referat.clopotel.ro

2 dr.ing.Ioan Micu Spaiul cu 6 dimensiuni

Spatiul cu 6 dimensiuni

dr.ing.Ioan Micu, pensionar

Referatul Spatiul cu 6 dimensiuni, spre stiinta celor interesati, face parte din ciclul de referate multidisciplinare intitulat

Realismul Stiintific si Religios 1. Generare si degenerare in Galaxia Noastra (Filozofie, Astronomie)

2. Creatia si Evolutia regmului animal si vegetal pe Pamint (Biologie)

3. Viata si Genotipul biofizic al modelului Om (Biologie, Medicina)4. Existentele paralele si transformarile genotipului biofizic al modelului Om (Medicina)5. Existente paralele: Lumea Heavisaidelor si Lumea Noastra (Biologie)

6. Bazele extraterestrilor pea Terra (Diverse, Istorie)7. Pioneratul si Tehnica Pioneratului Omenirii (Istorie)

8. Potopul de apa si Lumea Antica (Istorie, Religie)9. Calendarul Biblic si Omul Prezentului (Istorie, Religie)10. Apocalipsa Biblica si Omul viitorului (Stiinte Politice, Religie)

11. Teoria modelarii vietii (Filozofie)

12. Spatiul cu 6 dimensiuni (Filozofie)

13 Internationala Realismului Stiintific si Religios (Stiinte politice)

Rememorare

Pentru definirea Spatiului cu 6 dimensiuni, este nevoi de o succinta aducere aminte: conceptele fundamentale ale fizici teoretice sint: timpul, distanta, masa, energia, cantitatea de miscare a materiei sub forma de substanta, cimp sau energie.

Din puctul de vedere al filozofiei, materia este asimilata realitatilor obiective puse in evidenta directa prin simturile noastre sau pusa in evidenta indirecta prin intermediul aparaturii dar constiientizata de catre simturilor noastre.

Starile de agregare ale materiei ca substanta sint:

1. Solida2. Lichida3. Gazoasa4. Plasma, asimilata unui gaz ionizat cu o componenta hidrodinamica magnetica5. Condensatul Bose-Einstaina asimilat unor particole aflate in aceiasi stare din punctul de vedere al mecanicii cuantice

6. Condensatul ionilor Fermi, starea suprafluida a particolelor elementare a materiei sub forma ionilor la temperatura de zero grade absolut.

7. Starea de agregare enrgetica din gaurile negre in care materia superfluida, la temperatura de zero grade absolut (prag cunoscut stiintelor actuale, sau sub acest prag, stare necunoscuta stiintelor actuale), este accelerata in spatiu. Retinem ca o gaura neagra este definita, in acesta ipoteza, de temperaturi de zero grade absolut sau de sub acest prag, o stare de agregare superfluida a materiei, de o entropie a spatiului ocupat de gaura neagra cu gradientul de temperatura de sens crescator ca urmare a ciocnirii particolelelor elementare, mai cunoscute, fara o semantica precisa, sub denumirea generica de particolele lui Dumnezeu si de presiuni de absorbtie de la suprafata corpurilor cosmice inspre centrul teoretic al gaurii negre inimaginabile, care imprima particolelor lui Dumnezeu viteze care depasesc viteza luminii albe, perceputa de ochiul observaturului, pe care sa le denumim aici, in premiera mondiala, lumini negre.

Starea de cimp sau energie, prezinta cel mai adesea o masura a miscarii materiei sub diversele ei forme in sistemele fizice, fiind o functie de stare ale acestor sisteme, in general exprimind capacitatea sistemelor de a produce lucru mecanic sau caldura prin interactiunea dintre ele.

Materia privita ca o realitate obiectiva pusa in evidenta prin simturile noastre sau a aparaturii ajutatoare, este caracterizata si de categoria filozofica Spatiu, care se refera la forme obiective si universale de existenta a materiei in miscare.

Materia sub forma de substanta mai este caracterizata si de marimea fizica fundamentala Masa, masurabila, care determina cantitatea de substanta existenta intr-un corp sau intr-o particola.

Observatie: aproape toate calculele care se fac asupra formelor sub care se gaseste materia la un moment dat intr-un sistem fizic au la baza cel mai adesea orizontul valorilor puse in evidenta de simturile noastre sau de aparatele ajutatoare. Simturile noastre, ca observatori, acopera spatii relativ particulare in jurul nostru si restrinse din macrocosmos, dar aproape de nepatruns sub microcosmos.

Din teoriile emise pina acum si care ofera breviare de calcul pe baza unor formule legate de miscarea materiei in spatiul-timp al simturilor noastre retinem ca:

un sistem de referinta observational se considera ca are o origine de unde se poate masura o pozitie de-a lungul a trei axe spatiele x, y, z recunoscut si ca sistemul de referinta tridimensional si ca

in sistemul de referinta tridimensional se pot determina masuratorile evenimentelor in timpul t

in spatiul Minkowski cele trei dimensiuni spatiale x, y, z sint combinate cu a patra dimensiune, timpul t, in care sint masurate evenimentele. In sistemele de referinta in care realitatile sunt puse in evidenta de simturile noastre si caracterizate de spaiiu-timp Minkowski ,strabatute de viteza luminii, Teoria relativitatii si nu numai, se poate aplica cu succes. Spatiul-timp Minkowski se poate aplica si microcosmosului pina acolo unde au rezolutie aparatele ajutatoare simturilor noastre si de unde se pot extrage particule care sa satisfaca in general o relatie de forma E = m.c2 , in care E este energia particolei de masa m la viteza luminii in vid c.

Intrebarea este insa daca Teoria relativitatii se poate aplica in spatiile de sub lumea microcosmosului sau de peste lumea macrocosmosului, asa cum le intuim si in parte le cunoastem noi astazi.

Rezumat:

din teoriile emise pina acum, culminind cu Teoria reletivitatii, retinem ca in spatiile cunoscute se pot determina volume si distante dupa pozitiile a trei axe x, y, z, in care

desfasurarea evenimentelor in spatiile cunoscute se face dupa o a patra dimensiune asociata celor trei axe, numita in acest contest timp, t

viziunea si breviarele de calcul asupra desfasurarii unei miscari in timp, in spatiul-timp cu patru dimensiuni asociate F(x,y,z,t), nu este gresita pentru realitatea obiectiva pusa in evidenta prin simturile noastre.

observatorii din realitatea obiectiva pusa in evidenta prin intermediul simturilor noastre folosesc aparate de perceptie a realitatilor din microcosmosul apropiat sau macrocosmosul indepartat.Observatie:

Fara sa facem o critica a tehnicii dezvoltata pe baza breviarelor de calcul aplicate spatiilor asociate dupa relatia, S = F(x,y,z,t), vom observa ca pentru parametrii x, y, z, t ai functiei F, sint luate in considerare valori metrice de referinta de neextensibile, in care metrul ca unitate fundamentala de referinta a lungimii, are valoare fixa definita in SI, conventional luata ca un multiplu al unei radiatii a atomului de kripton-86 din lumea microcosmosului , iar secunda, ca unitate de masura a timpului, este definita ca un submultiplu in legatura cu miscarea Pamintului in jurul Soarelui din lumea macrocosmosului si are de asemenea o valore fixa, bine definita. Asadar, preciziei calculelor facute asupra realitatilor obiective puse in evidenta prin intermediul simturilor noastre, le sint puse la dispozitie, in Sistemul International SI, unitati de masura multiplicate din microcosmos pentru lungimi sau demultiplicate din macrocosmos pentru timp.

