APARATUL RESPIRATOR

Anatomie

Aparatul respirator  sau sistemul respirator  constituie totalitatea organelor care servesc la schimbul gazos între organism și mediu, asigurând organismul cu oxigen  eliminând din organism dioxidului de carbon rezultat in urma oxidarii.

Componentele sistemului respirator sunt:

Caile respiratorii (cavitatea nazala, faringele, laringele, traheea, bronhiile) Plamanii.(organul schimburilor gazoase) Elementele mecanice : pleurele, diafragma, pereţii toracici

CAVITATEA NAZALĂ

Cavitatea nazala este formata din doua spatii simetrice numite fose nazale, situate sub baza craniului si deasupra cavitatii bucale. Fosele nazale sunt despartite de septul nazal si comunica cu exteriorul prin orificiile narine, iar cu faringele, prin coane. Anterior, fosele nazale prezinta piramida nazala, cu rolul de a le proteja, dar si cu rol estetic.

In jurul orificiilor narine sunt muschi ai mimicii. In interior, fosele sunt acoperite de mucoasa nazala, care are o structura deosebita in partea superioara, la acest nivel aflandu-se mucoasa olfactiva, care contine neuronii bipolari. De la aceste celule pleaca nervii olfactivi. Partea inferioara, numita mucoasa respiratorie, este mai intinsa si are o vascularizatie bogata. Are in structura sa un epiteliu cilindric ciliat.

O fosa nazala prezinta 4 pereti

Unul inferior ce este format din apofiza palatine a maxilarului superior si lama orizontala a palatinului

Unul superior ce este alcatuit din fata postero-inferioara a oaselor proprii nazale,spina nazala a frontalului si fata superioara a osului sfenoid

Unul intern ce este alcatuit din lama vertical a etmoidului si vomer Unul extern care este totodata si cel mai important perete al foselor nazale si este

alcatuit din maxilarul superior,sfenoid,palatin,lacrimal,etmoid si cornetul inferior

Din cavitatile nazale, aerul trece prin faringe, care reprezinta o raspantie intre calea respiratorie si cea digestiva.

situaţie : - în centrul maxilarului superior

- deasupra cavităţii bucale

- înaintea porţiunii nazale a faringelui

1

- între cele 2 orbite

- comunică cu sinusurile paranazale (maxilar, frontal, sfenoidal, edmoidal

Sinusurile Paranazale

Sinusurile paranazale sunt cavitati umplute cu aer ce comunica cu cavitatea nazala.Nasul si sinusurile paranazale sunt considerate o unitate functional,deoarece multe dintre patologiile rinologice se transmit de la nivelul cavitatilor nazale la nivelul sinusurilor paranazale

Sunt 3 sinusuri parananazale

sinusul maxilar (delimiteaza cavitatea nazala lateral,iar superior delimiteaza cavitatea orbitala) sinusul sfenoidal(este localizat in central craniului ,deasupra nazofaringelui) sinusul frontal este localizat in osul frontal

FARINGELE

Face parte din caile respiratorii , faringele este un organ musculos căptușit cu o mucoasă care se continuă în cavitatea bucală și nazală. Din cavitatile nazale ,aerul trece prin faringe care reprezinta o raspantie intre calea respiratorie sic ea digestive

Faringele este subimpartit astfel:

nazofaringele - comunică cu cavitatea nazală prin coane orofaringele – locul de încrucişare a căii digestive cu cea respiratorie laringofaringele - se continuă cu laringele

LARINGELE

Este un organ cu dubla functie,respiratorie si fonatorie(prin corzile vocale)

situaţie:

• în regiunea antero-mediană a gâtului

• se continuă cu traheea la nivelul vertebrei C6

• formă -piramidă triunghiulară,

peretele cartilaginos cuprinde

Cartilajele sunt solidarizate între ele prin: membrane, ligamente, muşchi.

2

cartilajul tiroid cricoid aritenoide

cuneiforme corniculate epiglota

cavitatea laringelui -etajul supraglotic

-glota

- etajul infraglotic

Forma de piramida cuprinde baza,vf.,fetele anterolaterale,fata posterioara ,mg.posterioare si anterioara

CAVITATEA

Cavitatea laringiana comunica superior prin aditusul faringian, cu faringele, aditus delimitat anterior de epiglota, posterior de incizura interaritenoidiana si lateral de formatiunile ce unesc cele doua cartilaje, plicile vestibulare.

