Sandwork expresiv -referat-

Pleșca Maria-Luiza

An III

Comunicare Terapeutică

Sandwork expresiv – o metodă terapeutică dedicată copiilor aflați în situații de criză

Sandwork-ul expresiv este o adaptare a Tehnicii Lumii și a terapiei sandplay, pentru situațiile în care psihoterapia individuală nu este posibilă. Tehnica Lumii reprezintă o metodă terapeutică dezvoltată de către cercetătoarea Margaret Lowenfeld în anii 20. Aceasta pune la punct o tehnică inovatoare pentru acea vreme, axată pe analiza și tratarea acelor suferințe ale copiilor ce nu puteau fi exprimate verbal. Lowenfeld a creat inițial un set de bețișoare, forme colorate, diverse jucării și obiecte de hârtie, denumit „cutia cu minuni”, ce îi servea în experimentele sale cu pacienții copii. Mai apoi, aceasta a adus în cadrul ședințelor două tavițe cu nisip, iar prin combinarea acestor elemente a luat naștere „o nouă tehnică spontană”. Lowenfeld susținea următoarele: „Scopul meu în lucrul cu copiii este de a dezvolta un instrument cu ajutorul căruia pacientul să-și manifeste starea emoțională și mentală, fără necesitatea intervenției unui adult care să se folosească de transfer sau interpretare”.

În anul 1956, Margaret Lowenfeld o întâlnește pentru prima oară pe Dora Kalff, la o conferință despre Tehnica Lumii. Kalff, care la momentul respectiv studia la Institutul Jung, a fost profund impresionată de metodă; ea decide să dezvolte o terapie jungiană pentru copii, fiind încurajată chiar de Carl Gustav Jung. Aceasta a adaptat Tehnica Lumii prin prisma psihologiei analitice, atribuind semnificații simbolice diverselor procese observate în nisip, fără a aduce modificări prea mari procedurilor practice. Această nouă terapie purta numele de sandplay. În cadrul ședințelor de sandplay, pacientul își poate exprima trăirile într-un cadru perceput ca sigur. În tăvița cu nisip, el își poate împărtăși fără cuvinte experiențele traumatice și inumane, care sunt prea greu de suportat, umanizându-le din nou, puțin câte puțin.

Eva Pattis Zoja, psiholog clinician și analist jungian prezintă detaliat metoda sandwork expresiv și beneficiile aplicării ei mai ales în situația grupurilor nevoiașe. Acest tip de terapie este eficientă în a ajuta individul să-și acceseze resursele personale, dar nu poate ține locul unei intervenții sociale, financiare sau politice. Spre deosebire de sandplay, care este o terapie individuală, sandwork-ul are loc în grup, personalul fiind format în special din voluntari, studenți, terapeuți începători, care au trecut printr-un instructaj specific. Acest lucru este un avantaj în situațiile de dezordine socială, în lipsa asistenței unor psihologi cu pregătire adecvată în psihoterapie.

Sandwork-ul utilizează jocul ca instrument terapeutic, acesta fiind dealtfel un comportament înnăscut și comun tuturor culturilor. Copiii îl folosesc în mod spontan pentru a înțelege și integra diverse experiențe din lumea înconjurătoare, fie ele captivante, dificile sau generatoare de frică. Donald Winnicot afirmă că jocul are loc într-un spațiu tranzițional, la limita dintre realitate și imaginație. Acesta reprezintă pentru copil un spațiu de dezvoltare, iar când situațiile de viață devin prea copleșitoare, se observă o restrângere sau o încetare a jocului, lucru reflectat mai apoi printr-o stagnare a dezvoltării. De aceea, ședințele de sandwork le asigură

acestor copii un loc liniștit și sigur, unde ei pot redescoperi încet încet jocul, sub supravegherea unui adult care constituie acel punct de sprijin și de aprobare de care au nevoie.

Un alt element important este grupul, prezența altor copii care întreprind aceeași activitate fiind percepută ca un sprijin. Ei experimentează o senzație diferită de apropiere și pot profita de acest cadru protector, fără a fi nevoiți să dea ceva înapoi. Dealtfel, ei nu sunt încurajați să interacționeze cu ceilalți copii, putând cel mult să discute în liniște, după ce au terminat jocul, cu adultul care îi supraveghează.

În cazul voluntarilor, denumiți în cadrul acestei terapii facilitatori, este important să cunoască faptul că simpla lor prezență și observație rezervată a jocului este lucrul cel mai folositor copilului. Facilitatorul este sfătuit să fie atent la ceea ce face copilul și la trăirile proprii în legatură cu momentul respectiv, dar să nu-i atace spațiul de joc sau să aducă interpretări și explicații. Prin jocul în tăvița cu nisip, copilul își exprimă acele conținuturi inconștiente care altfel ar fi imposibil de adus la suprafață, activând astfel motorul transformării și potențialul propriu de vindecare și dezvoltare.