Observatia de mai sus duce la ipoteza ca realitatea inconjuratoare, din punctul de vedere al calculelor fizice, este aproximativa, daca admitem un coeficient de eroare al observatorului care asociaza in formule doua unitati fundamentale, una din microcosmos iar cealalta din macrocosmos.

De retinut:

In ipoteza pe care v-o supunem atentiei, ne vom folosi in continuare de cunostintele spatiu-timpului Mincowski in care Teoria relativitatii se explica ideal, cu atentionarea ca acest spatiu-timp se refera mai mult la realitatile puse in evidenta de simturile noastre si cu ajutorul aparatelor, realitati care formeaza lumea noastra. Pentru obtinerea unei rezolutii mai bune asupra lumii noastre in legatura si cu vecinatatile ei de dincolo de macrocosmos sau de dincoace de microcosmos, va propunem un concept nou in care starilor de agregare ale materiei denumite in continuare stari scalare sau spatii scalare le vom asocia starile energetice pe care le vom denumi in continuare stari vectoriale sau spatii vectoriale.

Sint cunoscute cel putin patrusprezece perceptii ale spatiului de la cele filozofice idealiste, materialiste, relativiste sau pur si simplu la cele ale unor perceptii personale, de la profesor la discipol, transmise generatii la rind. Aproape toate perceptiile definesc spatiul ca fiind o forma obiectiva fundamentala de existenta a materiei, in cadrul careia are loc miscarea acesteia admitind in acest contest volume definite de trei axe sau spatiul cu trei dimensiuni care definesc pozitia, distanta, marimea si forma obiectelor la care unele perceptii admit existenta celei de a patra dimensiune, timpul ca una din formele fundamentale de existenta a materiei in miscare, unidirictional si care se scurge si se tot scurge mereu.

O critica a perceptiilor de pina acum despre spatiu-timp se refera la aceia ca, in esenta, au un caracter centrist aplicat asupra formelor de existenta percepute prin intermediul simturile noastre cu referire restrinsa la micro si macrocos. Perceptiile de pina acum aproape ca nu fac nici o referire la acele stari ale materiei sub pragul microcosmosului sau cu referiri vagi dincolo de macrocosmos, uneori facind divagatii in entitati ca Dumnezeu sau Univers sau oricum in ceva foarte mare sau foarte mic, fara referinta si necunoscut.

Pentru a studia intr-o noua ipoteza de lucru evenimentele care sau derulat, se deruleaza sau se vor derula in Galaxia Noastra si inclusiv pe Terra, va propuneam trei sisteme neconventionale si extensibile de referinta, aducind aici complectarile necesare si anume ca fiecare sistem are unitati scalare propriii si vectori unitari specifici, corespunzatori a cite doua spatii complementare, unul material iar celalalt ondulatoriu. Vom constata ca materia se organizeaza si intr-un al patrulea sistem de referinta, particular si interscalar, in care in general realitatile le putem pune in evidenta si cu ajutorul simturilor noastre. Cel de al patrulea sistem de referinta cuprinde toate teoriile de pina acum despre lume si viata, toate unitatile de referinta, toate cunostiintele stiintifice si religioase de pina acum. Sistemul de referinta particular se refera la lumea noastra inconjuratoare unde este definit spatiul-timp Minkowski si in care se aplica teoriile lui Einstein.

Conceptul de baza al admiterii acestor sisteme de referinta il constituie discontinuitatea spatiului definit prin valori scalare indentificate ca realitati puse in evidenta prin simturile noastre in conceptele materialiste sau lumea vazutelor in conceptele idealiste. Continuitatea spatiului pe de alta parte este definita de valori vectoriale indentificate ca drept spirite sau lumea nevazutelor in conceptele idealiste sau miscari vectoriale in conceptele materialiste.

Prin discontinuitatea spatiului vom intui aici o anume trecere de la o valoare a dimensiunilor formelor de existenta a materiei la alta fara parcurgerea valorilor intermediare sau interscalare. Caracteristica modelelor materiale generate prin transformatorii aditivi, este valoarea interscalara asa cum aratam in teoria modelarii. Exemplu: un bolovan nu este continuu pentru ca nu se sfarma cind il atingem; bolovanul, ca forma de existenta a materiei generata prin aplicarea transformatorilor aditivi, prezinta o stare intermediara si interscalara discontinua, cum tot discontinua este si distanta pina la celalalt bolovan.

Prin continuitatea spatiului vom intelege starea neintrerupta a spatiului legata prin bucle electromagnetice, de anumite dimensiuni, cu origini si raze de manifestare de la origini spre exterior pina la pierderea totala a intensitatii, pina la pierderea totala a buclei electromagnetice. Continuitatea este caracteristica spatiilor vectoriale in general.

Dezvoltarea pe mai departe a acestei viziuni depinde si de aportul Dv. la demonstrarea acestei ipotezer, astfel ca generatiile urmatoare sa studieze lumea altfel decum am avut ocazia noi, avind la dispozitia noastra filozofii ale caror origini se pierd in negura vremurilor, in care nici macar nu se cunosteau memoriile calculatoarelor. Civilizatia Noastra, avind la dispozitie aceasta noua viziune, trebuie sa iasa din lumina alba Soarelui si sa intre, deocamdata teoretic, in luminile negre invizibile ale micro si macrocosmosului, pentru a putea sa descopere forme energetice superioare.

Exemple

Formele energetice noi de tip mobil (OZN) bazate pe teoria locurilor geometrice gravitationale, Trapulsia, nu consuma combustibili clasici.

Formele energetice de tip static dezvoltate pe teoria lentilelor atmosferice, un fenomen asemanator cu efectul de focar care sa tina constanta temperatura la sol.

Forme energetice de tip dinamic cum ar fi cele dezvoltate dupa teoria vartejurilor ionosferice , ca Tuburile Heavisaide, vizibile partial in picioarele uraganelor, adevarate hoarne atmosferice. Marimea naturala a unui Tub Heavisaid, este impresionanta, de la nivelul solului pana la altitududinea stratului atmosferic Heavisaide, la echinoctii intre 100.000 de metri la ora trei dimineata si 400.000 de metri la ora 3 dupa masa. Realizarea, la baza piciorului unui asemenea tub, a unei turbine uriase ar rezolva o mare parte din necesarul de curent electric al omenirii.

Forme energetice vectoriale interscalare cum ar fi telepotarea dezvoltata dupa teoria modelara a spatiilor vectoriale,

etc.,

forme energetice noi, cu care trebuie sa ne obisnuim o data ce acceptam ipoteza spatiului galactic cu 6 dimensiuni.

