serie nouă nr. 36, martie 2011 issn 2066-0103 Ş tehnică ... · instrumente şi proceduri...

„START! Avem de cucerit o lume!” nr. 36, mart.2011 - Grupul Şcolar Industrial „MECANICĂ FINĂ” ISSN 2066-0103

1

Serie nouă nr. 36, martie 2011 ISSN 2066-0103

Ştiinţă

Tehnică Artă

Recreaţie

Tot ce-i mai bun, special pentru voi

Secretar de redacţie

Gabriela Vasile

Colectiv de redacţie Stoica Mihaela Bianca, clasa a XII-a Topîrceanu Ana-Maria, clasa a XI-a

Beia Răzvan, clasa a XI-a Tilică Laurenţiu, clasa a XII-a

Profesor consultant

Felicia Lăzăroiu

Coordonator proiecte, programe

educative şi extraşcolare Olguţa Spornic


2

Cuvântul „măsură” se referă la stabilirea valorii unei mărimi prin raportarea la o unitate fixă. Pentru determinarea valorii mărimilor fizice (lungime, masă, timp, temperatură, intensitatea fluxului de lumină, intensitatea curentului electric, cantitatea de substanţă, volumul, greutatea, tensiunea electrică etc.) există unităţi de măsură, instrumente şi proceduri specifice de măsurare. Vă puteţi imagina lumea modernă lipsită de unităţi de măsură, instrumente şi proceduri de măsurare? Ne-am încălţa numai cu pantofi făcuţi „la comandă” (executaţi după desenul tălpii); timpul l-am putea estima doar din poziţia aştrilor pe cer („Sunteţi programat la interviul pentru angajare peste trei răsărituri de soare!”)... Ar fi un calvar! Doar oamenii supraponderali ar fi fericiţi, scăpând de stresul cântăririi kilogramelor în plus. Dacă se pune problema măsurării unei valori fizice a cărei unitate de măsură este cunoscută dar nu dispunem de instrumentele adecvate, evaluarea se va face imprecis, prin estimare. În limbajul de zi cu zi sunt folosite multe locuţiuni şi expresii cu referire la măsură: ●„în egală măsură” = deopotrivă, la fel; ●„pe măsură ce” = cu cât, proporţional; ●„pe măsură” = potrivit, nimerit; ●„a întrecut măsura” = a exagerat; ●„măsură de siguranţă” = asigurare, prevedere; ●„a fi în măsură să” = a fi capabil; ●„cu măsură” = în limitele acceptate; etc. În acest număr al revistei şcolare ne străduim să abordăm acest subiect peste măsură de generos. Sperăm să vă oferim articole pe măsura aşteptărilor dumneavoastră. Aşteptăm cu interes nemăsurat laudele sau criticile voastre. Ajutaţi-ne cu sugestii de teme pentru următoarele numere şi semnalaţi-ne părerile voastre în legătură cu formatul revistei.

Gabriela Vasile, bibliotecar

3 Uniunea Europeană, „macro” mobilizare

pentru aplicarea tehnologiilor „nano” 7 Cum se poate măsura înălţimea unei clădiri cu

un barometru? 7 Cum se măsoară onestitatea? 8 Metrologia, ştiinţa măsurării 9 Campionii de astăzi ai Universului cunoscut:

dimensiuni, strălucire, temperatură,viteză 11 Arhimede şi măsurarea cercului 11 Rime cu haz 12 Mă informez, deci exist. Pagina pentru

internauţi 13 Hiperbola, o exagerare voită a proporţiilor 15 Măsură pentru măsură 16 Jocurile minţii (jocuri logice) 18 Adolescenţii în competiţie. Autocunoaşterea

personalităţii în competiţii 19 Înţelepciune nemăsurată 20 Răspunsuri la „Jocurile minţii” 21 Pictura, o formă de autocunoaştere 22 Concurs de creaţie pentru elevi. Invitaţie de

participare 22 Calendarul activităţilor şcolare, martie 2011 28 O problemă frumoasă de matematică


3

Ce este nanotehnologia1 Richard Feynman (laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1965), a atras atenţia oamenilor de ştiinţă încă din anul 1959 asupra necesităţii de tehnologii pentru miniaturizare la nivel cuantic a unor procese şi produse industriale (cuvântarea sa intitulată „There is Plenty of Room at the Bottom”). Termenul „nanotehnologie” a fost ales de Norio Taniguchi din Tokyo, care numea astfel tehnologiile de prelucrare la nivel molecular şi atomic (sub un micron). Nanotehnologia are ca obiect de activitate crearea de materiale, dispozitive şi sisteme la scară nanometrică (1¸100 nanometri), bazându-se pe: ● cercetarea ştiinţifică a proprietăţilor materiei (fizice, chimice) la scară cuantică; ● experimentarea de procedee de manipulare a materiei la această scară. Până în prezent s-au realizat diverse materiale cu configuraţie nanometrică prestabilită (fibre din carbon, ceramică specială, particule magnetice, pulberi metalice, filme ultrasubţiri din oxizi metalici etc.) dar şi dispozitive electromecanice nanometrice şi nanoroboţi capabili să realizeze activităţi precise. Se consideră că nanotehnologia va pătrunde în toate sectoarele tehnologice; ea beneficiază de o abordare interdisciplinară şi se aşteaptă să conducă la inovaţii ce pot contribui la rezolvarea a multe dintre problemele cu care se confruntă societatea de astăzi. Strategii ale Uniunii Europene în domeniul nanotehnologiei Comunicarea Comisiei Europene „Către o strategie europeană pentru nanotehnologie” din anul 2004 stabilea următoarele direcţii prioritare de acţiune: - creşterea investiţiei şi coordonarea cercetării-

dezvoltării, pentru a consolida exploatarea industrială a nanotehnologiilor menţinând în acelaşi timp excelenţa ştiinţifică şi competiţia;

- dezvoltarea unei infrastructuri de cercetare-dezvoltare competitivă de talie mondială („poli de excelenţă”) care să ia în considerare nevoile industriei şi ale organizaţiilor de cercetare;

1 Nanometrul este unitare de măsură a lungimii; un nanometru reprezintă a miliarda parte dintr-un metru.

- promovarea educaţiei interdisciplinare şi instruirea personalului din cercetare împreună cu dezvoltarea unui mod de gândire antreprenorial mai puternic;

- asigurarea de condiţii favorabile pentru transferul tehnologiei şi a inovaţiei pentru a asigura ca excelenţa cercetării-dezvoltării este transpusă în produse care generează bunăstare;

- integrarea considerentelor sociale în procesul de cercetare-dezvoltare într-o fază incipientă;

- abordarea deschisă a riscurilor potenţiale cu privire la sănătatea publică, siguranţă, mediul înconjurător prin integrarea evaluării riscului în fiecare fază a ciclului de viaţă a produselor pe bază de nanotehnologie, adaptând metodologiile existente sau dezvoltând unele noi;

- completarea acţiunilor printr-o cooperare adecvată şi iniţiative la nivel internaţional.

Proiecţia de viitor (până în anul 2020) presupune pentru Uniunea Europeană aplicarea nanotehnologiei în următoarele domenii: ● nanomagnetism: nanotranzistoare foarte rapide,

de foarte mică putere, bazate pe „electronica de spin”, pot fi sursa unor tehnologii noi de stocare de capacitate imensă;

● biomimetica: structuri care imită natura prin reproducerea unor mecanisme precum motoarele moleculare, nanomaşini şi componente structurale;

● afisaje: noi materiale semiconductoare organice, emiţătoare de lumină vor fi utilizate pentru a fabrica afişaje cu performanţe mult îmbunătăţite, foarte subţiri şi flexibile;

● nanofotonica: va creşte în continuare viteza şi va scădea preţul transmisiei de date; vor apărea aplicaţii importante în domeniul senzorilor;

● electronica moleculară: funcţii precum cea a unui tranzistor vor putea fi incorporate intr-o moleculă; va oferi noi posibilităţi pentru tehnica de calcul de performanţă superioară;

● instrumente nano-mecanice: sisteme pentru controlul nanofluidelor, nano filtre, nano bare, nano pensete, balanţe la scară moleculară;

● nanosenzori şi nanoactuatori: senzori şi actuatori mai sensibili şi mai selectivi vor regla vocea, vederea, simţul tactil şi stimularea; vor oferi noi aplicaţii în biomăsurări şi monitorizarea mediului. Criza economică a mai temperat investiţiile în nanotehnologii, dar şi în actualele condiţii se prevede o piaţă mondială de 750¸2000 de miliarde de euro până în 2015 şi crearea de 10 milioane de locuri de muncă.


4

Nanomateriale existente astăzi ►Buckminster-fulerena este o moleculă sferică cu formula C 60; a fost descoperită în 1985 de un grup de cercetători de la Universitatea Rice (SUA). Descoperirea a primit Premiul Nobel pentru Chimie în anul 1996.

Molecula sferică de carbon a fost obţinută prin evaporarea carbonului şi condensarea acestuia într-un gaz inert. Structura materialului este un icosaedru trunchiat (20 hexagoane şi 12 pentagoane)

iar diametrul unei molecule C20 este de 1,01 nanometri. „Nano-mingiile” de carbon au proprietatea de a conduce foarte bine curentul electric (un electron la fiecare atom de carbon gravitează liber).

. Structura moleculei C60 ►Nanotuburile de carbon (CNT): au fost descoperite de Sumio Iijiama de la NEC (1991); totuşi, încă din 1952 LV Radushkevich şi VM Lukyanovich au publicat imagini clare de tuburi de 50 nanometri diametru realizate din carbon (în „Jurnalul de Chimie-Fizică” - URSS); cercetarea lor nu a entuziasmat însă lumea ştiinţifică (textul era dificil de tradus din limba rusă şi elementele esenţiale ale cercetării erau vag pomenite).

Nanotuburile de carbon sunt alotropi de carbon cu structură cilindrică; raportul dintre lungimea şi diametrul unui tub poate atinge 132.000.000 la 1.

