serie nouă nr. 18, ianuarie 2009 secretar de redacţie: gabriela

Revista „START! Avem de cucerit o lume!” nr.18, Ian.2009 - Grupul Şcolar Industrial „Mecanică Fină” Bucureşti

- 1 -

Serie nouă nr. 18, Ianuarie 2009 Articole Ştiinţifice Tehnice

Artistice Recreative Tot ce-i mai bun, special pentru voi

Secretar de redacţie: Gabriela Vasile - Bibliotecar

Profesori coordonatori:

Maria Simon –Limba română Caterina Benedic – Ştiinţe

Coordonator proiecte şi programe educative:

Olguţa Spornic

Colectiv de redacţie: Valentin Pârvu (clasa a IX-a A)

Cornel Gabriel Rusu(clasa a X-a B) Mihaela Bianca Stoica (clasa a X-a P1)


- 2 -

Potrivit „Dicţionarului Explicativ al Limbii române”, cuvântul imagine provine din latinescul imago, -inis şi poate fi înţeles ca: ►reflectarea de tip senzorial a unui obiect în mintea omenească (sub formă de senzaţii, percepţii sau reprezentări); ►reproducerea unui obiect cu ajutorul unor sisteme optice (oglinzi, fotografie, hologramă); ►reflectarea artistică a realităţii prin culori, cuvinte, sunete (în artele plastice, literatură, muzică etc.). În era Internetului, pentru orice arie de activitate (economie, administraţie, artă, cultură etc.), reclama se face pe site-uri de prezentare de produse şi servicii. Marketingul cu ajutorul Internetului este ieftin şi ajunge în orice colţ al lumii. Mai mult ca niciodată se spune în era vânzărilor electronice (e-buy) că „imaginea vinde produsul” (şi este mult adevăr în asta). Cumpărătorii nu aleargă după un produs ci după un „brand”, aşa că marfa de foarte bună calitate prezentată sau promovată neglijent nu are şanse bune pe piaţă. La fel se întâmplă şi la angajare, când şansele de a găsi un loc de muncă sunt direct proporţionale cu ţinuta pe care o alegeţi pentru interviu şi calitatea redactării CV-ului. Încercăm în acest număr al revistei noastre să abordăm ca teme mari: ►redarea imaginilor, între artă şi tehnică; ►imaginea ca mediu informaţional şi descoperiri ştiinţifice favorizate de cercetarea bazată pe imagini realizate la nivelul subatomic sau în spaţiul extraterestru; ► cât de greu este să-ţi creezi o imagine bună în mediul social şi cât de greu este să menţii acest statut.

Gabriela Vasile, bibliotecar

Universul, o megareţea 2 Foto Star: Calea Lactee 5 Foto Univers 5 Fotografia, ştiinţă şi artă, deopotrivă 6 Jocurile minţii 9 Imagini la microscop 10 Holograme 11 Când cerul Letoniei se sprijină pe stâlpi de lumină 12 Rime cu spini 13 Jocurile minţii - Răspunsuri - 13 Despre imagine şi modificarea ei 14 Cinste lor! 16 Serbarea de Crăciun 16 Concursul foto „Peisaje de iarnă” 18 Cine-i harnic şi munceşte, o excursie primeşte! 19 Nouă ne place cartea! 20


- 3 -

Pentru un copil, Universul înseamnă tot ceea ce a apucat să cunoască prin percepţie senzorială, de la membrii familiei şi până la cupola cerului. Putem spune că Terra şi cerul vizibil este micul univers al omenirii,

dar dincolo de acesta se mai află ceva. Macrouniversul este suma a tot ceea ce există (energie şi materie), în continuă transformare, nelimitat în timp şi spaţiu. Universul a fost cercetat de oameni la început cu ochii, apoi cu mintea şi cu aparate optice din ce în ce mai perfecţionate. Data de 4 octombrie 1957 a marcat începutul „erei cosmice” pentru omenire; este data lansării primului satelit artificial al Pământului, „Sputnik 1” (URSS). S-a declanşat atunci o veritabilă cursă de cucerire a spaţiului între URSS şi SUA, pentru obţinerea de avantaje politice şi economice. Ştiinţa a avut totuşi mult de câştigat din această continuă înfruntare; astrofizica culege acum date certe „de pe teren”, date care vor confirma sau nu teoriile lansate despre originea şi evoluţia Universului.

Telescop Sputnik 1 „Alpher-Bethe-Gamow theory” („teoria exploziei iniţiale”), prezentată la 1 aprilie 1948 în „Physics Reviw Letters” de echipa de cercetători a lui George Gamow, este recunoscută în prezent ca cea mai bună variantă de explicare a apariţiei şi evoluţiei Universului. Numele teoriei este un joc de cuvinte (alfa, beta, gamma), aluzie la numele a doi dintre autori (Ralph Alpher şi George Gamow); de dragul jocului de cuvinte, în titlul teoriei s-a adăugat numele lui Hans Bethe, un colaborator al lui Gamow care nu a participat la această cercetare; din aceleaşi considerente a fost omis în titlu numele celui de-al treilea autor, Robert Herman.

Teoria presupune că în urmă cu 13-15 mld. de ani, Universul era format dintr-un singur element, denumit „singularitate”, caracterizat prin: ►presiune şi temperatură extrem de mari; ►dimensiune subatomică. Gamow şi asistenţii săi au presupus că „singularitatea” a explodat (fără a explica posibilele cauze), răspândind în spaţiu energie şi materie în stare incandescentă; ei au argumentat ştiinţific procesul de nucleosinteză şi au prevăzut descoperirea radiaţiei cosmice de fond (engl: cosmic microvawe background radiation).

În elaborarea teoriei care susţine că Universul a apărut în urma unei explozii iniţiale, echipa Gamow s-a sprijinit pe următoarele date: ► demonstraţia lui Edwin Powell Hubble (1929) privind deviaţia spre roşu a luminii galaxiilor îndepărtate, fapt ce se explică prin expansiunea universului (îndepărtarea galaxiilor); ►preponderenţa heliului şi hidrogenului în componenţa materiei (99%); ►vârsta stelelor, care variază cel mult între 12 şi 13,7 miliarde de ani. Pentru Universul început ca o mare explozie, teoria Gamow prevedea şi un sfârşit: prăbuşirea, concentrarea lui, până la forma iniţială de „singularitate”. Privită cu multă neîncredere la început, teoria lui Gamow a atras tot mai mult adepţi, pe măsură ce se dovedea că nu contrazice informaţii ulterioare ei, dovedite ştiinţific. Un adversar al acestei teorii, astronomul Sir Fred Hoyle, a numit în derâdere explozia iniţială „Big Bang” (1950), denumire adoptată repede şi de adepţii şi de adversarii ipoteticei „mari explozii iniţiale”; fenomenul simetric de concentrare a Universului la starea de „singularitate” este cunoscut sub denumirea de „Big Crush” sau „marea prăbuşire”.


