ERBAN DERLOGEA * DAN-CORNELIU IONESCU

CALEA ARMONIEI

Serban Derlogea

Dan-Corneliu lonescu

AIKIDO

Calea Armoniei

Bucureti - iulie 1990

AUTORII:Serban Derlogea - nscut in Bucureti in anul 1937] inginer mecanic, practica Aikido din 1976, Director de stil cadrul Federaiei Romane de Arte Mariale. Dan-Corneliu lonescu - nscut in lai in anul 1942 inginer constructor, practica Aikido din 1980, Preedinte! Uniunii Romane de Aikido.

COLABORATORILa realizarea crtii au participat : arhitect Stane Pertache, arhitect Cristian Maimaduc. Cartea a fost realizata pe un calculator IBM PC/AT Ioana Manole, Cristian Rusu si ing. Mirce Lascar-Ouatu. Contribuia acestor prieteni a fost eseniala. Autorii !e| mulumesc si pe aceasta cale, din toata inima.

ADRESE UTILE:Uniunea Romana de Aikido : Bucureti, Calei Dorobani 36-40, sect. 1, Telefon -11.84.10. Telex 10574.1

Tiparul executat de Editura Apimondia - Bucureti

AIKIDO - Calea Armoniei

Capitolul 1

AIKIDO - Calea Armoniei

energie sta dispoziia fiecruia dintre Onoi dacainfinita sa olafolosim. Omul timpurilor tim

noastre, copleit de progresul tiinei si uneori victima a binefacerilor civilizaiei, se ndeprteaz din ce in ce mai mult de calea evoluiei interioare. Cu fata ctre cuceririle lumii exterioare care produc ameliorarea condiiilor de viata si diminuarea efortului, el a pierdut gustul acestuia, fapt ce a dus inevitabil la diminuarea capacitilor sale.

In lume au aprut zeci de crti despre miracolul japonez, scrise de economiti, ziariti, savani, amatori sau politicieni, in care se prezint o mulime de fapte si constatri, dar din care se desprind prea puine soluii practice. Muli dintre noi am fost deseori confruntai cu realizrile japonezilor in domeniile noastre de activitate s! am fost surprini de performantele obinute de acetia. "De ce noi nu putem iar japonezii pot?" revenea mereu ntrebarea, identica cu titlul unui film realizat de americani. Cu muli ani in urma am descoperit Aikido, o Arta Mariala a crei practicare ne-a dezvluit, in sfirsit secretul succesului japonezilor: atitudinea lor fata de viata. Succesul japonezilor si felul in care ar putea fi el reeditat de alii, poate fi inteles daca se face efortul necesar nelegerii. Acest efort nu este doar intelectual (ca rezolvarea unei probleme de matematica) ci mult mai complex, necesitind o participare sentimentala si chiar fizica. Cine reuete sa fac acest efort ajunge la concluzia ca secretul consta in aplicarea creatoare a unor principii larg raspindite iri extremul orient, cum ar fi, de exemplu, principiul "lucrului bine fcut'-. Pentru a nelege acest principiu datorita cruia meseriaul devine "maestru" sau "artist" in

l

Contrar convingerii sale ca este stapinul naturii omul, scos din enclava civilizaiei, este mai slab in fata naturii decit strmoi! si. Facind un tur de orizont asupra deceniului nostru constatam multe exemple de insucces si puine de succes in societile civilizate. Printre exemplele evidente de "reuita" in lumea contemporana, se inscrie societatea japoneza, aa numitul "miracol japonez". In timp ce multe tari se zbat in omaj si deficite financiare uriae, japonezii continua sa obin succese. Fr a folosi metode reprobabile, numai prin munca, japonezii au dobindit intiietatea in domenii ca : siderurgie, construcii navale si de maini, electronica, etc. Muli se uita cu interes si uneori chiar cu invidie la situaia nfloritoare a Japoniei, si 'ncearc sa gseasc in exemplul japonez soluia miraculoasa a propriilor probleme.3

Calea Armoniei

domeniul sau, nu ai nevoie decit de dorina, voina si timp. Una din condiiile de baza ale "lucruluibine fcut" este participarea totala , fr reinere. Citi oameni sint oare in stare sa se concentreze asupra unei aciuni, astfel incit sa se detaeze de lumea nconjurtoare? Destul de putini dintre cei pe care-i cunoatem. De aceea exista muli meseriai, dar putini Maetri. Japonezii sint educai in acest spirit, si aceasta educaie este determinata de o istorie si cultura specifica. Condiiile geografice, lipsa de resurse naturale, cataclismele frecvente au modelat in timp caracterul oamenilor obisnuindu-i cu lupta permanenta pentru supravieuire. Diferena de atitudine, de calitate a comportrii umane intre cei ce lupta pentru a nu muri si cei ce lupta pentru a trai mai bine, este eseniala. Japonezii au invatat ca orice greeala se pltete cu viata. Lecia este aspra dar rezultatele se vad. Numai perfeciunea asigura supravieuirea : asta tiu toi japonezii si o aplica in tot ceea ce fac. Am vzut deci care este secretul. Care sint oare caile pentru a ajunge la asemenea rezultate? Cum se pot oare educa masele pentru a ajunge la o astfel de atitudine fata de munca si viata? Practicarea Artelor Mariale in general, a Aikido-ului in special cu sinceritate poate fi o astfel de metoda. Antrenamentele de Aikido, la fel ca cele din alte Arte Mariale japoneze nrudite : Judo, Kendo, Karate-do, Kyu-do etc. (toate acestea alctuiesc BUDO - calea perfecionrii umane prin metode de lupta), se desfoar intr-o atmosfera de politee si civilizaie desavirsita, principala grija fiind sa nu produci nici un ru partenerului. Este insa vorba de o astfel de pregtire fizica si morala, care sa-ti permit ca in orice moment sa dai tot ce poi. Se constata ca cine reuete prin antrenamente sa ajung la o "participare totala" in Aikido, ajunge, aparent fr sa vrea, sa aib aceeai atitudine in toate aciunile sale. Educarea prin fapte, prin nsuirea cu corpul a unor norme si principii de viata, este cu mult mai eficienta decit educarea prin vorbe, prin "lmurire", cci " nvtura care nu intra decit in ochi si in urechi este ca un prinz mincat in vis." O alta trstura interesanta a educaiei orientale este calirea omului fata de lipsuri. In Extremul Orient, problema penuriei de hrana este veche de secole. Aceste popoare au invatat sa-si duca existenta, sa-si pstreze sntatea, sa evite conflictele intre oameni cu un minim de resurse cheltuite in aceste scopuri.

Orientalii zic : "O felie de portocala are acelai gust ca si o portocala ntreaga". Aceasta trstura se reflecta si in Aikido, cu influente corespunztoare asupra practicanilor: cumptare in micri, in consumul de hrana, modestie, folosirea exerciiului fizic in scopul ntreinerii sntii si prevenirii bolilor, educarea politetei si a stapinirii de sine in orice mprejurare. Aikido se bazeaz pe exerciii fizice de lupta si principii filozofice vechi de mii de ani. Aikido a aprut in forma sa actuala in 1925, ca metoda de autoaprare, fiind ntemeiata de maestrul japonez Morihei Uyeshiba. Acesta a pus la punct, a sintetizat si codificat procedeele sale, la fel cum a fcut Jigoro Kano in 1882 pentru Judo. Pe ling faptul ca a fost creat mai recent, Aikido a avut o raspindire mai lenta si datorita principiului sau de baza de a nu avea competiii - ceea ce a redus interesul celor (muli din pcate) care nu vad in sport decit violenta si lupta pentru victorie. Aikido insa, ne invata, pe baza unei milenare nelepciuni ca cea mai valoroasa victorie este cea obinut fr lupta. Pentru toate aceste motive, consideram ca Aikido este un sistem care, datorita calitilor sale educative, poate contribui in mod determinant la creterea sntii fizice, morale si psihice a oamenilor, la promovarea principiului "lucrului bine fcut". La nceput, popularitatea Aikido-ului in afara granielor nipone s-a datorat eficientei sale ca metoda de autoaprare, iar mai tirziu datorita valorii sale educative. Pentru cei ce practica cu sinceritate Aikido, autoapararea nu este decit un produs secundar, prima treapta a uceniciei, adevrata valoare a acestei Arte Mariale constind in semnificaia sa spirituala ca metoda, ca mijloc de desavirsire umana. Este foarte greu, poate chiar imposibil, sa se explice prin cuvinte ce nseamn Aikido, pentru ca la fel ca multe simboluri sau noiuni din cultura spirituala nipona Aikido se triete si doar astfel se nelege. In plus, ideogramele cu care se scrie cuvintul Aikido au numeroase nelesuri suprapuse, ce se dezvluie pe rind, funcie pe de o parte de nivelul de pregtire, iar pe de alta parte de aspiraiile celui care le descifreaz. Aikido este in acelai timp un sport, o metoda de autoaprare, o Arta Mariala, o filozofie, un mod de viata. Poate fi practicat numai ca unul din aceste aspecte, dar poate fi la fel de bine practicat sub mai multe (sau toate) aspectele, cu rezultate superioare pentru cel in cauza. Aikido a fost gindit de ntemeietorul sau Morihei Uyeshiba ca o sinteza a Artelor Mariale japoneze,

IMLJU - uaiea Armoniei

ca o "Cale a pcii si armoniei" fiind o forma dinamica de concentrare bazata pe tehnici eficiente de autoaprare si avind drept scop dezvoltarea armonioasa si deplina a tuturor energiilor umane, atit cele fizice (corporale) cit si cele psihice (spirituale). Cuvintul Aikido se compune din trei ideograme, fiecare cu nelesuri de sine stttoare : Al - armonie, echilibru, unitate; Kl - energie, spirit, etc.; DO - cale, metoda, mod de viata. Deci Aikido s-ar putea traduce intr-o prima aproximaie ca "metoda armonizrii diverselor energii"; cum ar fi de exemplu : energia musculara si cea mentala; sau energia interna (a omului) si energia externa a naturii, a societii, a adversarilor, etc. Principiul de baza din Aikido deriva din vechea filozofie orientala a echilibrului universal intre cele doua forte antagoniste dar complementare : Yin fora negativa (ntunericul, slbiciunea, etc.) si Yang -fora pozitiva (lumina, tria, etc.). Tehnicile Aikido-ului aplica practic acest principiu al echilibrului contrariilor prin adaptarea imediata a felului aprrii la felul atacului, eventual chiar prin devansarea atacului in sensul ca aprarea incepe deodat cu atacul: deci armonie, unitate. Daca adversarul utilizeaz o fora pozitiva (puternica) aprarea trebuie sa fie negativa (cedeaz) ; daca atacul este negativ (adversarul trage) aprarea trebuie sa fie pozitiva (impinge). Prin armonizarea celor doua aciuni contrare (atacul si aprarea) rezulta o aciune combinata, mult mai puternica decit fiecare din ele in parte, sau decit diferena lor. Aceasta fora nsumat este folosita de cel care se apar in scopul doboririi adversarului, care practic este nvins de propria sa aciune. Un vechi proverb spune :" Cind elefantul cade, nu te baga sub el pentru a-l susine ; dar cind a czut poi sa-/ mpingi pentru a-l ajuta sa se ridice." Toate tehnicile de lupta din Aikido sint strbtute de un nalt umanism si se bazeaz pe legile armoniei universale. Ele servesc numai la devierea si nu la distrugerea forei contrare.respectiv a agresorului. Aciunile iniial contrare ale adversarilor se contopesc cu ajutorul tehnicii, pina la atingerea unitii complementare. In nici o faza a confruntrii nu exista atac sau aprare, ci numai demonstraia vizibila a unui principiu superior Aikido. Inteniile dumnoase ale agresorului sint anihilate uneori chiar nainte de punerea lor in practica, datorita unei nelegeri superioare din partea celui ce se apar. Valoroasele principii de morala si etica: armonia si nelegerea intre oameni, se fixeaz trainic in

