NR. 19NR. 19OctombrieOctombrie

CEL MAI UTIL

GHID lunar gratuit

AL PÃRINTILOR,

BUNICILOR

SI COPIILOR,,

,,

pe copertă: Hegyesi Bajan Daiana

EducOptim este locul unde veți descoperi un mod diferit de a interacționa cu copiii, totul se desfășoară în aer liber – jocul având loc de cinste, și o abordare caldă și prietenoasă a părinților atunci când au nevoie de ajutor. Suntem dornici de a ieși din tiparele cu care suntem obișnuiți. Educația preșcolară este nevoie sa fie făcută puțin diferit după părerea noastră, sau cel puțin să se includă mai mult din ceea ce noi oferim – aer liber!! Activitățile în aer liber sunt benefice pentru copii pentru că sunt experiențele lor – ei vad , ei aud, ei simt. Cu cât îi încurajăm mai mult să exploreze și să experimenteze singuri, cu atât mai mult vor îndrăzni în viitor, cu cât îi încurajăm să alerge mai mult, cu atât vor fi mai independenți și cu cât îi vom lăsa mai tare să ț ipe, cu atât vor f i mai deschiș i ș i comunicativi.Totul se bazează pe experiențe!Lucrăm cu dăruire și mult drag cu copiii, în cadrul programului Start la joc, și dorim să le îndeplinim nevoia de a se juca în aer liber – să poată țipa în voie, să poată explora natura și să învețe că nimeni și nimic nu poate sta în calea visurilor lor!

Unul din lucrurile pe care ni le propunem este să-i ajutăm pe copii să se apropie de natură. Această experiență este una extraordinară de care copiii din mediul urban n-ar trebui să fie lipsiți. În cadrul programelor noastre sunt așteptați și copiii vorbitori de limba maghiară.Grupele de vârstă din cadrul acestui program, sunt:1-4 ani ź se desfășoară în zilele de sâmbătă de la 10.00-11.005-10 ani ź se desfășoară miercuri de la 16.30-18.00 și sâmbătă de la 11.30-13.00

În programul , vom De vorbă despre educațieputea să discutăm despre ce dorim să le transmitem copiilor noștri. Ce te frământă în legătură cu acest lucru? Vino cu întrebări, și împreună vom încerca să gasim un răspuns.În programul , te ajutăm Bonă pentru copilul tăusă găsești persoana potrivită care să fie alături de copilul tău.Tu știi cel mai bine ce nevoi are el!Organizăm și sunt petreceri pentru copiigrozave, pentru că se desfășoară în aer liber!

EducOptim

NOUTĂŢI COPII

DA sau NU- în cadrul jocului se pune o întrebare la care participanții nu pot să răspundă cu “da” și “nu”. Dacă fac acest lucru, ei primesc o pedeapsă. De exemplu, dacă cineva întreabă “Ai fost la bunici?”, răspunsul trebuie să fie “Am fost”.

Ursul doarme și visează – Copiii cântă: “Ursul doarme și visează/ Că papucii lui dansează,/ Ce să-i dăm noi de mâncare?/ Lapte dulce sau cafea?/ Să prindă pe cineva.” Spre finalul cântecului, Ursul se trezește și încearcă să recunoască un jucător, pipăindu-l. Dacă ghicește, cei doi își inversează rolurile: jucătorul devine Urs, iar Ursul se transformă brusc în jucător.

Toamnă, toamnă dintre vii

Nu credeam c-o să mai vii

și de-o vreme te așteptăm

Stând la ușă și la geam

și credeam c-o să ne aduci

Mere și gutui și nuci

Struguri dulci și rozachii

Noi știam că vei veni,

Să ne umpli zările

De toate culorile

Iar acum că ne-ai venit

Dragă toamnă, Bun sosit!

