mi-sivei la Comandantul Comen-duirii Pieței, pe margine, sus, înstânga, este pusă următoarearezoluție: „Înregistrată laComenduirea Pieței la no 2170din 5 sept. 938. Dată în mânaD-lui Constantin Pătrașcu-Toga”. Așadar:„Domnule COMANDANT,Subsemnatul EUGENCOSTESCU din București, str.Paris No.39, – am onoarea aVă aduce la cunoștiințăurmătoarele:În ziua de Miercuri 31 Augusta.c. orele 11 și ½ a.m. adispărut din casa nepoatei meleEliza Ionescu, str. I.C. BrătianuNo.12, fiica mea LUCIACOSTESCU în etate de 22 ani,unde fusese lăsată de cătresoția mea Margareta Costescu,ca să se distreze, în trecerespre moșia noastră Alimănești,jud, Olt.Fiica mea a dispărut în mo-mentul în care mă pregăteamsă o iau de la nepoata meapentru a o aduce la Bucureștiacasă.Cazul dispariției l’am adus lacunoștiința d-lui Lt-Col.

Popescu, ComandantulLegiunei de Jandarmi Craiova.Prin telegrama No.14.414 din 1Septembrie a.c. adresată de Dl.Comandant al Legiunei de Jan-darmi Craiova PrefectureiPoliției Capitalei s’a comunicatcă în urma cercetărilor între-prinse s’a stabilit că fiica meaLucia declarată dispărută, afugit cu o mașină din Craiova,însoțită de SublocotenentulVrăjitoru din Escorta Regală, laBucurești și a fost dusă de ofițerla domiciliul său din cartierulCotroceni.După propriile meleinvestigațiuni am constatat căîn cartierul Cotroceni, str. Dr.General Demostene No.47 S.VIdomiciliază Sub. Lt-ul Vrăjitoruîmpreună cu mama și cu tatălsău Dl. General D. Vrăjitoru.Subsemnatul urmărescrepararea totală a onoarei fiiceimele și repararea totală aonoarei familiei mele.Dl. Căpitan Costescu Mirceadin Grăniceri, ginerele DluiGeneral D. Vrăjitoru, mi-a co-municat, după ce reclamasemcazul Siguranței Capitalei șiDlui Colonel Brătescu Coman-dantul Regimentului de EscortăRegală, că fiica mea dispărutăse găsește într’un bun adăpostși pentru siguranța vieței sales’a obligat s’o aducă în casa luidin București, str. FeliciaRacoviță No.1.Astăzi 4 Sept. a.c. Dl. Cpt.Costescu Mircea a venit dinnou și mi-a comunicat dinpartea Dlui General D. Vrăjitorucă D-sa se opune la trans-portarea fiicei mele din locul încare este ascunsă, la domiciliuldlui Cpt. Costescu Mircea.În aceste condițiuni Vă rog săbinevoiți a dispune luarea deurgente măsuri pentru aasigura viața fiicel mele și înacelași timp cu onoare Vă rogsă dispuneți anchetarea aces-tui caz, în care sunt implicați,fără posibilitate de dubiu, atâtSublocotenentul Vrăjitoru cât șitatăl său Dl. General VrăjitoruD., care i-a dat toate asistențelecu ocazia răpirei.Dovada conivenței dintreSublocotenentul Vrăjitoru șitatăl său rezultă din

următoarele împrejurări:1/ În primăvara acestui an Dl.General Vrăjitoru D. s’a prezen-tat la domiciliul meu dinBucurești str. Paris 39 și mi-asolicitat mâna fiicei mele LuciaCostescu, azi dispărută, pentrufiul său – și la refuzul meu mo-tivat și categoric m’a asiguratcă va ști să facă de așamanieră, ca această căsătoriesă se perfecteze chiar și contravoinței mele.2/ Fiica mea dispărută a fostdusă de ofițer la domiciliul săudin București, în CartierulCotroceni, după cum rezultă dincercetările făcute de Legiuneade Jandarmi Craiova, comuni-cate Prefecturei Poliției Capi-talei cu telegrama No. 14414din 1 Sept. 1938.3/ Domiciliul SublocotenentuluiVrăjitoru din Cartierul Cotrocenieste chiar în casa tatălui său Dl.General Vrăjitoru, în Bucureștistr. Dr. General DemosteneNo.47 S.VI – și acesta din urmănu a venit să-mi comunice lipsade conduită a fiului său și să-mirestitue fiica.4/ Dl. General Vrăjitoru D. în locsă procedeze conform moraleiși onoarei pe care trebuie s’oaibă orice om și cu atât maimult un militar, mi-a comunicat,prin D l. Căpitan CostescuMircea din Grăniceri, opunereasa la transportarea fiicei meledin locul unde este ascunsă/casa sa/.Aceasta fiind situația, Vă rog săbinevoiți a dispune, ca după an-chetarea cazului, să fie aplicatevinovaților sancțiunile legale –pentru ca astfel de procedeebarbare și incompatibile cugradul de civilizație în care neplace să credem că trăim, să fiestigmatizate exemplar.Primiți Domnule Comandantasigurarea deosebitei meleconsiderațiuni.”...Scriu aceste rânduri îndeplină cunoștiință de cauză,iar documentul (Reclamația) îlam din familie. Tânărul ofițerdin Escorta Regală a fostunchiul meu, fratele mamii,generalul Dumitru Vrăjitoru erabunicul meu de mamă,domnișoara Lucia Costescu adevenit mătușa mea (tanti Lu-