subcontientul celor care se antreneaz cu seriozitate la antrenamentele de Aikido sub ndrumarea unui profesor bun. Contiina practicantului, adeseori egoista, agresiva sau timida, este influenat favorabil de acumulrile interne, fizice si psihice, ce se obin in timpul antrenamentului. Un Aikidoka se simte liber si fr complexe in orice situaie de viata, oricit ar fi ea de ncurcata. El poate stapini toate problemele si sarcinile ce i se pun utilizind eficient si optim toate resursele sale fizice si spirituale. Acumularea de "fora interioara" ca rezultat al practicrii Aikido-ului,este mai importanta decit perfecionarea tehnicilor de autoaprare sau creterea forei musculare. Cine are intr-adevar Ki (sau fora interioara), poate controla un conflict potenial nainte de a ajunge la o agresiune efectiva, fizica sau spirituala. Antrenamentul de Aikido dezvolta pe de o parte capacitatea de a simi pericolul apariiei unei situaii conflictuale si pe de alta parte capacitatea de a stinge conflictul in fa, nainte de declanarea si dezvoltarea lui, cind eforturile necesare pentru anihilarea lui ar deveni foarte mari. Trim intr-o societate care, la fel ca altele, ncearc sa-si apere membrii si sa le reglementeze relaiile. Pentru aceasta, societatea impune reguli si scri de valori care, inevitabil, sint standardizate, oferind alternative, dar nu o posibilitate reala de alegere. Influenta societii acioneaz din exterior spre interior. O nvtura, o filozofie, nu se poate impune. Ea reprezint o alegere permanenta si individul este liber s-o prseasc oricind dorete. In felul acesta ea face parte din realizrile sale personale si devine un mijloc de a gsi un sens mai adine vieii. Aceasta filozofie, "Cale", completeaz rolul societii prin inversarea procesului de influenare: aciunea ei este de la interior spre exterior. Cu alte cuvinte, societatea ncearc sa produc indivizi mai buni prin crearea unei lumi mai bune, pe cind o nvtura ncearc sa produc o lume mai buna prin creterea calitii indivizilor. Aikido este o astfel de disciplina care poate fi de un enorm folos oamenilor, reprezentind de fapt o excelenta terapie pentru individul asa-zis "normal" care in realitate este speriat si incordat. Practicarea Aikido-ului acioneaz simultan asupra nivelelor fizice si mentale, pentru ca obinuiete individul sa ias din rigiditatea sa mentala si corporala care-l mpiedica de obicei sa se realizeze complet. Efectul Aikido-ului se manifesta prin posibilitatea pe care o capt practicantul de a aciona spontan si relaxat. Necesitatea aciunii spontane apare evidenta in caz de pericol. Intr-o astfel de situaie, nu mai ai timp

Calea Armoniei

de pierdut cu analize de strategie ; va trebui sa te miti si inca foarte repede ; este momentul adevrului - aici si acum. La nivel psihologic, antrenamentul de Aikido ii elibereaz pe om de tensiunea nervoasa din viata de toate zilele, de separarea individului de mediu, a conflictului dintre gindire si aciune (una vorbim si alta facem). Prin antrenamentele de Aikido nu se urmrete nvarea simplista a unei metode de lupta, ci dezvoltarea unui al aselea simt, unei indeminari de a sincroniza intuitiv aciunile proprii in fiecare situaie, in aa fel ca aciunea sa devin la fel de unica si particulara ca si situaia respectiva. Micrile corpului nu sint decit un mijloc pentru a atinge starea de spirit relaxata in care se invata cum sa-ti unifici toate aptitudinile si cunotinele spre a le aplica oricrei situaii din viata, fr a risipi energia fizica si spirituala prin reacii emotive inutile. Evitarea luptei este prima regula din Aikido, al crui scop este nu distrugerea inamicului ci evitarea lui sau nelegerea cu acesta. Atingerea unui anumit nivel de miestrie in practicarea Aikido-ufui permite aprecierea corecta a eforturilor depuse si rezultatelor obinute in orice alta activitate umana. Pe Tatami (saltea), oamenii isi dezvluie adevrata lor fire. Prin studierea "Caii Armoniei" se realizeaz deopotriv atit evoluia fiecrui om in parte, cit si coexistenta panica a tuturor oamenilor. Aikido ne invata sa stapinim corpul si spiritul; antrenamentul regulat ntrete muchii, mrete elasticitatea articulaiilor, mbuntete reflexele, asigura echilibrul fizic si moral. Ca metoda multilaterala si completa de educaie fizica, Aikido ndeplinete condiiile de antrenare ambidextra a ntregului corp, fiind accesibila tuturor virstelor si sexelor. In Aikido nu exista competiie, iar victoriile unui Aikidoka sint fr spectatori. Singura victorie care conteaz este cea asupra propriei noastre persoane. In practica, Aikido nu este brutal, ci simplu si elegant ca un dans, dovedind ca energia fizica nu este o simpla problema de greutate, inaltime sau masa, ci rezultatul folosirii inteligente a legilor echilibrului, a micrii si armoniei. Un Aikidoka este calm si sigur pe el, tiind ca viata are suiuri, dar si coborisuri.

Prin studierea Aikido-ului se pot transmite si intelege diverse cunostiinte si principii de filozofie, folosind ca mijloc de comunicare expresivitatea corporala codificata, caracteristica acestei Arte Mariale. Atingerea unui anume nivel de miestrie in practicarea Aikido-ului permite aprecierea eforturilor depuse si a rezultatelor obinute in orice alta activitate omeneasca : muzica, dans, conducerea unui autovehicul, repararea televizoarelor, conducerea unei ntreprinderi. Meritul ntemeietorului Aikido-ului, Marinei Uyeshiba nu trebuie cutat in faptul ca a pus la punct o Arta Mariala si o metoda eficace de autoaprare, ci in faptul ca a fcut accesibile tuturor oamenilor naltele principii de morala si etica cu ajutorul caii de expresie corporala (DO), a Aikido-ului. Cei ce doresc sa afle mai mult ii invitam alturi de noi pe Tatami, pentru ca aa cum spune un vechi proverb oriental "un strop de sudoare valoreaz mai mult decit o mie de vorbe". Am scris cartea de fata din dorina de a-i ajuta si pe alii sa descopere aceasta cale de perfecionare umana care este Aikido. In aceasta carte am sintetizat experiena noastr de ani de practica sincera "furind" meseria de la maetrii cu care am venit in contact direct sau indirect prin crile lor. Le mulumim si pe aceasta cale, tuturor celor care ne-au ajutat sa descoperim si sa naintam pe Calea Armoniei, si astfel sa scriem aceasta carte: - Nicolae Bialokur - unul din promotorii Budo-ului la noi in tara ; - Rolf Brand (6 Dan Aikido) - vicepreedintele Uniunii Europene de Aikido ; - Jo lawamoto (2 Dan Aikido) - instructor de la Aikikai; - Asociaiei de Studii Orientale din Romnia care a organizat in anii 70 stagiile de Aikido ; -Televiziunii Romane - care prin intermediul emisiunilor "Telerama" a fcut cu ani in urma propaganda Artelor Mariale; - Tuturor partenerilor notri de antrenament, fr de care nu ar fi fost posibila nelegerea Armoniei; -Maetrilor in Aikido si in arta scrisului, autori ai crilor amintite in bibliografie. Speram ca modesta noastr ncercare va permite cunoaterea si raspindirea Aikido-ului si in Romnia, spre binele ntregii noastre societi.

Aikido este unic

Capitolui 2

Aikido este unic

Prin complexitatea sisi originalitatea sa Aikido polarizeaz atenia interesul celor ce vin incontact cu naltele sale principii morale. Aikido se adreseaz in aceeai msura corpului si spiritului, obiectivul sau principal fiind realizarea echilibrului perfect si a complementaritii acestora in scopul dezvoltrii unei personaliti umane echilibrate. Aikido nu tine seama de virsta, sexul sau condiia fizica a indivizilor. Nu exista Aikido masculin sau Aikido feminin, pentru copii sau maturi, sau pe categorii de greutate, ci doar AIKIDO. Un Aikidoka (cel ce practica Aikido) nu are nevoie de victorii publice sau de aplauze, singurele sale victorii fiind cele obinute fr martori, victoriile asupra proprii sale persoane, a propriilor obinuine. In Aikido fora este nlocuita de priceperea de a ti cum sa faci (savoir faire). Aikido nu este deschis doar unei elite ci tuturor celor ce doresc, in mod sincer, sa devin mai buni. Cei ce vor deschide ua Dojo-ului (sala de antrenament) de Aikido cu sperana ca in scurt timp vor invata citeva trucuri care sa-i scoat din orice ncurctura, vor fi dezamgii. La fel de dezamgii vor fi si cei, foarte tineri sau foarte ambiioi, care cred ca Aikido le ofer ansa de a-si ncerca forele

cu alii. Cum spuneam, singura victorie posibila in Aikido este cea obinut in fata propriei tale persoane si asta cu atit mai greu de obinut, cu cit fiecare din noi este mai departe de idealurile umanitii, dragostei si modestiei. Ca Arta Mariala, Aikido este lipsit de o codificare si reguli excesive. Singura regula importanta este sa respeci prin tot ceea ce faci, principiile sale fundamentale : armonie, nonviolenta, dragoste si modestie. In Aikido nu exista competiii pentru ca Aikido nlocuiete confruntarea fizica cu nelegerea. Aikido nu urmrete distrugerea adversarului ci nelegerea cu acesta, coexistenta panica si, daca se poate, prietenia. In Aikido nu exista lovituri sau procedee care sa distrug adversarul ci doar tehnici de aprare care-l descurajeaz sau imobilizeaz pe adversar, facindu-l sa neleag ca lupta este inutila, oferindu-i astfel ansa nelegerii. Aikido considera ca toi oamenii sint egali si necesari si ca fiecare poate fi ajutat sa devin mai bun. Tehnicile de aprare din Aikido sint in acelai timp exerciii deosebit de eficiente pentru dezvoltarea armonioasa a corpului si spiritului.

Calea Armoniei

Respectul fata de partenerii de antrenament face ca toi Aikidoka sa fie egali. In Dojo-urile de Aikido nu se vor auzi niciodat strigate minioase, apostrofri sau glume pe seama celor mai slabi sau neindeminatici. Daca totui se intimpla, nseamn ca acolo nu se face Aikido. Drumul cunoaterii este lung si greu. Unii invata mai repede iar alii mai incet. Aikido te invata

secretul "lucrului bine fcut", el ii cere sa dai totul " aici si acum", sa aplici acest principiu in tot ceea ce faci. Aikido te invata mai intii sa dai si apoi sa ceri. Pentru toate acestea Aikido este o metoda sigura de formare si dezvoltare a personalitii umane in cea mai deplina contienta, facind ca locul sau sa fie unic in tabloul Artelor Mariale.

Principiile teoretice ale Aikido

Capitolul 3

Principiile teoretice ale Aikido

3.1. Kl (fora spirituala) si KOKYU (fora respiraiei).

mai multa vitalitate inseamna mai mult Ki; lipsa Ki-ului inseamna moartea. Ki-ul poate fi intilnit in viata de toate zilele sub diverse forme, active sau pasive. Ki-ul este energia universala prezenta in tot ceea ce ne nconjoar. Fiecare din noi dispune de o anumita cantitate de Ki care se manifesta sub forma poftei de viata, a voinei, a dorinei de creaie, in toate activitile noastre. Daca privim cu atenie in jur vom descoperi prezenta Ki-ului in orice intimplare din viata. Astfel, pumnul strins al unui sugar care nu poate fi desfcut, fora incontienta a unui nebun in criza, fora mamei care ridica automobilul sub care se afla copilul ei, sint citeva exemple de folosire incontienta a energiei pe care orientalii o numesc Ki. In 1984 a avut loc in Japonia o conferina tiinifica in scopul lmuririi problemei Ki-ului. Cu aceasta ocazie oamenii de tiina au urmrit demonstraii de Arte Mariale care dovedeau existenta unei energii deosebite si au ajuns la concluzia ca tiina moderna nu este in stare sa defineasc (sa msoare) si sa explice aceasta energie denumita Ki: Printre ncercrile de a explica a fost si aceea ca Ki-ul este energia vitala care

I

ntr-un Dojo de Aikido se aud adesea expresii ca: "Las sa curg Ki-ul."; "mpinge cu Ki."; "Arunca Ki-ul." ; etc. Chiar cuvintul Aikido inseamna in japoneza "Calea de armonizare cu Ki-ul".