- 4 -

Credibilitatea teoriei Big Bang a crescut odată cu descoperirea radiaţiei de fond a Universului (1965), de către Arno Penzias şi Robert Wilson (Premiul Nobel în 1978). Radiaţia cosmică de fond este o relicvă a trecutului, pe care oamenii de ştiinţă o pot cerceta şi pot deduce, printr-o interpretare corectă a cercetărilor, istoria adevărată a Universului. Teoria apariţiei Universului dintr-o explozie iniţială a fost confirmată recent şi de o echipă de cercetători din Germania şi Olanda care a făcut cercetări privind existenţa filamentelor de gaz între două galaxii (din echipa de cercetători a făcut parte şi românca de numai 24 de ani Aurora Simionescu). Cu ajutorul telescopului XMM-Newton Science Analysis System (aparat al Agenţiei Spaţiale Europene capabil să prelucreze imagini cu raze X), echipa a descoperit un „pod” de gaz fierbinte (10.000 până la 1.000.000 grade Celsius) şi foarte rarefiat, care leagă două grupuri de galaxii (Abell 222 şi Abell 223), situate la 2,3 miliarde de ani lumină de Pământ.

Cercetarea s-a bazat pe observaţiile din perioada 18-22 iunie 2007 şi rezultatele au fost publicate în luna mai 2008 în „Astronomy and Astrophisics Letters”.

Existenţa în Univers a „filamentelor” de gaz rarefiat, (formaţiuni foarte subţiri de materie gazoasă cu lungimea de milioane de ani lumină, formate după Big Bang din unde produse în Univers) a fost prezisă încă din 1976 de fizicianul englez Thomas W. B. Kibble . Prof.Thomas Walter

Bannerman Kibble (1932- ) Neil Turok a lansat în 1985 teoria că „panglicile cosmice” sunt răspunzătoare pentru formarea grupurilor de galaxii Abell. Cercetări referitoare la galaxiile Abell şi la materia gazoasă care le uneşte au mai făcut Zappacosta şi Nicastro (2002-2003), dar rezultatele nu au fost la fel de concludente ca ale echipei germano-olandeze. Aurora Simionescu compară Universul vizibil cu „o imensă pânză de păianjen”: grupurile de galaxii sunt nodurile dense ale pânzei Universului iar firele imensei pânze cosmice sunt „podurile” de gaz rarefiat şi fierbinte. În conformitate cu estimările efectuate de cercetători, filamentele gazoase deţin jumătate din materia vizibilă (2% din Univers), cealaltă jumătate fiind concentrată în galaxii şi clustere (tot 2% din Univers).

Aurora Simionescu, doctorand la Institutul Max

Planck din Garching (Germania) Complet nedescifrate rămân încă 96 de procente din Univers (presupusele „dark energy” şi „dark matter”- materia şi energia întunecată), care şi-au dovedit existenţa dar nu au putut fi încă detectate prin mijloacele ştiinţei actuale. Deci, mai este mult de muncă până la cunoaşterea Universului. Le vom da noi o mână de ajutor cercetătorilor? Poate, numai dacă începem să iubim astrofizica!

Pârvu Valentin, clasa a IX-a A


- 5 -

Aşa arată Calea Lactee – imagini foto prelucrate din emisia de unde electromagnetice. (Sursa: www.astras-stargate.com/light.html )

Unde radio

Microunde

Unde infraroşii

Spectrul vizibil

Raze ultraviolete

Raze X Raze gamma

►O premieră fotografică s-a produs pe data de 25 mai 2008: prima imagine extraterestră a unui obiect terestru (sonda spaţială Phoenix) în timp ce cobora pe o altă planetă (planeta Marte). Fotografiile au fost realizate de misiunea spaţială americană „Mars Reconnaissance Orbiter” (MRO) cu ajutorul camerei foto de înaltă definiţie HiRISE (engl: High Resolution Imaging Science Experiment).

Phoenix aşezat pe suprafaţa marţiană

►O galaxie spirală dansând valsul, un dans universal (M104, imagine Hubble).

Dacă doriţi mai multe imagini din Univers captate de Hubble Space Telescope (NASA) va recomandăm să vizitaţi http://hubblesite.org/ . ►Imagini ale haloului de gaz denumit Cassiopeea A (rămăşiţele unei stele explodate în urmă cu 325 de ani) făcute de staţiile spaţiale Chandra şi Spizer (raze X şi, respectiv, infraroşu).


- 6 -

Tehnica fotografică presupune realizarea de imagini exacte şi permanente pe o suprafaţă sensibilă la radiaţia electromagnetică, sau captarea de imagini prin mijloace electronice, cu posibilitatea redării ulterioare şi multiplicării în condiţii de claritate şi culoare optime. Aparatul de fotografiat este un fel de strănepot al „camerei întunecate”, o tehnică folosită încă din secolul al XV-lea de gravori: la o anumită distanţă de obiectul ce trebuia reprodus, se plasa un paravan prevăzut cu un mic orificiu, prin care pătrundea lumina; un alt paravan, plasat un pic mai în spate, (tratat eventual cu materiale fotosensibile) capta imaginea proiectată prin orificiu, după o perioadă de expunere, micşorată şi răsturnată. Tehnica redării imaginilor a evoluat prin efectuarea de experimente şi descoperiri în domeniile chimie, fizică şi electronică. În 1614, farmacistul italian Angelo Sala (1576-1637) a observat că azotatul de argint se înnegreşte în contact cu razele solare. Pornind de la această observaţie, s-au făcut mai apoi încercări de tratare a ecranului camerei obscure cu materiale sensibile la lumină (nitrat, clorură, iodură şi bromură de argint); în paralel s-au făcut experimente chimice pentru fixarea imaginii rezultate, ca „fixatori” folosindu-se uleiul de lavandă, trisulfatul şi clorura de sodiu, albumina, colodiul, emulsiile de gelatină, acidul galic. Fizica şi-a adus aportul la crearea aparatelor de fotografiat prin experimente de optică: ataşarea de diverse lentile cu focalizare reglabilă în fanta de pătrundere a luminii, iluminarea specială (inventarea blitzului) etc.

„Camera obscura” cameră întunecată sau cutie, cu o fantă prin care intră lumina şi un ecran pe peretele opus, pe care

sunt proiectate imaginile

Sunt consideraţi „pionieri ai fotografiei”, alături de Angelo Sala: germanul Johann Henrich Schulze (1687-1744), suedezul Carl Face Scheele (1742-1786), englezii Thomas Wedgwood (1771-1805) şi Fox Talbot (1800-1877), francezii Joseph Nicéphore Niepce (1765-1833) şi Mandé Daguerre Jacques Louis (1787-1851). Thomas Wedgwood a obţinut în 1802, pe hârtie tratată cu nitrat de argint, siluete efemere ale obiectelor opace; conturul dispărea repede la lumina zilei, în lipsa unui „fixator” al imaginii. Prima fotografie rezistentă în timp a fost realizată de Nicéphore Niepce în anul 1827, după unsprezece ani de experimente.