◄ Filamente de nanotuburi

de carbon Imagine obţinută cu

microscopul electronic

Structura moleculară a nanotubului de carbon cu

doi pereţi ►

◄ Structură cu trei pereţi a nanotubului de carbon (obţinut prin combinarea între nanotuburi de carbon şi fullerene)

Nanotuburile de carbon au proprietăţi electrice, optice şi mecanice ideale pentru a fi utilizate în toate domeniile de vârf ale tehnologiei (electronică şi comunicaţii, construcţii speciale, apărare, aeronautică etc.) ►Nanocristalele sunt nanoparticule cristaline unice cu dimensiuni sub 100 nanometri; particulele sunt interesante prin proprietăţile lor electrice şi termodinanice. Un nanocristal semiconductor se mai numeşte „punct cuantic” („quantum dot” sau „qdot”); electronii săi au niveluri de energie discrete şi cuantificabile ce pot fi controlate prin schimbarea mărimii sau a formei nanocristalului. Multe materiale comune (ceramică, metale, magneţi, semiconductori) pot fi obţinute din nanocristale, având la bază procedee chimice coloidale.

Nanocristalele de siliciu pot creşte semnificativ eficienţa

celulelor solare

Credit: Nozik Arthur, Laboratorul Naţional de energie

regenerabilă Nanocristalele au

aplicaţii deja dovedite (fabricarea de filtre pentru rafinarea ţiţeiului, fabricarea de substraturi flexibile pentru panouri solare) şi unele aplicaţii potenţiale (în studiu): producerea hidrogenului; eliminarea substanţelor poluante şi a toxinelor; imagistică medicală; bio-tag-uri pentru identificarea genei; fabricarea de medicamente „inteligente”; analiza proteinelor; crearea de ecrane de afişaj plate; sisteme de iluminare ieftine şi eficiente tehnic; lasere optice şi infraroşii; crearea de cipuri magneto-optice de memorie; crearea materialelor inteligente (auto-organizare la nivelul microparticulelor în funcţie de diverşi stimuli exteriori). Structurile din nanoparticule sunt de obicei aglomerări coloidale sau aerogeluri, cu morfologie proprie şi cu o energii de legătură stabile. Studiul materialelor compuse din particule nanometrice urmăreşte: ● evaluarea proprietăţilor utile din punct de vedere tehnic; ● dinamica în timp a tuturor caracteristicilor materialului compozit (proprietăţi mecanice, optice, magnetice, electrice, chimice), în funcţie de dimensiunea şi forma nanoparticulelor; ● stabilirea „reţetei de fabricaţie” a materialului compozit pentru fiecare aplicaţie industrială vizată.


5

Nanodispozitive Fabricarea dispozitivelor electromecanice şi nanoelectronica este etapa de ultra-miniaturizare a fabricării produselor, care răspunde la cerinţele eficienţei la producător şi beneficiar: - less time-and-costly consuming (timp şi costuri

de fabricaţie reduse la producător); - smaller-cheaper-smarter (mai mic, mai ieftin,

mai deştept pentru beneficiarii produsului); - system-on-chip (pe un singur suport, sisteme

complexe: flux de informaţie, decizia şi declanşarea comenzii operative, toate pe un singur suport material);

- eco-friendly (nedăunătoare mediului). Dispozitive electromecanice de ordinul nanometrilor (NEMS) se produc deja în Statele Unite ale Americii; avansul Americii faţă de Europa în acest domeniu se explică prin experienţa câştigată cu realizarea dispozitivelor micronice (MEMS).

Fotografie la microscop: dispozitive micro-electromecanice (MEMS) de la SANDIA Lab (Albuquerque), care sunt de

1000 de ori mai mari decât dispozitivele nano (NEMS) La Universitatea Berkeley (SUA) a fost inventat un receptor radio format dintr-un singur nanotub de carbon: acesta este aşezat între doi electrozi, cu sursă de tensiune continuă (o baterie sau o celulă solară, conectată la electrozi); montajul este introdus într-un tub vidat. Tensiunea continuă aplicată creează o acumulare de sarcină negativă la vârful nanotubului, făcându-l sensibil la câmpuri electrice oscilante. Spre deosebire de funcţionarea complet electrică a radioului convenţional, cel cu nanotub este în parte un sistem mecanic (nanotubul este şi antenă şi modulator). Undele radio incidente interacţionează cu vârful încărcat electric al nanotubului, generând vibraţia acestuia. Aceste vibraţii sunt relevante numai când frecvenţa undelor incidente coincide cu frecvenţa de rezonanţă a nanotubului, care, precum un radio convenţional, poate fi reglată în timpul operaţiei pentru a recepţiona numai un segment preselectat, (un canal) din spectrul electromagnetic. Gama de dispozitive NEMS cuprinde senzori (chimici, fizici şi biologici) cu aplicaţie în

transporturi (accelerometre), protecţia mediului (detectoare de agenţi patogeni) etc.

„Materials Research Institute” lucrează la realizarea unui nanobiosenzor fluorescent, care reacţionează în termen de 1-2

secunde la stimuli externi Colaborarea dintre Lawrence Berkeley Labs şi Universitatea din California a dus în anul 2010 la realizarea unui motor de scară nanometrică care poate conduce un disc de 4000 de ori mai mare decât dimensiunile proprii. Motoraşul este alimentat de forţe optice induse pe paletele unei morişti. Lumina poate mişca obiecte extrem de mici (de ordinul nanometrilor) pentru că fotonii au două feluri de impulsuri: liniar şi unghiular. Momentul cinetic efectuat de fotoni poate induce un cuplu mecanic prin împrăştierea luminii sau prin absorbţia ei. Transferarea impulsului de la fotoni la nanoparticule are ca rezultat o forţă care poate fi exploatată pentru executarea de lucru mecanic (ex: „pensete” optice care pot apuca o altă structură nano) sau pentru modificarea (răcirea) temperaturii ambientale. Interacţiunea dintre lumină şi materie fiind slabă, inventatorii au corectat acest lucru prin confecţionarea motoraşului din structuri de aur cu patru circuite rezonante. Reglând lungimea de undă a luminii, motorul poate fi făcut să se rotească într-o anumită direcţie sau la anumite viteze. Motoraşul (denumit „morişcă de lumină”) generează cupluri optice mari la scară nanometrică şi ar putea fi folosit în cazul fabricării de traductori nanomecanici de conversie a energiei sau în detectarea şi manipularea moleculelor biologice.

Morişca optică ► Dispozitiv nanomecanic


6

Nanotehnologia şi viitorul Europei Datele publicate de Comisia Europeană pentru anul 20102 arată că s-au cheltuit în UE 30,6% din totalul cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare mondiale, mai puţin faţă de SUA cu 3,7 procente (34,3%) dar mai mult cu 8,6 % faţă de Japonia (alte state 13,1%). Judecând după valoarea fondurilor alocate pentru cercetare şi rezultatele cercetării, Germania este statul european cel mai implicat în domeniul nanotehnologiei.

◄ Nano materiale

(cercetare şi aplicaţii)

Cercetarea şi producţia europeană în domeniul nanotehnologiei s-a extins în următoarele domenii: - obţinerea de ceramică nanocompozită (mai ductilă la temperaturi ridicate decât ceramica normală); - semiconductori cu structură nanochimică pentru dispozitive optoelectronice în infraroşu; - pulberi metalice nanochimice pentru fabricarea de materiale impermeabile la gaze; - materiale compozite din particule nanomagnetice, folosite pentru transmiterea forţei mecanice la ferofluide, pentru stocarea informaţiilor cu mare densitate şi pentru răcirea magnetică; - pulberi plurimetalice cu structură nanochimică folosite drept catalizatori cu caracteristici îmbunătăţite: mai activi, mai selectivi şi cu durată îndelungată de acţiune; - filmele subţiri de oxizi metalici cu structură nanochimică folosite pentru obţinerea senzorilor de gaze (NOx, CO, CO2, CH4 şi hidrocarburi aromatice) de mare sensibilitate şi selectivitate; - oxidul metalic cu structură nanochimică (MnO2) folosit la fabricarea bateriilor reîncărcabile; - semiconductori cu structură nanochimică folosiţi la fabricarea celulelor solare (ex: filme siliconice).

2 Vezi adresa de internet de mai jos (R&D Scoreboard) http://iri.jrc.ec.europa.eu/research/scoreboard_2010.htm

Centrele europene de cercetare în domeniul nanotehnologiei cele mai importante sunt în Marea Britanie şi Germania; centre importante la nivel naţional mai sunt MINATEC (Franţa), IMEC (Belgia) şi MC2 (Suedia). În România a fost înfiinţat în mai 2009 Centrul IMT Minafab (IMT support centre for MIcro- and NAnoFABrication); de asemenea, România a participat la 14 proiecte de cercetare3 din strategia FP7 (2007-2010) a Comisiei Europene pentru dezvoltarea tehnologiilor „nano”. Un remarcabil succes au avut în anul 2010 cercetătorii din Republica Moldova; cu fonduri primite de la Uniunea Europeană, au realizat invenţia numită „nanoacoperiş cristalin din nitrură de galiu4”, un material alcătuit din doar câteva straturi de atomi şi stabil chimic.

Acest nou material este biocompatibil; el este format din membrane nanometrice de nitrură de galiu structurate folosind microscopia electronică. Etapele de mai jos duc la „curăţirea” materialului (se păstrează doar àcele de nitrură de galiu cu încărcare electrică negativă): ● punerea în evidenţă a dislocaţiilor liniare; ● prelucrare cu ioni de argon la o adâncime de doar câţiva atomi; ● înlăturarea zonelor neutre electric prin procesul de decapare fotoelectrochimică.

Tot anul trecut, în Republica Moldova s-a realizat integrarea unui milion de nanofire metalice într-o fibră optică (record mondial privind densitatea de transmitere a informaţiei). Măcar în materie de nanotehnologie va trebui ca România să ţină pasul cu fraţii moldoveni.

