Istoria comunicariiScoala de la Palo Alto

Ianuarie 2013

Conf. univ. dr. Nicoleta Corbu

O Scoala ignorata

• o conceptie eronata privind preocuparile grupului de la Palo Alto, considerandu-se ca acestea au de a face exclusiv cu patologiile comunicationale si in special cu studiul schizofreniei

• contrapondere la curentul psihanalist• problema cvasi-imposibilitatii de a crea cercetari

empirice care sa poata valida o asemenea teorie (translatarea de concepte teoretice precum “paradoxul”, “dubla constrangere” din teorie in practica)

Colegiul invizibil

• Grupul initial, „Colegiul invizibil”, era format din cativa antropologi (Gregory Bateson, Ray Birdwhistell si Edward Hall), sociologi (Erwin Goffman); li se adauga intr-o a doua etapa, in cursul anilor ’60, Paul Watzlawick si Don Jackson

• nu s-au intalnit niciodata decat in mod accidental: conferinte; se cunosteau prin opera

Scoala de la Palo Alto

Doua grupuri de cercetatori: – Gregory Bateson si Don Jackson

• Bateson (+ Jay Haley, John Weakland, Willaim Fry): Veterans Administration Hospital (schizofrenia; dubla constrangere, paradox)

• Jackson: Mental Research Institut la Palo Alto in 1959 (terapia familiala)

– Paul Watzlawick (i se alatura Jay Haley, John Weakland): Brief Therapy Center

Abordare diferita: in contra curentului psihanalist: respingerea ideii ca terapia ar trebui sa insemne scoaterea individului din mediul sau social, tratarea acestuia si apoi re-insertia in mediul social

Gregory Bateson

• doua campuri de cercetare distincte: antropologia si terapia familiala (in special tratamentul schizofreniei)

• Naven (1936): antropologie - formuleaza pentru prima data teoria schismogenezei (sau tipul de relatie posibila intre doi indivizi: de egalitate sau de complementaritate)

• Opera de referinta: Steps To An Ecology of Mind (1972) - o colectie de eseuri pe teme de antropologie, cibernetica, psihiatrie, epistemologie „dubla constrangere”

• Mind and Nature. A necessary unit (1979): o perspectiva holista bazata pe principii cibernetice cu ajutorul carora autorul incerca sa arate modul in care functioneaza lumea si in ce consta coerenta universului

Gestaltism-ul

• Gestaltismul: sf. sec. XIX; Reprezentanti: Christian von Ehrenfels, Max Wertheimer, Wolfgang Köhler, Kurt Koffka si Kurt Lewin. – Gestalt = o forma structurata – principiul operational al creierului este unul holist; intregul este mai

mult decat suma partilor – perceptia unei forme tine de interrelationarea elementelor care o

compun – Efectul gestaltist se refera la capacitatea de a crea si de a recunoaste

figuri si forme ale simturilor noastre, in special ale simtului vizual care recunoaste figuri si forme intregi, si nu o colectie de linii drepte si curbe.

Teoria sistemelor

• un camp interdisciplinar de cercetare care studiaza natura sistemelor complexe in natura, in societate si in stiinta

• Teoria Generala a Sistemelor – Ludwig Von Bertalanffy: punct de plecare gestaltism-ul (totul este altceva decat suma partilor)

• Un sistem = complex de elemente in interactiune.• Sistemele tind invariabil spre forme de echilibru.

(sisteme homeostatice) teoria de la Palo Alto

Paul Watzlawick

• doctorat in filozofie (preocupari pentru filozofia limbajului, in special) in 1949

• 1954: analist jungian

• 1960: vine la MRI

• 1967, Paul Watzlawick, John Weakland si Richard Fisch creeaza Centrul de terapie de scurta durata (Brief Therapy Center)

Imaginea despre realitate

• How Real Is Real? Communication, Desinformation, Confusion (1976)

• Invented Reality: How Do We Know What We Believe We Know? (Contributions to constructivism) (ed.) (1981)

Cea mai periculoasa dintre toate iluziile este aceea de a crede ca nu exista decat o singura realitate. De fapt, ceea ce exista nu sunt decat diferite versiuni ale acesteia, dintre care unele pot fi contradictorii si care sunt, toate, efecte ale comunicarii si nu reflectarea unor adevaruri obiective si eterne.

