specii de macrolepidoptere cu statut vulnerabil din aria...

Specii de Macrolepidoptere cu statut vulnerabil din aria protejată Pădurea Dumbrava Sibiului

Coordonator:Prof.univ.dr.ing. Camelia SAND

Cursant seria a II a:Cristina MOISE

• Ecosistemul Pădurii Dumbrava Sibiului este alcătuit dintr-o comunitate de organisme vii, de mediul lor de viață, de interacțiunea și interdependența dintre ele. La ora actuală se cunoaște prea puțin rolul jucat de biodiversitate asupra funcționării acestui ecosistem. De asemenea este greu de precizat ce rol revine fiecărui component în conservarea caracteristicilor acestui ecosistem, ce rol au speciile de Macrolepidoptere într-o inferioritate numerică față de celelalte specii de insecte cu caracter dominant.

• Prezenta temași-a propus cunoașterea resurselor biologice din zona studiată a inventarierii speciilor de Macrolepidoptere și plante gazdă raportate la mediul antropic tratând problema ocrotirii acestui ecosistem important din județul Sibiu. Studiul și datele pe care le oferă nu sunt o problemă care a fost încă rezolvată decât parțial, cercatările nu se vor opri aici ci vor continua și în viitor. Speciile de Microlepidoptere ne fiind încă studiate și inventariate, dar care participă alături de celelalte specii de insecte la acest sistem complex care este ecosistemul Pădurii Dumbrava Sibiului.

• În urma Convenției internaționalede la Rio de Janeiro-Brazilia 1992, la care a aderat și România se pune accent asupra conservării biodiversității speciilor vegetale și animale. Începând cu anul 1998 s-a început un studiu asupra biodiversității, prin inventarierea speciilor vegetale supuse agresiunii antropice și a masurilor necesare pentru conservarea acestora. În anul 1999, cercetările se referă la inventarierea faunei de pe teritoriul României, supuse agresiunii antropice sau a altor factori, și măsurile ce trebuiesc întreprinse pentru conservarea ei (Davidescu D., 2002).

• Conceptul de biodiversitate este unul polivalent, iar interpretarea datelor analizate pot da naștere la discuții sau polemici. Biodiversitatea în cadrul Pădurii Dumbrava Sibiului este un concept larg, cu efecte știintifice, sociale și economice și cu implicații în viața de zi cu zii a comunității locale.

• Unele specii de Macrolepidoptere semnalate în zona studiată au o mare importanță pentru știința și practica agricolă, se cunoaște faptul că fluturii sunt insecte polenizatoare.

• Activitățile umane, turismul, urbanizarea, sunt îndeletniciri care sunt practicate în interiorul ecosistemului Pădurii Dumbrava Sibiului care de multe ori au acțiuni agresive asupra acestuia dar și asupra populației de Macrolepidoptere. Din analizele efectuate de-a lungul timpului s-a constatat reducerea numărului de specii semnalate, migrarea sau dispariția unora ce aveau rol în echilibrul acestui ecosistem.

• Biodiversitatea în interiorul pădurii este în permanență influențată de modificările factorilor de mediu. Migrarea și adaptarea, ca și apariția de noi specii de Macrolepidoptere sunt elemente de bază ale modificărilor survenite în biotop, alături de urbanizare, turism, agricultură și organizarea teritoriului. Acești factori care agresează mediul au efecte asupra biodiversității speciilor de plante ce constituie bază trofică pentru larve și loc de depunere a pontei pentru femele dar și la dispariția unor specii de insecte.

• Interacțiunea dintre speciile de insecte ce aparțin ecosistemului Pădurii Dumbrava Sibiului sunt prea puțin cunoscute, dispariția unor specii de insecte printre care se numără și Macrolepidopterele sau reducerea numărului de indivizi poate să ducă în timp la bulversarea echilibrului întregului ecosistem. Dispariția unor specii de lepidoptere favorizează apariția altora, care pot produce efecte nedorite în zona analizată.

• Omul trebuie să asigure o gestiune rațională a resurselor naturale, a factorilor de mediu, a echilibrului ecosistemului, care în fond constituie suportul vieții tuturor speciilor vegetale și animale din ecosistemul Pădurii Dumbrava Sibiului.

• Larvele de Macrolepidoptere se hrănesc în eclusivitate cu plantele gazdă pe care femelele au depus ponta, de aceea se constată că rar se găseşte o plantă care să nu fie atacată de larve. O mică parte din ele consumă muşchi, licheni, ciuperci.

• În decursul evoluţiei, s-au putut stabili legături trofice deosebite la o serie de specii, genuri sau familii de plante şi larvele de Macrolepidoptere care se hrănesc cu acestea. De aceea răspândirea Macrolepidopterelor în Pădurea Dumbrava Sibiului este stâns legată de asociaţiile vegetale care constituie suport de depunere a pontei pentru femele şi hrană pentru larve.

• Între speciile existente în zona de studiu un număr mic de larve sunt monofage, cele mai multe fiind polifage.

• Majoritatea larvelor sunt oligofage deoarece la început se hrănesc cu planta gazdă pe care femela şi-a depus ponta, mutându-se apoi şi pe plante înrudite cu aceasta. Cu toate acestea pentru fiecare larvă oligofagă există o plantă preferată, iar în cazuri excepţionale acceptă ocazional şi consumă şi alte plante. Sunt şi specii de larve care îşi schimbă planta gazdă în cursul aceluiaşi an. Acherontia atropos L. îşi depune ponta pe varză sau cartofi, iar generaţia de toamnă nemaigăsind aceste plante depun ouăle pe Lycium sp. şi Datura sp. De asemenea este ştiut faptul că larvele de Pieris rapae L. trăiesc în cursul verii pe diferite plante din flora spontană aparţinând fam. Cruciferae, iar în cazul zonei de studiu atacă culturile de varză din zona de nord-est a pădurii spre localitatea Rășinari unde se gasesc culturi agricole.