cica), iar cu tatăl său, EugenCostescu am devenit rudebune. De altfel, o soră a mamei,Felicia, era deja soția unui altCostescu, căpitanul MirceaCostescu din reclamație, ofițerde grăniceri, care a făcut apoipeste 4 ani frontul – în Est și înVest – și a murit destul de tânărprin boala contractată șidezvoltată pe front, mătușamea Felicia devenind astfelvăduvă-pensionară IOVR, pen-sie întreruptă de cei 3 ani deJilava întrucât „uneltise” îm-potriva socialismului lui Gheo-rghiu-Dej... Cum s-a finalizat„conflictul”? Nici vorbă ca d-raLucia Costescu, de 22 de ani,majoră, să dorească să revinăla domiciliul părintesc, iar înfața faptului ca atare, dl. EugenCostescu a acceptat căsătoriafiicei sale cu băiatul TraianVrăjitoru, tânăr ofițer de cava-lerie cu notații excelente, cu ofoarte promițătoare carieră înfața sa, fiu de general, dar camsărăcuț în comparație cuimensa avere a Costeștilor.Totuși... Așa că a fost o nuntăca-n povești, iar Traian (Relu)Vrăjitoru și Lucica au avut, chiardacă în condiții sociale emina-mente urâte, o căsnicie fericită– deși n-au avut copii – depeste cinci decenii și jumătate.Dar ce s-a întâmplat mai în-deaproape cu destinele acestuicuplu traversând vremuri deadâncă restriște: războiul,„lupta împotriva exploatatorilor”,arestări, persecuții, viațămizeră, cenușie, boli și apoizorii unei Revoluții de dupăcare au prins doar 5-6 ani? Iatăo saga caracteristică multora ceau avut de îndurat mizeriile tim-pului...Deci, Relu și Lucica s-aucăsătorit spre finele anului1938. O nuntă minunată cu în-treaga binecuvântare apărinților Lucicăi, Eugen și Mar-gareta Costescu. Câțiva anifrumoși, apoi, în care au gustatviața. Relu își făcea, cu regu-laritate, serviciul său la regi-ment și la Garda Regală. În1939, la finalul verii a început AlDoilea Război Mondial. În 1940România a fost amputată de obună parte din suprafața sa –Basarabia, Bucovina, Cadri-laterul, o parte din Transilvania,Generalul Ion Antonescu vinela putere. Obligat deîmprejurările nefaste și din pos-tura de Dictator, regele Carol alII-lea abdică în favoarea fiuluisău Mihai,. În ianuarie 1941,Rebeliunea legionară esteînfrântă, iar Ion Antonescu îșiconsolidează pozițiile. Esteunul dintre puținii conducătoristrăini în care Hitler are în-credere. Iar în noaptea de21/22 iunie 1941, la ora 2, gen-eralul Ion Antonescu,Conducătorul Statului, de

conivență cu Regele Mihai I, adat celebrul, legendarul săuordin către armată: „Ostași, văordon. Treceți Prutul! Zdrobițivrăjmașii din Răsărit șiMiazănoapte...”.În atmosfera entuziastă a în-tregii populații, a armatei, Relua plecat cu primele trupe pefront, luând parte la bătăliile dedezrobire a Basarabiei și Bu-covinei și, pe urmă, hăt departepeste Nistru, într-o înaintarevijelioasă, la marile lupte de laCotul Donului.După care, odată cu luptele dela Stalingrad, oraș simbolapărat de Armata Roșie cu multeroism, cucerit de germani șiromâni în parte, dar apoi re-cucerit de ruși, a început re-tragerea. Relu a fost grav rănit,dar după câteva luni, s-a întorsla lupte. Între timp, la câtevaluni după începutul războiuluinostru, tata mare, erou înPrimul Război Mondial, șefulAdjutanturii din Marele StatMajor, profesor ani de-a rândulla Înalta Școală de Război dinBucurești, împreună cu câțivagenerali au intrat în conflict cuIon Antonescu, ei nefiind deacord să înaintăm după Nistru,și au demisionat din armată.Oricum, Relu a continuatluptele cu aceeași vitejie ca laînceput. Îmi povestea că, în re-tragere, frăția de arme româno-germană nu a mai fost ca laînceput, în înaintare. Soldațiigermani ocupau camioanele iarcând soldații români încercau –având ordin, de altfel – să seurce și ei, sprijinindu-se cumâinile de parapetelecaroseriei mașinii, soldații ger-mani îi loveau cu patul puștilorpeste mâini și îi împiedecauastfel să se urce. L-am întrebatdespre ce crime s-au comis decătre trupele luptătoare ger-mane și române pe frontul rus-esc. Mi-a spus că nu a asistat,nu a văzut așa ceva, dar într-onoapte, apele Donului fiindînghețate la mal, a văzut 2 SS-iști germani împingând pegheața de la mal un prizonierrus pe care l-au împușcat apoiîn cap spre capătul gheții. Ceicare se luptau cu adevărat pefront nu au avut însă vreme deastfel de crime. Cuadministrația care venea înspate era altceva... După actulde la 23 August 1944, Relu acontinuat războiul în Vest,mergând până în munții Tatra.La un moment dat a conduschiar serviciul de contraspionaj(B.2) al diviziei. N-a făcutpolitică, era ofițer, ca atâția alții,lupta pentru țară, acolo unde l-a trimis și îl trimetea țara. A fostdecorat în mai multe rânduri, șiîn Est și în Vest. A începutrăzboiul ca locotenent și l-a ter-minat ca maior.

