Cuprins:

Introducere…………………………………………………………..……pg. 1

Capitolul I

1. Determinarea perimetrului de consolidare şi alegerea metodelor de consolidare

1.1. Definiţii şi delimitări privind grupurile de societăţi…………...…………..pg. 2

1.2 Procentajul de control, procentajul de interes şi cel de integrare………….pg. 5

1.3 Metode de consolidare şi standardele internaţionale de reglementare a consolidării conturilor

1.3.1 Metoda integrării globale (full consolidation method) şi a standardului Situaţiile financiare consolidate şi individuale……………………..pg. 6

1.3.2 Metoda integrării proporţionale (proportionate consolidation method) şi a standardului Interese în asocierile în participaţie (prelucrarea de referinţă)………………………………………….pg. 8

1.3.3 Metoda punerii în echivalenţă (the equity method) şi a standardelor Investiţii în întreprinderile asociate şi Interese în asocierile în participaţie………………………………………………………………pg. 10

1.3.4 Metoda achiziţiei (acquisition method) şi a standardului internaţional de raportare financiară IFRS 3 Grupări de întreprinderi (revizuit)…………………………………………………………………pg. 11

Capitolul II

2. Situaţiile financiare consolidate

2.1 Scopul şi conţinutul situaţiilor financiare consolidate……………………………pg. 13

2.2 Bilanţul contabil consolidat………………………………………………………pg. 14

2.3 Contul de profit şi pierdere consolidat…………………………………………...pg. 17

2.4 Situaţia consolidată a variaţiei capitalurilor proprii………………………………pg. 18

2.5 Tabloul fluxurilor de trezorerie consolidat……………………………………….pg. 18

Capitolul III

3.1 Studiu de caz – Conturile consolidate utlizând metoda integrării globale…...…pg. 21

3.2 Exemplu privind evaluarea fondului comercial şi a intereselor minoritare

conform IFRS 3 (revizuit în 2008)……………………………………………………pg. 35

Concluzii……...………………………………………………………………pg. 39

Bibliografie………….………………………………………………………..pg. 40

Introducere

În viaţa economică a diferitelor ţări se intâlnesc atât agenţi economici care işi desfăşoara activitatea ca entităţi juridice independente cât şi grupuri de societăţi legate între ele din punct de vedere economic şi financiar, sub controlul sau influenţa uneia dintre ele. Grupurile de societăţi reprezintă o realitate tot mai pregnantă a lumii contemporane.

Grupul de societăţi reprezintă ansamblul constituit din două sau mai multe societăţi, fiecare cu propria personalitate juridică, dar care sunt supuse unei direcţii economice unitare asumate de una sau mai multe dintre ele.

Societăţile din cadrul grupului, având personalitate juridică elaborează fiecare situaţii financiare consolidate potrivit reglementărilor specifice stabilite de către fiecare ţară.

Informaţiile oferite de situaţiile financiare anuale individuale ale societăţilor componente ale grupului sunt insuficiente şi irelevante, deoarece nu permit o apreciere corectă a situaţiei economico- financiare a ansamblului. Situaţiile financiare individuale nu reflectă activitatea comună a diferitelor societăţi din grup.

Situaţiile financiare consolidate ale grupului nu sunt egale cu suma situaţiilor financiare anuale ale societăţilor din grup, deoarece între societăţile grupului pot exista tranzacţii interne. Aceste operaţii majorează artificial valorile conturilor individuale. Eliminarea acestor operaţii nu se reduce la simpla adunare a conturilor individuale.

Necesitatea situaţiilor financiare consolidate este evidentă, ele dau o imagine mai cuprinzătoare a situaţiei reale a unui grup, imagine pe care nu o poate da ansamblul bilanţurilor societăţilor componente, ele permit exprimarea într-o manieră globală a situaţiei financiare şi a rezultatului grupului.

Obiectivul situaţiilor financiare consolidate este de a prezenta poziţia financiară, performanţele şi evoluţia poziţiei financiare referitoare la unităţile cuprinse în grupul de societăţi, ca şi cum ar fi vorba de o singură societate. Subiectul consolidării îl constituie societăţile din cadrul grupului, iar obiectul consolidării situaţiile lor financiare anuale.

Consolidarea situaţiilor financiare este o tehnică de inginerie a contabilităţii financiare, care are ca finalitate producerea de informaţii necesare utilizatorilor externi. Ea este şi un instrument de gestiune, deoarece permite să se clarifice relaţiile complexe între filiale şi societatea-mamă şi să se compare rezultatele obţinute cu obiectivele fixate.

Situaţiile financiare consolidate asigură agregarea activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a veniturilor şi cheltuielilor pentru a furniza o imagine globală şi fidelă a grupului de societăţi.

Pentru un grup de societaţi, fie că activează la nivel naţional, regional sau mondial, a beneficia de informaţiile furnizate prin intermediul situaţiilor financiare consolidate reprezintă o bază reală şi solidă pentru fundamentarea deciziilor de investiţii, a deciziilor strategice şi, nu în ultimul rând, a deciziilor managementului executiv. O decizie de investiţii fundamentată pe o informaţie contabilă viabilă, comparabilă, consolidată şi reală este supusă unui grad sporit de succes.

1

Capitolul I

1. Determinarea perimetrului de consolidare şi alegerea metodelor de consolidare

1.1. Definiţii şi delimitări privind grupurile de societăţi

În vederea prezentării situaţiilor financiare consolidate trebuie să se delimiteze ansamblul societăţilor care aparţin grupului. Cu alte cuvinte trebuie să se determine mai întâi perimetrul de consolidare.

Perimetrul de consolidare reprezintă frontiera care delimitează subansamblurile ce au între ele legături destul de strînse, de o manieră încât consolidarea situaţiilor financiare să aibă un sens. În principiu, perimetrul înconjoară toate societăţile asupra cărora întreprinderea consolidantă exercită un control exlusiv (filiale), un control conjunctiv sau concomitent (societăţi comune de interes, numite şi asocieri în participaţie) sau, în sfârşit o influenţă notabilă (întreprinderi asociate).

Cu alte cuvinte, putem considera că perimetrul de consolidare este constituit din liderul de grup (societatea-mamă) şi societăţile consolidate, respectiv societăţile asupra cărora societatea-mamă exercită control exclusiv, control conjunctiv (concomitent) sau influenţă notabilă.

Potrivit normelor romaneşti pentru consolidarea conturilor aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 3055/2009, grupul reprezintă ansamblul constituit din întreprinderea-mamă şi filialele sale. Altfel spus, grupul este ansamblul de societăţi, fiecare având personalitate juridică, dar cu un centru unic de decizie, numit lider de grup.

Grupul formează o entitate economică; el nu are personalitate juridică.

Conform OMFP 3055/2009 o entitate este legată cu o altă entitate dacă:

a) direct sau indirect, prin una sau mai multe entităţi: - controlează sau este controlată de cealaltă entitate ori se află sub controlul comun al

celeilalte entităţi (aceasta include societăţile-mamă, filialele sau filialele membre); - are un interes în respectiva entitate, care îi oferă influenţă semnificativă asupra

acesteia; sau - deţine controlul comun asupra celeilalte entităţi;

b) reprezintă o entitate asociată a celeilalte entităţi; c) reprezintă o asociere în participaţie în care cealaltă entitate este asociat; d) reprezintă un membru al personalului-cheie din conducere al entităţii sau al societăţii-

mamă a acesteia; e) reprezintă un membru apropiat al familiei persoanei menţionate la lit. a) sau d); f) reprezintă o entitate care este controlată în comun sau influenţată semnificativ ori

pentru care puterea semnificativă de vot într-o asemenea entitate este dată, direct sau indirect, de orice persoană mentionată la lit. d) sau e); sau

g) entitatea reprezintă un plan de beneficii postangajare pentru beneficiul angajaţilor celeilalte entităţi sau al oricărei entităţi care este entitate legată cu cealaltă entitate.

Societatea-mamă (a parent) este o întreprindere care are una sau mai multe filiale. În principiu, o societate-mamă posedă mai mult de 50% din capitalul societăţii-filială, capital in care nu sunt cuprinse acţiunile cu dividend prioritar, fară drept de vot. Ea deţine, astfel,

2

majoritatea absolută în adunările generale ordinare (AGO) şi in organele de conducere ale filialei (cazul controlului exclusiv de drept); cu mai mult de două treimi din capital, societatea-mamă are majoritatea calificată în adunările generale extraordinare (AGE).

Filiala (a subsidiary) este o întreprindere controlată de o altă întreprindere, denumită anterior societate-mamă. Poate exista şi situaţia unei filiale comune a două societăţi-mamă (asocieri in participaţie), precum şi cea privind o filială necotată a unei societăţi-mamă cotată la bursă.

Controlul (control) – Termenul de control poate fi luat în sensul lui francez şi atunci este echivalent cu cel de verificare sau, în sensul britanic, de putere. În referenţialul contabil internaţional şi în limbajul de consolidare, controlul este dat de puterea de a conduce politicile privind exploatarea şi finanţarea unei întreprinderi, astfel încat să se obţina avantaje din activităţile sale.

Trebuie să se facă distincţie între control şi interes (sau participaţie), care reprezintă deţinerea unei parţi din capitalul unei societăţi. Controlul poate îmbraca forma controlului exclusiv şi a controlului conjunctiv. La randul lui, controlul exclusiv se poate realiza ca un control de drept sau un control de fapt.

Controlul exclusiv de drept presupune ca societatea-mamă să deţină direct sau indirect, prin intermediul filialelor sale, mai mult de 50% din drepturile de vot.

În referenţialul internaţional, sunt enunţate patru circumstanţe in care operează controlul de fapt:

1. Societatea-mamă posedă mai mult de jumătate din drepturile de vot, ca urmare a unui acord cu alţi investitori; uzanţele arată că, în principiu, societatea-mamă ar trebui să deţină totuşi mai mult de 40% din drepturile de vot;

2. Societatea-mamă are puterea să conducă exploatarea si finanţarea întrepinderii controlate, printr-o dispoziţie a statutelor sau printr-un acord;

3. Societatea-mamă poate să numească sau să revoce majoritatea membrilor din consiliul de administraţie sau a unui organ de conducere echivalent; sau

4. Societatea-mamă are puterea de a reuni majoritatea drepturilor de vot în acest consiliu sau în acest organ.

În contabilitatea franceză, controlul de fapt demonstrat se realizează prin desemnarea, timp de două exerciţii succesive, a majorităţii membrilor organelor de administraţie, de conducere sau de supraveghere. În practică, atunci când întreprinderea poate să desmneze, din momentul achiziţiei unei entităţi, majoritatea membrilor organelor de conducere, controlul de fapt este asigurat imediat. Întreprinderea consolidantă este socotiă ca efectuând această desemnare, atunci cănd ea a dispus, în cursul respectivei perioade, de o fracţiune mai mare de 40% din drepturile de vot şi când niciun alt asociat sau acţionar nu deţinea, direct sau indirect, o fracţiune mai mare decât a sa (control de fapt prezumat).

Conform referenţialului internaţional, controlul conjunctiv (concomitent) (joint control) reprezintă împărţierea, printr-un acord contractual, a controlului asupra unei activităţi economice sau asupra unei societăţi, între un număr redus de acţionari, care o controlează în comun, dar nici unul nu poate lua decizii fară acordul celorlalţi.

