Şantierele groazei

7
Şantierele groazei. Cum s-au construit cu sânge mastodonţii doriţi de Ceauşescu: Casa Poporului, Canal, Transfăgărăşan şi Bicaz 7 aprilie 2015, 02:31 deFlorin JbancaDevino fan Salvează în arhivă download pdf print article -5 (17 voturi) cuvinte cheie:canalul dunare-marea neagra casa poporului transfagarasanul baraje bicaz vidraru portile de fier sacrificii 81 comentarii 9 share 8 inShare Aboneaza-te la newsletter Abonare Mărturiile celor care au lucrat Casa Poporului, Transfăgărăşan, la Canal sau pe şantierele complexelor hidroenergetice de la Porţile de Fier, Bicaz sau Vidraru au scos la iveală poveşti dramatice despre jertfele românilor. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Cum se face dreptatea în Stabor - povestea celor trei judecători, cei ... Cele 10 secrete ale Sarmizegetusei Regia: cum a fost cucerită şi distr... Patru lucruri pe care o femeie nu i le va dezvălui niciodată soţului e... Canalul Dunăre-Marea Neagră, un Auschwitz românesc. Canalul Dunăre- Marea Neagră este construit efectiv pe cadavrele deţinuţilor politici. Fie că mureau în accidente de muncă, fie că cedau torturii, victimele erau îngropate la baza fundaţiilor, dispărând astfel orice urmă a lor. La 25 mai 1949, Consiliul de Miniştri a hotărât demararea lucrărilor pentru construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră, pentru a se asigura un transport mai ieftin şi crearea unui sistem de irigaţii. Gheorghe Gheorghiu-Dej a folosit şantierul pentru exterminarea fostei clase politice româneşti, a elitei intelectuale, dar şi a tuturor oponenţilor regimului. Lucrările Canalului Dunăre-Marea Neagră din epoca Gheorghe Gheorghiu Dej au fost oprite în 1953, pentru a fi reluate 20 de ani mai târziu. Din vechiul canal nu a fost utilizată decât o mică parte. Amplasamentul canalului realizat se suprapune peste cel început în perioada 1949-1953 pe o lungime de 9,4 kilometri. Morţii de la Canal Povestea Magistralei Albastre poartă semnătura inginerului Chiriac Avădanei. El a fost desemnat de Nicolae Ceauşescu să proiecteze măreaţa realizare comunistă. Avădanei a spus că, în timpul lucrărilor la canal, au fost în jur de cinci-şase accidente mortale de muncă, însă mai puţine decât pe alte şantiere. El îşi aminteşte de o tragedie care nu a avut de-a face cu construcţia propriu-zisă. Într-un an, de 1 Mai, o serie de căpetenii militare s-au dus de partea cealaltă a Dunării, la Cernavodă, să serbeze ziua cu grătare şi băutură, cu neveste şi copii. Când se înapoiau, trecea un convoi de barje bulgăreşti tractat, care avea cablurile prin apă. Ambarcaţiunea lor s-a prins de cabluri şi s-a răsturnat. Mai mulţi adulţi şi copii au murit atunci. A urmat o anchetă şi s-au dat pedepse aspre. Femeile, victime şi călăi în lagărul de muncă forţată de la Canal Canalul Dunăre-Marea Neagră, înfricoşător lagăr al morţii, a rămas în memoria colectivă ca loc preferat de experimente ale rezistenţei umane. Aici erau închişi oameni care aveau doar vina de a fi fost peste mediocritatea comuniştilor. Iar dacă îşi mai exprimau vreo părere ce putea fi interpretată ca un dezacord la adresa regimului, soarta lor era pecetluită. Deţinutele erau puse la aceeaşi muncă grea ca deţinuţii, care ei înşişi de multe ori cedau sub corvezi. Femeile săpau, cărau cu roaba, descărcau piatră din vagoane şi o duceau la punctul indicat de brigadieri. Supravieţuitorii relatează chinurile umilitoare la care erau supuse, inclusiv în perioadele vulnerabile. Auschwitz-ul românesc Pe toată lungimea Canalului care taie judeţul pe din două erau lagăre de concentrare, în care deţinuţii politici îşi efectuau pedeapsa de ani grei de temniţă prin muncă forţată. Condiţiile erau inimaginabile: oamenii erau torturaţi şi ţinuţi flămânzi, în barăci neîncălzite, treziţi de la ora 3.00, trimişi în marş la locul de muncă distanţă de zeci de kilometri şi munciţi până la epuizare, indiferent de vreme. Bolile făceau ravagii, iar deţinuţii - atât bărbaţi, cât şi femei - erau seceraţi de munca fără repaus,