Prima fotografie stabilă în timp:

Nicéphore Niepce (1827)

Fotografia ne prezintă curtea interioară ce se vedea de la fereastra lui Niepce. Imaginea a fost realizată cu o „cameră întunecată” al cărei ecran era format dintr-o placă din aliaj de plumb şi cositor, peste care s-a aplicat bitum de Iudeea (material cu conţinut de argint, care în contact cu lumina solară se întăreşte). După o expunere îndelungată (circa opt ore), stratul subţire de bitum s-a întărit selectiv. Bitumul neîntărit a fost înlăturat, obţinându-se o „matriţă” (sau o stampilă) a fotografiei. Pentru multiplicare, matriţa era presată pe suportul de hârtie. Hârtia era apoi trecută într-o baie de ulei de lavandă, pentru fixarea imaginii. Această primă fotografie a ieşit neclară din cauza timpului mare de expunere (poziţia soarelui modificându-se mult în timpul expunerii). Asociatul lui Niepce, Louis Jacques Daguerre, îi continuă munca şi obţine toate foloasele după 1833, când Niepce moare. În anul 1835 Daguerre, a pus la punct procedeul fotografic „dagherotipie”, pe care l-a perfecţionat în anul 1937.


- 7 -

Tot în anul 1835, englezul Fox Talbot a creat primul

negativ, o fotografie a ferestrei bibliotecii sale din

Lacock Abbey. Cursa finală între cei doi inventatori, Daguerre şi Talbot s-a dat în 1839 şi a fost câştigată de Daguerre, care a obţinut în Anglia patentul pentru procedeul „Dagherotipie”,

procedeu prin care se obţinea direct imaginea pozitivului. „Dagherotipul” lui Jacques Mandé Daguerre era o „cameră întunecată” căreia îi servea drept ecran o placă de cupru argintată

tratată cu vapori de iod; prin contactul între placa argintată şi vaporii de iod se forma un strat de iodură de argint (compus chimic foarte sensibil la lumină care reducea timpul necesar expunerii la doar câteva minute); imaginea obţinută era developată în vapori de mercur şi fixată în soluţie caldă de clorură de sodiu. Pentru că publicul s-a dovedit extrem de interesat de imaginile foto, procedeul captării imaginilor a evoluat în ritm alert: ►Frederick Scott Archer a creat în 1851 „placa cu expunere umedă” (placă de sticlă acoperită cu un amestec chimic de săruri de argint şi colodiu, care scurta timpul de expunere la numai 30 de secunde); ►prin anii 1870 apar plăcile fotografice uscate (plăci din gelatină, acoperite cu bromură de argint), care necesită un timp de expunere sensibil redus (numai a douăzeci şi cincia parte dintr-o secundă); ►apariţia roll-filmului şi a camerelor foto simplificate duc la apariţia primului serviciu de masă de developare şi procesare (1888) prin firma KODAK înfiinţată de George Eastman (cel care a şi produs primele filme foto transparente pe bază de nitroceluloză). În principiu, aparatele cu rolă de film fotografic conţin următoarele elementele:

- corpul: o cutie perfect opacă în care se face expunerea filmului fotosensibil;

- obiectivul: dispozitiv pentru focalizarea luminii pe film;

- diafragma: dispozitiv care controlează cantitatea de lumină care ajunge la film;

- obturatorul: dispozitiv care controlează timpul de expunere;

- vizorul, folosit pentru încadrarea imaginii; - sistemul te fixare şi transport al filmului.

Fotografia în culori a fost la început doar pictură migăloasă cu pensula pe poze obţinute prin dagherotipie (în Anglia devenise faimos William Edward Kilburn, fotograf şi pictor). Bazele teoretice ale obţinerii de imagini colorate exclusiv prin tehnica foto au fost puse de fizicianul englez James Clerk Maxwell, în 1855. Maxwell a propus descompunerea şi apoi recompunerea imaginilor în cele trei culori fundamentale; a şi realizat în 1857 primele fotografii color obţinute prin selecţie tricromatică şi recompunere prin triplă proiecţie. Procedeul fotografic în culori a fost îmbunătăţit de fraţii Lumière în 1907 şi patentat sub denumirea de „Autochrome plates”. Era digitală a aparatelor de fotografiat a început relativ recent: în 1976 apare prima

cameră de 35 mm cu microprocesor inclus; în 1984 firma Canon face primele aplicaţii cu o cameră foto digitală iar în 1998 apar pe piaţă primele camere digitale cu senzor de lumină de uz public.

Captator de imagini CCD Tehnica digitală oferă avantajul de a prelucra imagini prin schimbarea luminozităţii, ajustarea culorilor, decupare etc. iar programul cel mai folosit de profesioniştii fotografiei este Adobe PhotoShop (vezi demo) la http://download.chip.eu/ro/download_ro_460749.html


- 8 -

Domeniul foto este acum poate cel mai răspândit hobby, fiind ieftin, amuzant şi încărcat adesea cu o mare valoare sentimentală. Fotografii profesionişti vânează imagini cu valoare documentară şi/sau valoare artistică sau prelucrează imaginile cu efecte speciale (trucaje). Fotografia cu valoare de document este un instantaneu la care nu primează valoarea estetică, dar care se poate vinde foarte bine în presă: imagini surprinse în timpul unor cataclisme, în timpul unor confruntări de mase, imaginile mondene surprinse de „industria paparazzi” etc. Valoarea acestor instantanee este sporită şi de gradul mare de risc la care se supune fotograful.

Foto: David Leeson, apr.2003; Războiul din Iraq Imaginile fotografice luate în timpul desfăşurării unor experimente ştiinţifice sunt tot fotografii-document, dar valoarea lor la publicare nu este certă (fiind doar proporţională cu succesul experimentului). Cu adaptări speciale, se pot realiza fotografii în tot spectrul electromagnetic pentru obiectele din macro şi microcosmos. Analiza unor fotografii-document au dus la descoperiri în domeniul astrofizicii (ex: 1892 - descoperirea celui de-al cincilea satelit al lui Jupiter; 1991-astronava americană fără echipaj Galileo face prima fotografie de detaliu a unui asteroid, de la distanţa de zece mii de mile) sau al fizicii moleculare (ex: 1991 - prima imagine folosind difracţia de raze X a unei molecule de fuleren). Fotografia artistică poate fi încadrată în marea familie a artelor vizuale, alături de pictură, sculptură şi desen. De fapt, din acestea se trage. Este remarcabilă valoarea artistică a desenelor din peşteri - reprezentări aproape fotografice ale animalelor în mişcare - executate de oameni preistorici acum mii de ani (vezi site-ul

http://tripatlas.com/Petroglyph#List%20of%20petroglyph%20sites.)

