1.Legătura telefonică şi serviciile prestate de RTD. Interconectarea terminalelor NT şi ET. Reteaua telefonica permite de a transmite informatia de la un terminal de retea la celalalt cu posibilitatea de transmisiune concomitenta a mai multor servicii.Transmisiunea concomitenta poate fi realizata avînd la baza mai multe criterii de transmisiune:

1 viteza de transmisiune;2 banda de frecventa;3 metoda de acces.

De regula reteaua telefonica poate utiliza mai multe tipuri de canale:1 canalul duplex, simplex, semiduplex.

Utilizînd aceste canale poate fi construita orice fel de retea cu scopul transmisiunilor de date de la un nod terminal la celalalt.Transmisiunile respective sunt bazate pe mai multe tipuri de servicii care sunt divizate în:

1 serviciul audio2 serviciul audio-video3 serviciul transmisiuni de date

Serviciul audio - viteza de transmisiune 64 kbps, banda de frecventa 4 kHz. Este prioritar in retelele de TLC si prelucrarea acestora se efectuiaza in primul rind.Serviciul audio-video este mai avansat, poate fi utilizat avind viteza de transmisiune 2*64 kbps, Bf=8 kHz.Serviciul date- este utilizat de reteaua internet, viteza minima de transmisiune 4-16 kbps, Bf= parametrii LI.

ET1 poate fi conectat direct la o rețea digitală, iar ET2 poate fi conectat prin intermediul unui convertor.Liniile de bază utilizate în rețeaua TLC:

- LA: linii de abonat, care realizează transferul informațional de la un nod al rețelei la abonatul propriu-zis.

- LC: linii de conexiune, care sunt și linii de legătură.CT: centrale telefonice pot fi:

- Analogice1

- DigitaleCând apare necesitatea de a spori o anumită rețea telefonică în interiorul centralei sunt adăugate câteva blocuri suplimentare.

2

2.Portul şi interfaţa în reţeaua de telecomunicaţii, tipuri de acces la RTD.Porturile convențional pot fi împărțite în 2 tipuri:

- Porturi paralel: multe transferuri de același fel- Porturi serie

Portul (inteligent) modern pe lângă portul standard mai conține și o memorie suplimentară, unde temporar poate fi stocată informația trimisă. În cazul în care avem memorie suplimentară în cazul transferului informațional cu erori, cererea de retransmisie va fi aplicată nu terminalului sursă dar celui mai apropiat terminal de rețea unde inform. Este stocată fără erori.Portul împreună cu linii de legătură formează noțiunea de interfață: interacțiunea și/sau comutarea a 2 porturi între ele fără realizarea controlului datelor.Toate liniile pot fi grupate în:

- linii de acces comun- linii de acces privat- Linii de acces securizat

Cele de acces comun – nu sunt protejate, sunt cele mai uzualeCele de acces privat – aici apare noțiunea de prioritate, în care userilor li se acordă diferite priorități, au apărut ceva mai târziu.Cele de acces securizat – sunt de 2 tipuri:

- Securizare individuală- Securizare de grup

Primele oferă posibilitatea de regulă de a realiza controlul accesului l diferite tipuri de servicii, care poate fi realizat de o anumită persoană. În cazul în care o anumită persoană încearcă să pătrundă pe această linie sistemul va fi anunțat printr-un semnal de avertizare.Securizare în grup: în cadrul semnalizării în grup, accesul la rețea este garantat doar unui anumit grup de persoane (ce presupun o identificare). În cazul accesului neautorizat se repetă scenariul exemplificat mai sus.

3

3. Liniile de legătură și canalele de TC, reglarea resurselor hardware și software

Liniile de legătură în TLC au scopul de a realiza legătura dintre diferite tipuri de abonați. Realizarea controlului transmisiunii va fi realizată la inițierea transferului de date pe parcursul transmisiunii cît și la recepție. În acest caz legătura poate fi de 2 tipuri

- Leg fizică- Leg logică

Legătura fizică de regulă realizează o legătură stabilă dintre 2 terminale. Această legătură nu-și transformă parametrii pe parcursul transmisiunii.Legătura logică oferă posibilitatea de a transfera informația cu posibilitatea modificării parametrilor transmisiunii. Apare noțiunea de canal virtual sau cale virtuală.O cale virtuală poate fi realizată în baza mai multor canale virtuale.

4

4. Tipuri şi sisteme de comutaţii: de canale (circuite), de pachete şi de mesaje.

Comutația – realizează transferul informației de la o sură spre destinație, sau în limbaj tehnic, de la un port de adresare spre alt port. Comutator standard: are scopul de a comuta un port de intrare spre alt port vecin

Comutatoarele pot avea diferite tehnici de comutație:- Comutarea de circuite: are loc în cazul în care de la sursă spre

destinație avem multe comutatoare. În acest caz prima informație transmisă va selecta calea optimă de la sursă spre destinație, restul inform va fi transmisă pe calea deja formată.

- Comutarea de pachete: informația supusă transmiterii din start este divizată în așa numitele pachete informaționale. Fiecare pachet în acest caz are posibilitatea, datorită antetului de a-și selecta calea sa proprie de transmisiune.

- Comutarea de mesaje: este considerată cea mai simplă metodă de comutație care permite transmiterea mesajelor de avertizare sau informare unui sau mai multor noduri de conexiune. Utilizare: sisteme de semnalizare

5

5. Caracteristici constructive şi de funcţionare software a unei centrale telefonice.Centralele telefonice sunt utilizate cu scopul de a presta diferite tipuri de servicii tuturor abonaților proprii. În unele cazuri pot realiza transferuri de date dintr-o joncțiune de intrare și una de ieșire, care poate realiza transferul informațional sub formă de tranzit. Arhitectura de bază a unei centrale telefonice este următoarea:

Nivelul HW – primul nivel al CT. Aici sunt specifice toate liniile de legătură fizică și echipamentele sau dispozitivele utilizate în cadrul transmisiunii, cu reglare automată și manuală.SO+BD – sistemul de operare și baza de date au 2 funcții de bază: formarea unor instrucțiuni-cod specifice centralei respective și procedura de preluare și stocare a inform. Aceasta din urmă permite de a memoriza în BD toate evenimentele petrecute în interiorul CT.SS – în interiorul CT poate fi utilizat paralel cu toate blocurile componente a unei CT. În baza unui softtware SS evaluează evoluția tuturor nivelelor.TA, ÎS (Tratare de apeluri, întreținere și siguranță) – Tratarea de apel se realizează la prima etapă în cadrul realizării conexiunilor după determinarea sursei și destinației. După inițierea legăturii si realizarea

6

transferului informațional , CT are scopul de întreținere a acestor apeluri oferind un grad înalt de stabilitate și protecție a datelor informaționale.Nivel de administrare (nivel superior) – la acest nivel sunt analizate toate procesele și procedurile interne și externe a unei CT. Cel mai des aceste nivele sunt administrate în dependență de anumite criterii. Pe lângă administrarea locală care se realizează pe nivelul respectiv mai există și administrare globală care are deja ale criterii de apreciere.