TOAMNA

Sunt părinți care aduc pe lume copii, le oferă lucrurile normale - adăpost, hrană și educație, iar apoi, când copilul ajunge adult au diferite pretenții de la el și îi spun că „eu m-am sacrificat pentru tine, acum tu ești dator să faci ceea ce vreau eu”. Însă este responsabilitatea părinților să își crească copiii și să le ofere cele mai bune condiţii, astfel încât aceștia să devină niște adulți sănătoși din punct de vedere psihic și fizic, să devină autonomi, independenţi și de sine-stătători. Orice altceva este o manipulare şi şantaj emoţional. Nu are nici un sens ca un copil devenit adult să facă compromisuri cu sine însuși și cu viața lui doar pentru că părinții săi sunt egoiști sau egocentrici și vor ca el să se supună nevoilor și capriciilor sale. Ei s-au „sacrificat” pentru propriul copil, deoarece s-au autoiluzionat că el este un instrument prin care ei vor putea să găsească fericirea și împlinirea pe care nu au avut curaj să le caute prin ei înșiși. Este mult mai comod așa: și-au asumat propria nefericire și apoi au plasat-o pe umerii copilului, l-au împovărat și l-au făcut să se simtă vinovat pentru ca el la rândul lui să-și sacrifice viața pentru ei. Nu este asta oare un gest extrem de egoist?

În primul rând, atunci când aduci pe lume un copil, o faci pentru că așa îți dorești tu, nu pentru că acel copil a cerut asta – adică este vorba despre un act de voință unilateral din partea părinților.

Părinții fac copii deoarece își urmează instinctul biologic, pentru că „așa se face”, pentru că doresc ca viața lor să aibă un sens, pentru a-și hrăni ego-ul prin creația lor sau din alte motive la fel de egoiste. Sunt și părinți care aduc pe lume copii deoarece își doresc să ofere din prea-plinul lor altei ființe, iar aceștia își cresc copiii susținându-i să devină adulți autonomi și independenți din toate punctele de vedere.

A aduce pe lume un copil pentru tine, pentru satisfacerea nevoilor tale prezente sau viitoare (paharul de apă de la bătrânețe), este un act de egoism extrem și practic ceea ce faci este că aduci pe lume o ființă pe care vrei să o împovărezi cu diferitele tale nevoi. Toată investiția pe care o faci în acel copil se transformă în datorie pe care el trebuie să ți-o plătească, într-un fel sau altul. Este oare asta corect față de ființa pe care ai adus-o pe lume fără să ai posibilitatea să o întrebi dacă își dorește asta? Tot ceea ce face un părinte pentru copilul său, face de fapt pentru el însuși, deoarece copilul este creația sa și este normal să își asume responsabilitatea pentru ceea ce a creat. Odată ce a adus pe lume un copil, părintele are datoria să îl crească și să îi ofere cel mai bun start din viață – iar asta nu reprezintă un sacrificiu, ci normalitatea.Astfel, copilul nu are nicio datorie față de părinții săi. Dacă a avut parte de o copilărie fericită, va simți singur să își ajute părinții atunci când au nevoie, din iubire și recunoștință, și nu pentru că se simte dator, obligat, șantajat emoțional sau manipulat în vreun fel.

„M-am sacrificat pentru copilul meu”

Așadar, singura lui datorie este față de sine însuși și față de ceea ce simte să facă. Dacă părinții lui au reușit să creeze cu el o relație pozitivă, bazată pe iubire și acceptare necondiționată (pentru că asta este datoria părinților), astfel că acel copil a ajuns un adult echilibrat din toate punctele de vedere, atunci va simți el însuși să îi caute și să petreacă timp de calitate cu ei și nu va percepe asta ca pe o obligație sau ca pe o datorie. Dacă însă părinții l-au crescut pe copil cu jigniri, bătăi, inducerea sentimentelor de vinovăție și de rușine, dacă l-au devalorizat, minimizat sau l-au crescut într-un mediu toxic și disfuncțional, nu are nicio datorie și nicio obligație față de ei, decât să caute el să se vindece și să meargă mai departe. Calitatea relației dintre părinte și copil este dată de felul în care părintele se raportează la copil în timpul copilăriei sale. Copilul este total dependent de părinții săi și nu are posibilitatea să aleagă. Însă părintele da. Dacă un părinte își abuzează copilul și îi face mai mult rău decât bine, ce pretenții mai îndrăznește să aibă de la copilul care devine adult?

Părinții aduc pe lume copii pentru că așa vor ei, nu pentru că copilul a cerut asta, astfel că nu se poate semna un contract în alb, de genul „eu te fac, investesc în tine, tu devii dator și apoi așteptsă-mi recuperez investiția”, cu o ființă care nu poate să decidă pentru sine.Copilul nu este responsabil de alegerile făcute de părinții săi, cândva în tinerețea lor.