Dan popescu

- cont. în pagina 7 -

armaTa română momenT Greu Pe fronTul de esT

- - - - - - - - - - -

destineVINERI 11 IANUARIE 2018 7

urmare din pagina 6

...Și au început apoi dramele. ÎnRomânia, cu binecuvântareaanglo-americanilor, începuse totmai mult să fie altfel ca înainte.Era sau nu era mare burgheziaromânească, asta nu are preamare importanță la români. Înurmă cu 4-5 generații eram, maitoți, de la țară, țărani-țărani.Boieri erau, dar ei, până la urmă,tot din țărani proveneau. Sigureste important să ai înainte 2-3generații de oameni cultivați. Darsă nu uităm că nu puțini dintreoamenii mari ai României provindirect de la țară, inteligențe vig-uroase și riguroase, o mare put-ere de receptivitate și demuncă... Oricum, din ordinulMoscovei, cu alogenii ei din țară,păturile de sus, economice,politice, culturale trebuiau exter-minate. Erau comandate altestructuri, alți conducători, alți oa-meni, cu fidelitate față de marelevecin. Așa că, spre finalul lui1947, ca element burghezo-moșieresc – fiu de generalburghez, ginere de moșier și omde afaceri –, Relu a fost „deblo-cat”, dat afară, tot ca mulți alții,din varii motive, din armată. Țara„recunoscătoare”, dar care numai recunoștea nimic din ce ar fitrebuit să facă, l-a lăsat pe dru-muri. Tata mare avea pensie, darnu prea multă. Eugen Costescupierduse moșiile, mai multe afac-eri, avea venituri din ce în ce maimici. Lucica școlită prin pen-sioane de primă mână dinRomânia și Elveția, își caută ser-vici, dar nu prea știa să facămare lucru. Vorbea vreo 3 limbistrăine, știa să supraveghezebucătăresele în munca lordeosebită, intervenea când tre-buie. A învățat însă să bată lamașină și, până la urmă, toateacestea au ajutat-o. După cepărinții au pierdut și o fabrică pecare o aveau, s-a angajatdactilografă la MinisterulSănătății, publicațiile medicale,de unde, prin anii 1980 a ieșit lapensie. Lucra și în particular,acasă... Relu peste tot era re-fuzat, așa că s-a angajat, final-mente, ca manipulantdescărcător și încărcător la undepozit de lemne. De aici a ieșitși el la pensie. Era lumea lui Dej,lui Ana Pauker, lui Luca și Theo-hari, lui Chișinevski, lui Drăghiciși Roller, lui Pantiusa, lui WalterRoman și alții ca ei.România, ca atare, aproape numai exista. Exista însă oRomânie „recunoscătoarea” dininimă și suflet marelui popor so-vietic, Generalissimului Stalin,bolșevicilor, Partidului Comunistș.a. Noi, familia mea, nu preafăceam parte din ea. N-aveamcum. Iar „oamenii timpului” tre-buiau să se ocupe de ceva. Înspeță să extermine fostamoșierime și burghezie. Pe toatecăile. Au început deselepercheziții, arestările, bătăile,mizeriile de un fel sau altul.Burghezo-moșierimea era datăafară din case iar în locul lor semutau „tovarășii”, „tovarășele”,cu o liotă de „tovarăși” servitori...Bătrânul Costescu cu familia, dinParis 39, a fost restrâns, dintr-oîntreagă și frumoasă vilă, la 1cameră, cu „acces la baie șibucătărie”. Casa a fostnaționalizată după ce mai înainteîi fuseseră luate vreo 2 conace șio altă casă. Cum era un om en-

