Sistemul garantării obligatiilor in noul Cod civil

Teoria patrimoniului

In lumina NCC, avem reglementată posibilitatea divizării patrimoniului in mase patrimoniale, pentru prima dată. De fiecare dată cand se produce o sciziune vom avea cel putin 2 mase patrimoniale (art. 31, 33 NCC si art. 151 LPA). Intre aceste mase patrimoniale se desprinde o formă specifică – patrimoniul de afectatiune. Acest tip de reglementare nu este o revolutie in domeniu, intrucat Ordonanta de urgentă nr. 44/2008 privind desfăsurarea activitătilor economice de către persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale, vorbeste de un astfel de patrimoniu de afectatiune. Se incearcă acum o sistematizare a acestui sistem de mase patrimoniale in art. 31-33, NCC, care stabileste principiul potrivit căruia orice persoană are un patrimoniu unic insă acesta nu mai este indivizibil. Mai mult, una dintre acele mase patrimoniale rezultate in urma divizării poate avea regimul special al patrimoniului de afectatiune. Important este că acest patrimoniu de afectatiune poate apartine atat unui comerciant, in lumina codului comercial, cat si unui profesionist, in lumina Noului Cod civil.Patrimoniul de afectatiune are o importantă deosebită intrucat in anumite conditii el seconstituie intr-un minipatrimoniu care, fiind o universalitate juridică, cuprinde si drepturi si obligatii. Acesta nu trebuie confundat cu universalitatea de fapt – de bunuri, reglementată formal in NCC la art. 541 care spune:„Art. 541 - Universalitatea de fapt(1) Constituie o universalitate de fapt ansamblul bunurilor care apartin aceleiasi persoane siau o destinatie comună stabilită prin vointa acesteia sau prin lege.(2) Bunurile care alcătuiesc universalitatea de fapt pot, impreună sau separat, să facă obiectul unor acte sau raporturi juridice distincte.”Patrimoniul de afectatiune poate avea ca activ patrimonial un fond de comert, afectat exercitării unei activităti comerciale. Regulile pe care le fixează art. 31 - 32, privesc si mutatiile intrapatrimoniale, alin. 2 al art.32 aducand consecinte juridice importante, transferul intrapatrimonial nu este un act de instrăinare, conditiile cerute pentru actiunile de instrăinare nefiind aplicabile si mutatiei intrapatrimoniale, cu exceptia cazului regimului matrimonial.„Art. 32 (2) In toate cazurile prevăzute la alin. (1), transferul drepturilor si obligatiilor dintr-o masă patrimonială in alta nu constituie o instrăinare.”

Consecintele pe care textele din Noul Cod civil le aduc in materia garantării obligatiilor Foarte important in materia garantării obligatiilor este textul art. 2324, NCC, numit Garantia comună a creditorilor. Acest text este o reeditare a art. 1718 C.civ., privind gajul general al creditorilor chirografari. Noul text nu se mai aplică doar creditorilor chirografari, drepturile acestora vor profita, in lumina art. 2324, NCC, tuturor creditorilor. „Art. 2324 - Garantia comună a creditorilor(1) Cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare. Ele servesc drept garantie comună a creditorilor săi.(2) Nu pot face obiectul garantiei prevăzute la alin. (1) bunurile insesizabile.(3) Creditorii ale căror creante s-au născut in legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege, trebuie să urmărească mai intai bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creantelor, pot fi urmărite si celelalte bunuri ale debitorului.(4) Bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exercitiului unei profesii autorizate de lege pot fi urmărite numai de creditorii ale căror creante s-au născut in legătură cu profesia respectivă. Acesti creditori nu vor putea urmări celelalte bunuri ale debitorului.”Alin. 1 al art. 2324 stabileste regula in materia garantării obligatiilor iar alin. 3 al aceluiasi articol stabileste, cu rang de principiu, o regulă deja prefigurată de Codul familiei si OUG 44/2008 si anume exceptia, aparentă, de la regula egalitătii creditorilor, in cazul diviziunii patrimoniului. Astfel, creditorii care au avut in vedere o anumită masă patrimonială, vor urmări cu prioritate activul patrimonial in a cărui masă intră obligatia garantată si abia după lichidarea acestuia se poate trece la bunurile care se află in celelalte mase patrimoniale.Alin. 4 al art. 2324 stabileste exceptia reală in cazul sciziunii aproape totale in cadrul patrimoniului, in situatia masei patrimoniale afectate exercitiului unei profesii autorizate de lege. In această situatie, creditorii pentru drepturile cărora obligatiile corelative ale debitorului se incadrează in acel patrimoniu de afectatiune nu pot executa decat bunurile aflate in acel patrimoniu de afectatiune. Ei nu se pot indrepta asupra bunurilor din patrimoniul personal al debitorului, făcandu-se astfel diferentierea intre patrimoniul personal si patrimoniul de afectatiune profesional.Textul operează si in situatia inversă, creditorii ale căror creante sunt corelative unor creante din patrimoniul personal nu pot urmări bunurile aflate in patrimoniul de afectatiune. Dacă patrimoniul de afectatiune se lichidează, atunci toate drepturile si obligatiile se vor transfera in patrimoniul personal si abia atunci creditorii personali vor putea urmări si acele bunuri.Spre deosebire de patrimoniul pur si simplu ce se naste o dată cu persoana si dispare o dată cu ea, patrimoniul de afectatiune nu este peren, nu se naste o dată cu persoana si nu dispare in mod necesar o dată cu disparitia persoanei. Tocmai de aceea drepturile si obligatiile cuprinse in patrimoniu de afectatiune pot apartine patrimoniului persoanei, cat timp se află in acel patrimoniu de afectatiune sunt puse la adăpost de creditorii personali.Acest principiu este unul nou si care merită retinut pentru viitor.Aceste reglementări din materia urmăririi creditorilor au si o serie de limitări:- art. 2325, NCC, reglementează posibilitatea creditorului de a fi de acord să isi limiteze drepturile doar la garantia sa reală si să renunte la urmărirea bunurilor ce nu ii sunt ipotecate.

1

„Art. 2325 - Limitarea drepturilor creditoruluiDebitorul si creditorul pot conveni să limiteze dreptul creditorului de a urmări bunurile care nu ii sunt ipotecate.”- art. 2326, alin 1, NCC, aduce clarificări fată de vechea reglementare si statuează principiul egalitătii creditorilor (regula proportionalitătii). Astfel, regula stabilită de NCC este că in urma lichidării/executării patrimoniului debitorului, pretul bunurilor se va impărti - proportional cu creanta lor - intre creditorii chirografari (potrivit art. 152, alin 1, LPA), rezultand deci că acestia impart si pierderile.- art. 2326, alin 1, teza a doua, NCC prevede că, prin conventie intre creditori, se poatederoga de la regula proportionalitătii enuntate mai sus, fără ca acest lucru să afecteze drepturile altor creditori. Se pot imagina, de asemenea, conventii intre mai multi creditori si debitor. Art. 2326, alin 1, teza a doua, permite cauzele de preferintă intre creditori.„ART. 2326 - Egalitatea creditorilor(1) Pretul bunurilor debitorului se imparte intre creditori proportional cu valoarea creantei fiecăruia, afară de cazul in care există intre ei cauze de preferintă ori conventii cu privire la ordinea indestulării lor.(2) Creditorii care au acelasi rang au deopotrivă drept la plată, proportional cu valoareacreantei fiecăruia dintre ei.”Art. 2327, NCC, enumeră cauzele de preferintă indicate la art. 2326. Potrivit acestui text: “Art. 2327 - Cauzele de preferintăCauzele de preferintă sunt privilegiile, ipotecile si gajul.”

Sistemul garantiilorIn cuprinsul Legii de aplicare a NCC, art. 149 enuntă sistemul garantiilor potrivit NCC: „Art. 149. - (1) Indeplinirea unei obligatii patrimoniale poate fi garantată de către debitor sau de către un tert prin constituirea unei garantii personale ori a unei garantii reale.(2) De asemenea, obligatiile pot fi garantate prin anumite privilegii, prevăzute de lege. “Astfel, se reglementează 3 mari clase de garantii:

Garantii personaleAcestea sunt reglementate de Titlul X „Garantii personale”, Cartea a 5-a, NCC. Art. 2279, NCC, enumeră tipurile de garantii personale astfel:“Art. 2279 - Tipurile de garantii personaleGarantiile personale sunt fidejusiunea, garantiile autonome, precum si alte garantii anume prevăzute de lege.”Astfel, pe langă fidejusiune apar si garantiile autonome. Precizarea este importantă pentru că astfel garantiile autonome menite să garanteze un credit bancar vor deveni titluri executorii, de vreme ce garantiile personale accesorii unui contract de credit bancar sunt calificate in corpore drept titluri executorii. Garantiile autonome sunt reglementate la Capitolul 3 al Titlului X, NCC, la art. 2321-2322 sub forma scrisorii de garantie si a scrisorii de confort.