7

6. Procesul controlului semnalelor de intrare şi de ieşire a unei CTA.Reglarea semnalelor de intrare și de ieșire se face în felul următor: indiferent de tipul de reglare, există un algoritm specific ce ajută în cazul unei suprasarcini de a realiza o ordine de prelucrare a informației după necesitate . Cea mai simplă reglare are loc cu ajutorul priorităților. Informația va fi prelucrată atît la joncțiunile de intrare cît și la cele de ieșirre, în dependență de prioritatea pachetului de date. În TLC transmisiunea vocii are prioritate sporită. La venirea unui oricărui pachet de acest tip în primul rînd va fi analizată informația respectivă, apoi cealaltă informație.A 2 procedură de reglare permite în cazul în care au aceeași prioritate sistemul aleator alege niște pachete pe care le omite din rîndul respectiv. Astfel se obține o reglare informațională. La orice CT avem posibilitatea de a selecta informația în dependentă de tipul abonatului. Abonații în acest caz se împart în:

- Abonații proprii centralei- Restul abonaților

În cazul în care transferul informațional se realizează local, adică de la un abonat al rețelei la un alt abonat al aceeași rețele CT oferă o jocțiune de intrare p/u a prelua această transmisiune. În cazul apelului distant sistemul de comutație analizează primele 2 cifre, în dependență de acestea sistemul va selecta o joncțiune liberă la ieșire. În cazul în care CT căutată se află în imediata apropriere nu vor exista centrale tranzit. Fiecare centrala funcționează după același principiu având la baza 3 structuri absolut independente La orice nivel inf.va fi prelucrata intr-un mod anumit ceea ce permite in cadrul verificării unor sau altor deranjamente ,determinarea nivelului respectiv .

8

7. Arhitectura software a centralei telefonice moderne (contemporane).Centrala telefonica moderna permite prestarea a unor tipuri de servicii noi ,precum si monitorizarea tuturor proceselor in interiorul centralei telefonice .Structura unei CTM

I HW-harware repezinta I nivel al CT aici sunt specificate toate liniile fizice de legatura si echipamentele sau dispozitivele utilizate in cadrul transmisiunii.In acest tip de centrala avem o monitorizare mai moderna datorita unui monitor operatorul poate observa toate deranjamentele care pot aparea in centrala.II SW1 software si SW2 sint mentinute functiile unei centrale simple dar deaemenea se utilizeza si un software specifice centralei telefonice respective .Acest software in baza noilor tehnologii moderne aparute poate realiza unele transferuri de date cu o viteza mult mai sporita in baza de date a acewstui software sunt memorizate tipurile de tehnologii existente la moment cu parametrii de baza.In dependenta de tehnologia selectata de catre SO informatia respectiva va fi

9

monitorizata de catre un alt administrator care deja realizeaza toate procesele in timp real,cu posibilitatea reglarii tuturor proceselor.III TA+IS (Tratare apel si Intretinere si siguranta) tratare de apel se realizeaza la prima etapa in cadrul realizarii conexiunilor dupa determinarii sursei si destinatarului.Dupa initierea legaturii si transferului informational are scopul de intretinere a acestei conexiuni oferind un grad de stabilitate si protectie a datelor informationaleIV Administrare si modernizare de regula sint modernizate si administrate toate procesele din interiorul CT cel mai des acest nivel coopereaza cu nivelul serverului .V Serverele se divizeza in 2 categorii: Servicii AplicareFiecare are rolul sau bine determinat in fiecare domeniu . 

8. Structura şi funcţiile sistemelor de semnalizare în reţelele de transmisiuni de date – RTD

10

Un sistem de semnalizare contine mai multe elemente si este capabil de a semnaliza mai multe puncte intr-o RTD ,cu scopul de a indica ,avertiza o anumita informatie despre realizarea unui transfer informational prin acest nod.Semnalizarea de regula poate fi executata concomitent la mai multe noduri de conexiune .La baza sistemului de semnalizare stau 3 posibilitati :1.Semnalizarea diferitor puncte SP2.Semnalizarea diferitor retele SN3.Semnalizarea de linie SL1.SP reprezinta punctul de semnalizare si se utillizeza la avertizarea unui abonat sau a unui echipament terminal de regula se utilizeaza la ultima mila.2.SN se utilizeaza in cazul cind va fi avertizata o anumita arie in totalitatea retelelor de comunicatii.3.SL semnalizarea respectiva e utilizata mai des pentru avertizarea linilor private /dedicate precum si incazul unor linkuri de semnalizari pentru a sincroniza concomitent mai multi abonati.Aceste semnalizari se divizeza in 2 grupe: Cu canal asociat Cu canal comun

Sursa va fi considerata in reteaua de semnalizare ca origine OPC destinatia va fi considerata ca un punc de semnalizare DPC.Structura MTP ofera posibilittatea de a transfera informatia de semnalizare de la utilizator in reteaua de semnalizare (punct final).

11

Dupa informatia acumulata exista posibilitatea de a semnaliza urmatorul punc cu ajutorul linkului de mesaje.La urmatorul nod informatia de semnalizare are scopul de a verifica codul punctului de semnalizare de control .Cind codul coincide cu identificatorul propriu rezulta ca abonatul cautat se afla in amedita apropiere sau in reteau respectiva .Daca identifiacatorul nu coincide acest nod este considerat nod de tranzitie .in acest caz nodul respectiv nu realizeaza nici o modificare dar transfera informatia de la un nod la altul.La destinatar sistemul de semnalizare va reda procedura inversa.