Constructivismul: Inventam realitatea pe care credem ca o descoperim

Redundanta si metacomunicarea

• Redundanta (sau constrangerea), din punct de vedere semantic si sintactic, consta in cunostintele noastre anterioare despre lume in sensul cel mai larg al termenului.– Jocul

• Metacomunicarea presupune a comunica despre comunicare, un discurs despre comunicare – Analogia cu metamatematica

O axiomatica a comunicarii

• Watzlawick, Paul, Beavin Bavelas, Janet, Jackson, Don D. (1967), Pragmatics of Human Communication. A study of interactional patterns, pathologies and paradoxes

1. Imposibilitatea de a nu comunica 2. Nivelurile comunicarii: continut si relatie 3. Punctuatia secventei de comunicare 4. Comunicarea digitala si comunicarea analogica 5. Interactiune simetrica si interactiune complementara

Imposibilitatea de a nu comunica

(sau „Nu putem sa nu comunicam”)

- nu exista non-comportament, comportamentul nu are contrariu

- orice comportament are valoare de comunicare

=> Nu exista noncomunicare

Nivelurile comunicarii: continut si relatie

(sau „Orice comunicare comporta doua aspecte: continutul si relatia, astfel incat cel de al doilea il inglobeaza pe primul si prin urmare este o metacomunicare.”)

- aspectele indiceal si ordonator ale oricarei comunicari (continut + relatie) act. loc +iloc. (Austin; Searle)

Marcile relatiei (intotdeauna o metacomunicare) pot fi:- verbale („am glumit” sau „este un ordin”)- paraverbale (tonul sau intonatia care sugereaza, de exemplu,

un ordin, o rugaminte etc.) - nonverbale (fizionomia, gesturile, postura etc.).

Punctuatia secventei de comunicare

(sau „Natura unei relatii depinde de punctuatia secventelor de comunicare intre parteneri.”

• se refera la secventele schimbului:– stimul– repozitionare – raspuns

⇒Un lider si un urmaritor⇒ sot-sotie

⇒ cursa inarmarilor

Comunicarea digitala si comunicarea analogica

(sau „Fiintele umane se servesc de doua modele de comunicare: digital si analogic. Limbajul digital poseda o sintaxa logica foarte complexa si foarte comoda, dar este lipsit de o semantica adecvata relatiei. Pe de alta parte limbajul analogic poseda semantica, dar nu si sintaxa corespunzatoare unei definiri non-echivoce a naturii relatiilor.”)

• doua moduri fundamentale de comunicare – Analogic: similitudine – Digital: conventional

Am o .

Interactiune simetrica si interactiune complementara

(sau „Orice schimb comunicational este simetric sau complementar, dupa cum se bazeaza pe egalitate sau pe diferenta.”)

• conceptul de schismogeneza propus de Gregory Bateson

• Doua tipuri de interactiune

– Similara• Colegi, prieteni

– Complementara• Medic-pacient; student-profesor; sef-subordonat

Comunicarea paradoxala

Paradoxul = contradictie la care se ajunge in urma unei deductii corecte pornind de la premise „consistente” (se exclud sofismele)

Trei tipuri de paradoxuri: paradoxurile logice (sau antinomiile): „clasa tuturor claselor care nu sunt membre ale lor insele” definitiile paradoxale (sau antinomiile semantice): paradoxul mincinosuluiparadoxurile pragmatice (sau injonctiunile si previziunile paradoxale): paradoxul barbierului

Teoria dublei constrangeri

• Paradoxul barbierului modificat: un soldat caruia capitanul i-a ordonat sa-i barbiereasca pe toti soldatii din companie care nu se barbieresc singuri (un astfel de soldat (in felul in care a fost definit) nu exista)

• Un individ prins intr-o atare situatie se gaseste intr-o pozitie de neconceput.