Ideea de Ki va fi folosita in continuare pentru a explica doua principii fundamentale ale execuiei procedeelor de Aikido: a) principiul coordonrii si utilizrii Ki-ului propriu; b) principiul prelurii si utilizrii Ki-ului partenerului (adversarului). Comparind teoriile privind formarea lumii in diversele culturi ale omenirii, aflam de obicei despre o fora primordiala sau o energie creia i se dau diverse denumiri si care este considerata ca fiind expresia unui principiu superior. Aceasta energie a produs si a meninut viata, a micat Universul si s-a manifestat in toate lucrurile. Para ea nu ar fi nici armonie si nici evoluie. In cosmologia orientala, haosul iniial din care s-a creat totul se numete Ki. ntregul univers exista prin Ki, deasemenea toate forele incontrolabile ale naturii. Ki-ul este insasi energia vieii. Prin urmare,

Calea Armoniei

circula prin meridianele de acupunctura ale corpului omenesc. La un stagiu Sensei Rolf Brand povestea cum specialitii Institutului german pentru educaie fizica si sport au ncercat sa modernizeze metoda de studiu a Aikido-ului. Ei ziceau: patru ani pentru invatarea unor exerciii si micri necesare examenului de centura neagra este prea mult in epoca noastr. Pe vremuri poate nu se putea altfel, dar noi avem metode pedagogice moderne, mijloace audio-vizuale, etc. Si au nceput sa filmeze si sa analizeze procedeele din Aikido la fel cum au procedat cu atletismul, cu fotbalul si cu alte sporturi. Aparent totul mergea bine, pina s-a ajuns la un exerciiu in care Ki - ui este totul: Kokyu-ho din poziia Za (fig. 12.7). Degeaba insa au filmat ei expertul care nu putea fi clintit din loc de mai muli adversari - in film nu se vedea nimic altceva decit un om sezind in genunchi si alii care-l mpingeau fr efect. Sigur ca filmul nu poate arata cum circula Ki-ul in corpul expertului ; filmul si analiza tehnicii respective arata doar aparentele. Specialitii germani s-au lsat pgubai si de atunci Aikido se invata ca si nainte: incet si cu rbdare; cautindu-se senzaia corecta, urmarindu-se descoperirea si controlul Ki-ului. Prin antrenamentele de Aikido se urmrete sa devii contient de existenta acestei energii, sa inveti sa o dezvoli, sa-ti stapinesti micrile prin armonizarea cu ea ; tehnicile de lupta sint de fapt numai un mijloc pentru atingerea acestui scop. Aikido urmrete sa realizeze armonia cu Ki-ul, pentru a-l dezvolta si folosi in mod controlat. Conform specificului metodei (Do) de care ne ocupam, la armonie (Ai) se poate ajunge numai prin exerciii fizice de contientizare a existentei acestei energii (Ki), de controlul propriului Ki cit si al altora. Dup cum spunea si O-Sensei, in cursul unui procedeu de Aikido, mai intii Ki-ul este aspirat si apoi aruncat, mpreuna si sincron cu respiraia. Ki-ul poate fi transmis de la o persoana la alta atit prin fora personalitii (forma de manifestare spirituala), cit si prin fora respiraiei - concentrata si dirijata corespunztor (forma de manifestare fizica). In viata de toate zilele, in situaiile extreme, omul trebuie sa-si coordoneze Ki-ul. Aceasta se poate realiza numai daca corpul si mintea constituie o unitate armonioasa. Energia umana Ki, manifestata prin fora respiraiei (Kokyu), se materializeaz in execuia oricrui procedeu de Aikido. De aceasta manifestare a Ki-ului depinde succesul in folosirea procedeelor de lupta. Daca Nage (cel care se

apar) vrea sa goleasc de fora un atac puternic, va trebui sa foloseasc principiul Tenkan (negativ), in sensul ca el trebuie sa aspire Ki-ul lui Uke (cel care ataca). Daca atacul se manifesta printr-o senzaia de vid, Nage va trebui sa foloseasaca principiul Irimi (pozitiv), prin care Nage II umple pe Uke cu Ki-ul sau printr-o expiraie dirijata. In ambele cazuri Ki-ul circula prin punctele de contact al partenerilor, in direcii diferite, daca distanta dintre parteneri este potrivita (Ma-ai). Elevii mai puin dezvoltai fizic, sau cei mai in virsta, folosind fora respiraiei ce pornete dintr-un punct al corpului numit Centru, pot sa fac micri pe care numai cu fora muchilor nu le-ar putea niciodat realiza. Exerciiul clasic care se face in orice Dojo pentru a demonstra existenta si folosirea Ki-ului este simplu, spectaculos si se numete "Braul de fier". lata-l descris pe scurt: Un elev sta in picioare, incercind cu toata fora muchilor sa tina braul intins drept, in timp ce altcineva ncearc sa-l ndoaie folosindu-si miinile si umrul. Normal ca pina la urma un bra se ndoaie daca este forat cu doua miini. Faza a doua a exerciiului se face din aceeai poziie, cu acelai bra intins inainte, dar fr fora. Elevul se va concentra asupra unui punct situat la doua degete sub ombilic (Centru, Seika-no-itten), se va relaxa si isi va nchipui ca un uvoi de energie izvorte din acest punct, trece prin braul intins ca printr-o conducta si tisneste prin degetele miinii pentru a lovi in peretele slii sau chiar mai departe. Senzaia de scurgere a energiei prin corp si bra trebuie sa fie la fel ca scurgerea apei printr-un furtun care devine tare din cauza presiunii interne. In timpul acesta elevul nu se gindeste ca cineva ii ndoaie braul, uita tot ce este in jur si se concentreaz asupra scurgerii energiei, expirind incet si prelung. Daca se respecta aceste indicaii, partenerul nu va putea sa ii indoaie braul, sau va trebui sa depun un efort mult mai mare decit in cazul in care braul era inut intins de muchii comandai de voina. Vom prezenta in continuare un alt exerciiu demonstrativ pentru existenta si utilizarea Ki-ului si care se face tot cu partener. Va aezai in poziia Agura (turcete) fiecare pe cite un ziar intins pe jos, pentru uurarea alunecrii. Intindeti braul drept si sprijiniti-va palmele cu degetele in sus, una de alta. Daca apsai palma partenerului vei vedea ca cel mai uor se rotete. Faza a doua a exerciiului se face din aceeai poziie. Cel care s-a rotit (cel mai uor) va trebui sa-si concentreze atenia asupra punctului numit Centru si sa-l impinga inainte, inchipuindu-si ca Centrul apas cu o mare greutate in jos. Daca, cu aceasta convingere, se apas palma partenerului, el va fi cel care se va roti.

Principiile teoretice ale Aikido

Un exerciiu specific dezvoltrii si controlului energiei interne, care se exerseaz la sfirsitul fiecrui antrenament se numete Suwariwaza-Kokyu-Dosa, adic in traducere : exerciiul pentru fora respiraiei (sau Ki) - efectuat in genunchi (vezi figura 12.4). Practica Aikido impune ca Centrul, care se afla in Hara (abdomen) sa se afle permanent in echilibru stabil, pastrindu-se distanta optima pina la adversar (Ma-ai) astfel incit sa se poat folosi cit mai eficient fora respiraiei (Kokyu). Aceste exerciii urmresc sa-l ajute pe elev sa simt Ki-ul si sa invete sa-l foloseasc. Mai grea, dar si mai importanta este folosirea Ki-ului in micrile corpului, in armonie cu respiraia, deoarece omului modern mai ntotdeauna crispat si nervos, adesea " i se termina aerul". O respiraie corecta are efecte favorabile imediate, de linitire, de nviorare si de curare interioara, precum si efecte pe termen lung asupra sntii si strii generale bune a individului. Omul obinuit, dei cunoate aceste efecte favorabile, nu are tria si rbdarea sa aplice practic exerciiile respective. Un Aikidoka (cel care practica Aikido) invata si face aproape fr sa vrea o respiraie corecta. Prin practicarea procedeelor de lupta elevul se trezete, ca rsplata suplimentara pentru osteneala sa, cu o respiraie lunga si cu un puls constant (cu singe rece) in orice situaie de viata. Extensia Ki-ului se face numai concomitent cu expiraia. Formarea si folosirea forei respiraiei (Kokyu) sint strins legate de centrul corpului (Seika-no-ltten). Aceasta se realizeaz atit prin antrenamentul general, cit si prin exerciii speciale (Kokyu-ho) sau procedee speciale de aruncare (Kokyu-Nage). Prin Kokyu-Nage se nelege tehnica de a conduce sau a arunca partenerul prin fora suflului. Practicarea Aikido nu are ca scop acumularea energiei, ci nsuirea modului cum poi s-o lai sa curg continuu si mai ales sa o cooi donezi. Pentru aceasta este nevoie de o anumita indeminare ca sa recunoti simptomele de lipsa sau de blocare a circulaiei Ki-ului. Senzaia de energie in micare nu trebuie sa devin o obsesie pentru Aikidoka, ci o senzaie normala - la fel ca inima care bate sau ca stomacul care digera. Nu trebuie sa fim mereu contieni de ele ca sa tim ca sintem sntoi. Abia cind aceste organe interne nu mai funcioneaz normal devenim contieni de existenta lor. Execuia tehnicilor de Aikido trebuie sa fie o manifestare globala de energie, fapt care semnifica ca s-a ajuns la nivelul la care detaliile nu mai conteaz, astfel ca micarea se executa in

ansamblul si nu in detaliile ei iar deplasarea unei pri atrage automat dup sine deplasarea armonioasa a restului corpului. Daca atacul se percepe ca un uvoi unic de energie - si nu ca o lovitura de picior sau de bra - putem efectua procedeul de aprare nu mpotriva, ci impreuna cu partenerul, astfel ca, cele doua corpuri sa se mite impreuna, ca unul singur, intr-un mod armonios si puternic. Prin practicarea Aikido se caut ca ideea de Ki sa fie nu numai 'neleasa cu mintea, ci sa fie simit si asimilata pina intra in subcontient, nsuirea tehnicilor de coordonare a acestei energii nseamn atingerea unei anumite miestrii in arta luptei care poate descuraja chiar intenia unui atac. Este tiut ca poi obine victoria in trei feluri: 1) dup ce te-ai luptat si fiind mai puternic, mai priceput sau mai norocos ai nvins; 2) obinerea victoriei nainte de a te lupta (adversarul se considera dinainte nvins tiind ca eti mai puternic); 3) obinerea victoriei fr lupta. Acest mod de a obine victoria este specific Aikido-ului. lata o poveste din folclorul oriental care ilustreaz aceasta atitudine:

Un samurai calator se opri la un han sa manince. El purta o sabie frumoasa ce prea si foarte scumpa. In acelai han, la alta masa, mincau trei soldai care puser ochii pe sabia samuraiului. Dar singura posibilitate sa iei sabia unui samurai este sa-l omori. Cei trei nu-si fceau griji in privina asta fiindc raportul de forte le era net favorabil. Soldaii se prefcur ca s-au imbatat si ncepur sa arunce samuraiului vorbe de ocara presupunind ca acesta va rspunde si ei vor avea justificarea publica a uciderii lui. Dar spre mirarea lor si a celor din han, samuraiul isi continua linitit masa. Soldaii banuira ca-i este frica , aa ca ncrederea si obrznicia lor crescur. Deodat samuraiul, tot calm, isi ridica privirea si cu betisoarele cu ca-re minca, omori intr-o clipa trei mute care zburau deasupra mesei sale , apoi continua sa manince linitit. Vazind acestea, cei trei soldai isi adunar lucrurile si plecar in graba din han.O alta forma de manifestare a Ki-ului o reprezint Kiai. Kiai este strigatul de lupta folosit in multe arte mariale in timpul atacului, pentru reglarea respiraiei. Kiai nu este un strigat vorbit, ci un sunet nemodulat rezultat din expirarea violenta a aerului. Strigatul de lupta este exprimarea folosirii active a tuturor energiilor interne (spirituale si corporale) pentru descumpnirea momentana a adversarului. In Aikido nu se obinuiete acest strigat de lupta decit in situaii cu totul speciale cum ar fi atacul cu o arma. Daca intr-o astfel de situaie Nage folosete Kiai, momentul este cel de maxima desfurare a procedeului de aprare, cind Ki-ul este aruncat cu

10

Calea Armoniei

maxima viteza si concentraia spirituala este cea mai mare. Kiai-ul trebuie sa exprime deplina unitate spirituala si corporala a celui ce se apar, precum si deplina sa pregtire de a face fata atacului.

