Curs nr 2

Sisteme de transport. Condiţii impuse de transport. Indicatori tehnico-economici

Sisteme de transportSistemele de transport reprezintă totalitatea mijloacelor şi instalaţiilor de

transport dintre care cele mai importante sunt următoarele: criteriul tehnic, geografic, administrativ-organizatoric, al obiectului transportului şi criteriul integrării cu proces de producţie.

Sistemul tehnic de transport reprezintă totalitatea mijloacelor de transport propriu-zise a instalaţiilor si construcţiilor aferente definit prin folosirea unei anumite tehnici de efectuare a deplasării. Cele mai importante sunt:

sistemul de transport rutier, având componente principale: autovehiculul şi drumul;

sistemul de transport cale ferată, având componente principale: calea ferată, locomotiva, vagoanele, instalaţiile de dirijare, staţiile şi tirajele;

sistemul de transport de navigaţie fluvială, având componente principale: calea pe apă amenajată sau neamenajată, fluvii si râuri, canale artificiale, nave, porturi;

sistemul de navigaţie maritimă, având componente principale: nave, porturi; sistemul de transport aerian, având componente principale: aeronavele,

aeroporturile; sistemul de transport prin conducte, având componente principale: conducte,

staţii de pompare.În primele cinci categorii de transporturi obiectul supus transportului (oameni sau

marfă) este purtat de mijlocul de transport (autovehicul, locomotiva şi vagoane, nave, aeronave).

Din punct de vedere al criteriului geografic înţelegem totalitatea mijloacelor şi instalaţiilor de transport care acţionează pe un teritoriu dat. Astfel:

sistemul de transport uzinal (intern); sistemul de transport urban (călători, mărfuri); sistemul de transport suburban (călători, mărfuri); sistemul de transport interurban; sistemul de transport naţional: - sistem urban

- sistem suburban sistemul de transport internaţional: - continental

- intercontinental

1

Prin sistem organizator de transport se înţelege totalitatea mijloacelor şi instalaţiilor de transport aflat sub aceeaşi tutelă administrativ organizatorică bine definită.

Din punct de vedere al obiectului transportului, transporturile se împart în: de persoane; de mărfuri.

După criteriul integrării se împart în: tehnologice; de uz general.

Dintre criteriile enunţate mai sus, criteriul tehnologic defineşte elementele componente ale sistemului. Excepţie face metroul care se defineşte după sistemul geografic. Metroul (metropolă = oraş mare) reprezintă sistemul tehnic de transport definit astfel: trenuri electrice cu, cale scoasă din traficul urban.

Cerinţele impuse de transporturiCondiţiile generale care se impun sunt:a) siguranţa circulaţiei (navigaţii şi zborul) care constituie condiţia fundamentală

a transportului. Siguranţa circulaţiei trebuie să asigure funcţionarea neîntreruptă şi in condiţii perfecte a tuturor mijloacelor şi instalaţiilor de transport evitând accidentarea călătorilor şi personalului, distrugere mărfurilor, avarierea sau distrugerea în totalitate a sistemelor si mijloacelor de transport.

b) regularitatea circulaţiei – în sensul respectării cu stricteţe a graficului de circulaţie

c) ritmicitatea transportului – respectarea regulară pe o perioadă dată de timp a aceluiaşi serviciu. Ritmicitatea transportului trebuie să se respecte prin graficul circulaţiei şi să fie realizat concret prin asigurarea regularităţii circulaţiei.

d) realizarea transporturilor la costuri cât mai reduse. Se ştie că transportul nu adaugă nimic la valoarea mărfii, ba chiar la degradarea ei. Cu cât valoarea transportului este mai mică, cu atât se cheltuieşte mai puţin pentru realizarea producţiei.

e) durata cât mai redusă a transportului (cu excepţia călătoriilor de agrement). Durata unui transport trebuie să fie cât mai mică astfel încât să treacă timpul acordat odihnei şi agrementului pentru călători, iar pentru produse timpul de transport să fie minim astfel încât acesta să nu se degradeze sau să nu apară întreruperi in fluxul de producţie.

f) confortul călătoriei – transportul de călători. Astfel pentru creşterea confortului se fac studii economice pentru scaune, fotolii, banchete, studii de diminuare a zgomotelor, vibraţiilor pentru gradul de confort.

g) integritatea cantitativa şi calitativă a mărfurilor. Integritatea cantitativă – reprezintă predare la timp a mărfurilor pentru aceeaşi cantitate care a fost preluată de la expeditor. Integritatea calitativă trebuie ca marfa preluată de la expeditor să ajungă la destinatar cu aceleaşi proprietăţi fizico-chimice. Mărfurile în timpul transportului sunt

2

supuse unor agenţi biodegradabili cum ar fi: vibraţii, temperatura în afara limitelor admise.

h) poluarea minimă a mediului înconjurător – constituie una din condiţiile generale impuse transporturilor.

