(Dedicată sorei mele Sonia şi soţului ei,

născuţi în mijlocul lui septembrie)

SEPTEMBRIE

Mă voi îndragosti în septembrie,

odată cu toamna,

după ce te-am căutat doar pe tine,

jumătate-n oameni, jumătate în vise.

Voi simţi stelele de dincolo de cer

şi sufletul tău intrând adânc în mine.

Frunze roşii o să cadă peste noi

şi simţirea toată ne va sta-n privire,

împietrită-n uimire.

Nu ne ştim chipul,

Că încă nu-i vremea

şi nu s-au întâmplat acelea

ce-au fost sortite-n stele, dinainte.

Abia-ntr-o seară de septembrie,

când voi simţi inima frunzelor,

voi ridica privirea şi tu vei fi acolo.

Ne vom topi-n aceeaşi cruntă

şi dulce-nfiorare

şi tot ce ne-a fost dat,

aunci se va-mplini.

Ne vom îndrăgosti în septembrie,

în amurgul anotimpurilor,

în blânda, dulcea, şi-nţeleapta toamnă

a sufletelor noastre întregite.