Irina Craita-Mandra Regie Teatru, Master I

Spatiul gol - Peter Brook

Teatrul Mort:

- teatru prost; strans legat de teatrul comercial- plictiseste- abordeaza clasicii pornind de la premisa ca cineva, odinioara, a aflat si a definit

cum ar trebui sa fie facuta piesa- exista adesea un sambure de viata adevarata, amagitor, neizbutit, dar

satisfacator pe moment- un public nepotrivit, un loc nepotrivit sau ambele pot determina un joc de proasta

calitate a actorilor- interpretarea mortala este centrul crizei (actorul nu mai este preocupat de

dezvoltarea lui artistica - fara o scoala constanta, actorul se va opri la jumatatea drumului)

- criticul nu accepta responsabilitatea de a fi un deschizator de drumuri si nu are reactii vehemente la adresa greselilor care se comit in teatru (isi pierde propria importanta)

- criticul caruia nu-i mai place teatrul este un critic mort; criticul care iubeste teatrul dar nu are o perspectiva clara a ceea ce inseamna acesta e si el un critic mort

- autorii de teatru nu reusesc sa se ridice la inaltimea provocarilor vremii lor (ei trebuie sa descopere ce cred ca este teatrul)

- regizorul mort foloseste formule vechi, metode vechi, glume vechi, efecte vechi, inceputuri si sfarsituri de scene din propriul stoc

- ceva deprimant de activ

Teatrul Sacru:

- Teatrul Invizibilului - Facut Vizibil- artistul incearca sa gaseasca noi ritualuri, avand ca sursa numai imaginatia lui: el

imita forma exterioara a ceremoniilor, pagane sau baroce, adaugand din pacate si floricelele sale

- formele artei sacre au fost distruse de valorile burgheze

- nu numai ca prezinta invizibilul, dar ofera conditii care fac posibila perceperea sa (Happening-ul insa refuza sa cerceteze adanc problema perceptiei)

- teatrul lui Grotowski este sacru pentru ca scopul sau este sacru: el are un loc clar definit in comunitate si raspunde unei nevoi pe care biserica nu o mai poate implini (Grotowski face din saracie un ideal)

- mijloace putine, munca intensa, disciplina riguroasa, precizie absoluta (Cunningham, Grotowski si Beckett) - Teatru pentru elite

- tot invizibilul nu va putea fi vazut niciodata; trebuie sa ne recunoastem infrangerea

- publicul este intotdeauna un stimul fara de care un spectacol ar fi o simulare- cautarea sacrului fara o traditie, fara radacini e silita sa se intoarca la multele

traditii si radacini: Yoga, Zen, psihanaliza, carti, palavre, descoperiri, inspiratie - un eclectism bogat, dar periculos

- veneratie vs. simulare- priveste invizibilul (toate impulsurile ascunse din om)

Teatrul Brut:

- teatrul popular a salvat mereu situatia (teatru in carute, in vagoane, pe platforme, cu public in picioare, care bea, etc.)

- e apropiat de oameni- se remarca prin absenta stilului- nu alege cu grija- teatru popular, eliberat de unitatea stilului, vorbeste de fapt un limbaj foarte

sofisticat si stilizat- spectatorii urmaresc doar firul povestii- murdaria si vulgaritatea sunt naturale, obscenitatea e vesela - spectacolul isi

asuma rolul social eliberator (teatrul popular e anti-autoritar, anti-traditional, anti-fast, anti-pretentie)

- teatrul zgomotelor si al aplauzelor- produce bucurie si ras (teatrul incantarii)- expresia unui elan puternic catre un anumit ideal- Teatrul Sacru si Teatrul Brut sunt complet antagonice- priveste faptele oamenilor- teatrul elizabethan este un teatru brut de mare bogatie

Teatrul Imediat:

- un tip de teatru pe care il recomanda Brook- ceea ce este interesant la un actor este capacitatea lui de a-si dezvalui la repetitii

aspecte nebanuite

- ceea ce dezamageste la un actor este cand ramane asemanator siesi- talentul ne e ceva static; el se arata sau se retrage in functie de mai multi factori- regizorul de teatru trebuie sa-si expuna nesiguranta in fata distributiei, dar el

dispune de un mediu care evolueaza pe masura ce ii raspunde- scopul improvizatiei in pregatirea actorilor la repetiti si scopul exercitiilor e de a

scapa de Teatrul Mort- creatia de grup e o idee care pare teribila- rolul este creat, nu construit (nu e ceva static)- sarcina cea mai dificila pentru un actor e sa fie sincer si totusi detasat- catharsis-ul nu poate sa fie niciodata numai o simpla curatenie emotionala, el

trebuie sa fie un apel la om in ansamblu- singurul lucru pe care il au in comun toate tipurile de teatru este nevoia unui

public- cu cat publicul este mai tanar, cu atat reactiile sale sunt mai rapide si libere- astazi, teatrul contesta valorile societatii- spectacolul lasa in memorie o imagine - imaginea centrala a piesei- actul teatral este o usurare- Teatru este repetitie, reprezentatie, asistenta- adevarul in teatru e mereu in miscare