ergic, Eugen Costescu a făcutproces pe legile pe atunci învigoare, a recâștigat casa – darnu camerele –, a reparat-o că în-cepea să se strice și apoi a pier-dut-o din nou. I-a fost din nounaționalizată. A fost arestat,bătut, chinuit. În mai multe rân-duri cu Relu s-a întâmplat la fel:arestat, bătut, chinuit. Nuprezenta încredere, era ofițer„deblocat”: „unde sunt armele, cucine se întâlnește, ce au plănuitîmpotriva regimului, pe cine arputea să spună astfel” etc.Bineînțeles că a rezistat stoic laasemenea presiuni. Să mai spuncă Lucica era fina de botez a fos-tului prim-ministru liberal I.G.Duca, prieten bun cu EugenCostescu, omorât de un co-mando de legionari în garaSinaia... Leafa lui Relu, amărâtărău, era, pentru toți, o bunăperioadă, singurul venit din fam-ilie. Ca să poată supraviețui, vin-deau mai tot ce aveau în casă.La un moment dat, bătrânulCostescu a murit de inimă rea.Sora Lucicăi, măritată cu undiplomat la post la Berlin în vre-mea lui Antonescu, trăia aceeașidramă...Asta în vreme ce nu puțini oa-meni se bucurau că burgheziifuseseră evacuați din case să semute ei, fuseseră „comprimați”din servicii ca să le ocupe ei. Cei„vechi” erau considerați dușmaniia tot ceea ce era „nou”, trebuiaubăgați în pușcării, să moară.Când scriu aceste rânduri, citesccartea „Prin ochii soției. O bi-ografie subiectivă a lui MihailManoilescu”, de ElenaManoilescu, Edit. Spandugino,București, 2018. MihailManoilescu a fost și rămâne,deocamdată, cel mai mare, celmai cunoscut și apreciat econo-mist român în lume. A fost și unrenumit om politic. Fără să existevreo rudenie sau apropiere pro-fesional politică, scenariul familieiCostescu se repetă aproapeaidoma cu cel din carte. Final-mente, însă, pe M Manoilescu, în19 decembrie 1948 l-a arestatdin nou securitatea, l-a dus laSighet și a murit acolo în decem-brie 1950. Un veritabil asasinatpe care l-au suferit, însă, mai toțioamenii politici ai României di-nainte de 1945.Făcând un salt în timp, mai mulțidintre exterminatorii de un fel saualtul și copiii lor ne-au condusdupă Revoluție. Ne-au învățat șine învață și astăzi cum este cueconpomia de piață rezumată, înconcepția lor, la furtul din banipublici și constituirea astfel deaveri imense. Că s-au distrusfabricile, sistemele de irigații, căs-au tăiat pădurile, că s-au vân-dut resursele pe nimic ș.a., nu le-a păsat și nu le pasă nici câtnegru sub unchie. Bani să iasăpentru ei. Cârdășia cu firme dinest sau din vest, a fost aproapeperfectă. Mai ales cei cu „ochialbaștri” au plecat și înainte de1989 – când valori reale nuputeau merge nici până la Sofia– și pe urmă, la fel de fel de școlidin Vest, să știe mai bine cum săfacă: banii nu au miros politic...Dacă în iunie 1948 s-aunaționalizat fabricile, s-au confis-cat realmente de la proprietari șiau trecut „în proprietatea poporu-lui”, după 1989 fabricile și altebunuri imobile s-au privatizat „cuitrebuia”, cu câștiguri imense pen-tru noii proprietari, care, cei maimulți, naționali sau străini, le-auvândut apoi rapid, și cu pierderiuriașe pentru țară. Dar să

revenim....Strada Paris, frumosul cartierde vile de la Șosea, cu străzi cepurtau, multe, nume de mari cap-itale europene și nu doar, îșischimbase stăpânii. A fost overitabilă invazie aici, dar și înCotroceni, de „tovarăși”, mulți cumunci de răspundere – la partid,în interne, în apărare, îndiplomație, în comerțul exterior.Iar vechii proprietari, nu puțini lapușcărie, trăiau doar cu am-intirea unor ani frumoși petrecuțiîn fostele lor case. Cam după1960, odată cu afirmarea uneianume independențe față deURSS, se vădesc relaxări înviața politică și socială a țării.Componenta națională, pânăatunci practic ștearsă, se relevăși se accentuează mai ales odatăcu venirea la conducere a luiNicolae Ceaușescu. Sunteliberați deținuții politici, la servi-ciu oamenilor li se cer diplome destudiu, în nu puține funcții încivilie și armată – este drept, nuchiar de primă linie – criteriul depromovare este mai ales profe-sionalismul, corectitudinea, ca-pacitatea de a comunica etc.Chiar dacă sistemul, cu toatemarile lui lacune, rămâne, „in-teresele superelitei de partid”primează, energiile nu pot fi de-zlegate integral – ritmurile decreștere ale economieiromânești sunt printre cele maiînalte din lume. Nu e puțin. ReluVrăjitoru va fi angajat și ca in-structor de călărie la hipodromuldin Ploiești, Lucicăi îi vor fi plătiteore suplimentare, vor câștiga laLoto o mașină Dacia 1300 cucare vor face mai multe excursiiprin țară. Cu excepțiile știute,condamnări politice în masă nuvor mai fi. Într-o măsură, lucrurilevor fi privite ca o fatalitate, iartraiul chiar dacă, deseori,cenușiu, devine cât de cât su-portabil pentru categoriarespectivă de cetățeni. Se poatepleca mai ușor în străinătate și semai poate emigra acolo. Sigur,contau condițiile, dar erau ac-ceptate de ambele părți... Relucitea imens, își constituise obogată bibliotecă cu tot ceapărea de valoare – cărțile eraumult mai ieftine decât acum –, îșiscria amintirile de pe front (s-aupierdut), scria poezii despreacești minunați prieteni atât defolositori omului, care sunt caii,sperând, totuși, la mai bine....În 1977, Lucica îmi va bate lamașină, după amiaza, seara,