Referiri mai detaliate asupra formelor energetice noi, dezvoltate in legatura cu ipoteza spatiul galactic cu 6 dimensiuni, le fac in urmatoarea lucrarea, Teoria Intersectiilor.

In sistemele neconventionale de referinta pe care vi le supunem atentiei, sau in scarile ipotetice de raportare, parametrii dimensionali ale modelelor ondulatorii si materiale oscilieaza intre anumite limite specifice iar in afara scarilor de raportare prezinta forme de existenta interscalare (vezi si capitolul Generare si degenerare in Galaxia Noastra).

Sisteme de referintaa. Sistemul de referinta fundamental sau Scara Fundamentala (SF)

Sistemul de referinta fundamental sau Scara Fundamentala (SF) este scara care caracterizeaza natura ondulatorie si starea de camp a materiei, evenimentele din aceasta scara stau la baza organizarii realitatii in modele fundamentale ondulatorii. Campurile electromagnetice din aceasta scara sint definite de functii de serii cotangentiale (asa cum aratam la punctul c.) si au ca unitati scalare de referinta lungimi de unda ca ordin de marime de sub un (ngstrong, mai mici decit raza atomului de hidrogen. Vom avea astfel in spatiul galactic si prin extensie in spatiul universal vecin, structuri ondulatorii extensibile cu originile asezate in fiecare punct din volumul

galactic sau universal, omniprezente si in spatiul terestru si ca rezultat al acestei imagini, prima dimensiune a spatiului va fi dimensiunea scalara fundamentala specifica SF, vor fi primele elemente punctiforme ale spatiului material descris in scarile de referinta multiplu superioare urmatoare, pe care le vom numi aici dimensiuni scalare SF. Afirmam in continuare ca datorita ordinului de marime subcuantic al valorilor modelare ale dimensiunilor scalare fundamentale, elementele punctiforme ale spatiului scalar din SF au aspect continuu, confundindu-se cu o starea de cimp electromagnetic a materiei distribuit uniform si penetrabil total in Galaxia Noastra si in vecinatatile ei Dimensiunilor scalare SF, echivalente ca ordin de marime cu lungimile de unda ale campurilor electromagnetice specifice SF, le corespund frecvente de ordinul de marime N.1020 Hz (N ori 10 la puterea +20 Hz) si le vom da

numele de frecvente de modele fundamentale, sau frecvente fundamentale. Frecventele de model fundamentale sint caracterizate de vectori unitari I, universal penetrabili si astfel apare aici cel de al doilea spatiu, spatiul vectorial fundamental specific SF de aspect continuu si cu origini suprapuse peste originile dimensiuniilor scalare fundamentale. Similar, lungimile de unda corespunzatoare acestor frecvente le vom numi unde fundamentale. Frecventele modelelor fundamentale reprezinta "scheletul electromagnetic" al modelelor reale din celelalte scari, forma nepipaibila a unui spatiu cu 6 dimensiuni, asemanator cu o retea spatiala sau, relativ, cu un fagure universal cu "gauri" de ordinul de marime de sub un (nstrong, cu originile suprapuse peste originile spatiului scalar fundamental, fagure care se umple local si se organizeaza dupa anumite legi de sumare, cu corpusculi si constituanti elementari ai materiei. Temperatura specifica acestei scari oscilieaza in jurul valori de zero grade absolut, adica de -273,15oC si, probabil, si sub acest prag. Ca o caracteristica de baza a Scarii Fundamentale este spatiul vectorial fundamental, pe care il vom mai denumi si Inteligenta Materiei, pentruca el cuprinde infinitatea modelelor ondulatorii fundamentale dupa care se genereaza pretutindeni in spatiul galactic si prin extensie si in spatiul vecin galactic, formele de organizare materiale cunoscute sau necunoscute noua (vezi referatul Teoria modelarii vietii). Nu avem cum sa operam cu aceste campuri, dar este bine sa cunoastem ca ele exista pretutindeni si formeaza scheletul electromagnetic al tuturor realitatilor din Galaxia Noastra si a vecinatatilor ei. Nu putem opera cu parametrii fizici ai acestei scari pentruca noi insine sintem relitati biologice in reteaua spatiala sau in fagurele universal strabatut de cimpuri electromagnetice cu frecvente de N ori 10 la puterea +20Hz si a caror imagine nici macar nu poate fi scrisa si generata de cele mai performante calculatoare! Daca vreodata, teoretic, memoria calculatoarelor va putea opera cu asemenea frecvente, atunci probabil Galaxiia Noastra va putea fi asemuita cu un burete cu care cineva sterge tabla Univers alcatuit de alte si alte galaxii.

Vezi Fig.3 si Fig.4 ,

in care, am incercat sa imaginez, prin similitudine, spinii fundamentali sau formele alternative ondulatorii ale particulelor lui Dumnezeu (chipul din textul biblic) pentru modelul fundamental Om (vezi si referatul Modelarea vietii)

Rezumat:

In sistemul de referinta fundamental sint definite primele doua dimensiuni complementare ale spatiului si anume:

1. Scalar, spatiul scalar fundamental si

2. Vectorial, spatiul vectorial fundamental sau inteligenta materiei.

3. Spatiile descrise in SF au aspectul general de continuitate.

4. In SF, spatiul vectorial are tendinta de a se suprapune peste si de a se confunda cu spatiul scalar, rezultatul acestei suprapuneri fiind modelele electromagnetice fundamentale sau particolele lui Dumnezeu, confundate cu chipul si asemanarea biblica a tuturor vazutelor si nevazutelor care se genereaza in scarile dimensionale superioare, cu alte cuvinte, totalitatea formelor de existenta ale subsatntei materiale.

b. Sistemul de referinta a microcosmosului sau Scara infinitilor mici (Sim).

Admitem ca aceasta scara cuprinde dimensiunile informationale referitoare la structura corpusculara si elementara a materiei, regasita sub o anumita forma de organizare. Admitem ca in Sim evenimentele care au loc respecta anumite legi specifice structurii intime a materiei, legi de legatura intre constituanti elementari organizati dupa modele specifice si anumite forme cantitative sub care sint reunite aceste modele; campurile proprii sint definite de frecvente de ordinul Terahertzilor, iar lungimele de unda ale acestor campuri sant de ordinul micronilor. Specific Scarii infinitilor mici vom deosebi asadar o dimensiune scalara a spatiului de ordinul micronilor sau mai mica, sau in ordine cea de a treia dimensiune a spatiului, spatiul material si o dimensiune vectoriala ondulatorie unitara j, de ordinul Terahertilor sau mai mica, cea de a patra dimensiune a spatiului (studiata mai amanuntit in scara particulara a Omului), careia cel mai adesea ii vom da numele de Viata.. Temperaturile specifice acestei scari inregistreaza diferente mari, aproximativ intre -272.1oC, punctul de topire al Heliului si +3500oC, temperatura de topire a diamantului. Functiile specifice acestor cimpuri sint functii de serii cosinusoidale. Ca o caracteristica de baza a acestei scari este Viata. In aceasta scara putem interveni dar nu putem inca stapinii modele in interiorul carora vitezele de compunere sau de descompunere specifice depasesc anumite valori. Originile acestor doua spatii sint comune si se gasesc in centrul electromagnetic al fiecarui model material.organizat. Asupra parametrilor fizici ai acestei scari putem actiona limitat prin interferenta (vezi referatul Viata si genotipul biofizic al modelulu Om).