Upload: vasile-adrian

Post on 27-Sep-2015

213 views

Category:

Documents


1 download

TRANSCRIPT

antierele groazei. Cum s-au construit cu snge mastodonii dorii de Ceauescu: Casa Poporului, Canal, Transfgran i Bicaz 7 aprilie 2015, 02:31 deFlorin JbancaDevino fan Salveaz n arhiv download pdf print article -5 (17 voturi) cuvinte cheie:canalul dunare-marea neagra casa poporului transfagarasanul baraje bicaz vidraru portile de fier sacrificii 81 comentarii 9 share 8 inShare Aboneaza-te la newsletter Abonare Mrturiile celor care au lucrat Casa Poporului, Transfgran, la Canal sau pe antierele complexelor hidroenergetice de la Porile de Fier, Bicaz sau Vidraru au scos la iveal poveti dramatice despre jertfele romnilor. TIRI PE ACEEAI TEM Cum se face dreptatea n Stabor - povestea celor trei judectori, cei ... Cele 10 secrete ale Sarmizegetusei Regia: cum a fost cucerit i distr... Patru lucruri pe care o femeie nu i le va dezvlui niciodat soului e... Canalul Dunre-Marea Neagr, un Auschwitz romnesc.Canalul Dunre-Marea Neagr este construit efectiv pe cadavrele deinuilor politici. Fie c mureau n accidente de munc, fie c cedau torturii, victimele erau ngropate la baza fundaiilor, disprnd astfel orice urm a lor. La 25 mai 1949, Consiliul de Minitri a hotrt demararea lucrrilor pentru construirea Canalului Dunre-Marea Neagr, pentru a se asigura un transport mai ieftin i crearea unui sistem de irigaii. Gheorghe Gheorghiu-Dej a folosit antierul pentru exterminarea fostei clase politice romneti, a elitei intelectuale, dar i a tuturor oponenilor regimului. Lucrrile Canalului Dunre-Marea Neagr din epoca Gheorghe Gheorghiu Dej au fost oprite n 1953, pentru a fi reluate 20 de ani mai trziu. Din vechiul canal nu a fost utilizat dect o mic parte. Amplasamentul canalului realizat se suprapune peste cel nceput n perioada 1949-1953 pe o lungime de 9,4 kilometri. Morii de la Canal Povestea Magistralei Albastre poart semntura inginerului Chiriac Avdanei. El a fost desemnat de Nicolae Ceauescu s proiecteze mreaa realizare comunist. Avdanei a spus c, n timpul lucrrilor la canal, au fost n jur de cinci-ase accidente mortale de munc, ns mai puine dect pe alte antiere. El i amintete de o tragedie care nu a avut de-a face cu construcia propriu-zis. ntr-un an, de 1 Mai, o serie de cpetenii militare s-au dus de partea cealalt a Dunrii, la Cernavod, s serbeze ziua cu grtare i butur, cu neveste i copii. Cnd se napoiau, trecea un convoi de barje bulgreti tractat, care avea cablurile prin ap. Ambarcaiunea lor s-a prins de cabluri i s-a rsturnat. Mai muli aduli i copii au murit atunci. A urmat o anchet i s-au dat pedepse aspre. Femeile, victime i cli n lagrul de munc forat de la Canal Canalul Dunre-Marea Neagr, nfricotor lagr al morii, a rmas n memoria colectiv ca loc preferat de experimente ale rezistenei umane. Aici erau nchii oameni care aveau doar vina de a fi fost peste mediocritatea comunitilor. Iar dac i mai exprimau vreo prere ce putea fi interpretat ca un dezacord la adresa regimului, soarta lor era pecetluit. Deinutele erau puse la aceeai munc grea ca deinuii, care ei nii de multe ori cedau sub corvezi. Femeile spau, crau cu roaba, descrcau piatr din vagoane i o duceau la punctul indicat de brigadieri. Supravieuitorii relateaz chinurile umilitoare la care erau supuse, inclusiv n perioadele vulnerabile. Auschwitz-ul romnesc Pe toat lungimea Canalului care taie judeul pe din dou erau lagre de concentrare, n care deinuii politici i efectuau pedeapsa de ani grei de temni prin munc forat. Condiiile erau inimaginabile: oamenii erau torturai i inui flmnzi, n barci nenclzite, trezii de la ora 3.00, trimii n mar la locul de munc distan de zeci de kilometri i muncii pn la epuizare, indiferent de vreme. Bolile fceau ravagii, iar deinuii - att brbai, ct i femei - erau secerai de munca fr repaus, lipsa de medicamente i tratamentul inuman la care erau supui. Corneliu Coposu a fost nchis n cea mai grea colonie, de la Capul Midia, ntre 1950 i 1952. Aici era comandant Liviu Borcea, torionar de o cruzime ieit din comun. Ca s fie sigur c printre deinuii mori nu se ascund unii care disimuleaz, Borcea se plimba printre cadavre cu o pu lung din fier pe care o nfigea n trupurile nensufleite. Pe un deinut cu coloana vertebral rupt l-a btut ca s-l fac s se trasc.