Imagini din

Peştera Lascaux (Franţa)

Indiferent de motivul pentru care omul preistoric a migălit desene în peşteri (experţii vorbesc despre ritualuri de învingere a neputinţei omeneşti în faţa naturii), din arta primitivă s-a dezvoltat, încet dar viguros, arta cea adevărată: cea care bucură, uimeşte, incită, pune întrebări sau oferă răspunsuri la care beneficiarul de artă în veci nu s-ar fi gândit, dar pe care artistul le-a trăit cu intensitate. Fotografia de artă redă o imagine care l-a impresionat pe artistul fotograf, dar care trezeşte în acelaşi timp sentimente în mintea beneficiarului de artă.

Fotografie de Andreas Feininger

(1906-1999) ► http://www.gallerym.com/ar

tist.cfm?ID=23 Artist ale cărui lucrări sunt expuse în marile colecţii de artă ale lumii (Muzeul de Artă Modernă, Galeria Naţională de Arte New York etc.)

◄Foto: Dan Dinu Bucşa – Bucegi

Artist fotograf iubitor de natură, stabilit la Braşov (Fotoclubul EXDECO). El are ca motto: „Singurul mod în care poţi opri timpul este să faci o fotografie”, o parafrază citatului atribuit lui Napoleon Bonaparte (Singurul mod de a rămâne sărac este să fi cinstit).

Vezi şi http://www.photobloggers.ro/tag/dan-dinu/

Pălivan Daniel Andrei clasa a XI-a C3


- 9 -

A. Un băiat care considera minciuna un lucru

nedemn, nu ştia cum să-i spună mamei sale, fără să o supere, că a luat doi la teză. S-a gândit puţin şi a găsit soluţia: fără să mintă, băiatul i-a spus mamei ca a luat la teză un 10. Cum explicaţi acest lucru?

B. Gândiţi-vă la elementele care au contribuit

la faima ţărilor din prima coloană a tabelului; faceţi legăturile corecte între numele ţărilor şi elementele din a doua coloană. Germania Lalele Anglia Gură de Rai Franţa Canţonetă Ungaria Şarmant Grecia Polca România Jocuri olimpice Italia Umor negru Olanda Ceardaş Polonia Trabant

C. Se dau următoarele 16 cuvinte: vas, muls,

caldă, cioban, sobar, salt, tanc, cadă, molar, ciolan, vals, solar, mus, talc, sat, morar.

Se cere: să stabiliţi prin deducţie logică două criterii de selecţie a cuvintelor, astfel încât să formaţi (pornind de la aceste criterii), două coloane cu câte patru perechi de cuvinte.

D. În 1865 au fost publicate ecuaţiile lui James Clerk Maxwell (1831-1879) care descriu electromagnetismul. Lumina, cunoscută oamenilor dintotdeauna, a fost identificată în 1865 de Maxwell ca fiind radiaţie de natură electromagnetică. Radiaţiile infraroşii şi ultraviolete, (descoperite în primii ani ai secolului al XIX-lea), s-au dovedit ulterior tot de natură electromagnetică. La sfârşitul secolului al XIX-lea au mai fost descoperite alte trei tipuri de radiaţii electromagnetice. Se cere: să deduceţi (din textul de

mai sus şi din următoarele 10 propoziţii): componenţa spectrului electromagnetic în ordine descrescătoare a lungimii de undă, anul descoperirii fiecărei radiaţii şi numele descoperitorului.

1. Razele X au fost descoperite cu cinci ani înaintea razelor gamma. 2. Radiaţia ultravioletă (UV) a fost descoperită la un an după descoperirea radiaţiei infraroşii (IR). 3. Undele radio se mai numesc „hertziene” după numele descoperitorului lor, germanul Heinrich Hertz. 4. Undele UV au fost descoperite de Johann Wilhelm Ritter. 5. Sir William Herschel (1738-1822) a descoperit un tip de radiaţii într-un an rotund, divizibil cu 100. 6. Tot într-un an divizibil cu 100 au fost descoperite razele gamma de către fizicianul britanic Paul Ulrich Villard. 7. Sortate descrescător după mărimea lungimii de undă, radiaţiile electromagnetice de pe primele două locuri sunt cele radio şi infraroşii; pe ultimele două locuri se află, conform aceluiaşi criteriu, undele X şi gamma. 8. Germanul Wilhelm Conrad Röntgen (1845-1923) a descoperit razele X. 9. Radiaţia electromagnetică cu cea mai mare lungime de undă a fost descoperită în anul 1888. 10. Într-o sortare descrescătoare a lungimilor de undă, lumina se situează între radiaţia IR şi radiaţia UV.

E. Ce credeţi că reprezintă această imagine?


- 10 -

http://www.microscopyu.com/smallworld/gallery/ Dacă vizitaţi site-ul de mai sus, puteţi vedea fotografii realizate la microscop de amatori şi profesionişti pentru concursul Nikon Small World. Ediţia din anul 2008 prezintă o impresionantă galerie foto cu mici fiinţe (insecte, bacterii), materiale (cristale, nanotuburi de carbon, folii de polipropilenă, cristale chimice etc.), vase şi organe secţionate etc. „Nikon Small World” este un ajutor preţios pentru dezvoltarea cunoştinţelor voastre despre lumea văzută la microscop. http://www.memsnet.org/mems/what-is.html Un site care vă ajută să înţelegeţi ce sunt şi cum se realizează sistemele micro-electro- mecanice (Micro-Electro-Mecanical Systems , sau pe scurt MEMS).

Ca să vă stârnim curiozitatea, vă oferim o fotografie făcută la microscop, care prezintă un acarian minuscul plasat pe un MEMS.

http://news.softpedia.com/news/Prima-masina-unimoleculara-ro-10916.shtml

Imaginea de mai sus prezintă cea mai mică

maşină din lume: o maşină unimoleculară realizată de cercetătorii de la Universitatea Rice, Texas.

Maşinuţa are dimensiunea de 4x3 nanometri şi este formată din patru roţi (sfere din carbon pur, formate fiecare din câte 60 de atomi), conectate la osii ce se rotesc independent şi un şasiu organic. Detalii găsiţi pe site-ul indicat.

https://www.nanohub.org/tags/carbonnanotubes Carbon Nanotubes Supllier (CNT) sunt forme alotropice de carbon cu o nanostructură specifică: molecule cilindrice de carbon (filamente) foarte lungi în comparaţie cu diametrul (s-au obţinut filamente cu raportul lungime-diametru de 10000). Descoperirea nanotuburilor de carbon (1991) aparţine japonezului Sumio Iijiama, un specialist în microscopie electronică. Nanotuburile de carbon se obţin într-un cuptor special cu atmosferă inertă, în care se declanşează un arc electric între doi electrozi de carbon. Nanotuburile de carbon au caracteristici speciale, care pot ajuta industria modernă:

- rezistenţă la rupere (de 100 de ori mai mare ca a oţelului);

- greutate redusă (1/6 din greutatea oţelului);

- flexibilitate (revin la forma iniţială după o îndoire la 120 de grade, deci se comportă ca arcuri super-compresibile);

- conductivitate termică şi electrică mare (pot transporta curent electric la niveluri care ar evapora firele obişnuite din cupru).

