– SEMINAR –

Principalele solutii de protectie a mediului utilizate de catre agentii economici in

Uniunea Europeana: auditul de mediu, EMAS, dezvoltarea sectorului eco-

industrial

2

Structura seminar:

Prelegerea 1 pg. 3

Protectia mediului si legislatia comunitara in domeniul protectiei mediului – bune practici ale

agentilor economici din Uniunea Europeana

Prelegerea 2 pg. 10

Sectorul eco-industrial, practicile de mediu europene in Romania si Bulgaria – situatia prezenta si perspective

Prelegerea 3 pg. 18

Auditul de mediu – definire, etape, avantaje, oportunitati si costuri

Prelegerea 4 pg. 22

EMAS – definire, elemente caracteristice, etape in implementare, organisme acreditate, avantaje, costuri

Resurse informatice pg. 29

Anexa 1 pg. 30

STUDIU DE CAZ – Proiectul „Initiativa pentru eficienta energetica 2007-2009”: Companiile

care au adoptat EMAS in Germania ofera exemple de buna practica privind reducerea emisiilor de CO2

Anexa 2 pg. 31 STUDIU DE CAZ - Romania se afla pe harta investitorilor in surse de energie regenerabila.

3

Prelegerea 1

Protectia mediului si legislatia comunitara in domeniul protectiei mediului – bune

practici ale agentilor economici din Uniunea Europeana

1.1 Politica europeana in domeniul mediului – principii, obiective, instrumente

pentru implementare, documente strategice

Politica de mediu a Uniunii Europene, in forma actuala, s-a cristalizat prin adoptarea

unei serii de masuri minime de protectie a mediului, avand drept scop limitarea poluarii, urmand ca in anii ’90 sa treaca printr-un proces orizontalizare si sa se axeze pe identificarea

cauzelor poluarii, precum si pe nevoia evidenta de a lua atitudine in vederea instituirii

responsabilitatii (financiare) pentru daunele cauzate mediului. Aceasta evolutie a condus la

delimitarea unor principii de actiune, care au condus la modificarea atitudinii si

comportamentului fata de mediu si resursele naturale, respectiv:

� Principiul „poluatorul plateste”: are in vedere suportarea, de catre poluator, a

cheltuielilor legate de masurile de combatere a poluarii stabilite de autoritatile publice - altfel

spus, costul acestor masuri va fi reflectat de costul de productie al bunurilor si serviciilor ce

cauzeaza poluarea;

� Principiul actiunii preventive: se bazeaza pe regula „e mai bine sa previi decat sa

combati”;

� Principiul precautiei: prevede luarea de masuri de precautie atunci cand o activitate

ameninta sa afecteze mediul sau sanatatea umana, chiar daca o relatie cauza-efect nu este

deplin dovedita stiintific;

� Principiul protectiei ridicate a mediului: prevede ca politica de mediu a UE sa urmareasca

atingerea unui nivel inalt de protectie;

� Principiul integrarii: prevede ca cerintele de protectie a mediului sa fie prezente in

definirea si implementarea altor politici comunitare;

� Principiul proximitatii: are drept scop incurajarea comunitatilor locale in asumarea

responsabilitatii pentru deseurile si poluarea produsa .

In prezent, UE a dobandit statutul de prim autor in materie de politica a mediului, la

nivel national, regional, cat si in relatiile internationale.

Politica in domeniul mediului vizeaza urmatoarele obiective: protectia mediului;

ameliorarea calitatii sale; protectia sanatatii publice; utilizarea prudenta si rationala a

resurselor naturale; promovarea, la nivel international, a masurilor privind rezolvarea

problemelor mediului de dimensiuni regionale si mondiale.

Instrumentele utilizate pentru implementarea politicilor de mediu sunt:

� instrumente legislative: peste 200 de acte normative (directive - in special directive fixand

norme de calitate de mediu, regulamente si decizii) adoptate incepand cu anul 1970 (acestea

constituie asa numitul acquis comunitar)

� instrumente tehnice: asigura respectarea standardelor de calitate privind mediul ambiant si

utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile. In categoria instrumentelor tehnice pot fi

incluse:

• Standarde si limite de emisii - incluse in legislatia specifica, in vederea limitarii nivelul poluarii mediului si a identificarii marilor poluatori.

• Cele mai bune tehnologii disponibile (BAT) - legislatia de prevenire si control a poluarii industriale impune utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile la un moment dat in cadrul

tuturor instalatiilor noi si cel tarziu incepand cu anul 2007 si in cadrul instalatiilor existente.

Institutii specializate elaboreaza Ghiduri BAT pentru diverse domenii industriale (energie,

metalurgie, chimie, industria alimentara, textila, a celulozei si hartiei etc.), a caror utilizare

devine obligatorie pentru agentii economici cu activitati in domeniile vizate .

4

• Denominarea „eco” (eco-etichetarea/ eco-labelling) - are drept scop promovarea produselor cu un impact de mediu redus, comparativ cu alte produse din

acelasi grup. In plus, denominarea „eco” ofera consumatorilor informatii

clare si intemeiate stiintific asupra naturii produselor, orientandu-le astfel

optiunile. Aceasta denominare are rolul evidentierii produselor comunitare

care indeplinesc anumite cerinte de mediu si criterii „eco” specifice, criterii

stabilite si revizuite de Comitetul Uniunii Europene pentru Denominare Eco

– responsabil de altfel si pentru evaluarea si verificarea cerintelor referitoare

la acestea.

• Criteriile aplicabile inspectiilor de mediu in Statele Membre - create pentru a asigura conformitatea cu legislatia de mediu a UE si aplicarea uniforma a acesteia. Acest lucru este

posibil prin stabilirea unor criterii minime referitoare la organizarea, desfasurarea, urmarirea

si popularizarea rezultatelor inspectiilor de mediu in toate SM.

Alte doua instrumente sunt reprezentate de retelele de masura si control a poluarii

aerului, solului, apei etc. si de bazele de date privind nivelul poluarii, pragurile de alerta,

inventarul emisiilor de poluanti etc., ce monitorizeaza permanent starea mediului si ofera

informatiile necesare initierii de actiuni cu scop preventiv si de refacere.

