PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ SUBIECTIVĂ

Definiţie:Propoziţia subordonată subiectivă constituie în frază o realizare propoziţională a

subiectului(după manualul de clasa a VIII-a, editura Humanitas).Propoziţia subordonată subiectivă îndeplineşte în frază funcţia sintactică de subiect al propoziţiei regente.

Întrebări: cine ? ce?

Trebuie¹/ să citiţi mai mult în vederea examenului.²/ 2 SB E plăcut¹/ să ne plimbăm prin parc.²/ 2 SB

Termeni regenţiPropoziţia subiectivă poate avea ca termeni regenţi:

1. un verb personal, la orice diateză , care n-are subiect; Se înscrie la liceu¹/ cine vrea să urmeze o facultate.²/ 2 SB Reuşeşte¹/ cine învaţă.²/ 2 SB Cine se scoală de dimineaţă¹/ departe ajunge.²/ 1 SB

2. Verbul impersonal a trebui, verbul a fi folosit ca impersonal, de obicei cu sensul de a se întâmpla şi alte verbe folosite ca impersonale şi care apar uneori precedate de un pronume personal la dativ sau acuzativ precum: urmează, ajunge rămâne, reiese, nu contează, nu importă, nu merită;

Noi¹/ trebuie ²/să-i ascultăm pe părinţi.¹/ 1 SB Era¹/ să pierd trenul.²/ 2 SB Rămâne¹/ să mai discutăm despre aceasă problemă.²/ 2 SB

3. Un verb predicativ impersonal şi unipersonal, la diateza activă:a-i plăcea, a-i conveni, a-i părea, a-i strica, a-i veni

Nu-mi convine¹/ ce-ai spus colegilor.²/ 2 SB Mi-a plăcut¹/cum te-ai comportat²./ 2 SB

a-l durea, a-l deranja, a-l supăra, a-l mira,a-l nelinişti, a-l aştepta Mă deranjează²/ că niciodată nu ţineţi seama de sfaturile mele.²/ 2 SB Ne aşteaptă¹/ ce ne-a fost sortit.²/ 2 SB

4. Un verb predicativ impersonal şi unipersonal la diateza reflexivă, cu pronume reflexiv în Ac., fără funcţie sintactică, marca diatezei reflexive cu pronume reflexiv în Ac.: se întâmplă, se cade, se cuvine, se zvoneşte, se preconizează, se zice, se spune, se ştie, se crede, se aude, se vede, se poate, se pare;

Se cuvine ¹/să studiem mai mult pentru a reuşi la primul nostru examen.²/ 2 SB

Se preconizează¹/ ca în anul următor salariile să crescă cu 10%.²/ 2 SB

5. Un verb predicativ impersonal şi unipersonal folosit la diateza pasivă: a-i fi dat, a-i fi lăsat, a-i fi ursit, a-i fi sortit, a-i fi scris, a-i fi predestinat, e hotărât, e stabilit, e indicat, e ştiut;

I-a fost sortit¹/ să se facă medic.²/ 2 SB E hotărât¹/ ca săptămânal să parcurgem câte două subiecte de examen.²/ 2 SB

6. o expresie verbală impersonală şi unipersonală cu rol de predicat nominal, formată din :a) Verbul copulativ impersonal a fi + adverb: e bine, e rău, e uşor, e greu, e

frumos, e clar, e firesc, e lesne, e dificil, e posibil, e drept, e recomandabil, e normal

E dificil¹/ să creşti fără părinţi.²/ 2 SB E posibil¹/să nu mai avem timp de prea multe explicaţii.²/ 2 SB

b) Verbul copulativ impersonal a fi + locuţiune advrbială: e cu putinţă, e de prisos, e de necrezut

E de prisos¹ /să mai discutăm despre acest subiect.²/ 2 SB E cu neputinţă¹/ să mă pot conforma programului impus de tine.²/ 2 SB

c) Verbul copulativ impersonal a fi + verb la modul supin

E de aşteptat¹/ ca mulţi elevi să obţină note mari la admiterea în liceu.²/ 2 SB

7. Un adverb predicativ sau o locuţiune adverbială predicativă: desigur, fireşte, pesemne, negreşit, bineînţeles, probabil, poate, evident, adevărat, destul, suficient, fără (nicio) îndoială, cu siguranţă, cu certitudine, de bună seamă, fără doar şi poate,

Probabil¹/ că mâine va fi o zi la fel de frumoasă ca cea de azi.²/ 2 SB De bună seamă¹/că lucrurile se vor schimba.²/ 2 SB

Elemente introductive

Propoziţia subordonată subiectivă se introduce prin 1. pronume sau adjetive pronominale relative: cine, care, ce, cât, cel ce, ceea ce Ceea ce n-a aflat dirigintele¹/ este²/ că îl preţuim mult.³/1 SB, 2 PP, 3 PR

2. pronume sau adjective pronominale nehotărâte:oricine, orice, oricât, oricare Primeşte sprijinul meu¹/ oricine îl solicită.²/ 2 SB

3. advebe relative: unde, când, cum, încotro, cât. Nu se ştie¹/ unde vom merge în concediu.²/ 2 SB

4. conjuncţiile subordonatoare: că, să, dacă, de, ca să şi locuţiunile conjuncţionale cum că, cum de, decât să.

Nu se ştie¹/ dacă vor fi locuri la Academia de Poliţie.²/ 2 SBCând introduce o subordonată subiectivă, conjuncţia compusă subordonatoare ca...să nu se poate folosi decât disociată prin intercalarea unor părţi de propoziţie.

E bine¹/ ca toţi elevii să respecte normele impuse de şcoală.²/ 2 SB

Topica propoziţiei subiective

În general subiectiva are topică liberă. Ea pote sta înainte sau după regentă. Se ştie¹/ cine va veni în şcoală săptămâna viitoare.²/ 2 SB Cine munceşte¹/ are rezultatele aşteptate.²/ 1 SB

În alte situaţii, subiectiva are topică fixă( antepusă regentei) în structurile:SB + Reg. + PR

Ceea ce mă nelinişteşte¹/ este²/ că încă n-a ajuns acasă.³/

SB + Reg. + CZ Dacă elevul n-a învăţat astăzi¹/ este²/ pentru că nu s-a simţit bine.³/

SB + Reg. + CS Dacă lucreză suplimentar¹/ este²/ ca să reuşească cu o medie mare.³/

Punctuaţia

În mod obişnuit subiectiva nu se desparte prin virgulă de regenta ei, indiferent de locul pe care îl ocupă, dar se desparte întotdeauna prin virgulă când stă înaintea regentei şi este reluată prin pronume demonstrativ.

Cine nu se străduieşte¹/, acela nu va reuşi.²/ 1 SB