"centra" continuu micarea, ii va duce pe alt plan la "centrarea" personalitii sale si ii va dezvolta capacitatea de a percepe lumea nconjurtoare cu ochii si, intr-o perspectiva nedeformata de alii. Pentru a deveni insa Centrul micrii altora, cel ce practica Aikido va trebui in primul rind sa gseasc Centrul propriei sale fiine. Daca pierde Centrul, Aikidoka fie se dezechilibreaz, fie nu poate executa un procedeu eficace. Prin experiena si judecata, elevul se strduiete deci sa-si mbunteasc continuu stapinirea si folosirea oportuna a Centrului (Hara). Expresia dezechilibrului in viata obinuita se manifesta prin nelinitea interioara si teama permanenta de a nu scap o ansa de cele mai multe ori iluzorie. Concepia de viata ce decurge din aceasta situaie provoac tensiuni nervoase si atitudini corporale defetiste. Cel in cauza considera ca cei din jur sint vinovai de "soarta lui nenorocita". El nu-si da seama ca pentru obinerea armoniei si echilibrului este suficienta din partea sa numai o mica schimbare de poziie - corporala si spirituala. Aceasta simpla manevra de eliberare ii permite omului sa preia si sa canalizeze "forte exterioare" variate si puternice. Aikidoka avansai se antreneaz in condiii ngreunate artificial. Prin aceasta ei capt sigurana in manevrarea Centrului, isi afla posibilitile reale si limitele de aciune spontana, pierd frica de cdere (ca simbol al insuccesului) si isi elibereaz propriile forte, preocupate altfel de probleme nchipuite. Aikidoka capt astfel o mare bucurie de a trai si o capacitate sporita de munca. Pstrarea "Centrului" in echilibru implica o permanenta reactiune fata de forele interne si externe schimbtoare. Punctul respectiv (Seika-no-ltten) nu este marcat in nici un fel, deci nu poate fi aflat decit intuitiv, nu raional sau teoretic. Posibilitatea de a reaciona intuitiv nu poate fi cptata decit prin experiena bazata pe multa sudoare la antrenamente. Manifestarea eficienta a forei proprii (Ko-Kyu) si preluarea fr urmri a forelor exterioare este posibila numai daca Aikidoka are un Centru stabil. Aceasta condiie se exprima prin amplasarea centrului de greutate al corpului (Hara) cit mai jos si pe verticala centrului suprafeei de sprijin delimitate de cele doua tlpi. In czui deplasrilor prin rsucire, aceasta amplasare a centrului de greutate are un efect stabilizator. Consideraiile de mai inainte clarifica teoretic problema dar nu sint de vreun folos corpului nostru. El trebuie antrenat in condiii variate si din ce in ce mai dificile pina ce reglarea rapida a stabilitii

3.2. Hara ; Seika-no-itten (Centrul) Cine vrea sa conduc pe alii , trebuie mai intii sa-si gseasc Centrul, sa se stapineasca pe sine l Centru se stare obiectiva In Aikido, prinnatural intreintelegesiocorp, repaus si de echilibru minte micare, tare si moale, contracie si relaxare, plin si gol (Yin si Yang). In sens subiectiv, prin Centru se intelege poziia (in spaiu sau spirituala) pe care trebuie s-o ocupe un individ in raport cu ceea ce ii nconjoar, pentru a se obine si pstra armonia naturala. In Aikido prin Centru se intelege poziia care trebuie sa o ocupe centrul de greutate al corpului (Hara), aflat mereu in echilibru stabil precum si distanta optima pina la adversar (Ma-ai), care permite folosirea eficienta a forei respiraiei (Kokyu). Centrul corpului omenesc situat in zona abdomenului la aproximativ doua degete sub ombilic se bucura de un renume bine cunoscut in istoria culturilor orientale fiind considerat de numeroase discipline izvorul senzaiilor sau chiar izvorul energiei vitale. Acest punct este la fel de important si in practica Aikido. Coordonarea micrilor si meninerea echilibrului impun cu precdere sa devii contient si sa te poi concentra asupra Centrului, pina acolo incit micarea si echilibrul corect al corpului se pot identifica cu micarea Centrului insusi. Intr-adevar, pentru executarea corecta a oricrui procedeu trebuie ca ambele corpuri - al celui ce se apar si al celui ce ataca - sa se mite ca un tot in jurul acestui punct continuindu-si totodat fiecare propria micare dup direcia ei iniiala. Aceasta idee nu este uor de pus in practica, deoarece capacitatea de a obliga totul sa se roteasc in jurul unui anumit punct necesita un antrenament ndelungat si numai practica perseverenta permite capatarea senzaiei caracteristice de "nemicare in timpul micrii". Dar aceasta este condiia absolut necesara ca execuia tehnicilor de Aikido sa depeasc simplul antrenament sportiv sau o simpla tehnica de autoaprare. Filozofia acestui concept este ca obinuina cptata de elev prin practica de a

Principiile teoretice a|e Aikido

11

Centrului intra in subcontient. In acest fel Aikidoka ajunge sa-si pstreze in orice micare si in orice mprejurare echilibrul stabil al corpului dar si al spiritului si astfel se va putea comporta corespunztor evenimentelor.

si de fixare. Punctul de plecare ii constituie atacul dinainte convenit al unui adversar. Intrucit cu trecerea timpului atacurile devin mai violente si procedeele de aprare isi sporesc gradul de dificultate, solicitarea elevilor creste natural odat cu maturizarea lor. Profesorul trebuie sa-si conduc elevii prin exerciii din ce in ce mai grele, adaptate insa posibilitilor lor. Aikido se studiaz si se nsuete cu propriul corp, impreuna cu muli parteneri. Acest fapt trebuie bine explicat elevilor care cred ca progresul este mai mult o chestiune de efort intelectual. Poate ca acetia reuesc sa neleag raional principiile si coninutul Aikido-ului, dar asta nu inseamna ca vor reui sa le foloseasc intuitiv si spontan. Cei care cred ca din teorie se poate nate la comanda practica, sint sortii eecului. Continuind studiul Aikido-ului, cu incetul elevul descoper "Centrul", iar capetele liniilor descrise de micrile sale se apropie si se rotunjesc. Micrile devin spirale si in acest fel mai armonioase si mai destinse. Atacurile nu mai sint respinse prin blocare ci pot fi conduse folosind chiar elanul, fora lor, iar relaxarea inlocueste crisparea. Pe de alta parte, elevul isi pune mereu ntrebarea "cum e corect ?", este curios si dornic sa invete, dar caut de regula rspunsul la alii, in afara lui. Elevul observa cu curiozitate celelalte Arte Mariale cautind tehnica perfecta si ii plac schimbrile. Exemplificarea acestui nivel de pregtire sub forma unui tip de caracter ar fi: aventurierul, ncreztorul; in aceasta faza elevul risca sa se imprastie, sa sar de la o experiena la alta, fr a se angaja sa respecte o disciplina. Pericolul in acest stadiu este superficialitatea. Drumul merge mai departe, elevul invata cu incetul nu numai sa descrie micri circulare, ci chiar sa le produc la alii. Acum tehnicile sint spectaculoase. Se stapineste adversarul nu numai fizic, dar si pe plan spiritual, ceea ce permite sa se provoace sau sa se opreasc atacul. Se nelege, in sfirsit, ideea de "a pstra Centrul". La acest nivel de pregtire elevul nelege ce este Ki-ul. Se dezvolta conceptele despre armonie. Adversarul poate fi inut in afara sferei proprii pentru ca elevul a inteles sensul idei de a-l tine pe adversar "in exterior". Dup ce elevul reuete sa-si nsueasc aplicarea spontana a principiilor si reacioneaz oportun si echilibrat la orice atac, el are subcontientul pregtit pentru a trece la asimilarea ideilor filozofice ale Aikido-ului, la a treia etapa a Caii (Do).

3.3. Calea Aikido "Opreste-te citeodata din drum si privete in jurul tu. Cine se uita numai in jos nu va vedea niciodat stelele I"practicarea Pentru nvarea, nelegerea si muli ani de incontienta a Aiki sint necesari munca, de cutare, de meditaie, de lupta cu tine insuti. Calea Aiki este lunga si grea, aceasta cale are suiuri si cderi, bucurii si dezamgiri. Muli dintre cei ce practica Aikido nu au tria necesara pentru a ajunge la captul Caii, dar oricrt de puin ar merge pe ea, satisfaciile sint deosebite. Sa ncercam mpreuna, in cele ce urmeaz, sa desluim etapele acestui drum lung, care deseori se mpletete cu viata calatorului. La nceputul studiului Aikidq-ului, elevul nu percepe decit linii drepte, iar micrile lui sint brute si frinte. Este nivelul de jos, al rigiditii individului, in care micrile nu pot fi inca adaptate la infinitatea de situaii posibile de atac. Acestui nivel ii corespund urmtoarele caractere: conformistul, extremistul. Acetia impart totul in categorii: corect si fals, bine si ru, nu tolereaz de loc originalitatea, iar dogmatismul lor respinge orice nu este obligatoriu. Ei ncearc cu disperare sa se aeze in tipare si devin sclavii propriilor lor principii. In loc sa-si dezvolte propria lor personalitate, ei o deformeaz pentru a satisface imaginea despre ei insisi si despre lume. Urmeaz prima treapta a uceniciei, cind elevul studiaz intens elementele de baza (poziii, distanta, deplasri, etc.) si echilibrul static si dinamic. El invata folosirea controlata , respectiv neutralizarea, a acelor forte ce se nasc din propriul corp sau din exteriorul acestuia. Aceasta treapta are o mare importanta si necesita cea mai mare atenie din partea profesorului. Deoarece elementele de baza nsuite in aceasta etapa se regsesc sub o forma sau alta in orice viitor procedeu de Aikido, este evident ca lucrurile bune sau rele deprinse acum vor fi amplificate ulterior. Este important de reamintit mereu elevilor nerbdtori si instructorilor superficiali, importanta elementelor de baza pentru viitorul elevilor. Treapta a doua incepe cu deprinderea indeminarii de execuie a procedeelor de aruncare

