Trento*20. 01 . 2013*Nr. 3 .. Pagina 1

Credinţa dreaptă nu ne foloseşte cu nimic,atunci când avem o viaţă stricată”.( Sf. Ioan Gură de Aur)

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele,duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar

duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău. Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-

mi văd greşelele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.(Sfântul Efrem Sirul)

Azi la Liturghie Duminica a 29-a dupa Rusalii (a celor 10 leprosi); ( Despre nerecunoştinţă şi nemulţumire faţă de Dumnezeu )

“Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sînt?Nu s-a aflat să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decît

numai acesta ce este de alt neam?”(Luca 17, 17-18)

Apostol: Coloseni 3, 4-11; Evanghelia: Luca 17, 12-19; glas 8, voscr. 11

Apostolul “Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă.Drept

aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este

închinare la idoli,Pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, În care păcate aţi umblat şi voi odinioară, pe

când trăiaţi în ele. Acum deci vă lepădaţi şi voi de toate acestea: mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de ruşine

din gura voastră. Nu vă minţiţi unul pe altul, fiindcă v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui, Şi v-aţi

îmbrăcat cu cel nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit, Unde nu mai este elin şi

iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos.” (Coloseni 3, 4-11)

.

Evanghelia “Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe, Şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse,

Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-

au curăţit.Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu.Şi a căzut cu faţa la

pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean.Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au

curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de

alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit. “ (Luca 17, 12-19)

Despre apostolul de azi Pentru a putea dobândi viața veșnică Sfântul Apostol Pavel, ne îndeamnă spre schimbare: „omorâți mădularele voastre cele pământești ” (Coloseni 3,5) - spune apostolul – de aceea, și toate patimile care vin de la trup și țin de acesta și anume: desfrânarea, necurăția, pofta cea rea și lăcomia trebuie să le lepădăm pentru ca sufletul să nu sufere de pe urma acestora. Atâta vreme cât omul duce o viață îndreptată spre împlinirea oricărei tip de pofte, aceasta devine obișnuință, iar obișnuința, se transformă încetul cu încetul în patimă, care mai apoi duce pe om la pierderea libertății și la robie. Domnul nostru Iisus Hristos S-a răstignit pe Cruce pentru ca să ne elibereze din robia păcatului și să ne dăruiască tuturor libertatea. Dar de mare preț este libertatea omului! Libertatea pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o, ne-a dăruit-o din dragoste, pentru ca noi, din propria noastră voință, să avem libertatea de a alege singuri calea noastră. De aceea, libertatea bine întrebuințată, ne îndreaptă spre mântuire, iar întrebuințată rău, spre pierzare. Cei care facem alegerea suntem noi înșine; din libera noastră voință putem să folosim acest dar al libertății spre mântuire, sau să limităm libertatea noastră, îngrădind-o cu patimi și pofte care nu sunt altceva decât „închinare la idoli”(Coloseni 3, 5), iar pentru cei care sunt slujitori și ascultători acestora, plata este: „mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării” (Coloseni 3,6). Să lăsăm așadar poftele și faptele răutății, să lăsăm omul cel vechi și să ne înnoim cu omul cel nou care „se înnoiește, spre deplină cunoștință, după chipul Celui ce l-a zidit” (Coloseni 3,10), Amin. Diac. Traian

Despre pericopa evangheliei de azi “Aşadar, de ce Dumnezeu cere mulţumire de la oameni, şi de ce oamenii îi aduc mulţumire lui Dumnezeu? Din iubire. Mulţumirile oamenilor nu-L fac pe Dumnezeu nici mai slăvit, nici mai puternic, nici mai bogat ori mai viu, ci oamenii sporesc în toate acestea. Recunoştinţa oamenilor nu-I adaugă lui Dumnezeu nici pace, nici bucurie, ci lor înşişi le adaugă cu îmbelşugare. A mulţumi lui Dumnezeu nu-I schimbă Lui nici starea, nici fiinţa, ci omului i-o schimbă din temelie. Dumnezeu nu are nevoie de recunoştinţa noastră, nici de rugăciunile noastre. Dar Domnul, care spune: ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El (Matei 6, 8 ) îndeamnă totodată pe oameni să se roage totdeauna şi să nu-

SSEE PPOOTT LLUUAA AACCAASSĂĂ.. DDOOAAMMNNEE AAJJUUTTĂĂ!!