• Pădurea “Dumbrava Sibiului” se găseşte în municipiul Sibiu, în Depresiunea Sibiului la contactul dintre cristalinul Munţilor Cindrel şi sedimentul depresiunii propriu-zise şi ocupă în prezent câmpia piemontană şi piemontul colinar, situate în partea de sud-vest a oraşului Sibiu. Are o suprafata de 978 ha repartizată în patru trupuri de pădure, două fiind cele mai mari Dumbrava I (693 ha) şi Dumbrava II (261.5 ha), celelalte doua fiind trupul Nato (18.2 ha) şi Poplaca (5.3 ha). Se întinde de la marginea oraşului Sibiu înspre localităţile Răşinari şi Poplaca şi este înconjurată de păşuni, fâneţe şi terenuri arabile.

• Actuala înfăţişare a Pădurii Dumbrava Sibiului este în cea mai mare parte rezultatul acţiunii omului, care a intervenit de-a lungul timpului prin: tăieri, drenări, replanări şi sistematizări. Unele informaţii sunt cuprinse în vechile descrieri ale Sibiului şi a împrejurimilor sale, precum şi în unele gravuri şi hărţi datând din secolul XVII-XIX.

• În 1699 Gio Morando Visconti în lucrarea sa “Mappa dela Transilvania” prezintă o hartă a oraşului Sibiu şi a împrejurimilor sale. Pe respectiva hartă sunt cuprinse împrejurimile Sibiului, oraşul cu toate localităţile din jur, iar între porţiunea dintre Sibiu şi Răşinari este indicată o zonă păduroasă care se identifică cu Pădurea DumbravaSibiului. Într-un document din 1789 al magistratului de Sibiu (Binder, 1909) privind veniturile şi cheltuielile legate de teritoriile din jurul Sibiului sunt amintite o serie de fâneţe şi păduri, ca pădurea de stejar Dumbrava. Aici se aminteşte de stejăretul secular Dumbrava, care, pe porţiuni a fost înlocuit, făcându-se încă din anul 1799 prima cultură de pădure de stejar, o împădurire prin însămânţare, urmată apoi de altele în 1814 şi 1826 (Binder, 1909).

• Printre intervenţiile cele mai severe ale omului de la sfârşitul secolului XIX şi din secolul XXI amintim:

• punerea în funcţiune a liniei de tramvai Sibiu-Răşinari, care traversează pădurea pe toată lungimea sa pe direcţia nord-est şi sud-vest;

• modernizarea drumurilor de acces spre comuna Răşinari (paralel cu linia de tramvai) şi înspre comuna Cisnădioara, ambele intens circulate întrucât sunt căi de acces spre zone turistice şi de agrement;

• construirea şi darea în folosinţă a unei întreprinderi textile situată în partea centrală a pădurii, pe malul stâng al Văii Aurii;

• amenajarea unui complex turistic cu grădină zoologică, motel, camping, han în partea de NE în apropierea municipiului Sibiu;

• înfiinţarea unui muzeu etnografic în aer liber cu o suprafaţă de cca 100 ha, situat lângă complexul turistic;

• construirea unei zone rezidenţiale în spatele Hotelului Hilton;

• defrişarea unei benzi în direcţia NS pentru o linie de înaltă tensiune;

• amplasarea unor obiective militare;

• amenajarea celor trei lacuri de acumulare şi agrement de pe pârâul Valea Aurie situate în zona Muzeului Etnografic şi a Grădinii Zoologice.

• La toate cele menţionate mai sus se poate adăuga şi influenţa păşunatului, determinată de învecinarea cu şi de traversarea periodică a pădurii de turmele de oi din comunele Răşinari şi Poplaca.

• Paralel cu aceste influenţe nefaste, în anumite cazuri, s-au desfăşurat şi acţiuni de protecţie iniţiate mai ales de silvicultori. Astfel au fost luate măsuri pentru împiedicarea păşunatului în pădure şi pentru evitarea tăierilor neplanificate prin împrejmuirea şi amenajarea unor şanţuri de perimetru care împiedică accesul. De asemenea au fost înfiinţate perimetre cu rol de rezervaţii semincere; au fost executate lucrări de igienizare şi replantare.

• Ca o concluzie la cele menţionate anterior se poate afirma că teritoriul Pădurii Dumbrava Sibiului este puternic antropizat, mai ales partea NE care este în vecinătatea municipiului Sibiu. Acesta a influenţat negativ şi viaţa şi activitatea Mcrolepidopterelor, prin dispariţia biotopurilor preferate cu plantele gazdă. De aceea pe parcursul anilor unele specii nu au mai fost semnalate, altele fiind foarte rare sau chiar extinte.

• Prin semnalele de alarmă trase de naturalişti şi diferite organizaţii turistice şi ecologice şi nu în ultimul rând de către ocrotitorii pădurii, silvicultorii, datorită funcţiei mediogenă a acesteia, s-a hotărât de către Consiliul Judeţian Sibiu prin Hotărârea nr.12 din 28 septembrie 1994, ca Pădurea Dumbrava Sibiului să fie declarată Arie protejatasub aministraţia Direcţiei Silvice din Sibiu, hotărâre care este necesar să aibă o aplicare mai autentică pentruevitarea dispariţiei acestui colţ minunat al naturii sibiene lăsat nouă de vrednicii noştrii strămoşi.

• Pentru a sublinia importanţa Macrolepidopterelor din Pădurea Dumbrava Sibiului am cercetat evoluţia, structura şi dinamica populaților de-a lungul celor zece ani (2001-2011), am inventariat toate speciile semnalate până în prezent în acestă zonă, colectate încă din secolul trecut. Aceste specii in numar de 243 apartin la: 7 Suprafamilii, 18 Familii, 29 Subfamilii, 43 de Genuri.