Conform IAS 31-“ Interese în asocierile în participaţie”, controlul conjunctiv este partajul unei întreprinderi exploatate în comun de un număr limitat de asociaţi sau de

3

acţionari, de o atare manieră incât politicile financiare şi cele de exploatare să rezulte din acordul lor.

Existenta unui control conjunctiv se bazează pe două caracteristici:

a) Un număr limitat de asociaţi/acţionari îşi împart controlul; partajul controlului presupune ca niciun asociat sau acţionar nu este susceptibil să poată exercita un control exclusiv, de unul singur, impunând deciziile celorlalţi; existenţa unui control conjunctiv nu exclude prezenţa de asociaţi /acţionari minoritari care nu participă la controlul comun

b) Un acord contractual care:

Prevede exercitarea controlului conjunctiv asupra activităţii economice a întreprinderii exploatate în comun

Prevede deciziile esenţiale realizării obiectivelor întreprinderii exploatate în comun, obiective care necesită consimţămantul tutror asociaţilor/acţionarilor ce participă la acest tip de control.

În afară de cele două tipuri de control, în relaţiile dintre două societăţi mai poate să apară şi influenţa notabilă.

Influenţa notabilă (significant influence), în inţelesul internaţional, este puterea de a participa la deciziile referitoare la politicile financiare şi de exploatare ale unei întreprinderi, fară ca totusi să se exercite un control asupra acestor decizii. Aceasta se manifestă prin:

Prezenţa în consiliul de administraţie sau în organismul de conducere echivalent;

Participarea în procesul de luare a deciziilor;

Existenţa de tranzacţii semnificative cu întreprinderea influenţată notabil;

Schimbul de personal de administraţie;

Furnizarea de informaţii tehnice importante.

Dacă un investitor deţine, direct sau indirect, prin filialele sale, între 20% şi 50% din drepturile de vot, dar insuficient pentru a exercita un control exclusiv sau conjunctiv, într-o întreprindere, se presupune că el exercita o influenţă notabilă, exceptând situaţia în care se demonstrează, în mod clar, că această influenţă nu există.

O întreprindere asociată (an associate) este o întreprindere în care investitorul are o influenţă notbilă şi care nu este nici filială, nici asociere in participaţie.

În cadrul referenţialului francez se precizează că:

Influenţa notabilă poate să rezulte în special dintr-o reprezentare în organele de conducere sau de supraveghere, din participarea la deciziile strategice, din existenţa unor operaţii semnificative între întreprinderi, din schimbul de persoane de conducere sau din legaturi de dependenţă tehnică;

Existenţa fracţiunii minime de 20% din drepturile de vot este respinsă daca ea nu permite exercitarea unei influenţe notabile, fapt care trebuie să fie justificat în anexă.

4

În caz contrar, poate fi adusă proba unei influenţe notabile chiar dacă se deţine mai puţin de 20% din drepturile de vot.

1.2 Procentajul de control, procentajul de interes şi cel de integrare

Pentru a reflecta natura controlului este necesară calcularea procentajului de control deţinut de societatea-mamă. Natura legăturilor de dependenţă, directă sau indirectă corespunde cu drepturile de vot ce permit exercitarea controlului. Pentru aprecierea puterii in cadrul grupului se utilizează procentajul de control. Dependenţa financiară ce rezultă din deţinerea unei părţi din capitalul unei societăţi se măsoară cu ajutorul procentajului de interes.

A. Procentajul de control

Procentajul de control al socieaţii-mamă într-o filială este dat de numărul drepturilor de vot de care dispune societatea-mamă în adunarea generală a filialei. Procentajul de control indică intensitatea controlului politic şi strategic, direct sau indirect al societăţii-mamă asupra unei alte societăţi din grup. Procentajul de control permite stabilirea listei societăţilor reţinute în perimetrul de consolidare.

În cadrul societăţilor pe actiuni, titlurile, indiferent ca sunt eliberate sau nu, au in principiu un drept de vot, dar exista si;

- Acţiuni cu dividend prioritar, fară drept de vot

- Acţiuni cu drept de vot multiplu

- Acţiuni cu drept de vot fracţionat

Pentru determinarea procentajului de control general se cumulează procentajele de control ale tuturor societăţilor grupului, care posedă titluri ale societăţii controlate.

Cunoaşterea tipurilor de control permite alegerea metodei de consolidare a situaţiilor financiare. În practica internaţională sunt utilizate urmatoarele metode de consolidare:

1. În cazul controlului exclusiv: metoda integrării globale. În acest caz se aplică prevederile IAS 27- Situaţiile financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor în filiale.

2. În cazul controlului conjugat (concomitent): metoda integrării proporţionale ca prelucrare de bază sau metoda punerii în echivalenţă ca tratament alternativ. Reglementările ce se aplică în cazul controlului conjugat fac obiectul IAS 31- Raportarea financiară a intereselor în asocierile în participaţie.

3. În cazul influenţei notabile: metoda punerii în echivalenţă ca tratament de bază sau metoda costului ca tratament alternativ. Reglementările propuse în cazul întreprinderilor asociate fac obiectul IAS 28 – Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate.

În contabilitatea americană, singura metodă de consolidare este integrarea globală. Integrarea proporţională nu este admisă în consolidarea conturilor şi, ca urmare, în cazul asocierilor în participaţie se utilizează metoda punerii în echivalenţă. În mod logic, în cazul întreprinderilor asociate, metoda punerii în echivalenţă nu este utilizată ca metodă de consolidare, ci ca metodă de evaluare.

5

B. Procentajul de interes

Procentajul de interes reprezintă cota-parte din capital şi implicit din patrimoniu deţinută direct sau indirect de către societatea-mamă în fiecare din societăţile ce formează perimetrul de consolidare. Procentajul de interes depinde de numărul de acţiuni deţinute şi de tipurile de legături ce există între societăţile grupului. Este o noţiune financiară, care serveşte calculului parţii societăţii-mamă în capitalul şi rezultatul fiecărei societăţi din ansamblul consolidat.

C. Procentajul de integrare

Pentru a cunoaşte procentajul valorilor de consolidat , se procedează la determinarea procentajelor de integrare. Un atare procentaj depinde de metoda reţinută în consolidare.

Dacă o întreprindere este consolidată prin metoda integrării globale, procentajul de integrare este de 100%. În caz contrar, se convine să se ţina cont de:

- Procentajul de integrare aferent în mod direct întreprinderii de consolidat

- Procentajul de deţinere directă a întreprinderii care, la rândul ei, deţine direct întreprinderea consolidată.

Pentru societăţile puse în echivalenţă, procentajul de integrare poate să fie numit “fracţiune pusă în echivalenţa”.

Principiu de calcul:

1. Pentru determinarea procentajului de control, se adună procentajul de control deţinut, în mod direct, de întreprinderea consolidantă şi procentajele de control deţinute de toate întreprinderile pe care întreprinderea consilidantă le consolidează de maniera exclusivă. În schimb, procentajele de control deţinute de întreprinderile controlate în mod conjunctiv sau aflate sub influenţă notabilă nu trebuie să fie reţinute.

2. În vederea determinării procentajului de interes, pentru fiecare filiaţie (lanţul de legături dintre societăţile aflate în diferite raporturi de participaţie), se multiplică procentajele de deţinere ale fiecărei societăţi care constituie lanţul şi se adună procentajele rezultate din diferitele inmulţiri, pentru fiecare lanţ al filiaţiei.

1.3 Metode de consolidare şi standardele internaţionale de reglementare a consolidării conturilor

1.3.1 Metoda integrării globale (full consolidation method) şi al standardului Situaţiile financiare consolidate şi individuale

Relaţia societate-mamă – filială se concretizează atunci când prima dintre ele este capabilă de a o controla exclusiv pe cea de a doua. Consolidarea, în acest caz, presupune aplicarea standardului internaţional IAS 27 – Situaţiile financiare consolidate şi individuale.

O societate-mamă întocmeşte şi prezintă situaţii financiare consolidate, exceptând situaţia în care ea însăsi este o filială a altei societăţi –mamă. Conturile consolidate trebuie să includă, dincolo de societatea-mamă, toate filialele, cu excepţia celor care sunt controlate doar temporar. Situaţiile financiare consolidate trebuie să fie întocmite prin folosirea unor politici contabile uniforme. Decalajul între datele de raportare ale societăţii-mamă şi datele de

6

raportare ale filialelor consolidate nu trebuie să fie mai mare de trei luni. Soldurile, operaţiile, cîştigurile sau pierderile nerealizate în cadrul grupului trebuie eliminate în totalitate.

Cum întocmirea situaţiilor financiare consolidate se face pe baza situaţiilor financiare individuale ale societăţilor grupului, aceste situaţii trebuie sa fie retratate înainte de începerea operaţiilor propriu-zise de consolidare.

Aceste retratări se referă la :

- omogenizarea datelor de închidere şi a politicilor contabile utilizate ;

- eliminarea efectelor fiscale .

Retratările de omogenizare se realizează prin aplicarea politicilor de contabilizare şi evaluare în consolidare.

Retratările de eliminare a efectelor fiscale vizează eliminarea incidentelor unor restricţii juridice şi fiscale, pentru a realiza o imagine fidelă a conturilor, în primul rând a poziţiei financiare şi performanţelor grupului, cu respectarea realităţii economice.

Consolidarea propriu-zisă presupune parcurgerea următoarelor etape :

I) Preluarea şi cumularea elementelor din bilanţurile şi din conturile de profit şi pierdere ale liderului de grup şi filialelor, care definesc ansamblul, prin unul din cele două suporturi tehnice de consolidare. În cazul metodei integrării globale, elementele din bilanţurile şi din conturile de profit si pierdere sunt preluate în proportie de 100%.)

II a) eliminarea conturilor reciproce(interne);

II b) eliminarea rezultatelor interne- profiturile nerealizate trebuie să fie eliminate în totalitate la fel şi pierderile nerealizate.

III Repartizarea capitalurilor proprii ale filialei între grup(societatea –mamă) şi acţionarii minoritari.

Repartizarea capitalurilor proprii presupune urmatoarele căi, calcule şi înregistrări:

Astfel, la nivelul bilanţului procedăm la:

-se elimină titlurile deţinute de societatea –mamă într-o filială consolidată, la valoarea lor contabilă ;

-calculul şi înregistrarea cotei din capitalurile filialei consolidate (capital social + rezerve), care participă la rezerva consolidată ;

-calculul şi înregistrarea cotei din rezultatul filialei consolidate, care participă la rezultatul consolidat ;

-calculul şi înregistrarea intereselor acţionarilor minoritari

La nivelul contului de profit şi pierdere repartizarea rezultatului unei filiale se face între rezultatul consolidat şi interesele acţionarilor minoritari. Procesul de consolidare se încheie cu prezentarea situaţiilor financiare consolidate.

7

1.3.2 Metoda integrării proporţionale (proportionate consolidation method) şi al standardului Interese în asocierile în participaţie (prelucrarea de referintă)

Metoda integrării proporţionale se aplică în cazul intereselor în asocierile în participaţie.

O asociere în participaţie ( a joint venture) este un acord contractual în virtutea căruia două sau mai multe părţi convin să exercite o activitate economică plasată sub control conjunctiv(concomitent).