Garantii realeAceste garantii se impart in 2 grupe: garantii imobiliare si garantii mobiliare, in functie denatura bunului afectat, reglementate in Titlul XI, Cartea a 5-a, NCC.Garantiile imobiliare sunt reprezentate de ipoteca imobiliară, art. 169, LPA. “Art. 169 - Prin "ipoteci imobiliare" in sensul titlului XI al cărtii a V-a a Codului civil sedesemnează toate garantiile reale imobiliare, indiferent de momentul si de temeiul juridic al constituirii lor.”Garantiile reale mobiliare rezultă din reglementarea art. 2327, NCC si sunt de două feluri:– fără deposedare (se va numi ipoteca mobiliară, in lumina art. 171, LPA)– cu deposedare (gajul, art. 186, LPA)Redenumirea garantiei reale mobiliare fără deposedare in ipotecă nu schimbă caracterul său juridic, dimpotrivă, are rolul de a moderniza garantiile reale imobiliare, intrucat o serie de prevederi moderne din materia garantiilor reale mobiliare au fost preluate in materia ipotecii. Se revine astfel la principiile dreptului roman, potrivit cărora natura ipotecii era nedeposedarea, nu natura bunului. Se permite astfel construirea unui sistem normativ general privind ipoteca, mobiliară sau imobiliară.„Art. 171 - Prin "ipoteci mobiliare" in sensul titlului XI al cărtii a V-a a Codului civil sedesemnează toate garantiile reale mobiliare care nu necesită deposedarea debitorului de bunul afectat garantiei, indiferent de momentul si de temeiul juridic al constituirii lor.”„Art. 186 - Prin "gaj" in sensul titlului XI al cărtii a V-a a Codului civil se desemnează toate garantiile reale mobiliare care necesită deposedarea debitorului de bunul afectat garantiei, indiferent de momentul si de temeiul juridic al constituirii lor.”

PrivilegiilePotrivit art. 2333, Capitolul 2, Titlul XI, Cartea a 5-a, NCC, “Art. 2333 - (1) Privilegiul este preferinta acordată de lege unui creditor in considerareacreantei sale.(2) Privilegiul este indivizibil.”Constituie o preferintă declarată de legiuitor in beneficiul creditorului unei anumite creante, avand in vedere natura creantei si nu persoana creditorului sau a debitorului.In aceeasi categorie, isi regăseste locul si dreptul de retentie care a cunoscut pană acum o multitudine de definitii, art. 2495, NCC, oferindu-i natura unui privilegiu special in favoarea retentorului.

2

„Art. 2495 - (1) Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să il retină cat timp creditorul nu isi execută obligatia sa izvorată din acelasi raport de drept sau, după caz, atat timp cat creditorul nu il despăgubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.(2) Prin lege se pot stabili si alte situatii in care o persoană poate exercita un drept de retentie.”

Normele de aplicare in timp in materia garantiilor1. In ceea ce priveste constituirea garantiilor personale, LPA permite ultraactivitatea legii vechi, tempus regit actum (art. 102, LPA), pentru incheierea, interpretarea, efectele, executarea, modificarea si incetarea acestora.„Art. 102 - (1) Contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.(2) Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor conditiilor prevăzute de legea in vigoare la data modificării. In privinta elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispozitiile alin. (1). “In ce priveste valabilitatea si efectele scrisorii de garantie, precum si regresul, se aplică art. 150, LPA:„Art. 150 - (1) Scrisorile de garantie emise inainte de data intrării in vigoare a Codului civil sunt supuse, in ceea ce priveste conditiile de valabilitate si efectele, regulilor aplicabile la data emiterii lor.(2) Regresul va fi supus legii aplicabile obligatiei principale.”

2. In ce priveste constituirea de garantii reale, acestea au o natură duală - in principiu au o natură contractuală si ar fi trebuit să se aplice tot art. 102, LPA, insă fiind drepturi reale beneficiază de o reglementare specială, la art. 104, LPA si 170, LPA, in ceea ce priveste constituirea, continutul, opozabilitatea si conditiile de valabilitate a acestora:“Art. 104 - (1) Constituirea, continutul si opozabilitatea drepturilor reale de garantie suntsupuse dispozitiilor legii in vigoare la data cand s-au născut.(2) Formalitătile de publicitate pentru opozabilitate fată de terti a drepturilor reale degarantie sunt supuse dispozitiilor legii in vigoare la data efectuării acestora.(3) Drepturile reale de garantie isi păstrează rangul de prioritate dobandit conform legii in vigoare la momentul realizării formalitătilor de publicitate.“ “Art. 170 - Ipotecile mobiliare constituite inainte de data intrării in vigoare a Codului civilvor fi supuse, in ceea ce priveste conditiile de valabilitate, dispozitiilor legale existente la data constituirii lor.”

3. Opozabilitatea garantiei reale - in ce priveste formalitătile de publicitate garantia reală este supusă aceleiasi reguli, tempus regit actum, si anume legea de la data realizării formalitătilor de publicitate. Toate formalitătile indeplinite inainte de 1 octombrie 2011 vor rămane perfect valabile, potrivit art. 177, LPA:“Art. 177 - (1) Avizele de garantie inscrise in Arhiva Electronică de Garantii Reale Mobiliare anterior intrării in vigoare a Codului civil continuă să isi producă efectele.(2) După intrarea in vigoare a Codului civil si pană la adoptarea reglementărilor de organizare si functionare a Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare, inscrierea ipotecilor mobiliare si a operatiunilor asimilate acestora se realizează prin folosirea formularelor existente, in mod corespunzător.”

4. Rangul garantiei reale imobiliare va fi dat de legea in vigoare la momentul la care garantia dobandeste rang. Nu se va putea aplica retroactiv o regulă care stabileste o prioritate specială potrivit NCC asupra unei reguli care stabileste o prioritate potrivit codului civil anterior (art.178, LPA).„Art. 178 - Dispozitiile art. 2.426 din Codul civil nu se aplică ipotecilor constituite inainte de data intrării in vigoare a Codului civil.”

5. Privilegii – fostele privilegii imobiliare vor deveni ipoteci legale, potrivit art. 78, alin 3, LPA.„Art. 78 - (3) De la data intrării in vigoare a Codului civil, privilegiile speciale imobiliare prevăzute in legi speciale devin ipoteci legale si vor fi supuse regimului prevăzut de Codul civil pentru ipoteci legale.“In materia privilegiilor se va aplica acelasi principiu tempus regit actum, legea aplicabilăfiind determinată de momentul constituirii privilegiului.„Art. 155 - (1) Constituirea, continutul si opozabilitatea privilegiului sunt supuse dispozitiilor legii in vigoare la data cand s-au născut.(2) Formalitătile de publicitate pentru opozabilitate fată de terti a privilegiilor sunt guvernate de dispozitiile legii in vigoare la data efectuării acestora.(3) Privilegiile pentru care formalitătile de publicitate au fost efectuate inainte de intrarea in vigoare a Codului civil isi păstrează rangul de prioritate dobandit conform legii in vigoare la momentul realizării acestora.”

6. Dreptul de retentie – nasterea lui va fi supusă conditiilor cuprinse de legea in vigoare la data nasterii dreptului de retentie, tempus regit actum,potrivit art. 189, LPA, ca si ordinea de preferintă, opozabilitatea, efectele fată de terti.„Art. 189 - (1) Drepturile de retentie exercitate inainte de data intrării in vigoare a Codului civil vor fi supuse, in ceea ce priveste conditiile de valabilitate, dispozitiilor legale existente la data exercitării lor. (2) Drepturile de retentie inregistrate inainte de data intrării in vigoare a Codului civil vor fi supuse, in ceea ce priveste ordinea de preferintă, opozabilitatea si efectele fată de terti, dispozitiilor legale existente la data inregistrării lor.”Garantiile PersonaleIn această materie, NCC explicitează anumite principii care se regăseau si in codul civil anterior, exprimate arhaic, cu aducerea anumitor elemente cu caracter de noutate.