Ţuncu Bogdan, clasa a XII-a A

3 Vezi adresa http://www.imt.ro/NANOPROSPECT/raport%20faza1/capIII_3.2_%20NANOPROSPECT.pdf 4 Vezi NanoTechWeb.org


7

„Problema barometrului” este o anecdotă apărută prima oară în „Reader’s Digest” în anul 1958; ea apare şi în manualul publicat în 1961 „Predarea ştiinţelor elementare de matematică” – autor Dr. Alexander Calandra. Problema nu are legătură cu persoana lui Niels Bohr (cum greşit indică multe

surse pe reţeaua Internet). Pentru edificare vezi: http://www.snopes.com/college/exam/barometer.asp La examenul de fizică, unui student i s-a pus întrebarea: Cum se poate măsura înălţimea unei clădiri foarte mari cu un barometru? El dă următorul răspuns (R1) - Se măsoară lungimea barometrului, se leagă barometrul cu o sfoară şi se coboară de pe acoperişul clădirii; înălţimea clădirii este egală cu lungimea barometrului plus lungimea sforii. Răspunsul a fost considerat corect dar nesatisfăcător. Atunci studentul a oferit pentru aceeaşi întrebare şi alte răspunsuri, dovedind şi bune cunoştinţe din domeniul fizicii, dar şi mult umor. Al doilea răspuns (R2) - Se aruncă barometrul de pe clădire şi se măsoară timpul până la impactul cu solul (t). Înălţimea clădirii (H) se va calcula în funcţie de acceleraţia gravitaţională şi timpul (t) după formula:

H = 2* 2tg

Al treilea răspuns (R3) - Dacă este o zi însorită, se aşează barometrul pe clădire şi se măsoară umbra lui proiectată pe sol. Cunoscând lungimea barometrului şi a umbrei sale, totul se reduce la o simplă problemă de asemănare. b h b1 h1

Notăm desenul astfel: b=lungimea barometrului; b1=proiecţia umbrei sale h=înălţimea casei; h1= proiecţia umbrei sale; Sunt valori cunoscute: b, b1 şi h1.

h = (b* h1) / b1

Al patrulea răspuns (R4) - Se leagă barometrul cu o sfoară şi apoi este lăsat să oscileze liber, întâi la sol şi apoi pe acoperişul clădirii. Cum perioada de oscilaţie depinde de acceleraţia gravitaţională (g), se poate măsura înălţimea clădirii în funcţie de variaţia acceleraţiei. Al cincilea răspuns (R5) - Soluţia asta este chiar plictisitoare şi cred că este soluţia aşteptată de dumneavoastră: cu barometrul ăla se măsoară presiunea la sol, apoi se măsoară presiunea pe clădire; cum presiunea variază cu înălţimea, se determină înălţimea clădirii în funcţie de variaţia de presiune. Evident, mai ştiu o soluţie, pe care o consider cea mai bună. Al şaselea răspuns (R6) - Mă duc la administratorul clădirii şi îi propun acest târg avantajos: În schimbul barometrului acesta, îmi puteţi spune ce înălţime are clădirea?

Un rege, tare trist pentru că nu avea copii, s-a gândit să înfieze pe cel mai destoinic copil din regat. El a strâns toţi băieţii cu vârste între 5 şi 10 ani, apoi a oferit fiecărui copilaş câte un ghiveci cu pământ şi seminţe de flori. „Să îngrijiţi ghivecele şi să aveţi cele mai frumoase flori!” Trecură trei luni şi regele a plecat să vadă cât de harnici au fost băieţii. Aproape toţi au avut ce arăta: flori frumoase, rotate şi parfumate. Doar un băieţel i-a ieşit împăratului în cale şi i-a spus cu lacrimi în ochi: „Eu m-am străduit, mărite rege; am udat florile aşa cum mi-ai zis dar nu a răsărit nimica.” Regele l-a luat de mână şi i-a zis: „Tu te-ai dovedit cel mai sincer copil. Nici în celelalte ghivece nu trebuia să răsară flori, pentru că seminţele erau fierte. Toţi ceilalţi băieţi au trişat, doar tu eşti vrednic să-mi fii urmaş la tron.”

Culese de eleva Popescu Adina, clasa a XII-a B


8

Numim „măsurare” asocierea între numere şi cantităţi fizice sau fenomene, realizată prin compararea unei cantităţi cunoscute cu o cantitate necunoscută de acelaşi tip. Măsurarea s-a impus ca o necesitate în zorii civilizaţiei omeneşti, când diviziunea muncii a permis schimbul de bunuri. Primele unităţi de măsură se refereau la masa, volumul, lungimea şi suprafaţa diverselor mărfuri. În general, primele unităţi de măsură pentru lungimi se regăseau în dimensiunile corpului omenesc (dimensiunea unui pas, distanţa de la cot la vârful degetelor, distanţa maximă dintre degetul mare şi degetul mijlociu sau cel arătător etc.); pentru măsurarea volumului unor mărfuri se foloseau vase din lut, coşuri din nuiele sau cutii cu volum aproximativ egal. Măsurile şi greutăţile sunt astăzi concepte fundamentale în ştiinţă şi tehnică, în construcţii precum şi în activităţile cotidiene. Metrologia este o ramură a ştiinţei desprinsă din fizică care are drept obiective distincte aspecte teoretice şi practice referitoare la măsurarea mărimilor fizice: - sistematizarea şi definirea mărimilor fizice folosite în practica socială, în ştiinţă şi tehnică;

- definirea şi stabilirea unităţilor de măsură pentru fiecare mărime fizică; actualizarea etaloanelor pentru ca acestea să corespundă progresului tehnic;

- stabilirea procedeelor corecte de măsurare; - oferirea de instrumente pentru măsurări precise. Aria de activitate a metrologiei acoperă următorul spectru de activităţi: ● mărimi şi unităţi de măsură; ● măsurări şi rezultate ale măsurării; ● metode şi mijloace de măsurare; ● etaloane şi etalonare; ● erori şi incertitudine de măsurare; ● exactitate şi trasabilitate; ● condiţii de măsurare; ● caracteristici ale mijloacelor de măsurare. Caracterizarea măsurărilor metrologice este realizată folosind următoarele concepte: - incertitudinea de măsurare: este o indicaţie cantitativă asupra calităţii rezultatului unei măsurări; - precizia metodelor de măsurare şi a rezultatelor măsurării: este caracterizată prin justeţea şi fidelitatea măsurărilor; - trasabilitatea: caracterizează capacitatea unui rezultat al măsurării sau a valorii unui etalon de a se raporta la referinţe stabilite (etaloane naţionale sau internaţionale).

Metrologia fundamentală actuală consideră mărimile fizice grupate în următoarele 11 domenii: masă; electricitate; lungime; timp şi frecvenţă; termometrie; radiaţie ionizantă şi radioactivitate; fotometrie şi radiometrie; debit; acustică; cantitatea de substanţă; metrologia interdisciplinară.

Primul sistem internaţional zecimal de greutăţi şi unităţi de măsură a fost adoptat iniţial în Franţa (1795); el se bazează pe metru (m) pentru lungime şi pe kilogram (kg) pentru masă. Toate celelalte unităţi de măsură metrice derivă din metru. Gramul (g), submultiplul kilogramului, este definit ca 1 cm3 de apă pură cu densitatea maximă; unitatea de măsură pentru volum, litrul (l), este definită tot în relaţie cu metrul (1 litru = 0,001 m3)

Metrul, unitatea standard pentru lungime în sistemul metric, în perioada 1889-1960 era definit prin separarea a două linii pe o bară din platină; în 1983, la Conferinţa Generală a Greutăţilor şi a Unităţilor de Măsură s-a hotărât ca unitatea de măsură pentru lungime să se calculeze în funcţie de viteza luminii în vid (distanţa parcursă de lumină în vid într-o secundă este de 299.792.458 metri); un metru este astăzi definit ca distanţa parcursă de lumină în vid într-o perioadă de timp de

458.792.2991

secunde.

Actualul Sistem Internaţional de unităţi este forma modernă a sistemului metric (MKS). El cuprinde şapte unităţi de măsură fundamentate.

Mărimea fizică Unitate de măsură Denumire Simb. Denumire Simb.

Lungime l 1 metru 1 m Masa m 1 kilogram 1 kg Timp t 1 secundă 1 s Temperatură absolută

T 1 Kelvin 1K

Intensitatea radială a fluxului de lumină

J 1 candelă 1 cd

Intensitatea curentului electric

I 1 Amper 1 A

Cantitatea de substanţă

N 1 mol 1 mol

Din aceste unităţi de măsură fundamentale se pot deriva un număr nelimitat de unităţi de măsură, care pot acoperi tot domeniul fenomenelor fizice cunoscute până în prezent. O măsurătoare corectă realizată prin metode directe trebuie să aibă acelaşi rezultat cu măsurarea prin metode indirecte (deducerea prin calcul a valorii unor mărimi corelate, prin aplicarea de formule de echivalenţă).

Pavel Teodor Alexandru, clasa a XII-a L1


9

Cea mai mare exoplanetă5 descoperită până astăzi este WASP-17b din constelaţia Scorpion, descoperită la 11 august 2009. Planeta se află la o distanţă de 1000 de ani lumină de planeta Pământ. WAsP-17b este de aproape două ori mai mare decât Jupiter, dar are o densitate foarte scăzută (masa ei este doar jumătate din masa planetei Jupiter). WASP-17b este şi primul caz descoperit de planetă din afara sistemului solar cu orbită retrogradă faţă de soarele ei.

Comparaţie între dimensiunile planetelor Jupiter (stânga) şi

WASP-17b (dreapta) Cel mai mare obiect artificial cunoscut existent în spaţiu este Staţia Spaţială Internaţională, (lungime de 109 metri şi o masă de 370 de tone).

Cea mai mare stea cunoscută este VY Canis Majoris (VY CMA), o stea roşie hipergigantică, aflată la distanţa de 5000 de ani-lumină de Pământ. Se estimează că diametrul acestei stele atinge cel puţin 1 miliard de kilometri.

5 Exoplanetă = planetă din afara Sistemului Solar

Cea mai masivă stea este hipergigantica albastră R136a1; masa acestei stele este estimată la 265 de mase solare. Cel mai întins spaţiu intergalactic „gol-goluţ” cunoscut în univers a fost descoperit de nava WMAP (Wilkinson Microwave Anisotropy Probe) în 2007 şi se întinde pe o suprafaţă de un miliard de ani-lumină.