• S-a folosit clasificaţia: László Rákosy, Marin Goia, Zoltan Kovács, Catalogul Lepidopterelor României, Societatea Lepidopterologică Română, Cluj Napoca 2003

• Pentru a facilita comparatii pe plan national si international, au fost preluate urmatoarele categorii si grade de periclitare recomandate de IUCN (Uniunea Internationala de Conservarea Naturii) in 2000 si 2001:

– EX-taxoni disparuti,

– CR-taxoni critic periclitati,

– EN-taxoni periclitati,

– VU-taxoni vulnerabili,

– NT-taxoni potentiali amenintati

• FAMILIA S A T U R N I I N A E (3348 RO, K.&R. 6789)

• Genul S a t u r n i a Schrank, 1802 (3349 Ro, K.&R. 6792)

• (sin. Eudia Jordan, 1911)

• 12. Saturnia pyri pyri Denis&Schiffermüller, 1775 (3350 Ro, K.&R. 6793)

•• 1♀, 6.V.1953 RW, 1♂, 8.V.1957 RW, 1♀, 6.VI.2001, 1♂,

9.V.2011 CM, 1♂, 12.V.1952 RW., 1♀, 17.V.1970 RW, 1♂, 20.V.1965 RW,1♂, 28.V.1957 RW, 1♀, 2.VI.1952 RW, 1♀, 3.VI.1955 RW, 1♂, 9.VI.2011 CM; A:117-125 mm;

• Grad de periclitare: VU

• RĂSPÂNDIRE: specie mai sudică-termofilă, partea meridională a Europei Centrale şi Occidentale (lipsind în nord), Peninsula Iberică şi regiunea balcanică incluzându-se şi România.

• BIOLOGIE: Ponta: ♀ depune ouăle în V-VI. Larva: V–VIII. Dezvoltarea larvară: după cca. 15 zile larvele eclozează, hrănindu-se până în VIII când se împupează ţesându-şi un cocon mare, brun, piriform, pe plantele gazdă la bifurcarea unor ramuri. Perioada de zbor: 1G/an; sf.III-VI; şi uneori în anii favorabili, accidental la sfârşitul verii.

• ECOLOGIE: Biotop: sunt descrise câteva forme în funcţie de zona geografică şi de altitudine. Pădurile rare, liziere de păduri, mărăcinişuri, grădini, parcuri şi livezi; adesea mai frecventă în zonele locuite. Specie nocturnă ce vine la lumină înainte de miezul nopţii. În unele zone din areal s-a întâlnit şi la 2000 m alt. (Rougeot, Viette, 1978). Baza trofică: Omizile preferă majoritatea pomilor fructiferi: Amygdalus communis, Prunus domestica, Cerasus avium, Juglans regia, Malus pumila, Pyrus sativa, preferate sunt şi arborii ca: Salix sp., S. triandra , Populus tremula, Fraxinus excelsiordar şi alţi arbori cu frunze căzătoare.

• ETOLOGIE: Stadiul nimfal durează adesea 2-3 ani (Carter, Hargreaves, 1988). Adultul are abdomenul acoperit cu nişte tuberculi mari, lați de formă convexă, acoperiţi cu numeroşi peri. De asemenea la mascul pe penis în partea dorsală, se găseşte un sclerit subţire care este rar întâlnit la lepidoptere (Petersen, 1904). Adulţii eclozează în III-VI.

Saturnia pavonia Linnaeus, 1758 (3351 Ro, K.&R. 6794)

(sin. S. carpini Denis&Schiffermüller, 1775)

•

• 1♀, 25.IVI.2001, 1♀, 30V.2007, 1♂, 20. IV. 2011 CM, A:55-76;


• RĂSPÂNDIRE: în Asia fiind absentă în Africa de Nord, aproape toată Europa. În România prezentă în zone propice.

• BIOLOGIE: Ponta: ♀ zboară mai ales noaptea, contrar ♂ care zboară ziua. Împerecherea are loc de la sfârşitul dimineţii până la căderea nopţii, chiar şi pe timp nefavorabil. ♀ depune ponta sub formă de manşon în jurul unei ramuri de pe plantele gazdă. Larva: V–VII, crisalida iernează în cocon. Dezvoltarea larvară: din V-VIII omizile sunt active, împupându-se într-un cocon mare, cafeniu, piriform, la sfârşitul verii între frunzele plantei gazdă. Ocazional când condiţiile nu sunt propice dezvoltării poate sta mai mult timp în stadiu pupal. Perioada de zbor: 1G/an; de obicei înc.IV-V; în unele zone geografice şi la diferite alt. zborul are loc din sf.II/III-VII.

• ECOLOGIE: Biotop: preferă zone de stepă, versanţii dealurilor însorite, zonele uscate necultivate cu vegetaţie spontană bogată, liziere de păduri, tufişuri, luminişuri, grădini, livezi, parcuri. Baza trofică: omizile sunt polifage însă preferă plante ca: Crataegus monogyna, Calluna sp., Frangula alnus, Erica sp., Fraxinus sp., Vaccinium myrtillus, V. uliginosum, Prunus spinosa, Filipendula ulmaria, Salix sp., S. repens, Betula sp., Quercus robur, P. serotina, Rubus idaeus, R. fruticosus, Lythrum salicaria, Polygonum bistorta, Salvia pratensis, Potentilla sp. şi alte plante din biotopul preferat.

• ETOLOGIE: Eclozarea adultului are loc în primăvara următoare şi poate fi văzut zburând până în ultima decadă a lui VII.

• FAMILIA G E O M E T R I D A E (3755 RO, K.&R.7514)

• Genul A r c h i e a r i s Hübner, 1823 (3757 Ro, K.&R. 7516)

• 27. Archiearis puella Esper, 1787 (3760 Ro, K.&R. 7519)

• 1♀, 30.IV.2001, 1♀, 15.IV.2003, 1♂, 2.III.2011 CM, A:32-34 mm;

• Grad de periclitare: VU• RĂSPÂNDIRE: locală în Europa şi în România unde este o

specie rară datorită monofagiei.

• BIOLOGIE: Ponta: ♀ depune ponta spre sfârşitul perioadei de zbor, în IV, pe frunzele de plop în mici grupe. Larva.:VI–VII, crisalida iernează în cocon. Dezvoltarea larvară:eclozarea larvelor are loc în VI iar în VII între frunze de plop îşi ţes un cocon în care stă ascunsă crisalida de formă lunguiaţă şi culoare brun-închis. Perioada de zbor: 1G/an; III–IV.

• ECOLOGIE: Biotop: preferă pădurile de plop, sau drumurile şi şoselele pe care se găsesc plantaţi aceşti arbori. Baza trofică: Populus tremula.

• ETOLOGIE: adultul zboară până în ultima decadă a lui IV.