Nanotuburile din carbon au aplicaţii industriale uriaşe: nanotehnologie, electronică, optică, industria aeronautică şi navală etc. Pe lângă aplicaţiile industriale, se pare că nanotuburile de carbon se vor folosi cu succes în medicina umană. Cercetătorii de la University of Texas Southwestern Medical Center au descoperit că nanotuburile de carbon, încălzite prin intermediul luminii aproape de stadiul de infraroşu, ard celulele canceroase din corp. Tot în medicină se încearcă tratarea leziunilor cerebrale prin crearea unei excitabilităţi artificiale folosind CNT; nanotuburile de carbon sunt conectate în reţeaua neuronală, creând legături neurologice artificiale până la vindecarea leziunilor cerebrale.

Colectivul de redacţie


- 11 -

Finalul campaniei electorale în care a fost ales Barack Obama ca Preşedinte al SUA a fost prezentat într-un mod inedit de canalul CNN: într-o emisiune „live”, reportera Jessica Yellin apărea discutând cu moderatorul, doar că nu ea se afla în platou, ci numai imaginea ei (o hologramă 3D foarte bine realizată). În timpul desfăşurării emisiunii, Jessica era într-un studio TV la Chicago, înconjurată de 35 de camere de luat vederi care o filmau din toate unghiurile; din cele 35 de filme separate şi un sistem de oglinzi, a fost recompusă imaginea reporterei în studioul CNN.

Holografia este metoda prin care se realizează transpunerea imaginii tridimensionale a unui obiect pe un suport bidimensional sau în spaţiul tridimensional. Ideea holografiei datează din 1947 şi aparţine fizicianului de origine maghiară Dennis Gabor (1900-1979), care lucra pe atunci în Anglia în domeniul microscopiei electronice. Deşi nu a putut fi materializată decât după descoperirea laserului, această idee i-a adus fizicianului maghiar Premiul Nobel pentru fizică în anul 1971. Prima hologramă cu laser a fost realizată în SUA de Emmett Leith şi Juris Upatnieks în 1964 în tehnica „off-axis” şi reprezintă mici jucării. „Train and Bird” (Tren şi pasăre) Prima hologramă cu laser (1964)

Diferenţa între fotografie şi hologramă constă în faptul că fiecare punct al unei fotografii conţine informaţii despre intensitatea sau culoarea unui singur punct al obiectului reprodus, în timp ce fiecare punct al hologramei deţine informaţii despre toate punctele obiectului reprodus. Se pot executa holograme cu raze laser sau cu alte tipuri de unde electromagnetice:

- hologramele cu raze X şi UV pot evidenţia particule infime de materie (atomi, molecule);

- hologramele cu microunde pot reda imagini din spaţiul îndepărtat, dincolo de spectrul vizibil;

- hologramele cu ultrasunete realizează imaginea sonică a unui obiect sau a spaţiului fiind utilizate în defectoscopie (5MHz) sau în ecografii (60 KHz).

Aplicaţiile hologramelor se regăsesc în domeniile cele mai diverse: ►ştiinţă (cercetări legate de fizica particulelor, astrofizică, medicină etc.); ►afaceri (interferometrie holografică, pentru securizarea unor desene speciale ca timbre fiscale şi bancnote; citirea codurilor de bare, prezentări de proiecte, publicitate şi reclamă folosind tehnica 3D etc.); ►educaţie (lecţii virtuale folosind holograme); ►divertisment (jocuri pe calculator, trucaje cinematografice). În luna mai 2008, compania TelstraCorp a anunţat că este pus la punct procedeul de realizare a hologramelor în timp real (captarea imaginilor cu camere video de înaltă fidelitate, din toate unghiurile şi trimiterea semnalului la un sistem de proiecţie care realizează holograma); sistemul va ajunge la comercializare abia peste vreo 5 ani, fiind încă probleme cu costul şi calitatea transmiterii fluxului de date. Oare aşa vor arăta meciurile peste 5 ani?

Cornel Gabriel Rusu, clasa a X-a B


- 12 -

La sfârşitul lunii decembrie 2008, în oraşul Sigulda din Letonia a apărut un fenomen optic rar şi foarte spectaculos: coloane de lumină colorată în roşu şi albastru creau punţi între cer şi pământ. Specialiştii în meteorologie au explicat frumoasele apariţii nocturne ca fiind fenomene naturale ce apar atunci când sunt create cumulativ următoarele condiţii:

- atmosfera este rece, saturată cu cristale de gheaţă de formă plată, orientate mai mult pe orizontală;

- circulaţia maselor de aer este aproape nulă (vântul nu adie măcar); - iluminare artificială intensă la sol (în acest caz, oraşul era iluminat cu ocazia sărbătorilor de

iarnă).

Fenomenul se explică prin faptul că lumina de la sol este reflectată de cristalele de gheaţă până la mari înălţimi. Coloanele luminoase au o terminaţie în formă de evantai, la fel ca şi fascicolele laser. Nu am găsit însă esplicaţia cu privire la culorile diferite ale coloanelor de lumină.

Mihaela Bianca Stoian, clasa a X-a P1


- 13 -

Unui băiat care arată „de nota zece” - Hai fato să-ţi dau un suc! - Te-aş însoţi cu multă plăcere: Arăţi OK, îţi dau 10 la „look”, Dar eşti codaş la „maniere”!

Unuia care pozează

Are un hobby: îi place să pozeze. Se dă drept ce nu este, vrea să epateze. I-am zis şi lui, v-o zic şi vouă: E bine s-arăţi lumii adevărata-ţi faţă. (Actor de vrei să fii, asta întâi se-nvaţă!) Privea ca un viţel oprit la poarta nouă Când îi vorbeam. Şedea, uimit şi derutat. S-a supărat c-am zis un adevăr? Mare păcat! Unora care visează la câştiguri Şi noi şi şcoala am avea de câştigat Dacă-am avea mai mult spor la-nvăţat. Să creştem buna faimă-a şcolii e un vis Ce trebuie neapărat atins! Unui şahist nebun (după o fată) „Şahistul”, asta e porecla mea. La jocul ăsta-s foarte talentat! Nu mi-am găsit rivalul pân-la ea: Doar am văzut-o şi m-a lăsat „mat”. Unei fete din clasa a XII-a

„- Eşti tare drăgălaşă, Anca. Ţi-ai ales un drum în viaţă?” „- Vreau s-o-ntrec pe Columbeanca. Fac modeling şi sunt isteaţă! Ştiu ce vreau: glorie, bani.