Regiune zero a emisiilor cu microunde cosmice de fond

descoperită de WMAP în august 2007 (albastru) Se presupune că această întindere ar reprezenta efectul coliziunii în trecut a Universului nostru cu un al univers. Cel mai îndepărtat obiect din Univers văzut vreodată de pământeni este galaxia UDFj-39546284 prinsă în „şedinţă foto” în anul 2009 de telescopul spaţial Hubble. Galaxia se află la o distanţă de 13,2 miliarde de ani lumină de pământ. Galaxia este compactă, formată din stele albastre (în fotografie este reprezentată printr-un punct roşu deoarece lumina ei a fost întinsă datorită expansiunii universului) şi exista deja la 480 de milioane de ani după Big Bang.


10

Locurile cele mai reci din Univers, (în urma măsurătorilor certe), sunt astăzi considerate:

- în sistemul nostru solar: planeta pitică Pluton, cu o temperatură estimată între 33-55 grade Kelvin; măsurători certe au arătat că nici craterele Lunii situate în zona neluminată de Soare nu sunt departe de gerul plutonian (craterele Faustini, Shoemaker şi Haworth, a căror temperatură a fost măsurată de Lunar Reconnaissance Orbiter în 2009, au doar 71 grade Kelvin, adică minus 202 grade Celsius!).

Cele mai reci puncte ale Sistemului Solar măsurate cu certitudine sunt craterele lunare Faustini, Shoemaker şi

Haworth (din zona opusă Soarelui)

- în spaţiul cercetat din afara sistemului solar: radiaţia cosmică de fond (compusă din microunde, relicve ale exploziei primordiale) asigură o temperatură medie în spaţiul intergalactic de 2,7 grade Kelvin (-270,3 grade Celsius); totuşi, norul gazos denumit Nebuloasa Boomerang, aflat la 5000 de ani-lumină de Pământ, are doar 1 grad Kelvin (minus 272 grade Celsius). Alintată şi cu numele de „Nebuloasa papion”, formaţiunea este o nebuloasă proto-planetară situată la 5000 de ani lumină distanţă de Pământ în constelaţia Centaurus. Nebuloasa s-a format din fluxul de gaze al stelei din centrul său şi are doi lobi aproape simetrici de materie, fiecare având lungimea de un an lumină; fluxul gazos este în continuă mişcare spre exterior, cu o viteză de 164 km/s. Cauza temperaturii foarte scăzute a nebuloasei este chiar extinderea rapidă a gazelor în spaţiu.

Locul natural cunoscut cel mai rece din univers este

Nebuloasa Boomerang, fotografiată de Hubble Space Telescope cu filtre de polarizare

Cele mai rapide obiecte din Univers

Sistemul Solar se deplasează în Univers cu viteza de 600 km/s; „recordul de viteză” în Sistemul Solar îl deţine planeta Mercur, planeta care are o viteză circulară de deplasare de 48 km/s (Pământul are o viteză de doar 30 km/s). În interiorul Sistemului Solar, viteza lui Mercur este întrecută doar de cometele ce se lovesc de Soare şi care ating viteza de 600 km/s. Sondele spaţiale Helios 1 şi 2 (lansate 1974 şi respectiv în 1976) deţin recordul de viteză pentru obiectele create de om: Helios 2 a atins viteza de 70,22 km/s. Cele două nave spaţiale şi-au terminat misiunea în 1980, dar au mai transmis date până în 1985; acum ele se află în orbită eliptică în jurul soarelui.

Helios 2

record de viteză între obiectele create de om

La periferia galaxiilor există stele super-rapide (stele „exilate”) care se deplasează cu 1,5 milioane de km/h chiar dacă sunt de patru ori mai masive decât Soarele nostru; pulsarii se pot roti cu viteze de până la 1000 de rotaţii pe secundă (suprafaţa lor se roteşte cu o viteză ce reprezintă aproape 20% din viteza luminii).

Dumitru Ionuţ, clasa a XII-a B


11

Arhimede (287 î.Hr. - 212 î.Hr.)

Strălucit matematician, fizician şi inventator al antichităţii, Arhimede a avut contribuţii esenţiale în matematica

teoretică. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt: ● „Măsurarea cercului”, în care a enunţat primele trei teoreme ale cercului; ● „Cuadratura parabolei”, lucrare ce cuprinde douăzeci şi patru de teoreme ale parabolei; ● „Calculul firelor de nisip”, o încercare de calcul cu numere mari; Arhimede a încercat să estimeze numărul firelor de nisip existent în universul cunoscut; ● „Despre sferă şi cilindru” este lucrarea cea mai dragă savantului; el a cerut să i se deseneze pe piatra mortuară aceste două corpuri geometrice. Arhimede a comparat volumele a trei corpuri geometrice cu acelaşi diametru: un cilindru, o sferă şi un con; în plus, cilindrul şi conul luate în discuţie au înălţimea egală cu diametrul. El a demonstrat că volumul cilindrului este egal cu suma volumului sferei şi a conului:

(V1) Vol. cilindrului =(V2) Vol. sferei + (V3) Vol. conului

p R2h = 34 p R3 +

3

2hRp, unde h = 2R

Arhimede a mai demonstrat că raportul dintre aria unei sfere şi cea a cilindrului circumscris este egală cu raportul dintre volumele celor două corpuri (şi anume 2/3). Arhimede a aproximat corect valoarea constantei matematice p (care acum ştim bine că are un număr infinit de zecimale, dar începe cu 3,1415) între 3,1408 şi 3,1429.

Pavel Alexandru Teodor, clasa a XII-a L1

Un plop trăsnit „Cu fruntea mea ţin cerul. Sori şi stele Sting şi aprind, cu degetele mele.” Aşa spunea un plop fălos peste măsură; Însă-ntr-o zi, un trăsnet l-a făcut friptură.

Un campion în Univers Pentru că n-a găsit pe Terra un adversar pe măsură, Micky şahistul încearcă de mâine o nouă aventură: Pleacă în Cosmos, sperând că-n spaţiul extraterestru Va da de cineva la fel de bun ca el,

Vr’un extra-big-maestru.

Vrăjitorul din Oz şi Pantera Roz Vestitul vrăjitor din Oz A fost vrăjit de o panteră roz. După ce l-a tulburat peste măsură, Felina a-ncercat o altă aventură Şi el a luat-o razna pe-arătură.

Motivaţie pentru absenţe - Trezeşte-te, întârziem la şcoală! I-a zis Păcală vărului Tândală. - Mă laşi? Dispari! Mă doare ţeasta. Am stat pe Internet, aşa că dorm şi basta!

- Purtarea ta mă lasă fără grai. Ia să-ţi măsor spinarea cu-n vătrai! - Poţi să mă dai şi prin maşina de tocat. Mi-e somn de mor, nu-s bun de învăţat!

Celor care au darul imitaţiei Ştergeţi-vă din minte replica obsedantă „Eu nu ştiu d’astea6!” Devine enervantă! Talentul de-ncercaţi să-l măsuraţi, Măcar, un om deştept7 să imitaţi!

Versuri de Gabriela Vasile, bibliotecar 6 Replică dintr-o emisiune TV cu mare audienţă la public. 7 Un contemporan carismatic, inteligent şi doldora de cultură este domnul Andrei Pleşu; îl puteţi vedea şi asculta duminica de la ora 18 pe postul TVR1 la emisiunea

„50 de minute cu Pleşu şi Liiceanu”


12

http://www.revistamagazin.ro/content/blogsection/16/34/ Recomandăm această adresă pentru toţi cei care vor să-şi verifice cunoştinţele de cultură generală. Testele sunt grupate pe domenii de interes; puteţi alege dintre ultimele postări tematicile: Scrisoare, Ion Creangă, Drumuri, Trenuri, Ferestre Vânătoarea, Ioan Botezătorul etc.

http://en.wikipedia.org/wiki/SI_unit Găsiţi la această adresă toate informaţiile actualizate despre Sistemul Internaţional de unităţi de măsură. http://www.descopera.ro/dnews/7972510-din-cauza-proiectiei-mercator-nu-ne-dam-seama-cat-de-mare-e-africa Proiecţia Mercator este folosită pentru redarea grafică a hărţilor Terrei, dar distorsionează dimensiunile şi formele întinderilor mari de uscat; cu cât ne apropiem de poli, cu atât mai mare este degradarea imaginii.

În proiecţia Mercator, Africa este redată la fel de mare ca Groenlanda, deşi este de fapt de 14 ori mai

mare decât aceasta. http://www.descopera.ro/dnews/8023994-rusii-pretind-ca-le-au-vorbit-extraterestrii-video Mai mulţi controlori de trafic aerian din Siberia pretind că au recepţionat, prin intermediul echipamentelor de comunicaţii ale turnului de control, semnalul acustic al unui OZN ce se deplasa cu mare viteză pe deasupra tundrei, semnal care a fost asociat cu o voce extraterestră feminină, asemănătoare cu sunetul neinteligibil pe care l-ar produce o pisică. http://www.descopera.ro/stiinta/8018429-transportul-verde-al-viitorului Găsiţi informaţii despre stadiul cercetării şi testelor în domeniul transportului ecologic din viitorul nu foarte îndepărtat. Maşina Solară de Lux cu Solzi

http://www.bbc.co.uk/news/science-environment-12039203 Aflaţi de ce arta primitivă din Australia de Vest îşi păstrează culoarea chiar după o perioadă foarte îndelungată (40.000 de ani). Secretul „artei Bradshaw” constă nu în pigmenţii folosiţi de omul

preistoric ci în faptul că picturile au fost colonizate de bacterii şi ciuperci colorate. Un studiu amplu efectuat în 16 locaţii din Australia de Vest a condus la concluzia că „pigmenţii vii” au creat în trecut dificultăţi în datarea formelor de artă primitivă din zonă.

http://scientia.ro/stiinta-la-minut/73-intrebari-esentiale-ce-nu-stim-inca/1224-10-intrebari-la-care-stiinta- trebuie-sa-raspunda-2.html Aflaţi o parte dintre întrebările la care ştiinţa nu a răspuns încă: ● Ce este conştiinţa? ● Ce s-a întâmplat înainte de Big Bang? ● Va genera o nouă revoluţie industrială sistemul de imprimare 3D? ● Cum vom rezolva problema creşterii nesustenabile a populaţiei lumii? ● Există un model al distribuţiei numerelor prime? ● Vom ajunge să impunem un mod de gândire ştiinţific în toate domeniile vieţii sociale? ● Cum ne vom asigura de faptul că umanitatea va dăinui şi va prospera? ● Vom putea explica vreodată în mod adecvat înţelesul spaţiului infinit? ● Va continua evoluţia omenirii? ● Vom putea vreodată să înregistrăm ceea ce se întâmplă în creierul nostru, aşa cum putem înregistra o emisiune TV? ● Va migra umanitatea pe alte planete? http://www.descopera.ro/dnews/7839759-primul-avion-supersonic-romanesc-este-gata-de-lansare-fotovideo Puteţi afla multe lucruri despre avionul supersonic românesc E 111 care va putea fi folosit şi ca platformă de turism spaţial! Primul zbor supersonic al aeronavei este prevăzut pentru prima jumătate a anului 2013.