� instrumente financiare - sunt reprezentate de de Fondurile Structurale si de Coeziune si de

programul LIFE+

Documentele strategice care stau la baza implementarii politicii de mediu a UE sunt

urmatoarele:

� Al-6-lea Program de Actiune pentru Mediu (PAM 6)

� Strategia Europeana de Dezvoltare Durabila

� Liniile Directoare Strategice pentru Politica de Coeziune 2007 – 2013

� Regulamentele UE privind Fondurile Structurale si de Coeziune

Al 6-lea Program de Actiune pentru Mediu (2001-2010) (PAM 6), numit si „Alegerea

noastra, viitorul nostru” este consecinta procesului de evaluare globala a rezultatelor PAM 5

si stabileste prioritatile de mediu pe parcursul prezentei decade. Au fost identificate astfel 4

arii prioritare ce definesc directiile de actiune ale politicii de mediu:

• schimbarea climatica si incalzirea globala – are ca obiectiv reducerea emisiei de gaze ce produc efectul de sera cu 8% fata de nivelul anului 1990 (conform protocolului de la

Kyoto);

• protectia naturii si biodiversitatea – are ca obiectiv indepartarea amenintarilor la adresa speciilor pe cale de disparitie si a mediilor lor de viata in Europa;

• sanatatea in raport cu mediul – are drept obiectiv asigurarea unui mediu care sa nu aiba un impact semnificativ sau sa nu fie riscant pentru sanatatea umana;

• conservarea resurselor naturale si gestionarea deseurilor – are ca obiectiv cresterea

gradului de reciclare a deseurilor si de prevenire a producerii acestora.

Un aspect inovator al PAM 6 este adoptarea unei „politici integrate privind produsele

(PIP)”, avand ca scop reducerea degradarii mediului de catre diverse produse pe parcursul

ciclului lor de viata si conducand astfel la dezvoltarea unei piete a produselor ecologice

(verzi), prin:

� Influentarea preturilor: reducerea taxelor pentru „produse ecologice” sau subsidii de stat

sau prin extensia conceptului de „responsabilitate a producatorului”

� Stimularea cererii: furnizarea de informatii mai bune despre produsele pe care le cumpara,

consumatorului, folosirea eco-etichetelor si incurajarea la scara larga a organizatiilor sa

adopte strategii de achizitie ecologice;

5

� Promovarea produselor ecologice: incurajarea utilizarii eco-etichetelor, promovarea

informatiilor despre ciclul de viata al produselor si introducerea consideratiilor de mediu

in standardele europene ale produselor

1.2 Bune practici privind atingerea obiectivelor politicii de mediu de catre agentii

economici din UE

Integrarea obiectivelor politicii de mediu in centrul activitatilor economice presupune

modificarea modelelor de productie si consum. Aceasta schimbare se poate face prin

reglementari, fiscalitate, decizii juridice, solicitari din partea publicului etc.

Dat fiind ca activitatile economice, in special industria, constructiile si agricultura

constituie principala sursa de poluare si principalul consumator de resurse, agentii economici

din Uniunea Europeana au fost sprijiniti sa adopte un comportament „responsabil” fata de

mediu, fie prin programe financiare adresate in mod direct acestora (in care agentii economici

puteau au calitatea de solicitianti), fie prin programe adresate autoritatilor publice

locale/regionale sau ONG-urilor si al caror beneficiari sunt agentii economici.

1. Ecoprofit Vienna-Györ – INTERREG IIA Austria-Ungaria

(www.oekobusinessplan.wien.at)

Buget total / contributie UE: 40.365.000 EUR/ 11.399.000 EUR

Durata proiectului: 2001-2002

Initiator proiect: Administratia Municipiului Viena - Austria

Parteneri: Viennese Initiative for Entrepreneurial Protection of the Environment – Austria,

Administratia Györ - Ungaria

Descrierea proiectului: Activitatile economice intense desfasurate in regiunile Viena si Györ

au dus la deteriorarea mediului inconjurator. Actiuni de reducere a nivelului poluarii au fost

initiate de unele companii din cele doua zone, insa, pentru a obtine rezultate cat mai bune, a

fost nevoie de o abordare integrata, la nivel trasnfrontalier, a problemei, prin cooperarea

dintre agentii guvernamentale, agenti economici si firme de consultanta.

Proiectul a fost destinat IMM-urilor din sectorul productiv, iar obiectivul a fost acela de a

creste nivelul de constientizare a antreprenorilor in ceea ce priveste necesitatea

managementului materiilor prime si a energiei, prin incurajarea participarii acestora la grupuri

de lucru sau sesiuni individuale de consultanta. In primul an, la activitatile desfasurate la

Viena au participat 15 firme, iar in urmatorul an 40 de firme. Pe termen lung, proiectul a

contribuit la introducerea sistemului de management al mediului in regiunea transfrontaliera

Viena-Györ, in concordanta cu prevederile europene.

2. ECOLAND - INTERREG IIIC East (www.ecolandproject.com)

Buget total / contributie UE: 1.425.000 EUR / 875.000 EUR

Durata proiectului: aprilie 2003 – martie 2006

Initiator proiect: SIPRO Ferrara - Agentia pentru dezvoltare locala, Italia

Parteneri: Italia - Province of Ferrara, EuroBic Toscana Sud; Irlanda - The Gaeltachta

Authority; Spania – adminstratia orasului Granollers, primaria orasului Ciudad Real, Fundatia

Ferrol Metropoli; Ungaria - South Trasdanubian Regional Development Agency

Descrierea proiectului: Proiectul s-a derulat pe o perioada de trei ani si a avut drept obiectiv

crearea unei retele de parteneri europeni cu experiente similiare, in vederea identificarii unui

model eficient pentru planificarea si managementul Parcurilor Industriale Ecologice, un

model care sa fie in concordanta cu prevederile Comunitatii Europene si cu legile si

regulamentele nationale si locale. Proiectul a fost conceput tinand cont deopotriva de mediul

6

de afaceri si dezvoltarea economica locala/ regionala, de comunitatile locale si de resursele

naturale si necesitatea protejarii acestora.