Acum, nu peste zece ani!”

Rime cu tâlc de Vasile Gabriela, bibliotecar

A. Cifra 2 din baza de numeraţie zecimală se scrie în sistemul binar 10.

B.

Germania Trabant Anglia Umor negru Franţa Şarmant Ungaria Ceardaş Grecia Jocuri olimpice România Gură de Rai Italia Canţonetă Olanda Lalele Polonia Polca

C.

vas vals cioban ciolan mus muls sobar solar cadă caldă tanc talc sat salt morar molar

D.

Radiaţii electro magnetice

Anul Autorul descoperirii

Unde radio 1888 Heinrich Hertz Infraroşii 1800 William

Herschel Spectrul vizibil (1865) Clerk Maxwell Raze ultraviolete

1801 Johann Wilhelm Ritter

Raze X 1895 Wilhelm Conrad Röntgen

Raze gamma 1900 Paul Ulrich Villard

E. Aşa se vede un uragan de pe Staţia Spaţială Internaţională (Uraganul Ivan, imagini luate de pe ISS la data de 13 ianuarie 2008).

Gabriela Vasile, bibliotecar


- 14 -

Despre imaginea unei persoane fizice Caricatura este o ramură aparte a artelor

plastice; ea surprinde trăsăturile de bază ale unui personaj şi le acutizează, le înăspreşte.

Vă prezentăm în imaginile de mai jos portretul lui Vlad Ţepeş şi două caricaturi ale aceluiaşi personaj, semnate de Alexey Kivokourtsev (Rusia, n. 1962) şi Sergio Raul Morettini (Brazilia, n. 1961).

Caricaturiştii au selectat ca trăsături

definitorii faţa ascuţită, nasul proeminent şi ascuţit, mustăţile prelungi, privirea pătrunzătoare.

Dacă doriţi să vedeţi şi alte caricaturi ale personalităţilor din ţara noastră, semnate de artişti străini, vizitaţi http://www.caricatura.ro/ .

În viaţa reală, poreclele şi caricaturile sintetizează trăsăturile esenţiale ale personalităţii umane, de cele mai multe ori cu o notă de umor.

M-am gândit că imaginea sau renumele unei persoane este cel mai uşor de descifrat din poreclele pe care persoana le primeşte în viaţă.

Astfel, ştiu pe cineva care în gimnaziu era

poreclit „Lungilă”, în anii de liceu n-a scăpat cu niciun chip de porecla „Tocilarul”, iar în facultate era cunoscut de toţi ca „Smarty” ; acum, la numai şase ani de la terminarea facultăţii, este poreclit de subalternii săi „Cel mare”.

Din acest exemplu vă este uşor să deduceţi că personajul în cauză are o statură peste medie („Lungilă” şi „Cel mare”), că a fost un elev şi un student silitor („Tocilarul” şi „Smarty”- smart însemnând în engleză „isteţ, deştept”) şi că a ajuns într-o funcţie de conducere („Cel mare” fiind trimitere şi la funcţie, nu numai la înălţime). Să ne întrebăm ce ar fi ajuns personajul nostru dacă în liceu renunţa să mai înveţe, ca să scape de porecla „Tocilarul”? Poate primea porecla „Omul invizibil” sau „Chiulangiul” sau oricare altă poreclă onorantă pentru segmentul de elevi cu medii de cinci, maxim şase! N-ar mai fi învăţat, s-ar fi aflat deci toată viaţa în marea masă a mediocrităţii!

Până voi scrie „Manual de corectare a imaginii personale în societate”, puteţi urma fără reţineri următoarea „Reţetă de îndreptare a defectelor personale pornind de la porecle”.

Aveţi de îndeplinit următorii paşi: 1. Aflaţi ce porecle v-au dat colegii şi prietenii. 2. Evaluaţi singuri ce au la bază poreclele (dacă reflectă un defect sau dacă sunt etichete ironice). Dacă nu sunteţi siguri de logica proprie, vorbiţi şi cu un adult. 3. Dacă porecla se referă la defecte de care nu sunteţi voi de vină (ex: „Chiorul”), trebuie să le spuneţi colegilor că defectele voastre sunt compensate de alte calităţi: bunătate, de exemplu. De cele mai multe ori puteţi remedia singuri defectul incriminat (ex: porecla „Periuţă” v-au dat-o pentru că în relaţiile sociale sunteţi linguşitor; trebuie doar să vă schimbaţi comportarea şi veţi scăpa de porecla cu bucluc). În relaţiile sociale, „statutul de persoană demnă de încrederea şi respectul celor din jur” se clădeşte foarte greu, dar mult mai greu se păstrează. Oricare adolescent trebuie să tindă să obţină acest statut şi să-l apere atunci când îl câştigă; doar cei mai leneşi dintre noi nu vor încerca să iasă din plutonul mediocrităţii. Puteţi să vă îmbunătăţiţi imaginea socială fiind mai amabili cu cei din jur, mai atenţi la nevoile colegilor. Dacă vreţi să intraţi frumos în viaţă, trebuie să fiţi cinstiţi, demni, înţelepţi. Pentru schimbarea imaginii voastre în societate puteţi apela şi la „trucaje” (încercând să păreţi altceva decât sunteţi de fapt), dar acest lucru se descoperă uşor, şi cel demascat nu se va simţi confortabil! Mai bine căutaţi în voi resursele pentru a deveni mereu mai buni în tot ceea ce faceţi! Despre imaginea unei companii Imaginea unei companii în economia de piaţă depinde mai puţin de locaţia sediului (în centru sau la periferia oraşului), de dotările ultramoderne ale spaţiilor sau de numărul secretarelor care fac cafele la protocol; în principiu, imaginea unei companii depinde de profesionalismul managerilor şi al angajaţilor, de cât de bine fac echipă managerii cu subalternii.


- 15 -

Numele şi sigla companiei trebuie să fie respectate de fiecare dintre angajaţi; de asemenea, ele trebuie să fie atractive şi uşor de reţinut de potenţialii beneficiari. Publicitatea făcută pe diversele canale media, ambalajul produselor şi site-ul web al companiei vor păstra caracteristicile vizuale, verbale şi/sau scrise care reprezintă firma; aceste caracteristici vor deveni cu timpul identitatea brand-ului companiei. O firmă mică îşi va face repede loc pe piaţă şi se va putea capitaliza dacă produsele / serviciile oferite au cerere, sunt de bună calitate şi sunt promovate inteligent. În primii ani de la formarea companiei se recomandă:

- capitalizarea unei părţi mari părţi din profit; - participarea regulată cu standuri la târgurile şi expoziţiile de profil, pentru reclamă şi pentru cunoaşterea permanentă a pieţii.