3

FidejusiuneaFidejusiunea rămane un raport accesoriu, astfel că trebuie să aibă la bază o obligatie valabilă, potrivit art. 2288, alin. 1, insă NCC clarifică faptul că poate face obiect al suportului fidejusiunii inclusiv o obligatie naturală, viitoare (art. 2316, NCC) sau afectată de o conditie.„Art. 2288 - Obligatia principală(1) Fidejusiunea nu poate exista decat pentru o obligatie valabilă.(2) Se pot insă garanta prin fidejusiune obligatii naturale, precum si cele de care debitorul principal se poate libera invocand incapacitatea sa, dacă fidejusorul cunostea aceste imprejurări.(3) De asemenea, fidejusiunea poate fi constituită pentru o datorie viitoare sau conditională.”“Art. 2316 - Liberarea fidejusorului pentru obligatiile viitoare sau nedeterminate(1) Atunci cand este dată in vederea acoperirii datoriilor viitoare ori nedeterminate sau pentru o perioadă nedeterminată, fidejusiunea poate inceta după 3 ani, prin notificarea făcută debitorului, creditorului si celorlalti fidejusori, dacă, intre timp, creanta nu a devenit exigibilă.(2) Această regulă nu se aplică in cazul fidejusiunii judiciare.”De asemenea, fidejusiunea este intotdeauna limitată la intinderea obligatiei principale (art. 2289, NCC) si, potrivit art. 2291, NCC, ea poate fi limitată la o parte a acestor obligatii. Acest principiu se regăseste si in codul civil anterior sau in jurisprudenta mai veche, regula supletivă fiind cea care reglementează fidejusiunea.“Art. 2289 - Limitele fidejusiunii(1) Fidejusiunea nu poate fi extinsă peste limitele in care a fost contractată.(2) Fidejusiunea care depăseste ceea ce este datorat de debitorul principal sau care este contractată in conditii mai oneroase nu este valabilă decat in limita obligatiei principale.”“Art. 2291 - Fidejusiunea partialăFidejusiunea poate fi contractată pentru o parte din obligatia principală sau in conditii mai putin oneroase.”Fidejusiunea garantează obligatia principală cu toate accesoriile sale – art. 2290, NCC.“Art. 2290 - Intinderea fidejusiunii (1) In lipsa unei stipulatii contrare, fidejusiunea unei obligatii principale se intinde la toate accesoriile acesteia, chiar si la cheltuielile ulterioare notificării făcute fidejusorului si la cheltuielile aferente cererii de chemare in judecată a acestuia.”Noul Cod civil aduce o chestiune relativ nouă in materia fidejusiunii, la art. 2280, aceasta poate fi fie cu titlu gratuit, fie cu titlu oneros.“Art. 2280 - NotiuneFidejusiunea este contractul prin care o parte, fidejusorul, se obligă fată de cealaltă parte, care are intr-un alt raport obligational calitatea de creditor, să execute, cu titlu gratuit sau in schimbul unei remuneratii, obligatia debitorului dacă acesta din urmă nu o execută.”In lumina codului civil anterior fidejusiunea era cu titlu gratuit, in sensul că in materie defidejusiune există mereu un raport tripartit, 3 seturi de relatii - raporturile juridice intre părti, luate 2 cate 2 - titlul gratuit privind raporturile dintre fidejusor si debitorul principal. Legea civilă nu avea prevederi exprese in acest sens pană acum, NCC prevede insă expres că fidejusiunea poate fi cu titlu gratuit sau oneros.In schimbul acceptării calitătii de fidejusor, acesta poate cere ceva la schimb devenind girant in alt raport, deci va fi cu titlu oneros. Desigur, intre debitor si creditor sau intre fidejusor si creditor, raportul va fi mereu prin ipoteză cu titlu oneros.Intotdeauna garantiile, reale sau personale, accesorii unui raport de credit prin esentă oneros, vor avea si ele titlu oneros.Fidejusiunea poate fi conventională, legală sau judiciară, potrivit art. 2280 si 2281, NCC.“Art. 2281 - Fidejusiunea obligatorieFidejusiunea poate fi impusă de lege sau dispusă de instanta judecătorească.”Natura fidejusiunii e intotdeauna conventională, niciodată nu va fi incheiată impotriva vointei fidejusorului. Caracterul legal sau judiciar este corelativ obligatiei de a face, prin simpla declaratie a legii sau a instantei de judecată se naste obligatia de a da o fidejusiune si nu fidejusiunea insăsi.Art. 2282, NCC, statuează forma pe care trebuie să o imbrace fidejusiunea, ad validitatem, si anume forma scrisă.“Art. 2282 - Forma fidejusiuniiFidejusiunea nu se prezumă, ea trebuie asumată in mod expres printr-un inscris, autentic sau sub semnătură privată, sub sanctiunea nulitătii absolute.”De asemenea, Noul Cod civil stabileste caracterul bilateral al raporturilor dintre fidejusor si creditor, la art. 2283:„Art. 2283 - Consimtămantul debitorului principalFidejusiunea poate fi contractată fără stiinta si chiar impotriva vointei debitorului principal.”In cazul fidejusiunii legale sau judecătoresti, art. 2286, NCC, redă o veche maximă latină – plus cautionis in reest quam in personam– potrivit căreia, dacă legea sau hotărarea judecătorească obligă o persoană să acorde o fidejusiune, ea se va elibera de obligatie si in situatia in care va acorda o garantie reală, garantia reală fiind mai puternică decat garantia personală. Asadar, potrivit art. 2286, fidejusiunea este substituibilă:“Art. 2286 - Substituirea fidejusiunii legale sau judiciareDebitorul care este tinut să constituie o fidejusiune legală sau judiciară poate oferi in locul acesteia o altă garantie, considerată suficientă.”In ceea ce priveste conditiile de constituire a unei fidejusiuni, art. 2285, NCC, prevede ca fidejusorul să fie o persoană capabilă si cu bunuri suficiente in Romania.„Art. 2285 - Conditiile pentru a deveni fidejusor(1) Debitorul care este obligat să constituie o fidejusiune trebuie să prezinte o persoană

4

capabilă de a se obliga, care are si mentine in Romania bunuri suficiente pentru a satisface creanta si care domiciliază in Romania. Dacă vreuna dintre aceste conditii nu este indeplinită, debitorul trebuie să prezinte un alt fidejusor.(2) Aceste reguli nu se aplică atunci cand creditorul a cerut ca fidejusor o anumită persoană.”Aceste conditii sunt aplicabile fidejusiunii legale si judiciare. La fidejusiunea conventională, creditorul a acceptă fidejusorul asa cum este, actul incheiat nu poate fi considerat invalid in lipsa intrunirii conditiilor arătate mai sus.Modalitătile de stingere a fidejusiunii sunt reglementate la art. 2314 si urm. din Noul Codcivil, in cadrul Sectiunii a 3-a din Capitolul II, Titlul X, Cartea a 5-a. Cauzele de incetare a fidejusiunii sunt aceleasi cu cele reglementate de codul civil anterior.Incetarea prin confuziune, art. 2314, NCC:“Art. 2314 - ConfuziuneaConfuziunea calitătilor de debitor principal si fidejusor, cand devin mostenitori unul fată de celălalt, nu stinge actiunea creditorului nici impotriva debitorului principal, nici impotriva aceluia care a dat fidejusiune pentru fidejusor.”Incetarea fidejusiunii prin fapta creditorului, reglementată la art. 2315, nu e nici ea o cauză de incetare nouă, instituind in sarcina creditorului o obligatie de diligentă, cand se dovedeste că in mod voit, prin fapta proprie, creditorul a agravat starea debitorului principal si, pe cale accesorie, s-a agravat si starea fidejusorului, acesta putand spune că nu răspunde pentru acele agravări ce se datorează faptei creditorului.„Art. 2315 - Liberarea fidejusorului prin fapta creditoruluiDacă, urmare a faptei creditorului, subrogatia nu ar profita fidejusorului, acesta din urmă este liberat in limita sumei pe care nu ar putea să o recupereze de la debitor.”Art. 2316 arată că, in cazul obligatiilor viitoare si nedeterminate fidejusorul care a acceptat să garanteze o obligatie viitoare sau nedeterminată va putea să se elibereze de obligatia sa dacă la 3 ani după nasterea fidejusiunii, acesta notifică pe creditor si pe debitor si pe ceilalti fidejusori că nu mai acceptă să stea in starea de incertitudine, oricand după cei 3 ani, dar obligatia să nu fi devenit scadentă.„Art. 2316 - Liberarea fidejusorului pentru obligatiile viitoare sau nedeterminate(1) Atunci cand este dată in vederea acoperirii datoriilor viitoare ori nedeterminate saupentru o perioadă nedeterminată, fidejusiunea poate inceta după 3 ani, prin notificarea făcută debitorului, creditorului si celorlalti fidejusori, dacă, intre timp, creanta nu a devenit exigibilă.(2) Această regulă nu se aplică in cazul fidejusiunii judiciare.”Fidejusiunea incetează si prin dare in plată, ca si astăzi, potrivit art. 1492 (2) si art. 2317, NCC.„Art. 1492 - Darea in plată(2) Dacă prestatia oferită in schimb constă in transferul proprietătii sau al unui alt drept, debitorul este tinut de garantia contra evictiunii si de garantia contra viciilor lucrului, potrivit regulilor aplicabile in materia vanzării, cu exceptia cazului in care creditorul preferă să ceară prestatia initială si repararea prejudiciului. In aceste cazuri, garantiile oferite de terti nu renasc.”„Art. 2317 - Stingerea obligatiei principale prin darea in platăAtunci cand creditorul a primit de bunăvoie un imobil sau un bun drept plată a datoriei principale, fidejusorul rămane liberat chiar si atunci cand creditorul este ulterior evins de acel bun.”Fidejusiunea se stinge si prin urmărirea debitorului principal, art. 2318, NCC, in 6 luni de la scadentă – un corolar al art. 2315 – cand debitorul nu se va mai putea indrepta impotriva fidejusorului, pentru că acela este numai solutia de rezervă, intrucat el nu s-a obligat in principal si nici nu a primit beneficiul creantei.„Art. 2318 - Urmărirea debitorului principal(1) Fidejusorul rămane tinut si după implinirea termenului obligatiei principale, in cazul in care creditorul a introdus actiune impotriva debitorului principal in termen de 6 luni de la scadentă si a continuat-o cu diligentă.(2) Prevederile alin. (1) se aplică si in cazul in care fidejusorul a limitat in mod expres fidejusiunea la termenul obligatiei principale. In acest caz, fidejusorul este tinut doar dacă actiunea impotriva debitorului principal este introdusă in termen de două luni de la scadentă.”Fidejusiunea incetează si in caz de deces al persoanei fizice:„Art. 2319 - Decesul fidejusoruluiFidejusiunea incetează prin decesul fidejusorului, chiar dacă există stipulatie contrară.” In fine, fidejusiunea incetează, potrivit art. 2320, NCC, la incetarea functiei fidejusorului. Cu toate acestea, la alin. 2, se prevede că fidejusorul va rămane tinut pentru toate faptele săvarsite de după ce fidejusorul si-a pierdut acea functie, fidejusiunea rămanand valabilă.“Art. 2320 - Cazul special(1) Fidejusiunea constituită in considerarea unei anumite functii detinute de debitorul principal se stinge la incetarea acestei functii.(2) Cu toate acestea, fidejusorul rămane tinut pentru toate datoriile existente la incetarea fidejusiunii, chiar dacă acestea sunt supuse unei conditii sau unui termen.”