Degradarea mediului inconjurator, cresterea nivelului de poluare si aparitia efectului de sera

sunt probleme majore, puse pe seama industrializarii excesive dar, in acelasi timp, economiile

lumii cauta sa se dezvolte tot mai mult. Aceste doua problematici au fost reunite in cadrul

proiectului ECOLAND, prin promovarea conceptului de parc industrial ecologic (eco-

industrial park). Partenerii din proiect au solicitat sprijinul a trei parcuri industriale, doua din

Italia si unul din Irlanda, care sa participe la un studiu pilot si sa testeze planificarea,

proiectarea si promovarea “tehnologiilor curate”, inovative in cadrul parcurilor industriale. In

urma acestui studiu a rezultat ca tehnologiile curate conduc la reducerea semnificativa a

consumului de apa, energie si materii prime, generand totodata reducerea costurilor pentru

intreprinderile aflate in parcurile industriale si contribuind la cresterea competitivitatii

acestora. Rezultatele proiectului sunt utilizate in prezent pentru crearea “zonelor echipate din

punct de vedere tehnologic si al protectiei mediului” (“technologically and environmentally

equipped areas”) – TEEA, care utilizeaza resurse regenerabile si cicluri de productie inchise,

unde deseurile de la o companie pot fi utilizate ca materie prima de o alta. Aceste zone sunt

prevazute cu depozite de colectare a deseurilor si de procesare ecologica a acestora, statii de

tratare a apelor uzate si laboratoare de monitorizare a nivelului de poluare a apei, aerului si

solului. De asemenea, o organizatie externa monitorizeaza gradul de conformare al

activitatilor economice din cadrul incubatoarelor cu cerintele europene in domeniul protectiei

mediului si cu prevederile locale sau regionale. In cadrul proiectului un accent deosebit s-a

pus, de asemenea, pe promovarea si transferul acestui model in toate regiunile Europei.

7

Prelegerea 2

Sectorul eco-industrial, practicile de mediu europene in Romania si Bulgaria –

situatia prezenta si perspective

2.1 Sectorul eco-industrial - definire

Uniunea Europeana, alaturi de alti actori importanti la nivel european sau global, au

subliniat necesitatea reconcilierii dintre obiectivele cresterii economice si cele ale protectiei

mediului. Astfel, introducerea unor procese industriale nepoluante (eco-tehnologii de

productie, tehnologii curate si de reciclare etc.) se impune concomitent cu identificarea si remedierea a ceea ce s-a deteriorat.

O noua dimensiune a politicii de mediu a UE o reprezinta eco-industria defineste activitatile

care produc bunuri si servicii ce masoara, previn, limiteaza, minimizeaza sau corecteaza

prejudiciile de mediu aduse apei, solului si aerului, precum si problemele legate de deseuri,

zgomot si eco-sisteme.1

Ce domenii acopera eco-industria?

Eco-industria este impartita in doua categorii, astfel:

� Managementul poluarii

� Managementul Resurselor

Grupa activitatilor de Management al poluarii cuprinde productia de echipamente

(inclusiv tehnologii „curate”2, furnizarea de servicii si realizarea de constructii si instalatii

pentru noua sub-grupe3 de activitati:

1. Controlul poluarii aerului - activitati de productie a echipamentelor, tehnologiilor,

materialelor specifice sau de proiectare, functionare a sistemelor sau de asigurare a altor

servicii pentru tratarea si/sau eliminarea gazelor de esapament si particule de la surse

stationare si mobile. Echipamentul include: colectoare de praf, filtre, convertoare catalitice,

sisteme de recuperare si tratament chimic, incineratoare, echipamente de control al aerului,

combustibili mai putin poluanti etc.

2. Tratarea apelor uzate (reziduale) - productia echipamentelor, tehnologiilor,

materialelor sau proiectarea, functionarea sistemelor, fabricilor si a altor situri, si alte servicii

pentru colectarea, tratamentul, manipularea, transportul, reutilizarea si gestionarea apelor

uzate, racirea apei si canalizare. Echipamentul include conducte, pompe, supape, sisteme

pentru recuperarea, tratamentul, reutilizarea, purificarea apelor uzate, filtre, ecrane etc.

3. Managementul deseurilor – activitati de productie a echipamentelor, tehnologiilor sau

materialelor specifice, sau de proiectare, functionare a sistemelor, fabricilor, depozitelor sau

furnizarea altor servicii de colectare, separare, sortare, manipulare, transport, tratament,

depozitare, valorificare, reciclare si gestionare a deseurilor solide periculoase si nepericuloase,

inclusiv deseuri nucleare cu nivel scazut de periculozitate. Aceasta sub-grupa include

maturarea si spalarea strazilor si trotuarelor, spatiilor exterioare etc.

4. Refacerea solurilor uzate si a apelor subterane - productia de echipamente,

tehnologii, materiale specifice, proiectarea si functionarea sistemelor si alte servicii pentru

1 The Environmental Goods and Services Industry – Manual for Data Collection and Analysis, OECD/ Eurostat,

1999 2 Tehnologia curata este un concept care reconsidera problema poluarii. Daca pana in anii ’60 diminuarea

poluarii se rezolva prin diluŃia evacuarilor in mediu, in anii ’70 au aparut tehnologiile de tratare (prin care

poluarea se transfera dintr-un factor de mediu in altul), in anii ’80 se punea accent pe reciclare, iar din anii ’90 prevenirea poluarii se rezolva prin masuri tehnice/tehnologice, de diminuare si reducere a poluarii la sursa. 3 Study on Eco-industry, its size, employment, perspectives and barriers to growth in an enlarged EU, Final

report, August 2006, http://ec.europa.eu/environment/enveco/studies2.htm#ecoindustry2006

8

reducerea cantitatii de materiale poluante in soluri si apa, inclusiv a apelor de suprafata,

apelor subterane si a apei marilor.

5. Controlul vibratiilor si al zgomotului - productia de echipamente, tehnologii,

materiale specifice, functionarea sistemelor si furnizarea de servicii pentru reducerea sau

eliminarea emisiei si propagarii vibratiilor la sursa si dispersat

6. Monitorizarea mediului - fabricarea, integrarea si distributia componentelor,

echipamentelor si sistemelor pentru monitorizarea calitatii aerului, apei, zgomotului, emisiilor

industriale, nivelului de radioactivitate s.a, precum si analizele de laborator, achizitia de date

si sisteme de management.

7. Cercetare-dezvoltare in domeniul protectiei mediului - activitati de cercetare asupra

aspectelor de mediu (aer, sol, apa, enegie, deseuri, zgomot etc. ) si dezvoltare a solutiilor de

curatare si tratare „la capatul conductei” si a solutiilor „de prevenire la sursa („source

prevention”) pentru limitarea impactului negativ asupra mediului, prin dezvoltarea

tehnologiilor curate si utilizarea materiilor prime regenerabile, analiza impactului asupra

mediului (prin utilizarea instrumentarului de masura si analiza) si activitati de curatare.

8. Management de mediu al administratiei publice – departamente ale administratiei

publice, inclusiv departamente guvernamentale, agentii si inspectorate de protectia mediului,

servicii de colectare si administrare a taxelor de mediu, care sunt responsabile cu

managementul aspectelor de mediu, implementarea si controlul implementarii legislatiei de

mediu, monitorizarea activitatilor de cercetare-dezvoltare, raportarea asupra performantelor in

domeniul eco-industriei si programare etc.