Un asociat într-o asociere în participaţie (a venturer) este un participant la o asociere în participaţie, care exercită un control conjunctiv asupra acesteia.

Un investitor (an investor) într-o asociere în participatie este un participant în cadrul acesteia, dar el nu exercită un control conjunctiv asupra acesteia.

Asocierile în participaţie se referă la o gamă diversă de forme şi de structuri.Standardul IAS 31 prezintă, în acest sens, trei mari categorii :

-activităţi aflate sub control conjunctiv ;

-active aflate sub control conjunctiv ;

-entităţile aflate sub control conjunctiv.

Activităţile aflate sub control conjunctiv

Activităţile aflate sub control conjunctiv reprezintă forma cea mai simplă de asociere în participaţie. Fiecare antrepenor suportă propriile cheltuieli, utilizeazî propriile active şi resurse, pentru realizarea activităţilor supuse unui control comun cu alţi antrepenori. Acordul contractual prevede, în special , modul în care pot fi impărţite veniturile generate de vânzarea producţiei, precum şi cheltuielile comune.

Cum toate activele, datoriile, cheltuielile şi veniturile sunt înregistrate în situaţiile financiare individule, în situţiile financiare aferente grupului nu este necesară nici o ajustare în privinţa acestor elemente atunci când un asociat al respectivei asocieri în participaţie prezintă situaţii financiare consolidate.

Unui asociat poate să nu-i fie impusă o contabilitate distinctă şi aceasta poate să nu întocmescă situaţii financiare. Totuşi, la modul general, asociaţii pot să intocmească conturi de gestiune, pentru a putea sa evalueze performanţele asocierii.

Activele aflate sub control conjunctiv

Acestă formă de asociere în participaţie presupune exploatarea unuia sau mai multor active supuse unui control conjunctiv. Fiecare antreprenor are dreptul la o parte din bunurile fabricate şi serviciile prestate, prin utilizarea acestor active, şi işi asumă în contrapartidă, o parte convenită din cheltuielile generate de folosirea lor.

Sub aspect contabil, fiecare antreprenor înregistrează în stuaţiile sale financiare individuale şi, în consecinţă, în situţiile sale financiare consolidate:

Cota parte din activele aflate sub control conjunctiv, clasificate în funcţie de natura activelor

Cota sa parte din datoriile angajate in comun cu ceilalti antreprenori

8

Orice venit generat de vânzarea sau de utilizarea cotei sale părţi din producţia asocierii în participţie

Orice cheltuială angajată în numele participţiei în asocierea respectivă.

Cunoscut fiind că activele, datoriile, veniturile şi cheltuielile sunt contabilizate deja în situaţiile financiare individualemale asociatului în asocierea în participaţie şi, în consecinţă, în situaţiile sale financiare consolidate, nu este solicitată nicio ajustare sau altă procedură de consolidare, cu privire la aceste elemente, atunci când asociatul işi prezintă situaţii financiare consolidate.

Prelucrarea activelor aflate sub control conjunctiv ţine cont de realitatea economică şi, în general, de forma juridică a asocierii în participaţie. O contabilitate distinctă a asocierii în participaţie poate să se limiteze la cheltuielile angajate în comun de asociaţi, asumate în cote convenite. Asocierea poate să nu întocmească situaţii financiare, chiar dacă asociaţii întocmesc conturi de gestiune pentru a putea evalua performanţa asocierii.

Entităţile aflate sub control conjunctiv

O entitate aflată sub control conjunctiv este o asociere în participaţie care presupune crearea unei societăţi pe acţiuni, a unei societăţi de persoane sau a unei entităţi, în care fiecare antreprenor deţine o participaţie. Altfel spus, activitatea comuna se exercită în cadrul unei entităţi juridice independente controlate în comun de antreprenori. Entitatea creată controlează activele, suportă cheltuieli si realizează venituri. Ea poate sa incheie si sa deruleze contracte în nume propriu şi să procure resurse necesare realizării obiectivului său social. Împărţirea rezultatelor se face conform necesităţilor fixate în statut.

Toate activele, datoriile, cheltuielile şi veniturile sunt contabilizate la entitatea aflata sub control conjunctiv. În bilanţul antreprenorilor nu se gaseşte, în mod specific, decât participaţia lor la capitalul entităţii.

Consolidarea prin metoda integrării proporţionale, în cazul asocierii în participaţie, este, în contextul aplicării standardului IAS 31, prelucrarea de referinta.

Integrarea proporţională presupune parcurgerea aceloraşi etape de lucru utilizate ca şi în cazul metodei de consolidare prin integrare globală.

Diferenţa faţă de metoda integrării globale se referă la faptul că valorile din situaţiile financiare ale asocierii în participaţie sunt luate la nivelul proratei participaţiei entreprenorului.

Efectele conturilor reciproce între antreprenor şi entitatea aflată sub control conjunctiv trebuie să fie eliminate în aceeasi maniera folosită şi în cazul integrării globale. Singura diferentă este că eliminarea este limitată la nivelul procentajului de integrare al societăţii controlate conjunctiv.

La terminarea exerciţiului, profiturile interne incluse în unele în unele elemente de activ ale uneia sau alteia dintre întreprinderi sunt eliminate şi ele la nivelul procentajului de integrare al societăţii controlate conjunctiv.

Similar cazului integrării globale, pierderile interne sunt eliminate doar atunci când ele nu reprezintă o pierdere definitivă de valoare, ci sunt datorate utilizării unor preţuri de transfer care se abat semnificativ de la valorile de piaţă.

În privinţa eliminării participaţiei asociatului în entitatea aflată sub control conjunctiv, operaţia este mai simplă decât in cazul integrării globale deoarece, după cum s-a precizat

9

anterior, cumularea elementelor situaţiilor financiare este limitată la partea asociatului în activele şi datoriile asocierii în participaţie şi, ca atare, nu trebuie să mai fie puse in evidenţă interesele minoritare.

Dacă principala caracteristică a unei asocieri în participaţie este activitatea economică în care două sau mai multe părţi interesate au capacitatea de a exercita şi s-au angajat în mod contractual să exercite controlul conjunctiv, aceasta nu trebuie să fie tradusă prin faptul că fiecare parte asociată are un interes financiar egal în asociere. Este cunoscut faptul că părţile asociate au participaţii diferite la activele nete (capitaluri) şi la profitul sau pierderea unei asociaţii, dar ele sunt egale, din punctul de vedere al exercitării controlului.

1.3.3 Metoda punerii în echivalenţă (the equity method) şi a standardelor Investiţii în întreprinderile asociate şi Interese în asocierile în participaţie

Metoda punerii în echivalenţă este o metodă de contabilizare conform căreia participaţia este înregistrată, iniţial, la nivelul costului şi este ajustată, apoi, pentru a ţine cont de schimbările posterioare achiziţiei cotei-părţi a investitorului, în activul net al întreprinderii deţinute.

Metoda işi găseşte aplicare în cazul întreprinderilor asociate (asupra cărora se exercită o influenţă notabilă), ca prelucrare de referinţă (IAS 28), şi al asocierilor în participaţie, sub aspectul celeilalte prelucrări autorizate (IAS 31).

În cazul conturilor individuale ale investitorului, IASB lasă o mare libertate de alegere, deoarece acesta poate:

Să contabilizeze participaţia la nivelul costului său

Sa folosească metoda utilizată în contextul conturilor consolidate ( de obicei este metoda punerii în echivalenţă)

În comparaţie cu ceea ce se întâmplă în cazul consolidării prin integrare globală sau prin integrare proporţională şi spre deosebire de acestea, elementele situaţiilor financiare ale întreprinderii asociate sau ale asocierii în participaţie nu sunt cumulate cu cele ale societăţii care deţine participaţia. În acest mod, se aduce justificare faptului că punerea în echivalenţă nu este o metodă de consolidare, ci maidegrabă o metodă de evaluare. Este şi motivul pentru care acestă metodă poate să fie utilizată pentru întocmirea situaţiilor financiare individuale.

În comparaţie cu definiţia filialei, definiţia întreprinderii asociate arată că trebuie să existe o investiţie într-o entitate pentru ca aceasta să poată fi considerata o astfel de întreprindere. Standardul IAS 28 nu prezintă o sumă minima ce trebuie investită, ci specifică doar că investitorul are o influenţă notabilă (semnificativă), ceea ce înseamnă puterea de a participa la luarea deciziilor de tip financiar sau care se plasează în zona exploatării, şi nu controlul asupra acestora. Altfel spus, ceea ce este semnificativ în realitate este, în primul rând, dreptul de a participa sau de a influenţa, şi nu exercitarea efectivă a puterii.

IAS 28 precizează cota de 20% din partea de vot într-o întreprindere ca reprezentând limita existenţei notabile. În cazul unei participaţii sub 20%, atestarea influenţei investitorului se poate realiza numai dacă întreprinderea în care s-a investit face o declaraţie care să certifice o atare influenţă. Este evident că o participaţie mai mare de 20% nu atestă, în mod obligatoriu, o influenţă semndificativă, dacă exista un pachet majoritar deţinut sau controlat de o altă parte, cu toate că o astfel de influenţă nu este îngrădită, în mod necesar, să apară in astfel de situaţii.

10

Întreprinderile asociate sunt supuse stadardului IAS 36- Deprecierea activelor. În condiţiile în care există indicii de depreciere a unor astfel de investitii, întreprinderea recunoaşte o depreciere, prin aplicarea acestui standard. În conformitate cu acest standard, o depreciere este recunoscută mai întâi, pentru a reduce valoarea oricărui fond comercial implicat de întreprinderea asociată.

În materie de prezentare a informaţiilor referitoare la investiţiile în întreprinderile asociate şi la asocierile în participaţie, se impune descrierea datelor semnificative şi a proporţiei drepturilor de vot deţinute. Investiţiile contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă trebuie să fie recunoscute ca fiind active pe termen lung, în cadrul bilanţului contabil consolidat, iar partea de profit sau pierdere a investitorului, în cadrul acestui tip de investiţii, trebuie indentificată ca element distinct în contul de profit şi pierdere consolidat.

1.3.4 Metoda achiziţiei (acquisition method) şi a standardului internaţional de raportare financiară IFRS 3 Grupări de întreprinderi (revizuit)

Pe 10 ianuarie 2008, IASB a publicat versiunea revizuită a standardului IFRS 3, care este aplicabilă începând cu 1 iulie 2009. Standardul revizuit a fost adoptat la nivelul Uniunii Europene.

Principalele modificări faţă de vechiul IFRS 3 se referă la:

- Costurile legate de achiziţie- toate costurile legate de achiziţie sunt recunoscute drept costuri ale perioadei care nu majorează fondul comercial. Costurile legate de emisiunea de instrumente de capital sau de datorie sunt recunoscute în continuare în conformitate cu standardele legate de instrumentele financiare.

- Contraprestaţia contingentă (eventuală)- contraprestaţia pentru achiziţie este recunoscută şi evaluată la valoarea justă la data achiziţiei. Variaţiile ulterioare de valoarea justă afectează fondul comercial doar dacă survin în perioada de evaluare şi sunt rezultatul unor informaţii ce devin disponibile despre circumstanţe care existau la data achiziţiei. Toate celelalte variaţii de valoare sunt contabilizate conform standardelor relevanţe.