• Cyclophora ruficiliaria Herrich & Schäffer, 1855

• (4037 Ro, K.&R. 8018)

• 1♀, 20.VI.2001, 1♀, 22.VI.2011; 1♂, 17.VIII.2011 CM; A:19-21 mm; (Fig. www. webho1.ua.ac.be)

• Grad de periclitare: VU• RĂSPÂNDIRE: în toată Europa şi în România.

• BIOLOGIE: Ponta: în VI, VII şi VIII în funcţie de generaţie ♀♀ depun ouăle pe plantele gazdă, izolat sau în mici grupe.Larva:G1: VIII-IX; G2: VI-VII. Dezvoltarea larvară: de cele mai multe ori adulţii din G2 eclozează în VII, G1 iernează în stadiul pupal. Perioada de zbor: 2G/an; G1:sf.IV-sf.VI; G2:½VII-sf.VIII.

• ECOLOGIE: Biotop: păduri de stejar, tăieturi şi luminişuri în păduri de stejar, locuri izolate cu stejar, păduri de amestec, poienile din vecinătatea pădurilor, grădini, parcuri. Baza trofică: Quercus petraea, Q. robur, dar şi alte plante de talie joasă ca: Crataegus monogyna, Poa nemoralis, Galium schultesii, Majanthemum brifolium, Dactylis glomerata, Hieracium racemosum, Galium verum, Festuca heterophylla, Carex pallescens, C. brizoides, Deschamsia caespitosa.

• ETOLOGIE: zborul adulţilor este rapid când în apropierea solului, când la înălţime.

• Familia S P H I N G I D A E (3361 RO, K.&R. 6812)

• Genul A g r i u sHübner, [1819] (3372 Ro, K.&R. 6827)• (sin. Herse Oken, 1815, Herse Agassiz, 1846)

•

• 80. Agrius convolvuliLinnaeus, 1758 (3374 Ro, K.&R. 6828)

•

• 5♀♀,12,13,17,19,22,VIII.2001, 3♂♂,21,22.VIII,8.X.2001, 1♀,25.VII.2003, 1♀,20.VII.2007, 1♂, 22.VIII.2011, 4♀♀, 5,17,22,29.VIII.2011 CM; A:100-120 mm; (Fig. orig.)

• Grad de periclitare: nu este cazul• RĂSPÂNDIRE: specie migratoare prezentă aproape în toată

Europa, Germania, Belgia, Franţa, şi în România.

• BIOLOGIE: Ponta: ♀ depune ponta izolat pe frunzele plantei gazdă. Larva: VI/VII–IX; omizile în Europa de Nord sunt extrem de rare. Dezvoltarea larvară: după cca 2 săptămâni eclozează omizile, ce se pot observa din VI până în IX. Împuparea are loc în sol într-o lojă nimfală unde larva rămâne până în primăvara următoare.Perioada de zbor: 1G/an, V–VI şi VIII–IX/X (în Europa specie migratoare ce vine din Africa).

• Genul A c h e r o n t i a Laspeyres, 1809

• (sin. Brachyglossa Boisduval, [1828])

• 81. Acherontia atropos Linnaeus, 1758 (3375 Ro, K.&R. 6830)

•

• 2♂♂, 10.VIII.1938 EW; 1♀, 9.VIII.2001, 1♂, 7.XI.2009 CM; A:90-120 mm; (Fig. www.biolib.cz)


• RĂSPÂNDIRE: în Europa de sud şi Africa de nord. În România se întâlneşte mai ales G de toamnă. Adultul este migrator şi migrează în sud nefiind cunoscut exact locul de iernare.

•BIOLOGIE: Ponta: în Europa 1G/vară. ♀ depune ouăle din pontă izolate pe tulpinile cartofului sau pe faţa frunzelor plantelor gazdă, în mod deosebit pe Solanaceae. Larva: VII–IX. Dezvoltarea larvară:larvele se pot observa vara şi toamna. Pentru împupare omizile părăsesc planta gazdă şi se deplasează mai departe unde pătrund în sol la 15-30 cm făcându-şi o lojă pupală ovală prin bătătorirea solului pe care îl umezeşte cu un fel de salivă apoi se împupează. Perioada de zbor: 1G/an; G1:V–VII; G2:IX–X.

• ECOLOGIE: Biotop: specie ubicvistă, este văzut în grădini sau pe diferite culturi agricole, în perioada de recoltare s-au găsit crisalide în culturile de cartof. Baza trofică: Ligustrum sp., Malus sp., Pinus sp., Rubia sp., Lycium barbarum,Atropa sp., Datura sp., Fraxinus sp., Juglans sp., Verbascum sp., Vicia sp., Zygophyllum sp., Salix sp., Solanum tuberosum, Solanaceae, Daucaceae, Prunus spinosa, Morus sp., Syringa sp., Urticaceae, Philadelphus sp., Fragaria sp., Cornus sp., Lonicera sp., Oleraceae, Chaenopodiaceae, Erigeron sp., Vitis vinifera. Specie polifagă preferând mai ales Solanaceele. Crescută în captivitate larva preferă diferite plante mai ales Ligustrum ovalifolium.

• ETOLOGIE: Crisalida este fără cocon de culoare brună. Imediat după eclozare adultul se suspendă pe un suport pentru a-şi întinde aripile, perioadă ce durează cca 2 ore. Eclozarea adulţilor are loc toamna la sfârşitul lui IX prima decadă a lui X când pleacă spre sud. Crisalidele ce rămân în sol adesea îngheaţă în timpul iernii. Adultul zboară în crepuscul şi noaptea specie originară din Africa tropicală efectuează frecvent migraţii spre Europa. Adultul preferă florile de Jasminum sp., mierea şi seva de la arbori fermentată. În Africa are 2-3 G/an. Adultul are trompa scurtă (10 mm) tare rigidă şi foarte rezistentă, cu vârful ascuţit putând suge nectarul florilor mai puţin adânci sau să sugă sevă de pe rănile arborilor; însă poate şi perfora florile la baza lor pentru a suge nectarul. Trompa o poate folosi şi pentru apărare. Adulții pătrund şi în stupi dacă urdinişul le permite provocând o mare agitaţie în interior, de aici sug mierea din celule.