• Un articol: Gregory Bateson, Don Jackson, Jay Haley si John Weakland, „Toward a Theory of Schizophrenia” (1956)

• dubla constrangere = o situatie de tip paradoxal in care individul se simte prins fara sansa de a putea iesi in vreun fel.

Dubla constrangere (II)

1. Doua sau mai multe persoane. De dragul argumentarii una dintre ele va fi numita in continuare „victima”.

2. Experienta repetata. 3. Un prim ordin negativ. Acesta poate avea una dintre urmatoarele doua forme: a) „Nu face asta,

sau o sa te pedepsesc!” sau b) „Daca nu faci asta, o sa te pedepsesc!”. Cel mai adesea pedeapsa se traduce prin retragerea iubirii (fata de copil, de exemplu) sau prin exprimarea urii sau a maniei.

4. Un al doilea ordin care intra in contradictie cu primul la un nivel mai abstract si, ca si primul, intarit de amenintarea cu pedeapsa. De obicei, el este comunicat in mod nonverbal; poate lua o multime de forme. Exemple de ordin secund verbalizat: „Nu o lua ca pe o pedeapsa”, „Nu te gandi la ce nu trebuie sa faci”, „Nu ma considera agentul care pedepseste” etc.

5. Un al treilea ordin care ii interzice victimei sa scape din situatia in care se afla. (daca situatia de dubla constrangere survine in timpul copilariei, este practic cvasi-imposibil de surmontat)

6. in fine, acest set complet de conditii nu mai este necesar atunci cand persoana a invatat sa perceapa universul prin pattern-uri de dubla constrangere.

Dubla constrangere (III)

Caracteristicile generale ale acestei situatii sunt urmatoarele:

1. Doi sau mai multi indivizi aflati intr-o relatie importanta, vitala (relatiile familiale, de dependenta materiala, de dragoste, fidelitatea fata de o credinta etc.)

2. intr-un asemenea context, este emis un mesaj, in urmatoarele conditii: a) afirma ceva; b) afirma ceva in legatura cu propria afirmatie; c) cele doua afirmatii se exclud reciproc. Astfel, daca afirmatia este un ordin, trebuie sa nu-l respecti ca sa-l poti respecta (vezi paradoxurile pragmatice)

3. Receptorul mesajului se afla in imposibilitatea de a iesi din cadrul fixat de acest mesaj, fie printr-o metacomunicare (critica), fie retragandu-se. si, chiar daca mesajul este lipsit de sens, din punct de vedere logic, nu poti sa nu reactionezi la el, dar nici sa reactionezi intr-un mod adecvat (nonparadoxal), pentru ca mesajul in sine este paradoxal.

Dubla constrangere (IV)

Un exemplu tipic: Un copil isi vede parintele nervos. Parintele neaga ca ar fi nervos si insista ca si copilul sa nege la randul lui. Ce ar trebui sa faca in acest caz copilul? Sa isi creada simturile sau parintele? Practic are de ales intre doua „rele”: fie isi pierde simtul realitatii, fie isi pierde relatia cu parintele.

Alte exemple: o mama spunandu-i fiului sau „trebuie sa ma iubesti”; o mama cerandu-i fiului „Arata-le rudelor tale cum te joci!”; o sotie spunandu-i sotului „ar trebui sa-ti placa sa te joci cu copiii, ca tuturor celorlalti tati”; ordinul „fii spontan!”

Critica ideilor scolii de la Palo Alto

• sisteme teoretice construite post-factum, pornind de la rezultatele practicii => o stiinta a singularului

• inconsistenta si lipsa de sistematizare a referintelor ce se regasesc in cartile de referinta ale grupului

• argumentul observatorului dotat cu o capacitate de observatie si perceptie care nu induce distorsiune, prezumtie indeobste criticata astazi