Fidejusiunea asimilată„Art. 2292 – In cazul in care o parte se angajează fată de o altă parte să acorde un imprumut unui tert, creditorul acestui angajament este considerat fidejusor al obligatiei de restituire a imprumutului.”O ipoteză concretă poate fi imaginată in felul următor:Societatea comercială A convine cu banca B să acorde conditii speciale de creditare angajatilor săi, de exemplu X.Astfel, A este debitorul angajamentului, B este creditorul angajamentului si imprumutător, iar X este tertul imprumutat.In momentul incheierii angajamentului, se consideră ca A este fidejusor pentru X in vederea garantării obligatiei lui X de a restitui creditul către B.

5

Desi aparent nu este incheiată o conventie in sensul instituirii unei garantii, prin asimilare, aceasta se naste ca efect al contractului intre A si B.

Raporturile generate de fidejusiune1. Raporturile dintre creditor si fidejusor„Art. 2293 - Fidejusorul nu este tinut să indeplinească obligatia debitorului decat acă acesta nu o execută.” - caracter subsidiar- art. 2296 si 2301 NCC - caracter accesoriu- beneficiul de discutiune (art. 2294 NCC)- se poate renunta (art. 2294(1) NCC)- nu există la fidejusiunea judiciară (art. 2294(2) NCC)- obligatiile fidejusorului (2295(1) NCC)- răspunderea creditorului (2295(2) NCC)- beneficiul de diviziune (2298 NCC)- se aplică doar in caz de pluralitate de fidejusori (2297 NCC)- se poate renunta (2297 NCC)- răspunderea in caz de insolventă a unui cofidejusor(2298 (2) NCC)- răspunderea creditorului – electa una via (2299 NCC)- fidejusiunea solidară - art. 2300 NCC: „Atunci cand se obligă impreună cu debitorul principal cu titlu de fidejusor solidar sau de codebitor solidar, fidejusorul nu mai poate invoca beneficiile de discutiune si de diviziune.”Solidaritatea este incompatibilă cu cele două beneficii.Trebuie remarcat că apare si denumirea de codebitor solidar. Practica bancară include in contract, de multe ori, un codebitor, insă, in marea majoritate a contractelor bancare, nu este vorba despre un veritabil codebitor, intrucat acesta se obligă alături de debitor, insă nu beneficiază de credit.In acelasi sens, codebitorul prevăzut la art. 2300 NCC este un simplu fidejusor, care acceptă să fie legat alături de debitor, dar lui nu ii profită contraprestatia creditorului.Din punct de vedere juridic, distinctia dintre codebitor si fidejusor este foarte clară, astfel că notiunile nu trebuia să fie alăturate in materia fidejusiunii, insă textul de lege reglementează anumite situatii practice.- fidejusiunea de nivel secund - art. 2304 NCC: Cel care a dat fidejusiune fidejusorului debitorului principal nu este obligat fată de creditor decat in cazul cand debitorul principal si toti fidejusorii săi sunt insolvabili ori sunt liberati prin efectul unor exceptii personale debitorului principal sau fidejusorilor săi.Legiuitorul a permis fidejusiunea secundară (girantul să aibă un girant al lui); de asemenea, textul reglementează regimul juridic al raportului dintre creditor si cele două paliere de fidejusori.- limite ( art. 2303 NCC): dreptul de informare si subrogareaModul in care părtile pot conveni să modifice regimul legal al fidejusiunii poate suferi limitări:Creditorul este tinut să ofere fidejusorului, la cererea acestuia, orice informatie utilă asupra continutului si modalitătilor obligatiei principale si asupra stadiului executării acesteia.(art. 2302)Fidejusorul nu poate renunta anticipat la dreptul de informare si la beneficiul exceptiei subrogatiei.(2303)2. Raporturile dintre debitor si fidejusor- subrogatia personală ope legis (2305 NCC)- limitele regresului fidejusiunii (ne)consimtite (2306 NCC) sau refuzate (2309 NCC)- pierderea regresului (2310 NCC)- regresul anticipat (2312 NCC)

Garantiile autonome1. Scrisoarea de confort- art. 2322, NCC.Nu a existat pană acum o reglementare explicită a acestei institutii, existau doar referiri in normele BNR sau in cele privind achizitiile publice.Acum Noul Cod Civil conturează principalele caracteristici ale garantiilor autonome:- caracter autonom (art. 2322 (1) NCC) - evenimentele care afectează obligatia principală nu au nicio inraurire asupra garantiei autonome, in prima etapă;- caracter irevocabil (art 2322 (1) NCC) – sunt declarate de lege irevocabile, in mod expres, prin exceptie de la principiul revocabilitătii actelor unilaterale.Raportul obligational presupune 3 părti: emitentul - garantul, beneficiarul - creditorul, ordonatorul - debitorul principalObiectul scrisorii de confort il poate constitui:- o obligatie de a face sau de a nu face( art. 2322 (1) NCC)- o obligatie de rezultat sau de diligentă (1481 NCC)In toate cazurile, garantia este limitată la plata de daune interese - emitentul nu va fi obligat să execute obligatia de a face sau a nu face, de mijloace sau de rezultat, ci va fi obligat la plata unor daune interese către beneficiar, la simpla cerere a beneficiaruluiEmitentul are drept de regres impotriva ordonatorului.

2. Scrisoarea de garantie– art. 2321, NCC.In afara caracterelor de autonomie si irevocabilitate se mai adaugă o caracteristică specifică: potrivit art. 2321, alin 2 se execută la prima si simpla cerere a beneficiarului dacă nu se prevede altfel– are caracter intuitu personae pentru ordonator, dar nu si pentru beneficiar.

6

Acest mecanism are utilitate si fortă si de aceea a fost instituit: beneficiarul poate cere efectuarea plătii si apoi continuă să se desocotească cu ordonatorul, dar banii se află la el. Alineatul 3 al art. 2321 atenuează această caracteristică: „Emitentul nu poate opunebeneficiarului exceptiile intemeiate pe raportul obligational preexistent angajamentului asumat prin scrisoarea de garantie si nu poate fi tinut să plătească in caz de abuz sau de fraudă vădită.”Abuzul in materia scrisorii de garantie are o sferă foarte ingustă, fiind situat langă fraudavădită. Emitentul nu are si nu trebuie să aibă cunostintă de raportul dintre beneficiar si ordonator si nici nu răspunde de ce se intamplă in acest raport.Emitentul trebuie să verifice intotdeauna dacă s-au indeplinit formal cerintele pentruexecutare din textul scrisorii sau din simpla cerere formulată.După aceea emitentul are regres impotriva ordonatorului care e obligat să returneze suma plătită.„Art. 2321 (6) - Beneficiarul poate transmite dreptul de a solicita plata in cadrul scrisorii de garantie, dacă in textul acesteia s-a prevăzut in mod expres.”Acest alineat reglementează o chestiune nouă - beneficiarul poate fi inlocuit in executarea garantiei fie cu totul fie doar in ceea ce priveste creanta rezultată din plata sumei de bani insă emitentul nu poate fi inlocuit.

Preferinta acordată statuluiAceastă materie este reglementată de art. 2328, NCC, si legile speciale.“Art. 2328 - Preferinta acordată statuluiPreferinta acordată statului si unitătilor administrativ-teritoriale pentru creantele lor se reglementează prin legi speciale. O asemenea preferintă nu poate afecta drepturile dobandite anterior de către terti.”Potrivit art. 153, LPA, preferinta statului nu va fi opozabilă tertilor:„Art. 153 - Preferinta acordată statului si unitătilor administrativ-teritoriale pentrucreantele lor nu va fi opozabilă tertilor inainte de momentul la care a fost făcută publică prin inregistrarea in registrele de publicitate. O asemenea preferintă va dobandi rang de prioritate de la momentul la care preferinta a fost făcută publică.”Astfel, statul va beneficia de o preferintă - nu privilegiu asa cum prevedea art. 1725, dinvechiul cod civil – numai in măsura in care o lege specială statuează acest lucru. Art. 2328, NCC, este astfel o simplă normă de trimitere.„Art. 1725 (vechiul cod civil) - Privilegiile tezaurului public si ordinea in care se exercitaele sunt regulate prin legi speciale. Tezaurul public nu poate obtine un privilegiu in contra drepturilor persoanelor al treilea dobandite mai inainte.“Intre cele două texte există o similitudine extrem de mare, singura diferentă este că in textul actual se vorbeste de preferintă si nu de privilegiu. Pe temeiul art. 1725 au existat interpretări care instituiau privilegiul in favoarea statului. In fapt, nici art. 1725 nu instituie un privilegiu, ci reprezintă tot o normă de trimitere către legi speciale. Diferite legi in materie fiscală au instituit diverse privilegii in favoarea statului insă cel putin din 2003, de la adoptarea Codului de procedură fiscală, acest privilegiu nu mai există. Prin urmare, cand vorbim de privilegiul statului sau al unitătilor administrativ-teritoriale, facem doar un abuz de limbaj, acest privilegiu nu există. Există insă preferinta statului si a unitătilor administrativ-teritoriale care se manifestă pe 2 paliere. Pe un palier general – din punctul de vedere al intinderii (al obiectului) preferinta se referă la toate bunurile debitorului creantei statului si al unitătilor administrativ-teritoriale dar nu pentru orice creantă ci doar pentru creantele bugetare si nu in toate situatiile ci numai in situatia in care debitorul face obiectul procedurii insolventei iar această preferintă este reglementată de art. 123, pct 4 din legea insolventei, nr. 85/2006, care pune creantele bugetare pe un loc preferat fată de simplele creante chirografare, aflate la pct. 8 al art. 123.In acelasi timp insă, există si un real privilegiu al statului si al unitătilor administrativteritoriale si anume privilegiul fiscului. Codul de procedură fiscală instituie un caz in care fiscul are o situatie privilegiată, si anume situatia in care, in executarea unei creante fiscale, executorul fiscal sechestrează anumite bunuri ale debitorului, incheie proces verbal de sechestru. Codul de procedură fiscală asimilează instituirea acestui sechestru cu un gaj si spune că acel gaj are toate caracteristicile gajului de drept comun, in sensul că ii conferă un privilegiu creditorului gajist, o preferintă, careurmează aceleasi reguli juridice stabilite si pentru gajul de drept comun. Prin urmare, dacă vrea să se bucure de plenitudinea efectelor acestui drept de preferintă, creditorul fiscal trebuie să inscrie un aviz de garantie in arhiva electronică a garantiilor reale mobiliare pentru a-si asigura un rang de prioritate, altfel nu va putea opune gajul său altor creditori garantati cu privire la acelasi bun (teza finală a art. 2328, NCC), fiind preferat doar fată de interesele creditorilor chirografari.