• Familia A R C T I I N A E (5537 Ro, K.&R.10524)

• Genul P e r i c a l l i a Hübner, 1820 (5575 Ro, K.&R.10594)

• (sin. Pleretes Lederer,1852)

• 99. Pericalia matronula Linnaeus, 1758 (5576 Ro, K.&R. 10595)

• 1ex.; 29.VI.1888 DC; A:65-68 mm; (Fig. www. lepidoptera.pl)


• RĂSPÂNDIRE: specie comună în Europa şi în România. Nu a mai fost semnalată în zona de studiu încă din secolul trecut.

•BIOLOGIE: Ponta: după împerechere are loc depunerea pontei în mici gupe de ouă pe frunzele plantei gazdă. Larva: VIII-iernează–V.

• Biotop: zboară în păduri de foioase umbrite cu lemn căzut, locuri cu tăieturi, păduri de amestec, maluri şi pante însorite, dumbrăvi, poieni şi tufişuri de la marginea pădurii. Dezvoltarea larvară: Larva iernează de 2 ori. Se împupează în G2 fără să se hrănescă. Împuparea are loc în pământ, într-un cocon alb-gri.Perioada de zbor: 1G/an; ½VI-VII.

• ECOLOGIE: Baza trofic ă: Padus avium, Prunus spinosa, Lonicera xylosteum, Quercus robur, Plantago sp., Coryllus avellana, Taraxacum officinale.

• ETOLOGIE: după eclozare adultul zboară până în ultima decadă a lui VII.

• Familia N O C T U I D A E• Genul N a e n i a Stephens,1827 (5378 Ro, K.&R.

10227)

• Naenia typica Linnaeus, 1758 (5379 Ro, K.&R. 10228)

• 1ex.; 25.VII.1904 VW; A:35-37 mm; (Fig. www.lepiforum.de)


• RĂSPÂNDIRE: aproape în toată Europa şi în România. Nu a mai fost semnalată din 1904 în zona de studiu.

• BIOLOGIE: Ponta: ouăle sunt depuse în mici grupe de femelă pe frunzele plantelor gazdă. Larva: IX–iernează–V.Dezvoltarea larvară: Iernează în stadiu de larvă. Biologia și etologia insuficient cunoscute; Perioada de zbor: 1G/an; înc.VI–sf.IX;

• ECOLOGIE: Biotop: zboară în lunci, zăvoaie, grădini, parcuri, liziere de pădure, tufişuri şi luminişuri. Baza trofică: Padus avium, Orchis maculata, Veronica chamaedrys, Viola reichenbachiana, Poa nemoralis, Fragaria vesca, Geum urbanum, Lysimachia vulgaris.

• .

• Familia H E S P E R I I D A E• Genul C a r c h a r o d u s Hübner, 1819 (3411

Ro, K.&R. 6881)

• (sin. Spilothyrus Duponchel,1835; ReverdinusRagusa, 1919; Lavatheria Verity, 1940)

Carcharodus laevatherae laevatherae Esper,1783 (3413Ro, K.&R.6884)

•• 6♂♂, 20.V.1953; 3♂♂, 6.VII.1953 EW; 1♂, 27.VII.1952 EW;

A:30-32 mm; (Fig.www.molbiol.ru)


• RĂSPÂNDIRE: în toată Europa şi în România. Specia nu a mai fost semnalată în zona de studiu din anul 1953. Exemplarele aparţin colecţiei lui Eugen Worell.

• BIOLOGIE: Ponta: ♀ depune ouăle în mici grupe sau izolat pe frunzele plantelor gazdă. Larva: VIII–iernează–V.Dezvoltarea larvară: iernează în stadiul de larvă. Biologia şi etologia puţin cunoscute.Perioada de zbor: 1G/an; sf.IV–½VII.

• ECOLOGIE: Biotop: preferă pante şi văi însorite, pajişti, fâneţe, grădini, margini de păduri, poieni şi luminişuri în apropierea pădurilor. Baza trofică: Stachys erecta, Festuca heterophylla, Carex pallescens, Lysimachia vulgaris, Fragaria vesca, Brachypodium sylvaticum.

•

• Familia P A P I L I O N I D A E (3446 RO, K.&R.6939)

• Genul I p h i c l i d e s Hübner, 1819 (3457 Ro, K.&R. 6957)

• Iphiclides podalirius podalirius Scopoli, 1763 (3458 Ro, K.&R. 6958)

•• 1♀, 8.V.2001, 1♂, 1.V.2011 CM; 1♀ 27.V.1925 EW; 1♀ 9.VI.2011;

14.VII.1904 VW; 1♀, 22.VII.2011 CM; 3♂♂ 2,4,16.VIII.2011 CM; A:63-75 mm; (Fig. orig.)


• RĂSPÂNDIRE: mai ales în Europa Centrală şi de Sud, fiind observată până la 2000 m alt. în Alpi, de asemenea este prezentă şi în România din zona de câmpie până în cea montană (Retezat, 1506 m alt.; Niculescu E.,1961).

• BIOLOGIE: Ponta: ♀ depune Dezvoltarea larvară: larvară durează 1-2 luni, când are 2G/an; în zonele înalte montane are numai 1G/an, stadiul de crisalidă fiind de cca 9 luni. La G de vară crisalida este verde, eclozarea având loc după o lună de la împupare. ponta izolat sub frunzele plantei gazdă. Larva: G1:VIII–IX; G2:VI–VII sau VII–VIII. Perioada de zbor: 2G/an; G1:V–VI; G2:VII–VIII sau numai V–VII.

• Subfamilia P I E R I N A E• Genul P i e r i s Schrank, 1801 (3475 Ro, K.&R. 6994)

• (sin. Ganoris Dalman, 1816; AndropodumHubner,1822; Tachyptera Berge,1842)

• Pieris brassicae brassicae Linnaeus, 1758 (3476 Ro, K.&R. 6995)

•• 1ex., 21.V.1904 VW; 68♀♀, 3ex. 2.VII; 4.VII; 2 ex.11.VII; 5ex.

18.VII; 1.VIII.1903 VW; 6ex. 2.VIII; 6.VIII; 5ex. 11.VIII; 3ex. 18.VIII; 3ex. 26.VIII; 17.IX; 11ex. 22.IX; 24ex. 23.IX; 1.X; 2 ex. 7.X. 2011 CM; A: 60-65 mm. (Fig. orig.)


