SCRISOARE DE LA UN PROFESOR BUN CATRE UN PARINTE BUN

SCRISOARE DE LA UN PROFESOR BUN CATRE UN PARINTE BUN

ndrznesc s i spun ce simte un profesor bun atunci cnd, dei face tot ce poate pentru copilul tu, nu-i poate pune, la sfritul zilei, dect note proaste.

Care este misterul din spatele urmtoarei tipologii de copil: este iste, comunicativ, descurcre i activ are o inteligen observabil i totui obine scoruri mediocre, are nevoie de sprijin, reveniri i strategii exprese de recuperare? De ce acelai program educaional n varianta lui cea mai fericit produce n unul transformri extraordinare, revelaii ale propriilor pasiuni i satisfacii intelectuale adevrate, iar pentru chiar colegul lui de banc, declaneaz renunri i plictis?

Probabil c te-ai asigurat, ca i mine, c faci tot ce-i st n putin pentru traseul lui academic: ai ales cea mai bun coal, te-ai zbtut s fie n graiile celei mai bune nvtoare, l-ai dat la cei mai buni meditatori din ora, l-ai nscris la cursuri de limbi strine, l-ai dus, pe rnd, la vreo trei sporturi, i-ai cumprat tot ce i-a cerut, i-ai dat ntotdeauna tot ce e mai bun.

De cecheia copilului tu nu se ntoarce de la sine, de ce nu-i zbrnie pur i simplu mecanismul, de vreme ce lui nu-i lipsete nimic?

Cnd se pierd copiii i cine e de vin?Unde ncep copiii s se piard? Cnd ne alunec un copil printre degete i mai ales de ce? Este o culp a lui c nu se strduiete suficient sau, mai degrab, o neputin? Este vina mea c nu l fac s munceasc?

Am ntlnit muli prini, ca tine, care, exasperai, cred c soluia salvatoare st n a munci mai mult, n repetiie, n exerciiu, n condamnare la munc silnic. Am fost de multe ori pus la zid c nu dau teme lungi, care s-l forjeze n execuie pn ce tiina se lipete de el. Am fost alturi de tine cnd mi-ai cerut s fiu mai sever sau s m ncrunt mai impresionant. Am ntors cheia mpreun pentru o sptmn-dou, copilul s-a activat de fric sau ruine, dup care a czut napoi, n ritmul lui natural i i-a ncetinit eforturile n ineria proprie strii lui de echilibru. De ce? Cu ce am greit amndoi?