12

Calea Armoniei

Procedeele de baza se perfecioneaz continuu trecindu-se si la alte forme de antrenament: contra atacurilor armate, contra mai multor adversari, execuia procedeelor de aprare din genunchi, Randori (lupta libera) si Kata (tipare), adic expresia libertii in micare, respectiv expresia supunerii fata de tradiie. ncetul cu incetul, Aikidoka se desprinde de constringerile si stressul vieii obinuite orientata spre performante si lupta pentru existenta; datorita stapinirii de sine si a indeminarii el se ridica deasupra atacurilor si devine o parte armonios integrata a Universului. De acum nainte Aikido se spiritualizeaz, din meteug (Jutsu) devine arta (Do). Dar atenie, sfera care te apar poate sa te inchida in ea, sa te tina prizonier. In aceasta faza Aikidoka urmrete nsuirea unui numr cit mai mare de procedee dar revine adesea ndoiala ca lucrurile nu sint, totui, chiar aa de precise cum par. Tipul de caracter corespunztor acestui nivel de pregtire este perfecionistul pedant, savantul, expertul tehnic. Crezind ca au gsit deja rspunsul si refuzind orice idee din exterior dispare progresul si astfel apare pericolul mpietririi intr-o atitudine de automultumire. Cei ce continua studiul sincer mai departe pe calea Aikido, ajung in stadiul in care micrile sint libere, iar tehnicile sint la fel de eficace pe cit sint de frumoase ca aspect. Adversarul nu mai este pur si simplu controlat, ci energia lui este aspirat in micarea de aprare. Ilustrarea acestui nivel este conductorul. Acetia nu se simt ameninai in nici un fel, aa ca ramin permanent deschii spre noi cunotine si orizonturi. Ei nu sint desigur, invincibili, dar nu le pasa, deoarece nu simt nevoia sa dovedeasc ceva. Cistigul, pierderea, nu mai au nici o valoare. Acetia pot sa prevad ntreaga desfurare a unei situaii pina la rezultatul ei final si sa se bucure de ea chiar daca ar nsemna eventualul lor eec, raminind ateni si interesai pina in ultimul moment. Prin antrenamentele de Aikido practicate timp de muli ani calitile pozitive ale individului se ntresc si se detaeaz, actionind cu eficacitate in cele mai diverse domenii ale vieii sale. Aikidoka devenit acum maestru isi cunoate locul, se simte liber si relaxat in orice situaie, nu are nevoie sa intervin fizic pentru aplanarea conflictelor, ci le rezolva pe cale panica inca inainte de a se dezvolta. Un adevrat maestru isi continua drumul spre telul final chiar daca tie ca n-o sa-l ating niciodat. Obstacolele diverse din calea sa nu l

descurajeaz, nici dezamgirile, nici invidia, nici lipsa de recunotina. Cind cade se ridica si- si continua drumul. Totdeauna trebuie cutat Centrul, dar in aceasta dimensiune noua Centrul este in tine nsuti. A-l atinge nseamn sa devii Centru. Acesta este Maestrul, Artistul. El se afla in ochiul ciclonului, nemicat in mijlocul agitaiei. De aici se pot percepe alte aspecte ale realitii si chiar ntreaga realitate capt un sens original. Cei, foarte putini, care ajung sa practice Aikido la acest nivel sint in armonie cu universul si cu viata, sint sursa unor forte niciodat stinse si un simbol al rennoirii permanente. Maestrul i pstreaz naturaleea, acioneaz dintr-un Centru stabil si sigur, triete in pace cu toi oameni, iar prin elevii si continua tafeta Aikido-ului. Cunoaterea propriilor limitri si neacceptarea lor ii permite sa progresezi la nesfirsit, deoarece experiena cltoriei in tine nsuti este mult mai importanta decit atingerea unui anurne scop.

3.4. Irimi si Tenkan

Oricare dintre noi poate deveni puternic, daca folosete in momentul si in locui potrivitprincipiul reactiunii complementare pentru a-l nvinge pe adversar cu ajutorul forei acestuia. Pentru un Aikidoka sincer, tehnica de lupta nu este un scop in sine, ci numai un mijloc - chiar daca e de neinlocuit - pentru apropierea de Scopul adevrat - Armonia. Ca urmare el trebuie sa se strduiasc sa-si nsueasc tot coninutul practic al noiunilor intuitive, pentru a putea pai pe calea Aiki. Scopul adevrat consta in atingerea unei armonii depline, atit pe plan intern cit si pe plan extern. Ideea de "armonie interna" se refera la relaia dintre spirit si corp, pe cind ideea de "armonie externa" se refera la relaia dintre individ si mediul nconjurtor (natura, univers). Armonia este atinsa cind toate forele, iniial divergente sau contradictorii, se aduna si se completeaz intr-o interaciune echilibrata. Pentru a defini "contrariile" in Aikido se folosesc noiunile de Irimi (Omote; sau pozitiv, tare) si Tenkan (Ura ; sau negativ, moale) care pot fi interpretate in diferite feluri din punct de vedere filozofic, dar care in legtura cu procedeele de lupta capt anumite aspecte practice deosebit de importante. Irimi si Tenkan sint doua feluri specifice de micare, de canalizare si control a energiei

Principiile teoretice ale Aikido

13

partenerului si prin folosirea lor contienta Aikido se deosebete de celelalte arte mariale. Importanta lor este atit de mare, incit perfecionarea acestor doua moduri de micare coincide in practica cu insusi progresul fcut de elev in studierea Artei. Pentru a le executa corect, trebuie puse la ncercare toate calitile cerute de Aikido : detenta, Ki, concentrare, spontaneitate, precizie, pstrarea controlului asupra Centrului, etc. Aceste micri nu sint procedee propriu zise, ci moduri diferite de aplicare a procedeelor, doua moduri naturale de micare : prin mijloc sau pe dinafar; direct sau prin ocolire; tare sau moale. Practic (aproape) toate procedele pot fi efectuate in varianta Irimi sau in varianta Tenkan ; alegerea variantei depinde de fora si viteza atacului, de direcia curgerii Ki-ului, de direcia in care vrem sa ne deplasam - intr-un cuvint, depinde de dinamica situaiei si numai intuiia poate dicta o astfel de alegere. La antrenamente se exerseaz deopotriv ambele variante - atit ca elemente de micare (la nclzire) cit si tfa moduri de execuie a procedeelor. Daca ai vzut o corida, ai remarcat desigur modul in care toreadorul se rsucete in jurul coarnelor taurului, impingindu-si soldurile (Centrul) spre inainte, cit mai aproape de coarne, dar fr sa se lase atins de ele. Elevul in Aikido, la fel ca toreadorul, pentru a gsi sensul acestor micri, trebuie sa se gindeasca la o fora ndreptata spre el, dar atit de puternica incit nu poate fi oprita prin opoziie directa; singura posibilitate de a o controla este de a se mica mpreuna cu ea, pentru a o putea conduce - in loc de a fi distrus de ea. Ca si la corida, aceasta manevra necesita o sincronizare perfecta. Manevra se poate face fie prin naintare (Irimi), fie prin rotire (Tenkan), dar in ambele cazuri este eseniala micarea spre inainte, de la centru spre exterior si niciodat invers, astfel ca energia care ataca sa fie nvluita de micarea de aprare.

daca se apas pe ua, ea se rotete si pentru a trece nu mai ramine altceva de fcut decit sa urmreti micarea ei. Daca mpingem prea tare, ne lovete in spate ua urmtoare; daca ua se rotete intr-un sens si ne incapatinam sa intram in sensul opus, trebuie mai intii-sa oprim ua, apoi s-o pornim din nou in sens invers. Practic rezulta ca pentru a folosi o micare deja nceput, este mai profitabil s-o urmezi, s-o ntreii si apoi s-o conduci, decit s-o blochezi. Atit timp cit ne ocupam de ui, totul este simplu si uor, dar cind trecem la oameni pot apare conflicte intre personaliti, pe care, daca le acceptam, intilnim toata fora atacului (fizic sau spiritual) cu consecine uneori neplcute. Irimi este in primul rind o aciune interna bazata pe o atitudine activa. Fora produsa de atacator este preluata cit mai devreme posibil, amplificata si intoarsa. Ea va curge napoi spre izvorul ei - adic spre Centrul (Hara) agresorului - ii va distruge echilibrul si-l va dobori. De o mare importanta este faptul ca Nage dup ce ntoarce fora ndreptata spre el, o dirijeaz spre o alta direcie. Uke va fi surprins atit de schimbarea neateptata a punctului de aplicare a forei sale cit si de efectul ntoarcerii ei. Nage intra spre nuntru, deci va ajunge in fata lui Uke. De aici si cuvintul japonez Omote (stai in fata lui) folosit pentru descrierea acestui mod de aciune, sau varianta "pozitiva" - adic aciunea activa, tare. Dar aciunea Irimi nu se limiteaz numai la prima aza a procedeului de lupta - la intrare , ci poate fi aplicata si la fazele urmtoare , adic la desfurarea si la terminarea procedeului. In orice faza eseniala a micrii, aciunea Irimi trebuie nsoita de fora respiraiei (Kokyu), ceea ce nseamn o expiraie sincronizat cu micarea. Caracteristic pentru aciunea Irimi este deplasarea (Sabaki) in linie dreapta prin pai adugii sau normali. Folosirea principiului frimi, mai ales mpotriva unui adversar puternic sau inarmat, poate fi fcuta cu succes numai daca Nage are o poziie corecta si Hara bine antrenata. E! trebuie sa poat reaciona sigur si spontan, sa fie capabil de a-si aplica concentrat fora respiraiei. Pe plan spiritual Irimi reprezint puterea controlata. Puterea adversarului se intilneste cu voina proprie si neclintita a lui Nage, concluzia rezultind pe drumul cel mai scurt. Micarea Irimi ca atare pare simpla, dar aparentele insala, cci execuia corecta necesita o precizie si o sincronizare absoluta.

Irimi (naintare)te mica in "Irimi" nseamn in japoneza pur si ksimplu "a intra", "a nainta". Micarea consta in dirijarea propriului Ki prin partener, fr a-l ciocni insa cu Kl-ul acestuia, ci deviindu-l si facindu-l sa se roteasc in jurul Centrului sau. Aceasta aciune nu se deosebete de ceea ce trebuie fcut cind treci printr-o ua turnanta. Daca se apas pe direcia axei de rotaie a uii, nu se mica nimic;

Calea Armoniei

Din Kamae (poziia de garda), se arunca Ki-ul nainte, se face un pas adugit (Tsugi-ashi) spre nainte si puin lateral. Micarea se face prin alunecare, fr sritura , cci pentru meninerea unei micri uniforme este foarte important ca Centrul sa ramina la o inaltime constanta. Dar atenie: in Aikido nu exista micri in linie dreapta, chiar daca par aa celor ce le privesc. Senzaia trebuie sa fie de cerc.de sfera, de spiraladar nicidecum de linie dreapta. Acesta senzaie izvorte din modul cum se mica Centrul si anume o rsucire spre nainte si nu pe o dreapta spre nainte.

acel moment, atunci forele agresoare pot fi conduse cu uurina la diverse nivele, dup traiectorii spirale in jurul acestui punct din spaiu (Centrul general). Atacul lui Uke se pierde in gol sau va fi aspirat de Nage si dirijat eventual asupra lui Uke. Prin aceasta aciune pasiva, neateptata, apare un vid, care l aspira si ii rotete pe Uke. Portele centrifuge si centripete care apar in micarea sa acioneaz asupra corpului lui Uke pina la dezechilibrarea centrului de greutate care-i va provoca cderea. Nage se poate sprijini (mpinge) pe Uke in timpul micrii lor mpreuna, cu fora rezultata din rotirea corpului sau; aceasta se poate face numai daca Centrul lui Nage este bine stabilizat in timpul micrii. Mrimea forei de interaciune intre cele doua trupuri in micare rezulta de la sine, deoarece fora aprrii este determinata numai de fora atacului. La fel ca primul mod de aciune (Irimi) si al doilea mod (Tenkan) poate fi aplicat nu numai la nceputul procedeului de lupta, ci si in timpul desfurrii acestuia sau la sfirsitul lui, cind Nage trebuie sa ntregeasc fora puternica a adversarului cu o reactiune moale, pentru a putea obine un rezultat optim. Devierea pe o curba a forei agresoare - iniial dirijata dup o linie dreapta - se realizeaz prin rotirea corpului (Tenkan-ashi si Tai-sabaki). Micrile astfel rezultate, rotunde si moi, prezint caracteristicile estetice specifice Aikido-ului, exprima umanismul acestei metode de autoaprare. Cind folosete acest mod de micare, Nage efectueaz rotiri prin afara liniei de aciune a forei si de aceea se zice ca acest mod este pasiv sau negativ. La sfirsitul rotirii se ajunge in situaia ca Nage apare - oarecum surprinztor - in spatele lui Uke. De aici si folosirea cuvintului japonez Ura ("stai in spatele lui"). O-Sensei Morihei Uyesniba spunea: "Cind adversarul crede ca eu sint in fata lui, ridica sabia sa m loveasc iar cind ataca descoper ca eu de fapt sint in spatele sau /" Folosirea acestui mod de a intimpina un atac impune adaptarea spontana a lui Nage - adesea aflat intr-o poziie nepotrivita. Pentru a putea aplica modul Tenkan este nevoie sa ai mintea libera si corpul relaxat. Efectul de completare a atacului se obine numai daca Hara lui Nage se situeaz permanent in centrul forelor de aciune. Daca Nage vrea sa impun un alt centru de rotire decit cel natural rezultat din aciunea forelor, el contravine legii armoniei si se trezete acionat la fel ca si Uke de aceleai forte, care duc la pierderea echilibrului, a