- Achiziţiile parţiale – o achiziţie parţială se referă la achiziţia unui interes care asigură controlul în condiţiile în care minoritarii continuă să deţină o pondere în capital. Standardul revizuit conţine opţiunea de a evalua interesele care nu asigură controlul (intersele minoritare) fie la cota parte din activul net identificabil al entităţii achiziţonate, fie la valoarea justă (tratament obligatoriu conform US GAAP). Alegerea opţiunii aplicabile trebuie să se facă pentru fiecare achiziţie în parte.

- Achiziţiile în trepte- o achizţie în trepte se referă la obţinerea controlului prin două sau mai multe tranzacţii succesive. Potrivit standardului revizuit evenimentul economic relevant constă în obţinerea controlului. În consecinţă, o grupare de afaceri are loc atunci când este preluat controlul. În evaluarea fondului comercial, interesul deţinut în entitatea achiziţionată este reevaluat la valoare justă, iar caştigul rezultat este recunoscut în contul de profit şi pierdere.

- Tranzacţiile cu minoritarii – o dată ce controlul a fost obţinut, orice tranzacţie cu minoritarii ce nu implică pierderea controlului este o tranzacţie de capital care nu

11

determină recunoaşterea de fond comercial, reevaluarea activului net la valoarea justă sau recunoaşterea unui caştig sau pierderi în contul de rezultat ca urmare a scăderii procentajului de interes.

Toate grupările de întreprinderi sunt contabilizate după metoda achiziţiei( metoda uniunii de interese prevazută de IAS 22 a fost eliminată).

Potrivit metodei achiziţiei, o grupare de întreprinderi este contabilizată din perspectiva entităţii identificate drept cumpărător. Aplicarea ei implică parcurgerea următoarelor etape:

(a) identificarea dobânditorului (cumparătorului);

(b) stabilirea datei de achiziţie (data la care dobânditorul obţine controlul asupra entităţii dobândite );

(c) recunoaşterea şi evaluarea activelor identificabile achiziţionate, datoriilor asumate şi oricăror interese care nu controlează, deţinute în entitatea dobândită; şi

(d) recunoaşterea şi evaluarea fondului comercial sau a câştigului în urma unei cumpărări în condiţii avantajoase.

În ceea ce priveşte determinarea costului de achiziţie al unei entităţi achiziţionate, aceasta presupune calculul prin care se obţine preţul de achiziţie remis vânzătorului de către dobânditor, la care se adaugã costurile directe legate de achiziţie.

Fondul comercial este tratat de standardul internaţional de raportare financiară IFRS 3 ”Grupări de întreprinderi” şi reprezintă partea neidentificabilă a plăţii efectuate de cumpărător, cu ocazia unei grupări de întreprinderi.

El se calculează ca diferenţă între costul de achiziţie şi cota parte din interesele cumpărătorului în valorile juste ale activelor, datoriilor şi datoriilor eventuale identificabile achiziţionate, atunci când această diferenţă este negativă (costul de achiziţie mai mic decât cota parte din activul net).

Existenţa acestuia ar putea fi explicată de:- Anticiparea unor pierderi viitoare- Erori în calculul valorii juste a activelor şi datoriilor identificabile (inclusiv datoriile

eventuale)- Erori în evaluarea costului de achiziţie- O achiziţie la un preţ avantajos

IFRS 3 solicita reluarea procesului de identificare şi evaluare a activelor şi datoriilor şi recalcularea costului de achiziţie. Dacă în urma acestei verificări rezulta fond comercial negativ, el este recunoscut ca venit în momentul achiziţiei.

După contabilizarea iniţială, fondul comercial pozitiv nu trebuie amortizat. În schimb, el trebuie să facă obiectul unui test de depreciere înainte de sfârşitul exerciţiului de achiziţie, apoi unor teste anuale sau mai frecvente, în cazul unor indicii privind pierderea de valoare

12

Capitolul II

2. Situaţiile financiare consolidate

2.1 Scopul şi conţinutul situaţiilor financiare consolidate

Într-un referenţial contabil modern, scopul situţiilor financiare consolidate este acela de a oferi o reprezentare financiară structurată referitoare la poziţia financiară şi tranzacţiile realizate de grup.

Situaţiile financiare consolidate trebuie să furnizeze o informare despre poziţia financiară, performanţele şi fluxurile de trezorerie ale unei întreprinderi, informare care trebuie să fie utilă unei game largi de utilizatori, în luarea deciziilor lor economice.

Pentru a se realiza acest scop, situaţiile financiare consolidate trebuie sa furnizeze informaţii care să permită utulizatorilor efectuarea de previziuni asupra fluxurilor de trezorerie viitoare, în special referitoare la scadenţa şi probabilitatea lor. În acest sens, informaţiile vizează:

- Activele controlate de grup, adică resursele generatoare de fluxuri de trezorerie viitoare;

- Datoriile grupului, adică pasivele externe care trebuie să se găsească la originea plăţilor;

- Capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor în activele controlate de grup;

- Rezultatul grupului şi, într-o accepţie mai largă, performanţa sa economică, redate prin reflectrea evoluţiei capitalurilor proprii, evoluţie din care sunt excluse efectele operaţiilor efectuate direct cu proprietarii;

- Fluxurile de trezorerie trecute, care se pot constitui în bază pentru determinarea fluxurilor de trezorerie viitoare.

Aceste informaţii trebuie să permită utilizatorilor de conturi să precizeze capacitatea întreprinderii în cauză de a plăti dividende, dobânzi şi, la modul general, de a-şi achita datoriile la scadenţele prevăzute.

În conformitate cu IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare, un set complet al situaţiilor financiare include urmatoarele componente:

1. Bilanţul (Balance sheet)

2. Contul de profit si pierdere (Income statement)

3. O situaţie care să arate:

a. Fie toate variaţiile capitalurilor proprii (all changes in equity);

b. Fie schimbările în capitalurile proprii, cu excepţia celor ce provin din tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuirile în favoarea acestora

13

( changes in equity than those arising from capital transactions with owners and distributions to owners);

c. Tabloul fluxurilor de trezorerie (Cash flow statement);

d. Politicile contabile şi notele explicative (Accounting policies and explanatory notes).

Potrivit OMFP 3055/2009, situaţiile financiare consolidate cuprind bilanţul consolidat, contul de profit şi pierdere consolidate şi notele explicative la situaţiile financiare consolidate. Aceste documente constituie un tot unitar.

Situaţiile financiare consolidate oferă o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţieifinanciare şi a profitului sau pierderii societăţilor incluse în aceste situaţii financiare, considerate ca un tot unitar.

Dincolo de aceste situaţii financiare, societăţile sunt încurajate sa furnizeze punctele de vedere critice ale conducerii, prin descrierea şi explicarea trăsăturilor principale ale perfomanţelor financiare şi poziţiei financiare, precum şi incertitudinile principale cu care acestea se confruntă.

Un atare raport terbuie să includă:

- factorii principali şi influenţele ce detrmină performaţele, inclusiv a schimbărilor de mediu în care operează entitatea, a răspunsului acesteia la astfel de schimbări şi efecte, a politicii ei în materie de investiţii pentru a menţine şi creşte performanţele din care, în mod distinct, se cuvine să se prezinte politica referitoare la dividende;

- sursele de finanţare utilizate de entitate, apoliticii sale referitoare la rata îndatorării şi a politicilor conducerii, în materie de risc;

- soliditatea entităţii şi resurselor acesteia, elemete a căror expresie valorică nu este reflectată în bilanţ, în conformitate cu referenţialul contabil intrenaţional.

2.2 Bilanţul contabil consolidat

În conformitate cu standardul internaţional IAS 1, structura şi conţinutul bilanţului trebuie să realizeze distincţia dintre elementele curente şi cele necurente.

Atunci când o astfel de distincţie nu este efectuată, activele şi datoriile sunt clasificate, în principiu, în funcţie de lichiditatea, respectiv exigibilitatea lor.

Indiferent care este prezentarea reţinută, grupul menţionează, în situaţiile financiare consolidate, partea sub un an a activelor şi datoriilor, pentru toate rubricile susceptibile să conţină atât elemente pe termen scurt, cât şi elemente pe termen lung.

În ansamblu, această normă (IAS 1) face referire la elementele care trebuie să fie prezentate în mod obligatoriu în bilanţ:

- Imobilizările corporale- Imobilizările necorporale- Activele financiare (cu excepţia participaţiilor puse în echivalenţă, creanţe

clienţi şi creanţe de exploatare, lichidităţile şi echivalentele de lichidităţi) - Participaţiile puse în echivalenţă- Stocurile- Clienţi şi alte creanţe de exploatare

14

- Lichidităţi şi echivalente de lichidităţi- Furnizori şi alte datorii de exploatare- Datoriile şi activele din impozitare- Provizioanele- Datorii necurente purtătoare de dobândă- Interese minoritare- Capital emis şi rezerve

Conform OMFP 3055/2009 activele şi datoriile entităţilor incluse în consolidare se încorporează în totalitate în bilanţul consolidat, prin însumarea elementelor similare.

Activele curente şi necurente

Activele curente ale bilanţului cuprind:- Elementele destinate să fie realizate sau deţinute pentru a fi vândute sau

consumate, în cadrul ciclului normal de exploatare al întreprinderii; sau- Elemente destinate, în principal, pentru a fi negociate pe diferite pieţe; sau- Elemente deţinute într-o perspectivă de termen scurt, entitatea (grupul)

asteptându-se să le realizeze în maximum un an de la data închiderii exerciţiului; sau

- Lichidităţile sau echivalentele de lichidităţi, dacă utilizarea acestora nu este supusă restricţiilor.

Celelalte active sunt considerate elemente necurente. Ele include atât imobilizările corporale şi necorporale, cât şi activele de exploatare şi financiare pe termen lung.

Activele curente se referă, în special, la stocuri şi creanţe-clienţi, care sunt vândute, consumate sau realizate în cadrul ciclului normal de exploatare, chiar şi atunci când nu se contează să fie realizate în următoarele 12 luni după închiderea exerciţiului.

Conform OMFP 3055/2009, stocurile pot fi prezentate ca un singur element în situaţiile financiare anuale consolidate, dacă există circumstanţe speciale care ar putea determina cheltuieli nejustificate.

Titlurile negociabile pe pieţe sunt active curente, dacă este prevazută realizarea lor în următoarele 12 luni care succed datei închiderii exerciţiului, în caz contrar ele fiind considerate active necurente.

Ordinul 3055/2009 precizează că, valorile contabile ale acţiunilor în capitalul entităţilor incluse în consolidare se compensează cu proporţia pe care o reprezintă în capitalul şi rezervele acestor entităţi, astfel:

a) compensările se efectuează pe baza valorilor contabile ale activelor şi datoriilor identificabile la data achiziţiei acţiunilor sau, în cazul în care achiziţia are loc în două sau mai multe etape, la data la care entitatea a devenit o filială.

Data achiziţiei reprezintă data la care controlul asupra activelor nete sau operaţiunilor entităţii achiziţionate este transferat efectiv către dobânditor.

b) în condiţiile în care nu se pot stabili valorile prevăzute la litera a), compensarea se efectuează pe baza valorilor contabile existente la data la care entităţile în cauză sunt incluse în consolidare pentru prima dată.