teza mea de doctorat. Iar în1979-1980 îmi va bate primamea carte „Civilizație și Industrie”apărută în Editura Albatros,București. Eram mereu acasă laei, mai vorbeam, Relu îmipovestea despre front. În opiniamea, cam după 1983-1984,situația economică a început săse degradeze. Marile resenti-mente, deloc uitate, au reapărutcu o forță și mai mare. Sistemulera limitat și nu se putea mergeașa mai departe: sinergiile salefuseseră rapid consumate. Și a fost Revoluția, unde eu amparticipat, printre altele fiindu-mipublicat în „România Liberă” din24 decembrie 1989, primul arti-col despre ce ar trebui făcut înnoile condiții, în libertate, îneconomie. Deasemenea, fiindnumit de conducerea PNL alcărui membru fondator pe țarăeram, redactor-șef al ziarului„Liberalul”, Lucia m-a ajutat multbătându-mi la mașină articolelepentru publicație. Nu erau puținepagini. A fost eminamente unmare ajutor. Mai trebuie să spuncă în numărul 2 al „Liberalului”,serie nouă, din ianuarie 1990, ladorința lui dar și la insistențelemele, Relu a publicat un articolextrem de necesar. Toate„focurile” erau îndreptate în acelezile – oare, întâmplător? – îm-potriva lui Ceaușescu și a „sin-

istrei sale soții”. Dar crimelemulte, multe – care nu au maifost astfel în vremea luiCeaușescu – comise în vremealui Gheorghiu-Dej și a ciracilorsăi? Luați de val – cred că „unval” premeditat – oamenii camuitaseră de ele. Relu a publicat,deci, în „Liberalul” articolul „Darstrigoii lui Gheorghiu-Dej?” carereamintea cele spuse, conferindprin asta – „Liberalul” era intenscitit – și un alt curs dezbaterilorde până atunci......Timpul a trecut, meritele luiRelu au fost recunoscute, aprimit pensie, a primit pensie de„veteran de război”. După multepetractări încurajate depreședintele de atunci Ion Ili-escu, mergându-se până la „re-cursul în anulare” – casa le-a fostînapoiată. Înainte de moartea lor,de boli, de gânduri, de amintiriatât de dureroase. Ei au muritunul după altul. Întâi Relu. Oarede ce lor și la atâția alții a trebuitsă li se întâmple atât de multe lu-cruri triste în viață? Doar pentrucă am fost și suntem o țară mică,harnică și generoasă, laconfluența de interese a marilorimperii ale lumii? Straniu, maiales în lumina unei logici cât decât normale. Deoarece violența,brutalitatea, bunul plac al celortari, indiferent cine ar fi, cine suntei, nu sunt normale...

Dan popescu

GHeorGHe GHeorGHIu-dej(“dar sTrIGoII luI GHeorGHIu-dej?”)

urmare din pagina 1

În prezent, topul celor mai mari cincihoteluri de lume, după numărulcamerelor, se prezintă astfel: MGMGrand Hotel din Las Vegas cu 6.198camere; First World Hotel din Malaysiacu 6.118 camere; Luxor Hotel din LasVegas cu 4.400 camere; MandalayBay Resort tot din Las Vegas cu 4.332camere; The Venetian din Las Vegascu 4.049 camere.Cu un cost de aproximativ 553 milioanede dolari (466 milioane de euro) și datade deschiderea planificată în 2020,Dubrovnik Pearl Hotels va adăuga5.000 de camere la acest complex înorașul de coastă din Croația. Aceastăconstrucție este prima fază a uneiinițiative de afaceri, cunoscute sub nu-mele de Croatian Dream Project, careinclude șapte hoteluri, toate nou con-struite. De asemenea, va avea un portde agrement cu 400 de locuri deacostare, un aeroport, un câmp de golfcu 27 de găuri și cu vile private, 85 demagazine de lux, galerii de artă, muzee,restaurante, cafenele, discoteci, ogrădină botanică, un spațiumultifuncțional pentru spectacole, zonăde sport, o zonă maritimă depromenadă de șase kilometri, un parctehnologic, podgorii, livezi de măslini,câmpuri de lavandă, parcuri ecologice șiun studio de film.Cu o investiție planificată de 385 mil-ioane de dolari (342 milioane de euro),hotelul Holiday Inn Makkah Abraaj AlTayseer, situat în provincia saudităunde se află Mecca, va avea 5.154 decamere. Format din cinci turnuri, acestcomplex situat la 900 de metri deMoscheea Mare se va deschide îndouă etape: o primă fază în care vor fiactivate 1.642 de camere în două tur-nuri, și o a doua fază care va implica de-schiderea restului de 3.512 camere dincele trei turnuri și care va funcționanumai în timpul Ramadanului și peleri-najului spre Mecca.