Tenkan (rsucire)nseamn "a te in jurul", Ae mica "Tenkan"aceasta micarerotiNage i "a pivota". Prin dirijeaz Ki-ul sau prin partener, facindu-l pe acesta sa se roteasc in jurul Centrului sau, mentinindu-l insa mereu in afara sferei sale. Aceasta explicaie ne obliga la analiza conceptului de "a fi la exterior". Cind tragi de o fringhie si aceasta se rupe, micarea se ntoarce mpotriva ta. Dar daca chiar in clipa in care fringhia se rupe, te rsuceti si mpingi spre exterior, micarea poate sa continue natural, spre nainte. In Akido nu exista nici ideea de linie dreapta, nici ideea de " a trage". Ki-ul se mica totdeauna spre nainte si micarea nscuta astfel este spre nainte (o mpingere). "A trage" este o micare ndreptata spre trecutjn timp ce "a mpinge" este indreptata spre viitor. Iar micarea naturii este de la interior spre exterior, de la trecut spre viitor. Sa tragi spre tine este un gest zgircit, egoist si meschin ; spre deosebire de micarea naturii, a vieii, care explodeaz spre exterior. O floare cind se desface, las sa izbucneasc viata; cind se nchide, se ofilete. Tristeea se nchide in ea, pe cind bucuria izbucnete si se mparte cu alii. Aceasta senzaie de mers spre nainte, cu toate ca este mai evidenta in Irimi, face parte si din Tenkan - prin care se nvluie si dirijeaz micarea partenerului astfel ca amindoi sa se mite in continuare mpreuna in direcia dorita de Nage. Tenkan, este celalalt mod de aciune specifica Aikido-ului : prin afara si prin nmuierea atacului. Modul Tenkan de execuie a procedeului se manifesta printr-o pasivitate atenta si servete la completarea dirijata a forei (mai mari) a adversarului. Nage i mica Centrul (Hara) mai nainte de, sau imediat dup un uor contact cu Uke spre inainte si in afara, apoi se rsucete pe linia dreapta de aciune a forte! agresoare. Daca Nage reuete sa realizeze coincidenta dintre Centrul sau si Centrul forelor care acioneaz in

Principiile teoretice ale Aikido

15

propriului Centru. Natura nu face deosebire intre "bun" si "ru", cind condiiile sint identice! Pe plan filozofic Tenkan este principiul cedrii imediate, in scopul cistigului ulterior. Este un principiu legat de bunul simt. Nage nu trebuie sa cedeze poziia si nici sa nu piard scopul final din vedere. Pentru aceasta se cere o voina puternica si un Centru bine educat. Deseori se constata in Dojo ca elevul prefera un anumit mod de micare exersindu-l in dauna celuilalt, mai nepotrivit personalitii sale. Aceasta greeala trebuie corectata ia timp, deoarece in acest caz, Aikidoka nu reacioneaz la fel de bine si nu este in stare sa completeze orice fel de agresiune. O alta greeala este amestecarea principiilor sau folosirea lor inconsecventa. Nu se poate trage in acelai timp in direcii opuse. Indiferent de principiul folosit, ideea de baza in Aikido este ca cel care se apar trebuie sa-si coordoneze si concentreze toate resursele energia spirituala si cea fizica - pentru atingerea scopului, care este rezolvarea sau evitarea atacului.

Povestea aceasta ne arata ce nseamn Armonia. La fel cum s-a purtat Pay-la cu harpa, in Aikido atacantului nu i se impune cu orice pre voina lui Nage, dar nici Uke nu este lsat sa-si impun voina sa. Micarea lui Nage se nate din cea a partenerului sau, fr a se ntrerupe circuitul energiei sale si fr a se tulbura nici energia lui Nage. Prin aceasta Aikido nseamn Armonie si in plus aplicarea principiului neimpotrivirii la aciunea lui Uke. Trebuie insa lmurit ca neimpotrivirea nu trebuie neleasa greit, ca o acceptare resemnata a dominaiei altcuiva. Dimpotriv, neimpotrivirea implica prezenta unei voine puternice, fiind de fapt mijlocul de afirmare a acestei voine. Obstacolele pe care le intilnim fac parte din desfurarea vieii. Ne dam seama de greutatea lor cind le intilnim, dar totodat ne dam seama de fora noastr cind le nvingem, fr a pierde din vedere telul final. O stinca nu oprete riul care continua sa curg, ocolind-o. Un dig oprete marea dar nu-i distruge fora. Printr-un efort continuu se poate zgzui energia marii, dar daca efortul de a stvili fora apei slbete, marea se revars din nou. Presiunea marii asupra digului nu slbete nici o clipa. Neimpotrivirea nseamn alegerea continua a telurilor, in funcie de flexibilitatea mijloacelor. Nimeni nu poate sa prevad toate obstacolele ce vor apare in drumul sau; nu are nici un rost sa stabileti dinainte care va fi comportarea in fata lor; va trebui insa sa reacionezi cit mai spontan la apariia lor. Arta de a trai si aciona astfel se poate invata. Aikido ne invata acest mod de comportare. Nu se stabilete dinainte cum ne vom mica intr-o situaie viitoare. Cind situaia apare, va trebui sa ne relaxam, sa ne golim mintea de orice idee parazita si sa lsam libera, prin intermediul subcontientului, manifestarea principiilor nvate la antrenamente. Desigur insa ca antrenamentele trebuie sa fie serioase si intense daca dorim sa ajungem la asemenea performante. Antrenamentul de Aikido nu inseamna sa-ti atingi scopul (sa faci procedeul) indiferent de comportarea partenerului, ci sa-l atingi impreuna cu partenerul, lasindu-ti energia sa curg libera si sa se uneasc cu a lui. Atingerea telului propriu fr ca pentru aceasta sa deranjezi cel mai mic lucru sau fiina si fr sa schimbi nimic din ceea ce nu trebuie schimbat, aceasta inseamna respectul pentru libertate, aceasta este starea de spirit in care trebuie fcut

3.5-Armonia Armonia este potrivirea desavirsita a componentelor intr-un intreg.(Micul Dicionar Enciclopedic)

Se povestete ca demult in China, era un copac atit de batrin incit nimeni nu mai tia de cind e acolo. Un vrjitor 1-a tiat si a fcut din lemnul lui o harpa minunata. Artiti vestii au venit sa cin te la instrumentul despre care se aflase peste tari si mari. Dar oricit s-au strduit n-au reuit sa scoat din el decit nite sunete neplcute auzului. Pina la urma, harpa frumoasa dar nefolositoare a ajuns in tezaurul mpratului Chinei, unde a zcut multa vreme. Dup muli ani, intr-o zi veni tinarul Pay-Ia si ceru permisiunea sa-i fie ngduit sa cinte la vestita harpa. I se acorda privilegiul si sub mingiierea degetelor sale instrumentul se trezi si scoase sunete nemaiauzit de frumoase, care semnau cu amintirile batrinului copac: schimbarea anotimpurilor si naturii, renaterea continua, cintecele pasrilor sau lupta fiarelor slbatice, ploaia carecade sau linitea zpezii, bucuriile si necazurile tuturor celor care trecuser pe sub umbra lui si multe altele. Asculttorii emoionai ii ntrebar pe Pay-Ia cum a reuit sa domesticeasc harpa. Pay-la le rspunse ca in loc sa foreze instrumentul sa cinte melodiile sale, a lsat harpa sa-si aleag tema si urmarind-o, el s-a asimilat cu harpa, devenind amindoi un singur instrument.

uaiea Armoniei

antrenamentul. Nu atit pentru ca micarea sa fie eficienta, ci pentru a intelege principiile care stau la baza Artei.

pictorul mai lucreaz inca la el atunci cind are loc experiena. Deci care dintre cele doua persoane va putea descrie mai bine tabloul ? In practica lucrurile se petrec astfel: metoda tiinifica decupeaz realitatea intr-o mulime de felii pentru a izola evenimentele si astfel sa le poat stabili cauza. Metoda tiinifica are avantajul ca reduce realitatea la nivelul unui experiment de laborator, facind-o astfel uor de analizat. Ea satisface aspiraia omeneasca spre sigurana plecind de la idea ca evenimentele pot fi prevzute cu un anumit grad de precizie, daca avem destule informaii despre ele. Totui metoda este limitata de doua ipoteze fundamentale ale ei, care nu rareori au fost contrazise de realitate, dup cum recunosc chiar savanii: prima este ca modelul din laborator reprezint corect lumea reala si a doua, ca suma diverselor pri izolate ne furnizeaz o imagine corecta a ansamblului. Metoda sincronismului nu garanteaz ca prezicerile sale se vor adeveri, dar nici nu se ncurca cu asemenea probleme. Sincronismul considera ca fiecare situaie (de fapt, intregul Univers) este un aranjament unic, mereu in schimbare a diverselor pri componente. Dup cum spunea un filozof, sincronismul nseamn apariia simultana a doua sau mai multe evenimente semnificative, dar nelegate intre ele printr-o cauza comuna. Daca adincim mai departe problema, nelegem ca mintea omeneasca folosete ambele metode prin raiune si intuiie. Raiunea se bazeaz pe analiza si deci nu poate studia decit cauzele fenomenelor ce deja s-au produs pentru a face previziuni statistice. Este lumea lui "daca" si ea se ocupa de probabiliti si de diferente. Dar raiunea este prea inceata ca sa poat fi folosita si in domeniul sincronismului, unde concluziile ei ar sosi sistematic prea tirziu. Sincronismul se bazeaz pe intuiie, care nu are timp sa analizeze o situaie; ea nu acorda o prea mare importanta trecutului, nu este obligatoriu raionala sau logica, nu explica ci mai degrab isi bate joc de explicaii. Intuiia funcioneaz rapid, prinzind din zbor esena momentului unic, acel "acum si aici". Raiunea si intuiia sint instrumente diferite care trebuie folosite pentru scopuri diferite. Cind avem de fcut fata necunoscutului, daca trebuie acionat rapid (cum ar fi in cazul unui atac sau a unei situaii limita), cind o fraciune de secunda nseamn diferena dintre viata si moarte, nu se mai poate alege: trebuie sa te bazezi pe intuiie si sa ai ncredere in ea. Aikido se ocupa cu domeniul sincronismului si cu dezvoltarea intuiiei, iar pentru ca antrenamentul sa ating acest scop, el nu trebuie considerat ca o

Se spune ca un vestit maestru in arta luptei cu sabia se hotari intr-o zi sa pun la ncercare trei dintre cei mai buni elevi, pentru a alege dintre ei urmaul sau la conducerea scolii. Pentru asta aranja o perna deasupra uii din camera in care se afla, astfel ca nu putea fi vzuta de afara, si-i chema pe rind pe elevi. Primul elev deschise ua si simind ca se intimpla ceva, sari napoi, tind din zbor perna in doua cu o lovitura rapida de sabie. Desigur, o dovada de mare indeminare ; dar batrinul maestru fu nemulumit. O noua perna a fost aezata deasupra uii. Al doilea elev se apropie de ua si simi ca ceva nu este in regula. Studie ua, descoperi perna - si nu intra in camera ; dovedi ca era atent; dar maestrul tot nu era mulumit. Al treilea elev sosi in fata uii si simi si el ca ceva nu este in regula. Studie ua si descoperi perna - apoi deschise ua cu mare grija astfel ca perna sa nu cada, intra in camera, nchise ua la loc cu grija, si-1 intreba apoi pe maestru ce dorete. Batrinul se declara in fine mulumit. Nimic nu fusese schimbat, dar ceea ce trebuia fcut se fcuse.