PrivilegiileNoul Cod civil reglementează expres numai privilegiile reale mobiliare, la art. 2333:“Art. 2333 - (1) Privilegiul este preferinta acordată de lege unui creditor in considerareacreantei sale.(2) Privilegiul este indivizibil.”Există reguli generale cu privire la privilegii, in NCC, in Codul de procedură civilă sau in legi speciale (privilegiile statului, prima casă).Privilegiile au următoarele caracteristici:- reprezintă un accesoriu al unei creante (art. 2333, alin 1, NCC),- este indivizibil, in sensul că nu se stinge cat timp creanta nu se stinge in totalitate (art. 2333, alin 2 si 2337, NCC),“Art. 2337 - Stingerea privilegiilorDacă prin lege nu se prevede altfel, privilegiile se sting odată cu obligatia garantată.”- va fi opozabil tertilor fără să fie necesară publicarea in registru (art. 2334, NCC).

7

“Art. 2334 - Opozabilitatea privilegiilorPrivilegiile sunt opozabile tertilor fără să fie necesară inscrierea lor in registrele de publicitate, dacă prin lege nu se prevede altfel.”Legea spune că pentru privilegiu există opozabilitate erga omnes ope legis, intrucat privilegiul nu tine de un anumit bun ci de o anumită operatiune. E iluzoriu să putem considera că toată lumea cunoaste faptul că bunul este dat de un tert si că finantatorul este privilegiat.Fată de alti creditori care detin o garantie reală asupra aceluiasi bun, preferinta privilegiului se opreste si operează in raport cu acesti creditori numai in măsura in care a fost inscris in registrele prevăzute de lege (art. 2342, alin 2, NCC).„Art. 2342 - Concursul cauzelor de preferintă(2) Creditorul care beneficiază de un privilegiu special este preferat titularului unei ipoteci mobiliare perfecte dacă isi inscrie privilegiul la arhivă inainte ca ipoteca să fi devenit perfectă. Tot astfel, creditorul privilegiat este preferat titularului unei ipoteci imobiliare dacă isi inscribe privilegiul in cartea funciară mai inainte ca ipoteca să fi fost inscrisă.”- de asemenea, privilegiul se bucură de superprioritate, (art. 2335, 2336, 2342, alin 1,NCCC) dacă se indeplinesc formalitătile de publicitate, privilegiul vine inaintea tuturor. Art. 2342, alin. 2, aduce totusi o temperare, din nevoia de a asigura o stabilitate a sistemului garantat creditorului doar dacă acesta isi inscrie privilegiul la arhivă. Dacă un creditor ipotecar isi face publică ipoteca inainte ca creditorul privilegiat să isi facă public privilegiul, va fi el preferat.„Art. 2342 - Concursul cauzelor de preferintă(1) In caz de concurs intre privilegii sau intre acestea si ipoteci, creantele se satisfac inordinea următoare:1. creantele privilegiate asupra unor bunuri mobile, prevăzute la art. 2.339;2. creantele garantate cu ipotecă sau gaj. (2) Creditorul care beneficiază de un privilegiu special este preferat titularului unei ipoteci mobiliare perfecte dacă isi inscrie privilegiul la arhivă inainte ca ipoteca să fi devenit perfectă. Tot astfel, creditorul privilegiat este preferat titularului unei ipoteci imobiliare dacă isi inscribe privilegiul in cartea funciară mai inainte ca ipoteca să fi fost inscrisă.”Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile si imobile sunt reglementate, potrivit art. 2338, NCC, in conditiile prevăzute de Codul de procedură civilă:“Art. 2338 - Privilegiile generalePrivilegiile asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale debitorului se stabilesc si seexercită in conditiile prevăzute de Codul de procedură civilă.”Privilegiile speciale poartă asupra bunurilor mobile, potrivit art. 2339, NCC:„Art. 2339 - Privilegiile speciale(1) Creantele privilegiate asupra anumitor bunuri mobile sunt următoarele:a) creanta vanzătorului neplătit pentru pretul bunului mobil vandut unei persoane fizice este privilegiată cu privire la bunul vandut, cu exceptia cazului in care cumpărătorul dobandeste bunul pentru serviciul sau exploatarea unei intreprinderi;b) creanta celui care exercită un drept de retentie este privilegiată cu privire la bunul asupra căruia se exercită dreptul de retentie, atat timp cat acest drept subzistă.(2) In caz de concurs, privilegiile se exercită in ordinea prevăzută la alin. (1). Oricestipulatie contrară se consideră nescrisă.”

Dreptul de retentiePrivilegiul special mobiliar de care se bucură titularul unui drept de retentie este reglementat la art. 2495 si urm. din Capitolul VI, Titlul XI, Cartea a 5-a, NCC.Dreptul de retentie nu se poate exercita decat cu privire la un bun mobil, corporal, aflat in detentia unei persoane. Ne aflăm in situatia existentei unui raport patrimonial care implică obligatia de restituire a bunului care poate fi retinut atat timp cat creditorul nu isi execută obligatia din acel raport patrimonial.„Art. 2495- (1) Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să il retină cat timp creditorul nu isi execută obligatia sa izvorată din acelasi raport de drept sau, după caz, atat timp cat creditorul nu il despăgubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.(2) Prin lege se pot stabili si alte situatii in care o persoană poate exercita un drept de retentie.”Opozabilitatea dreptului de retentie este ope legis erga omnes dar nu poate infrangedrepturile speciale ale creditorilor privilegiati sau ipotecari si care si-au făcut publice aceste privilegii ipoteci, de exemplu dacă un creditor isi inscrie un aviz de ipotecă, potrivit art 2498, NCC.“Art. 2498 - Opozabilitatea dreptului de retentie(1) Dreptul de retentie este opozabil tertilor fără indeplinirea vreunei formalităti de publicitate. (2) Cu toate acestea, cel care exercită un drept de retentie nu se poate opune urmăririi silite pornite de un alt creditor, insă are dreptul de a participa la distribuirea pretului bunului, in conditiile legii.”

Garantiile realeNoul Cod civil a facilitat construirea unui sistem normativ general privind garantiile realefără deposedare - ipoteca, mobiliară sau imobiliară – astfel incat permite o abordare paralelă intre ipoteca mobiliară si ipoteca imobiliară.Ipoteca mobiliară rămane in continuare un act eminamente conventional, nu se poate naste decat prin contractul de ipotecă.Ipoteca imobiliară poate avea atat izvoare conventionale cat si izvoare legale, potrivit art. 2349, NCC.“Art. 2349 - Izvoarele ipotecii

