Situatii financiare conform IAS1

Standardul are obiectivul de a prescrie baza pentru prezentarea situatiilor financiare generale, cu scopul de a asigura comparabilitatea situatiilor financiare ale entitatii de la o perioada la alta, precum si comparabilitatea intre situatiilor financiare ale diverselor entitati.

Ca parte componenta a procesului de raportare financiara, situatiile financiare sunt compuse, de regula, din: situatia pozitiei financiare la sfarsitul perioadei, situatia rezultatului global pe perioada, situatia modificarilor din capitalurile proprii pe perioada, situatia fluxurilor de trezorerie pe perioada, note cuprinzand un rezumat al politicilor contabile semnimificative si alte note explicative si o situatie a pozitiei financiare de la inceputul primei perioade comparative, atunci cand entitatea aplica retroactiv o politica contabila sau face o retratare retroactiva a elementelor din situatiile sale financiare, sau atunci cand reclasifica elementele din situatiile sale financiare.Trebuie mentionat ca,in categoria situatiilor financiare, nu se inlud rapoartele directorilor, declaratiile presedintelui, discutiile si analizele conducerii si elementele similare care pot fi incluse intr-un raport financiar anual.De asemenea, trebuie mentionat faptul ca situatia modificarilor pozitiei financiare poate fi prezentata in mai multe moduri, cum ar fi de exemplu: ca situatie a fluxurilor de trezorerie sau ca situatie a fluxurilor de fonduri.

Cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare elaborat de Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate(IASB) are in vedere situatiile financiare cu scop general, inclusiv situatiile financiare consolidate.Acestea trebuie sa vina la intampinarea nevoilorcomune de informatii ale unei sfere largi de utilizatori si sa fie intocmite si prezentate cel putin anual.Obiectivul general al situatiilor financiare este acela de a oferii informatii despre pozitia financiara, performanta si fluxurile de trezorerie ale unei entitati, utile pentru o gama larga de utilizatori in luarea deciziilor economice.

Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene(C.E.E.) defineste situatiile financiare prin sintagma situatii financiare, care cuprind: bilantul, contul

de profit si pierdere si anexa sau notele la situatiile financiare.In directiva se precizeaza ca aceste documente trebuie sa contituie un tot unitar.

Daca in privinta structurii situatiilor financiare Directivele contabile europene si Standardele internationale de raportare financiara sunt “pe aceeasi lungime de unda”, in ceea ce priveste forma acestora, problema este solutionata in mod diferit.

Astfel Standardele Internationala de Raportare Financiara(IFRS) adopta conceptia minimului de informatii fara a reglementa o forma standard in vederea prezentarii elementelor situatiilor financiare.Ca atare IAS 1 “Prezentarea situatiilor financiare” nu prescrie ordinea sau formatul in care trebuie prezentate elementele.Standardul ofera numai o lista a elementelor care sunt diferite ca natura sau functie si care merita sa fie prezentate separat in situatia pozitiei financiare la sfarsitul perioadei.

De asemenea, in standar se mentioneaza ca fiecare componenta a situatiilor financiare va fi identificata in mod clar iar urmatoarele informatii vor fi in mod special evidentiate si repetate atunci cand sunt necesare intelegerii corespunzatoare a informatiilor prezentate:

*denumirea entitatii raportore sau alte mijloace de identificare si orice modificare in acea informatie care a intervenit de la ultima data a bilantului;

*daca situatiile financiare se refera la entitatea individuala sau la un grup de entitati;

*data situatiei pozitiei financiare la sfarsitul perioadei sau perioada acoperita de situatiile financiare,in functie de acea componenta a situatiilor financiare;

*moneda de prezentare, dupa cum este ea definita in IAS 21 “Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar”;

*nivelul de rotunjire utilizat in prezentarea sumelor din situatiile financiare.

Uneori, situatiile financiare sun mai usor de inteles prin prezentarea informatiilor prin unitati ale monedei de prezentare de ordinul miilor sau

milioanelor.Acest fapt este acceptabil atata timp cat nivelul de rotunjire a prezentarii este mentionat si nu sunt omise informatii semnimificative.

Directivele contabile europene,in special Directiva a IV-a C.E.E. adopta conceptia maximului de informatii.Ca urmare, aceasta prevede scheme si modele standard care definesc forma si formatul de prezentare a situatiilor financiare.

Astfel, statele membre prevad pentru prezentarea bilantului una dintre cele doua scheme continute in cuprinsul directivei:sub forma de tablou bilantier sau/si sub forma lista.Daca un stat membru prevede ambele scheme, el poate sa lase la latitudinea entitatii alegerea uneia dintre cele doua scheme.