• RĂSPÂNDIRE: specie comună în toată Europa şi în România; fiind un fluture migrator.

• BIOLOGIE: Ponta: ♀ depune 200-300 ouă galbene sau galbene-portocalii în grupe de 50–100 pe partea inferioară a frunzelor, uneori şi pe faţa superioară. Larva: G1:VIII–X; G2:VI–VII; G3:IX. Dezvoltarea larvară: după 10–12 zile eclozează omizile care imediat după apariţie îşi mănâncă corionul; în cazul în care în apropiere au ouă neeclozate se hrănesc şi cu acestea. După apariţie trăiesc grupate pe planta gazdă, fără a-şi face cuiburi din mătase ca larvele de Aporia crataegi. Perioada de zbor: 1-3 G/an; G1:½IV–VI; G2:VII–VIII; în unii ani şi G3:IX–X.

• Colias myrmidone myrmidone Esper,1780 (3490 Ro, K.&R. 7017)

•• 2 ex.; 29.V.1921 VW; ♂,12.VII; 26.VII.1907 DC; 4♀♀,

21,25,29,30.V.2001, 3♂♂ 6.VIII; 18.VIII; 22.VIII. 2011 CM; 2♀♀, 15.VII.2011; 18.VIII. 2011 CM; A:22-23 mm; (Fig. orig.)


• RĂSPÂNDIRE: mai ales în Europa Orientală, stepele din Rusia şi Asia, prezentă şi în România.

• BIOLOGIE: Ponta: femela depune ouăle izolat pe frunze de Cytisus sp.Larva: G1:IX–iernează-V; G2:VI-VII. Bivoltivă sau trivoltină. Dezvoltarea larvară: iernează sub formă de larvă. Biologia şi etologia puţin cunoscute.Perioada de zbor: G1:V-VI; G2:VII-IX.

• ECOLOGIE: Biotop: preferă poienile cu flori, fâneţe şi pajişti, luminişuri de la marginea pădurii, tufişuri şi mărăcinişuri. Baza trofică: Cytisus ratisonensis, C.capitatus, C. supinus, C. nigrans, C. laburnum, Lembotropis nigricans, Corothamnus procumbens.

•

• Familia N Y M P H A L I D A E (3587 Ro, K.&R. 7196)

• Genul A p a t u r a Fabricius, 1807 (3655 Ro, K.&R. 7296)

• (sin. Aeola Billberg,1820)

• Apatura iris iris Linnaeus, 1758(3657 Ro, K.&R. 7298)

•• 2ex.; 28.VI.1821 DC; 1ex., 14.VII.1904 VW; A:60-65 mm; (Fig.

www.webs.ono.com)

• Grad de periclitare: VU• RĂSPÂNDIRE: specie comună în Europa şi în România, însă cu

o răspândire insulară. În zona de studiu nu a mai fost semnalată.

• BIOLOGIE: Ponta: de obicei în VIII ♀ depune ouăle izolat pe frunzele plantei gazdă. Larva: VIII–iernează–V. Dezvoltarea larvară: după 14-15 zile eclozează larvele care după a 2-a năpârlire, prin IX, intră la iernat într-o crăpătură de la bifurcaţia unor ramuri sau sub o frunză uscată prinsă pe o ramură cu mătase. Prin III încep să se hrănească până spre sfârşitul lui VI când se împupează, crisalida având forma unei frunze, iar după 14-21 zile eclozează fluturii. Omida mănîncă frunza în întregime. Inainte de împupare larva ţese o pernuţă din mătase pe dosul unei frunze, pe care apoi o fixează cu fire de mătase pe o ramură; după cca 4 zile se formează crisalida.Perioada de zbor: 1G/an; VI–VIII.

• ECOLOGIE: Biotop: păduri de foioase, mai ales de fag, parcuri şi zone cu arbori, pajişti şi poieni, fâneţe zone montane în Carpaţi până la 2000 m alt. Baza trofică: Populus tremula, Alnus sp., Salix caprea, S. aurita, S. cinerea.

• ETOLOGIE: fluturii duc activitate mai ales la nivelul coroanei arborilor,însă în perioadele foarte calde în jurul orei 10 ♂ caută băltoace sau mocirle pentru apă, excremente, cadavre în putrefacţie sugând lichidul din acestea, uneori putând fi întâlnit şi pe plante joase, în timp ce ♀ stă ascunsă între frunze în coroana arborilor; foarte rar coboară la nivelul solului. ♂ este atras de mirosul de brânză iuţită, fiind astfel un atractant pentru perioadele când dorim să-l colectăm (Niculescu, 1965).

• Apatura ilia ilia Denis&Schiffermüller, 1775 (3657 Ro, K.&R. 7298)

• ♀1.VII.1954 EW; 1 ex.;14.VII.1904 VW; A:52-60mm; (Fig.www.eol.org)


• RĂSPÂNDIRE: specie comună mai ales Europa Centrală şi o parte din cea meridională, frecventă, insulară în România. În Pădurea Dumbrava Sibiului nu a mai fost semnalată din 1954.

• BIOLOGIE: Ponta: ♀ depune ouăle în VII/VIII, eclozarea larvelor are loc în VIII, iernează pe ramurile plantei gazdă, reluându-şi activitatea în primăvară (V) astfel că în VI se împupează, iar adultul eclozează în VII. În Europa Centrală fluturii zboară în V–VI şi VIII–IX. ♀ eclozează la mult timp, după primii ♂♂, preferând să stea ascunsă între frunze. Are obiceiuri asemănătoare cu A. iris. Larva: VIII–iernează–V/VI. Dezvoltare larvară: omizile trăiesc pe diferite spp. de salcie, plop şi alun. Larvele intră la iernat după a doua năpârlire. După eclozare fluturii zboară mai ales în apropierea apelor unde se găsesc plantele gazdă pentru omizi. Perioada de zbor: 1G/an; VII–VIII.