12

9. Analiza elementelor sistemului de semnalizare #SS7, tipuri şi structuri de semnalizare Sistemul de semnalizare 7 este o arhitectura pentru semnalizare în afara benzii (out-ofband signaling) ce asigura suport pentru stabilirea apelului, taxare, functii de rutare si comutare în reteaua telefonica publica (PSTN – Public Switched Telephone Network)(Semnalizarea se refera la schimbul de informatii între componentele apelului, schimb de informatii necesar pentru furnizarea si mentinerea serviciului):

include functii realizate de o retea de semnalizare si un protocol care controleaza aceasta retea.

este caracterizat de transmisie de pachete de viteza mare si semnalizare în afara benzii.

aplicatii suportate de catre sistemul SS7 sunt:_ PSTN._ ISDN._ Interactiune cu Baze de date Retea (adica baze de date care stocheaza informatii legate de reteau de telecomnicatie) si Puncte de Control de Serviuciu pentru controlul serviciilor furnizate_ Servicii mobile._ Operatii de administrare si întretinere ale retelelor de telecomunicatii.Straturile protocolului SS7• reteaua SS7 este compus dintr-un set de elemente de retea interconectate care sunt utilizate la schimbarea mesajelor de suport pentru functii de telecomunicatii – protocolul SS7 este destinat pentru facilitarea acestor functii si pentru întretinerea retelei care furnizeaza functiile amintite.• protocolul SS7 este divizat în mai multe straturi functionale – initial arhitectura SS7 a fost destinata telefoniei bazata pe comutatie de circuite, dar a evoluat pe masura ce au aparut noi cerinte fiind momentan capabila sa permita transferul informatiilor care nu mai sunt legate de comutatia de circuite.

13

10. Principiul de semnalizare a diferitor puncte de verificare şi control (DCP, SCP) în #SS7Arhitectura SS7 – reteaua include urmatoarele componente esentiale:

puncte de comutatie a serviciului (Service Switching Points - SSPs) –SSP-urile sunt centrale telefonice (locale sau de tranzit) echipate cu software cu facilitati SS7 si legaturi de semnalizare terminale – ele initiaza, termina sau comuta apelul; un SSP trimite mesaje de semnalizare catre alte SSP-uri pentru a realiza, controla si întrerupe circuitele de voce, operatii cerute pentru desfasurarea unui apel; un SSP poate trimite de asemenea o interogarea la o baza de date (SCP) (service control point )pentru a determina cum sa ruteze apelul (de ex. apelurile netaxabile). Nodurile SSP sunt punctele de acces ale serviciului de catre utilizatori prin utilizarea unui protocol de acces.

puncte de transfer a semnalizarii (Signaling Transfer Points - STPs) –STP-urile sunt comutatoare de pachete ale retelei SS7. Ele receptioneaza si ruteaza mesajele de semnalizare catre destinatia corespunzatoare. Un STP ruteaza fiecare mesaj receptionat la o legatura de semnalizare de iesire pe baza informatiei de rutare continute în mesajul SS7. Acest echipament actioneaza ca si concentratoare de retea si îmbunatatesc utilizarea retelei SS7 eliminând necesitatea legarilor directe între punctele de semnalizare. Nodurile intermediare, STP, actioneaza ca si rutere SS7

Un SCP oferă acces aplicație. Este o interfață pentru aplicații cum ar fi bazele de date.

Un SCP comunică cu aplicatii primitive. Un primitiv este o interfață care oferă acces de la un nivel de un protocol la un alt nivel.

Protocolul utilizat pentru a accesa și interfață o aplicație de baze de date este TCAP .

14

11.Protocoalele UDP, FTP, SIP şi TCP în sistemele de

transmisiuni de date, dezavantajele TCP/IP

UDP de la engl. (User Datagram Protocol) este un protocol de comunicație pentru calculatoare ce aparține nivelului Transport, acesta face posibilă livrarea mesajelor într-o rețea. Este similar cu sistemul poștal, în sensul că pachetele de informații (corespondența) sunt trimise în general fără confirmare de primire, în speranța că ele vor ajunge, fără a exista o legătură efectivă între expeditor și destinatar. UDP este un protocol ce nu oferă siguranța sosirii datelor la destinație. Unitatile de transmisiune a informatiei se numesc datagrame si au forma:

 FTP, (File Transfer Protocol) este un protocol utilizat pentru transfer de fisiere intre 2 calculatoare conectate la internet . Protocolul FTP presupune impartirea fisierului de transferat intr-un numar de blocuri de dimensiune fixata si trimiterea acestor blocuri spre client. Pe calculatorul client are loc rearanjarea blocurilor in ordinea corecta, refacandu-se astfel fisierul original. Avantajele utilizarii transferului FTP constau intr-o viteza crescuta si posibilitatea reluarii unui transfer intrerupt din punctul in care a aparut intreruperea. In acest fel o legatura intrerupta nu presupune reluarea transferului de la inceput, realizandu-se astfel o importanta crestere a vitezei de lucru.Transferul de fisiere se poate realiza оn:

mod text - utilizat pentru transferul de fisiere text (.TXT, .BAT, .HTML, .HTM, .JS si altele.

15

mod binar - acest tip de transfer se utilizeaza pentru a transfera fisiere ce contin date sau programecum ar fi: imaginile, filmele video, fisierele cu muzica, dar si documente Word, Excel etc.

SIP- Session Initiation Protocol este un protocol de semnalizare), ce asigură iniţierea, modificarea sau finalizarea sesiunilor cu unul sau mai mulţi participanţi .Este un protocol de tip text, portul standard al căruia fiind 5060 (UDP sau TCP), bazat pe aceeaşi idee ca protocoalele web HTTP, SMTP. Astfel poate permite servicii care folosesc diverse tipuri de media, facilitînd integrarea telefoniei, datelor şi capabilităţilor video.SIP permite detreminarea locatiei punctului terminal dorit, permite stabilirea unei conferinte intre 2 puncte terminale, redirectionarea apelurilor.SIP permite semnalizarea in VoiP impreuna cu H323.

TCP, Transmission Control Protocol) este un protocol folosit de

obicei de aplicații care au nevoie de confirmare de primire a datelor.

Efectuează o conectare virtuală full duplex între două puncte

terminale, fiecare punct fiind definit de către o adresă IP și de către

un port TCP. TCPn permite un flux de octeti trimiși de la un

calculator sa ajungă fara erori pe orice alt calculator. Daca pe

calculator destinație un pachet ajunge cu erori , TCP cere

retransmiterea acelui pachet.