15

Diferenţele rezultate din asemenea compensări se prezintă ca un element separat în bilanţul consolidat, astfel:

- diferenţa pozitivă se prezintă la elementul "Fond comercial pozitiv";- diferenţa negativă se prezintă la elementul "Fond comercial negativ".

Aceste elemente, metodele utilizate şi orice modificări semnificative faţă de exerciţiul financiar precedent trebuie explicate în notele explicative la situaţiile financiare anuale consolidate.

Suma atribuibilă acţiunilor în filialele incluse în consolidare, deţinute de alte persoane decât entităţile incluse în consolidare, se prezintă separat în bilanţul consolidat, la elementul "Interese minoritare".

Interesele minoritare trebuie prezentate în bilanţul consolidat în capitalurile proprii, separat de capitalurile proprii ale societăţii-mamă.

Datoriile curente şi necurente

O datorie constituie un element curent al pasivului extern, atunci când ea trebuie să fie rambursată:

- Fie in cadrul ciclului normal de exploatare;- Fie la o scadenţă în cadrul următoarelor 12 luni care succed datei închiderii

exerciţiului

Unele datorii curente, precum datoriile comerciale, cele legate de relaţiile cu salariaţii sau de alte costuri operaţionale, fac parte din necesarul în fond de rulment utilizat în ciclul normal de exploatare. Astfel de elemente, ca şi în cazul activelor, sunt clasificate în categoria curente, chiar dacă ele trebuie să fie rambursate într-o perioadă mai mare de un an.

Există şi cazul în care unele datorii curente nu sunt rambursate în cadrul ciclului normal de exploatare, dar trebuie să fie decontate în următoarele 12 luni, care succed datei închiderii exerciţiului. De exemplu, partea pe termen scurt din împrumuturile pe termen mediu şi lung, dividendele de plată, impozitele asupra beneficiilor de plătit, alţi creditori necomerciali.

Datoriile purtătoare de dobanzi, care generează o finanţare pe termen lung a necesarului în fond de rulment, sunt elemente necurente ale datoriilor, pentru partea lor scadentă la o dată superioară unui an.

O întreprindere trebuie să încadreze datoriile sale pe termen lung purtătoare de dobânzi în categoria datoriilor necurente, chiar dacă ele trebuie decontate în următoarele 12 luni care se succed datei închiderii exerciţiului, în situaţia în care:

- este vorba de datorii care, în momentul contractării lor erau datorii pe termen lung

- entitatra în cauză intenţionează să refinanţeze aceste datorii, printr-o datorie pe termen lung

16

- această intenţie este confirmată de existenţa unui contract de refinanţare sau de reeşalonare a scadenţelor, încheiat înainte ca situaţiile financiare să fi fost aprobate.

O analiză a bilanţului consolidat ne permite să facem următoarele aprecieri:

- in cadrul posturilor bilanţiere de activ, respectiv capitaluri proprii şi datorii sunt prezentate următoarele posturi specifice conturilor consolidate: goodwill-ul (diferenţă de achiziţie pozitivă), participaţiile puse în echivalemţă, interesele minoritare;

- capitalurile proprii consolidate sunt formate din: capitalul social al societăţii-mamă, rezervele consolidate (rezervele societăţii mamă la care se adaugă cota-parte ce-i revine acesteia din rezervele obţinute de societăţile consolidate după achiziţionarea titlurilor) şi profiturile sau pierderile acumulate consolidate (profiturile sau pierderile acumulate ale societăţii-mamă la care se adugă cota-parte ce-i revine acesteia din profiturile sau pierderile acumulate de societăţile consolidate după achiziţionarea titlurilor);

- diferenţele generate de conversia conturilor filialelor străine pe baza metodei cursului de închidere trebuie să fie incluse în categoria capitalurilor proprii consolidate;

- bilanţul este prezentat după repartizarea rezultatului

2.3 Contul de profit si pierdere consolidat

În conformitate cu standardul IAS 1, contul de profit şi pierdere trebuie să menţioneze cel puţin urmatoarele posturi:

- Veniturile- Cheltuielile financiare

- Cota-parte în rezultatul entităţilor afiliate şi al asociaţiilor în participaţie puse în echivalenţă

- Câştigul sau pierderea înaintea impozitării constatat(ă) cu ocazia vânzării activelor sau decontareanobligaţiilor relative la activităţile abandonate

- Impozitul asupra beneficiilor

- Câştigul sau pierderea după impozitare, constatat(ă) la activităţile abandonate

- Rezultatul exerciţiului

De asemenea, unele elemente vor fi prezentate în contul de profit şi pierdere ca alocări ale profitului sau pierderii. Este vorba despre profitul sau pierderea atribuibil(ă) intereselor minoritare şi profitul sau pierderea atribuibil(ă) deţinătorilor de capital ai societăţii mamă.

17

Un grup trebuie să prezinte în contul său de profit şi pierdere sau în notele explicative o clasificare a cheltuielilor după natură sau după funcţie. IAS1 încurajează însă entităţile să recurgă la o asemenea analiză direct în contul de profit şi pierderere.

Analiza după funcţii a cheltuielilor, numită metoda costului vânzărilor, solicită afectarea cheltuielilor pe trei funcţii, ca parte a costului vânzărilor, a activităţilor de distribuţie sau administraţie. Această clasificare poate să prezinte pentru destinatarii conturilor mai mult interes decât clasificarea după natură, oferindu-le informaţii mai relevante, dar implică, uneori, alegeri arbitrare, în repartizarea cheltuielilor. În aplicarea ei, judecata profesionala are un rol important.

Analiza după natură este mai simplă decat analiza după funcţii, deoarece ea nu necesită o afectare a cheltuielilor după natura diferitelor funcţii ale întreprinderii.

2.4 Situaţia consolidată a variaţiei capitalurilor proprii

Situaţia variaţiei capitalurilor proprii consolidate explică modificările intrevenite în capitalurile proprii consolidate de la un exerciţiu la altul.

Capitalurile proprii consolidate pot să se modifice datorită:

- Creşterii capitalului întreprinderii consolidante- Distribuirilor efectuate de întreprinderea consolidantă, în cursul exerciţiului

- Incidenţei variaţiei cursurilor de schimb, în cazul consolidării de întreprinderi străine

- Incidenţei reevaluărilor

- Incidenţei restructurărilor şi anumitor cesiuni interne de active

- Schimbărilor procentajului de interes în întreprinderile consolidate, în urma modificării capitalului acesteia

- Schimbărilor de metode contabile.

Incidenţele conversiei conturilor societăţilor străine asupra capitalurilor proprii

În vederea consolidării societăţilor străine, situaţiile financiare ale acestora pot să fie convertite pe baza utilizării metodei costului istoric sau metodei cursului de închidere.

Utilizarea metodei cursului istoric nu determină p modificare a capitalurilor proprii, deoarece acestea sunt convertite pe baza costului istoric şi incidenţa variaţiei cursurilor de schimb este înregistrată în contul de profit şi pierdere.

În cazul metodei cursului de închidere, capitalurile proprii, de asemenea, sunt convertite pe baza cursului istoric. Dar, datorita conversiei celorlalte posturi bilanţiere pe baza cursului de închidere, în bilanţul societăţii străine este prezentat postul bilanţier de capitaluri ”Diferenţe de conversie”. În momentul eliminării titlurilor societăţii consolidate, diferenţele de conversie sunt împarţite în partea ce revine grupului şi cea care revine minoritarilor. În

18

aceasta situaţie, difernţa de conversie care revine grupului se modifică de la un an la altul în funcţie de evoluţia cursului de schimb.

2.5 Tabloul fluxurilor de trezorerie consolidat

Tabloul fluxurilor de trezorerie este o componenta esenţială a situaţiilor financiare prezentate de marile întreprinderi. Formatul tabloului fluxurilor de trezorerie, în referenţialul contabil internaţional are la bază standardul IAS 7 ”Tabloul fluxurilor de trezorerie”.

Succesul actual al tabloului fluxurilor de trezorerie este strâns legat de dezvoltarea evaluării activităţilor economice prin intremediul pieţelor financiare. Deoarece furnizează investitorilor bursieri informaţii utile pentru luarea deciziilor, tabloul fuxurilor de trezorerie contribuie la eficienţa pieţelor. De asemenea succesul managementului bazat pe crearea de valoare nu poate decât să crească importanţa tabloului fluxurilor de trezorerie.

Tabloul fuxurilor de trezorerie prezintă astfel de fluxuri, cunoscute sub numele de încasări şi plăţi, în cursul perioadei. Altfel spus, el arată de unde au venit lichidităţile şi cum au fost ele cheltuite, explicând astfel cauzele variaţiei lor.

În viziunea normei contabile IAS 7 ”Tabloul fluxurilor de trezorerie”, trezorerie este asimilată cu lichidităţile si echivalentele de lichidităţi. Lichidităţile cuprind disponibilităţile şi depozitele la vedere. Echivalentele de lichidităţi sunt plasamentele pe termen scurt, foarte lichide, usor convertibile într-o sumă prestabilită de lichidităţi şi a căror valoare nu riscă să se schimbe semnificativ.

Scopul deţinerii echivalentelor de lichidităţi este de a face faţă angajamentelor de trezorerie pe termen scurt. Se deduce că scadenţa lor est de regulă sub 3 luni.

Titlurile care reprezintă participaţii sunt excluse din echivalentele de lichidităţi, cu excepţia acţiunilor privilegiate achiziţionate cu puţin timp înaintea scadenţei lor şi care au o dată de rambursare determinată.

Expresia fluxuri de trezorerie desemnează ansamblul intrărilor şi ieşirilor de lichidităţi şi echivalente de lichidităţi. Fluxurile de trezorerie nu cuprind mişcările între elemente care constituie lichidităţi sau echivalente de lichidităţi, pentru că ele fac parte din gestiunea trezoreriei întreprinderii.

Prezentarea tabloului fluxurilor de trezorerie

Tabloul fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte fluxurile de trezorerie ale exerciţiului, casificate în activităţi de exploatare, de investiţii şi de finanţare.

Fluxurile de trezorerie generate de activitatea de exploatare

Acestea se referă la:- Incasările care decurg din vânzarea de bunuri şi servicii- Încasările care provind din redevenţe, onorarii, comisioane şi din alte venituri- Plăţile privind datoriile faţă de furnizorii de bunuri şi de servicii- Plăţile în favoarea salariaţilor- Plaţile şi rambursările de impozite asupra profitului, cu condiţia ca ele sa să nu

poată fi în mod specific asociate activităţilor de finanţare şi de investiţii etc.

19

Fluxurile de trezorerie generate de activitatea de investiţii

Acestea se referă la:- Plăţi efectuate pentru achiziţia de imobilizări corporale şi necorporale, precum

şi a altor active pe termen lung- Încasări care decurg din vânzarea de imobilizări corporale şi necorporale,

precum şi a altor active pe termen lung- Plăţi efectuate pentru achiziţia de titluri de participare şi de titluri de creanţă

emise de sau de alte întreprinderi, precum şi plăţile efectuate pentru achiziţia de titluri la asocieri în participaţie

- Încasări relative la vânzarea de titluri de participare şi de titluri de creanţă emise de sau provenite de la alte întreprinderi, precum şi încasări relative la vânzarea de titluri deţinute în asocieri în participaţie

- Avansuri de trezorerie şi împrumuturi acordate terţilor- Încasări din rambursarea avansurilor de trezorerie şi a împrumuturilor acordate

terţilor

Fluxurile de trezorerie generate de activitatea de finanţare

Acestea se referă la:- Încasări din emisiunea de acţiuni şi de alte instrumente de capitaluri proprii- Vărsăminte efectuate acţionarilor pentru achiziţia sau răscumpărarea acţiunilor

întreprinderii- Încasări din emisiunea de împrumuturi obligatare, bancare, de bilete de

trezorerie, de împrumuturi ipotecare şi de alte împrumuturi pe termen scurt sau lung

- Rambursarea sub formă de lichidităţi a sumelor împrumutate- Vărsăminte efectuate de locatar penru reducerea soldului datoriei referitoare la

un contract de locaţie-finanţare.