Elementele de lucru în cadrul acestei terapii sunt următoarele:

1. O tăviță cu nisip de aproximativ 75 x 50 x 7 centimetri, pe jumătate plină cu un nisip ușor umezit, pentru fiecare persoană în parte. Inițial era vorba de două tăvițe, una cu nisip uscat și alta cu nisip ud, dar din considerente practice s-a ajuns la această variantă. Interiorul tăvițelor este vopsit in nuanțe de albastru, pentru ca, după dorința fiecăruia, să poată fi reprezentate râuri, mări, orizontul. De asemenea este util ca aceste tăvi să fie dotate cu capace.

2. Nisipul are o semnificație simbolică puternică, fiind un material care prin mișcările sale fluide poate fi asemănat cu energia psihică. Este o materie solidă, în stare liberă, și se transformă la nesfârșit.

3. Miniaturile au mărimi între 3 și 5 centimetri și sunt așezate în centrul încăperii, la dispoziția tuturor copiilor. Este indicat ca acestea să fie organizate pe categorii, și să fie suficiente din punct de vedere al varietății, cât și al cantității, pentru tot grupul. Ar trebui să fie destule obiecte pentru a construi întregi lumi. Câteva exemple de miniaturi necesare sunt: pietre, lemn, plante, scoici, pești, reptile, insecte, păsări, mamifere și desigur oameni, de diferite vârste, înfățișări și profesii. De asemenea sunt importante obiectele casnice, vase de gătit și mâncat, diferite tipuri de vehicule de transport, printre care și mașini de poliție sau ambulanțe. Alte figurine esențiale sunt cele sinistre, ce simbolizează moartea sau lumea de dincolo, și cele din tărâmul fanteziei: monștri, vrajitoare, magicieni. Diversele miniaturi care fac trimitere la religiile lumii sunt și ele căutate, de multe ori copiii folosind inconștient simboluri ale unor religii diferite, atribuindu-le chiar semnificația potrivită. Dincolo de asta, poate fi folosită toată creativitatea în alcătuirea setului, folosind materiale din mediul înconjurător ce sunt la îndemână.

Un aspect esențial al acestei terapii este crearea unui spațiu liber și protejat, iar atitudinea facilitatorului se cere a fi una de acceptare totală a copilului și de înțelegere. Facilitatorului nu îi este permis să părăsească camera, nici chiar pentru câteva secunde, iar atenția sa trebuie dedicată în totalitate copilului. Mulți dintre copiii care beneficiază de terapia sandwork au experimentat situații reale de abandon, de aceea nu se dorește evocarea acelui sentiment, în mod simbolic, în cadrul ședințelor. Uneori, din diferite motive, copilul poate sa refuze să se joace cu nisipul, iar în acest caz adultul trebuie să aibă grijă ca acesta să nu se simtă exclus, încurajându-l totuși să se joace pe podea, cu câteva figurine.

Sandwork-ul expresiv se diferențiază de psihoterapie deoarece în acest cadru copilul nu este încurajat să se deschidă mai mult decât aceștia o fac deja pe cont propriu. Reprezentarea și descrierea în tăvița cu nisip constituie în sine primul stadiu al integrării psihologice. Metoda a fost folosită cu succes pentru a trata tulburări de stres posttraumatic la copii și adolescenți în zone cu situații sociale nefaste, sau afectate de diverse calamități naturale (Africa de Sud, China, Columbia). Sandwork-ul a fost adus și în România, în anul 2011, prin formarea unui mic grup de voluntari. Astfel, s-a făcut posibil lucrul cu copii din orfelinate, iar proiectul a avut un impact pozitiv atât asupra copiilor, cât și a adulților implicați.

În incheiere, voi puncta pe scurt avantajele acestei metode terapeutice: sandwork-ul expresiv este o activitate non-verbală, potrivită copiilor care nu pot exprima în cuvinte diferite trăiri interioare; încurajează creativitatea și jocul; cadrul este securizant iar apartenența la un grup îi stimulează pe aceștia să se deschidă; în fine, aceasta poate fi pusă în aplicare de voluntari ce pot proveni din diverse profesii, după ce au trecut în prealabil printr-o selecție și un instructaj intensiv. Prin această terapie se poate oferi asistență la scară largă persoanelor aflate în situații de criză, în zone foarte sărace, tabere de refugiați sau zone urbane suprapopulate.

Bibliografie

Pattis Zoja, Eva – Sandwork expresiv. O abordare jungiană, Editura Herald, București, 2013