16

12.Protocoale de routare a informaţiei în RTD. Exemple,

avantaje şi dezavantaje RIP, BGP.

Protocoale de rutare au scopul de a ruta si a determina calea optima intr-o retea pe care sa se transmita anumite date.Rutarea direcționeaza drumul pachetelor ce conțin adrese logice dinspre sursă spre destinație finala prin noduri intermediare numite(routere)DE regula protocoalele de rutare sunt bazate pe metrici. Metrica reprezinta un parametru dupa care se realizeaza studierea sau analiza retelei cum ar fi : vector de distanță, încărcarea rețelei timpul de transmisiune.RIP- Routing IP selectează ruta cu cel mai mic "număr de hopuri" (metrică) ca fiind ruta cea mai bună. Numărul de hopuri reprezentat de acest protocol este numărul de porţi prin care trrebuie să treacă datele pentru a ajunge la destinaţie Routing IP reprezinta rutare infornatiei după IP. RIP este de 2 versiuni : RIPv1 si RIPv2:

RIPv1 lucreaza cu masca standarta . RIPv2 lucreaza cu mastile substandart cit si mastile subretea .

Dezavantaje:- diametrul retelei este limitat: cea mai lunga ruta RIP este de 15 hopuri- RIPv1 ,16- RIPv2, care poate fi folosit doar in interiorul unei retele mici.-Convergenta lentaBGP-The Border Gateway Protocol ( BGP ) este protocolul de ruatre care functioneaza prin mentinerea unei tabele de retele IP care stabileste modul de conexiune intre sisteme autonome cu o administrare unica cu aceeasi reguli de ruatare in toata reteaua.BGP este un protocol de rutare externa in versiune acurenta BGPv4 si

17

este folosit pentru a comunica informatii despere rute in Internet. Numărul de rute, din tabelele de routare Internet BGP, sunt peste 9000Dezavantajul BGP este : necesitatea cinfigurarii manuale excesive; are suport numai pentru Ipv4

13.Analiza şi controlul traficului de date în RTD: protocoalele

IGRP, EIGRP, OSPF şi altele

Analiza si controlul traficului de date in RTD se efectueaza in special de serviciul QoS care permite accesul la diverse nivele ierarhice ce verifica mai multi aparametri transmisiunii. În dependenţă de serviciul prestat se analizează banda de frecvenţă, canalul şi viteza de transmisiune, tipul de reţinere pentru un nod al reţelei. În dependenţă de aceşti parametri traficul de date routat trebuie să utilizeze aceeaşi parametri pe toată durata/distanţa de transmisiune.IGRP – (Interior Gateway routing protocol)- etse un protocol de rutare intern dezvoltat de de Cisco pentru a lucre cu protocoalele TCP/IP. Tehnologia IGRP este bazata pe vectorul distanta. Esenta este ca fiecare router nu are nevoie sa cunoasca toate relatiile din intreaga retea. Protocolul dat nu are nici un cimp de masca de subretea. Informațtiile sistanță din IGRP este reprezentat ca un set de date , lațimea de banda factor de încarcare , fiabilitate. Acest lucru permite ajustarea caracteristicilor de conexiune si selectarea caii optime EIGRP (Enchanced Interior Gateway routing protocol)- este versiunea imbunatatita a IGRPCu scopul de elimina defectele RIP, aici are loc îmbunătăţiri ca folorirea de metrici compuse, rutarea pe căi multiple, şi mînuirea rutelor implicite. EIGRP are unele avantaje: support pentru mască de subreţea variable-length , suport pentru update, şi support pentru multiple network layer protocols.OSPF Open Shortest Path First ( OSPF ) este alt protocol dinammic de rutare bazat cu starea legăturilor dezvoltat pentru TCP/IP.OSPF este un protocol de rutare interna si in loc de a schimba informatii despre distantele pina la destinatii (ca in cazul RIP),toate nodurile vor

18

menţine hărţi specifice ale reţelei care sunt revizuite după fiecare schimbare din topologie; aceste hărţi sunt mai apoi folosite pentru a determina rute care sunt mai fiabile decat cele în cazul protocoalelor cu vectori-distanţă.

14.Calitatea serviciilor QoS: pentru serviciile integrate IntServ

şi diferenţiate DiffServ.

QoS – mulţimea tehnologiilor ce permit abonatului reţelei accesul la diverse tipuri de servicii utilizate de diferite tehnologii de transmisiune a informaţiei (Framerelay, Ethernet, FGGI, Sonet, ISDN etc.). În dependenţă de serviciul prestat se analizează banda de frecvenţă, canalul şi viteza de transmisiune, tipul de reţinere pentru un nod al reţelei. În dependenţă de aceşti parametri traficul de date routat trebuie să utilizeze aceeaşi parametri pe toată durata/distanţa de transmisiune.

În particular QoS e utilizat pentru îmbunătăţirea parametrilor tuturor serviciilor prestate. Acest lucru poate fi efectuat, utilizînd următoarele aspecte:

- menţinerea benzii de frecvenţă necesară şi suportul transmisiunii eficiente a datelor;

- reducerea probabilităţii de pierdere a cadrelor;- excluderea sau routarea suprasarcinii canalelor şi a nodurilor

de comutaţie;

QoS subdivizat de 2 subnivele:a) servicii integrate Int Serv;

b) servicii diferenţiate Diff Serv.

Int Serv – utilizează în calitate de protocol protocolul RSVP (protocol pentru reglarea resurselor). Datorită RSVP, informaţia de reglare este transmisă tuturor echipamentelor reţelei (nod, centrală, LA, abonat ş.a.). Pentru a utiliza pe toată distanţa dintre acele 2 terminale, aceiaşi parametri specifici ai sistemului de transmisiune.

19

Diff Serv – utilizată în antetul pachetului IP specificul descrierii Diff Serv, Code Point, utilizînd o informaţie specifică DSCP.

15.Structura procedurii QoS - flowspec: Rspec şi Tspec,

reglarea de intrare şi ieşire, avantajele şi dezavantajele reglării.