Fiecare adult este necesar să-și asume responsabilitatea, sută la sută, pentru tot ceea ce a ales la un moment dat să facă, pentru faptele sale și pentru consecințele care decurg de aici. Adevărata maturitate se măsoară în capacitatea de a-ți asuma ființa ta pe de-a-ntregul și viața pe care ți-ai construit-o. Ai adus pe lume un copil pentru că așa ai vrut tu. Copilul nu este responsabil și nici de vină pentru nimic. A fost voința ta să-l aduci pe l u m e , a ș a c ă a s u m ă - ț i responsabilitatea creșterii lui, fără să-l împovărezi cu deciziile pe care tu le-ai luat, pentru că așa ai vrut în acel moment.Creează o ființă umană doar atunci când simți că poți să îi oferi din prea-plinul tău și să o

susții să devină un adult autonom, independent și de sine-stătător. Cea mai mare satisfacție și împlinire a unui părinte ar trebui să fie atunci când vede că a crescut un adult care are o viață frumoasă.Dacă faci copilul din motive egoiste și apoi încerci să împovărezi acea ființă cu responsabilitatea nevoilor tale, să nu te surprindă faptul că, atunci când va avea ocazia, va pleca cât mai departe posibil de tine.A fi părinte nu este o obligație, un sacrificiu sau un merit. Ideea sacrificiului pentru propriul copil aduce cu sine nenumărate frustrări și experiențe care se vor răsfrânge cu timpul exact asupra accelui copil căruia i-au fost dăruite.

Dr. Ursula Sandnerwww.ursula-sandner.com

Numele Montessori provine de la medical Italian Maria Montessori, care a deschis calea unei abordări a educaţiei pe baza observării copiilor, abordare care este răspândită în întreaga lume de mai bine de 100 de ani.Maria Montessori a sugerat ca, în primii şase ani de viaţă ai copiilor, să fie pus un accent special pe educaţia acestora , deoarece în această perioadă copiii au o pornire naturală spre a învăţa şi un mod special de a face acest lucru. Mintea copilului pare că ”a b s o a r b e ” t o t u l d i n l u m e a înconjurătoare doar trăind în ea.

În plus, în această perioadă, copiii au momente în care sunt sensibili în mod special la anumite lucruri care se petrec în jurul lor; ei simt impulsul de a căuta acele activităţi care îi ajută să înveţe limbajul, să îşi coordoneze mişcările şi să îşi dezvolte mintea cu care să înţeleagă lumea din jurul lor.

Aceste perioade unice de învăţare, numite de către Maria Montessori perioade senzitive, durează o perioadă limitată de timp şi se estompează până la vărsta de şase ani. Copiii care primesc ajutorul potrivit în aceşti ani de formare cresc şi devin adulţi care se auto-motivează şi iubesc învăţatul, pot gândi flexibil şi creativ şi îşi asumă responsabilitatea pentru propriile acţiuni.

ABORDAREAEDUCAŢIEI

dinperspectivapedagogieiMontessori

Fiecare dintre noi, părinţii, adoptăm un anumit stil de comunicare cu puii noştri.Deşi fiecare îşi doreşte tot ce e mai bun pentru copilul său, în cooperare şi comunicare se lasă uneori mici bariere, mai mult sau mai puţin conştientizate de către adult.

Copilul: "Eşti cea mai rea mamă din lume!"Părintele: "Se pare că eşti foarte supărat pe mine".

STILURI PARENTALE

comunicarea

cuceimici

Comunicarea eficientă exclude critica, ameninţarea, ridicularizarea.

Comunicarea eficientă include exersarea unor tehnici pozitive de interacţiune, şi dacă vreţi, formularea tuturor cerinţelor în termeni pozitivi, pornind de la limbajul nonverbal -mimică, gestică; limbajul paraverbal-intonaţie, ritmicitate, accentuări, viteză, claritate şi volum finalizând cu limbajul explicit, verbal la nivelul cuvintelor exprimate. De multe ori copii trec prin stări de furie, tristeţe, iar noi ca şi adulţi suntem datori să le oferim sprijinul moral necesar pentru a le depăşi. Iată câteva exemple care îmbunătăţesc şi încurajează spre o bună comunicare:

Copilul: "Nu vreau să vorbesc cu nimeni. Lasă-mă-n pace".Părintele: "Se pare că eşti cu adevărat supărat. Vrei să vorbim despre asta?"