3.6. Sincronismul si intuiiapentru este atit In zilele noastre entuziasmul ca oricetiina "dovedit de mare incit se considera fapt tiinific" este sinonim cu "adevrat" si toate celelalte cai de cunoatere sint considerate suspecte. Dar metoda tiinifica de studiere a realitii, la fel ca si principiul sincronismului, pretinde un act de mare credina si anume ca in univers domnete ordinea. Diferena dintre cele doua principii de nelegere a lumii consta in faptul ca tiina se bazeaz pe legea cauzei si efectului pentru a explica aceasta ordine. Conform acestei legi orice eveniment sau fenomen se explica perfect prin ceea ce a fost naintea sa. Sincronismul, pe de alta parte, se ocupa cu evenimente si fenomene care se petrec in acelai timp, acceptind ideea "simpatiei intre evenimente". Ca sa nelegem mai bine ce nseamn cele doua principii, sa ne nchipuim ca invitam doua persoane sa studieze acelai tablou, dup care le vom invita sa-si spun prerea in legtura cu acesta. Una din ele poate privi si cerceta cit de mult dorete numai o suprafaa mica din tablou, restul fiind acoperit. Cealalt persoana poate vedea intregul tablou, dar numai o fraciune de secunda. Ca sa complicam si mai mult lucrurile, sa ne imaginam in plus ca tabloul este neterminat,

rrincipnie leoreuce aie nmiuu

^^

serie de procedee de autoaprare, ci ca o educaie globala. Desigur ca la antrenament se exerseaz procedeele de lupta, dar la fel cum o melodie nu este pur si simplu o niruire de note, ci un complex echilibrat de ritm si armonie, tot aa un procedeu de Aikido nu este doar suma diverselor micri ale corpului. Intr-adevar, nu devii artist numai pentru ca ai invatat muzica si nici nu tii Aikido doar pentru ca ai invatat procedeele de lupta. Un artist nu cinta de doua ori la fel aceeai bucata; la fel, un procedeu nu se executa de doua ori la fel, deoarece de fiecare data el trebuie adaptat situaiei reale, care este unica. Paradoxul este ca trebuie sa inveti perfect procedeele si apoi sa uii tot ceea ce ti-ai insusit cu atita truda si sa te misti liber. Este nevoie ca ceea ce ai invatat sa ptrund in subcontient si sa devin parte a acestuia. In practica inveti sa reacionezi nu la o posibilitate, ci la o realitate: atacul si aprarea trebuie sa fie simultane, deoarece una face parte din cealalt, lata in acest sens o alta poveste. Un tinar, doritor sa ajung mare rzboinic, reui sa fie primit ca elev al unui celebru maestru in arta luptei cu sabia, care tria retras, singur pe munte. Dup obiceiul din acele vremuri, elevul veni sa locuiasc in coliba nvtorului si se apuca cu hrnicie de treburile gospodreti. Maestrul insa, in loc sa-1 invete arta minuirii sbiei cum se face la scoal, avea ciudatul obicei de a se strecura pe furi in spatele tinarului in momentele cele mai neateptate, pentru a-1 lovi cu

un baston, ncet, incet, elevul invata sa se fereasc, dar profesorul devenea tot mai indeminatic si bietul tinar primea lovitura dup lovitura. Au trecut astfel citiva ani lungi si foarte neplcui pentru elev, care se ocupa in continuare fr sa cricneasca, de toate muncile gospodriei. Intr-o zi, pe cind pregtea mincarea, tinarul sari deodat intr-o parte aproape fr sa vrea. Vasul in care el pregtea mincarea zbura in ndri, lovit fiind de bastonul batrinului. Acesta zimbisi zise:"-Te-am invatat totul, acum poi pleca !" Dar elevul nu ii parai; in sfirsit, nelesese. Dup citva timp de la acesta "trezire", se intimpla ca un rzboinic strin ajunse la casa maestrului dorind sa-1 vad. El ii zri pe elevul care tia lemne in fata colibei si-1 ntreba: - Unde este nvtorul tu ? - Nu tiu, rspunse acesta fr sa se ntoarc, fiind adincit in munca lui. Vizitatorul mai ntreba cite ceva, dar neprimind nici un rspuns, se infurie de ceea ce i se pru obrznicie si apuca sabia sa-1 loveasc. Cind maestrul veni acas ii gsi pe elev ocupat cu tiatul lemnelor. - De ce 1-ai lovit pe omul acesta ? i-1 ntreba el pe elev, aratindu-i rzboinicul ce zcea fr cunotina. -N-am lovit pe nimeni - rspunse elevul intorcindu-se si deabia atunci observa rzboinicul leinat. Semnificaia acestei povestiri este ca lovirea rzboinicului nu a fost consecina atacului acestuia, ci a fost doar o parte a sa, in ideea ca aprarea si atacul sint prile componente ale aceluiai ntreg.

Elementele de baza

19

4

Elementele de baza ale tehnicii AIKIDO

"Elementele sint componente ale procedeelor ; Procedeele sint componente ale principiilor ; Principiile sint componente ale Aikido-ului ; Aikido este o componenta a perfeciunii umane ; Intoarce-te mereu la izvoare ; Nu confunda metoda cu scopul."

componentelor si ca efect imediat se obine un procedeu, o tehnica superioara. Separarea ntregului in diversele sale componente are doar un scop didactic. In cutarea adevrului, in lupta pentru progres omul produce adeseori sisteme complicate uitind valoarea simplitii. Daca elevul se concentreaz la antrenamente asupra citorva procedee, ei va capt destul de repede o indeminare deosebita in execuia lor, dar devine sclavul acestora. El se va simi obligat sa adapteze realitatea la bagajul sau de cunotine pe care, incontient, va caut sa le aplice in orice situaie. Prin aceasta reacie necontrolata el nu mai este in stare sa completeze aciunea adversarului si astfel se ndeprteaz de Calea Armoniei. Dar daca elevul acorda toata atenia elementelor, el mbuntete de la baza calitatea ntregului edificiu al Aikido, din care cea mai mare parte ii este inca necunoscuta. Exersarea intensa a bazelor tehnice face sa creasc capacitatea de nvare si uureaz predarea noilor procedee, ii susine in dezvoltarea lor. Relaiile dintre elementele si procedee se pot sesiza din diagramele urmtoare (aceste diagrame reprezint evoluia a doi elevi), in care lungimea vectorilor este proporionala cu durata si intensitatea exersrii respectivelor capitole. Aria

F iecare procedeu din Aikido consta dintr-o mulime de "elemente":pozitie, atitudine,distanta, sabia miinii, centrul corpului, deplasri, fora respiraiei, care asamblate armonios alctuiesc procedeul si determina eficienta lui. Vom vedea ca nu se poate exersa folosirea corecta a Centrului (Hara) fr a face deplasri (Sabaki). Daca dorim sa transmitem partenerului micarea propriului nostru Centru, este necesara o legtura cu el, chiar numai pentru foarte puin timp. De aici rezulta necesitatea folosirii sbiei miinii (Tekatana) cind agresorul nu stabilete el insusi contactul cu Nage prin prindere. In Aikido se folosesc multe exerciii care urmresc perfecionarea elementelor tehnice. Prin repetarea lor consecventa se ridica calitatea

20

Calea Armoniei

triunghiului reprezint experiena acumulata de elev. Forma triunghiului si poziia centrului sau de greutate S, indica gradul de stabilitate a sistemului. Notaiile P si E vin de la procedee, respectiv

Exerciiile curente, exersarea procedeelor si execuia tehnicilor, in timpul antrenamentelor, se produc cu o viteza obinuita, uneori chiar foarte ncet, pentru ca elevul sa-si nsueasc o tehnica corecta. Execuia in viteza a exercitiilor noi de ctre un nceptor ascunde greelile si nu permite insusirea echilibrului atit de necesar. Numai dup ce o tehnica este foarte bine stapinita se poate trece la executarea ei cu mare viteza. In Aikido rapiditatea se capt nu prin efectuarea de micri frenetice la antrenament, ci prin precizie, economie de micri si coordonare. Antrenamentul trebuie deci sa fie suficient de lent si relaxat, iar viteza de aprare si cea de atac trebuie sa fie egale si constante de-a lungul exerciiului. Pe msura ce micarea devine familiara, creste precizia si ca urmare creste si viteza de execuie. In timpul antrenamentelor, procedeele trebuie exersate cu viteza mica si constanta, astfel ca ansamblul micrii sa fie echilibrat si viteza ansamblului sa creasc in timp. Aceasta condiie este foarte importanta pentru a se ajunge la controlul micrii. Ideal ar fi sa te poi mica in acelai timp si mpreuna cu partenerul, chiar cu viteza lui, pentru asta fiind necesar un ritm corect si armonie perfecta. Asimilind la nceput tehnica de a se adapta la ritmul adversarului, elevul se va ndrepta sigur spre calea realizrii sincronismului armonic. Situaia este asemntoare cu cea a elevului care invata sa cinte la un instrument muzical. Mai intii el descifreaz notele si semnificaia lor precisa, apoi exerseaz si se obisnueste cu melodia care trebuie executata si cu ajutorul unui metronom va ajunge sa interpreteze melodia corect si cu viteza optima. Dar in Aikido aceasta nu este suficient, deoarece Aikidoka nu este un solist, ci componentul unei orchestre (cu doi sau mai muli parteneri...) si care fr vreo repetiie prealabila va trebui sa se armonizeze perfect.

elemente (de baza). In cazul A - elevul pune accentul pe exersarea procedeelor, el nu dezvolta suficient baza si astfel sistemul devine instabil. In cazul B - elevul dezvolta armonios elementele si procedeele, sistemul este stabil, experiena cptata este vizibil mai mare. Instructorii vor trebui sa tina seama de aceste idei indrumindu-i mereu pe elevii, nceptori sau avansai, spre restudierea elementelor de baza, deoarece in Aikido componenta cea mai mica are importanta cea mai mare. Lanul se va rupe la veriga cea mai slaba ! Cind marii maetri recomanda "ntoarcerea la izvoare" ei neleg - in sens tehnic - o exersare mai intensa a elementelor de baza, adesea neglijate in dorina de progres rapid. Nu uitai: Aikido nu se poate invata prin cursuri intensive! Celui care, din neglijenta sau nerbdare, sare peste nsuirea temeinica, verificata mereu, a bazelor, calea spre perfeciune ii este nchisa. "Nu neglijai amnuntele, deoarece de amnunte depinde perfeciunea, si ea nu este un amnunt" scria Michelangelo Buonarotti.

4.1.Despre viteza in antrenamentul de AIKIDOelement In Aikido viteza este unacorda cuvital. Viteza este necesara ca sa te poi micarea rapida a adversarului si sa evii atacurile executate in mare viteza. Nu este suficienta viteza necesara pentru depirea unui om obinuit: in Aikido elevul trebuie sa se strduiasc sa ajung la o viteza de reacie cit mai mare, prin exerciii speciale executate, de regula, la sfirsitul antrenamentului.

O mica gluma pe aceasta tema, a integrrii in ansamblu : "Un cvartet instrumental interpreteaz o piesa dificila. La sfirsit, unul din interprei, dornic de laude, cere cu insistenta prerea unui critic muzical care se afla in sala. Acesta nu se arata grozav de entuziasmat si rspunse evaziv. Instrumentistul nostru insista: - Dar ce credei, ritmul, cum a fost ritmul ? - Aa, rspunde criticul, ritmurile au fost bune, mai ales al dumitale!"Acelai lucru este valabil si in Aikido : sa dai dovada de indeminare individuala este nu numai ineficace, ci chiar o rnare greeala.