Reglarea de intrare poate fi realizată în momentul de timp cînd

cadrul sau pachetul informaţional transmis ajunge la un port de intrare

al comutatorului. Acest pachet poate fi alocat unuia din rîndurile deja

formate, asociat acestui port pînă cînd el va fi îndreptat spre unul din

porturile de ieşire. Acest lucru, de regulă, poate utiliza atît un singur

rînd format, precum şi mai multe rînduri pentru diverse fluxuri

înformaţionale şi diverse servicii (ce sunt prelucrate la diferite nivele

de routare). Acest lucru duce atît la verificarea serviciilor prestate, cît

şi la verificarea serviciilor perioadei de reţinere a traficului de date în

diverse noduri a reţelei.

Reglarea la ieşire poate fi realizată cu ajutorul unui algoritm

specific RED (Random Early Discard). Acest algoritm se utilizează

atunci cînd unele din cadre/pachete în mod arbitrat sunt omise (şterse)

din rînd. Acest fapt este realizat în dependenţă de QoS, datorită căruia

se va determina care dintre cadrele/pachetele din rînd vor fi omise.

Acest lucru se realizează numai atunci cînd buferul de memorie (RFD

– Rate Flow Date) este supraîncărcat şi rata de date obţinută nu poate

fi transmisă prin interfaţa portului.

Procedura „flowspec” alocă o bandă de frecvenţă necesară pentru

20

transmiterea informaţiei printr-o reţea virtuală.

Structura procedurii „flowspec” reprezentată pe figura ce urmează

constă din mai multi parametri care sunt analizaţi din mai multe

puncte de vedere (serviciu prestat, banda necesară pentru

transmisiune, viteza de transmisiune ş.a.).

Figura 1 Marsutizatorul procedurii flowspec

Serviciu prestat – tipul serviciului prestat de către reţeaua de

transmitere de date.

Rspec – determină nivelul şi calitatea parametrilor QoS utilizaţi

la transmisiune.

Tspec – o descriere a traficului de date (ce informaţie se

transmite, debitul de date transmis şi alte specificaţii ale traficului

de date).

21

16.Protocolul MPLS, formatul cadrului şi reglarea comutaţiei

de etichete.

Protocolul MPLS este utilizat pentru administrarea reţelelor virtuale

(VPN) cu scopul sporirii vitezei şi calităţii serviciilor prestate. Acest

tip de protocol, în calitate de pachete, utilizează etichetele (label).

Deoarece etichetele sunt comutate mai rapid decît pachetele, MPLS

sporeşte viteza de routare a informaţiei, utilizînd orice tip de protocol

de routare. Deoarece MPLS este utilizat pentru reţelele virtuale şi,

cunoscînd faptul că legătura dintre astfel de reţele există permanent

(chiar în cazul cînd nu se transmite nimic), obţinem o eficienţă a

routării informaţiei transmise cu 20% mai avansat.

Un dezavantaj de bază al utilizării MPLS constă în faptul că

eticheta anexată fiecărui volum informaţional e valabilă doar pentru o

reţea locală deja determinată.

Eticheta poate fi utilizată doar într-o arie strict determinată. La

trecerea dintr-o reţea în alta eticheta va fi schimbată. Acest lucru se

realizează la orice port de conectare. Acest port face legătura dintre 2

reţele virtuale. Utilizînd o astfel de metodă pot fi analizate în

dependenţă de calitatea serviciilor prestate mai multe tipuri de reţele

virtuale.

Datorită calităţii serviciilor se determină eticheta.

Tehnologia ATM utilizează aceleaşi principii de bază. Cu ajutorul

22

procedurii SET UP poate fi utilizată în dependenţă de serviciul prestat

o anumită etichetă care va spori eficienţa transmisiunii şi omiterea

blocării echipamentelor.

În figură e prezentată o structură a unui cadru utilizat pentru reţelele

virtuale cu utilizarea MPLS.

Eticheta MPLS – 8 octeţi şi este amplasată între Antetul MAC şi

Antetul IP a pachetului de transmisiune.

Acest fapt ne permite de a realiza conexiunea la nivelele 2 şi 3 ale

modelului OSI. În componenţa sa conţine:

- eticheta propriu-zisă (20 biţi) – la ce reţea este conectată;

- CoS – un cîmp ce determină cîmpul ce sa va utiliza anterior.

Poate fi CoS sau ToS;

- S – fanionul de începere a cîmpului TTL;

- TTL – timpul de viaţă al pachetului MPLS;

- Numărul de ordine al procedurii – numărul procedurii utilizate

pentru a forma pachetul MPLS.

În cazul altor tipuri de tehnologii (ex. ATM) în locul antetului

Mac putem utiliza antetul PPP. Acesta, pentru reţeaua ATM

utilizează descrierea VPI (calea virtuală) şi VCI (canalul virtual).

23

17.Metode de analiză a suprasarcinei traficului de date la

intrare şi de ieşire

În realitate, indiferent de aceste elemente, în orice reţea persistă

suprasarcina. Reglarea aceasta poate fi realizată în cel mai simplu caz

cu ajutorul modificării numărului de ordine a pachetelor transmise în

dependenţă de prioritate.

QoS de reglare şi control a suprasarcinii posedă 4 varietăţi de

reglare şi control asupra sarcinii precum şi routării informaţiei, avînd

posibilitatea de a forma mai multe rînduri de canale de comutare.

Acest lucru se poate realiza la nivelul 2 al modelului OSI şi pentru

QoS sunt utilizate 2 tipuri de reglări:

a) reglarea semnalelor pentru canale de intrare;

b) reglarea semnalelor pentru canale de ieşire

Reglarea de intrare poate fi realizată în momentul de timp cînd

cadrul sau pachetul informaţional transmis ajunge la un port de intrare

al comutatorului. Acest pachet poate fi alocat unuia din rîndurile deja

formate, asociat acestui port pînă cînd el va fi îndreptat spre unul din

porturile de ieşire. Acest lucru, de regulă, poate utiliza atît un singur

rînd format, precum şi mai multe rînduri pentru diverse fluxuri

înformaţionale şi diverse servicii (ce sunt prelucrate la diferite nivele

de routare). Acest lucru duce atît la verificarea serviciilor prestate, cît

şi la verificarea serviciilor perioadei de reţinere a traficului de date în

24

diverse noduri a reţelei.