13

http://www.descopera.ro/dnews/7800568-anotimpul-in-care-te-nasti-iti-regleaza-ceasul-biologic

Rezumatul cercetării corelaţiei dintre anotimpul în care te naşti şi „ceasul tău biologic”.

http://www.descopera.ro/dnews/7800619-o-noua-ciudatenie-a-universului-iese-la-iveala-prima-stea-de-zirconiu Steaua de zirconiu, numită LS IV-14 116 a fost descoperită în anul 2005 de cercetătorii irlandezi. Se estimează că această stea ar conţine 4 miliarde de tone de zirconiu (de 10.000 de ori mai mult decât Soarele nostru). http://travel.descopera.ro/7779700-20-de-destinatii-necunoscute-din-patrimoniul-mondial-UNESCO Site-ul prezintă locuri minunate din diverse locuri ale Terrei, toate cu statut de patrimoniu universal (Senegal, Belarus, Malta, Australia etc.) Este o invitaţie la călătorie (imaginară sau reală); veţi vedea locuri magice.

Centrul istoric din Bukhara, Uzbekistan

Statut de patrimoniu: 1993 http://www.descopera.ro/dnews/7791778-ce-s-ar-intampla-daca-am-uni-toate-elementele-din-tabelul-lui-mendeleev-intr-unul-singur Cercetători din cadrul universităţilor din New York şi Texas au făcut predicţii în legătură cu posibilitatea de a uni toate elementele din tabelul lui Mendeleev. Dacă am putea ciocni atomii tuturor elementelor chimice, cu 99,999 % din viteza luminii - viteza maximă obţinută de LHC - este posibil ca atomii să fuzioneze; experimentul ar genera probabil o masă plasmatică instabilă. Experimentul este doar un exerciţiu al minţii, pentru că ar trebui 118 acceleratoare de particule (câte unul pentru fiecare element chimic), imposibil de asigurat la nivelul tehnologiei actuale.

Colectivul de redacţie

Matematică: hiperbola este o curbă plană ce face parte din familia conicelor (o curbă conică deschisă) ce se obţine prin rezolvarea ecuaţiei:

Reprezentare

grafică a unei

hiperbole

Estetica literară: „hiperbolă” este numit procedeul artistic folosit în beletristică prin care se exagerează în mod voit însuşirile unei fiinţe sau caracteristicile unor obiecte, fenomene, întâmplări, cu scopul de a spori expresivitatea imaginilor transmise şi a impresiona cititorul. Evaluarea artistică în discordanţă cu realitatea poate fi în plus (mărire) sau în minus (micşorare) şi antrenează modificări semantice ale cuvintelor. Hiperbola este foarte frecventă în vorbirea curentă (ex: „arde de nerăbdare”; „a îngheţat de spaimă”; „scotea flăcări pe nări de nervos ce era”), precum şi în folclor, unde ia forma fabulosului (ex: Sfarmă-Piatră, Strâmbă-Lemne). În poezie hiperbola este cultivată mai ales de romantici, care tind să exagereze realitatea pentru a mări efectul altui procedeu stilistic, antiteza. Hiperbola se realizează prin următoarele procedee stilistice: ● cumulativ, prin repetiţie (ex: „An cu an împărăţia tot mai mare se sporeşte” Mihai Emnescu – „Scrisoarea III”); ● folosirea unui epitet hiperbolizant (ex: „un râu de viu” George Coşbuc – „Nunta Zamfirei”); ● introducerea unei metafore hiperbolizante („Vodă-i un munte” George Coşbuc – „Paşa Hassan”). O scurtă trecere în revistă a textelor reprezentative din literatura română conduce la constatarea că, până la romanticul Eminescu, hiperbola a fost un procedeu literar folosit sporadic.


14

Astfel, în „Letopiseţul Ţărâi Moldovei” (1594-1661), cronicarul Miron Costin surprinde invazia lăcustelor într-o descriere hiperbolică, apocaliptică: „ne-a părut că vine o furtună cu ploaie deodată, până ne-am tâmpinat cu nor de lăcuste, cum vine o oaste stol. În loc ni s-au luat soarele de desimea lăcustelor. (…) Urlet, întunecare asupra omului (…) acea mânie a lui Dumnezeu.” Peste ani, în lirica celui mai reprezentativ dintre paşoptişti, Vasile Alecsandri, se strecoară o celebră hiperbolă „oceanul de ninsoare” (pastelul „Iarna”), sugerând efectele ninsorii abundente într-un peisaj hibernal de poveste. Hiperbola cunoaşte un punct de maxim al reprezentativităţii în creaţia lui Eminescu,. În „Scrisoarea I” poetul foloseşte hiperbola în antiteza dintre „lumea mare” (Universul) şi „lumea mică” (planeta Pământ). „Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, Facem pe pământul nostru muşuroaie de furnici; Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi; Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul” Armata sultanului Baiazid este prezentată hiperbolic în „Scrisoarea III”: sultanul doreşte să supună întreaga Europă asupra căreia îşi poartă armatele ca un uragan („uraganul ridicat de semilună”- metaforă hiperbolizantă). Cerul se întunecă la Rovine de mulţimea oştilor păgâne: „Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah şi spahii Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii.” Înfruntarea faţă în faţă dintre cei doi conducători de oşti este prezentată în antiteză: sultanul, încrezător în numărul şi forţa armatei sale îşi dispreţuieşte adversarul, îl consideră un nimic, un biet „moşneag”, un „ciot”: „ Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot / Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?”

Mircea îl invită pe sultan să-şi retragă oştile, altfel va avea de îndurat nu numai duşmănia oastei româneşti dar şi a naturii: „Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste”, este tot o metaforă hiperbolizantă.

Hiperbola este folosită şi în relatarea confruntării dintre cele două armate („Orizonu-ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni) dar şi în secvenţa biruinţei românilor („Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână, / Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română.”)

Un surprinzător efect al metaforei este prezent în descrierea imensităţii universului:

„La steaua care-a răsărit E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă” („La steaua”)

sau: „Porni Luceafărul. Creşteau În cer a lui aripe Şi căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe.” („Luceafărul”) Fără a epuiza potenţialul hiperbolei în creaţia eminesciană, se pot prezenta şi alte câteva remarcabile realizări în operele altor poeţi. George Coşbuc, în poezia „Paşa Hassan” realizează un impresionant portret al voievodului Mihai printr-o cascadă de metafore hiperbolizante: „Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fier / Şi zalele-i zuruie crunte, / Gigantică poart-o cupolă pe frunte, / Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger, / Iar barba din stânga-i ajunge la cer, / Şi vodă-i un munte.” Octavian Goga foloseşte în poezia „Noi” o hiperbolă realizată prin repetiţie: „La noi sunt cântece şi flori / Şi lacrimi multe, multe...”; în „Lăutarul” poetul descrie un foc hiperbolic, aprins din „scânteia ascunselor doruri”: „Va arde cu munţi de văpaie / Un vifor năprasnic cu braţe de flăcări / Topi-va în goana lui cruntă...” În poezia modernă, hiperbola este un procedeu prea puţin valorificat; un băieţel singur în casă şi speriat de viscolul iscat, percepe distorsionat fenomenul, în imagini apocaliptice (Ion Barbu – „După melci”): „Podul lumii se surpase /Iar pe case, / Până sus peste colnic, / Albicioase / Ori foioase / Cădeau cepi de arpagic.” În poezia „Emoţie de toamnă” de Nichita Stănescu, eul poetic prevede că-i vor creşte din umeri aripi gigantice: „Mă tem că n-am să te mai văd uneori, / că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori...” Ion Creangă a folosit hiperbola mai ales în basme; ceata de cinci prieteni ai lui Harap-Alb poate fi interpretată ca hiperbolizarea unor necesităţi omeneşti (Setilă, Flămânzilă şi Gerilă) sau a unor aspiraţii (Păsări-Lăţi-Lungilă şi Ochilă). În proza literară, un maestru al hiperbolei a fost şi Mihail Sadoveanu: „… foirea urdiei a pornit din nou, ca a unui balaur cu multe capete şi labe care se târâia pin mlaştină” – „Fraţii Jderi” (Oamenii Măriei – sale) Cunoaşterea figurilor de stil ne ajută să apreciem corect valoarea operelor literare şi să fim mai uşor înţeleşi când le folosim în limbajul uzual.

Voicu Ana-Maria, clasa a XII-a B


15

Longevitatea interesului public pentru dramaturgia lui William Shakespeare (1564-1616) se datorează faptului că piesele sale aduc subiecte atractive, bazate pe acumularea şi rezolvarea unor puternice conflicte interumane între personaje extrem de bine conturate; solicitarea emoţională a cititorului (spectatorului) este intensă pe tot parcursul lucrării (incipit, intrigă multiplă, deznodământ).

„Măsură pentru măsură” (prima prezentare scenică şi prima ediţie scrisă datează din 1604, respectiv 1623), ca şi „Totu-i bine când se termină cu bine” şi „Trolius şi Cresida” sunt piese „problematice” scrise între 1599-1600, în care autorul s-a simţit atras de teme umane întunecate: răzbunarea, gelozia, îmbătrânirea, moartea.

Titlul „Măsură pentru măsură” este o trimitere la Evanghelia lui Matei, 7:2 („Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura”) şi ar avea corespondent în limba română proverbul „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face”.