Situat în Dubai, se pre-supune că proiectul Bawadi Project vaaduce destinației un total de 60.000 decamere noi, deși data de deschidereeste incertă (probabil înainte de 2020,când Dubai-ul va găzdui cea mai mareexpoziție mondială) și nici costul său nua fost divulgat. În orice caz, acest hotelar deveni cel mai mare complex hote-lier din lume, întinzându-se pe mai multde 10 kmp și va cuprinde 51 de hoteluride lux.

Cu deschiderea planificatăpentru primul trimestru al anului 2019,Aquis Great Barrier Reef Resort situat înAustralia, va reprezenta suma a 7.500de camere în opt hoteluri și va cuprindeun lac artificial și o insulă interioară, cazi-nou, acvariu, teatru, o lagună de recife,un teren de golf cu 18 găuri și un centrude convenții. În plus, o etapă ulterioarăde construcție va aduce încă trei hoteluriși un nou cazinou.

Cu referire la piața hotelierădin România, Tripadvisor.com a datpublicității topul celor mai apreciatehoteluri, clasament realizat pe baza vo-

turilor clienților care le-au testat serviciile.Aceste unități de cazare sunt apreciatepentru calitatea serviciilor, dotări și servi-abilitatea personalului. Printre hotelurile situate în top 25 senumără: Hotel Epoque, deschis în2010, clasificat la cinci stele, amplasatîn apropierea Parcului Cișmigiu, într-ozonă liniștită, dispunând de 45 deapartamente de lux, fapt care împreunăcu facilitățile SPA oferite, piscinainterioară și hamam, precum și dimen-siunea camerelor l-au propulsat în topulcelor cele mai apreciate din București;Kronwell Brașov - hotel de patru stele,are 81 camere, unele fiind dotate cu ul-tima tehnologie hi-tech, cum ar fi iPad șiHDTV; Double Tree by Hilton dinOradea cu 147 camere; HotelCișmigiu din București - amplasat într-oclădire istorică, clasificat la patru stele, afost inaugurat în anul 2012 după lucrăricare au durat câțiva ani; K+K Elisabetadin București, 4 stele - este situat în cen-trul Bucureştiului, în zona PiaţaUniversităţii; Hotel Ramada din Oradea- de patru stele, are 161 camere; HotelPrivo din Târgu Mureș - de patru stele,cu 46 camere; Premier Palace Hotel &SPA - de cinci stele, se află lângă sta-dionul Ghencea; Hotel Central ParkSighișoara, de patru stele și 33 decamere, este situat foarte aproape deCetatea Sighișoara; Hotel InternaționalIași - de patru stele, este amplasat încentrul Iașiului și are 169 camere; HotelMetropolis, Bistriţa, 4 stele, dispune de57 camere; Athénée Palace Hilton dinBucureşti, 5 stele, cu 272 de camereeste situat într-o locație centrală, chiarlângă Atheneul Român, unul dinpunctele de atracție de top aleBucureştiului, fiind situat foarte aproapede Palatul Regal, de Piața Revoluţiei șide Centrul istoric; La Boutique HotelMoxa, Bucureşti, 4 stele, cu 53 decamere de pe Calea Victoriei, cea maicelebră stradă, fiind situat în apropierede atracţiile turistice ale Bucureştiului;Radisson Blu, Bucureşti, 5 stele, de peCalea Victoriei, este situat în centruloraşului, fiind apreciat, în principal, pen-tru locaţia sa şi pentru calitatea servici-ilor. Radisson SAS găzduieşte cel maimare cazino din România – PlatinumCasino precum şi un centru Spa&Well-ness (World Class Health Academy, cubazine acoperite şi în aer liber şi un cen-tru Spa Bali); Grand Hotel Continental,5 stele, Bucureşti, construit într-o locaţieistorică, are doar 59 de camere; HotelSonnenhof, Suceava, 4 stele, este celmai bine plasat hotel din regiunea Bu-covinei; InterContinental Bucureşti, 5stele, cu 257 de camere, este situatfoarte aproape de Piaţa Universităţii,fiind probabil cel mai cunoscut dinBucureşti, încă de dinainte de 1989;Hotel Internaţional Sinaia, 4 stele, cu174 de camere; Hampton by HiltonCluj Napoca, 3 stele, cu 109 camere sit-uat destul de aproape de centrul istorical urbei şi la doi paşi de una dintreatracţiile de top ale Clujului, GrădinaBotanică; Hilton Sibiu, cinci stele, cu 114camere, este situat lângă una dintreatracţiile principale ale Sibiului, MuzeulCivilizației Populare Tradiționale Astra;Helen Hotel Bacău, zona MăguraBacăului, patru stele; JW MarriottBucharest Grand Hotel, Bucureşti, cinci