Reglarea la ieşire poate fi realizată cu ajutorul unui algoritm

specific RED (Random Early Discard). Acest algoritm se utilizează

atunci cînd unele din cadre/pachete în mod arbitrat sunt omise (şterse)

din rînd. Acest fapt este realizat în dependenţă de QoS, datorită căruia

se va determina care dintre cadrele/pachetele din rînd vor fi omise.

Acest lucru se realizează numai atunci cînd buferul de memorie (RFD

– Rate Flow Date) este supraîncărcat şi rata de date obţinută nu poate

fi transmisă prin interfaţa portului.

18.Protocolul RSVP, exemplu de control a unei RTD. Avantaje

şi dezavantaje RSVP.

RSVP – protocolul pentru rezervă a resurselor. Acest protocol poate

funcţiona atît pentru reţelele de calculatoare, cît şi pentru toate reţelele

de transmisiuni de date bazate pe canale şi căi virtuale. RSVP este

foarte complicat de configurat pentru orice tip de sistem. Pentru

organizarea procesului de organizare şi configurare a fost propusă o

funcţie specifică COPS.

Protocolul RSVP este utilizat pentru alocarea benzii de frecvenţă

necesară pentru transmiterea unui serviciu.

Protocolul RSVP este bazat pe serviciul QoS care datorită procedurii

„flowspec” alocă o bandă de frecvenţă necesară pentru transmiterea

informaţiei printr-o reţea virtuală.

25

Serviciul prestat,Rspec,Tspec formează împreună metoda de alocare şi

control a tuturor resurselor necesare transmisiunii corespunzătoare (pe

baza protocolului RSVP). Protocolul RSVP are funcţia de a determina

banda de frecvenţă necesară şi nu a tipului serviciului (parametrii

QoS).

Deoarece protocolul RSVP este destinat pentru administrarea reţelelor

virtuale va utiliza atît căile virtuale VPi, cît şi canalele virtuale VCi.

La trecerea printr-un comutator virtual, calea îşi poate modifica

numele cu condiţia că la comutator nu se vor întîlni 2 notaţii identice,

pe cînd canalele nu-şi schimbă numele, rămîn constante de la

începutul pînă la finele transmisiunii.

Protocolul RSVP la prima etapă alocă banda de frecvenţă necesară

pentru transmisiune (ea se alocă din banda de frecvenţă a canalului),

determină portul de intrare a comutatorului şi, respectiv portul de

ieşire, cu localizarea aceleiaşi benzi de frecvenţă pentru calea de

ieşire. Şi numai după formarea unui canal virtual informaţia va fi

transmisă.

Avantajele RSVP:

- RSVP poate conlucra cu protocoalele TCP, şi UDP;

- În cazul întreruperii transmisiunii rezervarea BF este anulată;

- RSVP suportă atît versiunile VP4, cît VP6 a protocolului IP;

- RSVP poate realiza atît conexiunile unicast, cît şi multicast.

26

Dezavantajele RSVP:

- RSVP este utilizat pentru administrarea reţelei virtuale locale în

componenţa căreia intră comutatorul şi căile de legătură;

- Pentru trasnsmisiuni distante este nevoie să transmită toată

informaţia de reglare şi control către cealaltă reţea virtuală prin

intermediul etichetelor;

- RSVP nu posedă un mecanism de administrare a rîndului de

date;

- În cazul transmisiunii unui debit înalt >100 Mbps, deseori

prelucrarea informaţiei este realizată doar prin utilizarea

buferelor de memorie.

19.Noţiuni generale, evoluţia sistemelor de descriere şi

specificare SDL.

Primul limbaj de specificare si descriere (SDL) Specification and description language.

Pentru programarea sistemelor de telecomunicaţii pe baza protocoalelor de semnalizare este utilizat sistemul de administrare SDL**. Un sistem respectiv a avut la baza foramrea unui sistem comun de programare a terminalelor sistemului de telecomunicaţii.

Obţinerea a 2 forme a descrierilor SDL/PR şi SDL/GR a permis folosirea sistemului respectiv pentru acordarea tuturor sistemelor de telecomunicaţii fără echipamente necesare. Sistemele SDL descriu procesele statice şi dinamice, procesele la rîndul său formează blocuri care sunt interconectate prin canalele care conţin aşa numite semnale, observînd următoarele:

27

SDL→ sistemul → staţieSYSTEM[nume] → inerconectare → linie → transfer informativ

Limbajul de programare SDL permite utilizarea unor funcţii suplimentare de administrare a reţelei de telecomunicaţii.

Sistemul de telecomunicaţii constă din următoarele 3 elemente:

Acest limbaj permite descrierea retelei de telecomunicatii cu ajutorul sistemului blocului si procesului. La baza sa stau 3 nivele.

Nivelul sistemului Nivelul blocurilor Nivelul procesului

Nivelul sistemului care reprezinta o portiune de retea si are un identificator sub forma de litera ex (Systema A) In cazul cind sistema este complexa poate fi divizata in mai multe subsisteme

Nivelul blocurilor ce reprezinta o parte componenta a sistemului. In cazul in care blocul este complex poate fi divizat in mai multe subblocuri , bloc-echipamente de retea Nivelul procesului (nivel interior) o actiune se realizeaza in interiorul blocului sau subblocului. Toate procesele in limbajul SDL sunt realizate in baza diagramei MSC Procesele sunt de 2 tipuri : proces static , proces dinamic In proces static putem realiza o anumita procedura sau functie in interiorul unui bloc. De regula se utilizeaza diagrama MSC care utilizeaza variabile locale si care functioneaza la aceleasi nivele. Proces dinamic utilizeaza mai multe tipuri de variabile atit locale cit si globale se utilizeaza diagrana HMSC care functioneaza pe diferite nivele

28

Sistema * (92/96)

Bloc / SB

Proces

20.Elementele de bază, nivelele de administrare ale limbajul de

specificare şi descriere SDL 92, SDL 96.

Primul limbaj de specificare si descriere (SDL) Specification and description language.Acest limbaj permite descrierea retelei de telecomunicatii cu ajutorul sistemului blocului si procesului. La baza sa stau 3 nivele.