8

(1) Ipoteca poate fi instituită numai in conditiile legii si cu respectarea formalitătilor prevăzute de lege.(2) Ipoteca poate fi conventională sau legală.”Intrucat regimul privind ipoteca imobiliară s-a contaminat de la regimul juridic al ipoteciimobiliare, sunt similarităti importante ale contractelor de ipotecă, astfel incat principalele caracteristici ale celor două tipuri de ipoteci pot fi tratate in paralel.Modul de formare al contractului de ipotecă este, pentru ambele tipuri de ipoteci formasolemnă potrivit art. 2378, NCC, pentru ipoteca imobiliară si art. 2388, NCC pentru ipoteca mobiliară. Dacă pentru ipoteca imobiliară se prevede inscrisul autentic notarial, pentru ipoteca mobiliară este suficient inscrisul autentic sau sub semnătură privată.„Art. 2378 - Forma contractului(1) Contractul de ipotecă se incheie in formă autentică de către notarul public, sub sanctiunea nulitătii absolute.”“Art. 2388 - Forma contractului de ipotecăContractul prin care se constituie o ipotecă mobiliară se incheie in formă autentică sau sub semnătură privată, sub sanctiunea nulitătii absolute.”In ce priveste continutul contractului de ipotecă, ambele ipoteci sunt contracte unilaterale, in lumina art. 2397, NCC, pentru ipoteca mobiliară si art. 2384, NCC, pentru ipoteca imobiliară, cu precizarea că in ce priveste ipoteca mobiliară se poate vorbi mai degrabă de un contract sinalagmatic imperfect, intrucat art. 2397, NCC instituie anumite obligatii si in sarcina creditorului ipotecar insă ca intindere acestea nu acoperă obligatia debitorului ipotecar.„Art. 2384 - Clauzele de inalienabilitate(1) Actele de dispozitie asupra imobilului ipotecat sunt valabile chiar dacă cel care a dobandit bunul cunoaste stipulatia din contractul de ipotecă ce interzice asemenea acte sau declară că incheierea lor este echivalentă cu neindeplinirea obligatiei.(2) Clauzele care impun debitorului plata anticipată si imediată la cerere a obligatiei garantate sau plata vreunei alte obligatii prin faptul constituirii unei alte garantii asupra aceluiasi bun se consideră nescrise.” “Art. 2397 - Declaratiile privitoare la ipotecă(1) Constituitorul are dreptul să adreseze creditorului ipotecar o cerere scrisă prin care să solicite acestuia:a) să emită o declaratie cu privire la valoarea rămasă din creanta garantată prin ipotecă;b) să confirme ori, după caz, să rectifice lista bunurilor care, in opinia debitorului, fac obiectul ipotecii;c) să confirme ori, după caz, să rectifice valoarea creantei care, in opinia debitorului, mai este garantată prin ipotecă la o anumită dată.(2) Creditorul este obligat să comunice debitorului, in termen de 15 zile de la primirea cererii prevăzute la alin. (1), după caz:a) o declaratie scrisă prin care indică suma rămasă a fi garantată prin ipotecă;b) confirmarea sau rectificarea declaratiei debitorului privitoare la bunurile grevate si la suma rămasă;c) o declaratie potrivit căreia nu mai este titularul ipotecii, indicand totodată numele si adresa succesorului său in drepturi.(3) Debitorul are dreptul să obtină in mod gratuit o asemenea declaratie la fiecare 6 luni.(4) Creditorul poate să ceară debitorului rambursarea costurilor rezonabile ocazionate de emiterea declaratiei unei solicitări suplimentare fată de cea prevăzută la alin. (3).”Avand in vedere scopul urmărit de ambele tipuri de ipoteci, contractele sunt cu titlu oneros ambele, este periculos a se considera că o ipotecă poate fi cu titlu gratuit.Din punctul de vedere al efectelor produse, ambele contracte sunt constitutive de drepturi reale, potrivit art. 2387, NCC, in cazul ipotecii mobiliare si art. 2377, NCC, in cazul ipotecii imobiliare.“Art. 2377 - Inscrierea in cartea funciară(1) Ipoteca asupra unui bun imobil se constituie prin inscriere in cartea funciară.(2) Ipoteca asupra unei universalităti de bunuri nu grevează bunurile imobile cuprinse in aceasta decat din momentul inscrierii ipotecii in cartea funciară cu privire la fiecare dintre imobile.”“Art. 2387 - Constituirea si eficacitatea ipoteciiIpoteca mobiliară se constituie prin incheierea contractului de ipotecă, insă ea produce efecte de la data la care obligatia garantată ia nastere, iar constituitorul dobandeste drepturi asupra bunurilor mobile ipotecate.”Ambele contracte de ipotecă sunt cu executare imediată, sunt contracte numite si au un caracter accesoriu.

Caracteristicile dreptului de ipotecă mobiliară si imobiliarăDreptul de ipotecă este un drept real, potrivit art. 2343, NCC, din sectiunea privind dispozitiile generale ale ipotecii, corelat cu art. 551, pct. 10, privind enumerarea drepturilor reale.“Art. 2343 - Ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectateexecutării unei obligatii.” “Art. 551 - Drepturile realeSunt drepturi reale:.....10. drepturile reale de garantie;....”Din punct de vedere al caracteristicilor juridice ale dreptului de ipotecă, acesta este, potrivitart. 2344, NCC, un drept accesoriu si indivizibil.“Art. 2344 - Caracterele juridiceIpoteca este, prin natura ei, accesorie si indivizibilă. Ea subzistă cat timp există obligatia pe care o garantează si poartă in intregime asupra tuturor bunurilor grevate, asupra fiecăruia dintre ele si asupra fiecărei părti din acestea, chiar si in cazurile in care proprietatea este divizibilă sau obligatiile sunt divizibile.”

9

Ipoteca este indivizibilă pe 2 planuri, in ce priveste obligatia garantată care se consideră stinsă doar cand este plătită integral si in ce priveste bunurile ipotecate.Dreptul de ipotecă se naste in mod diferit, in functie de ce tip de ipotecă este in discutie:ipoteca mobiliară se naste ex contractu, potrivit art. 2387, NCC, iar ipoteca imobiliară se naste prin inscriere in registrul de carte funciară (art. 2377, NCC), din momentul in care se va considera că inscrierile au efect constitutiv. LPA spune că va avea efect constitutiv inscrierea in CF in momentul in care se vor incheia lucrările de cadastrare in fiecare dintre unitătile administrativ-teritoriale.„Art. 2377 - Inscrierea in cartea funciară(1) Ipoteca asupra unui bun imobil se constituie prin inscriere in cartea funciară.(2) Ipoteca asupra unei universalităti de bunuri nu grevează bunurile imobile cuprinse in aceasta decat din momentul inscrierii ipotecii in cartea funciară cu privire la fiecare dintre imobile.”“Art. 2387 - Constituirea si eficacitatea ipoteciiIpoteca mobiliară se constituie prin incheierea contractului de ipotecă, insă ea produce efecte de la data la care obligatia garantată ia nastere, iar constituitorul dobandeste drepturi asupra bunurilor mobile ipotecate.”Din punct de vedere al efectivitătii, ambele ipoteci produc efecte de la momentul la care se indeplinesc cumulativ 2 conditii:- obligatia este născută valabil (potrivit art. 2370-2371, NCC)- debitorul dobandeste drepturi asupra bunurilor ipotecate, de regulă bunuri prezente (art. 2380 si 2387, NCC)Cu toate acestea, art. 2380 si art. 2382 relevă 2 ipoteze in care chiar si ipoteca imobiliară poate fi instituită cu privire la bunuri viitoare - constructii viitoare sau accesorii ale constructiilor, inscrise provizoriu in CF.“Art. 2380 - Ipoteca asupra unei constructii viitoareIpoteca asupra unor constructii viitoare nu poate fi intabulată, ci numai inscrisă provizoriu in cartea funciară, in conditiile legii.“Art. 2382 - Extinderea ipotecii asupra amelioratiunilorIpoteca se intinde, fără nicio altă formalitate, asupra constructiilor, imbunătătirilor si accesoriilor imobilului, chiar dacă acestea sunt ulterioare constituirii ipotecii.”Prin urmare este necesar să existe o ipotecă asupra imobilului principal, ipotecă ce se va extinde prin efectul legii si asupra tuturor celorlalte imobile incorporate in imobilul ipotecat, inclusive asupra constructiilor ulterioare.Sfera de aplicare a art. 2382, NCC, e deosebit de importată, intrucat rezolvă o chestiune problematică din trecut, in ceea ce priveste terenul pe care se ridica o constructie. Constructia va face, prin efectul legii, obiectul extinderii ipotecii asupra terenului. Cand in cazul celor 2 imobile nu există identitate de titular, potrivit art. 2380, superficiarul va putea constitui ipotecă asupra superficiei sale inainte de a edifica constructia prin inscrierea provizorie in CF.Din punctul de vedere al obiectului dreptului de ipotecă nu sunt modificări notabile, ipoteca mobiliară purtand asupra bunurilor mobile corporale si incorporale, asupra drepturilor mobiliare sau a bunurilor mobile prin anticipatie, potrivit art. 2389, NCC, care face o enumerare cu character enuntiativ:“Art. 2389 - Obiectul ipotecii mobiliareSe pot ipoteca:a) creante bănesti născute din contractul de vanzare, contractul de locatiune sau orice alt act incheiat cu privire la un bun, cele rezultate dintr-un contract de asigurare, cele născute in considerarea asumării unei obligatii sau a constituirii unei garantii, a folosirii unei cărti de credit ori de debit ori a castigării unui premiu la o loterie sau alte jocuri de noroc organizate in conditiile legii; credit ori de debit ori a castigării unui premiu la o loterie sau alte jocuri de noroc organizate in conditiile legii;b) creante constatate prin titluri nominative, la ordin sau la purtător;c) conturi bancare;d) actiuni si părti sociale, valori mobiliare si alte instrumente financiare;e) drepturi de proprietate intelectuală si orice alte bunuri incorporale;f) petrolul, gazul natural si celelalte resurse minerale care urmează a fi extrase;g) efectivele de animale;h) recoltele care urmează a fi culese;i) pădurile care urmează a fi tăiate;j) bunurile corporale care fac obiectul unui contract de locatiune, care sunt detinute in vederea vanzării, inchirierii ori furnizării in temeiul unui contract de prestări de servicii, care sunt furnizate in temeiul unui contract de prestări de servicii, precum si materia primă si materialele destinate a fi consumate sau prelucrate in exploatarea unei intreprinderi, produsele in curs de fabricatie si produsele finite;k) echipamentele, instalatiile si orice alte bunuri destinate să servească in mod durabil exploatării unei intreprinderi;l) orice alte bunuri mobile, corporale sau incorporale.”In categoria de bunuri mobile intră toate acelea pe care legea nu le prevede ca fiind imobile, potrivit art. 542, alin. 2, NCC:„Art. 542 - Regulile aplicabile drepturilor purtand asupra bunurilor(2) Celelalte drepturi patrimoniale sunt supuse, in limitele prevăzute de lege, regulilor referitoare la bunurile mobile.”

Ipoteca imobiliară poate avea ca obiect bunurile imobile prin natura sau prin destinatia lor; bunurile imobile prin destinatie au, in lumina NCC, o sferă de intindere mai mică decat potrivit reglementărilor anterioare (art. 537, NCC)„Art. 537 - Bunurile imobileSunt imobile terenurile, izvoarele si cursurile de apă, plantatiile prinse in rădăcini, constructiile si orice alte lucrări fixate in pămant cu caracter permanent, platformele si alte instalatii de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental, precum si tot ceea ce, in mod natural sau artificial, este incorporat in acestea cu caracter permanent.”