Rezumat:

In sistemul de referinta a microcosmosului sau in Scara infinitilor mici, Sim, sint definite cel mai adesea 2 dimensiuni ale spatiului si anume:

5. Scalar, spatiul material ca a treia dimensiune a spatiului de aspect discontinuu si

6. Vectorial, VIATA sau cea de a patra dimensiune a spatiului de aspect continuu.

c. Sistemul de referinta biologic sau Scara OMULUI (S0) este un caz particular al Scarii infinitilor mici prezentind forme de organizare interscalare ale materiei si se refera la realitatea lumii in care traim pusa in evidenta si prin simturile noastre.

Ca metoda de lucru vom folosi observatiile asupra realitatilor obiective din mediul inconjurator si similitudinea dupa care daca un model se poate produce intr-o scara inferioara el se poate reproduce si in scara dimensional superioara. Vom accepta ca intre dimensiunile spatiale specifice scarilor de raportare exista numere metrice de legatura sau coeficienti de legatura. Exemplu: in SF metrica Angstromului, in Sim metrica micronului, in SO metrica metrului in SIM metrica anul-lumina sau a parsecului, la fel pentru frecvente, mase, cantitati de caldura, energii, etc. Cunoscind coeficientii de legatura dintre modelele similare care se produc si reproduc in scarile de raportare, vom putea aproxima realitatile de dincolo de macrocosmos si de sub microcosmos, din Scara Fundamentala, avind posibilitatea sa banuim un anumit grafic al Galaxiei Noastre si al Universului.

In Sistemul de referinta biologic sau in Scara OMULUI (SO), materia se organizeaza si sub actiunea vectoriala a celei de a patra dimensiune a spatiului numita VIATA asa cum o cunoastem noi in mediul Terra sau asa cum nu o cunoastem in conditiile de adaptare in alte medii.

Va propun sa acceptam ca Viata este cea mai complexa organizare a materiei in Sistemul de referinta biologic sau in Scara Omului, SO. Luam Viata ca etalon al organizarii pentru a ne putea permite sa generalizam rezultatele observatiilor de la complu spre simplu si de la simplu inspre complex.

Observatie

Cimpurile proprii scarii SO au frecvente de ordinul unitar al kilohertzilor iar lungimile de unda de ordinul sutelor de mii de metri. Aceste cimpuri sint definite de serii de functii sinusoidale. Temperatura optima a scari biologice, referindu-ne la realitatea biologica a modelul de viata OM, o vom considera oscilanta usor in jurul valorii de +36oC. Caracteristica de baza a acestei scari este Viata din ecosistem cu cazul particular al modelului OM de care ne vom ocupa in continuare, concluziile le vom generaliza si aplica asupra tuturor realitatilor obiective puse in evidenta prin simturile noastre.

Scara biologica sau Scara Omului cum am mai denumit-o dupa modelul-etalon superior Omul, se refera la modele materiale puse in evidenta cel mai adesea cu ajutorul simturilor noastre. Modelele materiale care se organizeaza in SO, realitatile materiale observate, cu sau fara viata cu alte cuvinte, cel mai adesea prezinta forme dimensionale interscalare si sint alcatuite dintr-o infinitate de parti simple, din constituanti elementari ai materiei din Sim organizati dupa anumite legi in SO. Asadar, un corp din SO este compus dintr-o suma de constituanti elementari, organizati dupa anumite legi care ii sumeaza scalar si vectorial, dupa o proprietate aditiva asa cum ne vom exprima in continuare:

S( c ) = E (0) in care:- S ( c ) reprezinta suma constituantilor elementari in Sim ce compun un element iar E este evenimentul rezultant in SO (este corpul din SO la care facem referire sau evenimentul cum l-am mai denumit). Admitem ca relatia de mai sus caracterizeaza fizic o marime scalara compusa vectorial, exprima corespondenta dintre un constituant sau o suma de constituanti din Sim si modelul rezultant in SO, fara a ne da o imagine clara a relatiilor de echilibru existente in corp.

Teorie:

Fie data o scara de referinta S in care sa localizam un constituant elementar, c. Vom defini scalarul elementar c ca fiind o forma de existenta a materiei asupra careia nu poate actiona un transformator divizor sau taietor.

Definitie:

Vom defini transformatorul taietor T ca fiind o lege sau o suma de legi in baza carora un constituant elementar dintr-o scara dimensionala superioara se imparte in constituanti elementari ai scarii inferioare si cel putin un rest material Exemplu:

Restul material fumul daca transformatorul taietor este o arderea clasica, sau rest energetic, radiatiile nucleare daca transformatorul taietor este explozia nucleara, etc.

Fiind dat un scalar c, vom putea gasi cel putin un numar conventional n, astfel ca:

cT = S ( c:n ) + r (1)

Se citeste: orice scalar c, care se supune unei legi taietoare T, se imparte intr-o suma de parti elementare n proportionale si cel putin un rest de natura scalara sau vectoriala (energetica). Spunem ca aplicind scalarului c un transformator taietor T vom obtine un numar n de parti ( c:n ) si un rest scalar sau vectorial. Restul scalar are valoare nula in cazul in care transformatorul taietor are o viteza suficient de mare incit scalarul sa fie divizat fara nici un fel de vibratie, ca in cazul imploziilor in care actioneaza numai restul vectorial (energetic) care provoaca vidul.

Fie dat un scalar de valoarea M in SO, dotat vectorial cu oricefel de proprietate. Vom spune ca aplicind scalarului M un transformator taietor T de ordinul n, scalarul M se divide in n parti proportionale si un rest scalar si vectorial:

MTn = n ( M:n ) + r (2)

Scalarul este definit in sistemele conventionale de referinta de valori care se refera la: lungimea, suprafata, volumul, densitatea, masa, rezistenta electrica, capacitatea electrica, etc. Daca scalarul M este dotat pe ansamblu cu o proprietate vectoriala rezultanta, in anumite conditii ce se intimpla la taiere cu aceasta proprietate? Transformatorul T se aplica si proprietatii P. Orice scalar m in Sim dotat cu o proprietate p, constituie un scalar aditiv daca se organizeaza dupa o anumita lege de sumare si se obtine scalarul M in SO:

mA = M (3)

Spunem ca realizam o intersectie in sens crescator atunci cind aplicind unui scalar m dotat cu o proprietate p un transformator aditiv A, obtinem un model M in scara superioara. In realitate, scalarul m din Sim este un constituant elementar definit ca atare, cum ar fi celulele vii, radicalii etc., care se aduna si se organizeaza dupa anumite legi care compun instantaneu corpul omului.