Inferior cavitatea laringiana se continua liber si larg cu traheea, loc pe unde pot patrunde corpi straini. Prezenta intracavitara a plicilor laringiene, vestibualre si vocale impart cavitatea in trei etaje:

ETAJUL SUPRAGLOTIC (VESTIBUL LARINGIAN) ETAJUL GLOTIC (VENTRICUL LARINGIAN) ETAJUL INFRAGLOTIC

ETAJUL SUPRAGLOTIC

Se intinde de la aditusul laringian pana la plicile superioare numite vestibulare sau ventriculare, este tapetat de mucoasa iar tesutul elastic al acestui etaj se gaseste in submucoasa, fiind bine reprezentat si luand numele de membrana cvandrangulara, ea se intinde superior intre epiglota si plicile ariepiglotice, iar inferior ajunge pana la nivelul plicilor ventriculare sau vestibulare. De mentionat ca toate structurile acestui etaj se ingusteaza inferior.

3

baza

aditusul laringian incizura interaritenoidă plicile ariepiglotice

vârful ® cartilaj. cricoid feţele anterolaterale:

Membrana tirohioidiană lamele carilajului tiroid ligamentul cricotiroidian

faţa posterioară :

cart. corniculate, aritenoide lama cricoidă ligament. cricotraheal

Mg. anterioară ® mărul lui Adam

Mg.nile posterioare ® cart. tiroid ® MVN al gâtului

ETAJUL GLOTIC (MIJLOCIU)

Este cuprins intre plicile vestibulare si plicile vocale. Intre aceste doua categorii de plici se gaseste cate o proeminenta spre exterior care poarta numele de ventriculi laringieni cu rol in respiratie dar si in fonatie ca si cavitati de rezonanta.

Plicile vestibulare

Sunt doua plici orientate in sens anteroposterior care se intind de la unghiul intern al cartilajului tiroid al laringelui pana la fata anterolaterala a cartilajelor aritenoide.

Plicile vocale (corzi vocale)

Sunt mai voluminoase, avand aceeasi direactie anteroposterioara, de la unghiul cartilajului tiroid la apofiza vocala a bazei cartilajului aritenoid

ETAJUL INFRAGLOTIC (INFRIOR LARINGIAN)

Comunica cu traheea are aspect de palnie largita inferior, tapetat cu mucoasa laringiana continuata cu cea traheala 

In respiratie se observa aditusul laringian cu delimitarea respectiva, iar in aria aditusului se observa etajul mijlociu al laringelui cu plicile vestibulare cu aspect rosiatic cu plicile vocale cu aspect albicios.

In inspiratie fortata plicile vocale sunt in abductie maxima, lasand sa se vada etajul infraglotic si chiar primele inele traheale.

In expiratie plicile vocale sunt mult mai apropiat. In fonatie plicile vocale se ating prin marginea lor libera, astfel ca fanta glotica devine uneori ca o linie, activitatea lor difera in functie de sunetele emise, astfel marginea interna (mediala) se rotunjeste la emiterea sunetelor groase si se subtiaza la emiterea sunetelor inalte.

Muşchii intrinseci:

profunzi:

• cricoaritenoidianul lateral• tiroaritenoidianul• tiroepiglotic• vocal

4

superficiali:

• aritenoidianul transvers• aritenoidianul oblic• ariepigloticul• cricoaritenoidianul posterior• cricotiroidianul

Inervaţia:

• nervul laringeu superior si nervul laringeu inferior

TRAHEEA

Conduct musculo-cartilaginos continuă laringele -la nivelul vertebrei T4 se divide în bronhiile principale: dreaptă, stângă

situaţie:

– în planul medio-sagital al corpului– înaintea esofagului

prezintă:

• porţiunea cervicală• porţiunea toracică

Traheea se întinde de la cartilajul cricoid imediat sub laringe, la limita dintre gât și torace. Are o lungime de 10 - 12 cm. Traheea este alcătuită dintr-un țesut fibroelastic rezistent, în interiorul căruia se găsesc un număr de 15 - 20 de inele incomplete de cartilaj hialin, cartilajele traheale.

Diametrul traheii la adult este destul de mare (2,5 cm), dar la copii traheea este mult mai îngustă. Suprafața posterioară a traheii nu are suport cartilaginos, ci este alcătuită numai din țesut fibros și fibre musculare traheale. Acest perete posterior se află în contact direct cu esofagul, aflat imediat în spatele traheii. Faptul că traheea este incompletă posterior, are o importanță fiziologică mare, deoarece permite destinderea esofagului în timpul trecerii bolului alimentar prin acesta catre stomac.

5

ARBORELE BRONȘIC

Bronhiile principale dreapta si stângă la nivelul hilului pulmonar se ramifică formând arborele bronsic.

Bronhia principală dreaptă cuprinde bronhiile lobare drepte :

– superioară, – mijlocie, – Inferioară

Bronhia principală stângă cuprinde bronhiile lobare stângi :

– superioară – Inferioară

Fiecare bronhie lobară se ramifica in bronhii segmentare care se ramifica in bronhiole .Ultimele ramificatii ale arborelui bronisc sunt bronhiolele respiratori,de la care pleaca ductele alveolare ,terminate prin saculeti alveolari.Peretii saculetilor alveolari sunt compartimentati in alveole pulmonare.