Firmele care vor să-şi creeze o bună imagine pe piaţă, vor păstra relaţii corecte cu toţi partenerii economici, asta însemnând: ►planificarea corectă şi la timp a plăţilor;

- către personalul angajat (salarii); - către furnizori (facturi pentru achiziţii); - către bugetul de stat şi al asigurărilor

sociale (impozite şi taxe); ►tratarea cu respect a beneficiarilor de produse sau servicii;

- livrarea de produse / servicii respectând termenii contractuali (calitate, cantitate, termene de livrare specificate de beneficiar);

- promovarea produselor / serviciilor prin campanii publicitare corecte;

- anunţarea din timp a beneficiarilor cu privire la orice modificare a proiectelor de viitor ale companiei;

- asigurarea (când este cazul) a perioadei de garanţie şi a necesarului de piese de schimb.

►respectul faţă de companiile concurente: sunt excluse de pe piaţă firmele care se dovedesc că au practicat spionajul economic sau alte forme de concurenţă neloială. Odată cu crearea bunului renume al firmei pe piaţă, responsabilitatea managerială creşte. Menţinerea brandului pe piaţă presupune contactul nemijlocit cu clienţii şi potenţialii clienţi, adaptarea continuă la cerinţele acestora, diversificarea gamei de produse şi servicii; aşadar, o politică de marketing care să se muleze pe cerinţele pieţei în fiecare moment.

Despre imaginea unui stat Din punct de vedere economic, imaginea unei ţări este dată de indicatorii statistici care măsoară eficienţa şi nivelul de trai al locuitorilor. Potrivit Institutului de Statistică al Uniunii Europene (EUROSTAT), în anul 2007, media Produsului Intern Brut pe locuitor în cele 27 de state membre ale Uniunii a fost de 24700 de euro, în timp ce în România a fost de numai 5500. Produsul Intern Brut al României estimat pentru anul 2008 este de 127 miliarde euro ceea ce duce la o estimare de 5900 euro/locuitor.

▲ Anul 2007: România ocupă penultimul loc ▲ în clasamentul UE27 privind PIB/locuitor situându-se înaintea Bulgariei Judecată după criteriile economice, România mai are mult de recuperat până să poată asigura un nivel de trai acceptabil locuitorilor săi, cu toate că dispune de un potenţial economic remarcabil în agricultură, turism şi industrie (resurse energetice, teren arabil de bună calitate, păduri, resurse minerale etc.). Deficitară este eficienţa cu care sunt valorificate resursele. Să ne aducem aminte de vorba din bătrâni „omul sfinţeşte locul”; buna gospodărire a resurselor şi creşterea eficienţei muncii vor fi garanţia sigură a succesului poporului român. Abia atunci când fiecare locuitor al ţării fiecare întreprindere, minister, consiliu local etc. se va strădui să-şi îmbunătăţească imaginea, se va îmbunătăţi şi felul în care este percepută imaginea României în străinătate.

Românii vor fi mai veseli, mai fericiţi şi mai bogaţi dacă educaţia va fi o prioritate pentru guvernanţi, căci modernizarea educaţiei este pilonul de bază în formarea unei forţei de muncă eficiente.

Pârvu Valentin, clasa a IX-a A


- 16 -

►În luna decembrie 2008 au sosit rezultatele concursului „Cangurul lingvist”, desfăşurat la sfârşitul lunii noiembrie.

Elev Clasa Punctaj Manolache Cătălina 12 70,50 Călin Daniela 12 67,75 Rădulescu Ionuţ 12 66,75 Nechita George 12 61,50 Gheauru Andrei 12 53,75 Zamfir Amelia 12 49,75 Ghişe Florin 12 45,75 Naie Daniel Marian 12 38,75 Enescu Cristian 12 37,26 Dencu Mihai 11 53,50 Mate Mihaela 9 69,25 Paraschiv Andrei 9 69,25 Necula Marius 9 50,25 Marin Rozina 9 39,50

►Concursul de fotografii organizat la

nivelul şcolii „Peisaje de iarnă” şi-a desemnat câştigătorul, mai corect, câştigătoarea: eleva Nedelcu Maria din clasa a XI-a B, cu lucrarea „Iarnă la Castel” (vezi pagina 18).

Juriul, format din doamnele Gabriela Vasile şi Magdalena Macovei, a avut de ales dintre 26 de lucrări, prezentate de opt elevi.

►Elevi din toate şcolile patronate de

Primăria Sectorului 2 au fost invitaţi să participe concursul „Moş Crăciun pentru o zi”.

Din şcoala noastră, au participat cu lucrări literare („Dacă eu aş fi Moş Crăciun...”) elevii: Mate Mihaela (clasa a IX-a A), Pârvu Valentin (clasa a IX-a A), şi Chiper Laura (clasa a IX-a A), Costache Carolina (clasa a X-a P3) şi Moţcu Ovidiu (clasa a X-a P3).

La secţiunea „Atelier de creaţie” din cadrul aceluiaşi concurs, au prezentat obiecte confecţionate manual (măşti pentru urători, podoabe de pomul de Crăciun etc.) elevii: Macovciuc Vasile (clasa a IX-a S1), Bucur Bogdan (clasa a IX-a S1), Dobre Adrian (clasa a IX-a S1), Nemţeanu Laura (clasa a XIII-a M1), Lăcătuş Laura (clasa a X-a P3), Costache Carolina (clasa a X-a P3), Nichita Marius (clasa a XI-a C1) şi Angheluş Ştefania (clasa a X-a P3).

Doamnele profesoare Maria Simon şi Magdalena Macovei au organizat, pe data de 19 decembrie, acţiunea „Datini, obiceiuri, tradiţii populare de Crăciun”.

La acţiune au participat elevi din clasele a X-a B, a X-a P1 şi a XI-a C1.

Elevii au prezentat eseuri despre datinile şi obiceiurile româneşti (Bradul, Moş Crăciun, Legenda biblică, alungarea anului vechi etc.).

Au urmat discuţii în care s-a lărgit orizontul prin referiri la alte spaţii culturale europene (Franţa, Anglia, Germania, Olanda).

A doua parte a acţiunii a fost marcată de sosirea lui Moş Crăciun (alias Alin Irimia, clasa a XI-a C1) însoţit de Crăciuniţa Mihaela Bianca Stoica (clasa a X-a P1).


- 17 -

Elevii au pregătit şi o mică serbare de

Crăciun, cu recitări din creaţia lui Vasile Alecsandri şi George Coşbuc şi au cântat colinde.

Ne-am bucurat apoi de multe daruri aduse de Moş în sacul lui mare: bomboane, nuci, prăjiturele, sucuri şi un braţ mare de nuiele.

Nimeni n-a scăpat ocazia de a se fotografia alături de Moş Crăciun.

Doamna profesoară Magdalena Macovei, după ce a făcut fotografii cu Moşul şi Crăciuniţa, a dat tonul la petrecere!

De la serbarea de Crăciun, am plecat cu toţii (veseli, nevoie mare), direct în vacanţă!