Citeste mai mult:adev.ro/nmeu3v

Povestea primului antier al canalului Dunre-Marea NeagrScris de :P.C.R.2011-07-20 10:01La 25 mai 1949, n edina Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romn s-a hotrt nceperea lucrrilor de construcie a Canalului Dunre Marea Neagr, precizndu-se c aciunea urma s fac parte din programul de reconstrucie economic a rii i de construire a socialismului.Scopul construiriiCanaluluierau de a asigura transportul cel mai ieftin i mai scurt pe ap spreMarea Neagr, industrializarea regiunii de sud-est a rii, crearea condiiilor pentru mbuntirea agriculturii, combaterea secetei care amenin continuu acest inut. De executarea operaiunilor de proiectare, studii i construcii montaj rspundea Direcia General a LucrrilorCanalului Dunre-Marea Neagr, subordonat direct Consiliului de Minitri.Lucrrile au nceput n vara anului 1949 i au durat pn iulie 1953. Proiectul prevedea un traseu cu o lungime de 65-70 de km, de-a lungul cruia erau nirate mai multe colonii de munc. Fora de munc era de trei feluri: munc liber pltit, cu oameni cu profesii diferite recrutai din toat ara; militari n termen (dintre care unii lucrau n construcii, n timp ce alii erau nsrcinai cu pazadeinuilor politici);deinui politici, cu condamnri administrative sau penale.La 24 martie 1950, conducerea Ministerului de Interne a hotrt folosirea peantierelede laCanala urmtoarelor categorii dedeinui: condamnaii pentru port ilegal de arm i pentru ncercarea de trecere frauduloas de frontier i condamnaii pentru uneltire mpotriva ordinii sociale.Deinuii politicierau considerai n actele oficiale drept ,,for de munc pentru completarea efectivelor muncitoreti, cu statutul de ,,coloniti M.A.I.. Ei au fost repartizai la muncile cele mai grele. Numrul lor a variat n funcie de amploarea lucrrilor, sporeau mereu, ajungndu-se n aprilie 1953 la peste 20.000. Condiiile de munc foarte grele, la care se adugau brutalitile ofierilor politici, au fcut ca numruldeinuilor politicimori laCanals fie de cteva mii, dei datele oficiale ale M.A.I. din 1968 nregistreaz un numr mult mai mic, de 656 decese. Colonelul Ilie Bdic, eful Unitilor de Munc din M.A.I. declarase ns: ,,Mult vreme decesele nu au fost anunate la Sfatul Popular.n pofida sumelor imense investite n construciaCanaluluii a efortului uman, ritmul de execuie era lent. Dup moartea luiStalin, ntre 8-13 iulie 1953, o delegaie aPartidului Comunist Romn, n frunte cuGheorghiu Deja vizitat Moscova, ntlnindu-se cu lideriisovietici. Cu acest prilej, Nikita Hruciov, prim-secretar al C.C. Al P.C.U.S. a criticat investiiile enorme alocateCanalului, aa nct, dup ntoarcerea delegaiei n ar, s-a constituit o comisie guvernamental care a propus sistarea lucrrilor. 17 iulie 1953 este data ncetrii oficiale a lucrrilor de construcie peantierul Canalul Dunre Marea Neagr.