Situația 1

Situația 2

Copilul : "Sunt cu adevărat supărat".Părintele: "Aşa-i viaţa" (blochează comunicarea) ”Haide să vorbim despre asta.....când ai dispoziţia n e c e s a ră ”. ( î m b u n ă tă ţ e ş t e

Situația 3

Copilul loveşte jucăriile.Părintele: "Când loveşti jucăriile, sunt îngrijorată din cauză că se vor strica" şi nu "Ar fi cazul să fii mai cuminte".

Situația 4

Părintele este într-o conversaţie telefonică. Copilul râde zgomotos.Părintele: "Când râzi aşa tare, mă deranjează deoarece nu înţeleg ce mi se comunică la telefon".

Situația 5

PĂRINTELE AUTORITAR- părintele dă ordine copilului, ameninţă şi cere copilului să se supună imediat - eu mai numesc acest stil – PĂRINTELE-DRESOR ex.Fă-ţi patul acum!, Strânge jucăriile că altfel te pun la colţ! etc.PĂRINTELE MORALIZATOR - părintele adoptă rolul de moralizator şi indică verbal copilului "ar trebui să faci asta", "nu ar trebui să faci asta“ex. Ar trebui să nu mai plângi la grădiniţă. Nu e frumos.PĂRINTELE ATOTŞTIUTOR - părintele dă sfaturi copilului bazându-se pe experienţa sa bogată de viaţă fără a genera împreună cu copilul variante, fără a-l implica în decizii.ex. În situaţia asta trebuie să faci x lucru. Eu ştiu ce zic.PĂRINTELE JUDECĂTOR - părintele dă verdictul vinovăţiei copilului fără a analiza situaţia.ex. Părintele pedepseşte pe fratele cel mare pentru bătaia avută fără a investiga cine a iniţiat disputa.PĂRINTELE CRITIC - părintele critică copilul, foloseşte ridiculizarea şi sarcasmul, sau glumele.ex.Nu ţi-ai făcut patul. Eşti un copil neserios..PĂRINTELE PSIHOLOG - părintele analizează situaţia, ia în calcul detaliile, dar oferă soluţii care nu se suprapun peste perspectiva şi nevoile copilului.PĂRINTELE PROTECTOR - părintele încearcă să asigure copilul că totul este în regulă, când de fapt lucrurile nu stau chiar aşa.ex.Nu mai plânge. Totul va fi bine.(părintele nu încearcă sa afle cauza problemei copilului).

De asemenea sunt de evitat adresările la persoana a II-a, ele având tentă acuzatoare, şi nu încurajatoare:“Nu mai fi atât de critic.”“Este o glumă proastă.”“Vezi-ţi de treaba ta!”“Nu ştii să-ţi ţii promisiunile.”“Iar nu ţi-ai făcut temele!”“Nu înţelegi ce-ţi spun?”“Nu-mi spui adevărul!”.

Cu promisiunea că mă voi strădui şi eu sa fiu UN PĂRINTE MAI BUN decât ieri, vă transmit tuturor toate gândurile bune.

Prof. Psih. Bianca Abrudan , CJRAE/CJAPP, Cluj

În funcţie de stilul parental, iată câteva bariere în comunicare:

DELOC!Cum să-ți pedepsești copilul ca să te asculte?