FOAIE DUHOVNICEASCĂ A PAROHIEI ORTODOXE SF. EV. MARCU DIN TRENTO - ITALIA ““……EEuu ssuunntt CCaalleeaa,,AAddeevvăărruull şşii VViiaaţţaa..””((IIooaann 1144::66))

Trento*20. 01 . 2013*Nr. 3 .. Pagina 2

şi piardă nădejdea (Luca 18, 1). Dumnezeu nu are trebuinţă de rugăciunile noastre, ci totuşi ni le cere. Nu are trebuinţă de mulţumirea noastră, dar ne-o cere – iar mulţumirea nu e altceva decât tot rugăciune, rugăciune de mulţumire. În vremea aceea, Iisus intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe, şi care au ridicat glasul si au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi! Erau zece leproşi. Cumplit lucru este să vezi şi numai unul, dar zece! Un trup acoperit din cap până-n picioare cu pete albe și plăgi care ard ca focul. Un trup care putrezeşte de viu, un trup în care e mai mult mâzgă decât sânge. Un trup care duhneşte şi pe dinăuntru şi pe dinafară. Aşa este un lepros. Iar când lepra ajunge la nas, la gură, la ochi, închipuiţi-vă ce aer respiră, ce mâncare mănâncă, ce lume vede unul ca acesta? Pilda se încheie cu cuvântul spus de Domnul samarineanului mulţumitor: Şi i-a zis: Scoală-te și du-te; credinţa ta te-a mântuit. Vedeţi cât de mare este smerenia și blândeţea Mântuitorului. Cum se bucură să cheme pe oameni la împreună-lucrarea cu Sine, vrând prin aceasta să ridice neamul omenesc cel căzut şi înjosit. Mai presus de mândria şi deşertăciunea omenească, El vrea să-Şi împartă vrednicia cu alţii. Dar la ce le-a folosit credinţa? Ar fi putut, cu tot atâta credinţă, să strige la o mie de doctori faimoşi ai lumii: „Ai milă de noi, vindecă-ne!” Ar fi fost în zadar. Iar dacă vreunul din aceşti mii de doctori pământeni i-ar fi vindecat, vă închipuiţi oare că ar fi pus tămăduirea pe seama credinţei lor şi nu pe a iscusinţei sale? Căci doctorii cei muritori, dimpotrivă, obişnuiesc să-și aroge tot meritul lecuirii unui bolnav, chiar dacă bolnavul şi-a avut şi el partea sa în cumpăna vindecării. Aşa se poartă oamenii între dânşii. Dar cu totul altfel se poartă cu oamenii Mântuitorul Hristos. Hristos a încărcat o căruţă cu grâne, iar leprosul a aruncat şi el în căruţă o boabă. Încărcătura de grâne a lui Hristos e puterea Sa dumnezeiască, iar bobul leprosului este credinţa lui în Hristos. Hristos, adevăratul iubitor de oameni, nu dispreţuieşte mărunta boabă, ci dimpotrivă, îi dă întâietate faţă de întreaga-I încărcătură de grâne. El, aşadar, nu spune: „Grânarul Meu are să te hrănească”. Nu spune: „Te-am vindecat”, ci: Credinţa ta te-a mântuit. Câtă mărinimie în cuvântul acesta! Ce învăţătură pentru noi toţi! Și ce mustrare mândriei omeneşti! Să se apropie şi să înveţe de la Hristos, Domnul Cel Drept, toţi cei care acoperă grăuntele de vrednicie al altuia ridicându-şi în slăvi propria încărcătură. Aceştia nu-s mai puţin hoţi şi jefuitori decât bogatul care îşi înmulţeşte moşiile cu petecul de pământ al unui sărman. Să se apropie şi să înveţe de la Hristos, Domnul Cel Adevărat, toţi comandanţii care acoperă partea soldaţilor la victorie. Să se apropie şi să înveţe de la Hristos; Domnul Cel Smerit, toţi cei care, îndeletnicindu-se cu negoţul şi cu industria, trec sub tăcere meritele lucrătorilor, punând toată reuşita pe seama râvnei, chibzuinţei şi norocului propriu. Să se apropie, în sfârşit, și să înveţe de la Hristos, Domnul Cel Iubitor de oameni, tot neamul omenesc, cel care, în orbirea lui, se împăunează cu tot binele, cu toată ştiinţa, cu toată izbânda, ascunzând şi uitând uriaşa parte a lui Dumnezeu în toate. Să se apropie şi să înveţe cum Dumnezeu nu acoperă nici un grăunte de merit omenesc în uriaşa încărcătura a vredniciei Sale, ci dimpotrivă, tăinuie partea Sa, arătând-o pe cea a omului.(…) O, de ne-am da noi creştinii seama de mulţimea și felurimea bolilor de care ne vindecă în fiecare zi Hristos! Degrabă atunci ne-am întoarce alegând către El, i-am cădea în genunchi si I-am mulţumi din clipa aceasta și până în ceasul morţii, ceas care nu este departe de niciunul din noi. A Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos fie slava şi lauda, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, Treimea cea deofiinţă și nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”. ( Sfântul Nicolae Velimirovici - Predici - fragmente din predica la Duminica a XXIX-a după Rusalii)