ION GHEORGHE MAURER[Preedinte al Prezidiului Marii Adunri Naionale a Republicii Populare Romne (11 ianurie 1958 21 martie 1961), preedinte al Consiliului de Minitri (1961 1974)]Canalul Dunre Marea Neagre o absurditate! Aceast socoteal a fost decis datorit unei sugestii fcut deStalin.Stalineste cel care a fcut aceast sugestie luiDej, spunndu-i s construiasc acestcanal s-l construiasc cu ia pe care i bag n lagr, adic la munc forat.Cnd a venitDejn ar i mi-a spus treaba asta, eu i-am spus: Drag, stai niel. Eu nu m pricep la construireacanalelor, dar uite, am un franuz era un avocat franuz cu care am pledat un proces n care se judeca i Ana Pauker iDejn Basarabia, adic la Chiinu, i avocatul sta francez devenise directorul conductor al unei ntreprinderi franuzeti de construcii decanale i l-am chemat. sta a venit n Romnia. nc nainte de a veni i-am spus despre ce e vorba. De aceea a adus nite ingineri de-ai lui, a vzut terenul sta din Dobrogea i mi-a explicat c construcia acestuicanaleste o aberaie. Mi-a spus: sta e teren fr piatr mult, construciacanaluluicost, ntreinereacanaluluicost, aa c n-ai ce ctiga. Cel mult se scurteaz drumul cu 100-200 de km. i-atuncea i-am spus luiDej: Uite, b, socoteala asta e o prostie! De ce trebuie s facemcanalulsta, ca s bgm oamenii din pucrie aicea, s lucreze pmntul sta?! Facem ceva care ne cost parale i l folosim destul de prost, destul de greu. Ce-a rspusDej?! Stalinmi-a spus. Ce vrei s fac? I-am spus : M, dac i-a spusStalini n-ai ncotro, f-l![C 92/ Arhiva de Istorie Oral Radio Romania. Interviu realizat de Mariana Conovici i Emilian Blnda, 9.05.1994] (RADOR)