Transporturile si poluarea mediuluiProtecţia mediului înconjurător constituie o problemă de stat şi este reglementată

prin lege.Protecţia mediului înconjurător – utilizarea raţională a resurselor naturale.Protecţia mediului înconjurător consta în acele acţiuni care pot rupe echilibrul

ecologic sau care dăunează sănătăţii liniştii şi stării de confort a oamenilor.Transportul face parte din factorii nocivi ai poluării mediului.Zgomotul – produs de motoare şi se combate prin izolarea fonică a acestora.Poluarea atmosferei este produsă de: gazele eşapate ale motoarelor interne

(autovehicule, locomotive diesel) şi de ardere externă (locomotiva cu abur). Reducerea toxicităţii gazelor duce la diminuarea poluării mediului.

Un alt factor care conduce la diminuarea poluării ar fi utilizarea de noi combustibili, care prin procesul chimic la care este supus să nu emane gaze nocive.

Poluarea apelor – produsă de nave prin deversarea în râuri a apelor uzate, resturi menajere, uleiuri uzate. Un pericol mare îl prezintă navele petroliere care din cauza curenţilor masivi de hidrocarburi în mări, oceane duc la dezastru ecologic.

Indicatorii tehnico-economici ai transporturilorPentru cunoaşterea eficienţei transportului cei mai importanţi indicatori sunt: tone expediate – cantitatea de mărfuri expediate de o unitate de o unitate de

oarecare de transport sau de întreaga reţea de transport. Acest indicator dă imaginea generală – cantitatea care trebuie preluată de mijlocul de transport şi de volumul de operaţii de încărcare care se desfăşoară în punctul unei expediţii. Reprezintă etalonul mărfurilor transportate.

tone nete pe km – cantitatea de lucru, de deplasare a mărfurilor. Tonele nete pe km sunt produsul a doi factori: - cantitatea de mărfuri expediată;

- distanţa de transport.Ex.: Pentru transportarea a 1000 tone la o distanţă de 50 km îi corespund 50 000 km.

Indicatorul tone nete pe km implică: - forţa de muncă;- necesar de energie şi energie;- energia investiţiei.

Tonele nete pe km reprezintă etalonul parcursului mărfurilor. Indicatorul tone nete pe km în cazul transportului maritim se transformă în tone

nete mile. Distanţa medie de transport este raportul dintre tone nete pe km si tone nete

expediate. Unitatea de măsura este km.

3

[km]

Acest indicator are o importanţă deosebită din mai multe puncte de vedere:- reflectă măsura în care furnizorii şi consumatorii sunt repartizaţi raţional pe

teritoriu;- reflectă măsura în care distribuţia unui anumit fel de marfă pentru o situaţie dată

a furnizorilor şi consumatorilor se face corect;- dă o imagine calitativă si cantitativă a zonei de eficienţă tehnică şi economică în

care funcţionează diferite mijloace de transport.Alţi indicatori:- capacitatea unitară a mijlocului de transport – sarcina utilă pe care o poate

prelua mijlocul de transport;- capacitatea de circulaţie – calea pe care poate să circule mijlocul de transport;- capacitatea de transport a căii – cantitatea de marfa exprimată în tone ce poate

fi transportat într-un sens în unitatea de timp;- productivitatea mijlocului de transport – cantitatea de tone nete pe km realizată

în unitatea de timp de fiecare tină capacitate a mijlocului de transport;Ex.: Pentru un camion cu sarcină utilă de 5 tone care face în fiecare zi 4 curse

încărcate, la o distanţă de 20 km are o productivitate de:

tone nete pe km (capacitatea de încărcare)

- consumul specific de combustibil sau energie electrică – consumul de combustibil sau energie electrică dezvoltată în unitatea de timp;

- costul – raportul dintre cheltuielile totale ale activităţii de transport exprimate în lei şi prestaţia efectuată exprimată în tone nete pe km;

- productivitatea muncii – raportul dintre prestaţie şi personalul muncitor care participă la efectuarea acesteia.

Greutatea totală a unui transport se notează cu Ga si este egală cu suma dintre greutatea proprie G0 şi greutatea utilă Gu a acesteia.

Ga ; Ga = 1NGreutatea proprie G0 – reprezintă greutatea autoturismului sau mijlocului de

transport a ansamblurilor şi subasamblurilor.Greutatea utilă Gu – reprezintă sarcina ce poate fi transportată. Ex.:

Pentru un autoturism: Gu

ma = m0 + mu [kg]

4