Definitie: numim grup de scalari elementari mi dotati cu proprietati pi, acei constituanti elementari care satisfac relatia:

S( pi )A = P(mi) (4)

Spunem ca suma S de proprietati pi ale constituantilor elementari mi (ale celulelor), se compune dupa o lege, dupa un transformator aditiv A si da proprietatea de grup P(mi), alta decit greutatea in conditiile acceleratiei gravitationale de la nivelul scoartei terestre. Nimeni nu poate nega realitatea vietii, diviziunea celulara. Fiecare celula in parte este caracterizata de parametrii electrici ca rezistanta si capacitatea electrica celulara. Privit astfel omul are prin similitudine o fata electrica in care suma de proprietati pi reprezinta suma de rezistente electrice locale adunate in complex si care dau o rezistenta electrica generalizata R, masurata la nivelul cutanat in kiloohmi. Din alt punct de vedere si capacitatile electrice adunate dau o capacitate electrica rezultanta C si care are valori masurate in domeniul nanoFarazilor. De asemenea efectul diviziunii celulare poate fi regasit si masurat in miliVolti ai tensiunii electrice rezultante.

Observatia 1.

Parametrii electrici specifici, rezistenta R si capacitatea C il aseamana pe om prin similitudine cu un circuit electric Rezistenta-Condensator cu constanta de timp RxC care este alimentat de tensiunea electrica rezultata ca urmare a diviziunii celulare. Fizic, tinind seama de constanta de timp RxC, vom putea calcula la un moment dat o lungime de unda specifica circuzitului electric Om, dupa simplificari astfel:

L = 300 x R x C (5)

in care parametrii electrici din ecuatie au fost descrisi mai sus. De retinut insa ca acesti parametrii electrici ai viului si deci inclusiv ai omului, dau lungimi de unda de ordinul a sute de mii de metri cu frecvente de ordinul kilohertzilor asa cum am prezentat la inceput valorile caracteristice scarii omului. In urma masuratorilor facute asupra unui mare numar de persoane am tras concluzia ca produsul RxC este variabil de la o secunda la alta (86.000 de secunde circadiene) si in general lungimile de unda rezultante au valori cuprinse intre aproximativ 70.000m si 500.000m.

Observatia 2.

Ionosfera contine stratul atmosferic Heavisaide care reprezinta scutul protector al vietii, in el este retinuta radiatia cosmica daunatoare vietii. Stratul atmosferic Heavisaide are o altitudine variabila circadian si sezonier deasupra unui punct de referinta de pe glob, cel mai adesea facem referire la nivelul marii, variatie data de incalzirea si racirea circadiana si sezoniera a atmosferei. Totusi, pentru simplificare vom lua pozitia instantanee a stratului Heavisaid deasupra marii la echinoctiul de primavara si de toamna: la ora 3 dimineata stratul Heavisaide va avea altitudinea de 100.000 de metri iar la ora 15 va avea altitudinea de 400.000 de metri. In restul anului altitudinea se calculeaza tinind seama de o serie de coeficienti de corectie cum ar fi:

- a, altitudinea punctului in care se fac masuratorile deasupra nivelului marii

- k, coeficient de corectie care tine seama de miscarea Pamintului in jurul Soarelui

- S, coeficient de corectie sideral care tine seama de miscarea sistemului Solar in directia stelei Vega, de miscarea galactica a Soarelui (vinturile electromagnetice).

Altitudinea stratului Heavisaide in general si simplificat respecta o relatie de forma;

A = 250km + 150km x sin ( u.t) (6)

in care:

250km, reprezinta altitudinea teoretica deasupra marii a unui centru imaginar in jurul caruia are loc o miscare armonica sinusoidala a stratului Heavisaide

150km, reprezinta marimea razei armonicei

u, reprezinta valoarea in grade a miscarii unghiulare a Pamintului in jurul axei proprii, avind ca origine a timpului ora 3 dimineata, cind stratul Heavisaid la echinoctii se gaseste la cea mai mica altitudine, de 100km cind valoarea unghiulara u este egala cu zero.

t, reprezinta timpul scurs incepind de la ora 3 dimineata si pina se inchide cercul miine dimineata la ora 3 cind incepe o alta rotatie.Din 4 in 4 minute, Pamintul face o miscare unghiulara de 1 grad.

Observatia 3

Vezi Fig.23

Valorile tabelare calculate ca la Observatia 1 sint aproximativ egale cu valorile tabelare corectate de la Observatia 2. Dupa indelegate reflectii, analize, cercetari si experimentari, acum ne-am luat permisiunea de a veni in fata Dumneavoastra si a va propune sa acceptati pina la proba contrara o analogie intre cele doua siruri de valori determinate in cadrul celor doua observatii si astfel sa putea face o legatura intre valorile date de calculul lun gimi de unda L in functie de parametrii electrici ai organismelor vii in general si a Omului in special cu valorile succesive ale altitudini stratului atmosferic Heavisaide, A, astfel sa putem aproxima o stare de echivalenta relativa, o legatura Om Galaxie, de forma:

L = A (7)

sau

300xRxC = 250Km+150Kmxsin(u.t)

Valorile tabelare succesive obtinute la echinoctii de 100Km reprezinta unde cu frecvente de 3000Hz la ora 3 dimineata si 400Km carora le corespund frecvente de 750Hz la ora 3 dupa masa.

La nivelul cercetarilor de acum va propunem sa fiti de acord cu Observatia 3 care ne duce la concluzia ca Scara Omului, in care realitatile sint puse in evidenta cel mai adesea prin intermediul simturilor noastre, are cimpuri electromagnetice ale caror lungimi de unda si frecvente sint determinate folosind formule simplificate functie de valoarea sinusului unghiului de rotire a Pamintului in jurul axei proprii, denumite de noi, serii sinusoidale. Generalizind cu permisiunea Dv. vom putea afirma cel putin teoretic deocamdata ca la nivelul scarii SO se intersecteaza prin compunere sau generare dimensiuni ale spatiilor din Sim dupa forme modelare ale spatilor din SF cu dimensiuni ale saaptiilor scarii SIM prin descompunere sau degenerare. Pentru a se putea efectua practic aceste intersectii in SO sint necesare valori compatibile ale spatiilor din celelalte trei scari de raportare, cu alte cuvinte sint necesare valori reale sau imaginare care sa satisfaca relatiile de intersectie modelara. Daca admitem ca posibila relatia (7) avem deja un punct de plecare in constructia noastra: L admitem ca prin taiere da elemente ale spatiilor din Sim iar A da prin compunere elemente ale spatiilor din SIM, ramanand sa calculam coeficientii de demultiplicare de la SO catre Sim si SF si coeficientii de multiplicare de la SO catre SIM.

Observatia 4

Reluind formula (4):

S( pi )A = P( mi )

care reprezinta un corp cu proprietate specifica P( mi ) in SO organizat dupa un transformator aditiva A ai constituantilor elementari compatibili din Sim, S( pi ); vom afirma ca o conditie de compatibilitate trebuie sa fie un numar n submultiplu de scara SO cu serii de functii sinusoidale fata de scara Sim cu serii de functii cosinusoidale determinat apriori de o relatie de legatura discreta de forma:

n = 1 / L ( 8 )

in care:

- n este coeficientul de demultiplicare de la SO catre Sim

L = A , ca in formula ( 7 ).