20

3.1 Studiu de caz – Conturile consolidate utlizând metoda integrării globale

Societatea M decide integrarea globală a conturilor societăţii F unde ea deţine 700 acţiuni * 1 u.m./acţiunea, acţiuni ce au fost subscrise la constituire. Conturile anuale ale celeor două societăţi se prezintă astfel:

A. Bilanţurile societăţilor M şi F la 31 decembrie 2008 (în mii u.m.)

DENUMIRE INDICATORI SOCIETATEAM S.A. F S.A.

0 1 2A. Active imobilizate 3.700 2.000I. Imobilizări necorporale - -II. Imobilizări corporale 3.000 2.000III. Imobilizări financiare 700 -

Titluri de participare 700 xB. Active circulante 2.100 680

I. Stocuri 800 500 1)

II. Creanţe 600 100Creanţe comerciale 800 2) 100

Provizioane pentru deprecierea creanţelor comerciale

(200) -

III. Casa şi conturi la bănci

700 80

C. Cheltuieli în avans - -D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an

1.300 480 3)

E. Active circulante nete respectiv datorii curente nete

800 200

F. Total active minus datorii curente 4.500 2.200G. Datorii ce trebuie plătite într-o - -

21

perioadă mai mare de un anH. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

- -

I. Venituri în avans - -J. Capital şi rezerve 4.500 2.200K. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat şi cel nevărsat)

3.000 1.000

Rezerve 600 900Rezultatul exerciţiului 900 300

B.

Informaţii suplimentare:

22

DENUMIRE INDICATORI

SOCIETATEAM S.A. F S.A.

0 1 2Venituri din exploatare 8.000 1) 3.000Cheltuieli din exploatare 1.500 2.000 2)

Profitul sau pierderea din exploatare

6.500 1.000

Venituri financiare 80 3) 50Cheltuieli financiare 2.000 700Profitul sau pierderea din activitatea financiară

(1.920) (650)

Profitul sau pierderea din activitatea curentă

4.580 4) 350

Venituri extraordinare - -Cheluieli extraordinare - -Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară

- -

Impozitul pe profit 3.680 50Rezultatul exerciţiului financiar

900 300

1. Din veniturile de exploatare de 8.000 u.m., 2.000 u.m sunt vânzări catre societatea F

2. Cheltuielile de 2.000 u.m. reprezintă achiziţii de materii prime de la societatea M. Materiile prime vândute de societatea M reprezintă 200 u.m în stocul iniţial şi 250 u.m în stocul final

3. Din veniturile financiare de 80 u.m, 30 u.m reprezintă dividende primite de la societatea F

4. Vânzările către societatea F sunt realizate cu un profit de 15% din preţul de vânzare.

A. Mai întâi, se determină procentul de interes al societăţii mamă. Se ştie că M deţine 700 acţiuni achiziţionate la constituire, din cele 1.000 de acţiuni de formează capitalul societăţii F.

Procentul de interes va fi deci de 700 acţiuni/1000 acţiuni = 70%

Ştiind că totalul capitalurilor proprii ale societăţii F sunt de 2.200, iar societatea mamă deţine 70% din AN evaluat în valori juste (Kp) înseamnă că valoarea interselor minoritare va fi:

Interese minoritare = Activul net evaluat in valori juste – 70%* Activul net evaluat în valori juste = 2200 – 70%*2200 = 2200 – 1540 = 660 mii u.m

B. Se întocmeşte tabloul de cumul al posturilor de bilanţ, precum şi tabloul de cumul al contului de profit şi pierdere, tablouri ce vor fi, ulterior, completate cu corecţiile realizate.

Tabloul de cumul al posturilor de bilanţ (în mii u.m.)

DENUMIRE INDICATORI SOCIETATEAM S.A. F S.A. Total

0 1 2 3A Active imobilizate 3.700 2.000 5.700 I Imobilizări necorporale - - -II Imobilizări corporale 3.000 2.000 5.000III Imobilizări financiare 700 - 700 Titluri de participare 700 x 700B Active circulante 2.100 680 2.780I Stocuri 800 500 1) 1.300II Creanţe 600 100 700Creanţe comerciale 800 2) 100 900

Provizioane pentru deprecierea creanţelor comerciale

(200) - (200)

III Casa şi conturi la bănci 700 80 780C Cheltuieli în avans - - -D Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an

1.300 480 3) 1.780

E Active circulante nete respectiv datorii curente nete

800 200 1.000

F Total active minus datorii curente 4.500 2.200 6.700G Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

- - -

H Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli - - -I Venituri în avans - - -J Capital şi rezerve 4.500 2.200 6.700

23

K Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat şi cel nevărsat)

3.000 1.000 4.000

Rezerve 600 900 1.500Rezerve consolidate - - -Rezultatul exerciţiului 900 300 1.200

Tabloul de cumul al contului de profit şi pierdere (în mii u.m)

24

DENUMIRE INDICATORI

SOCIETATEAM S.A. F S.A. Total

0 1 2Venituri din exploatare 8.000 1) 3.000 11.000Cheltuieli din exploatare 1.500 2.000 2) 3.500Profitul sau pierderea din exploatare

6.500 1.000 7.500

Venituri financiare 80 3) 50 130Cheltuieli financiare 2.000 700 2.700Profitul sau pierderea din activitatea financiară

(1.920) (650) (2.570)

Profitul sau pierderea din activitatea curentă

4.580 4) 350 4.930

Venituri extraordinare - - -Cheluieli extraordinare - - -Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară

- - -

Impozitul pe profit 3.680 50 3.730Rezultatul exerciţiului financiar

900 300 1.200

Rezultat consolidat - - -Interese minoritare - - -

C. Eliminarea conturilor reciproce între societăţile aparţinând grupului detremină corecţii în tablourile de cumul, care se referă la:

a. Anularea datoriilor şi creanţelor reciproce, respectiv clienţi-furnizori, debitori-creditori, efecte de primit-efecte de plată etc.

Aceste corecţii determină diminuarea bilanţului, contul de profit şi pierdere nefiind afectat.

Exemplu: Societatea F datorează 200 mii u.m societății M:

40 = 41 200 mii u.mDatorii/F creanţe/M

Fiecare situaţie trebuie examinată cu atenţie, astfel în cazul efectelor de primit – efecte de plată, compensaţiile nu pot fi practicate decât dacă elementele reciproce figurează în cele doua bilanţuri; dacă în schimb efecte de primit au fost negociate, elementele trebuie menţinute în bilanţ.

b. Compensarea achiziţiilor şi vânzărilor reciproce, prestaţiilor primite şi furnizate (chirii, dobânzi etc.). Aceasta determină eliminarea valorilor reciproce din contul de profit şi pierdere

Exemplu: Societatea M a vândut societăţii F produse în valoare de 2.000 mii u.m, produse ce au fost înregistrate iniţial:

1. În contabilitatea vânzătorului:4111 = % 2.380 mii u.m

701 2.000 mii u.m4427 380 mii u.m

25

2. În contabilitatea cumpărătorului:

2.1 În condiţiile inventarului permanent:

Aprovizionarea cu materii prime:% = 401 2.380 mii u.m301 2.000 mii u.m4426 380 mii u.m

Consumul materiilor prime: 601 = 301 2.000 mii u.m

2.2 în condiţiile inventarului intermitent:

% = 401 2.380 mii u.m601 2.000 mii u.m4426 380 mii u.m

La nivelul consolidării, se anulează reciproc cheltuielile privind consumurile şi veniturile din vânzări astfel:

7xx = 6xx 2.000 mii u.m

În cazul inventarului permanent, în situaţia neconsumării integrale a stocurilor aprovizionate, compensaţia se face doar la nivelul consumurilor introduse pe cheltuieli.

Eliminarea rezultatelor interne ale ansamblului consolidat determină corecţii,cu plus sau minus, în tablourile de cumul ale posturilor de bilanţ sau al contului de profit şi pierdere.

Rezultatele interne se referă la:c. eliminarea dividendelor interne:

Societatea M a înregistrat la venituri financiare dividende ceea ce a detreminat creşterea rezultatului său, aceste dividende fiind deja înregistrate în rezultatul anului anterior al filialei.

Iniţial aceste dividende au fost înregsitrare astfel:c1. la filială:

129 = 457 30 mii u.m

Dividendele sunt impozitate şi ulterior plătite:457 = 512 30 mii u.m

c2. la societatea-mamă512 = 761 30 mii u.m.

La sfârşitul anului contul de venituri se închide astfel:761 = 121 30 mii u.m.

26

Aceste dividende la societatea-mamă se cuvin profitului anului trecut ce le-a generat şi nu profitului acestui an ce le-a înregistrat. Ca urmare, se face transferul asupra profitului anului anterior, ce nu se mai conservă decât sub formă de rezerve, generând înregistrările:

c3. în bilanţ121 = 106 30 mii u.m

c4. în contul de profit şi pierdere76 = 121 30 mii u.m.

D. Eliminarea plusvalorii incluse în stocuri:

d1. La nivelul stocului final, bilanţul consolidat şi contul de profit şi pierdere se corijează în vederea eliminării profiturilor interne.

Exemplu: în stocurile societăţii F sunt cuprinse la 31 decembrie materii prime vândute de către societatea M în valoare de 300 mii u.m, cu un profit de 45 mii u.m (300 * 15%).

Profitul intern se regăseşte în contul de profit şi pierdere al vânzătorului care a înregistrat:

4111 = %7014427

Ulterior, contul de venituri este colectat de contul de profit şi pierdere:701 = 121

În conturile de stocuri ale cumpărătorului, s-a înregistrat în inventarul permanent:

% = 4013014426

În inventarul intermietent – la sfârşitul anului se pune în evidenţă stocul final:301 = 601

După cum observăm, profitul intern se regăseşte la vânzător în contul de profit şi pierdere, la cumpărător în contul de stocuri:

La nivelul consolidării se efectuează următoarele înregsitrări: Ajustarea bilanţului:

121 = 30x 45 mii u.m. Ajustarea contului de profit şi pierdere:

70 = 121 45 mii u.m.

d2. La nivelul stocului iniţial s-a constatat în bilanţul precedent o scădere de profit ce vizează soldul iniţial, profit ce trebuie extras şi ataşat exerciţiului acestui an, prin virarea de rezerve:

Exemplu: soldul iniţial al societăţii cuprinde materii prime vândute de societatea M, în valoare de 200 mii. u.m, cu un profit de 30 mii um (200 * 15%)

27

Ajustarea bilanţului106 = 121 30 mii um

Ajustarea contului de profit şi pierdere121 = 70 30 mii um

e) eliminarea plusvalorii asupra imobilizărilor, în cazul cedării interne de imobilizări

Societatea M vinde societăţii F un utilaj le pretul de 50 mii u.m. Amortizarea cumulată este de 30 mii u.m, valoarea de intrare 40 mii, iar valoarea reziduala 10 mii u.m.