Nivelul sistemului Nivelul blocurilor Nivelul procesului

-Nivelul sistemului care reprezinta o portiune de retea si are un identificator sub forma de litera ex (Systema A) In cazul cind sistema este complexa poate fi divizata in mai multe subsisteme -Nivelul blocurilor ce reprezinta o parte componenta a sistemului. In cazul in care blocul este complex poate fi divizat in mai multe subblocuri , bloc-echipamente de retea -Nivelul procesului (nivel interior) o actiune se realizeaza in interiorul blocului sau subblocului. Toate procesele in limbajul SDL sunt realizate in baza diagramei MSC Procesele sunt de 2 tipuri : proces static , proces dinamic In proces static putem realiza o anumita procedura sau functie in interiorul unui bloc. De regula se utilizeaza diagrama MSC care utilizeaza variabile locale si care functioneaza la aceleasi nivele. Proces dinamic utilizeaza mai multe tipuri de variabile atit locale cit si globale se utilizeaza diagrana HMSC care functioneaza pe diferite niveleStructura SDL 92/96 are posibilitatea de a utiliza un alt nou proces, dupa finalizarea procesului initiat.In interiorul procesului putem utiliza o multime de stari. In cazul in care este necesitatea de a utiliza o noua variabila ,initial trebuie declarata variabila si dupa aceasta ea trebuie utilizata. In cazul in care este necesitatea de a transfera informatia in alt bloc,automat informatia respectiva primeste un bloc de intrare pu blocul respectiv.

29

Sistema * (92)

Bloc / SB

Proces

21.Diagramele MSC şi HMSC la descrierea proceselor în SDL.

Toate procesele in limbaj SDL 92/96 sunt de 2 tipuri proces static Proces dinamic

In proces static putem realiza o anumita procedura sau functie in interiorul unui bloc. De regula se utilizeaza diagrama MSC care utilizeaza variabile locale si care functioneaza la aceleasi nivele. Proces dinamic utilizeaza mai multe tipuri de variabile atit locale cit si globale se utilizeaza diagrana HMSC care functioneaza pe diferite nivele

Diagrama MSC poate fi utilizată pentru sistemele iniţiale SDL92 şi pentru SDL96, şi la SDL2000.

Conform acestora în MSC pot fi utilizate 3 tipuri de comentarii:1) Se realizează în forma textuală ca şi SDL/PR2) Determină calea de la intrare la ieşire3) Este determinat prin simbolul(comentariu) în care este

indicată metoda de prelucrare a informaţieiDiagramele descriu compoziţia structurală a părţilor, sau

comportamentul lor ca o stare a maşinii sau control al fluxului dintre stări, în exemplul de mai sus, diagramele sistemului şi blocurilor sunt structurale şi diagrama procesului este o diagramă a comportamentului.Proces P1; State S1I1-C10;I2-C14; O1 –C23; TASK 22 C11/C10 *100; SAVE C23; Next state S2;

END process P130

22.Modurile de descriere a tipurilor interfeţelor de date pentru

diverse limbaje de specificare: ADT(Abstract Data Type) şi

ASN.1 (Abstract Syntax Notation One).

Abstract data type (ADT) este un model matematic pentru o anumită clasă de structuri de date care au un comportament similar; sau pentru anumite tipuri de date de unul sau mai multe limbaje de programare , care au acelasi semantica . Un tip abstract de date este definit doar prin operațiunile care pot fi efectuate pe ea și de pre-condiții și constrângeri matematice privind efectele (și, eventual, de cost ) ale acestor operațiuni.

Tipuri de date abstracte sunt entități pur teoretice, utilizate (printre altele), pentru a simplifica descrierea algoritmilor abstracte, de a clasifica și evalua structurile de date, precum și pentru a descrie în mod oficial sistemele de tip de limbaje de programare. Cu toate acestea, un ADT poate fi pusă în aplicare de către specifice tipurilor de date sau structuri de date , în multe feluri și în multe limbaje de programare; sau descrise într-o limbă oficială specificație . ADTs sunt adesea puse în aplicare ca module : modulul de interfață declară proceduri care corespund operațiunile ADT, uneori cu comentarii care descriu constrângerile. Această informație ascunde strategie permite punerea în aplicare a modulului care urmează să fie schimbate fără a deranja client programelor. În telecomunicații și rețele de calculatoare ,  ASN.1 (Abstract Syntax Notation One).) este un standard de notație și flexibil, care descrie date structuri pentru reprezentarea,codare , transmiterea, și decodare a datelor. Acesta oferă un set de reguli formale pentru descrierea structurii de obiecte care sunt independente de tehnici de codare specifice mașinii și este o notație precisă, formală care elimină ambiguitățile. ASN.1 este acronimul pentru Abstract Syntax Notation One, un limbaj pentru a descrie informații structurate; de obicei, informații destinate a fi transportate pe unii mediu interfață sau comunicare. ASN.1 a fost standardizat la nivel internațional. Acesta

31

este utilizat pe scară largă în caietul de sarcini de protocoale de comunicație. ASN.1 este, de fapt, un limbaj de definire a datelor, care permite a defini parametrii într-o unitate de date protocol fără probleme cu privire la modul în care sunt codate pentru transmitere.  ASN.1 împreună cu norme specifice de codare ASN.1 facilitează schimbul de date structurate în special între programe de aplicație prin intermediul rețelelor de descrie structurile de date într-un mod care este independent de arhitectură mașină și limbajul de punere în aplicare.

23.Structura şi analiza unui proces de descriere a sistemului

SDL.

Toate procesele in limbajul SDL sunt realizate in baza diagramei MSC Procesele sunt de 2 tipuri :

proces static , proces dinamic

In proces static putem realiza o anumita procedura sau functie in interiorul unui bloc. De regula se utilizeaza diagrama MSC care utilizeaza variabile locale si care functioneaza la aceleasi nivele. Proces dinamic utilizeaza mai multe tipuri de variabile atit locale cit si globale se utilizeaza diagrana HMSC care functioneaza pe diferite nivele Nivelul procesului (nivel interior) o actiune se realizeaza in interiorul blocului sau subblocului. Procesul are mai multe elemente si are 2 tipuri de reprezentari :grafica si textuala:

Elementele procesului :1.declararea variabilelor – variabile de intare(I1- input )

variabile de iesire (O1-output) 2.functii(proceduri) 3.rezultatul (pereventiv sau final). Pentru memorare rezultatului se foloseste functia save

32

Un exemplu de proces:

Proces P1; State S1I1-C10;I2-C14; O1 –C23; TASK 22 C11/C10 *100; SAVE C23; Next state S2;

END process P1Structura SDL 92/96 are posibilitatea de a utiliza un alt nou proces, dupa finalizarea procesului initiat.In interiorul procesului putem utiliza o multime de stari. In cazul in care este necesitatea de a utiliza o noua variabila ,initial trebuie declarata variabila si dupa aceasta ea trebuie utilizata. In cazul in care este necesitatea de a transfera informatia in alt bloc,automat informatia respectiva primeste un bloc de intrare pu blocul respectiv.