Pavel Teodor Alexandru, clasa a X-a P1


- 18 -

Concursul de fotografii „Peisaje de iarnă” Premiul „Cea mai frumoasă compoziţie”

Marina Nedelcu (clasa a XI-a B): „Iarnă la Castel” Alte lucrări prezentate de Marina Nedelcu puteţi vedea în reportajul

„Cine-i harnic şi munceşte, o excursie primeşte!” realizat de Pavel Teodor Alexandru (pagina 19).


- 19 -

Domnul Primar Neculai Onţanu a oferit şi în acest an premii tuturor şcolilor care s-au evidenţiat în acţiunea de amenajare şi întreţinere a parcurilor din sectorul 2 „Primăvara şcolilor”. Pe lângă consistente premii materiale (dotări cu echipamente pentru laboratoarele de Informatică), domnia sa a oferit pentru cei mai harnici elevi o excursie la Castelul Bran. Excursia a avut loc la sfârşitul lunii noiembrie; la ea au participat şapte elevi din şcoala noastră, însoţiţi de domnul profesor Toma Enache. Domnul profesor a avut amabilitatea să-mi acorde un interviu despre acest eveniment. Reporter: Ştiu că în ultimii ani aţi fost dirigintele clasei care a avut cele mai bune rezultate la acţiunea „Primăvara şcolilor”. Vorbiţi-ne despre harnicii dumneavoastră elevi. Toma Enache: Am avut în clasă şi elevi harnici, şi elevi leneşi; dar pe cei leneşi am încercat să-i fac să ţină pasul cu cei harnici. Am izbutit, căci am obţinut cu clasa mea cele mai bune rezultate în competiţia şcolară „Primăvara şcolilor”. Rep: Îmi pare rău că nu-mi sunteţi diriginte. Şi eu sunt câteodată leneş. Dar, să revenim: ce traseu a avut excursia? T.E.: Am vizitat Castelul Bran şi Cetatea Râşnov; un traseu incitant, cu peisaje minunate, încărcat de istorie şi cultură. Rep: Aţi avut vreme bună? T.E.: Am văzut prima ninsoare din acest an. Ninsoare, nu glumă. La intrarea în Sinaia am rămas înzăpeziţi 45 de minute din cauza unei avalanşe. Zăpada nu ne-a speriat însă! Elevii s-au tăvălit de-a dreptul în nămeţi, s-au bătut cu bulgări... i-am ajutat şi eu la asta, ce-i drept!...

Rep: Aveţi multe fotografii din excursie? T.E.: Da, s-au făcut multe fotografii cu telefoanele mobile; cele mai bune le-a făcut însă Marina Nedelcu, cu o cameră foto adevărată. Ştiu Marina a şi fost premiată la concursul foto organizat la nivelul şcolii „Peisaje de iarnă”. Rep: Cine a fost „sufletul excursiei”, care elev a fost cel mai vesel şi mai jucăuş? T.E.: La întrebarea asta, oricine ar răspunde: Bombonica (adică eleva Gabriela Iordache)! Nu ştiu dacă este nămete în care să nu se fi aruncat sau fotografie din care să lipsească. În autocar, se jucau de-a bobocii, cu cips-uri puse pe buze în loc de cioc!

Rep: Eu am găsit o poză în care Găbiţa lipsea. Probabil se fotografia în altă parte, sau se juca cu zăpadă într-alt loc! Vă mulţumesc mult pentru interviu. La prima excursie pe care o veţi organiza, vin şi eu!

T.E.: Numai dacă eşti băiat harnic; doar aşa, te primim cu drag printre noi! Şi poţi spune tuturor, nu-i un secret: „Cine-i harnic şi munceşte, o excursie primeşte!”

Reporter: Pavel Teodor Alexandru


- 20 -

În cadrul parteneriatului încheiat cu Filiala Bibliotecii Metropolitane „Alexandru Odobescu”, 25 de elevi (din clasele a IX-a A, a X-a B, a X-a P1, a X-a P3, a XI-a C2 şi a XII-a L1, conduşi de doamnele profesoare Maria Simon şi Marcela Stan, au participat la o acţiune de evocare a umanistului, eruditului şi eseistului Alexandru Odobescu. Acţiunea a avut loc marţi, 16 decembrie 2008, la sediul Bibliotecii „Alexandru Odobescu” şi a avut ca invitaţi de onoare pe cercetătorul literar Mirel Bănică şi pe scriitorul Constantin Turturică. Doamna bibliotecară Mihaela Gheorghiu, directoarea Filialei, ne-a primit cu multă căldură şi bucurie în sediul de curând reamenajat şi ne-a încurajat să apelăm la serviciile Bibliotecii Alexandru Odobescu ori de câte ori nu găsim la biblioteca şcolii materialele necesare pentru educaţia şi formarea noastră.

Am rămas impresionaţi de ambientul primitor (mobilier nou, spaţiul luminos, aerisit, de o impecabilă curăţenie) dar mai ales de numărul mare de volume noi cu care a fost dotată biblioteca.

După o scurtă prezentare a invitaţilor, prozatorul Constantin Turturică şi cercetătorul literar Mirel Bănică ne-au vorbit despre cât de importantă este lectura pentru dezvoltarea abilităţilor de comunicare, a imaginaţiei, a capacităţii de analiză şi sinteză, altfel spus, pentru formarea intelectuală a tinerilor.


- 21 -

Elevii şcolii noastre, îndrumaţi de doamna profesoară Maria Simon, au prezentat apoi scurte informări şi eseuri literare despre viaţa şi activitatea lui Alexandru Odobescu.

S-au remarcat elevii: Mihaela Bianca Stoica şi Pavel Teodor Alexandru din clasa a X-a P1 şi Valentin Pârvu din clasa a IX-a A cu eseuri privind activitatea de istoric şi arheolog a lui Odobescu.

Elevul Mihai Petraru din clasa a X-a B a prezentat un eseu despre creaţia literară a lui Odobescu.

A urmat o masă rotundă cu tema „Alexandru Odobescu – umanist, erudit, eseist”, la care s-au tras concluziile privind personalitatea plurivalentă a paşoptistului Alexandru Odobescu. Doamna Mihaela Gheorghiu a înmânat apoi premii (diplome şi cărţi scrise de invitaţii de onoare) celor mai activi cititori ai filialei şi ne-a urat un an nou, cu rezultate bune la învăţătură: „Să vă placă tuturor cartea, dragii mei, LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!”

În finalul acţiunii, elevii pregătiţi de doamna profesoară Marcela Stan, au cântat colinde româneşti.

Ne-am despărţit de doamna Mihaela Gheorghiu smulgându-i promisiunea că va invita la noi în şcoală reprezentanţi ai culturii române .

Mihaela Bianca Stoica, clasa a X-a P1

serie nouă nr. 18, ianuarie 2009 secretar de redacţie: gabriela

Documents