Uneori în viața de părinte, exasperat și în lipsă de alte soluții, la limita rabdării sau din convingerea că așa e corect și așa se învațăminte, îi promiți copilului că nu mai mergi în parc până nu se poartă frumos, sau îl duci în camera lui să se liniștească, câte un minut pentru fiecare an din vârstă, cum recomandă de altfel, multe voci în lumea parentingului.Poate că pe moment ai reușit să-l controlezi, dar garantat va fi cel puțin o data viitoare cand el va face iar aceeași nazbâtie și o luați de la capăt…De ce? Pentru că așa functionează creierul copiilor mici - pânăla vârsta de 5-6 ani, oricât și-ar dori sa te asculte, pur și simplu nu își poate controla impulsurile, iar cand e mai mare, dacă l-ai pedepsit destul, probabil și-a pierdut interesul să-ți facă pe plac!Necazul cu pedepsele este că ne încurcă mai mult decât ne ajută pe termen lung în educația copiilor!Copiii nu pot găsi soluții de unii singuri - ei au nevoie de îndrumarea noastrăpentru a se gândi la ce s-a întâmplat, a vedea unde au greșit și a găsi soluții, iar pedeapsa împiedică acest proces. Când tu ești forța externă care-l controlează, îți înveți copilul ca nu este capabil săse corecteze singur, așa că nu se va confrunta cu propriul comportament greșit. El va crește și îți vei pierde puterea de a-l domina, ți-ai pierdut și metoda de disciplinare, să nu mai vorbim.de afecțiunea și apropierea copilului - singurul lucru care îl va ține aproape de tine în adolescentă.Pedeapsa distrage atenția de la problema reală: copilul pedepsit nu se gândește la ce-a greșit - se gândește cum săse răzbune, sau se simte copleșit de vinovăție, înspăimântat și derutat. Cu siguranță învață ceva: să se poarte cum vrei doar când ești de față, să se ascundă și sămintă. El nu va face ce-i ceri pentru că l-ai învățat căașa e bine, ci pentru că vrea să evite pedeapsa cu orice preț.Din cauza resentimentelor, nu va vedea căceea ce-i ceri e valoros! Se va întoarce împotriva ta și-ți va respinge argumetele, chiar va fi mai puțin dispus să-ți facăpe plac și va deveni sfidător în viitor.

Când sunt pedepsiți, copiii se concentrează asupra efectului pe care îl are comportamentul lor greșit asupra lor, nu asupra celorlalți sau a societății, iar asta le știrbește dezvoltarea moralăși inteligența emoțională. Time-out funcționează, pentru cătrezește în majoritatea copiilor una dintre temerile fundamentale: teama de abandon. Tot ce-i transmiți copilului tău astfel este căe căîl vei lăsa singur la greu! Unde începe frica, învățarea se termină! Dacăvrei să-ți ajuți copilul săînvețe ceva dintr-o situatie, ferește-te de a-i induce teama!Izolarea fizicăși pedepsele îi fac pe copii săse simtărăi, iar un copil care se simte 'rău'își va asuma acest rol și se va comporta ca atare. Când empatia noastrăpentru copii scade, scade și disponibilitatea de a ne pune în pielea lor în alte situații, când ar avea nevoie de înțelegere și sprijin. Relația noastră strânsă și afectuoasă cu copiii e motorul care îi face să se poarte cum le cerem, iar înțelegerea si empatia noastră pentru ei combustibilul fără de care acest motor nu merge!Daca vrei să-ți disciplinezi copilul, ai încredere că xistă și alte metode prin care să faci OM din el!Alexandra Dana Ilieș

Educator parental certificat COS

însă înainte ca să poată plecă la drum, o telegramă fulger îl anunța că tatăl lui a decedat și că toată averea i-a rămas lui, ca singur moștenitor. Ajuns din nou acasă după ani de zile, inima i-a fost copleșită de tristețe și regrete. A intrat în biroul tatălui sau. La un capăt al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii-în aceeași poziție în care o lăsase el înainte de a părăsi casa părintească. Cu ochii împăienjeniți de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o și a început să citească în ea. La un moment dat, întorcând încă o filă, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat să ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani în urmă să primească mașina mult visată. în plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT-scria în litere mari peste termenii contractului. Mașina îl aștepta de ani de zile în garaj.

Se povestește că un tânăr, singur la părinți, urma să-și încheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o mașină expusă în vitrina unui magazin auto. știa că tatăl lui își poate permite să cumpere o astfel de mașină, așa că și-a exprimat dorință să o primească în dar la absolvire. Ziua mult așteptată se apropia, însă fără ca tânărul să poată depista vreun semn că mașină mult visată va intra în posesia sa. O ușoară dezamăgire începuse să i se cuibărească în inimă. În seara dinaintea festivității de absolvire, tatăl și-a chemat fiul în birou. L-a felicitat pentru anii de studiu și i-a spus cât de mândru este de el și cât de mult îl iubește. Apoi i-a întins o cutie frumos împachetată,

rostind emoționat: "Felicitări, fiule!" Fiul a deschis cutia, sperând că va găsi în ea cheile mașinii. însă în cutie se află o biblie scumpă, îmbrăcată în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe copertă. Dezamăgirea i s-a transformat în mânie. -Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie? Trântind Biblia pe biroul tatălui, tânărul a ieșit furios din cameră, părăsind definitiv casa tatălui său. Anii au trecut. Tânărul de odinioară avea de-acum o afacere prosperă și o familie frumoasă. într-un târziu, și-a dat seama că vremea nu stă în loc și a hotărât să-și viziteze tatăl, pe care nu-l mai văzuse din ajunul absolvirii facultății.