Introducind valorile calculate cu formula ( 7 ) in formula ( 8 ), vom obtine valorile instantanee ale coeficientilor de demultiplicare n, model de calcul numit de noi seria de functii cosinusoidale.

n = 1 / 300.RxC; n = 1 / (250.000m + 150.000mXcos(u.t), formula ( 8 ) practica,

in care u si t sint parametrii de la formula (6).

Facind o corespondenta intre parametrii masurati ca la observatiile 1 si 2 apartinind SO si calcularea dupa formula ( 8 ) practica a parametrilor submultiplu corespunzatori in Sim, vom observa ca acestea au dimensiunea scalara a lungimii in domeniul micronilor si mai mici, carora le corespund frecvente de ordinul Terahertilor. Valorile teoretice astfel obtinute noi aprexciem ca reprezinta solutiile unor ecuatii de stare instantanee ale cimpurilor electromagnetice din Sim, determinate cu ajutorul seriei cosinoidale cum ar fi lungimile de unda si frecventele cimpurilor electromagnetice din Sim.

Cunoscind valorile de submultiplu din Sim ( n ) si multiplu din SO, (A) ai parametrilor corespunzatori cimpurilor electromagnetice din Sim si SO, se vor calcula corespondentele metrice ale valorilor cimpurilor electromagnetice din SF dupa serii cotangentiale, date de formula practica simplificata:

Sf = n / A ( 9 ) in care:

Sf reprezinta lungimile de unda ale cimpurilor electromagnetice din SF

pentru valorile instantanee se iau in considerare valorile calculate dupa formula (8) pentru n si formula (7) pentru A.

Valorile lungimilor de unda calculate dupa formula ( 9 ) corespunzatoare cimpurilor electromagnetice din SF au valori de sub un Angstrom, mai mici ca raza atomului de hidrogen carora le corespund valori ale frecventelor de ordinul unui numar inmultit cu 10 la puterea + 20 Hertzi!

Pentru calculul valorilor de multiplu de la SO catre SIM se vor utiliza asa zisele functii de serii tangentiale, dupa formzula practica simplificata:

N = A / n ( 10 ) in care:

N este valoarea corespunzatoare a lungimilor de unda a cimpurilor electromagnetice din SIM, de ordinul milioanelor de metri, carora daca luam in considerare o formula de calcul cu parametru viteza luminii solare, ii corespund frecvente teoretice subunitare si imaginare si aici apare apare o dilema din lipsa unei formule de calcul care sa admita in Galaxia noastra si prin extindere in Univers, lumini astrale cu viteze mai mari sau mai mici decit viteza luminii Soarelui pe care in general banuim ca o cunoastem.

Exemplu:

pentru coeficienti de demultipliocare, in SO la frercventa de 750Hz ii corespunde in Sim frecventa de 120 teraHz iar in SF frecventa de 0,69x10 la puterea +20 Hz; in SO la frecventa de 750Hz ii corespunde lungimea de unda de 400.000 de metri si corespunzator in scarile submultiplu Sim unda de 2 microni, in SF lungimea de unda va fi de 44,63 Angstromi, etc.

pentru coeficientii de multiplicare de la SO la SIM, putem calcula cu ajutorul seriei tangentiale si valori tabelare orientative dar pina la rezolvarea dilemei cu ajutorul dumneavoastra nu indraznim pentruca nu avem inca o imagine de volum de referinta a celei de a cincea si a sasea dimensiuni a spatiului.

Rezumat:

Cea de a patra dimensiune a spatiului definita in Sim Viata, in SO prinde forme modelare biologice concrete regasite sub totalitatea vietatilor pe care le cunastem sau pe carfe nu le cunoastem.

Pentru relitatile materiale inerte puse in evidenta si cu ajutorul simturilor noastre, generarea si degenerarea este mult mai simpla pentruca transformatorii aditivi sau divizori se aplica numai unui numar limitat de componenti cum ar fi de exemplu atomii in cazul metalelor sau mai sugestiv calcarul in cazul stincilor, etc. Formele de existenta puse in evidenta de catre simturile noastre in aceasta scara au aspect discontinuu pe de o parte iar pe de alta parte spatiile cimpurile electromagnetice care definesc acele forme au aspect continuu.

d. Sistemul de referinta a macrocosmosului sau Scara Infinitilor Mari (SIM) Dimensiunile cuprinse in SIM apartin manifestarii materiei in imensitatea ei, apartin compararii Galaxiei si a Universului. Lungimile de unda corespunzatoare cimpurilor electromagnetice ale acestui sistem sint de ordinul de marimeNx1024 metri, adica a unui numar N ori 10 la puterea +24 de metri! Dimensiunea sacalara a lungimilor de unda corespunzatoare spatiului definit in SIM este caracteristica celei de a cincea dimensiune a materiei, respectiv spatiul scalar integrator de aspect discontinuu ca forma obiectiva de existenta a materiei, ca o intindere nemarginita care cuprinde ansamblul corpurilor ceresti masurat cu unitatile de distanta astronomica cum ar fi anul-lumina, parsecul, mase si viteze cosmice, viteza luminii solare ca reper de referinta in sistemul planetar al Soarelui, etc., cu origini variabile in functie de elementul de volum galactic la care facem referinta la un moment dat. In textul-ipoteza pe care vi-l supunem atentiei, prin element de volum galactic vom intelege un spatiu de studiu izolat din Galaxia noastra care cuprinde cel putin un corp cosmic (sau suma de corpuri cosmice), cu acceleratie gravitationala proprie si care cuprinde si alte mase ceresti in miscare in interiorul volumului, fara gravitatie proprie, cum ar fi spre exemplu meteoritii, etc. Studiind Galaxia Noastra prin prisma elementelor de volum galactice vom putea complecta impreuna teoria atractiei universale si teoria relativitatii.

In urma unui studiu particular putem sa presupunem ca forme energetice noi si revolutionare pentru omenire vor fi dezvoltate abia dupa intregirea teoriei atractiei universale si teoria relativitatii, reluate in Teoria Intersectiilor pe care o am in lucru. Va propunem un voluntariat de cercetare romaneasca colectiva pe care o lansam o data cu publicarea Realismul Stiintific si Religios. Va invitam sa va aduceti aportul astfel ca noi sau generatiile viitoare sa treca peste barierele cunoasterii fixate de experientele de pina acum cu pretentia de a fi atins perfectiunea. Bunaoara, folosind exclusivist repere ca viteza luminii pe care o cunoastem noi si excluzind vitezele altor lumini necunoscute stiintelor si religiile, se incastreaza puterile dumnezeesti in deobste in spatiul terestru vizibil cu ochii. Cel mai adesea Stiintele si Religiile actuale fac abstractie de faptul ca dumnezeirea ofera aceleasi conditii electromagnetice atit in vecinatatile Pamintului ca in orice alta parte a Galaxiei Noastre.