• Genul L i m e n i t i s Fabricius,1807 (3647 Ro, K.&R. 7285)

• (sin. Nymphalus Boitard,1828; Ladoga Moore, [1898])

• Limenitis populi Linnaeus,1758 (3648 Ro, K.&R. 7286)• 2ex., 5.VI.1902 DC; 10.VI.1906 DC; 1ex.,12.VI.1904 VW; A:65-80

mm; (Fig.www.biolib.cz)


• RĂSPÂNDIRE: comună în toată Europa şi în România. Nu a mai fost semnalată în zona de studiu.

• BIOLOGIE: Ponta: ouăle sunt depuse pe suprafaţa superioară a frunzelor în VI-VII. Larva: VI-iernează–V. Dezvoltarea larvară: omizile intră în hibernare când sunt încă mici, primăvara se hrănesc cu plantele gazdă până cînd ajung la maturitate în V-VI. Crisalidele sunt fixate pe frunze, iar durata stadiului nimfal este de cca. 2-4 săptămâni. Perioada de zbor: V-VIII.

• ECOLOGIE: Biotop: lunci, păduri de foioase şi păduri de amestec, poieni, grădini, preferă plantele cu sucuri dulci şi fermentate. Este întâlnit până la 1600 m alt. Baza trofică: Populus tremula, Sorbus aucuparia, Acer campestre, Ligustrum vulgare, Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rhamnus cathartica, Rosa canina, Coryllus avellana, Evonymus europaea.

• ETOLOGIE: zboară mai ales pe timp frumos în apropierea plantelor gazdă.

• Genul N e p t i s Fabricius, 1807 (3651 Ro, K.&R. 7289)

• Neptis sappo Pallas, 1771 (3652 Ro, K.&R. 7290)

• (sin. N.aceris Esper,1783)

• 1ex.,7.V.1902 DC;A: 22-24 mm; (Fig.www.biolib.cz)


• RĂSPÂNDIRE: specie comună în Europa Centrală şi Orientală, Austria, Rusia şi România. Exemplarul citat este colectat la începutul secolului trecut de către D. Czekelius, din Pădurea Dumbrava Sibiului iar de atunci specia nu a mai fost semnalată de ceilalţi colecţionari.

• BIOLOGIE: Ponta: este depusă de femelă pe frunzele plantelor gazdă. Larva: G1:VI-VII, G2:VIII-iernează–V. Dezvoltarea larvară: Specie foarte rară, nu a mai fost semnalată de decenii, iar din literatura consultată rezultă că a dispărut din centrul Europei (Belin, 1999).Perioada de zbor: 1G/an; G1:V-VI; G2:VII-VIII.

• ECOLOGIE: Biotop: în păduri şi la margini de păduri. Baza trofică: Lathyrus vernus, L. niger, Robinia pseudo-acacia, Chamaecytisus sp.

•

• Genul C l o s s i a n a Reuss, 1920 (3606 Ro, K.&R. 7219)

• Clossiana euphrosyne Linnaeus, 1758 (3607 Ro, K.&R. 7220)

• 3ex., 21.V.1904 VW; 7.VI.1953 VW; 13.VI.1907 VW; 1♀, 29.VI.2001, 2♂♂, 10.VII.2001; 9.VIII. 2011; 1♀, 18.VIII. 2011; A: 41-43 mm; (Fig. orig.)


• RĂSPÂNDIRE: insulară, aproape în toată Europa şi în România, de la câmpie până la 1800 m alt.

• BIOLOGIE: Ponta: în cazul a 2G/an sunt eşalonate în IV–V şi VII–VIII, a 2-aG fiind de obicei puţin abundentă. ♀ depune ouăle ce au culoarea galben–deschis, pe planta gazdă, însă după câteva zile se închid la culoare. Ouăle sunt depuse izolat sau grupate pe faţa superioară a frunzelor, preferând mai ales plantele de Viola hirta şi V. canina. Larva: VII–iernează–V. Dezvoltarea larvară: după 14-15 zile eclozează larvele care se hrănesc cu frunze până spre sfârşitul lui VII când îşi fac câte un culcuş într-o frunză răsucită în care iernează. Primăvara îşi reîncep activitatea astfel că în V se împupează. Omizile trăiesc pe diferite specii de Viola. Perioada de zbor: 1G/an; V–VIII.

• ECOLOGIE: Biotop: margini şi luminişuri de păduri, poieni cu vegetaţie bogată, cursuri de ape şi alte locuri umede şi calde, pante şi râpe încălzite şi cu vegetaţie joasă, drumuri forestiere, tăieturi, până la 2000 m alt. Baza trofică: Viola sp., V. reichenbachiana, Rubus sp.,însă şi pe Fragaria vesca.

• ETOLOGIE: Crisalida cenuşiu-brună până la galben-brună cu partea dorsală gălbuie cu puncte strălucitoare iar pe segmentele abdominale, lateral, pete negre tivite cu alb. Stă atârnată pe câte o rămurică sau pe frunze. după cca 12 zile eclozează fluturii din crisalide.

• Genul P a n d o r i a n a Warren, 1942

Pandoriana (Argynnis) pandora Denis&Schiffermüller, 1775 (sin. P. maja Cramer, 1775)

(3594Ro, K.&R.7203)

• 2ex., 24.VII.1953 EW; 17.VIII.1953 EW; 1ex., 28.VIII.1963 HH; 1ex., 18.IX:1953 EW; A:44-46 mm; (Fig.www.topwalks.net)

• Grad de periclitare: VU• RĂSPÂNDIRE: Europa Centrală şi de Est, şi în România având

totuşi o prezenţă insulară, din zone mai joase până în cele montane, nedepăşind 1200 m alt. Specia nu a mai fost regăsită în zona de studiu

• BIOLOGIE: Ponta: ouăle sunt depuse izolat pe frunzele plantelor gazdă. Larva: V-VI; G1:IX-IV; G2:VI–VII. Specie monovoltină, în regiunile sudice bivoltină (V–VI; VIII–IX). Dezvoltarea larvară: omizile trăiesc pe panseluţe şi se transformă în crisalidă în V-VI. În cazul a 2 G iernează ca larvă, definitivându-şi dezvoltarea în primăvara următoare, sf.III–IV. Perioada de zbor: VI-IX; în cazul a două G/an G1:V-VI; G2:VIII-IX.