De asemenea, in cazul contului de profit si pierdere statele membre prevad una sau mai multe scheme, acesta poate lasa la latitudinea entitatilor alegerea unei scheme sau a alteia.

Situatia pozitiei financiare la sfarsitul perioadei

Referitor la situatia pozitiei financiare la sfarsitul perioadei (bilant), IAS 1 “Prezentarea situatiilor financiare” nu prescrie ordinea sau formatul in care trebuie prezentate elementele, insa precizeaza ca bilantul va cuprinde elementele-rand care prezinta cel putin urmatoarele valori:

a) imobilizari corporale;

b) investitii imobiliare;

c) imobilizari necorporale;

d) active financiare (fara valorile de la e),h) si i));

e) investitii financiare contabilizate prin metoda punerii in echivalenta;

f) active biologice;

g) stocuri;

h) creante comerciale si similare;

i) numerar si echivalent de numerar;

j) datorii comerciale si similare;

k) provizioane;

l) datorii financiare (excluzand sumele aratate la punctele j) si k));

m)datorii si active pentru impozitul curent, dupa cum sunt definite in IAS 12 “Impozitul pe profit”;

n) datorii privind impozitele amanate si sctive privind impozitele amanate, dupa cum sunt definite in IAS 12 “Impozitul pe profit”;

o) interes minoritar, prezentat in cadrul capitalurilor proprii;

p) capital emis si rezerve atribuibile actionarilor societatii-mama.

Situatia pozitiei financiare la sfarsitul perioadei va include de asemenea elementele-rand care prezinta urmatoarele valori:

a) totalul activelor clasificate ca fiind detinute pentru a fi vandute si active incluse in grupurile destinate cedarii, clasificate ca fiind detinute pentru vanzare in conformitate cu IFRS 5 “Active imobilizate detinute in vederea vanzarii si activitati intrerupte;

b)datoriile incluse in grupurile destinate cedarii, clasificate ca fiind detinute pentru vanzare in conformitate cu IFRS 5 “Active imobilizate detinute in vederea vanzarii si activitati intrerupte”.

Alte elemente-rand, titluri si subordonari vor fi prezentate in bilant atunci cand o astfel de prezentare este relevanta pentru intelegerea pozitiei financiare a entitatii.

Atunci cand o entitate prezinta active imobilizate si curente si datorii curente si pe termen lung clasificate separat in bilant nu va clasifica creantele(datoriile) legate de impozitul amanat ca active(datorii) curente.

Un activ,trebuie clasificat ca activ curent atunci cand:

* se asteapta sa se valorifice activul,sau intentioneaza sa il vanda sau sa il consume,in cadrul ciclului normal de exploatare;

* activul este detinut, in principal, in scopul tranzactionarii;

* se asteapta sa fie valorificat in termen de douasprezece luni dupa perioada de raportare;

* reprezinta numerar sau echivalent de numerar, cu exceptia cazului in care exista restrictia ca activul sa fie modificat sau utilizat pentru decontarea unei datorii pentru o perioada de cel putin douasprezece luni dupa perioada de raportare.

Toate celelalte active, care nu corespund criteriilor de mai sus, vor fi clasificate ca active imobilizate.Concret, activele curente cuprind stocurile si creantele comerciale care sunt vandute, consumate sau realizate ca parte a ciclului normal de exploatare,chiar si atunci cand nu se asteapta sa fie realizate in douasprezece luni de la data bilantului.Titlurile de plasament sunt clasificate ca active curente daca se asteapta sa fie realizate in douasprezece luni de la data bilantului; altfel ele sunt clasificate ca active imobilizate.

O datorie trebuie clasificata ca datorie curenta atunci cand indeplineste oricare din urmatoarele criterii:

* se asteapta sa fie decontata in cursul normal al ciclului de exploatare al entitatii;

* datoria este detinuta, in principal, in scopul tranzactionarii;

* entitatea nu are un drept neconditionat de a amna achitarea datoriei pentru cel puti douasprezece luni dupa perioada de raportare.

Toate celelalte datorii, care nu corespund criteriilor de mai sus, vor fi clasificate ca datorii pe termen lung.In plus, o entitate isi clasifica datoriile financiare ca fiind curente daca ele trebuie decontate in douasprezece luni dupa perioada de raportare,chiar daca:

- termenul initial a fost pentru o perioda mai mare de douasprezece luni;

- este incheiat un acord de refinantare sau reesalonare a platilor pe termen lung dupa data bilantului si inainte ca situatiile financiare sa fie autorizate pentru emitere.