Cu ocazia unei vizite fcut de Gheorghe Gheorgiu Dej la Kremlin, Stalin i-a sugerat s nceap construirea unui canalul care s lege Dunrea de Marea Neagr. La 25 mai 1949, Biroul Politic al Partidului Muncitoresc Romn a adoptat decizia de a ncepe lucrrile la Canalul Dunre-Marea Neagr. Fora de munc a fost asigurat de muncitori i specialiti, de militari n termen i de ctre deinui politici. i sistarea lucrrilor la Canal, la fel ca i nceperea lor, a fost tot iniiativa Kremlinului. Dup moartea lui Stalin, cu ocazia vizitei din iulie 1953 la Moscova, Hrusciov i-a cerut lui Gheorghiu-Dej s renune la lucrrile din Dobrogea, ntrebndu-l la ce le trebuie romnilor acel Canal. ndat dup ntoarcerea la Bucureti, Gheorghiu-Dej a nfiinat, n iulie 1953, Comisia Guvernamental pentru nchiderea lucrrilor Canalului Dunre-Marea Neagr. Unul dintre martorii acestor discuii a fost Eduard Mezincescu, ministru plenipoteniar n Ministerul de Externe:n 1948 cnd a avut loc prima vizit a unei delegaii guvernamentale romne la Moscova o conducea Groza Din ea fcea parte Gheorghiu Dej,

Santier in 1983 sursa: cernavoda.wordpress.comAna Pauker, ambasadorul nostru, Vldescu Rcoasa, i eu. Eram secretarul delegaiei. n pregtirea acestei vizite bulgarii ne-au cerut s ridicm la Moscova problema construirii unui pod peste Dunre ntre Ruse i Giurgiu. Cererea a fost facuta la o edin n Cabinetul lui Stalin, edin la care eu n-am participat. La aceasta sedinta ar fi fost prezeni Groza, Gheorghiu Dej, Ana Pauker, Vasile Luca i probabil Miron Constantinescu; Vasile Luca i Miron Constantinescu erau la Moscova n alt delegaie, cu alte treburi economice. i la aceea edin Gheorghiu Dej, Ana Pauker, nu mai tiu eu cine, a ridicat fa de Stalin Uite ce ne roag bulgarii! s facem un pod ca s nlesnim traficul ntre Bulgaria i Uniunea Sovietic. La care Stalin ar fi reacionat: mostik (podule n limba rus). i el ar fi ridicat apoi ideea construirii Canalului Dunre Marea Neagr. Lucrrile s-au ntrerupt, dac nu m nel, n 1953. Un semnal cu privire la ntreruperea lucrrilor a fost dat de Gheorghiu Dej n 1952. Eu am asistat la o edin n care el a fcut aluzii la aceast nchisoare. Ce a fost greit n prima rund de lucrri la Canal? A fost imobilizarea unei pri enorme din resursele foarte srace ale rii i din fora de munc ntr-o lucrare care nu putea produce nimic pentru dezvoltarea economiei naionale. i de pe urma creia nu ajungeau nici un fel de bunuri. Nu folosea nici pentru dezvolta schimburile cu strintatea, nici pentru aprovizionarea intern. De ce cred eu astea sunt speculaii personale cci nu am nici o informaie de ce cred eu c Stalin ne-a spusmostik din cauz c mostik n limba rus e un podule peste Dunre, se face cu cteva mii de oameni i cu resursele ctorva uzine productoare de metale i cimentur plus balastul care se adun din vecintate. Dar Stalin avea n vedere i o parte a forei de lucru din Romnia care n-avea ntrebuinare din cauza nivelului sczut al dezvoltrii industriale i al aprovizionrii cu materiale. Al doilea, el avea n vedere experiena lui represiv. Nu exista un loc mai potrivit pentru concentrarea i reprimarea dumanului de clas dect un mare antier naional. El avea ca experiena canalul de la Golful Finic la Marea Alb, o monstruozitate din punct de vedere tehnic, al realizrii tehnicii, pentru c e o distan enorm. Noi aicea la Cernavod-Constana am avut 50-60 km. Nu tiu ci n total. Ei acolo au sute de km. Prin terenuri mltinoase, prin teritorii n care vara dureaz 3 sptmni .a.m.d., i este vorba de un canal care este deschis navigaiei numai cteva luni pe an. Dar este clar c experiena dintre 1949 i 1953 a fost o experien nenorocit n ceea ce privete sparea canalului.[Interviu realizat de Nicolae Fotino i Silvia Iliescu, 6.05.1994. Arhiva de Istorie oral Radio Romnia]