Vieţile..Sfinţilor

În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Eftimie cel Mare. Acest

cuvios părinte, Eftimie cel Mare, a trăit pe vremea împăratului Graţian. S-a născut în Melitina, în cuprinsul mitropoliei Armeniei, din pântece sterp şi neroditor, ca şi sfântul Ioan Botezătorul. Părinţii lui, Pavel şi Dionisia, erau oameni cucernici. Numele şi l-a primit potrivit cu făgăduinţa de sus, căci pe când părinţii lui se rugau să aibă fii, glas de sus a venit spunându-le să se bucure şi să fie cu voie bună (iar numele Eftimie pe elineşte înseamnă voie bună).După moartea tatălui său, a fost dus de maica lui la Evtroiu, marele episcop al Melitinei, şi acesta l-a rânduit în ceata clericilor. Având aplecare către învăţăturile cele sfinte şi întrecând în nevoinţe şi în săvârşirea faptelor bune pe toţi cei deopotrivă cu el, a fost silit să se hirotonisească preot şi să primească purtarea de grijă a sfintelor mănăstiri şi schituri. Când a ajuns în

vârsta de 29 de ani, s-a dus la Ierusalim şi s-a sălăşluit într-una din peşterile din munte, împreună cu cuviosul Teoctist (prăznuit la 3 septembrie). Aci a izbăvit pe mulţi din boli grele. Se zice că şi el a hrănit, cu puţine pâini mici, patru sute de oameni călători, care veniseră la mănăstirea lui. Şi pe multe femei, care nu năşteau le-a făcut roditoare, cu ruga lui, aşa cum şi el, cu puterea lui Dumnezeu, se născuse din cea care vreme îndelungată fusese stearpă.Ca şi Ilie a deschis porţile cerului şi a tămăduit pământul de nerodire. Strălucirea lăuntrică a sufletului acestui cuvios a vădit-o şi stâlpul de foc, care se pogora din cer, când cuviosul slujea, şi sta lângă el până se sfârşea Sfânta Jertfă, văzut fiind de toţi cei din jurul lui. El vedea cu mintea şi gândurile celor ce se apropiau de Sfânta Cuminecătură, cunoscând pe cel ce venea cu cugetul curat şi pe cel ce era întinat, iar acesta era semnul curăţiei celei mai desăvârşite. Acest fericit ajungând la nouăzeci şi şapte de ani s-a mutat către Domnul, în zilele împăratului Leon cel Mare.Era cuvios la chip; la fire fără de răutate, alb la faţă, vioi la trup, dar stăpânit, cărunt la păr şi avea barbă lungă până la brâu. Se mai spune despre el că, la moartea unui călugăr care trecea drept om înţelept şi înfrânat, dar care în fapt era cu totul altfel, fericitul a văzut un înger trăgându-i sufletul din el cu o suliţă, şi a auzit şi glas care vădea faptele ruşinoase cele