• ECOLOGIE: Biotop: pajişti, margini de păduri de pin şi de amestec ş.a., de la nivelul mării până la 1200 m alt. uneori chiar 2500 m alt., în stepele uscate şi cele acoperite cu tufe, evită pădurile dese, prezentă în tăieturi şi luminişuri. Baza trofică: Viola sp., preferând V. tricolor. Adulţii preferă mai ales florile de Carduus acanthoides, Lychnis coronaria, Linaria vulgaris, Dianthus sp., Sambucus ebulus, Tilia sp., ş.a. observându-se şi pe Buddleia japonica în condiţii de grădină botanică, formând principala sursă de nutriţie a acestui fluture frumos.

• ETOLOGIE: are mai multe subspecii în funcţie de zonele în care trăieşte.

• Subgenul L o p i n g a Moore, [1895] (3669 Ro, K.&R. 7314)

• Parage (Lopinga) achine achine Scopoli, 1763 (3670 Ro, K.&R. 7315)

• (sin. L. deianira Linnaeus, 1764)• 2ex.; 19.VI.1907 VW; 1ex., 26.VI.1921 DC; A:45-50 mm;

(Fig.www.biolib.cz)


• RĂSPÂNDIRE: specie cu răspândire insulară şi foarte localizată, din aceste motive este o specie rară în Europa. Prezentă şi în România. Specie cu mare variabilitate geografică formând multe rase. În zona de studiu specia nu a mai fost semnalată.

• BIOLOGIE: Ponta: ♀ depune ouăle în mici grupe pe plantele gazdă. Larva: VIII–iernează–V. Dezvoltarea larvară: crisalida verde cu dungi albe. Omida trăieşte pe graminee. Perioada de zbor: 1G/an; VI–VII.

• ECOLOGIE: Biotop: păduri rare mai ales de foioase, dar şi păduri mixte, cu vegetaţie joasă bogată, luminişuri şi tăieturi mari cu umbră, până la 1000 m alt. Baza trofică: Melica sp., Agropyron sp., Deschampsia sp., Poa sp., Brachypodium sp., Calamagrostis sp., Carex sp., Triticum sp., T. caninum, Lolium sp., L. temulentum, L. perenne, Dactylis sp..

• ETOLOGIE: Fluturii stau pe tulpinile copacilor sau între frunze. Zborul este susţinut.

• Familia L Y C A E N I D A E (3496 RO, K.&R. 7027)

• Genul T h e c l a Fabricius, 1807 (3511 Ro, K.&R. 7046)

• (sin. Ruralis Tutt, [1906]; Zephyrus Dalman, 1816; Quercusia Verity, 1943; Aurotis Kirby,1862,

nec.Dalman,1816

Thecla quercus quercus Linnaeus, 1758 (3514 R, K.&R. 7049)

• (sin. Neozephyrus quercus quercus Sibatani & to, 1942)

• 1ex.;9.VI.1907 VW; 1ex.; 9.VII.1907; 2ex.; 4.VII.1904; 2ex.; 8.VIII.1954 VW; 20.VIII.1892 DC; A: 26-31 mm, (Fig.www.leps.it)


• RĂSPÂNDIRE: specie comună în Europa şi în România. Fac excepţie regiunile foarte nordice. Specia nu a mai fost semnalată în Pădurea Dumbrava Sibiului.

• BIOLOGIE: Ponta: ♀ depune ouăle izolat, pe ramuri în apropierea mugurilor, unde iernează. Larva: V–VI. Dezvoltarea larvară: primăvara eclozează omizile care perforează mugurii, mai târziu se hrănesc cu frunze. În repaus stau ascunse lângă muguri mimând un solz al acestora. Perioada de zbor: 1G/an; VI–VIII, oul iernează.

• ECOLOGIE: Biotop: păduri de stejar, parcuri, grădini, tufişuri şi luminişuri, zone cu arbori mai ales în coroana acestora, margini de drumuri şi şosele cu arbori, până la 1500 m alt. Baza trofică: Quercus robur uneoriFraxinus excelsior, Populus tremula, Ligustrum vulgare, Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rhamnus cathartica, Rosa canina.

• ETOLOGIE: Împuparea se face în crăpăturile scoarţei sau în sol, uneori între muşchi sau în litieră, fără cocon. Crisalida brună, se află pe sol ascunsă sub frunzele uscate. Stadiul de crisalidă durează 15 zile apoi eclozează fluturii, care preferă să stea între frunze în coroana arborilor adesea asociate mai multe exemplare. Pentru colectarea adulţilor este necesar să lovim cu un băţ coroana arborelui, altfel fluturii sunt greu de colectat.

• Genul L y c a e n a Fabricius, 1807 (3501 Ro, K.&R. 7033)

• (sin. Heodes Dalman, 1816; Chrysophanus Hübner, 1816, Palaeochrysophanus Verity,1943)

• Lycaena argiades Pallas,1771 • 1♂,10.VII; 1♀, 8.VII.1938 EW; 2♀♀, 8.VIII.1940 EW; A:15-17 mm;

(Fig.www.delattinia.de)


• RĂSPÂNDIRE: specie comună în toată Europa şi în România, în unii ani specia este foarte rară. În zona de studiu nu a mai fost semnalată.

• BIOLOGIE: Ponta: ♀ depune ouăle izolat la baza frunzelor plantei gazdă. Larva: G1:VI-VII; G2:VII-IX. Dezvoltarea larvară: larvele eclozează după cca. 1 săptămână. Creşterea larvară durează 4-5 săptămâni, în afară de omizile ultimei generaţii, care iernează înainte de a-şi termina dezvoltarea. Ele stau fixate pe tulpina plantelor gazdă.Perioada de zbor: 2G/an; G1:V–VI; G2:VII–IX.

• ECOLOGIE: Biotop: peste tot însă preferă pajiştile cu arbori rari, tufărişuri şi luminişuri, poieni şi drumuri la marginea pădurii, zone necultivate, pârloage. Baza trofică: Lotus corniculatus, Ulex europaeus, Medicago sp. şi alte specii de leguminoase. Durata stadiului nimfal este de cca. 15 zile.

• ETOLOGIE: imago se observă din aprilie până în august-septembrie.

specii de macrolepidoptere cu statut vulnerabil din aria...

Documents