Prin vecinatatea unui corp cosmic vom intelege aici distanta de la scoarta planetara dura sau vecinatatea atmosferica a acelui corp, pina la corpurile apropiate ca satelitii naturali sau pina la corpurile cosmice vecine. Frecventele specifice unor lungimi de unda directe, care sa lege intre noduri corpurile cosmice vecine, inca nestudiate pe Terra, sint de ordinul unitar sau subunitar al Hertzilor daca luam ca reper de referinta lumina solara din teoria relativitatii. Lungimile de unda directe introduse mai sus, definesc cimpuri electromagnetice integratoare carora le corespunde o dimensiune vectoriala, cu un vector unitar al spatiuluik sau cea de a sasea dimensiune a spatiului denumita spatiul vectorial integrator sau Timpul integrator.

Ddefinitie:

Timpul integrator ca cea de a sasea dimensiune a spatiului este una dintre formele fundamentale de existenta a materiei in miscare exprimind durata miscarii in spatiul scalar integrator. Timpul integrator universal este o constanta a Universului si are ca submultiplii timpii subintegratori sau timpii specifici din spatiile scalare Sim, SF si din sistemul particular SO. Timpii specifici intra in calculele duratelor desfasurarii fenomenelor din elementul de volum galactic luate in studiu Timpii specifici au originile fixate in centrul tuturor corpurilor cosmice cu gravitatie proprie din Galaxie. Din punctul de vedere al Scarii Infinitilor Mari, Timpul sau cea de a sasea dimensiuni a spatiului, privit ca una dintre formele fundamentale de existenta a materiei in miscare exprima si durata, succesiunea si simultaneitatea proceselor obiective care se modeleaza in Scara infinitilor mici si in Scara Fundamentala in elementul de volum galactic luat in considerare. Aspectul celei de a sasea dimensiuni a spatiului, Timpul, este in general de discontinuitate, perioada masurata pe Pamint fiind exprimata in zile, ore, minute, secunde.

Este interesant studiul facut prin prisma celor de a cincea si a sasea dimensiuni a spatiului, fenomenul denumit de noi trapulsia saua tragerea. Trapulsia este asigurata de miscarea de rotire in jurul axei proprii ale unor locuri geometrice care sub efectul vitezelor centripeta si centrifuga, dobindesc gravitatii proprii, principiu care in ipoteza noastra asigura energia de respingere si de atractie necesara functionarii asa-ziselor OZN-uri in spatiile planetelor sau in vidurile interplanetare. Tehnic este posibila realizarea vectorilor geometrici OZN denumiti de noi trapulsori, dar Civilizatia Noastra nu a luat inca in considerare aceasta ipoteza.

Temperaturile proprii Scarii Infinitilor Mari incep de pe la +3500oC si ajung pana la valori de milioane de grade Celsius. Caracteristice acestei scari, sint seriile de functii tangentiale determinate in general ca la punctul c., cu caracteristica de baza a acestei scari Timpul. Nu putem opera deocamdata cu aceste dimensiuni, dar traim linistiti in ele.

Rezumat:

In Sistemul de referinta al macrocosmosului (SIM) sint definite doua dimensiuni ale spatiului galactic cu vecinatatile lui:

- spatiul scalar integrator cu originea in centrul material al elementului de volum galactic pe care il studiem si care da instantaneu axa geografica galactica, paralelea in corpurile elementului de volum cu axele geografice care coiencid cu axa dintre pollii geografice planetare.

- spatiul vectorial integrator corespunde cu Timpul: planetar, solar, galactic sau universal luat in calcul.

- spatiul scalar integrator si timpul au aspectul de discontiniutate

Un caz particular il constituie solutiile seriilor de functii trigonometrice enumerate mai sus si aplicate prin similitudine spatiului galactic, atunci cind unghiul dintre axa magnetica ale spatiilor vectoriale si axa geografica ale spatiilor scalare tind spre valoarea de 45 de grade. Calculele aplicate prin similitudine intersectiei celor 6 spatii in acest caz duce la imagini galactice apocaliptice de torsionare si pulverizare a materiilor planetare in starile energetice specifice gaurilor negre.

In sistemul planetar al Soarelui, Timpul are originea in centrul fostei gauri negre de pe axa Steaua Nordului Steaua Sudului, altfel spus in centrul Soarelui, vezi Fig.1, iar timpul specific corpurilor cosmice cu gravitatie proprie care s-au nascut dupa imprastierea in spatiu a planetelor care graviteaza in jurul Soarelui, in centrul acestora. Axa spatiul vectorial integrator specifi sau timpul specific propriu corpurilor cosmice cu gravitatie se suprapune peste axa magnetica ce trece prin polii magnetici planetari si este paralelela cu axa timpului galactic care trecea prin centrul de masa al aglomerarilor de mase ceresti care formeaza Galaxia Noastra, cu alte cuvinte admitem ca si axa timpului Solar este paralela la rindul ei cu axa timpului Galaxiei Noastre care la rindul ei este paralela cu axa Universului.

Torsionarea spatiului integrator

Polii magnetici ai Pamintului nu coiencid cu polii geografici, existind tendinta calculata ca devierea unghiulara dintre axa magnetica si axa geografica sa se mareasca. In opinia noastra devierea unghiulara are la baza fenomenul de torsionare a spatiului galactic integrator, angrenind si spatiul integrator al sistemului Solar. Torsionarea provoca devierea unghiulara a axelor magnetice si geografice ale Pamintului. Tinind seama de acest fenomen, putem emite ipoteza in premiera mondiala, ca o data cu indepartarea unghiulara a celor doi poli ai Pamintul, spatiul integrator terestru se raceste, provocind in timp contractarea scoartei terestre cu efecte dezastruoase indreptate inspre interior. Contractarea superficiala este sursa marillor cutremure si framintari geologice actuale si viitoare prin aceia ca duce la miscarea placilor tectonice sub actiunea fortelor de torsiune. Daca admitem paralelismele luate in considerare si anume ca axele magnetice si geografice sint paralele cu axele corespunzatoare din sistemul Solar si din Galaxia Noastra, atunci putem afirma ca intreg elementul de volum galactic al Soarelui se raceste si se contracta. Se poate aprecia astfel, revenind la diagrama mtt exprimata in Fig.1, ca peste aproximativ 7 miliarde de ani axele geografice si magnetice vor forma, prin torsionarea spatiilor integratoare, un unghi critic de 45 de grade, caruia ii va fi specifica o temperatura de zero grade absoult cind din exteriorul planetelor va incepe sa fie pulverizata materia superfluida in starea energetica a unei noi gauri negre. Nu gasim alta explicatie torsionarii continue a spatiilor integratoare sau a materiei galactice decit miscarea sub actiunea fortelor atractiei universale si a contractarii materiei la temperaturi care tind spre zero grade absoult. Fortele de atractie universale dublate de fortele de contractare termica preseaza spatiile discontinue pe care apoi fortele electromagnetice ale spatiilor continue sau vectoriele le rasuceste ca pe un rotor.