Iniţial vânzarea imobilizărilor a generat înregistrările:461 = % 69,5 mii u.m

7583 50 mii u.m4427 9,5 mii u.m

Decărcarea gestiunii% = 21x 40 mii u.m281 30 mii u.m6583 10 mii u.m

La cumpărător:% = 404 69,5 mii u.m212

4426

Profitul sau pierderea cu care s-a soldat vânzarea activului apare ca diferenţă între soldul conturilor 7583 ”venituri din vânzarea activelor şi din alte operaţii de capital” şi 6583 ”cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital”- ce îşi varsă soldul asupra contului 121 ”profit şi piedere” – la vânzător; în schimb, la cumpărător apare distinct în contul de imobilizări.

Deci, eliminarea plusului sau minusului de valoare cu care s-a realizat vânzarea, determină următoarele înregistrări la nivelul consolidării:

În bilanţ:- eliminarea plusului de valoare de 40 mii u.m121 = 21x 40 mii u.m

În contul de profit şi pierdere:75 = % 50 mii

65x 10 mii121 40 mii

f) eliminarea provizioanelor constituite asupra creanţelor inter-societăţi. Dacă ele au fost făcute în timpul exerciţiului, anularea lor detremină creşterea rezultatelor; dacă ele provin din exerciţiile precedente, profitul acestor ani nemaiexistând, anularea antrenează o majorare a rezervelor.

Exemplu: la societatea M există un provizion pentru deperecierea creanţei faţă de societatea F de 10 mii u.m.

Consituirea iniţială a provizionului a detereminat înregistrările:681 = 491 10 mii um.

28

Ulterior, contul de cheltuieli s-a închis astfel:121 = 681 10 mii um.

La nivelul consolidării, operaţia se elimină astfel: În bilanţ:

491 = 121 10 mii um.

În CPP121 = 681 10 mii u.m.

Dacă provizioanele erau constituite în anii precedenţi, se realizează înregistrarea: În bilanţ:

491 = 106

E. Calculul drepturilor şi tratarea participaţiilorRezultatele şi rezervele societăţii F nu au fost modificate, deci tabloul de repartizare a

drepturilor se prezintă astefel:

Elemente Total Partea ce revine M S.A. (70%)

Interes minoritar(30%)

Capitaluri propriiSocietatea F (capital social + rezerve)Valoarea contabilă a titlurilor FDiferenţa de consolidare

1.900 1.330

700

630

570

Rezultatul consolidat 300 210 90

În bilanţul contabil:

1.900 % = % 1.900 1.000 101 Cap.soc./F 261 Tiluri de participare/M 700 900 106 Rezerve/F 1066 Rezerve consolidate 630

466 Interes minoritar 570

121 = % 300126 210

466 90 În CPP

% = 121 300 126 210 125 90

F. Transferarea rezervelor şi rezultatului societăţii-mamă la ansamblul consolidat:

Rezervele şi rezultatul societăţii M au fost modificate astfel: Rezervele: 600 + 30 – 30 = 600 mii um Rezultatul: 900 – 30 – 45 – 40 + 30 + 10 = 825 mii u.m

29

În continuare se face transferul rezervelor şi rezultatului societăţii M către ansamblul consolidat.

În bilanţ:106 = 1066 600 mii um.121 = 126 825 mii um.

În contul de profit şi pierdere:126 = 121 825 mii um.

G. Prezentarea conturilor anuale ale ansamblului consolidat: Tablourile de consolidare pentru bilanţ şi contul de profit şi pierdere, prezentate anterior sunt completate cu corecţiile efectuate anterior pe parcursul procesului de consolidare astfel:

Tabloul de cumul al posturilor de bilanţ: (mii u.m.)DENUMIRE INDICATORI SOCIETATEA Corecţii Cont

consolidatM S.A. F S.A.

Total Parţiale Totale

1 2 3 4 5 6 7Imobilizări corporale 3.000 2.000 5.000 -40(e) -40 4960Titluri de participare 700 x 700 -700(c) -700 0Stocuri 800 500 1.300 -45(d1) -45 1255Creanţe 600 100 700 -200(a) -200 700Provizioane pentru deprecierea creanţelor comerciale

(200) - (200) 10(f) 10 -190

Disponibilităşi 700 80 780 - - 780Datorii pe termen scurt 1.300 480 1.780 -200(a) -200 1580Active circulante nete 800 200 1.000 -35 -35 965Total active minus datorii curente 4.500 2.200 6.700 -735 -735 5965Capitaluri proprii 4.500 2.200 6.700 -735 -735 5965Capital social 3.000 1.000 4.000 -1000(c) -1000 3000Rezerve 600 900 1.500 30(c)

-30(d2)-900(c)-600(F)

-1500 0

Rezerve consolidate 630(c)+

600(F)

1230 1230

Profit şi pierdere 900 300 1.200 -30(c)-45(d1)

-40(e)+30(d2)+10(f)-300(c)-825(F)

-1200 0

Rezultat consolidat 210(c)+

825(F)

1035 1035

Interes consolidat 570(c)+90(c)

660 660

Tabloul de cumul al contului de rezultat (mii u.m.)

DEBIT Soc. M Soc .F Total Corecții ContconsolidatParțiale Totale

Cheltuieli de exploatare 1500 2000 3500 -2000(b)-10(f)

-2010 1490

Cheltuieli financiare 2000 700 2700 - - 2700

30

Impozit pe profit 3680 50 3730 - - 3730Profit și pierdere 900 300 1200 -30(c)

-45(d1)-40(e)

+30(d2)+10(f)-300(c)

-825(F)

-1200 0

Rezultat consolidat 210(c)+ 825(F)

1035 1035

Interes minoritar 90(c) 90 90Total debit 8080 3050 11.130 -2045 -2045 9085CREDITVenituri din exploatare 8000 3000 11.000 -2000(b)

-45(d1)+30(d2)

-2015 8985

Venituri financiare 80 50 130 -30(c) -30 100Total credit 8080 3050 11.130 -2045 -2045 9085

Se totalizează apoi tablourile de cumul, atât pe orizontală, cât şi pe verticală, pentru a determina conturile consolidate ce vor fi uletrior preluate în documentele de sinteză.

Bilanţul consolidat al grupului (M+F) se prezintă astfel (mii u.m.) la 31 decembrie 2008:

DENUMIRE INDICATORI SUME

0 1A Active imobilizate 4960 I Imobilizări necorporaleII Imobilizări corporale 4960B Active circulante 2.545I Stocuri 1.255II Creanţe 510III Disponibilităţi 780C Cheltuieli în avans -D Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an

1.580

E Active circulante nete respectiv datorii curente nete

965

F Total active minus datorii curente 5.965G Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

-

H Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli -I Venituri în avans -J Interes minoritar 660K Capital şi rezerve 5.265L Capital subscris 3.000

Rezerve consolidate 1.230Rezultatul consolidat 1.035

Contul de profit şi pierdere consolidat la 31.12.2008

31

Tabloul fluxurilor de trezorerie consolidat –

pentru anul 2008Si = 500

Mii u.mFluxuri de trezorerie relative la activităţi de exploatare+/- Rezultatul contabil înainte de impozitareEliminarea veniturilor şi cheltuielilor care nu au incidenţă asupra trezoreriei sau nu sunt legate de activităţi de exploatare+ cheltuieli cu provizioane+ partea minoritarilor în rezultatul societăţii consolidate+/- rezultatul din cesiunea imobilizărilor(utilaj)-veniturile din dividende= Rezultatul din exploatare inaintea variaţiei necesarului de fond de rulment+/- variaţia stocurilor (Sf + consum – Si)+/- variaţia creanţelor clienţi(Si + vânzări – Sf)+/- variaţia cheltuielilor în avans+/- Furnizori(Si + achiziţii – Sf)-plăţi privind impozitul pe profit= Fluxul net de trezorerie din activitatea de exploatare (I)

4.765

109040304.87545254010(20)(3.730)3.720

Fluxuri de trezorerie relative la activitatea de investiţii+ Încasări din vânzarea imobilizărilor corporale+ Dividende încasate= Fluxul net de trezorerie din activitatea de investiţii(II)

503080

Fluxuri de trezorerie relative la activitatea de finantare(III) 0

VARIAŢIA NETĂ A LICHIDITĂŢILOR (I+II+III) Din care SI

4.300 500

La 1 ianuarie 2008 Bilanţul consolidat al societăţilor M şi F se prezenta astfel:

32

DENUMIRE INDICATORI SUME

Venituri din exploatare 9.025Cheltuieli din exploatare 1.500Rezultatul din exploatare 7.525Venituri financiare 100Cheltuieli financiare 2.700Rezultatul financiar (2.600)Rezultatul curent 4.925Venituri extraordinare -Cheluieli extraordinare -Rezultatul extraordinar -Impozitul pe profit 3.730Rezultatul exerciţiului 1.195Rezultat consolidat 1.035Partea de rezultat ce revine Interesului minoritar 90

DENUMIRE INDICATORI SUME

0 1

A Active imobilizate 5.000

I Imobilizări necorporale

II Imobilizări corporale 5.000

B Active circulante 2.670

I Stocuri 1.300

II Creanţe 550

III Disponibilităţi 820

C Cheltuieli în avans -

D Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an

1.600

E Active circulante nete respectiv datorii curente nete

1.070

F Total active minus datorii curente 6.080

G Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

-

H Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

-

I Venituri în avans -

J Interes minoritar 640

K Capital şi rezerve 5.440

L Capital subscris 3.000

Rezerve consolidate 1.300

Rezultatul consolidat 1.140

La 1 ianuarie 2009 grupul format din societatea M şi F prezintă următoarea structură a capitalurilor proprii:

Capital social 3.000

33

Rezultat reportat 1.035Interese minoritare 660

În cursul anului 2009 au loc următoarele operaţii:- Filiala F a majorat rezultatul reportat cu efectul unei schimbări de politică de

100 mii u.m, din care minoritarilor le revine 30 mii u.m.- Mama a distribuit dividende de 50 mii u.m- Partea ce revine minoritarilor din rezultatul global al filialelor 90- Profitul consolidat a crescut cu 400 mii u.m- S-a înregistrat un câştig din conversia operaţiilor în străinătate din care partea

ce revine grupului a fost de 250 mii u.m- Societatea mamă a înregistrat un caştig din evaluarea activelor disponibile

pentru vânzare de 150 mii u.m- Societatea mamă a înregistrat o pierdere din evaluarea instrumentelor de

acoperire a fluxurilor de trezorerie de 300 mii u.m- Filiala a înregistrat un câştig din reevaluarea imobilizărilor, din care partea ce

revine grupului a fost de 200

În anul urmator au loc urmatoarele operatii:- Societatea mamă a recurs la majorarea capitalului social cu 450 mii um.- A plătit dividende de 60 mii- Partea ce revine minoritarilor din rezultatul global al filialelor a fost de 100

mii u.m- Profitul consolidat a crescut cu 700 mii u.m- S-a înregistrat un câştig din conversia operaţiilor în străinătate din care partea

ce revine grupului a fost de 260 mii um- Societatea mamă a înregistrat o pierdere din evaluarea activelor disponibile

pentru vânzare din care partea ce revine grupului a fost de 140 mii u.m- Societatea mamă a înregistrat o pierdere din evaluarea instrumentelor de

acoperire a fluxurilor de trezorerie de 200 mii u.m- Filiala a înregistrat un caştig din reevaluarea imobilizărilor din care partea ce

revine grupului a fost de 180 mii um.