ascunse ale monahului.Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Vas, Eusebiu, Eutihiu şi Vasilid. Tot în

această zi, pomenirea sfinţilor mucenici In, Pin şi Tim.Tot în această zi, pomenirea fericitului Petru Vameşul.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Tira şi Agni.Tot în această zi, pomenirea evlaviosului împărat

Leon cel Mare din Tracia, numit Machelis.Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Ana.Tot în această zi,

Trento*20. 01 . 2013*Nr. 3 .. Pagina 3

pomenirea sfântului noului mucenic Zaharia, care a mărturisit în Paleopatra din Peloponez şi, zdrobindu-i-se

picioarele, s-a săvârşit la anul 1782.Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.

Amin.

Catehism

Parfumul slujbelor ortodoxe – Muzica psaltică. Cea mai plăcută modalitate de a-L cinsti pe Dumnezeu este

cântarea. Din păcate, muzica religioasă ortodoxă nu este încă foarte familiară majorităţii credincioşilor. În pofida necunoscutelor care ţin de istoria muzicii bisericeşti, ea rămâne o artă specifică spaţiului eclesial răsăritean. După 1990, o dată cu reînfiinţarea în ţară a mai multor seminarii şi facultăţi de teologie, studiul psaltichiei a intrat pe un nou făgaş, chiar deschizându-se un adevărat apetit în rândul credincioşilor pentru acest gen muzical. Despre istoria şi specificul muzicii bisericeşti am stat de vorbă cu câţiva dintre cei care trudesc la perpetuarea şi popularizarea acestei perle a cultului ortodox.Muzica religioasă ortodoxă îşi găseşte rădăcinile în muzica şi poezia poporului evreu. Primul izvor al muzicii bizantine este psalmodia sau interpretarea psalmilor Vechiului Testament. Proorocul David, considerat pe bună dreptate cel mai mare poet şi gânditor al poporului ales, a fost primul care şi-a închinat talentul creator pentru a înfrumuseţa cultul divin. Renumiţii psalmi, scrişi dar şi interpretaţi de însuşi regele David, se păstrează până astăzi în cultul ortodox, arătând valoarea acestora şi actualitatea lor. „De la psalmi avem termenul de «psalt», desemnând cântăreţul de muzică bisericească ortodoxă, dar şi termenul de «psaltichie», care este de fapt ştiinţa şi arta interpretării muzicii bisericeşti. Psaltichie înseamnă stil, interpretare, text şi etos. Ea este muzica evreilor, creaţie proprie a poporului ales şi care nu este nici muzică populară, nici orientală, ci este muzică dedicată lui Iahve“, ne-a spus pr. Florin Bucescu, profesor de muzică psaltică în cadrul Universităţii de Arte „George Enescu“ din Iaşi.Cântarea actuală de la stranele bisericilor este cunoscută de majoritatea credincioşilor fie sub numele de muzică religioasă ori muzică bizantină, muzică psaltică ori muzică sacră, toţi termenii referindu-se la muzica specifică în cultul ortodox. „Majoritatea cercetătorilor arată că muzica bizantină este cea care s-a folosit în cult. Unii specialişti presupun că această muzică era folosită în spaţiul bizantin chiar şi în evenimentele având caracter politic. Putem vorbi, aşadar despre muzică bizantină până la căderea Imperiului Bizantin, în 1453. După această dată, putem vorbi despre o muzică postbizantină sau psaltică, aşa cum este numită frecvent cântarea de la strană. Muzica actuală este de tradiţie bizantină. Cred că termenul cel mai potrivit este muzică bisericească“, ne-a explicat pr. Alexăndrel Barnea, lector la

Catedra de Muzică a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi. Minuni. Oamenii de stiinta

marturisesc ca norul ce apare an de an pe muntele Schimbarii La Fata ramane un miracol . Meteorologii nu

reusesc sa explice stiintific coborarea misteriosului nor pe locul Schimbarii la Fata a Domnului .Ştiinţa nu poate

explica misterul norului, care în fiecare an coboară pe Muntele Tabor unde, potrivit Bibliei, a avut loc

Schimbarea la Faţă a Domnului. Serghii Mirov, un participant în cercetarea organizată în această vară de către

grupul de lucru pe teme privind semnele miraculoase al Comisiei Teologice Sinodale, asigură că ancheta a fost realizată de meteorologii ruşi şi israelieni. Potrivit acestuia, după însumarea rezultatelor, experţii au concluzionat că ceaţa nu poate fi generată în aerul uscat şi la o astfel de temperatură. Mirov a mai subliniat că "norul de binecuvântare care coboară” apare numai în zona mânăstirii ortodoxe. El a mai relatat că, pe timpul slujbei (fenomenul miraculos se întâmplă la sărbătoarea ortodoxă a Schimbării la Faţă), o sferă luminoasa puternic-vizibila de ceaţă îi nconjoară pe credincioşi, după care norul apare deasupra crucii Bisericii Schimbării la Faţă, crescând în dimensiuni şi coboară peste credincioşi, acoperindu-i şi înconjurându-i în umezeala binecuvântată dătătoare de viaţă.La rândul său, Pavel Florenski, academician al Academiei Ruse de Ştiinţe Naturale şi şef al grupului de lucru privind semnele miraculoase, a declarat că echipa sa a examinat aspectul Focului Sfânt (Lumina Sfântă) din Biserica Sfântului Mormânt a Ierusalimului, în ajunul Paştelui, cu ajutorul unor extrem de moderne şi exacte echipamente. "Concluzia este simplă: aspectul de foc este produs de fenomenele piezoelectrice puternice din biserică şi teritoriile adiacente, similare cu cele care au loc în timpul furtunilor, dar fără să existe vreo furtună... Prin urmare, acest lucru înseamnă că evenimentul poate fi considerat unul miraculos", asigură acesta.

Mărgăritare Duhovniceşti Smerenia – mândria. Cei ce cladesc peste pietre caramizi sunt cei ce la inceput au inaltat cladirea virtutilor fara

supunere si pentru ca sunt necercati in nevointele smerite ale supunerii, au fost biruiti si cladirea li s-a micsorat slabindu-se. Cei ce au inaltat stalpi sunt cei ce de la inceput intra in viata singuratica, de aceea, fiind fara temelie sunt biruiti. Iar cei ce merg pe jos sunt cei ce inaintand pe incetul pe drumul lipsit de mandrie al supunerii, se fac de nebiruit ca unii ce au experienta razboaielor.ˇ Cei lipsiti de povatuire cad ca frunzele si cei ce se ostenesc fara sfatuire, in general se ratacesc. Nu refuza sa inveti, chiar de-ai fi foarte intelept, caci in iconomia lui Dumnezeu ne e mai de folos aceasta decat a ne bizui pe intelepciunea noastra. Nu socoti ca e bun ceea ce ti se pare, ci ceea ce e recunoscut ca atare de barbatii evlaviosi. Insasi vointa de a lucra dupa propria judecata fara a cere sfatul altora, ascunzand in ea mandrie, e pascuta de pacat. Cererea de sfat e un prilej de smerenie si de intarirea comuniunii, care cand este sincera si curata este adevaratul bine.ˇ Inchipuirea de sine ii face pe cei atinsi de ea iubitori de aratare si de slava, caci a-ti inchipui ca esti ceva nu te lasa sa si fii cu adevarat. De aceea desertaciunea este si se numeste neexistenta. Inchipuirea ca esti ceva se iveste atunci cand nu esti ceea ce-ti inchipui, sau vrei sa acoperi lipsa a ceea ce vrei sa arati ca esti. Ea este impreunata totdeauna cu nesinceritatea si cu lipsa de smerenie; iar cu aceasta nu se poate cladi nimic pentru ca nu recunosti solul tau real pe care trebuie sa cladesti, sau ca numai Dumnezeu este solul tare pe care poti sa cladesti tainic. ˇ Ascultarea este neincrederea in judecata proprie in orice privinta, chiar si-n cele evident bune, pana la sfarsitul vietii. ˇ Totul merge bine pana cand intiistatatorul nu inceteaza a te mustra; cand insa s-a oprit, nu mai am ce sa zic!

Trento*20. 01 . 2013*Nr. 3 .. Pagina 4

ˇ Cei ce se supun intru Domnul cu simplitate strabat un drum bun neintaratand asupra-le viclenia demonilor prin iscodirea cu de-amanuntul (prin cumpanirea si eventual criticarea celor ce porunceste parintele). Inainte de toate sa ne marturisim numai bunului nostru judecator, iar de ne va porunci, si tuturor oamenilor.(Descoperindu-ne ranile, ele nu vor progresa inspre rau, ci se vor vindeca. ˇ Cauta ca prin rusinea ce-o suporti acum marturisindu-ti faradelegile sa scapi de cea viitoare.ˇ Se mai putea vedea la aceia o priveliste infricosatoare si cu totul ingereasca: venerabili incaruntiti de ani si intr-adevar sfinti, alergand ca niste copii intru implinirea ascultarii fata de superior si facandu-se vrednici de lauda prin smerenia lor. am vazut acolo barbati ce petrecusera cate 50 de ani in ascultare si i-am rugat sa-mi spuna ce mangaiere au dobandit dupa atata osteneala. Unii mi-au spus ca aflandu-se in abisul smereniei, s-au scapat prin aceasta pentru totdeauna de razboiul dintr-insii, iar altii au spus ca au dobandit o completa imunitate fata de ocari si defaimari. ˇ Iar eu ca un preaviclean n-am ezitat a-l ispiti pe batran intrebandu-l ce a cugetat stand in genunchi dinaintea mesei. ''Privindu-mi superiorul, zise, ca pe Insusi Hristos, n-am socotit niciodata ca-mi porunceste el, ci Insusi Dumnezeu. Atunci stateam rugandu-ma Domnului ca inaintea jertfelnicului si nu ca inaintea oamenilor. Nimic rau nu am cugetat despre pastorul meu, din credinta si dragostea ce le am fata de dansul, caci zice cineva: ''Dragostea nu gandeste raul.'' (I Cor. 13,5). Sa mai stii apoi si aceea parinte ca, din momentul in care cineva s-a daruit pe sine simplitatii si nevinovatiei, diavolul nu mai gaseste nici locul si nici prilejul de a pune stapanire pe dansul. ˇ Odata am intrat in vorba spre zidirea si folosul meu cu un oarecare frate al carui nume era Avakir, ce se afla de 15 ani in manastire si pe care-l vedeam mereu nedreptatit aproape de catre toti, mai in toate zilele fiind izgonit de la masa de slujitori pentru ca din fire era cam guraliv. Si i-am spus: ''Frate Avakir, pentru ce te vad zilnic alungat de la masa si plecand la culcare nemancat?'' Si el a raspuns: ''Crede-ma parinte, superiorii mei ma pun la incercare pentru a deveni monah adevarat si nu pentru ca m-as fi facut vinovat in vreo ceva. Cunoscand eu deci intentia lor, cu usurinta le rabd pe toate si iata, sunt 15 ani de cand cuget astfel; de altfel, ei insisi mi-au spus la intrare in manastire ca pana la 30 de ani obisnuiesc sa puna la incercare pe cei ce se leapada de lume. Si cu adevarat parinte Ioane, ca aurul numai prin cercare se lamureste.'' Acesta mai inainte de a se savarsi, le-a spus parintilor: ''Multumesc, multumesc Domnului si voua pentru ca m-ati ispitit astfel spre mantuirea mea, caci iata, sunt 17 ani de cand am ramas neispitit de diavoli!'' ˇ Cel care intr-o discutie voieste sa biruiasca punctul sau de vedere, chiar de sustine un adevar, sa stie ca sufera de boala diavolului, adica de mandrie si daca savarseste aceeasi greseala intr-o discutie cu egali de-ai sai, s-ar putea sa fie tamaduit prin epitimia ce i-ar da-o cei mai mari. Daca, in sfarsit, se poarta la fel si fata de cei mai mari si mai intelepti, acesta nu mai poate fi vindecat prin nici un remediu omenesc. ˇ Fii atent atunci cand esti impreuna cu fratii sa nu te sarguiesti a te arata pe tine mult mai drept decat ei in vreo privinta oarecare altfel vei savarsi doua rele: in primul rand ii vei rani pe aceia prin mincinoasa si falsa ta sarguinta, iar in al doilea a rand, tie nu-ti vei dobandi decat numai slava desarta.ˇ Ascultarea naste smerenia iar smerenia - liberarea de patimi fiindca ''Domnul si-a adus aminte de noi intru smerenia noastra si ne-a izbavit de vrajmasii nostri.'' (Psalmi 135,22-23)ˇ Constiinta sa-ti fie oglinda in care sa-ti privesti supusenia, si-ti va fi de ajuns. ˇ Smerenia se naste din ascultare, iar din smerenie - dreapta socoteala. Din discernamant se naste perspicacitatea (agerimea mintii) iar din aceasta - prevederea. Cine deci oare, nu va alerga atunci pe drumul acesta al smereniei vazand cate bunatati ii pregateste aceasta? Despre aceasta mareata virtute a grait si dumnezeiescul Psalmist: ''Gatit-ai saracului ascultator intru bunatatea Ta, Dumnezeule venirea Ta intru inima lui.'' (Psalmi 67,11)ˇ Mergi, vinde-ti voia ta si da-o lui Dumnezeu, i-ati crucea si indura cu staruinta viata de obste a fratilor

si fara indoiala, vei dobandi comoara in ceruri. (din Filocalie)

PPAARROOHHIIAA OORRTTOODDOOXXĂĂ SSFFÂÂNNTTUULL

EEVVAANNGGHHEELLIISSTT MMAARRCCUU ((2255 aapprr..)) ––

TTRREENNTTOO –– IITTAALLIIAA Cod Fiscal 96064730227

e-mail: trento@mitropolia.eu; chiesaortodossatn@yahoo.it;

internet: http://episcopia-italiei.it Adresă: vicolo di San Marco, 1, 38100

Trento ITALIA Tel 0039 0461 960894

Fax 0039 0461 1860855

CCLLEERRIICCIIII PPAARROOHHIIEEII

PPAARROOHH

Pr. Ioan Cătălin Lupăştean

Cel. 0039 348 5228599

catalinioan@libero.it

DDIIAACCOONNII

Gheorghe (Gigi Manole)

Cel. 0039 340 5048295

diac.ghe@gmail.com

Traian (Traian Octavian Baniţă) Cel. 0039 347 3522604

octavianbanita@yahoo.it

Colțul Părintelui Paroh În vederea împlinirii rânduielilor noastre administrativ – bisericeşti, legate de încheierea din punct de vedere administrativ a anului 2012, dispunem:

C O N V O C A R E A ADUNĂRII PAROHIALE, în şedinţă ordinară, pe data de 20 ianuarie 2013.

Pe ORDINEA DE ZI figurează: 1. Prezentarea Raportului General de activitate (Darea de seamă) pe anul 2012, de către Părintele Paroh, spre dezbatere şi aprobare. 2. Analizarea Bilanţului Bugetar pe anul 2012 şi a Planului Financiar pe anul 2013, în vederea aprobării, care vor fi prezentate de către Părintele Paroh, în numele Consiliului Parohial și care se vor trimite, conform articolului 23, litera j, din Statutul pentru organizarea și funcționarea Episcopiei Ortodoxe Române, în vederea validării și aprobării, la Centrul Eparhial.

Consilierii sunt așteptați după Sf. Liturghie (ora 13.30 circa)