9. Management de mediu al companiilor private - cuprinde toate activitatile de

management de mediu realizate de mediul privat in cadrul propriilor organizatii sau prin

furnizarea de servicii de asistenta (expertiza, consultanta etc.), inclusiv sisteme de proiectare

si operare, activitati de implementare a standardelor de mediu ISO 14001, audit de mediu s.a.

Managementul resurselor cuprinde cinci sectoare, ale caror activitati preventive au in

vedere gestionarea fluxului de resurse de la natura la tehnosfera:

1) Furnizarea apei - productia echipamentelor, tehnologiilor, materialelor specifice,

proiectarea, constructia, managementul sau furnizarea altor servicii pentru alimentarea cu apa

si colectarea, purificarea, distributia apei potabile utilizatorilor industriali, casnici etc.

2) Reciclarea materialelor - productia de echipamente, tehnologii sau proiectarea,

construirea, instalarea, managementul si furnizarea altor servicii specifice pentru fabricarea de

noi materiale sau produse, identificate drept „reciclate”, din deseuri sau resturi recuperate sau de preparare a unor astfel de materiale si produse pentru utilizarea ulterioara.

3) Productia de energii regenerabile - productia echipamentului, tehnologiilor,

materialelor specifice precum si proiectarea, construirea, instalarea, managementul sau

furnizarea altor servicii pentru generarea, colectarea si transportul energiei din surse

regenerabile, inclusiv biomasa sau alte surse naturale precum cea solara, eoliana, geotermala

sau mareomotrica.

4) Protejarea Naturii - cuprinde activitatile de administrare, formare, informare si

educare in vederea conservarii mediului natural, in particular, a protejarii si reabilitarii faunei

si florei, ecosistemelor si habitatelor, a zonelor aflate in regim natural si seminatural. Acest

sector include si eco-turismul, agricultura si pescuitul durabile.

5) Eco-constructia - productia de echipamente, tehnologii, materiale specifice,

proiectarea, instalarea, managementul sau furnizarea de alte servicii pentru reducerea

impactului negativ asupra mediului a cladirilor, activitatilor de constructie si renovare,

alegerea materialelor, nivelului de consum, a emisiilor, managementul deseurilor din

constructii etc. Nu cuprinde constructia facilitatilor pentru activitati ecologice.

9

2.2 Tendinte in dezvoltarea eco-industriei – practici europene

UE este un actor important la nivel global pe piata eco-industriilor, alaturi de SUA si

Japonia. Valoarea acestei piete la nivelul UE-25 este de 227 miliarde de Euro, din care 214

miliarde corespund zonei UE-15. Astfel:

� Bunurile si serviciile furnizate de acest sector reprezinta aproximativ 2,2% din PIB-

ul zonei UE-25.

� Franta si Germania sunt cei mai importanti actori de pe piata eco-industriei,

acoperind aproape 50% din aceasta piata. 45% din totalul intreprinderilor infiintate in

Germania in ultimii 10 ani au profil de eco-industrie.

� Marea Britanie, Italia si Olanda, urmatorii trei jucatori europeni, detin, impreuna,

24% din totalul pietei eco-industriei.

Principalii actori si repartizarea rezultatelor acestora pe domenii

4

� Numarul locurilor de munca din eco-industrie si activitati adiacente la nivelul UE-25

este de 3,4 milioane, dintre care aproximativ 2,3 milioane de locuri de munca in activitatile de

Management al poluarii si un milion in Managementul Resurselor. Cele mai multe locuri de

munca din grupa activitatilor de Management al poluarii sunt cele din domeniile tratarii apelor

uzate si managementul deseurilor. In Franta, de exemplu, exista un numar de 284 profesii in

domeniul protectiei mediului si 800 posibilitati de calificare.

� Exporturile in eco-industrie la nivelul UE-25, sunt estimate la 13 miliarde de Euro,

iar importurile la 11,1 miliarde Euro. 55% din activitatile de comert in acest sector sunt

desfasurate de Germania, Franta si Marea Britanie.

� Dintre statele membre care au aderat in ultimele doua valuri, Republica Ceha,

urmata de Polonia si Ungaria constituie cei mai importanti jucatori de pe piata eco-

industriilor, impreuna realizand in jur de 80% din exporturi.

� Companiile din sectorul eco-industriei sunt atat firme mici, care se adreseaza unor

segmente de piata restranse, bine definite, cat si companii mari, multi-nationale care acopera

mai multe sub-grupe si mai multe piete. Companiile europene sunt lideri pe anumite segmente

ale pietei eco-industriilor, cum ar fi managementul deseurilor, tratarea apei potabile si a apelor

uzate, productia de energie din surse regenerabile (ex. Veolia Environment Franta – unul

dintre cei mai importanti furnizori europeni de echipamente, tehnologii, servicii in domeniul

managementului deseurilor, managementului apei si apelor uzate, energiei regenerabile).

� Nivelul cererii produselor si serviciilor pe aceasta piata este in permanenta crestere,

datorita unor factori precum:

4 Rezultate inregistrate la nivelul anului 2006

10

• necesitatea conformarii statelor membre UE si a celor candidate cu obiectivele

politicilor si cu alte cerinte in domeniul protectiei mediului la nivel comunitar si

national

• dezvoltarea tehnologica si aparitia unor noi segmente de piata sau noi solutii

• beneficii economice pentru utilizatori (de ex., cresterea competitivitatii concomitent

cu scaderea costurilor de productie prin utilizarea surselor de energie regenerabile)

• cresterea nivelului finantarilor publice pentru investitiile in eco-industrii

• cresterea nivelului de constientizare a consumatorilor asupra beneficiilor noilor tehnologii si produse „curate”.

2.3 Practici europene in Romania si Bulgaria – situatia prezenta si perspective in

dezvoltarea eco-industriei

Situatia prezenta in Romania si Bulgaria in ceea ce priveste alinierea la politica de

mediu a UE si dezvoltarea eco-industriilor:

� Romania si Bulgaria se afla pe ultimele locuri in UE in ceea ce priveste eficienta

energetica, in ciuda angajamentelor asumate de UE de a reduce cu cel putin 20% emisiile

de gaze cu efect de sera pana in 2020, fata de anul 1990, si de a creste ponderea energiilor

regenerabile in consumul final de energie al UE de 20% pana in anul 2020.

� Sectorul eco-industriilor nu este dezvoltat, in ciuda potentialului pe care il are piata est-

europeana, a exemplului tarilor din aceasta zona (Ungaria, Polonia, Cehia) si a

previziunilor optimiste ale specialistilor. Conform studiilor realizate la nivel european

privitor la dezvoltarea eco-industriei, se estimeaza o crestere a pietelor aflate in dezvoltare

cu 5-8%, spre deosebire de cele din tarile vestice (cresteri de 1-3%).

� Investitii reduse ale agentilor economici din industrie, constructii, agricultura si servicii in

echipamente, tehnologii, materiale, masuri de reducere a nivelului poluarii si consumului

de resurse, datorita: necunosterii suficiente a legislatiei in domeniu; costurilor ridicate de

implementare a actiunilor corective; importantei scazute acordate implementarii

sistemelor de management de mediu sau integrate ori inregistrarii EMAS; necunoasterii

surselor de finantare disponibile pentru realizarea de investitii si alinierea la standardele

europene si internationale

Tendinte in Romania si Bulgaria in ceea ce priveste dezvoltarea eco-industriilor si

atitudinea fata de mediu:

� cresterea investiilor, in partea de Sud si Sud-Est a Romaniei si in Nord-Estul Bulgariei in

producerea energiei eoliene

� necesitatea asumarii angajamentelor celor doua tari, in calitate de membre ale UE,

inclusiv in domeniul mediului

� intensificarea controalelor autoritatilor de mediu si inasprirea masurilor impotriva

agentilor economici care nu se aliniaza la standardele comunitare in ceea ce priveste

protectia mediului

� evolutia comportamentului consumatorilor in statele occidentale, dar si in Romania si

Bulgaria, in sensul aprecierii crescande a bunurilor si serviciilor „eco”, realizate si

furnizate in spiritul respectului fata de mediu

Oportunitati pentru dezvoltarea eco-industriei in zona transfrontaliera Calarasi-Silistra:

� potentialul zonei pentru dezvoltarea unor sectoare eco-industriale precum: producerea

energiei regenerabile, managementul deseurilor, managementul apelor uzate, eco-

constructie, eco-turism, agricultura si pescuit durabile

� surse de finantare nerambursabile pentru investitii realizate de agentii economici sau in

beneficiul acestora, prin intermediul Fondurilor Structurale si de Coeziune

11

� nivelul mai ridicat al creditelor pentru investitii in tarile in curs de dezvoltare, inclusiv

prin intermediul institutiilor financiare ale UE sau in care UE este membru (BEI, BERD)

� cresterea nivelului participarii reprezentantilor eco-industriei din noile state membre si a

celor candidate la evenimentele internationale;

� sprijin financiar acordat companiilor pentru misiuni economice;

� sprijin finanaciar pentru activitatile de C-D;

� promovarea transferului tehnologic in tarile in curs de dezvoltare si industrializare

12

Prelegerea 3

Auditul de mediu – definire, etape, avantaje, oportunitati si costuri

3.1 Auditul de mediu – definire, clasificare

Auditul de mediu este un instrument managerial de evaluare sistematica, documentata,

periodica si obiectiva a performantei organizatiei, a sistemului de management si a

proceselor elaborate pentru protectia mediului, cu scopul de:

� a facilita controlul managerial al practicilor cu posibil impact asupra mediului;

� a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor si tintelor de mediu

stabilite de catre organizatie.

Perioada necesara pentru finalizarea auditarii tuturor activitatilor se numeste ciclul de audit.

In cazul organizatiilor mici, cu structura simpla, se pot audita in acelasi timp toate activitatile.

Pentru aceste organizatii ciclul de audit este intervalul dintre auditari.

Auditarea acopera procesele de productie, stocarea materialelor, procedurile de functionare si managementul de mediu si are ca scop sa identifice posibilele efecte asupra

mediului si raspunderile care deriva in acest sens. Auditul de mediu difera de EIM (Evaluarea

Impactului de Mediu), care are ca scop sa prognozeze producerea unor potentiale efecte

asupra mediului.

Principalele tipuri de audit de mediu sunt:

� auditurile terenurilor contaminate – pentru a identifica si a stabili raspunderile care

deriva din contaminarea solului si a apei subterane la nivelul unui amplasament sau al unei

cladiri;

� auditurile necesare in cazurile de transfer de proprietate – pentru a identifica

riscurile si raspunderile asociate prin transferarea drepturilor de proprietate; de multe ori

includ analizarea conformarii anterioare;

� auditurile de conformare – pentru a analiza si a evalua daca activitatile aflate in

functiune se desfasoara in conformitate cu cerintele prevazute prin reglementari sau prin

regulamentele de ordine interna;

� auditurile sistemelor de management de mediu (SMM) - scopul acestor audituri este

de a efectua o analiza sistematica a unui SMM existent, pentru a verifica si stabili daca acesta

se conformeaza standardului international ISO 14001, in vederea asigurarii unei permanente

fuctionalitati a SMM;

� auditurile pentru planurile de management de mediu - pentru a analiza

implementarea recomandarilor privind masurile de reducere a efectelor semnificative asupra

mediului si monitorizare a efectelor, efectuate in cadrul planurilor de management de mediu.

In anumite circumstante, tipurile de audit prezentate mai sus pot fi combinate. Sfera

detaliata de cuprindere a unui audit variaza in functie de obiectivele specifice urmarite.

Suplimentar, se pot efectua audituri specifice vizand deseurile, apele uzate sau energia,

pentru a evalua in detaliu gradul de conformare sau pentru a identifica oportunitati pentru

reducerea costurilor, a efectelor daunatoare asupra mediului si a risipei. Astfel se urmareste

capacitatea organizatiei de a armoniza practicile specifice managementului de mediu cu cele

ale politicii organizatiei si totodata cu legislatia in vigoare.

3.2 Etape ale auditului de mediu

In cadrul unei organizatii, o atentie deosebita trebuie acordata auditului de mediu intern

(de conformare), care verifica daca activitatile care se desfasoara in respectiva organizatie

sunt in conformitate cu procedurile stabilite. De asemenea, auditul identifica orice probleme

13

in procedurile existente, precum si posibilitatile de imbunatatire ale acestor proceduri.

Domeniul de aplicare a auditurilor realizate intr-o organizatie poate varia de la auditul unei

simple proceduri pana la auditarea activitatilor complexe.

Procesul de audit de mediu intern cuprinde cel putin urmatoarele etape:

1. familiarizarea cu sistemele de management;

2. evaluarea punctelor tari si slabe ale sistemelor de management;

3. obtinerea dovezilor relevante - activitatile de audit trebuie sa includa discutii cu

personalul; inspectarea echipamentelor si a conditiilor de operare; analizarea

inregistrarilor, a procedurilor scrise si a altor documentatii relevante

4. evaluarea constatarilor auditului;

5. pregatirea concluziilor auditului – realizarea raportului de audit. Obiectivele

fundamentale ale raportului de audit scris sunt:

• sustinerea prin documente a scopului auditului;

• situatia conformarii la politica de mediu a organizatiei si progresul in domeniul mediului al organizatiei;

• furnizarea de informatii conducerii despre eficacitatea si acuratetea masurilor de monitorizare a impactului de mediu al organizatiei;

• sustinerea prin documente a necesitatii actiunilor corective, dupa caz. 6. raportarea constatarilor si a concluziilor auditului conducerii organizatiei

7. incheierea auditului - pregatirea si implementarea unui plan adecvat de actiuni corective.

Cine poate efectua auditul de mediu?

In functie de scopul auditului, acesta poate fi efectuat de specialisti sau consultanti

independenti sau de persoane cu instruirea adecvata, apartinand personalului intreprinderii sau

departamentului supus auditarii.

Care este frecventa cu care trebuie efectuat auditul de mediu?

Auditul sau ciclul de audit se desfasoara, dupa caz, la intervale de cel mult 3 ani,

frecventa cu care fiecare activitate este evaluata variind in functie de:

� natura, dimensiunea si complexitatea activitatilor;

� relevanta impactului de mediu asociat;

� importanta si prioritatea problemelor constatate de auditurile precedente;

� istoricul problemelor de mediu ale organizatiei.

Activitatile complexe, cu impact semnificativ asupra mediului, trebuie auditate mai des.

3.3. Avantaje ale auditului de mediu

Avantaje pe care le aduce efectuarea unui audit de mediu in cadrul unei organizatii:

� atrage atentia asupra problemelor cu care se confrunta organizatia, nu doar in ceea ce

priveste protejarea mediului, dar si privitor la nivelul de consum de materii prime, apa,

energie, consumabile etc.

� determina actiuni corective, cu efecte asupra scaderii costurilor de productie, costurilor cu

utilitatile si a altor costuri administrative, concomitent cu protejarea mediului

� contribuie la cresterea nivelului de constientizare a angajatilor cu privire la problemele de

mediu si dezvoltarea unui comportament responsabil fata de mediu

� faciliteaza schimbul si compararea informatiilor intre intreprideri asemanatoare, respectiv

schimbul de experienta si transfer de know-how, dezvoltarea unor masuri si solutii tehnice

pentru eficientizarea activitatii organizatiilor si alinierea la standardele europene si la

legislatia in domeniul mediului

14

Prelegerea 4

EMAS – definire, elemente caracteristice, etape in implementare, organisme

acreditate, avantaje, costuri

4.1 EMAS – definire, obiective

EMAS (Eco-management and Audit Scheme) este o schema voluntara de management de

mediu si audit, bazata pe o schema armonizata a intregii Uniuni Europene, cu obiective de

imbunatatire a performantei de mediu a organizatiilor prin angajamente proprii de

evaluare si reducere a impactului lor asupra mediului.

Cui se adreseaza? EMAS se adreseaza atat companiilor mari, cat si

IMM-urilor. Initial se adresa doar companiilor din sectorul industrial (1995),

iar din 2001 se adreseaza si companiilor din domeniul serviciilor publice sau

private. EMAS a devenit apoi mai puternic prin integrarea cerintelor ISO

14001 ca sistem de management de mediu.

Care sunt mijloacele de imbunatatire a performantelor de mdiu conform EMAS?

Imbunatatirea performantelor de mediu ale unei organizatii, conform EMAS, se

realizeaza prin:

� stabilirea si implementarea de catre organizatie a Sistemelor de Management de Mediu

(SMM)

� evaluarea sistematica, obiectiva si periodica a performantei acestor sisteme

� furnizarea informatiilor privind performanta de mediu a organizatiei si mentinerea unui

dialog deschis cu publicul si alte parti interesate

� implicarea activa a angajatilor in organizarea si in instruirea proprie, adecvata, care sa le

permita participarea activa la elaborarea si punerea in aplicare a SMM.

4.2 Elemente caracteristice ale EMAS

Schema de management de mediu si audit (EMAS) comporta anumite caracteristici,

respectiv:

� reprezinta o reglementare europeana cu cerinte precise;

� este valabila numai in Spatiul Economic European;

� necesita audit extern obligatoriu;

� solicita publicarea obligatorie a rezultatului dupa audit;

� respectarea legislatiei este o cerinta;

� imbunatatirea continua a performantei de mediu este o necesitate;

� se poate aplica la intreprinderi economice de orice fel si la orice nivel: birouri, ateliere,

fabrici, lanturi de magazine, ferme etc.;

� conduce la imbunatatirea continua si prevenirea poluarii;

� impune audit: la maximum 3 ani;

� bilant ecologic exhaustiv conform unor criterii stabilite in prealabil;

� constituie referinta la utilizarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT);

� este o continuare a ISO 14001, fiind o varianta „mai evoluata”;

� este perfect compatibil cu seria ISO 14000, seria ISO 9000, OHSAS.

15

4.3 Etape in implementarea EMAS

Participarea in cadrul EMAS se realizeaza prin inregistrarea organizatiilor in cadrul

acestei scheme, denumita inregistrare EMAS. Pentru inregistrarea EMAS, o organizatie

trebuie sa parcurga urmatoarele etape:

1. trasarea politicii de mediu a organizatiei, respectiv declararea intentiilor si

angajamentul managementului organizatiei in ceea ce priveste mediul. Politica trebuie sa

includa elemente referitoare la conformitatea cu legislatia de mediu si angajamentul pentru

imbunatatirea continua.

2. efectuarea unei analize initiale de mediu(AIM), luand in considerare toate aspectele

de mediu generate de activitatile organizatiei, de produse si servicii, de metodele de lucru, de

aspectele legale si de reglementare si de procedurile si practicile de mediu existente. AIM are

ca scop evaluarea tuturor aspectelor de mediu ale organizatiei, ca baza pentru stabilirea unui

SMM.

In timpul realizarii AIM trebuie avute in vedere urmatoarele obiective de performanta:

• obtinerea unor beneficii de mediu si economice prin identificarea si implementarea de masuri fara costuri sau cu costuri reduse;

• identificarea si promovarea cu prioritate a solutiilor bazate pe aplicarea practicilor de prevenire a poluarii ori de cate ori acestea sunt viabile din punct de vedere tehnico-

economic;

• stimularea organizatiei pentru a-si adapta activitatile si practicile principiilor dezvoltarii durabile, prin acordarea unei atentii deosebite economisirii de resurse si

materii prime.