Acţiunea piesei se desfăşoară în Viena, în timpul ducelui Vincentio. Ducele anunţă că va lipsi din oraş şi îl numeşte pe „virtuosul” Angelo să rezolve în locul său problemele ducatului.

Angelo, care îşi făurise o aură de inflexibil apărător al moralei, se dovedeşte un mare ipocrit; când este implorat de Isabella (o călugăriţă novice, frumoasă şi pură) să cruţe viaţa fratelui său Claudio, condamnat la moarte pentru că se unise cu logodnica sa înainte de căsătorie, Angelo remarcă gingăşia Isabellei şi se lasă ispitit de poftele trupeşti. Angelo îi propune Isabellei un târg umilitor şi indecent, anume să cumpere viaţa lui Claudio în schimbul unei nopţi de desfătări în acelaşi pat cu „virtuosul” Angelo. Fata refuză vehement târgul şi este în faţa unei mari dileme: cum să-şi ajute fratele păstrându-şi în acelaşi timp onoarea. Fata ştie că dacă ar face publice avansurile lui Angelo, lumea tot pe ea ar considera-o vinovată, datorită reputaţiei impecabile a lui Angelo. Îşi vizitează fratele în închisoare şi acesta, iubind viaţa, o îndeamnă să-şi sacrifice virtutea pentru el.

Ipocritul Angelo este pedepsit indirect de duce, care nu plecase din oraş ci, deghizat în călugăr, voia să vadă cum aplică Angelo legea în lipsa lui. În haine de călugăr, ducele aude bârfe de tot felul, dar află şi de necazul Isabellei. El o învaţă să accepte târgul, punând la cale un plan inteligent: în noaptea stabilită, în patul lui Angelo nu se

strecoară Isabella ci Mariana, femeia iubită de Angelo dar cu care refuzase să se căsătorească (Mariana nu avea destulă zestre).

Perfidia lui Angelo este sporită de faptul că, după noaptea de desfătări cu femeia pe care el o credea Isabella, Angelo ordonă executarea lui Claudio, cerând chiar să-i fie adus capul pentru a se convinge cu ochii săi că cel ce se dovedise vinovat de adulter şi-a primit pedeapsa.

Şi în această situaţie ducele se descurcă de minune: lui Angelo i se arată capul unui pirat care murise de febră şi care semăna la chip cu Claudio.

Deznodământul piesei se declanşează când ducele renunţă la deghizarea temporară: Angelo este demascat ca ipocrit, depravat şi criminal. Angelo îşi recunoaşte greşelile şi se declară fericit că a fost împiedicat de duce să-şi îndeplinească gândurile murdare; Claudio descoperă că a fost egoist şi laş cerându-i surorii sale să-l salveze cu preţul dezonoarei; Isabella descoperă că este capabilă de ură, dar până la urmă acordă iertarea sa celui ce plănuise să-i păteze onoarea.

Toată tensiunea acumulată pe parcursul piesei se transformă într-o bucurie generală. Două căsătorii se plănuiesc pe loc: a lui Claudio cu logodnica sa Julieta şi a lui Angelo cu Mariana; dar este posibilă şi a treia căsătorie, dintre duce şi virtuoasa Isabella.

Autorul lasă deschisă această posibilitate: la cererea în căsătorie primită din partea ducelui, fata nu răspunde şi spectatorul (cititorul) poate crea propriul scenariu.

În mod evident, obiceiurile şi preceptele morale relative la căsătorie s-au schimbat mult astăzi faţă de secolul al XVII-lea. Ceea ce trebuie să reţinem din piesă este tipologia personajelor care există şi în zilele noastre: ● ipocritul Angelo – reprezintă tipul de om care una spune şi alta face; ● egoistul Claudio, fratele Isabellei – reprezintă pe toţi acei oameni care se gândesc doar la binele propriei persoane, nesocotindu-i pe cei din jur; ● personajul secundar lordul Lucio, desfrânat şi calomniator – reprezintă persoanele care preferă anturajul dubios, deşi au o educaţie aleasă; ● novicea Isabella reprezintă gândul curat şi încrederea că binele învinge.

Novici în cunoaşterea tuturor relelor pe care le poate imagina mintea omenească, dar inteligenţi şi încrezători în ajutorul legii, aşa cum este prezentată Isabella, ar trebui să fie toţi adolescenţii.

Topîrceanu Ana-Maria, clasa a XI-a C


16

1. Aranjează în alt mod cele patru săgeţi de mai jos pentru a obţine cinci săgeţi.

2. Găsiţi corelaţia între grupările de mai jos şi completaţi numerele lipsă:

3. Patru piese de domino trebuie aşezate astfel încât să formeze un pătrat; suma punctelor pe fiecare latură a pătratului trebuie să fie egală cu 7. Două piese sunt deja plasate pe poziţia finală, dar se ştie doar numărul de puncte de la un singur capăt. Configuraţi voi punctele lipsă de pe piesele de domino.

4. Completaţi şirul cu una dintre variantele propuse (A, B sau C):

A B C

5 15

21

35

49

55

77

77 33

7

● ● ●

● ●

?

?

??

??

● ●

???

???

1

1 27

3 5

125

7

343 1331

11 23

4117

13

2197

25

5175

2

8


17

5. Priviţi cu atenţie pătratele A, B şi C. Suma lor este reprezentată în D, E sau F?

A B C

D E F

6. Descoperă cele două cuvinte de mai jos; ele se citesc în sensul acelor de ceasornic sau în sens contrar. Ca să fie jocul mai complicat, au şi litere lipsă! Jocul nu este greu dacă foloseşti indiciul: cuvintele sunt din sfera tematică a acestei reviste şcolare.

7. Diferenţa dintre două numere prime este 111.111 (un număr format din şase cifre de 1). Care este suma acestor două numere prime? Care este produsul lor? (problemă propusă pe http://logica.demostene.ro/ )

Pentru rezolvarea acestei probleme nu sunt necesare calcule matematice complicate; trebuie numai

să foloseşti creator informaţia primită în şcoală despre numerele prime. 8. Alege dintre cele patru variante propuse (a¸d) cuvântul care se potriveşte cu şirul de cuvinte de

mai jos:

Variante propuse: a. HOHOT; b. HOTAR; c. HALATE; d. HULUB.

Jocuri culese şi jocuri originale (4,5,6,8) de Gabriela Vasile, bibliotecar

L

O

E

G

M

E

E

T

M

U

S

A

R


18

Evaluarea comportamentului în mediul social nu se poate face cu aparate sau cu instrumente de măsură; există doar aprecieri care adaptează normele morale la stilul de viaţă al diverselor grupuri sociale. Majoritatea adolescenţilor încearcă să se evidenţieze cu orice preţ (la şcoală, în cercul de prieteni, la concursurile organizate de adulţi special pentru ei). Adolescenţii vor să se facă ascultaţi, să li se remarce succesele, să fie ei „centrul Universului”. Este comportamentul firesc la această vârstă, pentru că toţi tinerii încearcă să se autocunoască, să-şi evalueze abilităţile prin comparaţie cu performanţele colegilor de generaţie. Competitorii devin conştienţi de faptul că viaţa în ansamblul ei este o competiţie continuă şi caută să se autoperfecţioneze: ● îşi află propriile lipsuri, pe care se străduiesc

apoi să le corecteze; ● îşi verifică abilităţile, talentele, înclinaţiile

personale pe care apoi încearcă să le dezvolte. Iniţiativa, originalitatea, perseverenţa şi încrederea în propriile puteri sunt principalele atuuri ale tinerilor care participă la competiţii; ei devin mai prietenoşi, mai comunicativi, mai ambiţioşi, altfel spus, aceşti tineri se integrează social fără nicio greutate. Sunt şi adolescenţi timizi de felul lor sau intimidaţi de insuccese anterioare; aceştia, chiar dacă în sufletul lor ar dori să participe la competiţii, îşi reprimă dorinţa şi suferă în tăcere; ei devin cu timpul nişte „însinguraţi”, evită contactul direct cu persoane de aceeaşi vârstă şi devin frustraţi. Foarte mulţi dintre tinerii însinguraţi au „prieteni virtuali” în reţelele de socializare de pe Internet; în spatele unui ID pot sta însă persoane rău

intenţionate, care vor să profite de sinceritatea şi naivitatea adolescenţilor trişti. Tot prietenii reali sunt cei „de nădejde”!

Această pledoarie pentru competiţie trebuie completată cu câteva sfaturi simple: a. Ascultă sfatul celor apropiaţi, dar fii tu însuţi cel

care decide participarea la o competiţie; mama, tata, profesorii, prietenii pot avea intenţii bune, dar dacă nu simţi tu chemarea către o activitate, mai bine nu o face.

b. În orice competiţie trebuie stabilite reguli clare; dacă nu eşti de acord cu ele (ex: pedepse umilitoare pentru cel învins), nu concura.

c. Respectă-ţi adversarul ca pe propria persoană. Dacă simţi nevoia să jigneşti sau să umileşti un adversar este semn că nu te stimezi nici pe tine, deci trebuie să-ţi faci programare la psiholog.

d. Semnalează organizatorilor orice abatere de la regulamentul concursului care ţi-ar reduce şansele de câştig şi fă publice orice „aranjamente” pe care le-ai constatat în timpul competiţiilor; opinia publică va sancţiona neregulile dovedite.

e. Nu încerca să câştigi o competiţie prin fraudă (copiat, faultat, minciună, trafic de influenţă, etc.); dacă mereu trişezi, nu îţi vei cunoaşte nicicând propria valoare; mai pune la socoteală şi faptul că frauda se află până la urmă şi, într-un fel sau altul, este pedepsită de mediul social.

f. Din orice competiţie ai de câştigat, chiar dacă nu ieşi pe podium; ai şansa de a-ţi afla slăbiciunile, pe care apoi poţi să le corectezi. O lecţie de viaţă nu strică nimănui, totul este ştii să treci demn peste înfrângeri şi să te pregăteşti mai mult pentru următoarea competiţie. Aici se potriveşte un citat din „Lupta vieţii” de George Coşbuc, pe care poţi să-l repeţi de câte ori dai de greu:

„Nimic nu-i mai de râs ca plânsul În ochii unui luptător. O luptă-i viaţa; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.”