Cele sase dimensiuni ale spatiului discontinuu si continuu definite in Sistemele ipotetice de referinta pe care vi le propunem, se caracterizeaza prin aceia ca pot avea originile comune in orice punct din spatiu sau in vecinatatea acestor puncte la care ne referim, astfel ca dupa aceasta ipoteza sa nu mai privim Universul ca pe un volum definit avind un Centru si o Margine ci ca pe un volum continuu si discontinuu, indefinit dimensional si in continua miscare sub actiunea fortei atractiei universale si a fortei termodinamice. Fortele termodinamice apar atunci cind spatiile scalare trec de la zero grade Celsius absolut la milioane de grade Celsius in timpul necesar degenerarii si in timpul degenerarii cind materia ajunge din nou de la milioane de grade Celsius la zero grade absolut.

In scarile de referinta se vor regasii totalitatea legilor ce definesc la un moment dat un eveniment sau suma de evenimente dintr-o anumita scara si in legatura directa cu celelalte scari vecine. Aceptam evenimentul, ca fiind o suma de transformari prin care trece un anumit model, de la o anumita forma de organizare a materiei la alta.

Pentru a realiza o imagine a celor expuse, revenim cu exemplul similitudinii relativiste care la rindul ei naste o alta problema fundamentala a cunpasterii:

- daca ar fi sa dam viata unui "observator" pe un electron al unui atom in Sim; marimea acestui observator fata de electron sa fie proportionala cu aceia a omului fata de Pamint, atunci:

( observatorul din Sim priveste electronul ca pe planeta lui, la fel cum, prin similitudine, omul priveste Pamintul in SO.

( referitor la timp, un an pentru om inseamna durata cit Pamintul se invarte in jurul Soarelui( un an pentru observatorul de pe electron inseamna durata in care un electron de pe o anume orbita, se invirte o data in jurul nucleului.

*referitor la spatiu, pentru observatorul de pe electron distantele interelectronice, internucleare, interatomice, intermoleculare, sint prin similitudine, la fel de mari cum sint pentru om distantele interplanetare, interstelare, sau intergalactice, etc.

daca ar fi sa dam viata unui observator galactic, pentru acel observator care are virsta cam de 20 de ani galactici , omul ar avea dimensiunile observatorului din Sim privit de noi din SO, etc.

Problema fundamentala deschisa tuturor:

Sa se determine valorile de referinta a luminilor specifice Scarii Fundamentale, Scarii infinitilor mici si Scarii infinitilor Mari fiind data in Sistemul OMULUI valoarea de referinta in vid a luminii Soarelui, c = 300.000km/sec.

dr.ing.Ioan Micu, taymicu@yahoo.com Bibliografie:

1) Ardelean I., Barnea M.: 1972, Elemente de biometeorologie medicala, ed.Militara, Buburesti

2) Adrian P.Adam: 1995, Acupunctura in medicina generala, ed.Gutinul, Baia Mare

3) Apostol D.: 1943, Deocamdata enigme, ed. Sf.Nechita

4) Blanchard DC: 1966, Pozitive space charge from the sea, Journ. Atmosferic Sci 23

5) Bratu I.: 1959, The value of electrical skin resistance in acupuncture, Com. U.S.S.M., Bucuresti

6) Bratu I.: 1960, La valeur de la determination de la resistence electrique cutanee dans lacupuncture, Dtsh. Zschr. Akup. 6,11

7) Bratu I., Stoicescu, Prodescu V.: 1960, Wert der Ermitlung des electrischer Widerstandes, der Hautgewebes bei der Akupunctire, Dtsh. Yschr. Akup.)

8) Bratu I., Stoicescu, Predescu V.: 1964, Bioenergetic diagnosis and the treatment by acupuncture of the sciatic neurology, Com. U.S.S.M., Bucuresti

9) Bogoescu C.: 1983, Atlas zoologic, ad.P. Bucuresti

10) Biblia

11) Caba T., Caba M.T.: 1989, Acupunctura metoda straveche, ded. Stiintifica si Enciclopedica12) Capra F.: 1983, The Tao of Physics, Flamingo University

13) Carrel A.: 1935, LHomme cet inconnu, Plon, Paris

14) Cimpeanu R.I.: 1982, Incursiune intr-un univers posibil, ed. Dacia, Cluj-Napoca

15) Constantin D.: 1981, Inteligenta materiei, ed. Militara, Bucuresti

16) Colectiv: 1988, Compendiu de fizica, ed. Stiintifica sI Enciclopedica, Bucuresti

17) Colectiv: 1974, Atlas geografic general, ed. Didactica ti Pedagogica, Bucuresti

18) Colectiv: 1943, Fecioara din Fatima, ed. Sf.Nechita, Bucuresti

19) Cristea Ghe.: 1989, Fizica, ed. Dacia, Cluj-Napoca

20) Craciun I., Ciurdariu O.: 1979, Traetment of trigeminal neurologia with electric acupuncture using alternate trequency, Amer. J. Acupuncture 7

21) Dumitrescu Fl.: 1972, Contributii la studiul ectivitatii electrodermale, Teza de doctorat, IMFBuc.

22) Dumitrescu Fl., Trintoiu S.I.: 1972, The fenestration occlusion phenomena, J.Kyoto, Pain Contrale Justit.6

23) Dimoftache C.: 1993, Biofizica medicala, ed.Cerna

25) Ghinyburg V.L.: 1972, Astrofizica contemporana, ed.Stiintifica si Pedagogica, Bucuresti

26) Ionescu Tirgoviste C.: 1967, La impostancia diagnostica de la resistividad electrica de la puntos de acupunctura, Rev. Argentina acupunctura, 4:26

27) Ionescu-Tirgoviste C.: 1977, Tratamentul prin acupunctura, ed. Sport Turism, Bucuresti

28) Ionescu -Tirgoviste C.: 1985, Acupunctura, un mit, o stiinta, ed. Medicala, Bucuresti

29) Ionescu-Tirgoviste C.:1986, Acupunctura si bioenergetica umana, ed. Sport Turism, Bucuresti

30, Jayasuria Anton: Clinical Acupuncture, Sri Lanka

31) Kernbach Victor: 1978, Miturile esentiale, ed.Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti

32) Macovschi E.: Natura si structura materiei vii, ed.Acadaemica RSR, Bucuresti

33) Micu I.: 1992, Amin, ed.Gutinul Baia Mare

34) Micu I.: 1996, Biopunctura, ed. Gutinul Baia Mare

35) Micu I.: 1999,Evolutionismul Biblic si Biopunctura, ed. PROEMA Baia Mare

36) Micu I. & Co. 2001, Genotipul uman in Medicina Alternativa, Congresul mondial de Medicina Alternativa, Baile Felix - Expunere

37) Moraru S., Lascu O.: 1980, Electricitatea atmosferica si organismul uman, ed. Medicala38) Tanciu M., Vidrascu L.: 1969, Manualul radioamatorului incepator, ed. CNEF sj sport, Bucuresti

39) Traian D. Stanciulescu , Daniela D. Manu, 2000, Metamorfozele Luminii, ed. Performantica, Iasi

40) Vahdghard S.L.: 1965, Pamantul si Universul.

41) Internetul

42) Documentare verbala

Figurile Fig.3, Fig.4, Fig.5

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate