se en 1097-1 2011 (ro)
TRANSCRIPT
EN 1097-1:2011 (RO)
1
EN 1097-1:2011 (RO)
Cuprins
PREAMBUL.............................................................................................................................................3
1. Domeniu de aplicare..........................................................................................................................4
2. Referinte Normative..........................................................................................................................4
3. Definitii..............................................................................................................................................4
4. Principiu.............................................................................................................................................5
5. Aparatura...........................................................................................................................................5
5.1 Aparatura generala................................................................................................................................5
5.2 Aparatura suplimentara pentru determinarea coeficientului Micro-Deval la agregate.........................5
6. Prepararea probei de incercat.............................................................................................................6
7. Mod de lucru......................................................................................................................................7
8. Calcule si exprimarea rezulatelor......................................................................................................8
9. Raport de incercare............................................................................................................................8
Anexa A (normativ) Determinarea rezistentei la uzura (micro-Deval) a agregatelor pentru cai ferate...9
5. Aparatura…………………………………………………………………………………………………………………………………………………9
6. Pregatirea epruvetei......................................................................................................................................9
8. Calcule si exprimarea rezultatelor...............................................................................................................9
9. Raport de incercare………………………………………………………………………………………………………………………………….10
Anexa B ( informativa ) Determinarea uscata a coeficientului micro-Deval.........................................11
B.1 Introducere…………………………………………………………………………………………………………………………………………..11
B.2 Aparatura……………………………………………………………………………………………………………………………………………..11
B.3 Prepararea epruvetelor............................................................................................................................11
B.4 Mod de lucru……………………………………………………………………………………………………………………………………….11
B.5 Calculul si exprimarea rezulatelor............................................................................................................11
B.6 Raport de incercare...................................................................................................................................11
Anexa C ( informativa ) Clase glanulare alternative restranse pt incercarea micro-Deval.....................12
9. Raport de incercare………………………………………………………………………………………………………………………………….12
Anexa D ( informativa ) Fidelitatea........................................................................................................13
Bibliografie.............................................................................................................................................14
2
EN 1097-1:2011 (RO)
PREAMBUL
Prezentul Standard European (EN 1097-1:2011) a fost elaborat de Comitetul Tehnic CEN/TC 154 „Agregate” al carui secretariat este detinut de BSI.
Acest Standard European trebuie sa capete statut de standard national, fie prin publicarea unui text identic fie prin ratificare, pana cel tarziu in iulie 2011 si toate standardele nationale in contradictie trebuie anulate pana cel tarziu in iulie 2011.
Se atrage atenţia asupra posibilităţii ca unele elemente ale acestui document pot fi obiectul unor drepturi de brevet. CEN (si/sau CENELEC) nu va fi considerat responsabil pentru identificarea oricaror astfel de drepturi.
Acest document inlocuieste EN 1097-1:1996.
Acest standard face parte dintr-o serie de teste pentru proprietăţi mecanice şi fizice ale agregatelor. Metodele de incercare referitoare la alte caracteristici ale agregatelor sunt acoperite de urmatoarele Standarde Europene:
EN 932 (toate partile), Incercari pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor EN 933 (toate partile), Incercari pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor EN1367 (toate patile), Incercari pentru determinarea proprietatilor termice si alterabilitatii agregatelor EN 1744 (toate partile), Incercari pentru determinarea caracteristicilor chimice ale agregatelor EN 13179 (toate partile), Incercari pentru agregatele de umplere utilizare in amestec bituminos
Alte parti ale seriei 1097 sunt:
Partea 2 Metode pentru determinarea rezistentei la fragmentare Partea 3 Metode pentru determinarea masei volumice in vrac si a porozitatii intergranulare Partea 4 Determinarea porozitatii filerului uscat, compactat Partea 5 Determinarea continutului de apa prin uscarea in etuva ventilata Partea 6 Determinarea densitatii particulelor si absorbtia de apa Partea 7 Determinarea masei volumice absolute a filerului – metoda cu picnometrul Partea 8 Determinarea coeficientului de slefuire Partea 9 Metoda pentru determinarea rezistentei la uzura prin abraziune provocata cu pneuri cu
crampoane – incercare scandinava Partea 10 Inaltimea de suctiune a apei
Conform Regulamentului Intern al CEN\CENELEC, urmatoarele tari sunt obligate sa aplice acest Standard European: Austria, Belgia, Bulgaria, Croatia, Cipru, Danemarca, Elvetia, Estonia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Polonia, Republica Ceha, Romania, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia.
1. Domeniu de aplicare
3
EN 1097-1:2011 (RO)
Acest standard european descrie metoda de referinţă utilizată pentru testarea standard pentru determinarea rezistentei la uzura a agregatelor grosiere (textul principal) şi agregate pentru piatra de cariera (Anexa A). Pentru alt scop, în special controlul producţiei în fabrică, alte metode pot fi utilizate, cu condiţia ca o relaţie corespunzătoare de lucru cu metoda de referinţă a fost stabilita. De obicei proba este incercata in prezenta apei, dar incercarea se poate efectua si in conditii uscate. Acest Standard European se aplica agregatelor naturale, artificiale si reciclate utilizate la cladiri si constructii civile.
2. Referinte Normative
Urmatoarele Standarde sunt indispensabile aplicarii acestui Standard. Pentru referintelele datate, doar editiile citate in locurile corespunzatoare din text se aplica. Pentru referintele nedatate se aplica ultima editie a Standardului la care se face referinta (incluzand amendamentele).
EN 932-2, Incercari pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor – Partea 2: Metode de reducere a unui esantion de laborator
EN 932-5, Incercari pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor – Partea 3: Aparatura curenta si calibrare
EN 933-1:1997, Incercari pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor – Partea1: Determinarea granulozitatii – analiza granulometrica prin cernere
EN ISO 4788, Laboratory glassware (sticlarie de laborator) – Cilindrii gradatii (ISO 4788:2005)
ISO 3290-1, Rulmenti – Bile – Partea 1: Bile de otel
3. Definitii
Pentru utilizarea prezentului standard se aplica urmatoarele definitii:
3.1 proba de incercat
Proba folosita integral pentru o singura incercare
3.2 epruveta
Proba folosita pentru o singura determinare cand metoda indicata necesita mai mult de o determinare a unei proprietati
3.3 proba de laboratorProba redusa, care provine din proba globala destinata incercarii in laborator
3.4 masa constanta
4
EN 1097-1:2011 (RO)
Masa obtinuta dupa cantariri succesive efectuate la intervale de maxim 1ora, ce nu difera cu mai mult de 0.1%
NOTA In majoritatea cazurilor, masa constanta se poate obtine dupa ce proba de incercat a fost uscata o perioada determinata de timp intr-o etuva relgata la (110±5 )& C. Laboratoarele de incercari pot determina timpul optim necesar de atingere masei constante in functie de tipul si marimea probei si de capacitatea de uscare a etuvei.
4. Principiu
Incercarea determina coeficientul Micro-Deval carea este procentul din proba originala redusa la o dimensiune mai mica de 1,6 mm prin rotirea intr-un cilindru.
Incercarea consta in masurarea uzurii produsa in conditiile stabilite prin frecarile reciproce ale agregatelor intr-un cilindru ce se roteste impreuna cu o incarcatura abraziva.
Atunci cand se termina rotirea se calculeaza coeficientul Micro-Deval din procentul de agregate retinute pe un ciur de 1,6 mm.
Metoda descrisa in prezentul Standard European este metoda de referinta si se realizeaza cu agregate uscate in prezenta apei, cea prin care se obtine valoarea MDE. Anexa B contie detalii pentru efectuarea uscata a incercarii, obtinandu-se valoarea MDS.
5. Aparatura
In lipsa unor indicatii contrare, aparatura utilizata trebuie sa fie conforma conditiilor generale ale EN 932-5.
5.1 Aparatura generala
5.1.1 Balanta capabila se cantareasca epruveta si incarcatura abraziva cu o exactitate de 0.1% din masa probei de incercat.
5.1.2 Set de site de: 1,6 mm; 8 mm; 10 mm; 11,2 mm; 12,5 mm si 14 mm.5.1.3 Etuva ventilata, capabila sa mentina o temperatura constanta de (110±5) E C5.1.4 Mijloace necesare spalarii probei5.1.5 Echipament necesar reducerii probei de laborator la proba de incercat, conf. EN932-25.1.6 Epruveta (e) gradata sau cilindru (ii) gradati, conform ISO 4788, sau alt mijloc de
masurare a (2,5±0,05) l de apa.
5.2 Aparatura suplimentara pentru determinarea coeficientului Micro-Deval la agregate
5
EN 1097-1:2011 (RO)
5.2.1 Aparat Micro-Deval, prezentat in figura 1. Aparatul Micro-Deval trebuie sa aiba caracteristici esentiale indicate la punctele 5.2.2; 5.2.3; 5.2.4; 5.2.5 si 5.2.6.
5.2.2 Trebuie sa aiba de la unu pana la patru cilindrii goi, inchisi la o extremitate cu un diametru inderior de (200±1) mm si o lungime interioara masurata de la fund pana la partea interioara a capacului de (154±1) mm. Cilindrii, trebuie sa fie confectionati din otel inoxidabil de cel putin 3 mm grosime, care sunt asezati pe arbori care se rotesc pe o axa orizontala.
5.2.3 Interiorul cilindrului nu trebuie sa prezinta nici o proeminenta datorata sudurii sau a modului de fixare. Ei trebuie inchisi cu un capac plat cu grosimea de de minim 8 mm prevazut cu o garnitura care sa asigure etansietatea la apa si praf.
5.2.4 Incarcatura abraziva trebuie constituita din bile sferice de otel conforme ISO 3290-1 cu diametrul de (10±0,5) mm.
NOTA Diamet-rul bilelor poate fi verificat rapid trecandu-le printre 2 bare paralele dispuse la 9.5 mm.
5.2.5 Un motor (in general de aproximativ 1 kW) capabil sa asigure cilindrilor o viteza de rotatie regulata de (100±5) rot/min.
5.2.6 Un contoar sau alt dispozitiv care permite oprirea motorului dupa numarul specificat de rotatii trebuie montat.
6. Prepararea probei de incercat
Masa probei trimisa trimisa laboratorului trebuie sa fie cel putin egala cu 2 kg pentru agregatele apartinand clasei de granulatie cuprinsa intre 10 mm si 14 mm.
6
EN 1097-1:2011 (RO)
NOTA Pentru diferite utilizarari, in anexa C, sunt prezentate alte clase de granulatie. Incercarile efectuate cu aceste clase granulare pot prezenta rezultate diferite fata de cele date de clasa 10/14 mm; in consecinta trebuie precizata clasa granulara utilizata in raportul de incercare.
Incercarea trebuie efectuata pe agregate cu o granulatie cuprinsa intre 10 mm si 14 m. Curba granulometrica a probei ce corespunde acestei clase trebuie sa indeplineasca una din urmatoarele conditii:
30% pana la 40% din agregate trec print-un ciur de 11,2 mm; 60% pana la 70% din agregate trec print-un ciur de 12,5 mm.
Se cerne proba de laborator pe sita de 10 mm; 11,2 mm (sau 12,5 mm) si 14 mm in scopul obtinerii fractiunii distincte intre 10 mm si 11,2 mm (sau 12,5 mm) si in 11,2 mm (sau 12,5 mm) si 14mm. Se spala separat fractiunile conform 7.1 din EN 933-1:1997 si se usuca in etuva pana la obtinerea masei constante.
Se lasa fractiunile sa se raceasca la temperatura mediului ambiant. Se amesteca cele doua freactiuni pentru a se obtine o proba de laborator modificata, de o granulatie cuprinsa intre 10 mm si 14 mm si care respecta conditiile corespunzatoare claselor prevazute in al doilea paragraf al prezentului capitol.
Se reduce proba de laborator modificata obtinuta prin amestecul fractiunilor la dimensiunile unei probe de incercat conform EN 932-2. Proba de incercat trebuie sa fie constituita din doua epruvete, fiecare avand o masa de (500±2) g.
7. Mod de lucru
Se introduce in fiecare cilindru de incercarcare o epruveta. Se adauga (5000±5) g bile de otel in fiecare cilindru.
NOTA Cand de efectueaza incercari cu alte clase de granulatie, indicate in anexa C, masa incarcaturii de bile este data in tabelul C.1.
Se adauga (2,5±0.05) l de apa in fiecare cilindru.
Se fixeaza capacul fiecarui cilindru si se pun cilindrii pe cei doi arbori.
Se rotesc cilindrii cu viteza de (100±5) min-1 efectuand (12000±10) rotatii.
Dupa incercare se aduna agregatele si bilele intr-un vas, avandu-se grija sa nu existe pierde de agregate. Cu ajutorul unei pisete se spala interiorul cilindrului si capacul acestuia retinand apa de spalare.Se toarna materialul impreuna cu apa de spalare pe sita de 1,6 mm, protejata de o sita de 8mm.
Se spala materialul sub un jet de apa curata.
Se separa cu atentie agregatele, retinute pe ciurul de 8 mm, de bilele de otel, avandu-se grija sa nu se piarda nici o particula de agregat. Particulele de agregat pot fi alese cu mana sau bilele se pot extrage de pe sita cu ajutorul unui magnet.
Se aseaza refuzul pe sita de 8mm intr-o tava. In aceeasi se pune refuzul de pe sita de 1,6 mm.
7
EN 1097-1:2011 (RO)
Se usuca continutul tavii in etuva la (110±5) E C. Se incheie determinarea prin inregistrarea masei de refuz pe sita de 1,6 mm conform EN 933-1.
Se inregistreaza masa de refuz ( m ) de pe sita de 1,6 mm rotunjita la cel mai apropiat gram.
8. Calcule si exprimarea rezulatelor
Pentru fiecare epruveta se calculeaza coeficientul Micro-Deval, MDE, cu o precizie de 0,1 unitati folosing urmatoarea ecuatie:
M DE=500−m
5
unde :
MDE - coeficient micro-Deval (in conditii umede) m - masa refuzului pe sita de 1,6 mm, in grame
Se calculeaza valoarea medie a coeficientului micro-Deval cu ajutorul valorilor obtinute pe cele doua epruvete de incercare. Se noteaza valoarea medie ca fiind coeficientul micro-Deval al probei supusa verificarii laboratorului. Se exprima valoarea medie rotunjita la cel mai apropiat numar intreg.
NOTA Anexa D cuprinde informatii despre fidelitatea incercarii micro-Deval.
9. Raport de incercare
Raportul de incercare trebuie sa precizeze ca incercarea micro-Deval a fost efectuata in conformitate cu acest Standard European.
Raportul de incercare trebuie sa contina cel putin urmatoarele informatii:
a) Numele si originea probei;b) Clasa de granulatie a probei supusa incercariic) Tipul incercarii (in state uscata sau umeda)d) Rezultatul (ele) incercarii, incluzand valorile obtinute pe fiecare epruveta si media lore) Data incercarii
8
EN 1097-1:2011 (RO)
Anexa A ( normativ )
Determinarea rezistentei la uzura (micro-Deval) a agregatelor pentru cai ferate
NOTA Urmatoarele articole corespund cu articolele din documentul principal. Aceste articole redau modificarile si completarile la articolul principal.
5. Aparatura
5.1 Aparatura generala 5.1.2 Sitele de incercare de: 10 mm; 11,2 mm (sau 12,5 mm) si 14 mm vor fi inlocuite cu site
de incercare de: 31,5 mm, 40 mm si 50 mm.5.2.2 Diametrul interior al fiecarui cilindru trebuie sa fie de (400±2) mm.5.2.4 Incarcatura abraziva nu este necesara.
6. Pregatirea epruvetei
Masa probei trimisa laboratorului trebuie sa fie de cel putin 25kg pentru agregatele apartinand clasei de granulatie 31,5 mm – 50 mm. Se vor pregati doua epruvete.
Se cerne proba de laborator pe sita de 31.5 mm, 40 mm si 50 mm, in scopul obtinerii fractiunii 31.5 mm
la 40 mm si intre 40 mm si 50 mm. Se spala separat fiecare fractiune conform EN 933-1 si se usuca in etuva la
(110±5)0C pana la masa constanta. Se lasa fractiunile sa se raceasca la temperatura ambianta. Se separa si se
reduce masa fractiuniilor granulare (sort) 31.5 mm la 40 mm , conform conditiilor din EN 932-2, astfel se vor
realiza doua fractiuni granulare cu masa de (5000±50) g. La fel se va face pentru fractiuniile granulare 40 mm
la 50 mm. Se combina fractiuniile granulare (sort) 31.5 mm la 40 mm cu fractiuniile granulare (sort) 40 mm la
50 mm, pentru a obtine proba de laborator modificata, constituita din doua epruvete cu masa de (10 000±100) g.
7. Mod de lucru
Nu se utilizeaza bile. Se adauga (2.0 ± 0.05) l apa in fiecare cilindru , iar fiecare cilindru se roteste cu (14 000 ±
10) rotatii.
8. Calcule si exprimarea rezultatelor
Pentru fiecare epruveta se calculeaza coeficientul Micro – Deval cu urmatoarea relatie;
M DE, RB=10000−m100
9
EN 1097-1:2011 (RO)
9. Raport de incercare
In raportul de incercare se va mentiona ca incercarea micro-Deval a fost facuta in acord cu Anexa A a acestui Standard. Trebuie sa includa si urmatoarele informatii:
a) Coeficientul Micro-Deval, MDE,RB
10
EN 1097-1:2011 (RO)
Anexa B( informativa )
Determinarea uscata a coeficientului micro-Deval
B.1 Introducere
Aceasta anexa descrie o varianta a metodei stabilite in prezentul standard, care se efectueaza fara adaugare de ape in cilindri si care permite obtinerea unei valori MDS. Aceasta metoda poate da informatii suplimentare referitoare la caracteristicile probei de incercat, dar se recomanda sa nu se utilizeze in locul metodei de referinta.
NOTA - Determinarea coeficientului micro-Deval in stare uscata poate sa se faca in acelasi timp cu metoda de referinta daca arborii descrisi Ia 5.2.2 sunt suficienti de lungi pentru a suporta patru cilindri.
B.2 Aparatura
Este indicat a se utiliza aparatura descrisa in capitolul 5, in afara de cea referitoare la mijloacele de masurat volumul de ape adaugat (a se vedea 5.1.6), care nu sunt necesare.
B.3 Prepararea epruvetelor
Se pregatesc doua epruvete uscate in etuva. Fiecare epruveta are o masa de (500 ±2) g, conform capitolutui 6.
B.4 Mod de lucru
Incarcarea de efectueaza conform capitolului 7, cu exceptia ca nu se va adauga apa in cilindrii in care se introduc epruvetele.
B.5 Calculul si exprimarea rezulatelor
Coeficientul micro-Deval se calculeaza conform capitolului 8, cu exceptia ca MDE devine MDS, coeficientul micro-Deval pentru agregate in stare uscata.
B.6 Raport de incercare
Este indicat ca raportul de incercare sä fie in concordanta cu prevederile capitolului 9 si sa mentioneze ca incercarea a fost efectuata fara apa.
11
EN 1097-1:2011 (RO)
Anexa C( informativa )
Clase glanulare alternative restranse pt incercarea micro-Deval
Urmatoarele variante ale incercarii de referinta ( a se vedea articolul 6 ) pot prezenta informatii suplimentare pentru unele utilizari.
Clasificarile granulare alternative restranse pentru incercarea micro-Deval, din tabelul C.1, prezinta metodologia de testare a fractiunilor si de alte dimensiuni decat fractiunea standard 10/14 mm. Masa bilelor este data pentru fiecare clasa granulara restransa. Acestea au fost selectate astfel incat rezultatele testelor cu fractiuni non-standard sa fie apropiate ca valoare de cele ale testelor efectuate cu fractiuni standard, cu toate acestea masa bilelor poate fi modificata pentru a se potrivi cu tipul de agregat testat.
NOTA Relatia dintre agregate si fractiunile alternative nu este aceeasi, iar rezultatele nu o sa fie identice cu cele din metoda de referinta 10/14 mm.
Este necesara, inlocuind sitele stabilite in capitolul 6, utilizarea sitelor cu deschidere nominala corespunzatoare claselor granulare restranse. Este necesar, de-asemeni, adaptarea deschiderii nominale a sitelor de protecie stabilite in articolul 7.
Tabelul C.1 — Clase de granulatie alternative restranse fara de sortul 10/14
9. Raport de incercare
In raportul de incercare trebuie mentionat ca, determinarea coeficientul Micro- Deval a fost efectuat in conformitate cu Anexa C din acest standard. Trebuie sa contina urmatoarele informatii.:
a) coeficientul micro-Deval MDE;
b) clasa de granulatie a probei supusa incercarii si masa bilelor folosita pentru determinarea abraziunii
c) data incercarii
12
Clasa de granulatiemm
Dimensiunea sitei intermediare
mm
Procentul care trece prin sita intermediara
%
Masa incarcaturii de bile
g
de la 4 la 6.3 5 de la 30 la 40 2000 ± 5de la 4 la 8 6.3 de la 60 la 70 2800 ± 5
de la 6.3 la 10 8 de la 30 la 40 4000 ± 5de la 8 la 11.2 10 de la 60 la 70 4400 ± 5de la 11.2 la 16 14 de la 60 la 70 5400 ± 5
EN 1097-1:2011 (RO)
Anexa D( informativa )
Fidelitatea
Repetabilitatea r si reproductibilitatea R au fost determinate pe baza a doua repetari efectuate pe fiecare dintre
cele trei materiale testate in 20 de laboratoare din 11 tari Europene.
Rezultatele stabilite pentru nivelu 5 pana la 25, folosind clasa granulara 10/14 mm se prezinta dupa cum
urmeaza ( incercarea umeda):
repetabilitate r= 0.893 + 0.003x
reproductibilitate R = 0.260 + 0,137 x
unde:
x este nivelul valorii.
Interpretarea a fost facuta conform ISO 5725-2:1994.
13
EN 1097-1:2011 (RO)
Bibliografie
[1.] ISO 5725-2:1994, Accuracy (trueness and precision) of measurement methods and results -- Part 2: Basic method for the determination of repeatability and reproducibility of a standard measurement method
[2.] NF P18-572:1990, Granulats – Essai d’usure micro-Deval
14