De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântările celorlalți, doar pentru că nu sunt "împachetate" cum ne-am așteptat?

DARUL

poveste cu tâlc

Într-o lume pasionată, chiar obsedată aş putea spune, de dezvoltare personală am început să vorbim de leadership pentru copii, tineri, imediat bebeluşi.

Apelând la limba română şi traducând denumirea de leadership, conform lui John Maxwell leadershipul este nici mai mult, nici mai puţin decât influenţă.

LEADERSHIP

Nu pentru că e incapabil, ci pentru că fizic nu a avut timpul necesar de a se defini pe sine şi de a se forma din punct de vedere social. În cazul de faţă când vorbim despre leadership pentru copii, de fapt vorbim despre influenţa pe care o avem noi adulţii asupra copiilor şi cum îi putem forma după chipul şi asemănarea noastră prin metode cât mai simple. Vorbim despre adulţii cu o vastă experienţă socială şi cunoaştere de sine care au ajuns la un nivel înalt de conştientizare în care văd structurile şi tiparele din spatele acţiunilor şi simt nevoia să-şi împărtăşească viziunea, cunoştinţele pentru a-i dezvolta pe ceilalţi mai repede decât s-au dezvoltat ei. În principiu când abordăm subiectul de leadership ne referim la un adult responsabil, mai înţelept şi bine intenţionat în a aduce o schimbare în bine în viaţa celor din jur în care el este exemplul de urmat.

În cazul părinţilor se poate observa cu usurinţă această tendinţă, însă trebuie să avem mare grijă atunci când creştem un copil întrebarea cheie fiind: îl creştem pentru independenţa proprie sau pentru părintele din noi?

Ca fiinţe sociale pentru a avea influenţă într-un anumit grup de oameni avem nevoie de:

• timp pentru a-i cunoaşte;• abilităţi profunde de analiză pentru a discerne informaţiile livrate şi acumulate;• abilităţi de planificare şi dezvoltare de strategii potrivite pentru a transmite mesajul dorit;• adaptabilitate rapidă pentru a putea reacţiona în timp util;• lexic bogat care să poată fi transpus în contextul potrivit. Toate acestea denotă necesitatea unui anumit nivel de cunoştinţe atât asupra propriei persoane, cât şi asupra mediului înconjurător. Într-un singur cuvânt ai nevoie de experienţă... Experienţă cu oamenii, cu propria persoană, iar experienţa solicită timp. Timpul poate fi mai scurt sau mai lung, depinde de fiecare persoană în parte.Aş sublinia faptul că un copil care abia se descoperă pe sine făcând parte dintr-o lume complexă nu are abilităţi de leadership cu scopul de a influenţa şi a conduce pe ceilalţi. Renata Sas

pentru copii sau părinţi?

Această sintagmă se referă la îndrumarea oferităcopiilor, pentru a-i menține pe “calea cea bună”, fără a recurge la i n s t r u m e n t e p r e c u m condiționarea, respectiv pedeapsa. C o n f o r m s t u d i i l o r d e specialitate, aceastăabordare a educației îi ajutăcel mai mult p e c o p i i s ă d e v i n ă responsabili, să se poarte cu considerație și să dezvolte motivație interioară. P ă r i n t e l e p o z i t i v e s t e “antrenor”și renunță la ideea că are rolul de-a controla comportamentele copilului, iar asta aduce mai multa bucurie în familie.

2. Ce înseamnă educația pozitivă?

Specialistul Alexandra Dana Ilieș răspunde întrebărilor părinților.

Înscrieri doar în luna

septembrie şi octombrie

în limita locurilor

disponibile.