24.Indentificatorul de proces Pid sau a tipurilor de date

predefinite.

Un proces este entitatea ce reprezintă un program în execuţie, înţelegând prin program codul şi datele aferente aflate într-un fişier executabil. Fiecare proces are asociat un identificator unic numit identificator de proces, prescurtat PID. PID-ul este un număr pozitiv atribuit de sistemul de operare fiecărui proces nou creat. Cum PID-ul unui proces este unic, el nu poate fi schimbat, dar numărul respectiv poate fi refolosit de către sistemul de operare pentru identificarea unui nou proces, când procesul căruia i-a fost atribuit anterior se termină. Un proces îşi poate obţine identificatorul propriu prin apelul sistem getpid.

33

25.Utilizarea stărilor (state) în interiorul procesului. Corpul şi

comportamentul unui proces

Exemplu de proces:

Proces P1; proces

State S1; stari(parametrii I,O)

I1=C10;

I2=C11;

O1=C22;

TASK functia

C22=(C11/C10)*10;

SAVE C22; memorizare

End P1.

SDL 92 si SDL96 are posibilitatea de a utiliza un nou alt proces

doar dupa finalizarea procesului deja initiat.in interior se utilizeaza

atitea stari de cite avem nevoie.In cazul utilizarii unei noi variabile

aceasta mai intii se declara.

34

26.Noţiuni generale privind sistemul SDL 2000. Domenii de

utilizare

SDL-2000 a extins caracteristicile orientate pe obiect în mai multe

moduri semnificative. În primul rând, programare direct în SDL

fost susținut în continuare în mare măsură de revizuirea modelului

de date aprin a găzdui date globale și obiecte referinte. În al doilea

rând, modelare obiectului a fost consolidată. În al treilea rând,

componentele de structurare SDL (cum ar fi sisteme, blocuri,

procese, proceduri, etc.) au fost unificat prin intermediul unui

concept de agent activ și pasiv. În al patrulea rând, module ASN.1

cu SDL nu mai necesită modificări ale corpului principal al limbii.

În cele din urmă, SDL-2000 oferă suport mai bun pentru generare

de cod.

Ultimele realizări au publicat SDL-2000 în două direcţii: corelarea

cu modelarea obiectului şi îmbunătăţirea folosirii pentru

implementare. Exemple ale schimbărilor modelării sunt introducerea

interfeţelor şi conceptul agenţilor unificaţi pentru blocuri, procese şi

servicii. Dacă schimbările pentru implementare sunt revizuire a

modelelor de date maximală, cu excepţia manipulării, şi introducerea

algoritmelor textuale pentru folosirea în diagrame MSC-2000 care a

fost îmbunătăţit pentru a include un mecanism general al

datelor, intervalelor de timp, o orientare mai bună a obiectelor şi a

apelurilor metodelor.

35

27.Diagrama MSC 2000 (Message Sequence Chart). Utilizarea

standardelor ADT şi MSC

MSC-2000 are, de asemenea, forme textuale şi grafice, forma textuală este folosită

în instrumente, iar cea grafică folosită de majoritatea utilizatorilor.

Elementele grafice

Un sistem de specificare SDL/GR sau document MSC este constituit dintr-un set de

desene. Recomandările ITU-T nu definesc vre-un mecanism particular pentru adunarea

acestor desene la fişierele PC. Aceasta depinde de instrumente, şi poate varia de la un

fişier pentru un sistem complet la un fişier pentru fiecare pagină a unui desen. SDL

are doar conceptul diagramelor de referinţă separate. MSC are concepte similare

pentru diagramele MSC de referinţă. Atunci când sunt determinate proprietăţile

unui set de desene, sunt rezolvate referinţele. Modul de rezolvare al referinţelor este

determinat de către instrument.

28.Descrierea şi utilizarea procedurilor şi funcţiilor, în

interiorul procesului, diferitor limbaje de programare

ajutătoare ca: TP, Java, LOTOS, C++ .....

36

29.Descrierea schemelor bloc în comparaţie cu listingul SDL

2000/PR. Elementele grafice

37

30.Posibilităţile specifice ale sistemului SDL: structura şi funcţiile

QSDL şi ale SDL RT

QSDL (Queueing SDL) QSDL extinde specificatiile standard ale

limbajului SDL printr-un numar de furnituri. De fapt, sunt doua astfel

de tipuri de extensii:

1 Prima extensie este generica si este încapsulata în comentarii

formatate special. Acestea privind alte instrumente SDL standard

pentru a fi apelate împreuna cu extensiile QSDL. În aceasta maniera o

specificatie SDL poate fi prin furniturile QSDL ramânând înca

utilizabila în instrumentele standard SDL.

2 Cel de al doilea tip de extensie sunt tipurile de date predefinite

declarate în SDL standard. QSDL admite aceste tipuri de date ca fiind

predefinite.

QSDL dispune de tranzitii temporizate si de stari temporizate.

Tranzitii temporizate O tranzitie SDL este o secventa de actiuni

SDL. SDL furnizeaza mai multe tipuri de astfel de actiuni: output, set,

reset, task si altele. În QSDL exista o actiune suplimentara: request.

SDL Real Time

Comportamentul dinamic în sistemul SDL este descris în

termeni de procese. Sistemul/ierarhia blocurilor este o descriere numai

statica a structurii sistemului. Procesele în SDL pot fi create la

startarea sistemului sau la momentul executiei acestuia.

Cerinte de timp real

38

Cerinta de timp real este un nume generic pentru diferite cerinte legate

de timpul real. Se disting restrictii de durata, restrictii relative la rata

utilizarii si restrictii de penetrabilitate.

Variabile de timp real

Acestea sunt variabile specificate de SDL RT (HOORA) pentru a

permite formularea cerintelor de timp real într-o maniera

standardizata. Variabilele de timp real sunt asociate cu un scenariu.

Variabilele de timp real sunt utilizate pentru a exprima cerintele de

timp real.

39