Pentru organizatiile care au un SMM certificat ISO 14001 nu este necesara efectuarea

analizei initiale de mediu.

3. stabilirea de catre conducere a unui program de management de mediu care sa

asigure respectarea politicii de mediu stabilita de conducere si implementarea SMM. SMM

trebuie sa fixeze responsabilitati, obiective, proceduri operationale, necesitati de instruire,

sisteme de monitorizare si comunicare.

Realizarea corecta a unui SMM in cadrul unei organizatii va genera:

• reducerea costurilor de productie, reducerea riscului de neconfromitati, reducerea cheltuielilor operationale totale;

• imbunatatirea managementului general, imbunatatirea productivitatii si securitatii angajatiilor, imbunatatirea relatiilor publice, imbunatatirea relatiilor dintre

organizatie si autoritatile competente, cresterea competitivitatii;

• cresterea profitabilitatii si consolidarea pozitiei economice a organizatiei.

4. desfasurarea unui audit de mediu care sa stabileasca conformitatea cu politica

organizatiei si cu programele si cerintele de mediu. Auditurile vor identifica daca SMM este

efectiv, implementat si stematic, intretinut si daca ofera informatii utile managementului.

5. furnizarea unei declaratii a performantei de mediu in care organizatia descrie:

• toate realizarile din punct de vedere al mediului care au condus la imbunatatirea performantei de mediu,

• activitatile si performanta de mediu, precum si imbunatatirea continua a performantei de mediu,

• modul in care organizatia se implica activ prin angajatii sai in implementarea EMAS

16

6. validarea informatiilor cuprinse in declaratia de mediu de catre un verificator de

mediu acreditat pentru domeniul de activitate a organizatiei .

7. inregistrarea EMAS si comunicarea rezultatelor, respectiv a declaratiei de mediu,

publicului si altor parti interesate

• organizatia inainteaza Biroului EMAS, solicitarea de inregistrare EMAS care trebuie sa contina urmatoarele documente:

a) cererea de inregistrare EMAS (date privind organizatia, descrierea organizatiei,

descrierea amplasamentelor pentru care se solicita inregistarea EMAS, date privind

verificatorul de mediu)

b) documentele de sustinere a solicitarii inregistrarii EMAS (declaratia de mediu

validata, alte tipuri de formulare).

• biroul EMAS (ANPM in Romania) realizeaza o analiza preliminara a documentelor, instiinteaza Comitetul Consultativ EMAS si Comisia de Acreditare cu privire la

solicitare, afiseaza informatia privind solicitarea pe web a ANPM, solicita de la

Agentia Teritoriala pentru Protectia Mediului informatii despre modul in care

solicitantul a respectat reglementarile de mediu in ultimii 2 ani;

• competenta pentru acordarea inregistrarii EMAS revine Comitetului Consultativ EMAS

4.4 Organisme acreditate

Organismele nationale competente pentru inregistrarea organizatiilor in cadrul

EMAS sunt urmatoarle:

� Romania:

• Comitetul Consultativ EMAS (Ministerul Mediului) – decide, prin vot, asupra inregistrarii organizatiilor in cadrul EMAS - www.mmediu.ro/

• Biroul EMAS (Agentia Nationala pentru Protectia Mediului) – asigura inscrierea si mentinerea organizatiilor intr-un Registru - www.anpm.ro/

� Bulgaria: Ministerul Mediului si Apelor, prin Departamentul de Prevenire a Poluarii

Industriale (Directia Activitati Preventive) - http://www2.moew.government.bg

Organismele responsabile cu acreditarea verificatorilor de mediu in Romania si

Bulgaria sunt:

� Romania: Comisia de acreditare a verificatorilor de mediu in cadrul ANPM -

www.anpm.ro/

� Bulgaria: Executive Agency Bulgarian Accreditation Service - http://nab-bas.bg/

Conform Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului5, verificatori de mediu EMAS

acreditati in prezent in Romania sunt urmatorii:

� SRAC CERT Bucuresti (persoana juridica) - www.srac.ro

� SBIRCEA Stefania (persoana fizica), Drobeta Turnu Severin - mail: sbircea@irongates.ro

In prezent, in Bulgaria nu exista nici un verificator de mediu acreditat.

4.5 Avantaje ale implementarii EMAS

Intre avantajele implementarii EMAS de catre agentii economici din zona

transfrontaliera Calarasi-Silistra se numara:

� Limitarea incidentelor ce implica responsabilitatea juridica a organizatiei;

� Simplificarea demersurilor de obtinere a acordurilor si autorizatiilor de mediu;

5http://www.mmediu.ro/departament_mediu/controlul_poluarii/Lista_verificatorilor_de_mediu.pdf

17

� Obtinerea de beneficii evidente si imediate cum ar fi: o mai buna respectare a

legislatiei de mediu, o mai buna utilizare a materiilor prime si a energiei, scaderea consumului

de apa, etc.;

� Reducerea costurilor ca efect al imbunatatirii performantelor de mediu,

eficientizarea proceselor existente, introducerea unor procese noi, eficiente

� Satisfacerea cerintelor actuale ale pietei privind realizarea de produse ecologice

� Imbunatatirea imaginii si cresterea prezentei pe piata, cu deosebire pe piata

internationala;

� Conditiile de acordare a asigurarilor si a creditelor pot deveni mai avantajoase;

� Castigarea increderii partilor interesate;

� Imbunatatirea conditiilor de munca ale salariatilor;

� Comunicare interna mai buna;

� Comunicare mai buna cu autoritatile.

4.6 Costuri ale implementarii EMAS

Costurile pentru implementarea EMAS depind de marimea organizatiei si de tipul

activitatii desfasurate si includ:

� plata verificatorilor de mediu externi (in Romania, costurile se ridica la 800 – 3000

Euro, in functie de tipul firmei, domeniul in care activeaza)

� taxe pentru inregistrare (Conform Ordinului nr. 50/2004, al Ministrului agriculturii,

padurilor, apelor si mediului, aceasta taxa este de 500 RON), iar pentru IMM-uri,

tariful pentru inregistrarea sau reinnoirea inregistrarii EMAS se reduce cu 25%)

� costuri pentru implementarea propriu-zisa, necesare alinierii intreprinderii la

standardele EMAS (cele mai mari costuri, acestea depinzand de marimea

organizatiei, tehnologiile, echipamentele utilizate, gradul de modernizare etc.)