şi dezvoltarea copiilorTeatrul Improvizaţia teatrală este activitatea ideală pentru dezvoltarea emoţională, fizică şi intelectuală a copilului. Pe de o parte, acest tip de activitate contribuie la îmbunătăţirea performanţelor şcolare datorită exerciţiilor şi jocurilor teatrale utilizate, INSTRUMENTE CE pun accent pe dezvoltarea atenţiei, memoriei, a gândirii, a spiritului de observaţie.Pe de altă parte, interacţionând şi colaborând cu ceilaţi, copilul explorează şi experimentează diverse relaţii, atitudini şi comportamente. Astfel, efectele pozitive ale improvizaţiei teatrale se extind şi la nivelul comportamentului social.Prin exerciţiile şi jocurile teatrale copilul se descoperă, se cunoaşte, se exprimă şi iese în evidenţă în mod pozitiv, crescându-i aşadar încrederea în sine.

Dezvoltare personală

prin tehnici și instrumente teatrale

(PhD. Oana Pocan, Actriţă/Trainer)

Studio Impro

organizează

Curs de Improvizaţie

teatrală pentru elevi

începând cu luna

octombrie 2015.

www.studioimpro.ro

https://www.facebook.com/studioimprocluj

Tel. 0766 333 418

ÎNSCRIERI: studioimprocluj@gmail.com

Halloweenul înseamnă petrecere cu vrăjitori și vrăjitoare, iar cei mici le adoră! De ce? Pentru că Golden Party , Maeștrii Petrecerilor Reușite a pregătit pentru ei o Super petrecere plină de haz și distracţie!

Oferta pentru petrecerea de Halloween cuprinde: ź Jocuri interactive ź Animaţie cu un Vrăjitor și o Vrăjitoare, face-painting și baloane modelabile ź Caricaturi pentru copii invitaţi la petrecere ź Dansul scheletului și cântecul vrăjitoarelor preferatele copiilor la concursul de dans; ź Trick or treat ( obiceiul specific american de colindat ). Accesorii petrecere Mașină de baloane de săpun Sistem de sonorizare cu DJ Mașină de fum Decor locaţie Covor de baloane negre și portocalii Baloane negre și portocalii umflate cu heliu Panouri-figurine în formă de vrăjitor și vrăjitoare Copiii vor fi încântaţi de baloanele în două culori, care îi va introduce mai ușor în atmosfera petrecerii de Halloween. Cât de surprinși vor fi la apariţia Vrăjitorilor... Ei vin cu voie bună și chef de distracţie! Dacă spaţiul îţi permite, adaugă decorului ghirlandă de baloane în aceleași culori tematice și adu o explozie de culoare cu pinata în formă de dovleac!

PETRECEREADEHALLOWEEN

Părinţii

întreabă Specialistulráspunde

1. Ce efecte au pedepsele asupra copiilor?

Chiar dacă funcționează pe moment, din păcate pedepsele au “efecte secundare”ascunse, care ne vor încurca mai târziu:• sabotează relația strânsăîntre părinte si copil - aceasta fiind cea mai importantă motivație pentru care copiii ne fac pe plac;• sunt un model de forță/violență: copiii învață că agresivitatea este răspunsul la conflicte;• când ne pierdem puterea de-ai domina, ne-am pierdut instrumentul de disciplinare;• copiii vor avea comportamentul dorit doar când suntemde față - îi învățăm să se ascundă de noi/să mintă;• copilul nu învață să reflecteze, să se simtă responsabil și sa repare greșeala, ci doar să evite pedeapsa.

Alexandra Dana Ilieș este educator parental certificat COS și în această

ediţie a revistei este specialistul care răspunde întrebărilor adresate de

părinţi.E-mail:alexandra.ilies@me.com

www.facebook.com/parentingpriniubire

Așadar, dragi părinţi, așteptăm în continuare întrebările voastre

(domeniile pot fi diverse: sănătate, psihologie, educaţie, juridic etc.), pe adresa de e-mail unparintemaibun @yahoo.com, iar specialiștii noștri

colaboratori vă vor răspunde!

În fiecare an, pe 26 octombrie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.

Marele Mucenic Dumitru este venerat ca fiind unul dintre cei mai mari sfinți militari, atât în Biserica Ortodoxă, cât și în Biserica Catolică de rit bizantin și de rit roman, aceștia sărbătorindu-l pe 26 octombrie, în timp ce creștinii care urmează calendarul iulian, îl sărbătoresc pe Sfântul Dumitru la data de 8 noiembrie.

Sfântul Mare Mucenic DIMITRIE