Situaţia variaţiei capitalurilor proprii

34

Capital social

Rezultatreportat

Conversia operaţiilor din străinătate

Active financiare disponibile pt vânzare

Acoperirea fluxurilor de trezorerie

Surplus din reevaluare

Total Interese minoritare

Total Kp

Sold la ian 09

3000 1035 4035 660 4695

Schimbari politici ctb

70 70 30 100

Solduri retratate

3000 1105 4105 690 4795

Variatia Kp 2009Dividende (50) (50) (50)Total rezultat glob anual

400 250 150 (300) 200 700 90 790

Sold la 31.12.2009

3000 1455 250 150 (300) 200 4755 780 5535

Variaţia capitalurilor2010Emisiunea de acţiuni

450 450 450

Dividende (60) (60) (60)Total rez glob anual

700 260 (140) (200) 180 800 100 900

Sold la 31.12.2010

3450 2095 510 10 (500) 380 5945 880 6825

Obţinerea controlului prin achiziţii succesive de titiluri- tratamente contabile conform IFRS 3 (revizuit în 2008)

35

Reguli aplicabile:- O grupare de întreprinderi survine doar în momentul tranzacţiei prin care o

entitate obţine controlul asupra celeilalte- Activele si datoriile identificabile sunt evaluate la valoarea justă doar la data

achiziţiei- Interesele minoritare sunt evaluate la data achiziţiei, fie la cota parte din

activul net în valoare justă, fie la valoarea justă (ambele tratamente fiindpermise de IFRS 3 revizuit în 2008)

3.2 Exemplu privind evaluarea fondului comercial şi a intereselor minoritare:

La 1 septembrie 2008, societatea A achiziţionează 2.500 din acţiunile societăţii B la costul de 50.000 u.m. (20 u.m./acţiune). La data achiziţiei, valoarea justă a activului net este de 160.000 (inclusiv impozitul amânat corespunzător).

La 1 septemebrie N se identifică un plus de valoare la clădiri de 10.000 u.m. Durata de viaţă rămasă este de 20 de ani. Acest plus de valoare a generat o datorie de impozit amânat de 1.600 u.m (16% * 10.000).

Activul net contabil la 1 septembrie 2008 era de 151.600 u.m.În perioada 1 septembrie – 30 noiembrie, societatea B a obţinut un profit de 10.000 u.m.La 30 noiembrie N, societatea A achiziţionează 5.000 acţiuni B la costul de 125.000

u.m. (25 u.m/acţiune)Activul net în valori juste este de 169.580 u.m.

Capitalurie prorii ale societăţii B au evoluat astfel:

Elemente 1.09.2008 30.11.2008Capital social10.000 acţiuni * 8 u.m

80.000 80.000

Rezerve 20.000 20.000Profit 51.600 61.600Total capitaluri proprii 151.600 161.600

La 30.11.2008 valoarea justă a activelor şi datoriilor societăţii B se prezintă astfel:

Determinarea procentajului de control: 2.500/10.000 * 100 = 25% => influenţă semnificativă- societatea B este societate asociată

Metoda punerii în echivalenţă

1.09.2008

În situaţiile financiare individuale ale societăţii A se va înregistra achiziţia titlurilor B:

36

Elemente Valoarea justă

Terenuri 50.000

Construcţii 60.000

Alte active 101.500

Datorii (inclusiv datoria de impozit amânat generat de plusurile de valoare)

41.920

263 = 5121 50.000 u.m

Din care: 10.000 u.m. - fond comercial 40.000 u.m. – partea achiziţionată (25% 160.000 u.m.)

Activul net evaluat în valori juste (B) = 160.000 u.m.

Fondul comercial = 50.000 – 25% * 160.000 = 10.000 u.m

La nivel consolidat:

Punerea în echivalenţă a titlurilor B:

264 ”Titluri puse în echivalenţă = % 52.473,75

263 ”Costul intereselor de partcipare” 50.000

121 ” Rezultat consolidat” 2.473,75

Rezultatul consolidat = 25% (10.000 – 125 + 20) = 2.473,75 u.m.

Amortizarea plusului de valoare aferent clădirilor = 10.000/20 * 3/12 = 125 u.m.

Datoria de impozit amânat reluată la venituri = 16 % * 125 = 20 u.m.

30.11.2008

Determinarea procentajului de control:

PC = (2.500 acţiuni + 5.000 acţiuni) / 10.000 * 100 = 75% =>Societatea B devine filială

Metoda integrării globale:

În situaţiile financiare individuale ale societăţii A se va înregistra achiziţia celor 5000 acţiuni la costul de 125.000 u.m.

261 = 5121 125.000

261 = 263 50.000

La 30.11.N activul net evaluat în valori juste devine 169.580 u.m

Potrivit IFRS R(2008) sunt prevăzute două tratamente contabile pentru gruparea ce are loc pe 30.11.2008:

Primul potrivit căruia interesul minoritar este evaluat la cota parte din activul net în valori juste, iar fondul comercial se determină după formula de mai jos:

Costul de achiziţie al titlurilor ce conferă majoritatea (5000 acţiuni) 125.000+ valoarea justă a acţiunilor deținute anterior 2500 * 25 = 62.500-75% * Activul net evaluat în valori juste (75% * 169.580) = 127.185= Fond comercial 60.315 u.m.

37

Interese minoritare = 25% * 169.580 = 42.395 u.m.

Al doilea tratament, potrivit căruia interesele minoritare (interesele care nu deţin controlul) sunt evaluate la valoarea justă, caz în care fondul comercial se determină astfel:

Costul de achiziţie a celor 5000 acţiuni 125.000+ valoarea justă a celor 2500 acţiuni deţinute anterior: 2500 * 25= 62.500+ valoarea justă a intereselor minoritare: (10.000 acţiuni – 7.500 acțiuni) * 25 = 62.500-activul net în valori juste 169.580= Fond comercial 80.420 u.m.

Interse minoritare = (10.000 acţiuni – 7.500 acţiuni) * 25 = 62.500

La nivel consolidat:

261 ”Actiuni în societăţi afiliate” = 264 ”Titluri puse în echivalenţă” 52.473,75

Cumulul conturilor:

% = %

50.000 211 1012 B 80.000

50.500 212 106 B 20.000

101.500 Alte active 121 B 61.600

Datorii 40.400(41.920 – 1520)

212 ”Construcţii”: 60.000 – 9.500 = 50.500 u.m.

Cu ocazia achiziţiei pe 30.11.2008 s-a identificat un plus de valoare la construcţii de 9500 u.m.

ANC = 161.600 u.m.

+ Plus de valoare la construcţii 9500

-Datoria de impozit amânat 16% * 9500 = 1520

38

= AN în valori juste 169.580 u.m.

Opţiune 1

Partajul capitalurilor proprii ajustate ale societăţii B (AN evaluat în valori juste), eliminarea titlurilor de particpare şi recunoaşterea fondului comercial:

% = %

80.000 1012 B 4412 1520

20.000 106B 261 177.473,75

61.600 121 B 1082 IM 42.395

9.500 212 121 Cons 10.026,25

60.315 2071 Fd.com

Opţiune 2:

% = %

80.000 1012 B 4412 1520

20.000 106B 261 177.473,75

61.600 121 B 1082 IM 62.500

9.500 212 121 Cons 10.026,25

80.420 2071 Fd.com

Acţiuni în societăţi afiliate (ct 261):125.000 + 52.473,75 = 177.473,75

Rezultat consolidat (121): 62.500 – 52.473,75 = 10.026,25

CONCLUZII

39

Necesitatea situaţiilor financiare consolidate este evidentă, ele dau o imagine mai cuprinzătoare a situaţiei reale a unui grup, imagine pe care nu o poate da ansamblul bilanţurilor societăţilor componente, ele permit exprimarea într-o manieră globală a situaţiei financiare şi a rezultatului grupului.

Factorul primordial în generarea acestei necesităţi este prezentat de către existenţa pe pieţele străine de capitaluri a companiilor şi grupurilor multinaţionale. Pentru a se putea manifesta ca actori ai pieţelor internaţionale de capitaluri, grupurile de societăţi trebuie să deţină în primul rând informaţii comparabile, dar şi suficiente, ori relevante, privind oportunităţile de investiţii existente.

Existenţa unei informaţii consolidate la nivelul unui grup de societăţi, mai ales în condiţiile în care acesta acţionează şi dincolo de frontierele economiei naţionale, reprezină o condiţie obligatorie pentru succesul şi performanţa economică a grupului.

Obiectivul situaţiilor financiare consolidate este de a prezenta poziţia financiară, performanţele şi evoluţia poziţiei financiare referitoare la unităţile cuprinse în grupul de societăţi, ca şi cum ar fi vorba de o singură societate.

Existenţa unor situaţii financiare consolidate la nivelul grupului de societăţi a parcurs cu rapiditate distanţa dintre necesitate şi realitate, datorită nevoilor manifestate de realitatea economică, dar şi datorită eforturilor semnificative întreprinse pentru sporirea avantajelor competiţionale ale diferitelor entităţi economice.

În cadrul oricărei societăţi, dar în special în cadrul unui grup de societăţi, fundamnetarea deciziilor manageriale şi, în special, a celor de investiţii pe baze economice şi financiare reale a devenit o necesitate, ca urmare a riscurilor ce pot apărea şi cauza un eşec al acţiunilor întreprinse, dar şi datorită costurilor semnificative pe care le implică adoptarea şi implementarea unei decizii inoportune.

A beneficia de informaţiile furnizate prin intermediul situaţiilor financiare consolidate reprezintă o bază reală şi solidă pentru fundamentarea deciziilor de investiţii, a deciziilor strategice şi, nu în ultimul rând, a deciziilor managementului executiv. O decizie de investiţii fundamentată pe o informaţie contabilă viabilă, comparabilă, consolidată si reală este supusă unui grad sporit de succes.

BIBLIOGRAFIE

40

Dumitru, Corina, G., Ristea, Mihai, (2002), Contabilitate Aprofundată, Ediţia a II-a revizuită şi îmbunătăţită, Editura Lucman, Bucureşti

Dumitru, Matiş, Mustaţă, Răzvan, (2004), Armonizare sau convergenţă în Standardele Internaţionale de Contabilitate?, Ed. CECCAR, Bucureşti

Feleagă, Liliana, Feleagă, N., (2007), Contabilitate Consolidată- o abordare europeană şi internaţională, Ed. Economică, Bucureşti

Săcărin, M., (2001), Contabilitatea grupurilor multinaţionale, Ed. Economică, Bucureşti

*** Ordinul Ministerului Finanţelor Publice 3055 din 29 octombrie 2009 privind întocmirea situaţiilor financiare consolidate, în Monitorul Oficial nr.766 din 10 noiembrie 2009

*** www.scribd.ro

41