Pârvu Valentin, clasa a XI-a A


19

Ediţia a II-a a Simpozionului Internaţional de matematică aplicată „Math Experience” a avut loc în data de 26 martie 2011 la Universitatea Politehnică Bucureşti şi simultan (prin sistem de teleconferinţă), în Grecia, Croaţia, Serbia şi în alte 10 centre judeţene din România.

O desfăşurare de forţe uriaşă, cu un scop foarte precis: atragerea spre matematica aplicată a tinerilor din toate grupele de vârstă (elevi, studenţi). Tema simpozionului a fost una extrem de generoasă şi incitantă - „Totul în jurul nostru este matematică!”. Elevii Culea Costin (clasa a XII-a A) şi Constantin Alexandru-Valentin (clasa a XI-a A) – profesori îndrumători Mihaela Berindeanu şi Crina Bogdan, ne-au reprezentat cu cinste şcoala la simpozion.

Elevii au prezentat un mod original de stabilire a centrului de greutate într-un triunghi (cu ajutorul vectorilor). Aplicaţia cu grafică şi animaţie în PowerPoint poate fi un excelent material auxiliar pentru predarea compunerii vectorilor, la materiile fizică şi matematică.

EnunEnunţţ::

• Se dă triunghiul ABC şi punctele M pe AB , N pe BC şi P pe CA, astfel încât:

A

B CN

M

PAM BN CP

KMB NC PA

= = =

•• ArătaArătaţţii căcă triunghiultriunghiul MNP MNP şşii ABC au ABC au acelaacelaşşii centrucentru de de greutategreutate..

A

B CN

M

P

SoluSoluţţieie::

Aplicăm în A , B şi C forţe de modul k+1 paralele şi egale.

Fb1=kFb1=k

Fb2=1Fb2=1

Fc1=kFc1=k

Fc2=1Fc2=1

Fa1=kFa1=k

Fa2=1Fa2=1

Alegem din B o forţă de modul K care se compune cu o forţă de modul 1 din A.Rezultanta se aplică în M şi are modulul K+1.

A rămas în A o forţă de modul K care se compune cu o forţa de modul 1 din C; rezultanta lor are punctul de aplicaţie în P şiare modulul K+1.

In final a rămas în B o forţa de modul 1 şi înC una de modul K care se compun şi obţinemrezultanta de modulK+1 aplicata în N.

Faza 1Faza 1

A

B CN

M

P

Deoarece forţele din M, N şi P au modulul egal cu K+1, rezultantafinală a întregului sistemde forţe în centrul de greutate al triunghiului MNP (acelaşi cu cel al triunghiului ABC) lucru ce rezultădin compunerea directa a forţelor.

Fp=k+1

Fm=k+1

Fn=k+1

Faza 2Faza 2

Domnul profesor de informatică Mihai Predoiu (care a supervizat latura informatică a proiectului) ne-a promis că va pune pe site-ul şcolii prezentarea cu animaţie. Atât de mult le-a plăcut elevilor această „ieşire în lumea bună a matematicii”, încât au promis că se vor prezenta şi la concursul de matematică din luna mai. Mult succes, băieţi!

Mihaela Berindeanu, profesor


20

Creşterea înţelepciunii se poate măsura cu exactitate în baza diminuării mâniei.

Friedrich Nietzsche Pe măsură ce se maturizează, o ştiinţă se matematizează.

Grigore Moisil Hazardul descreşte pe măsură ce creşte cunoaşterea.

Anatole France

Viaţa ne învaţă să cultivăm uitarea, ca o consolare a fiinţei.

Lucian Blaga „Gânditorul” de la Hamangia Dragostea pe care o poţi măsura este întotdeauna foarte săracă.

William Shakespeare

Adevărata măsură a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin „lipsa de măsură”: dorind fără măsură, îndrăznind fără măsură, iubind fără măsură.

Octavian Paler Niciodată nu vei şti ce vei face, ce se va întâmpla, ce dezastre pândesc în umbrele lăuntrice, nici în ce măsură vei iubi, nici în ce măsură vei urî, pradă climatului isteric al nesiguranţei...

Emil Cioran

Lucrurile care sunt fără măsură nu pot să dureze mult timp.

Boccaccio Simplitatea nu este un ţel în artă, dar ajungi fără voie la ea pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor.

Constantin Brâncuşi Acţiunea este adevărata măsură a inteligenţei.

Napoleon Hill

Spiritul Universal nu ne judecă; judecata este o invenţie umană, o modalitate de a ne compara, contrasta şi controla pe măsură ce ne judecăm pe noi înşine faţă de standarde artificiale şi deseori ideale de perfecţiune, moralitate şi adevăr. Pe măsură ce tinereţea trece şi timpul aduce schimbări, se poate ca şi noi să ne schimbăm multe din opiniile noastre prezente. Aşa că haideţi să ne abţinem din a ne plasa pe noi înşine ca judecători ai lucrurilor celor mai înalte.

Platon Virtutea constă în a nu depăşi măsura cu nimic.

Socrate Măsura este supremul bun.

Eschil Adevărata bărbăţie constă din înţelegerea propriului sine şi din restabilirea măsurii. Oricine-şi va înţelege propriul sine şi îşi va restabili măsura, va fi urmat de toată lumea.

Confucius Sunt bun în măsura în care mi-o îngăduie răul din jur.

Grigore Vieru Nu-ţi face griji despre evitarea ispitelor. Pe măsură ce îmbătrâneşti, te evită ele.

Winston Churchill Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindeşte sufletul.

„Domnisoara Pogany” Constantin Brâncuşi de Constantin Brâncuşi

Orice virtute se bazează pe măsură.

Seneca

Curajul este bun, dar dacă întrece măsura devine nechibzuinţă.

Proverb arab Azi întinde pân-o rupe, mâine n-are s-o astupe.

Proverb românesc


21

1. Sper că ai observat deja că, alăturând săgeţile două câte două, rămâne un spaţiu gol în formă de

săgeată.

2. În primele trei coloane sunt multipli ai numerelor din coloana 4, respectiv Col.1= Col.4 x 3; Col. 2=

Col.4 x 7; Col. 3= Col. 4 x 11. Numerele lipsă sunt:

3. Soluţia este foarte simplă:

4. Trebuia să observaţi că în căsuţele superioare este şirul numerelor prime iar în căsuţele inferioare sunt numerele prime corespunzătoare ridicate la puterea a treia. Varianta corectă este C.

5. A + B + C = E pentru că din combinaţia de roşu cu albastru rezultă culoarea maron, verdele închis

din pătratul C devine dominant în combinaţie cu verdele deschis din A şi B, la fel portocaliul din A devine dominant când se combină cu galbenul palid din B şi C.

6. METROLOGIE; MĂSURARE.

7. Toate numerele prime naturale, cu excepţia numărului 2, sunt impare. Dacă ambele numere prime

din problemă ar fi impare, diferenţa ar fi un număr par. Cum problema spune că diferenţa dintre cele două numere prime este 111.111 (număr impar), înseamnă că unul din numerele în cauză este par. Cum singurul număr prim şi par este 2, ştim deja primul număr. Restul faceţi singuri. Produsul este 222.226 şi suma este 111.115.

8. Varianta corectă este d; cuvintele din şirul propus conţin pe rând vocalele A, E, I şi O, deci este

normal ca următorul cuvânt din şir să conţină vocala U.

121 11

● ● ● ● ●

●

●

●

●

● ●

● ●

● ● ● ●


22

În această lună am organizat expoziţia personală de desene a elevei Roxana-Cristina Cocea din clasa a XI-a B. Este o domnişoară frumoasă foc, delicată şi un pic prea timidă; părea stânjenită să împartă cu noi „fructele” talentului său. Am scanat pentru voi câteva dintre desenele Roxanei.

Regele Michael

Ciclame alintate

Iepuraş cu gărgăriţă

Acestea sunt creaţii mai vechi ale Roxanei, dar ne-a promis picturi noi (peisaje şi portrete). I-am recomandat să nu-şi neglijeze talentul: să deseneze mai mult, să pună pe hârtie tot ceea ce o inspiră, în felul acesta putându-şi cunoaşte mai bine sentimentele, dorinţele şi puterea de creaţie. Nedelea Valentin este elev în clasa a XI-a A şi îi place mult să deseneze. I-am recomandat să abandoneze reproducerile de artă şi să încerce realizarea de lucrări originale (temă, subiect, manieră de prezentare, toate gândite doar de el). Această reproducere reuşită este realizată pe format A3, după un model în format A6:

Nedelea Valentin - Somnul lui Solomon

Am găsit pe Internet destăinuirile unei tinere artiste, Corina Chirilă: „My art can describe me better than words” (Arta mea mă descrie mult mai bine decât orice cuvinte). Puteţi face cunoştinţă cu creaţiile Corinei la http://desene-picturi.blogspot.com/.

Gabriela Vasile, bibliotecar


23

Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu” organizează Concursul de creaţie literară şi plastică pentru elevi cu tema:

,, POEZIE ŞI POVESTE. SPAŢIUL DINTRE LITERATURĂ ŞI

VIAŢĂ ” Ø Înscrierea lucrărilor se va face până la data de 1 aprilie 2011, prin completarea formularului de înscriere şi trimiterea sa prin e-mail cu denumirea ,,simpozsadoveanu2011- ,,Titlul lucrării”, Autor, unitatea de învăţământ”, la adresa: [email protected] . Ø Lucrările pentru concurs pot avea un singur autor (elevi) / lucrare cu un profesor îndrumător. Ø Concursul literar constă în elaborarea unui eseu de 4-6 pagini pe tema dată, care să manifeste originalitate şi creativitate . Ø Concursul artistic constă în elaborarea unei lucrări format A3 – grafică, acuarelă, care să răspundă temei anunţate şi să exprime originalitatea, creativitatea autorului. Ø Înscrierea lucrărilor în concurs se va face de către profesorul coordonator. Lucrările vor fi depuse personal la sediul Liceului Teoretic MIHAIL SADOVEANU, la responsabilii celor 2 secţiuni (literar şi artistic) până la data de 26 aprilie 2011. Motto-ul evenimentului este unul foarte bine ales şi trebuie reţinut de toţi: ,,Analfabeţii secolului 21 nu vor fi cei care nu pot să scrie şi să citească, ci aceia care nu pot învăţa, nu se pot

dezvăţa, şi nu sunt capabili să reînveţe. "

Alvin Toffler

► „Euro Exhibition” Expoziţia euro de la BNR Şcoala a organizat în data de 14 martie 2011 vizitarea expoziţiei itinerante „Expoziţia euro” deschisă la sediul Sucursalei BNR din strada Lipscani. Manifestarea expoziţională este o iniţiativă a Băncii Centrale Europene menită să familiarizeze cetăţenii din Uniunea Europeană cu istoricul şi caracteristicile monedei unice europene.