10

Art. 538, NCC, instituie si o prezumtie in privinta materialelor de constructii cand acestea au fost deja incorporate in constructie si apoi scoase temporar din constructie, ele rămanand bunuri imobile pentru perioada in care sunt scoase din constructie.„Art. 538 - Bunurile care răman sau devin imobile(1) Răman bunuri imobile materialele separate in mod provizoriu de un imobil, pentru a fi din nou intrebuintate, atat timp cat sunt păstrate in aceeasi formă, precum si părtile integrante ale unui imobil care sunt temporar detasate de acesta, dacă sunt destinate spre a fi reintegrate.(2) Materialele aduse pentru a fi intrebuintate in locul celor vechi devin bunuri imobile din momentul in care au dobandit această destinatie. “Sunt supuse regulilor referitoare la bunurile imobile si drepturile reale asupra acestora,potrivit art. 542, NCC:„Art. 542 - Regulile aplicabile drepturilor purtand asupra bunurilor(1) Dacă nu se prevede altfel, sunt supuse regulilor referitoare la bunurile imobile si drepturile reale asupra acestora.”Art. 2379, NCC, stabileste ca obiect al ipotecii imobiliare si uzufructul imobilelor, cotelepărti si dreptul de superficie. Nu toate drepturile reale pot face obiectul unei ipoteci imobiliare, de exemplu servitutea este un accesoriu care se va ipoteca impreună cu fondul dominant.“Art. 2379 - Obiectul ipotecii imobiliare(1) Se pot ipoteca:a) imobilele cu accesoriile lor;b) uzufructul acestor imobile si accesoriile;c) cotele-părti din dreptul asupra imobilelor;d) dreptul de superficie. (2) Ipoteca ce poartă asupra chiriilor sau arenzilor prezente si viitoare produse de un imobil, precum si asupra indemnizatiilor plătite in temeiul unor contracte de asigurare cu privire la plata acestor chirii sau arenzi se supune regulilor publicitătii imobiliare.”Din punctul de vedere al descrierii bunului ipotecar, in contractul de ipotecă mobiliară siimobiliară trebuie precizată suma obligatiei ipotecare intr-un mod care trebuie să permit identificarea acesteia. Bunurile ce constituie obiectul ipotecii trebuie să aibă o descriere suficient de precisă, potrivit art. 2372, NCC. In ce priveste ipoteca mobiliară, art. 2391, NCC, bunul ipotecat trebuie să aibă o descriere suficient de precisă iar dacă este vorba de un cont bancar, trebuie identificat contul bancar grevat.„Art. 2372 - Continutul contractului de ipotecă(1) Ipoteca conventională nu este valabilă decat dacă suma pentru care este constituită se poate determina in mod rezonabil in temeiul actului de ipotecă.(2) Sub sanctiunea nulitătii, contractul de ipotecă trebuie să identifice constituitorul si creditorul ipotecar, să arate cauza obligatiei garantate si să facă o descriere suficient de precisă a bunului ipotecat.(3) Stipulatia potrivit căreia ipoteca poartă asupra tuturor bunurilor debitorului sau asupra tuturor bunurilor prezente si viitoare ale acestuia nu constituie o descriere suficient de precisă in sensul alin. (2).”“Art. 2391 - Descrierea bunului ipotecat(1) Contractul de ipotecă trebuie să cuprindă o descriere suficient de precisă a bunului grevat.(2) Descrierea este suficient de precisă, chiar dacă bunul nu este individualizat, in măsura in care permite in mod rezonabil identificarea acestuia.(3) Descrierea se poate face prin intocmirea unei liste a bunurilor mobile ipotecate, prin determinarea categoriei din care acestea fac parte, prin indicarea cantitătii, prin stabilirea unei formule de determinare si prin orice altă modalitate care permite in mod rezonabil identificarea bunului mobil ipotecat.(4) Atunci cand ipoteca poartă asupra unei universalităti, contractul trebuie să descrie natura si continutul acesteia.(5) Stipulatia potrivit căreia ipoteca grevează toate bunurile mobile sau toate bunurile mobile prezente si viitoare ale constituitorului nu constituie o descriere suficient de precisă in sensul alin. (1).(6) Dacă ipoteca poartă asupra unui cont bancar, acesta trebuie individualizat in moddistinct in contractul de ipotecă.”Ambele forme de ipotecă pot face obiectul unei extinderi prin efectul legii sau prin acordul părtilor, asupra produselor (in materia ipotecii mobiliare, art. 2392 NCC) si a amelioratiunilor ori fructelor naturale, industriale sau civile (in materia ipotecii imobiliare, art. 2382 si 2383, NCC).„Art. 2382 - Extinderea ipotecii asupra amelioratiunilorIpoteca se intinde, fără nicio altă formalitate, asupra constructiilor, imbunătătirilor si accesoriilor imobilului, chiar dacă acestea sunt ulterioare constituirii ipotecii. „“Art. 2383 - Extinderea ipotecii asupra fructelor imobilului(1) Ipoteca se extinde asupra fructelor naturale si industriale ale imobilului ipotecat produse după notarea inceperii urmăririi silite sau, după caz, după notarea deschiderii procedurii insolventei.(2) Dreptul de ipotecă se extinde de la aceeasi dată si asupra chiriilor si arenzilor imobilului dat in locatiune. Acest drept este opozabil locatarilor numai din momentul comunicării notării inceperii urmăririi silite, respectiv al comunicării notării deschiderii procedurii insolventei, in afară de cazul in care acestea au fost cunoscute pe altă cale.(3) Actele incheiate de proprietar cu privire la veniturile neajunse la scadentă sau urmărirea acestora de alti creditori nu sunt opozabile creditorului ipotecar după notarea inceperii urmăririi silite, cu exceptia cazului in care aceste acte au fost notate in cartea funciară inainte de notarea inceperii urmăririi silite.”„Art. 2392 - Extinderea ipotecii asupra produselor(1) Ipoteca se extinde asupra fructelor si productelor bunului mobil ipotecat, precum si asupra tuturor bunurilor primite de constituitor in urma unui act de administrare ori de dispozitie incheiat cu privire la bunul mobil ipotecat.(2) Se consideră, de asemenea, a fi un produs al bunului mobil ipotecat orice bun care il

11

inlocuieste sau in care trece valoarea acestuia.”La instituirea unei ipoteci imobiliare e importantă valoarea bunului ipotecat, pentru a proteja pe terti, descrierea din avizul de ipotecă inscris la arhiva electronică trebuie să fie detaliată suficient, pentru a identifica tipul de produse, cu exceptia situatiei in care este vorba de o suma de bani.In ceea ce priveste formalitătile de opozabilitate, pentru ipoteca imobiliară se prevede cerinta intabulării in CF si a inscrierii provizorii pentru constructii viitoare, chiar pentru valabilitatea constituirii ipotecii (art. 2377 si 2380, NCC).Pentru ipoteca mobiliară se stabileste un sistem complex privind formalitătile deopozabilitate, in art. 2409-2411, NCC. Se prevede mentionarea garantiei in arhivă prin indicarea creditorului, a debitorului si a bunului afectat garantiei. In afară de aceste formalităti de publicitate mai există si forme speciale de publicitate: control, andosare, inregistrări specializate. Astfel, art. 2411 vorbeste despre andosare in materie de titluri, certificate de depozit, conosamente, cambia, cecurile la ordin.Marea noutate o reprezintă faptul că dispare posesia bunurilor mobile corporale ca formalitate de publicitate in ce priveste garantiile mobiliare, in locul ei apărand „controlul” in art. 2410.Controlul reprezintă o formă de publicitate alternativă, privind numai un tip special de ipotecă, cea instituită asupra conturilor bancare. Publicitatea ipotecii asupra conturilor se face fie prin inscriere la arhivă fie prin dobandirea controlului asupra conturilor. Un creditor ipotecar dobandeste controlul asupra unui cont in 3 modalităti, potrivit art. 2410, alin 2, NCC.„Art. 2410 - Publicitatea ipotecii asupra conturilor(1) Publicitatea ipotecii asupra conturilor deschise la o institutie de credit se realizează prin inscrierea ipotecii la arhivă sau poate fi satisfăcută prin controlul asupra contului.(2) Un creditor ipotecar dobandeste controlul asupra unui cont dacă:a) creditorul ipotecar este chiar institutia de credit la care este deschis contul;b) constituitorul, institutia de credit si creditorul ipotecar convin in scris că institutia de credit, fără a solicita consimtămantul constituitorului ipotecii, va urma instructiunile prin care creditorul dispune de sumele aflate in cont; sauc) creditorul ipotecar devine titular al contului.(3) Creditorul ipotecar care indeplineste conditiile prevăzute la alin. (2) are controlul asupra contului chiar dacă cel care a constituit ipoteca păstrează dreptul de a dispune de sumele aflate in cont.”Ambele tipuri de ipoteci sunt titluri executorii, potrivit art. 2431, NCC, in această materieneschimbandu-se nimic, indiferent de calitatea creditorului.“Art. 2431 - Titlurile executoriiContractele de ipotecă valabil incheiate sunt, in conditiile legii, titluri executorii.”