stele, amplasat foarte aproape de CasaPoporului, are 602 camere, şaserestaurante, un centru de conferinţă, unclub Spa, o galerie de magazine şi uncazinou; Plaza V Executive Hotel, patrustele, Târgu Mureş, are 77 de camere;Binder Bubi, Sighişoara, patru stele;Hotel Beifyn, Cluj-Napoca, patru stele,situat în Piața Avram Iancu, pune ladispoziție un restaurant à la carte cuspecific italian, iar la ultimul etaj o terasăcu bar cu vedere panoramică asupraClujului.

În continuare am ales o seriede locații din România care au primitaprecieri de la turiști, fără a se dori oalegere subiectivă sau exclusivistă, saua însemna că acestea sunt cele maireprezentative.

Atra Doftana dinTeșila,Fundătura Cerbului, a atras atenția încăde la inaugurarea ei, datorită designuluisău spectaculos. În 2013 a fostdesemnată chiar Pensiunea Anului laGala de excelență în turism, iar deatunci se regăsește mai mereu pe listanominalizaților pentru distincții similare.Serviciile premium, designul minimalistși construcția din elemente naturale,alături de priveliștea impresionantă, faccasă bună împreună pe malul laculuiPaltinu.

Amplasat într-o zonă rurală,lângă orașul Deva, Conacul Archiafuncționează în regim de pensiune subdeviza „Pentru boieri contemporani”.Pasiunea pentru antichități a familieiSzabo, proprietara acestui domeniu, sereflectă în cele mai mici detalii. Cele 15camere duble au personalitate și bla-zon propriu, de la camera cu maci, lacea de vânătoare sau la cele cu spe-cific transilvănean sau englezesc.

Conacul Brătescu este unboutique hotel de patru stele, aflat la odistanță de numai 10 minute de merspe jos față de Castelul Bran. Conaculși-a deschis porțile în 2014, fiind de fapto construcție nouă care respectă însăarhitectura veche a localității și specificullocului prin detalii realizate cu atenție șibun gust. Fiind inspirat de viața profe-sorului Emil Brătescu și de cercurile lit-erare ale secolului al XX-lea, parterulconacului oferă spații largi, cu ferestremari și candelabre, șapte camere dec-orate tematic care îmbină stilul moderncu cel retro, cu mobilier de epocă, aut-entic, pentru a completa povesteatranspunerii în alte vremuri.

Conacul Polizu din satul De-leni, județul Iași, este unul cu vechime,fiind construit între 1887 și 1888, iarprintre oaspeții locului s-au numărat in-clusiv membrii familiei regale române.Camerele deosebit de spațioase șiconfortabile surprind farmecul viețiiboierești și includ paturi încăpătoare,birouri, canapele și alte piese de mobilierautentic din perioada secolelor XIX-XX.Conacul oferă acces gratuit la trata-mentele pe bază de sare la salina dinincintă și degustări de vinuri în cramaproprie.Situat în Centrul vechi al Capitalei,Hotelul Concorde a fost construit în1878 în stilul eclectic al vremii, iar în 2012au fost demarate lucrările de restaurareale acestuia. Hotelul Concorde de azipăstrează încă fațadele originale, re-constituite cu minuțiozitate și împletește

„trecut și prezent, parfum istoric șitendințe, estetic și funcțional”. Cuibul de la mare, din apropierea plajeide la Corbu, este perfect pentru cei nos-talgici, în căutare de simplitate și auten-ticitate. Așa cum preferă să spunăfondatorii Cuibului de la mare, aceasta„nu este o pensiune, este casa priete-nilor tăi de la mal de mare”.

Green Village Resort dinSfântu Gheorghe se află la mai puțin de2 km de Marea Neagră, iar accesul înacest loc este posibil doar cu barca.Această reală deconectare, alături dearhitectura din lemn și alte elementenaturale, oferă o minunată senzație deintimitate, având 88 de camere puse ladispoziție pentru cazare.

Holiday Home Mountain Re-treat din Fundata se află la 39 de kilo-metri de Brașov și poate fi rezervatăintegral, având o arhitectură deosebită șiun design interior la fel de spectaculos.Hotel Kronwell din Brașov - eleganțadefinește cel mai bine acest hotel depatru stele. Cele 81 de camere suntdecorate în stil contemporan și includașternuturi hipoalergenice, podeleîncălzite și o colecție de vinuri, pe lângăbăile deosebit de elegante.