PLAMÂNII

6

organele principale ale respiraţiei

• la nivelul lor are loc schimbul alveolar de gaze

• în nr. de 2, drept , stâng - prezintă:

– baza (faţa diafragmatică)

– vârful

– faţa medială divizată într-o porţiune vertebrală şi una mediastinală (se află hilul pulmonar ← pediculul )

– faţa costală

– scizura oblică ( pl. stâng) + orizontală (pl. drept)

– margine anterioară şi inferioară

Cei doi plămâni, suspendaţi prinpediculii lor, pot fi comparaţi cu douăjumătăţi ale unui con tăiat de la vârfşi bază. In acest mod, fiecare plămân prezintă :•o bază•un vârf•două feţe.•două margini.Aceste elemente realizează;-raporturi de vecinătate prin intermediul pleurelor.

Baza (fata diafragmatica)

-concavă (se mulează pe faţa superioară, boltită adiafragmei )-priveşte în jos. dar în acelaşi timp anterior şimedial-diafragma este mai ridicată în dreapta. din cauza ficatului.

Baza plămânului stâng are raporturi:1. splina2. fundul stomacului3. parţial şi cu lobul stâng al ficatului

Baza plămânului drept are raporturi:

1. recesurilor subfrenice2. faţa diafragmatica a ficatului

Vârful depăşeste orificiul superior alcavitatii toracice cu 2-3 cm- răspunde fosei supraclaviculare

Faţa costală are raporturi cu :1. Coastele2. Spatiile intercostale

Faţa medială :

a. Portiunea vertebralab. Portiunea mediastinala

Portiunea vertebrala are raporturi cu:

Fete laterale ale corpurilor vertebrelor toracale Extremitatea posterioara a coastelor Spatii intercostale Lant simpatic toracal Nervii intercostali Vase toracale

Portiunea mediastinala a plamanului drept

Se gaseste hilul in treimea superioara (zona prehilara si retrohilara),La nivelul hilului drept bronhia este

situata postero-superior, artera inainte, venele pulmonare inferior

Raporturi

1. Impresiunea retrohilara a venei azygos

2. Prehilar – VCS

3. Impresiunea inimii

4. Esofag

Portiunea mediastinala a plamanului stang

Se gaseste hilul in 1/3 superioara (zona prehilara si retrohilara)

La nivelul hilului stang superior – artera, inferior bronchia, vene pulmonare – una inaintea bronhiei,

cealalta sub ea

Raporturi:

1. Impresiunea arcului aortic( superior)

2. Impresiunea aortei descendente (retrohilar)

7

5. Traheea6. nervi vag7. Nervii frenici8. timusul

3. Impresiunea cardiac

Marginea anterioară

•-separă faţa costală de cea medială

• este ascuţită

•la dreapta este uşor convexă

•la stânga prezintă o incizura situată sub nivelul coastei a patra, incizura cardiaca

Marginea inferioară circumscrie baza plămânului. Este subţire şi tăioasă. Separă baza de cele două

feţe: costală şi mediala.

Baza plămânului fiind înclinată, marginea urmează acelaşi plan, fiind mai coborâtă în porţiunea ei

posterioară

Scizurile plamanului drept:

Scizura oblica porneste de pe fata mediala merge in sus si inapoi ,trece pe fata costala (la 6 cm.

sub varf)strabate fata costala ,marginea inferioara si baza si urca pe fata mediala inferior de hil.

Scizura orizontala porneste de pe fata costala ( din dreptul portiunii oblice a plamanului)

merge medial , strabate m. ant. la nivelul hilului

Scizurile determina trei lobi:superior,mijlociu si inferior

Scizuria plamanului stang

Scizura oblica porneste de pe fata mediala ,merge in sus si inapoi ,trece pe fata costala (la 6 cm.

sub varf) strabate fata costala , marginea inferioara si baza si urca pe fata mediala inferior de hil.

Scizura determina 2 lobi :superior si inferior

8

Vascularizaţia – dublă:

Vascularizaţia plămânilor este dublă – nutritivă şi funcţională. Cea nutritivă este asigurată de arterele

bronşice, iar cea funcţională de artera pulmonară (mica circulaţie). 

Vascularizaţia funcţională porneşte din ventriculul drept – artera pulmonară, cu sânge neoxigenat.

Aceasta se desparte în două ramuri pentru fiecare plămân şi se ramifică până la formarea unei reţele de

capilare pulmonare . Rolul principal al reţelei capilare este de a participa la schimbul de gaze dintre aer şi

sânge. Toate ramificaţiile reţelei se unesc şi formează venele pulmonare (acestea transportă sânge

oxigenat) ce se varsă în atriul stâng. 