Conform ghidului EMAS pentru IMM-uri (EMAS Small Organisation Toolkit) publicat

de Comisa Europeana, costurile totale pentru implementarea EMAS in intreprinderi sunt

urmatoarele:

� 10.000 Euro pentru intreprinderile cu mai putin de 10 angajati

� 20.000 Euro pentru intreprinderile mici (< 50 angajati)

� 35.000 Euro pentru intreprinderile mijlocii (50 < 250 angajati)

� 50.000 Euro pentru intreprinderile mari

Resurse informatice:

1. Macoveanu Matei, Ciubota-Rosie Camelia, Auditul de mediu, Editura Eco-Zone, Iasi,

2008

2. Matei Macoveanu, Camelia Ciubota-Rosie, Carmen Catalina Ioan, Politici si strategii de

mediu, Editura Eco-Zone, Iasi, 2008

3. Rojanschi, V., Bran, Florina, Diaconu, Simona, Grigore, F. - Elemente de economia si

managementul mediului, Editura Economica, Bucuresti, 2004

4. http://www.eper.ec.europa.eu/eper2/

5. http://europa.eu.int/comm/environment/emas/index_en.htm

6. http://www.emas-bulgaria.com

7. http://www.inem.org/new_toolkit/

8. http://www.mmediu.ro/departament_mediu/controlul_poluarii/emas.htm

18

ANEXA 1.

STUDIU DE CAZ – Proiectul „Initiativa pentru eficienta energetica 2007-2009”: Companiile care

au adoptat EMAS in Germania ofera exemple de buna practica privind reducerea emisiilor de CO2

„Förderkreis Umweltschutz in Unterfranken, o asociatie regionala nonprofit din Germania care dezvolta si sustine concepte durabile privind protectia mediului de tipul EMAS si „Modell

Hohenlohe“ (o retea formata din aproximativ 180 de societati care promoveaza o gestionare mai eficienta a mediului si o economie durabila) sunt coordonatorii proiectului „Initiativa pentru eficienta energetica 2007-2009”. Proiectul are drept obiectiv o reducere cu 10% a emisiilor de CO2 la nivelul

retelei si isi propune sa aduca imbunatatiri in ceea ce priveste eficienta energetica si sa antreneze astfel o reducere a costurilor energetice. (...)

Proiectul cuprinde consultari initiale pentru intreprinderi, mese rotunde permanente (ateliere pe marginea eficientei energetice), precum si indrumare si asistenta. Reteaua cuprinde 10-12 societati, dintre care 50% au introdus deja un sistem de gestionare a mediului (ISO 14001 sau EMAS).

Infiintarea unei retele de participanti (printre care se numara doua firme inregistrate in cadrul EMAS – Danone din Ochsenfurt si GOK Regler & Armaturen GmbH & Co. KG din Marktbreit) si consultarea

specialistilor si a centrelor de cercetare au reprezentat actiuni de mare succes; acestea vor face posibile schimburile de experienta si vor promova convergenta cu obiectivul proiectului. Rezultatele studiului preliminar realizat de „Modell Hohenlohe” cu participarea a 17 intreprinderi (cel

putin 6 dintre ele au introdus sistemul EMAS (...), iar alte cateva au introdus sistemul ISO 14001) a demonstrat ca protectia activa a climei la nivelul IMM este un obiectiv tangibil. Eficienta energetica a

fost imbunatatita cu 7,8%, intreprinderile au economisit 10,4% (1,3 milioane euro) la nivelul costurilor energetice si au redus emisiile de CO2 cu 9 400 tone (10% fata de nivelurile initiale).”

Sursa: Buletin informativ –EMAS, nr. 1/aprilie 2007, http://ec.europa.eu/environment/emas

Pe baza textului de mai sus si a suportului de seminar, comentati urmatoarele intrebari:

1. Preocuparea pentru mediu reprezinta o prioritate pentru organizatia dumneavoastra? Care ar fi

argumentele? Ati adoptat pana acum masuri de protejare a mediului in cadrul activitatii economice pe

care o desfasurati? Care sunt aceste masuri?

2. Considerati ca implementarea unui Sistem de Management de Mediu (ISO 14001) sau inregistrarea EMAS ar putea aduce beneficii suplimentare organizatiei dumneavoastra? Care ar fi

acestea? 3. Cum ar putea contribui, din punctul dumneavoastra de vedere, o retea de cooperare realizata

la nivelul intreprinderilor din zona transfrontaliera Calarasi-Silistra, la facilitarea implementarii unor masuri de eficientizare energetica in intreprinderile din retea? Care ar fi pasii prin care ar putea fi

initiata aceasta cooperare?

19

ANEXA 2.

STUDIU DE CAZ - Romania se afla pe harta investitorilor in surse de energie regenerabila.

Tot mai multe companii straine investesc sute de milioane in parcurile industriale de profil.

Sistemele eoliene sunt construite predominant in Dobrogea.

Energia produsa din surse regenerabile nu este poluanta si este inepuizabila. Iar ce este mai important, costurile sale sunt mult reduse, in conditiile in care pretul produselor petroliere creste. Pe asta se bazeaza companiile straine care vad in Romania o piata cu potential.

Cea mai recenta intrare este a companiei spaniole Iberdrola Renovables care a cumparat 50 de sisteme eoliene in estul Romaniei cu trei sute de milioane de euro. Investitorii straini se orienteaza in special

spre zona Dobrogei. Specialistii din domeniu spun insa ca aceasta tendinta nu este neaparat si una buna si spun ca alte zone cu potential ar fi Banat si Moldova."Sunt foarte multe ca intentie, parcuri de la 50 la 100, 200 de megawatti pe parc, dar sunt la nivel de intentie. Este o problema cu racordarea

acestor parcuri la sistemul de transport al energiei pentru ca majoritatea sunt concentrate in Dobrogea, ori Dobrogea nu poate sa preia momentan toata cantitatea de energie care este in intentie si vrea sa fie

dezvoltata in Romania", a declarat Gheorghe Pauna, directorul Centrului pentru Energii Regenerabile. Sursa: http://www.tmctv.ro

Pe baza textului de mai sus si a suportului de seminar,, comentati urmatoarele intrebari:

1. Considerati oportuna dezvoltarea industriei energiilor regenerabile in zona transfrontaliera Calarasi-Silistra? Daca raspunsul este afirmativ, care ar fi tipurile de energii regenerabile cu potential de dezvoltare in aceasta zona?

2. In cadrul activitatilor economice pe care le desfasurati utilizati sau intentionati sa utilizati

surse de energii regenerabile? Care ar fi argumentele? 3. Ce alte metode, echipamente, tehnologii eco-industriale utilizati sau intentionati sa utilizati in

cadrul activitatii economice pe care o desfasurati?