Hotel Timișoara, de patrustele, ocupă una dintre cele mai fru-moase clădiri istorice din centrulTimișoarei, cu vedere directă spre PiațaOperei. Încă de la construirea sa, din1933, clădirea a funcționat în regim dehotel și pensiune, sub denumirea dePensionul Central. Din 2007 au începutlucrările extinse de renovare și mod-ernizare a hotelului, iar acum acesta arecea mai mare capacitate hotelieră dinTimișoara. În holuri și încăperipredomină spațiile largi cu ferestre mariși mobilier de calitate, într-un stil mini-malist elegant, cu accente Art Deco. Opată de culoare o reprezintă expozițiade artă contemporană, găzduită înpermanență la parterul hotelului, datorităcolaborării cu una din cele mai impor-tante galerii de artă din oraș. Spiritul co-laborativ și caracterul multicultural alorașului se reflectă și în meniul restau-rantului, care îți propune să savurezi unmic-dejun englezesc și preparate inspi-rate din bucătăria sârbească,bulgărească, italienească și turcească.Palatul Brukenthal din Avrig, deși estecotat la doar două stele, este odestinație care merită vizitată, datorităvastei sale istorii și arhitecturii impresio-nante, în stil baroc. În plus, parcul întinsși grădinile de aici reprezintă puncte deatracție importante pentru turiști. În mi-jlocul oazei de verdeață se află Oranje-ria și centrul de oaspeți care include cincicamere duble modernizate, opt camereVIP, restaurantul și mâncărurilepreparate cu ingrediente din grădina delegume bio, amenajată aici în 2012.Masa poate fi servită în restaurant saupe terasa înconjurată de florile dingrădina olandeză. De asemenea, aicimai pot fi vizitate expoziții de artă,obiecte săsești și costume medievale șise pot organiza expediții la fermele decerbi și porci mistreți din apropiere sau labiserica fortificată de la Hosman.Conacul Maria Theresa din Orlat,județul Sibiu, 5 margarete, este „UnConac îmbrăcat în poveste! Văpovestesc, acum 7 ani ne-am decis să

achiziționăm fostele pivnițe ale uneifabrici sibiene, folosite pentru maturatcașcaval și brânză pentru export.Aceste 7 pivnițe datează de 250 de ani,din perioada de domnie a ÎmpărăteseiMaria Theresa, fiind administrate peacea vreme de RegimentulGrăniceresc Orlat” ne-a spus man-agerul și proprietarul Carmen Siminie.Rosen Villa, o pensiune cochetă de

patru stele se află în centrul istoric al Sibi-ului și reprezintă îmbinarea perfectă din-tre nevoia de confort și intimitate aoaspeților și serviciile de calitate oferite.Camerele vintage par a avea fiecarepovestea ei, datorită motivelor diferite șia decorațiunilor realizate manual cumare măiestrie. Phoenicia Royal Hotel, de cinci stele, depe plaja din Mamaia, este un ansambluimpresionant, cu 144 de camere șiapartamente de lux, inclusiv plajăprivată. Încăperile sunt decorate în stilnonconformist, în combinații de culorivesele și cu detalii surprinzătoare la totpasul, cu vedere spre lac sau spremare. Sungarden Golf & Spa Resort, un re-sort din Pădurea Baciu, este un dome-niu de 20 de hectare cu teren de golf,piscină în aer liber, mai multe baruri șirestaurante indoor și outdoor. Pe lângăacestea, camerele luxoase sunt cuadevărat demne de calificarea de cincistele a resort-ului, cu decorațiuni dis-tincte și mobilier din lemn masiv și fierforjat. Asemenea cluburilor de golf ex-clusiviste de la nivel internațional, Sun-garden mai include și un centru desport, un centru SPA și un country pub. Hotel Central Park Sighișoara, de patrustele, se află la doar două minute deCetatea Medievală, iar clădirea hotelu-lui are propria sa istorie îndelungată.Clădirea a fost ridicată în 1897 de cătreJosef B. Teusch, al cărui nume se aflăîncă pe frontispiciul ei. Apoi, casa a fostnaționalizată în timpul regimului comu-nist și a fost folosită pentru petreceri lanivel înalt, datorită aspectului său co-chet. Ulterior, renovarea clădirii a durattrei ani, din dorința de a păstra cât maifidel caracterul clădirii și detaliile sale arhi-tecturale. Acum, cele 33 de cameresunt decorate în mod unic, cu mobilier,culori și materiale diferite. Însă toate suntmaiestuoase, așa cum trebuie să fi fostîn urmă cu un secol. Restaurantul cupreparate alese, de unde se poatevedea Turnul cu ceas al Cetății, barul șigrădina de vară întregesc aceastăpoveste. Bibliografie: hosteltur.com, evisiontur-ism.com

industrie hotelieră VINERI 11 IANUARIE 20188

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCUNICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

Conf. Univ. Dr. Virgil nicula, ulbs

bawadI ProjecT

aquIs GreaT reef resorT