Nutritivă - Circulatia nutritiva face parte din marea circulatie si aduce plamanului sange incarcat cu

substante nutritive si oxigen. Este asigurata de arterele bronsice, ramuri ale aortei toracice; ele iriga

arborele bronsic   . O parte din sange se intoarce in venele bronsice, care se varsa in venele azygos si

acestea in vena cava superioara si atriul drept

Vasele limfatice: ® nodurile

– bronhopulmonare hilare

– traheobronţice superioare, inferioare

– paratraheale + juxtaesofagiene pulmonare

– mediastinale anterioare

Inervaţia Inervatia plamanilor este:

a) motorie, asigurata de simpatic (fibre opstganglionare) si parasimpatic (nervul vag).

               · simpaticul are actiune:

- bronhodilatatoare si vasodilatatoare;

                           - relaxeaza musculatura bronsica;

               · parasimpaticul are actiune:

-  bronhoconstrictorie;

-  vasoconstrictorie;

-  hipersecretie de mucus.

b) senzitiva, anexata simpaticului si parasimpaticului; cele mai multe fibre senzitive sunt in legatura cu nervul vag.

9

Pleura. Plamanii sunt inveliti de o foita seroasa numita pleura. Ea are rolul de a usura miscarile plamanilor prin alunecare.

Fiecare plaman este invelit de o pleura. Pleura, la randul ei, este formata din doua foite, una in continuarea celeilalte: pleura viscerala care acopera plamanul si pleura parietala care acopera peretii cavitatii toracice.

Intre cele doua pleure, exista o cavitate inchisa - cavitatea pleurala, care in mod normal este virtuala si care contine o cantitate infima de lichid, care favorizeaza alunecarea.

In conditiile patologice, cavitatea pleurala poate deveni reala, putand fi umpluta cu:

-         puroi (pleurezie);

-         sange (hemotorace);

-         aer (pneumotorace).

Cand cantitatea de lichid sau aer este mare, plamanul respectiv apare turtit spre hil (colabat) si functia sa respiratorie este nula.

Pleura viscerală : este foarte aderentă la suprafaţa plămânului, pătrunzând în fisurile acestuia şi tapetând feţele adiacente ale lobilor ,acoperă în întregime plămânul, cu excepţia unei mici porţiuni la nivelul hilului, unde se constituie linia de reflexie spre foiţa parietală

Pleura parietală prezintă - din punct de vedere topografic şi clinic - patru poţiuni:

costală mediastinală diafragmatică cupola pleural

Porţiunea costală se întinde de la stern la corpurile vertebrelor, căptuşind faţa posterioară a sternului şi muşchiul transvers al toracelui, coastele şi muşchii intercostali. -Anterior şi posterior se continuă cu pleura mediastinală. -De-a lungul liniilor de reflexie se formează astfel două funduri de sac sau sinusuri: sunt recesurile costomediastinale anterior şi posterior.

Pleura costală pătrunde în partea inferioară în şanţul adânc format între peretele costal şi diafragmă, pentru a forma - de-a lungul liniei de reflexie în pleura diafragmatică - recesul costodiafragmatic. La vârful plămânului, foiţa costală se continuă de asemenea cu pleura mediastinală, realizând cupola pleurală.

Porţiunea mediastinală aderă la ţesutul conjunctiv al mediastinului. Datorită prezenţei pediculului pulmonar pe faţa medială a plămânului, dispoziţia pleurei mediastinale diferă deasupra, la nivelul şi dedesubtul acestuia. Deasupra pediculului, pleura are o direcţie sagitală, întinsă neîntrerupt de

10

la stern până la coloana vertebrală La nivelul pediculului, ea se reflectă pe acesta formându-i un manşon, şi se continuă apoi cu pleura pulmonară. Porţiunea mediastinală aderă la ţesutul conjunctiv al mediastinului. Datorită prezenţei pediculului pulmonar pe faţa medială a plămânului, dispoziţia pleurei mediastinale diferă deasupra, la nivelul şi dedesubtul acestuia. Deasupra pediculului, pleura are o direcţie sagitală, întinsă neîntrerupt de la stern până la coloana vertebrală La nivelul pediculului, ea se reflectă pe acesta formându-i un manşon, şi se continuă apoi cu pleura pulmonară. Dedesubtul pediculului, pleura mediastinală se continuă de asemenea cu foiţa visceralăLa nivelul unde pleura mediastinală se continuă cu cea diafragmatică, se formează recesul frenicomediastinul

Porţiunea diafragmatică acoperă faţa superioară a diafragmei şi este aderentă de muşchi.

Cupola pleurală (domul pleural) acoperă vârful plămânului. Ea depăşeşte cu 3-4 cm prima coastă şi cu 2-3 cm clavicula, astfel încât ajunge de fapt în regiunea laterală a gâtului.

11