Mecanismul ipotecii mobiliareAcesta cunoaste 3 momente cheie:A) Se constituie – prin simpla incheiere a contractului de ipotecă, chiar dacă incă nu există o obligatie principală si chiar dacă constituitorul ipotecii nu are niciun drept asupra bunului ipotecat.B) Ipoteca devine efectivă in momentul in care obligatia garantată se naste si cand creditorul ipotecar dobandeste dreptul asupra bunului ipotecat.Orice drept asupra unui bun poate constitui obiectul ipotecii, nu doar dreptul de proprietate, ci si dreptul de folosintă sau dreptul de creantă.Constituitor al ipotecii este cel care detine drepturi asupra bunului ipotecar.C) Ipoteca devine perfectă in momentul in care este efectivă si a fost făcută publică, nuneapărat in această ordine insă conditiile sunt cumulative.

Executarea garantiilor realeExecutarea garantiilor reale permite creditorilor ipotecari să se indestuleze cu prioritate din bunul care face obiectul garantiei.Art. 2479, NCC, urmărirea silită imobiliară face trimitere la Codul de procedură civilă, astfel incat nu se aduc modificări cat priveste executarea ipotecii imobiliare, cu precizarea că art. 2478 vorbeste de discutiunea bunurilor ipotecare, un drept pentru creditorii chirografari (o institutie nouă)„Art. 2478 - Discutiunea bunurilor ipotecateCreditorul nu poate urmări in acelasi timp vanzarea imobilelor care nu sunt ipotecate decat in cazul cand bunurile care ii sunt ipotecate nu sunt suficiente pentru plata creantei sale. „“Art. 2479 - Regulile aplicabileUrmărirea silită se face cu respectarea dispozitiilor Codului de procedură civilă.”Executarea ipotecii mobiliare se realizează potrivit art. 2435, NCC.„Art. 2435 - Drepturile creditoruluiIn caz de neexecutare, creditorul are dreptul, la alegerea sa:a) să vandă bunul ipotecat in conditiile art. 2.445 - 2.459;b) să isi insusească bunul pentru a stinge creanta ipotecară in conditiile art. 2.460 - 2.463;c) să preia bunul in scop de administrare in conditiile art. 2.468 - 2.473.”Executarea poate fi făcută in baza titlului executoriu, contractul de ipotecă mobiliară, inconditiile art. 2431, NCC. De asemenea, se poate alege executarea silită potrivit dreptului comun sau se poate face apel la procedura specială din NCC.Una din modalitătile de executare o reprezintă preluarea bunului fie in mod silit fie prinmijloace proprii, potrivit art. 2440 si 2442:„Art. 2440 - Preluarea bunului prin mijloace proprii

12

(1) Atunci cand contractul de ipotecă mobiliară o permite in mod expres, creditorul poate prelua bunul mobil, precum si titlurile si inscrisurile care constată dreptul de proprietate al constituitorului asupra bunului, prin mijloace proprii, după o prealabilă notificare prin intermediul executorului judecătoresc.(2) Creditorul nu poate insă tulbura linistea si ordinea publică ori recurge, in mod direct sau indirect, la constrangere, chiar dacă fapta sa nu ar constitui o infractiune. Orice stipulatie care limitează această obligatie se consideră nescrisă.”“Art. 2442 - Preluarea silită a bunului(1) Creditorul poate solicita concursul executorului judecătoresc pentru a prelua bunul.(2) Cererea creditorului va fi insotită de o copie de pe contractul de garantie, de o descriere a bunului ce urmează a fi preluat si, dacă este cazul, de o copie certificată de pe inscrierea ipotecii la arhivă.(3) La solicitarea executorului judecătoresc, agentii fortei publice sunt obligati să acorde tot sprijinul pentru preluarea bunului.”Bunul poate face obiectul unei valorificări prin vanzare, fie vanzare silită fie vanzarea rezonabilă comercial, potrivit art. 2445, 2446 si urm NCC. Vanzarea bunurilor ipotecate se face doar cu acordul instantei, care verifică existenta unei creante si a unei ipoteci perfectate. După incuviintarea instantei, creditorul procedează la vanzarea bunurilor. Potrivit art. 2449 acesta trebuie să notifice vanzarea către debitor si către ceilalti creditori.O dată notificati, acestia pot face opozitie la executare, in conditiile art. 2452, in termen de 15 zile. Această opozitie reprezintă o cale specială de atac, instanta urmand a se pronunta in termen de 5 zile.„Art. 2452 - Opozitia la executare(1) In termen de 15 zile de la comunicarea notificării sau, după caz, de la inscrierea avizuluide executare in arhivă, cei interesati sau vătămati prin executare pot formula opozitie la executare.(2) Opozitia suspendă de drept procedura de vanzare pană la solutionarea definitivă acauzei. Creditorul ipotecar care nu a preluat incă bunul va putea să o facă si pe perioada judecării opozitiei.(3) Instanta va solutiona opozitia in termen de 5 zile. Hotărarea instantei poate fi atacatănumai cu apel in termen de 5 zile de la comunicare. In cazul respingerii opozitiei, apelul nu il opreste pe creditor să treacă la valorificarea bunului. Apelul se solutionează de urgentă potrivit regulilor de la ordonanta presedintială.(4) Instanta poate dispune incetarea executării pornite de creditor, dacă debitorul a plătit, precum si restituirea bunului de către creditor. Dacă instanta constată că vanzarea ar urma să se facă cu incălcarea dispozitiilor prezentei sectiuni, va stabili conditiile si regulile corespunzătoare si va incuviinta valorificarea bunului.”

Ipoteca asupra creantelorValoarea unei creante constă in dreptul de a se adresa debitorului acelei creante pentru a face plata. Noul Cod civil acreditează conceptia conform căreia sarcina asupra creantei nu este o cesiune ci o veritabilă ipotecă, prevăzand reguli speciale in art. 2400 si urm, prin instituirea unei procedure specifice in materia notificării debitorului creantei ipotecate sau cu privire la plata creantei ipotecate.In această ipoteză, creditorul poate solicita plata creantei de la inceputul constituirii ei, fără a ne găsi in situatia neexecutării obligatiilor.Se reglementează de asemenea situatia in care creditorul poate prelua titlul de creantă sau o poate cesiona unui tert, in caz de neexecutare a obligatiei corelative.Obiectul ipotecii fiind creanta iar nu suma de bani asupra căreia poartă, creditorul are dreptul să actioneze doar prin intermediul creantei, executarea avand 2 etape: creditorul execută ipoteca si devine titularul creantei după care se produce transferul titularului asupra acelei creante, astfel incat acesta se poate intoarce impotriva debitorului cedat numai in conditiile in care s-ar fi putut duce si constituitorul ipotecii. Debitorul cedat este tert fată de contractul de ipotecă si trebuie instiintat.

Ipoteca asupra conturilor bancare, specie de ipotecă asupra creantelorAcest tip de ipotecă este identificat la art. 2389, lit. c, NCC. Clientul institutiei bancare nu mai este proprietarul sumei de bani, ci banca. Deponentul primeste un drept de creantă de a solicita băncii restituirea sumei de bani. Titularii de cont sunt intotdeauna titulari ai unui drept de creantă impotriva băncii.Obiectul ipotecii il va constitui acest drept de creantă de a cere băncii restituirea sumelor.Numai atunci cand contul este creditor, există un obiect al creantei.Potrivit art. 2391, alin 6, dacă ipoteca poartă asupra unui cont bancar, acesta trebuie individualizat in contract.Publicitatea acestei ipoteci se face, conform art. 2410, NCC, fie prin inscrierea la arhivă fie prin dobandirea controlului asupra contului.Controlul oferă superioritate, potrivit art. 2426, NCC, fiind o ipotecă privilegiată, ce conferă prioritatea inaintea tuturor creditorilor, chiar garantati si chiar dacă acestia si-au făcut publice ipotecile, prin inregistrare la arhivă a creantelor asupra conturilor. Controlul nu functionează retroactiv, astfel incat este necesar ca ipoteca să fie făcută publică după intrarea in vigoare a NCC, potrivit art. 178, LPA.„ Art. 178 - Dispozitiile art. 2.426 din Codul civil nu se aplică ipotecilor constituite inainte de data intrării in vigoare a Codului civil.”In materia executării, art. 2466, NCC, prevede că aceasta se face fie prin compensatie, dacă creditorul ipotecii este chiar institutia la care este deschis contul iar dacă creditorul ipotecii nu este institutia la care este deschis contul, pur si simplu institutia va transfera sumele prin ordin de plată către creditorul garantat (urmăritor).„Art. 2466 - Ipoteca asupra conturilor(1) Atunci cand ipoteca ce poartă asupra unui cont este perfectată conform dispozitiilor art. 2.410 alin. (2) lit. a), creditorul poate compensa soldul creditor al contului cu creanta ipotecară.(2) Atunci cand ipoteca ce poartă asupra unui cont este perfectată conform dispozitiilor art. 2.410 alin. (2) lit. b) sau c), creditorul ipotecar poate ordona institutiei de credit eliberarea soldului contului in beneficiul său.”

13

Dispozitii noi ale legii de punere in aplicare a NCC- Ipoteca asupra unei universalităti de fapt – art. 159, 160, LPA – in situatia in care bunurile se află intr-o universalitate, la momentul executării ipotecii.- Cautiunea reală – art. 163, LPA –in prezent cautiunea reală a devenit o garantie reală.- Creditul sindicalizat –art. 164, LPA – mai multi creditori pot numi un tert, numit agentulgarantiei, care va actiona pentru acestia dar in nume propriu (ca un administrator de societate) iar toate actiunile sale devin opozabile atat creditorilor cat si tertilor. Această ipoteză priveste numai ipotecile mobiliare.

14