Elementele de baza

21

Este deosebit de important (si vom sublinia acest lucru in repetate rinduri) sa te miti mpreuna cu partenerul astfel incit ansamblul micrii sa fie armonios de la nceput si pina la sfirsit. Pentru atingerea acestui nivel, la fel ca si in muzica, exerciiile de baza, cele elementare, sint vitale; numai cind tehnica nu mai are secrete poi incepe sa interpretezi! Aikido ne invata sa meninem o permanenta stare de echilibru astfel incit reacia sa fie proporionala cu atacul, cu gravitatea situaiei. Actionind fr fora brutala, ci cu precizie, determinare, concentrare si Ki, se ajunge la eficacitate fr a periclita viata partenerului. Un Aikidoka trebuie sa aib responsabilitatea propriei sale viei dar si respect fata de viata celorlali.

daca Uke lucreaz cu ideea ca el ca atacator tot va trebui sa cada si o face imediat ce Nage l-a atins, atunci antrenamentul devine inutil. Altfel zis, Uke nu trebuie sa cedeze imediat ce Nage incepe execuia unui procedeu, ci va continua sa-si coordoneze Ki-ul fr a las nici o deschidere, concentrindu-l spre centrul lui Nage pina ce este aruncat sau fixat, de ctre acesta , astfel ca daca procedeul nu este executat corect, Nage sa simt propria sa neindeminare. Iar daca atacurile se repeta continuu, fr a deveni furibunde, atunci se poate repeta acelai procedeu la nesfirsit fr sa devin pierdere de timp, deoarece fiecare repetare va fi fr voia noastr altfel, si procedeul poate fi astfel perfecionat descoperindu-i-se noi valene. Pentru aceasta Uke are nevoie de tot atita concentrare si pricepere ca si Nage puind sa invete tot cit si el, poate chiar mai mult. Astfel, atacurile si procedeele de aprare progreseaz mpreuna, devenind treptat mai puternice si mai rapide. Ca si procedeele de aprare, atacurile sint practic in numr infinit si cine caut procedeul ideal de folosit contra oricrui atac, este pe o direcie greita. Aceasta atitudine nu poate decit sa provoace discuii inutile, prin ntrebri cum ar fi: "Ce se intimpla daca...?" Este o pierdere inutila de timp, pentru ca mai devreme sau mai tirziu va apare o situaie neprevzuta.*V

4.2. Despre atacuri

N

ici un om in stare normala nu are motive sa-l atace pe altul. Cel care ataca, o face pentru ca are probleme, pentru ca este nefericit. Si daca un om are probleme el trebuie ajutat. Acesta este spiritul Aikido-ului.

Iar daca am fcut totul pentru a evita lupta si totui aceasta este inevitabila (si uneori aa se intimpla in realitate), nimeni nu este vinovat de eventualele accidentri ale agresorului. Aceasta nu este in contradicie cu principiul artat mai sus. In timpul antrenamentelor insa, astfel de accidente trebuie evitate cu strnicie; pentru ca exerciiile sa fie eficiente nu este nevoie sa fie si periculoase. Atacul este instrumentul la care se cinta, sarcina celui care ataca (Uke) fiind aceea de a pstra ntreaga valoare a instrumentului. Sarcina lui Uke nu este sa arate ca-si poate rni partenerul (Nage), ci sa-i dea acestuia materia prima pe care s-o prelucreze, sa-l ajute pe Nage sa devin contient si sa simt propria energie si energiile din jurul sau, sa invete ce sa fac pentru ca energia sa circule liber. Atacurile vor fi angajate, sincere si uniforme, executate realist, dar cu o viteza corespunztoare gradului de pregtire a lui Nage. A simula ca ataci sau a te supune controlului lui Nage fr a fi silit de el nu ii ajuta de loc; pe de alta parte, a rezista lui Nage cu incapatinare este deosebit de periculos pentru Uke si nu este de nici un folos pentru partenerul sau. Incapatinarea de a rezista unui procedeu face antrenamentul periculos si neplcut; a nu opune nici o rezistenta face antrenamentul inutil. Cderea nu este nici o favoare fcuta partenerului, nici o ruine, ci un mijloc de a te ndeprta de pericol cit mai repede cu putina, pentru a putea reveni la lupta fr sa te rneti. Dar

Calea cea buna este antrenamentul perseverent, convenional, mpotriva atacurilor de baza, pentru dezvoltarea ateniei si pentru a invata sa simi linia de aciune a Ki-ului. (Observaie: aceste consideraii se aplica la fel de bine atit atacurilor fizice cit si celor de alta natura, care atenteaz la libertate sau personalitate). Daca ajungi sa recunoti linia de circulaie a Ki-ului atacator si sa nglobezi, nu atacul care este doar un simbol steril, ci omul din spatele atacului, daca ajungi sa te unifici de la sine cu el si sa-i canalizezi energia, atunci subcontientul - desigur antrenat corespunztor - poate sa fac fata oricrui atac oricit de fantezist ar fi, chiar in momentul cind el se nate. Atacurile de baza sint: loviturile cu mina de sus, din lateral, din fata, prinderile de miini, de haina, loviturile de picior, prinderile si loviturile din spate si ele acoper in practica toata gama de posibiliti. Daca ajungem sa ne putem apar mpotriva lor, atunci putem desigur face fata tuturor variaiilor posibile. Clasificarea atacurilor este prezentata in anexa 1. Prinderile sint atacuri mai uor de executat si de aparat, datorita vitezei relativ mici de execuie. Ele sint indicate pentru nvarea procedeelor de aprare, pentru capatarea "simului" adversarului.

22

Calea Armoniei

Din punct de vedere al realitii, prinderea inseamna ca aprarea nu a fost buna, ca Nage s-a micat greit, incet, necoordonat. Daca in locul prinderii ar fi fost o lovitura, aceasta ar fi ajuns la inta. Dup ce elevul invata sa se apere mpotriva prinderilor, se trece la aprarea contra loviturilor, care sint atacuri mai rapide, mai periculoase, mal apropiate de o lupta reala. Intrucit aprarea se face cu viteza corespunztoare atacului, in cazul unei lovituri (in japoneza Atemi) eti nevoit sa te aperi mai dur, mai neprietenos. In cazul unei prinderi ai mai mult timp la dispoziie, poi sa te aperi mai blind, te poi "mprieteni" cu adversarul. Importanta loviturilor cu scop de aprare este foarte mare pentru orice practicant al oricrei arte mariale si lipsa unui antrenament specific duce la o asimilare greita a a tehnicii si mai ales a strategiei aprrii. Ameninarea pe care o constituie pentru ambii elevi posibilitatea de a fi lovit de celalalt le impune in general o atitudine mariala, de garda vigilenta, si-l silete pe Uke sa nu reziste inutil unul procedeu de aprare. Este o greeala ca un Aikidoka sa nu cunoasc bine tehnicile de atac, de lovire. Nu te vei putea apar eficient de o lovitura decit cunoscind foarte bine cum se executa. Sint posibile chiar accidentri in cazul executatiei unor lovituri puternice fr cunoaterea perfecta a tehnicii respective (lovirea cu pumnul deschis). Lovitura de bra (Atemi) se executa pentru aprare, nu pentru doborirea adversarului! Scopul final al Atemi nu este doborirea sau rnirea adversarului, ci nvingerea lui printr-un procedeu specific tehnicii Aikido. A executa Atemi nu inseamna neaprat sa loveti adversarul; scopul sau principal este dezechilibrarea lui psihica, descoperirea "golului" din garda sa fizica sau mentala. Contactul, lovitura, este numai concluzia aciunii "Atemi" si de cele mai multe ori se si renuna la ea, pentru ca prima ei parte este suficienta pentru a putea executa procedeul de Aikido (aruncare, imobilizare). Atemi nu se executa prin aruncarea pumnului spre adversar, ci rezulta din ciocnirea acestuia cu pumnul care aproape sta pe loc (in locul care trebuie)! In Aikido, Atemi are un rol important in ansamblul procedeului: se lovete la fata (zona, nu un punct anume) cu pumnul strins, Uraken, dar aceasta servete numai la impresionarea adversarului, pentru a-l face sa reacioneze natural intr-un mod convenabil executrii procedeului de aprare.

Atemi nu este gindrt sa scoat (prin ea singura) adversarul din lupta. O-Sensei Morihei Uyeshiba spunea odat, jumtate In gluma jumtate in serios, ca "Atemi inseamna 99 la suta din Aikido". In timp, aceasta gluma a pus serioase probleme specialitilor nestiind cum trebuiesc interpretate cuvintele marelui maestru. O explicaie posibila ar fi aceea ca intr-adevar toate procedele se executa eficient in condiiile utilizrii sau simulrii de Atemi si mai ales pentru faptul ca in timpul execuiei procedeelor de Aikido, micrile specifice de "lovitura de sabie" sint frecvente. In general la antrenamente nu se exerseaz Atemi In mod special, pentru ca elevii sa nu se lase furai de agresivitate, neglijind astfel restul micrilor. Vom vedea insa ca exista procedee care nu pot fi intelese fr Atemi. Atemi sint mijloacele pedagogice care permit elevului sa capete calitile necesare unui Budoka: vigilenta, atitudine corecta, simul micrii si al previziunii (Zanshin, Shisei, Ma-ai). Dup nsuirea simului distantei corecte Ma-ai, devine simpla transformare a execuiei blinde a unui procedeu de aprare intr-o varianta dura, rapida. La un nivel de pregtire si mai ridicat, atacurile se fac cu arme albe, nu cu mina goaia. In cazul armelor, micrile sint mai ampie, mai vizibile pentru elev dar si mai periculoase.

4.3. Competiia in Aikidog n timpul antrenamentelor de Aikido trebuie respectata regula fundamentala de a se evita competiia. Si asta din simplul motiv ca in Aikido nu exista competiie, deoarece ideea de cistig sau pierdere nu are nici un sens, scopul fiind de a te perfeciona nu in raport cu alii ci fata de tine nsuti, prin utilizarea completa si eficienta a tuturor facultilor si ntregului potenial propriu. In consecina, in timpul antrenamentelor, fie ca ataci, fie ca te aperi, nu trebuie sa caui sa-l distrugi pe partener pentru ca aceasta aciune n-are nici un sens, ci trebuie sa ncerci sa inveti si sa progresezi folosind ajutorul lui. Rolul atacantului (Uke) este sa asigure partenerului care se apar (Nage) condiiile cele mai bune pentru studiu. Numai in aceasta stare de spirit exerciiile pot fi mereu plcute, fr a se transforma in btaie sau lupta fr sens. Orice idee de competiie nu poate decit sa degradeze Arta si sa fac antrenamentul periculos in mod inutil. Dar lipsa competiiei, chiar daca face parte integranta din filozofia Aikido-ului, poate duce uor la

Elementele de baza

23

nelegerea greita in sens opus, facind exerciiul sa degenereze Intr-un dans. Intr-adevar, daca procedeele sint executate mecanic ca o rutina in care pe rind fiecare partener H arunca cu amabilitate pe celalalt, fr sa menin in continuu o atenie si o concentrare totala, iar pe de alta parte Uke accepta pasiv sa fie aruncat, numai pentru ca aa este rolul sau, antrenamentul devine un fel de joc de societate in care este Imposibil sa progresezi, pentru ca astfel partenerii se neal atlt unii pe alii cit si pe ei nii. Sa nu uitam ca Aikido este o Arta Mariala, este o Cale a luptei, si originile sale sint adine ancorate in practica Budo, in care atitudinea fata de lupta nu admite uurina.

In fig. 4.2. Uke nu poate avea nici o influenta asupra lui Nage din cauza distantei prea mari dintre ei. Nage nu este deci in pericol, dar preventiv trebuie sa ia o atitudine potrivita care sa sugereze agresorilor ca este gata de orice. El poate urmri in continuare desfurarea evenimentelor, destins dar cu atenie. Etica si principiile Aikido-ulu! interzic Iul Nage sa scurteze distanta cu ajutorul unei micri de atac. S-ar putea ca manevra sa se ntoarc mpotriva lui! fig. 4.2.

4.4. Ma-ai (distanta optima)rmonia naturii se manifesta si prin aceea ca fiecare fiina si lucru au locul lor bine stabilit in timp si spaiu. l n cadrul unei confruntri se elibereaz forte fizice si spirituale ndreptate asupra celor implicai in aciune. Dar aceste forte sint limitate si au o raza de aciune determinata. Cine vrea sa stapineasca, sa dirijeze sau sa neutralizeze aceste forte trebuie sa cunoasc importanta practica a distantei lor de aciune. In Aikido distanta de aciune armoniosa (optima) dintre Uke si Nage se numete Ma-ai. In diagramele ce urmeaz, centrele cercurilor reprezint Centrele celor doi parteneri iar cercurile reprezint spaiul de aciune al forelor (Ki-ului) lor. Raza cercului este determinata de lungimea si poziia membrelor - respectiv armelor folosite de fiecare. Intrucit se poate interveni fizic si spiritual in orice direcie, rezulta in spaiu o sfera de aciune. Poziia relativa a sferelor de aciune ale celor doi parteneri poate fi de trei feluri: Fig. 4.1. Reprezentarea cercului (sferei) de aciune a unui om. R1 = raza de aci