Au participat 25 de elevi din clasele a XII-a L1, a XI-a B şi a XI-a C, sub îndrumarea doamnelor profesoare Otilia Cucu, Doina Ionescu şi Ramona Stemate.


24

Am fost încântaţi de formatul atractiv al expoziţiei (ecrane tactile interactive, vitrine cu bancnote autentice şi bancnote contrafăcute, jocuri pe calculator, broşuri etc.) şi am înţeles repede şi bine importanţa elementelor de siguranţă de pe bancnote.

Voi aţi stat vreodată aşa aproape de un lingou de aur? Priviţi: adolescenţi cu inimi de aur lângă lingouri de aur!

► „22 martie, Ziua Mondială a Apei” Doamna profesoară Victoria Gibaru a organizat cu elevii din clasa a XI-a B o acţiune instructivă pentru a marca „Ziua Mondială a Apei”.

Marţi 22 martie, elevii au prezentat planşe tematice şi lucrări individuale („Ziua Mondială a Apei - scurt istoric”; „Poluarea apei şi sănătatea”; „Ecologizarea râului Colentina” etc.). În discuţiile ce au urmat, au fost remarcate lucrările următorilor elevi: Ene Alexandra, Filat Cristina şi Ninu Alexandra. La final, elevii au vizionat filmul „Apa, miracolul vieţii”. ►Vizionarea comediei „Mă mut la mama” În data de 8 martie 2011, elevi din clasele a XII-a L1, a XI-a B, a XI-a C şi a XII-a B au fost la teatru (Sala Palatului), însoţiţi de doamnele profesoare Marcela Stan, Rodica Covete şi Victoria Gibaru.

Spectacolul „Mă mut la mama” a fost un mod agreabil de petrecere a timpului liber: un spectacol cu subiect foarte actual, bine regizat şi interpretat cu har de actorii Adriana Trandafir, Gabriel Fătu şi Andreas Petrescu.


25

► „Sănătate prin alimentaţie” În cadrul Proiectului Naţional „Informarea şi educarea tinerilor consumatori din şcoli”, iniţiat de Asociaţia Consumatorilor din România, a avut loc în data de 15 martie o interesantă manifestare cu tema „Sănătate prin alimentaţie”.

Au participat peste 35 de elevi şi doamnele profesoare Olguţa Spornic, Cristiana Muşat, Marcela Stan, Elena Surdu şi Maria Uceanu. Invitaţii speciali ai acestei activităţi au fost doamna Mirela Şişman (inspector ISMB) şi doamna directoare Anca Mircescu.

Prelegerea a fost structurată pe următoarele capitole: ● Ce mâncăm? ● Cum mâncăm? ● Cât de des mâncăm? ● Ce recomandă nutriţioniştii pentru mesele principale (cantitatea şi calitatea hranei, aportul caloric recomandat la mesele principale pe tranşe de vârstă etc.). Elevii au înţeles din expunerea prezentată că datele înscrise pe ambalajul alimentelor trebuie studiate atent înainte de a cumpăra produsul. Sunt cazuri în care promoţiile pentru anumite

produse pot fi capcane pentru clienţi (marfă cu termenul de garanţie expirat). Trebuie respectat obiceiul de a mânca regulat (3 mese principale şi două „gustări”) şi de a oferi organismului hidratarea necesară.

Doar consumatorii bine informaţi pot recunoaşte pe ambalaje conţinutul nociv de ingrediente; produsele „ecologice” şi produsele „bio” au preţul mai mare dar nu afectează sănătatea.

Pe lângă preţioasele informaţii despre hrănirea sănătoasă, toţi cei prezenţi la expunere au primit diplome de participare.

Organizatorii manifestării au primit la rândul lor mulţumiri din partea conducerii şcolii.


26

►1-2-3-Let’s go! Pentru un stil de viaţă sănătos În cadrul proiectului municipal „1-2-3-Let’s go - Promovarea unui stil de viaţă sănătos pentru copiii din Bucureşti”, în perioada 11-14 martie 2011 profesorii Gibaru Victoria, Marcela Stan, Maria Uceanu, Doina Gheoda, Ilie Căţoiu şi Olga Dragnea au participat la un curs special de gătit; cursul s-a desfăşurat la Hotelul Golden Tulip şi a prezentat mâncăruri necostisitoare, savuroase şi sănătoase. Profesorii care au participat la acest curs vor promova ideile referitoare la stilul de viaţă sănătos în rândul elevilor. Tot în cadrul acestui proiect, elevii şcolii noastre au primit „Ghidul alimentelor sănătoase” şi „Jurnalul meu sănătos”. Prima pagină a „Ghidului” ne învaţă să mâncăm zilnic produse din toate etajele „piramidei alimentare” ca să asigurăm organismului necesarul de proteine, glucide, grăsimi, vitamine şi minerale. „Ghidul alimentelor sănătoase” se încheie cu 10 sfaturi (de fapt, chiar „10 porunci”): 1. Păstrează-ţi plăcerea de a mânca. 2. Nu sări peste mese, mai ales peste micul dejun. 3. Consumă alimente variate. 4. Alimentează-te corespunzător, astfel încât să-ţi

menţii greutatea corporală. 5. Bea zilnic cel puţin opt pahare cu apă (2 litri). 6. Mănâncă multe cereale integrale. 7. Mănâncă multe fructe şi legume proaspete. 8. Evită grăsimile. 9. Dulciuri concentrate să consumi doar ocazional. 10. Reglează aportul caloric din alimente cu exerciţii

fizice zilnice. ►Vizită în grup la Muzeul de Istorie Sâmbătă, 26 martie 201, doamnele profesoare Victoria Gibaru, Cristina Petre şi Otilia Cucu au

organizat pentru un grup de 20 de elevi din clasele a IX-a C şi a XII-a L1 o vizită la Muzeul de Istorie. Câţiva s-au lăsat pozaţi pentru albumul şcolii.

►Concursul de cultură generală „Te crezi deştept?” organizat de Parlamentul Tinerilor din Sectorul 2 În data de 8 martie, s-a desfăşurat la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” un concurs de cultură generală cu întrebări din domeniile Sport – Istorie – Geografie – Religie – Filosofie. La concurs au participat 16 licee din sectorul 2. Grupul Şcolar Industrial „Mecanică Fină” a fost reprezentat în concurs de patru elevi: Coman Trandafir Adrian (clasa a IX-a A), Ion Claudiu (clasa a X-a A), Beia Răsvan (clasa a XI-a A) şi Georgescu Răsvan (clasa a XII-a B). Echipa şcolii noastre s-a plasat pe locul al III-lea, după „Spiru Haret” (Locul I) şi Liceul „Emil Racoviţă” (Locul II), dar înaintea Liceului „Lucian Blaga” (Locul IV). Elevilor de pe locurile fruntaşe li s-au acordat diplome de merit, semnate de domnul primar Neculai Onţanu şi o excursie în ţară sponsorizată de Primărie.


27

►Concursul „FotoArt”- martie 2011 Ne pare rău că v-a scăzut interesul pentru concursul de fotografie artistică „FotoArt”. În această lună am primit fotografii pentru concurs doar de la Pavel Teodor Alexandru (clasa a XII-a L1) şi Gbriel Ilie (clasa a XII-a L2). Dintre lucrările lui Teo am remarcat jocul de umbre pe vechi clădiri bucureştene, Grădina Cişmigiu fotografiată în tehnica „sepia” şi peisajul ciudat cu copaci desfrunziţi care zgârie cerul.

Gabriel preferă peisajul larg, la ceasul de taină când soarele pleacă la culcare.

Pregătiţi-vă! În luna mai trebuie să votaţi „Fotograful Anului”, din arhiva noiembrie 2010 -aprilie 2011. Vă reamintim că premiul concursului este un aparat foto performant.


28

Pentru elevii care dau examenul de bacalaureat, domnul profesor Gâdea Traian propune următoarea problemă: „Inele necomutative cu 27 de elemente” (un exerciţiu similar cu cele care apar în variantele propuse pentru bacalaureat). Fie:

3

0̂; , ,

aR a b c

c b

ì üæ öï ï= Îç ÷í ýç ÷ï ïè øî þ¢

Cerinţe: a) Să se arate că are 27 de elemente. b) Să se arate că este inel necomutativ, unde sunt operaţiile de adunare şi înmulţire obişnuite ale matricelor. c) Să se determine elementele inversabile din . Soluţie: a) Deoarece , . Deci . b) Fie:

şi:

Suma celor două matrice va fi :

Concluzia este că suma celor două matrice aparţine mulţimii maricelor , adică Şi rezultatul înmulţirii celor două matrici aparţine mulţimii maricelor , căci:

Deci: Aceasta ne arată că este parte stabilă în raport cu adunarea şi înmulţirea matricelor. Dând valorile obţinem că Dând valorile rezultă că Evident, dacă , atunci De aici deducem că este subinel în inelul Astfel toate celelalte proprietăţi ale inelului vor rezulta din faptul că este inel. Vom arăta că inelul nu este comutativ, schimbând ordinea factorilor la operaţia de înmulţire:

Pentru că rezultatele înmulţirii diferă, concluzia este că inelul nu este comutativ.

Dacă aţi înţeles rezolvarea acestei probleme, veţi putea rezolva orice probleme asemănătoare.

Vă mai pregătim şi alte probleme interesante, în următoarele numere ale revistei.

serie nouă nr. 36, martie 2011 issn 2066-0103 Ş tehnică ... · instrumente şi proceduri...

Documents